P

ubli

caţi

a Tem

atică Nr. 28, AN II

ModerNIzAreA

exPloATAȚIIlor AgrIcole –

secTorul zooTehNIc

Ministerul Agriculturiiși Dezvoltării Rurale

Textul acestei publicaţii are doar scop informativ și nu implică răspundere juridică.

Informaţii suplimentare despre Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale şi USR pot fi accesate pe Internet: www.madr.ro; www.rndr.ro

USR: Departamentul Publicaţii, 2015

Fotografie coperta I: www.shutterstock.com

Credite foto: Facultatea de Zootehnie, Universitatea de Ştiinţe Agronomice şi Medicină Veterinară din Bucureşti, www.shutterstock.com

© RNDR, 2015

Reproducerea textelor este autorizată cu condiţia menţionării sursei.

cuPrINs

ABReVIeRI ......................................................................................................................................................................................... 2

INTRoDUCeRe .................................................................................................................................................................................. 3

1. IMPleMeNTAReA TehNologIIloR MoDeRNe De CReșTeRe A ANIMAleloR De INTeReS ZooTehNIC ............... 4

2. TehNologII MoDeRNe De CReșTeRe A ANIMAleloR De INTeReS ZooTehNIC ......................................................... 7

2.1. Tehnologii moderne pentru creșterea taurinelor .................................................................................................................... 7

2.2. Tehnologii moderne pentru creșterea ovinelor și caprinelor ................................................................................................ 13

2.3. Tehnologii moderne pentru creșterea suinelor ..................................................................................................................... 19

2.4. Tehnologii moderne pentru creșterea păsărilor .................................................................................................................... 25

3. ÎMBUNăTăţIReA CAlITăţII PRoDUSeloR De oRIgINe ANIMAlă PRIN SPoRIReA

VAloRII De AMelIoRARe A ANIMAleloR ............................................................................................................................ 28

4. oPoRTUNITăţI De FINANţARe A PRoIeCTeloR De MoDeRNIZARe A FeRMeloR ZooTehNICe ........................... 36

BIBlIogRAFIe SeleCTIVă ........................................................................................................................................................... 40

2 3

eM energie metabolică

geS gaze cu efect de seră

hACCP hazard Analysis of Critical Control Points

PD Proteină digestibilă

PDI Proteină digestibilă intestinală

So Valoarea producției standard

SU Substanță uscată

UN Unitate nutritivă

UNC Unitate nutritivă carne

UNl Unitate nutritivă lapte

Pe fondul secătuirii rezervelor de apă și petrol, omenirea traversează o perioadă de criză majoră din punct de vedere alimentar. Creșterea cererii de hrană la nivel mondial are trei cauze esențiale:

• creșterea populației globului;• creșterea nivelului de bunăstare pe seama

consumului sporit de carne, lapte și ouă;• utilizarea cerealelor în producția de combus-

tibil pentru mașini.

În prezent, populația Pământului crește cu apro-ximativ 80 de milioane de oameni pe an, majori-tatea născându-se în țări sărace, în care recoltele sunt slabe, din cauza solurilor erodate și a surse-lor de apă subterană insuficiente pentru irigații. Nu trebuie neglijată o categorie însemnată de lo-cuitori ai planetei, care compun grupul „refugia-ților climatici” și care necesită o atenție sporită din punct de vedere al asigurării hranei. În acest context socio-economic, se impune tot mai mult o regândire a resurselor genetice și a posibilităților de utilizare a acestora cu consumuri minime de energie, de surse furajere și financiare.

Creșterea animalelor este un domeniu cu o con-tribuție inegalabilă în producerea și asigurarea omenirii cu produse de larg consum de maximă valoare biologică, în furnizarea materiilor prime deosebit de importante pentru industria alimen-tară, industria ușoară, farmaceutică și casnică, având un rol determinant în eficientizarea și ren-tabilizarea agriculturii.

Prin evoluția tehnicii moderne, în fermele desti-nate creșterii animalelor s-au dezvoltat sisteme

complete de automatizare pentru hrănire, adă-pare, evacuarea dejecțiilor, muls și asigurarea micro climatului. În funcție de programul stabilit în programul de management integrat, se rea-lizează automat rețeta de nutreț combinat, iar hrana este trimisă prin conducte la boxele anima-lelor, inclusiv apa necesară. Automatizarea admi-nistrării hranei este din ce în ce mai des întâlni-tă, utilizându-se atât furajarea uscată, cât și cea umedă. o furajare uscată controlată de computer permite utilizarea cerealelor proprii, care pot fi amestecate direct în combinația dorită, com-plet automat în bucătăria furajeră. În acest mod, poate fi aplicată, foarte simplu, furajarea multi-fazială. De asemenea, în hale există senzori de temperatură, umiditate și amoniac. Sistemele de încălzire și ventilație sunt tot automate și pornesc la semnalul transmis de senzori. În plus, compu-terul principal îl atenționează pe proprietar în caz de avarie printr-un mesaj pe telefonul mobil. În fermele de vaci de lapte se utilizează deja roboții de muls, care ușurează munca lucrătorilor, crește gradul de siguranță și igienă a laptelui.

ABreVIerI Introducere

4 5

Un indicator socio-economic al gradului de dezvoltare al unei țări este reprezentat de ni-velul de trai al populației umane care este in-fluențat de o multitudine de factori deosebit de complecși. Consumul de produse de origine animală se numără printre principalele compo-nente care se iau în calcul în vederea aprecierii standardului de viață al unui popor. Acest indi-cator este necesar să se coreleze cu tradițiile și obiceiurile alimentare ale oamenilor, cu gradul de dezvoltare socio-economică a zonei geogra-fice de referință.

Pentru îmbunătățirea performanței fermelor de creștere a animalelor, a modernizării și atin-gerii potențialului de producție se impune im-plementarea unor noi tehnologii de creștere a animalelor, care să asigure adaptarea fermelor la cerințele pieței, respectiv să se îmbunătă-țească performanțele și sustenabilitatea explo-atațiilor.

Creșterea performanței generale a fermelor zootehnice se poate realiza prin modernizarea construcțiilor, a echipamentelor și utilajelor, a tehnologiilor de creștere, prin sporirea valo-rii de ameliorare a animalelor, astfel încât să se asigure o mai bună valorificare a producției acestora și obținerea unor produse cu o valoare

nutrițională corespunzătoare. Modernizarea și implementarea tehnologiilor de creștere a ani-malelor are ca scop principal asigurarea bunăs-tării fermierilor și, în general, a populației, prin obținerea de produse de calitate superioară.

Aplicarea tehnologiilor moderne și performan-te trebuie să țină seama de îmbinarea tehnicii de vârf cu cerințele fiziologice ale animalelor și să permită valorificarea în cele mai bune condi-ții a potențialului biologic productiv al anima-lelor, având în vedere progresele din domeniul bioeticii animale și asigurând atingerea dezide-ratelor privind productivitatea și calitatea pro-duselor animaliere.

Aplicarea în ferme a tehnologiilor performante de creștere a animalelor este impusă și de consi-

derente care țin de siguranța alimentară, urmă-rindu-se excluderea unor pesticide din mediul de viață al animalelor, interdicția de folosire a hormonilor pentru sincronizarea fătărilor și a antibioticelor ca biostimulatori de creștere, re-strângerea folosirii în hrană a reziduurilor in-dustriale și aplicarea măsurilor de protecție a mediului față de poluarea organică și biologică prin reziduurile zootehnice.

Pentru aplicarea noilor concepte în creșterea animalelor este necesară computerizarea fer-melor pe tot fluxul de creștere a animalelor și de obținere a produselor alimentare, existând chiar tendința de folosire a roboților în ferme-le zootehnice (ferme de vaci echipate cu roboți de muls, care asigură mulsul fără participarea mulgătorilor).

Avantajele aplicării noilor tehnologii de creș-tere a animalelor rezidă în asigurarea bunăstă-rii animalelor de interes zootehnic, care presu-pune un anumit confort biologic minimal, fără de care nu este posibilă exprimarea integrală a vitalității și atingerea performanțelor genetice ale raselor și hibrizilor de animale. Prin aplica-rea proceselor tehnologice aliniate cerințelor de bunăstare a animalelor se asigură spațiul vital indispensabil, supravegherea zilnică a tu-turor animalelor, monitorizarea computerizată a factorilor de microclimat, a ventilației, a con-sumului de furaje și de apă, aplicarea progra-melor de profilaxie a bolilor.

În prezent, evaluarea bunăstării animalelor se poate realiza pe baza sistemului HACCP care

stabilește punctele critice de control generale și punctele critice de control specifice. Punctele critice de control generale sunt reprezentate de tipul adăpostului și sistemul de cazare al ani-malelor, accesul la nutrețuri corespunzătoare din punct de vedere calitativ și cantitativ, acce-sul la apă potabilă. Punctele critice de control specifice se diferențiază în funcție de specie și categoria de animale.

De asemenea, respectarea condițiilor de asigu-rare a bunăstării animalelor este importantă pentru fermierii care practică agricultura eco-logică, iar un concept de bază în creșterea ani-malelor este crearea unui mediu corespunzător fiecărei specii. există multe practici și principii implicate în acest sistem, fiecare urmărind să ofere animalelor o viață confortabilă, fără stres, în concordanță cu nevoile lor naturale.

Noul Regulament al Uniunii europene privind agricultura ecologică face referire directă la

IMPleMeNTAreA TehNologIIlor ModerNe de creŞTere A ANIMAlelor de INTeres zooTehNIc

6 7

2.1. Tehnologii moderne pentru creşterea taurinelor

A. Tehnologii moderne pentru creşte-rea taurinelor pentru lapte

Creșterea vacilor de lapte reprezintă știin-ța dirijării și optimizării factorilor de mediu prin metode, mijloace tehnico-manageria-le adecvate folosirii potențialului genetic de producție al animalelor. În esență, creșterea vacilor de lapte urmărește obținerea unei producții maxime, de calitate superioară și eficiente sub raport economic, utilizând ve-rigi specifice (întreținere, hrănire, muls).

Întreţinerea vacilor de lapte se realizează în trei variante tehnologice, respectiv legată, liberă şi mixtă.

Principalele cerinţe pentru sistemul de între-ținere a vacilor de lapte sunt următoarele:

• asigurarea unor ritmuri biologice intense; • asigurarea unor performanțe superioare

de producție și reproducție; • crearea unui confort tehnologic optim

pentru toate activitățile comportamenta-le (ingestie, odihnă, eliminarea dejecții-lor, sexual etc.);

• asigurarea unor fluxuri tehnologice opti-me;

• menținerea condițiilor optime de igienă și sanitar-veterinare;

• asigurarea mișcării active a animalelor; • asigurarea reducerii consumurilor de

materiale și de energie pentru adăposturi și pentru dotările lor, în special a celor energo-intensive;

• creșterea productivității muncii și redu-cerea efortului îngrijitorilor și mulgători-lor.

Întreţinerea liberă a vacilor de lapte repre-zintă sistemul modern, unanim acceptat și practicile de creștere a animalelor, precizând

faptul că fermierii trebuie să posede cunoștin-țele și capacitățile de bază, în ceea ce privește nevoile de sănătate și bunăstare ale animalelor.

În acest sens, o consecință directă a implemen-tării sistemelor moderne de utilaje și tehnologii în creșterea animalelor a constat în posibili-tatea reducerii personalului direct implicat în producția zootehnică, paralel cu creșterea gra-dului de calificare a acestuia, ceea ce a dus la o semnificativă rentabilizare a acestui domeniu de activitate.

Personalul angajat în fermele de creștere a ani-malelor trebuie să fie selecționat și să cores-

pundă din punct de vedere al pregătirii profesi-onale, în ceea ce privește creșterea și îngrijirea animalelor. Alăturat instruirii practice, care primează în această profesie, baza teoretică privind protecția și bunăstarea animalelor în ferme trebuie să urmărească prevederile legale.

Datorită volumului, diversității și valorii pro-duselor care se obțin din această activitate, se asigură îmbunătățirea nivelului nutrițional uman atât din punct de vedere cantitativ, cât și calitativ, atingerea acestui obiectiv impunând, ca o necesitate majoră, elaborarea și aplicarea unor programe referitoare la producerea, pre-lucrarea și valorificarea produselor de origine animală.

2. TehNologII ModerNe de creŞTere A ANIMAlelor de INTeres zooTehNIc

8 9

se realizează amestecul de concentrate și se stabilește cantitatea ce urmează a fi distribu-ită fiecărui animal (sau grup de animale), în funcție de producție.

Mulsul vacilor de lapte reprezintă o verigă tehnologică de exploatare de mare comple-xitate, ocupând 40-70% din timpul de lucru zilnic din fermele de vaci de lapte.

Prin aplicarea unui muls corect și rațional se pot îmbunătăți cantitatea, calitatea și igiena laptelui. De asemenea, printr-o aplicare corectă a mulsului se pot influența starea de

sănătate a ugerului și durata de exploatare a vacilor.

Tehnologia de muls condiționează efortul, productivitatea muncii și costul producției, ți-nând seama de faptul că el deține 40% din to-talul cheltuielilor de întreținere a animalelor.

Folosirea mulsului mecanic determină crește-rea productivității muncii de 2,5-4 ori față de cea întâlnită la mulsul manual. Procesele de automatizare a mulsului reduc considerabil efortul fizic depus de mulgător și scad consu-mul de ore-om la 1,2-1,3 ore-om/hl lapte.

utilizat în prezent pe o arie foarte mare. Ca-zarea vacilor de lapte se poate realiza în adă-posturi închise și în adăposturi semideschise. Spațiul interior de odihnă poate fi comparti-mentat în cușete individuale sau spațiul de odihnă poate fi comun, sistem denumit „aș-ternut permanent”.

În sistemul de întreținere liberă, vacile beneficiază de un regim de mișcare mai bun, cu efecte favorabile asupra producției de lapte și a stării de sănătate. Folosirea intensă a mijloacelor de mecanizare si automatizare determină reducerea efortului fizic al lucrătorului și creșterea productivitatea muncii de 1,5-3 ori. Regimul liber de mișcare determină o activitate de reproducție mai bună (manifestare mai intensă a căldurilor, fecunditate mai ridicată, interval între fătări mai redus).

o componentă foarte importantă a sistemu-lui de întreținere este gradul de igienă, reflec-tat în igiena și sănătatea animalelor, dar și în calitatea igienică a laptelui. De aceea, dintre toate sistemele tehnologice de creștere a vaci-lor de lapte, acesta asigură cel mai înalt grad de igienă.

Hrănirea vacilor de lapte reprezintă o acti-vitate deosebit de riguroasă, care presupune evaluarea cerințelor nutritive de întreținere și producție (terminarea creșterii sau gestației) (tabelele 2 și 3).

Pe baza necesarului de substanțe nutriti-ve, stabilit pentru fiecare animal în parte, se elaborează rația de bază, folosind furaje de volum, rație ce se distribuie tuturor vaci-lor dintr-un adăpost, iar pentru completa-rea deficitului de nutrienți ai rației de bază

Specificare UM Valoare

Mărimea grupelor tehnologice de vaci cap. 20-30

lungimea cuşetei individuale m 2,20-2,40

lăţimea cuşetei individuale m 1,20-1,30

Front de furajare pe animal m 0,70-0,80

lăţime iesle m 0,90-1,00

Front de adăpare m 0,80-1,00

Număr vaci pe adăpătoare cap. 8-10

Nivel adăpătoare faţă de pardoseală cm 60-70

lăţime zonă de staţionare şi circulaţie m 2,5-3,4

lăţime culoare de legătură între adăpost şi padoc sau sala de muls m 2,0-2,5

Tabelul 1 - Elemente de confort tehnologic în sistemul de întreţinere liberă a vacilor de lapte, în adăposturi şi spaţii individualizate de odihnă greutate

corporalăSUkg UN UNl PD

gPDI

gCag

Pg

Sareg

Carotenmg

400 5,8 4,4 4,5 240 295 20 2 20 120

500 7,3 5,5 5,20 300 345 25 15 25 150

600 8,8 6,6 6 360 395 30 18 30 180

700 10,2 7,7 6,6 420 445 35 21 35 210

Tabelul 2 - Cerinţe nutritive ale vacilor în lactaţie pentru întreţinerea funcţiilor vitale

Procentul de grăsime din lapte

SUkg UN PD

gCag

Pg

Sareg

Carotenmg

3,0-3,2 0,385 0,42 42 2,5 2,1 2 15

3,3-3,4 0,418 0,44 44 2,7 2,2 2 15

3,5-3,7 0,450 0,46 46 2,8 2,3 2 15

3,8-4,0 0,482 0,48 48 2,9 2,4 2 15

4,1-4,3 0,514 0,50 50 3,0 3,5 2 15

4,4-4,7 0,546 0,53 53 3,2 2,7 2 15

4,8-5,1 0,578 0,56 56 3,4 2,9 2 15

5,2-5,6 0,610 0,59 59 3,7 3,2 2 15

5,7-6,1 0,640 0,63 63 4,0 3,4 2 15

Tabelul 3 - Norme de hrană pentru producerea unui litru de lapte, cu diferite procente de grăsime

10 11

utiliza și platformele de muls mobile, cum ar fi platformă tip „rotolactor” sau „unilactor”.

o tehnologie de muls inovativă, care se va dezvolta în anii următori, este tehnologia robotizată de muls. Aceasta presupune creș-terea productivității prin excluderea muncii umane din sălile de muls și folosirea unor brațe automatizate, care să realizeze toate operațiile obositoare de rutină. În prezent, o astfel de tehnologie este costisitoare, dar cu trecerea timpului se va implementa în mul-te ferme, datorită siguranței și a simplificării mulsului.

B. Tehnologii moderne pentru creşte-rea taurinelor pentru carne

Îngrășarea taurinelor pentru carne se poa-te realiza în trei sisteme, și anume: sistemul intensiv; sistemul semiintensiv; sistemul ex-tensiv.

Sistemul intensiv de îngrășare impune rea-lizarea unor investiții mai mari pentru pro-cesul de producție (construcții, utilaje etc.) și necesită animale cu potențial genetic ridicat. este sistemul cu cea mai mare productivitate a muncii, care permite maximizarea parame-trilor tehnici și economici. Astfel, indicatorii tehnici realizați sunt următorii: spor mediu zilnic de peste 1000 g/zi; consum specific de 7 UNC/kg spor; randament la tăiere de pes-

te 58%; ponderea cărnii în carcasă de peste 67%; vârsta de valorificare de 3-20 de luni; necesită personal calificat.

Sistemul semiintensiv de îngrășare presupu-ne investiții mai reduse, însă și o producti-vitate a muncii mai mică. la acest sistem de îngrășare se pretează rasele mixte și de lapte. Din punct de vedere productiv, valorificarea se realizează la vârste diferite (18, 24, 27 de luni), sporul mediu zilnic este în medie de 900 g/zi, cu consumul specific de 8-10 UNC/kg spor. În acest sistem se realizează un ran-dament mediu la tăiere de 52-55%, cu o pon-dere medie a cărnii în carcasă cuprinsă între 60 și 65%.

Sistemul extensiv de îngrășare se practică în toate regiunile globului, caracterizându-se prin investiții reduse, prin folosirea resur-selor furajere locale. Productivitatea muncii este foarte redusă, comparativ cu celelalte sis-

Din punct de vedere ergonomic, se diminuea-ză incidența bolilor profesionale, se modifică caracterul muncii mulgătorului, aceasta de-venind o variantă a muncii industriale.

S-a constatat că prin muls mecanic spo-rește cantitatea de lapte muls și, în special, crește conținutul în grăsime al laptelui cu 10-20%, deoarece prin mulsul mecanic se poate colecta și laptele de la sfârșitul mulsu-lui, care este mai bogat în grăsime. De aseme-nea, calitatea igienică a laptelui se îmbunătă-țește considerabil, reducându-se numărul de micro organisme nedorite.

În cazul întreținerii libere a vacilor de lapte, mulsul se realizează centralizat la platforma de muls.

Pentru realizarea mulsului, platformele de muls sunt dotate cu mai multe încăperi:

• sala de muls propriu-zisă (construcții metalice pentru imobilizarea animalelor în timpul mulsului, instalație de muls);

• padocul de aşteptare;• sala de răcire şi păstrare a laptelui;• generatorul de vacuum.

Comparativ cu mulsul în adăpost, folosit în cazul întreținerii legate a vacilor de lapte, mulsul în săli speciale (platforme de muls) aduce un plus de confort pentru mulgător prin existența culoarului în care acesta stă. De asemenea, scade efortul depus de angajat

și consumul de ore-om/hl, iar productivita-tea muncii crește de câteva ori.

Din punct de vedere tehnic, vacuumul se menține constant cu mai multă ușurință pe durata mulgerii, deoarece conducta este mult mai scurtă, iar efectivul de vaci poate fi mă-rit în cadrul fermei, fără a se efectua investiții suplimentare pentru echipamentul de muls.

Clasificarea tehnologiilor de muls la platfor-mă se bazează pe poziția vacilor în timpul mulsului. Astfel, există săli de muls cu pozi-ționarea animalelor în unghi de 300 față de culoarul mulgătorului (platformă tip „bră-duleț”), cu poziționarea animalelor unul în spatele celuilalt (platformă tip „tandem”) sau perpendicular pe culoarul mulgătorului (plat-formă tip „side by side”). De asemenea, se pot

12 13

teme. Din punct de vedere tehnic, sporul de creștere este sub 700 g/zi, consumul specific de 10-14 UNC/kg spor, randamentul la tăiere sub 52% la tineret, iar la animalele adulte sub 48%, iar ponderea cărnii în carcasă sub 60%.

Tipurile de producție întâlnite sunt următoa-rele: viţel de carne uşor şi greu, care se sa-crifică la 120 kg, respectiv 250 kg, la vârsta de 2,5-5 luni, cu un spor mediu de creștere de 1100 g/zi și consumul specific de 2,5-2,7 UNC/kg spor; tineret bovin îngrăşat tradiţi-onal, care se sacrifică la 250-450 kg, la vârsta de 7-13 luni, cu un spor mediu de creștere de 1200-1100 g/zi și consumul specific de 3-5

UNC/kg spor; tineret bovin mascul-precoce, care se sacrifică la 450-580 kg, la vârsta de 12-20 luni, cu un spor mediu de creștere de 1200-900 g/zi și consumul specific de 4,5-6 UNC/kg spor; tineret mascul castrat şi viţe-le, care se sacrifică la 600-650 kg, la vârsta de 24-27 luni, cu două perioade de încetinire, cu un spor mediu de creștere de 100-400-700 și 1000 g/zi și consumul specific de 7,0-7,2 UNC/kg spor; boi şi viţele în vârstă, care se sacrifică la 650-750 kg, la vârsta de 36-42 luni, trei perioade de încetinire, cu un spor mediu de creștere de 100, 300, 400, 200, 600 și 1000 g/zi și consumul specific de 8-8,5 UNC/kg spor.

În sistemul intensiv de îngrășare, cea mai răs-pândită metodă de creștere este îngrăşarea de tip baby-beef normal, care se întâlnește cel mai frecvent, datorită cantităților mari de carne care se obțin și a eficienței sporite. Vi-țeii sunt aduși în ferma de îngrășare conform unui grafic de populare la vârsta de 12-15 zile.

Verigile tehnologice ale îngrășării baby-beef normal sunt afluirea materialului biologic destinat îngrășării, întreținerea și hrănirea.

2.2.Tehnologii moderne pentru creșterea ovinelor și caprinelor

A. Tehnologii moderne pentru creşte-rea ovinelor

În țara noastră, rasele locale de ovine sunt rase mixte și, ca urmare, pentru utilizarea eficientă a condițiilor de mediu trebuie să se mențină profilarea producției pe zone ge-ografice, respectiv: pentru zonele de câmpie rasele de ovine producătoare de lână fină și carne; pentru zonele de deal și de podiș rasele producătoare de lână semifină, lapte și carne, precum și rasele de pielicele; pentru zonele de munte rasele de ovine producătoare de lână grosieră, lapte și carne.

Sistemele de creștere și exploatare adecvate pentru rasele locale sunt: extensiv în zona de munte, semiintensiv în zonele de deal și coli-nare și semiintensiv sau intensiv în zonele de câmpie. În sistemul semiintensiv, animalele sunt întreținute pe perioada de iarnă în sta-bulație (necesită adăposturi și anexe de depo-zitare a fânurilor, grosierelor, concentratelor și nutrețurilor însilozate), iar în sezonul cald animalele sunt întreținute pe pășuni natura-le, pajiști cultivate și ocazionale, care sunt va-lorificate succesiv, o parte dintre lucrări sunt mecanizate și există un program concret de ameliorare (pe baza selecției individuale).

Sistemul intensiv (în stabulație permanentă sau stabulație combinată cu pășunatul limitat la 3-4 ore/zi) permite integrarea exploatării ovinelor în sistemul intensiv al sectorului ve-getal și, implicit, concentrarea și specializa-rea producțiilor, ameliorarea numerică și ca-litativă mai rapidă a efectivelor, mecanizarea și automatizarea principalelor lucrări curente de exploatare, aplicarea unor tehnologii avan-sate de reproducție, valorificarea resurselor secundare din sectorul vegetal sub formă de amestec unic, precum și aplicarea unor tehno-logii adecvate de producere, preparare și ad-ministrare a acestora, folosirea adăposturilor la întreaga lor capacitate pe întreg parcursul anului și o productivitate mărită asociată cu reducerea efortului fizic al muncitorilor.

Indiferent de sistemul practicat, fermele de ovine trebuie să fie orientate către piață și via-bile din punct de vedere economic. efectivul de animale din fermă poate avea o structură formată din 65-75% oi mame, 3-5% berbeci și

Metoda de îngrășare

Vârsta la valorificare (luni)

greutatea corporală la valorificare (kg)

Durata îngrășării (zile)

Sporul mediu zilnic (g)

Consumul specific (UNC/kg spor)

Foarte precoce 6-7 240 190 1080 4,8

Precoce10 350 295 1060 5,0

12 350 365 880 5,5-5,8

Normal 13 450 390 1080 5,5-5,7

Tabelul 4 - Parametrii tehnicii la îngrăşarea intensivă (tip baby-beef) a tineretului taurin

14 15

20-30% tineret ovin de prăsilă, cu o reformă la oile adulte de circa 20% și la tineret de 10-15%.

Pentru asigurarea necesarului de furaje, fer-ma trebuie să aibă suprafețe proprii de teren agricol (arabil, pășuni și fânețe), dimensiu-nea terenului agricol destinat bazei furajere și structura culturilor stabilindu-se în funcție de necesarul animalelor pe categorii fiziolo-gice (lactație, gestație, montă etc.), greutate, vârstă și sistemul de întreținere practicat.

În cadrul sistemului semiintensiv, în cursul unui an calendaristic, întreținerea ovinelor se face în stabulație 155 zile și pe pășune 210 zile, iar în cadrul sistemului intensiv - în stabulație permanentă sau combinat. Pentru berbecii de reproducție se acordă o atenție sporită în perioada de pregătire pentru montă și montă, prin nivelul de hrănire și mișcare practicate și modul de utilizare la montă, iar în perioada de repaus sexual se va urmări asigurarea unei stări de sănătate și întreținere adecvate.

Pentru categoria oi și mioare, în perioada de pregătire pentru montă se recomandă o hră-nire stimulativă, care are ca scop aducerea acestora la o stare bună de întreținere. Siste-mul de reproducție recomandat este monta naturală cu metoda montă dirijată (raport de sexe de 1 mascul la 25-30 oi), pentru cunoaș-terea ascendenței și posibilitatea realizării procesului de ameliorare. În perioada de ges-

tație se asigură o hrănire conform stadiului de gestație, iar animalele vor fi supravegheate permanent. Înainte de fătare, animalele sunt supravegheate ziua și noaptea, se face codini-rea oilor (în avans cu 2-3 săptămâni de data fătării) și se pregătește adăpostul prin com-partimentarea acestuia în compartimente pentru oile gestante (boxe pentru 50-100 oi – 1,5 m2/cap), maternitate (pregătirea boxelor de fătare: 10% din numărul oilor gestante, cu o suprafață de 1,2 m2 per boxă; boxe comune pentru oi și miei – 25 oi cu miei/boxă – 1,6 m2/cuplu) și compartimente de întreținere a oilor cu miei zburați (boxe de 50-100 oi cu miei – 1,6-2 m2/cuplu), unde se amenajează front de furajare separat pentru miei.

Pentru categoria tineret de prăsilă se are în vedere separarea pe sexe după înțărcare, afluirea tineretului mascul excedentar către îngrășare, iar pentru tineretul de prăsilă con-

ducerea atentă a creșterii și dezvoltării aces-tuia până la intrarea la reproducție.

După înțărcarea mieilor are loc pregătirea oilor pentru pășunat (curățarea și ajustarea ongloanelor, examinarea stării de sănătate etc.), pregătirea și parcelarea pajiștilor, precum și pregătirea și organizarea mulsului (amenajarea strungilor și ocoalelor și asigurarea inventarului necesar recoltării și recepției laptelui – în cazul mulsului manual). Mulsul se poate face și mecanizat, în săli de muls mobile sau fixe (de tip brăduleț, tandem sau rotolactor, prevăzute cu stand de muls, sală de mașini și sală de așteptare), iar depozitarea laptelui se face în tancuri de răcire.

Tunsul animalelor se face electromecanic, într-un loc amenajat special și dotat adecvat (țarc pentru oi netunse, culoare individuale de trecere către tuns, puncte de tuns, culoare

pentru oi tunse, țarc pentru oi tunse, cântar pentru animale și cojoace de lână, masă de sortare, spațiu de depozitare a lânii sortate etc.).

Adăposturile utilizate pentru ovine sunt construcții simple, de regulă, de formă drep-tunghiulară, de tip închis sau semideschis, prevăzute pe centru sau pe una din părțile laterale cu culoar de furajare, ce permite administrarea mecanizată a hranei, cu ajutorul remorcii tehnologice, recomandată sub formă de amestec unic pe perioada stabulației. Întreținerea ovinelor se face liber pe așternut permanent, iar adăpostul este compartimentat în boxe de odihnă și mișcare, care întrunesc toate cerințele tehnologice și de microclimat specifice fiecărei categorii de vârstă (tabel 5). evacuarea gunoiului se face de 1-2 ori/an, în funcție de sistemul de întreținere practicat, cu ajutorul unui tractor echipat cu lamă.

Specificare oi adulte Tineret 3-12 l Tineret 12-18 l Miei Berbeci

Suprafaţă de cazare 1,0-1,5 m2 0,6-0,8 0,8-1,0 0,25-0,30 2,0-3,0

lărgime ţarcuri 4-5 m 3-5 m - -

lungime front de furajare 0,35-0,40 m 0,20-0,25 m 0,25-0,30 m 0,15-0,20 m 0,5 m

Culoar de furajare 4 m din care 2 x 0,50 m pentru iesle

Număr de oi/adăpătoare 30-50 de capete (înălţime adăpători - 0,8 m)

Consum de apă 5-8 litri/oaie/zi

Iluminat natural 15% din suprafaţa pardoselii, iluminare laterală

Iluminat artificial 5 - 6 w/m2 (supraveghere)

Umiditate relativă 70-80%

Viteza de aer sub 0,4 m/s

Tabelul 5 - Cerinţe tehnologice şi de microclimat specifice ovinelor

16 17

Ferma de ovine necesită și anumite spații sau construcții anexe, precum: filtru sanitar, pa-doc de mișcare pentru animale, parc de con-tenție sau răscol, baie fixă din ciment pentru deparazitarea ovinelor, cameră de serviciu pentru repausul îngrijitorilor și supraveghe-rea de noapte, magazie tampon pentru depo-zitarea nutrețurilor, fânar pentru depozitarea fânurilor și grosierelor, celulă de siloz, plat-formă de dejecții, infirmerie (2,5 m2/100 de oi), bucătărie furajeră (dotată cu tocătoare pentru grosiere și fibroase, moară și ameste-cător, cu o suprafață de 7m2/100 oi).

B. Tehnologii de îngrăşare a ovinelor

Tehnologia de îngrăşare a tineretului ovin în sistem intensiv. În cadrul acestei tehnologii, mieii sunt preluați la greutatea de circa 12 kg și livrați la greutatea de circa 45 kg. Îngrășa-rea cuprinde trei etape distincte (acomoda-re, îngrășare propriu-zisă și finisare) și are o durată totală de circa 100 de zile. hrănirea animalelor se face la discreție cu un amestec

unic administrat de două ori pe zi (diminea-ța și seara), fapt ce permite reducerea pier-derilor de furaje cu 15-20%, mărirea gradului de consum al furajelor fibroase și grosiere cu 20-45% și mecanizarea tuturor lucrărilor de preparare și administrare. Îngrășarea în sis-tem intensiv cu durata de 100 de zile se poate aplica și la tineretul caprin, greutatea de valo-rificare fiind de circa 30 kg.

Tehnologia de îngrăşare a tineretului ovin în sistem semiintensiv. Aceasta se plasează in-termediar între sistemul intensiv și extensiv, deoarece reclamă o cantitate de concentrate de numai circa 400 g/zi/cap și permite folo-sirea masei verzi de pe pajiștile naturale sau cultivate, fapt ce atrage reducerea costurilor îngrășării. Îngrășarea se face în două varian-te, respectiv de 140-150 de zile și de 200 de zile, mieii fiind preluați la greutatea de circa 20 și respectiv circa 12 kg și îngrășați în sta-bulație și la pășunat până la greutatea de circa 45 kg. Scopul esențial al stabilirii secvențelor tehnologice este de a obține produși care să prezinte o dezvoltare corporală adecvată pen-tru producția de carne, iar în urma sacrificării să rezulte carcase de calitate superioară și cu randamente ridicate.

Recondiţionarea animalelor adulte refor-mate. Îngrășarea animalelor adulte are loc într-o perioadă de 2-3 luni și se poate face la pășune, în stabulație sau mixt. Prin această tehnologie, greutatea corporală a animalelor

crește cu 15-20%, în special pe seama depu-nerii de grăsime, concomitent cu mărirea randamentului la sacrificare cu 20% și îmbu-nătățirea semnificativă a însușirilor calitative ale cărnii.

C. Tehnologii moderne pentru creşte-rea caprinelor

Sistemul intensiv de exploatare a caprinelor pentru producția de lapte este mai puțin răs-pândit în țara noastră, întâlnindu-se, totuși, și ferme de capacități mari, apărute în special în ultimii 10-15 ani, în care se cresc fie rase specializate, fie metiși obținuți între rase spe-cializate și rase locale și, în proporție redu-să, rase locale (autohtone). Aplicarea acestui sistem se face, de regulă, în stabulație per-manentă la caprinele exploatate pentru pro-

ducția de lapte sau/și pe pajiști cultivate sau pășuni ameliorate pentru caprinele crescute preponderent pentru producția de carne.

Stabulația caprelor în lactație se face liber pe așternut permanent (care este evacuat perio-dic cu un tractor cu lamă), în adăposturi spe-cial construite, bine compartimentate (pre-văzute cu alee de furajare și boxe de odihnă și mișcare, delimitate în funcție de speciali-zarea producției), care întrunesc toate cerin-țele tehnologice (densitate, front de furajare, front de adăpare, luminozitate etc.) și de mi-croclimat (volum de aer, umiditate, tempe-ratură etc.) specifice caprinelor (tabelul 6). ţapii, iezii până la înțărcare și tineretul de prăsilă se întrețin într-un adăpost separat de capre, compartimentat adecvat și prevăzut cu echipamente specifice (ex. instalații de pre-

18 19

parare și echipamente de administrare a sub-stituentului de lapte la iezi, adăpători etc.).

Furajele și apa sunt administrate direct în adăpost (furajele sunt administrate cu ajutorul remorcilor tehnologice la iesle - care poate fi simplă sau autoblocantă, iar apa prin intermediul adăpătorilor cu nivel constant sau cu clapetă). hrănirea animalelor se face cu rații echilibrate din punct de vedere energetic, proteic, vitaminic și mineral, calculate în funcție de greutatea corporală, starea fiziologică și producția animalelor. este recomandat ca furajele să fie administrate sub formă de amestec unic (compus din mai multe tipuri de nutrețuri, în funcție de sezon

– cereale, șroturi, fânuri, masă verde, siloz de porumb, premix vitamino-mineral etc.).

În afară de spațiul destinat pentru mișcarea și odihna animalelor (adăpostul), fermele de caprine de tip intensiv sunt prevăzute și cu alte spații și construcții anexe specifice, care se referă în primul rând la sala de muls (bră-duleț, în tandem sau rotolactor), care condu-ce la creșterea productivității muncii (activi-tatea de muls implică o durată considerabilă din timpul efectiv de lucru zilnic), bază fura-jeră proprie (fânar, celulă de siloz, magazie, cântar basculă etc.), bucătărie furajeră, plat-formă de dejecții, filtru sanitar, utilități (apă, curent electric) etc.

Datorită calităților lor biologice, suinele re-prezintă una dintre speciile implicate major în acoperirea necesarului de carne al popula-ției umane, asigurând, în prezent, peste 30% din consumul mondial.

Tehnologiile moderne de creștere a suinelor pot fi aplicate în sistemele semiintensiv și in-tensiv-industrial, în care se acordă o atenție deosebită materialului biologic exploatat.

Tehnologia de creştere a vierilor de reproducţie

Vierușii ce urmează a fi utilizați pentru mon-tă sau însămânțare trebuie să corespundă din punct de vedere al originii, al conformației și al constituției, dar și al capacității de repro-ducție. Vârsta optimă pentru începerea ac-tivității vierilor la reproducție este cuprinsă între 8-10 luni, la o greutate de 115-125 kg.

Se recomandă cazarea vierilor de reproducție în boxe individuale, asigurându-se condiții de hrănire diferențiate în funcție de vârstă și de greutatea corporală a animalului. Supra-fața boxei individuale variază între 3-6 m2 și trebuie să asigure spațiu suficient de odihnă, precum și posibilități de mișcare.

hrănirea vierilor se face cu ajutorul unor hrănitoare automate, distribuirea nutrețului efectuându-se automat, cu distribuitoare de diferite tipuri. hrana trebuie să conțină toate substanțele nutritive (proteine, aminoacizi, minerale și vitamine) și energia metaboliza-bilă necesară organismului, iar sub aspect cantitativ să fie asigurată la nivelul a 2,5-3,5 kg/zi, în funcție de dezvoltarea corporală, starea de întreținere și intensitatea de folosi-re la reproducție.

Adăparea vierilor se face cu ajutorul adăpăto-rilor automate. Apa va fi administrată la dis-creție, necesarul zilnic fiind de 10-15 litri.

Pentru montă naturală, în unitățile de pro-ducere a porcului comercial destinat abatori-

Specificare Capre adulte Tineret caprin femel 7 luni Iezi Ţapi

Suprafaţă de cazare 1,5-2 1 m2 0,30 m2 3-5 m2

lungime front de furajare 0,35-0,40 m 0,35 m 0,20 m 0,45-0,5 m

lărgime ţarcuri 4,5-5 m 3-5 m - -

Volum de aer minimum 4-5 m3 minimum 3-4 m3 minimum 2,5-3 m3 minimum 8-10 m3

Culoar de furajare 4 m minimum pentru tractor, din care 2 x 0,50 m pentru iesle

Nivel culoar de furajare 0,55 – 0,70 m

lărgime iesle 0,50 m

Înălţime adăpători 1,0-1,1 m cu loc pentru picioare pentru capre (0,6 m h)

Număr de capre /adăpătoare 25-30 de capete

Consum de apă 5-10 litri/capră/zi

Înălţime perete plin 1,5 m de la pardoseală

Iluminat natural 10-15% din suprafaţa pardoselii, iluminare laterală

Iluminat artificial 1,5 - 2 w/m2 (neoane protejate, amplasate la 3,5-4 m înălţime)

Umiditate relativă 65-80%

Viteza de aer 0,25 m/s la iezi şi 0,5 m/s la adulte

Tabelul 6 - Cerinţe tehnologice şi de microclimat specifice caprinelor 2.3.Tehnologii moderne pentru creșterea suinelor

20 21

Tehnologia de creştere a scroafelor în perioada de lactaţie

Adăposturile trebuie să asigure în permanen-ță un microclimat optim, temperatura în adă-posturi, la nivelul scroafei, va fi de 17-200C, iar la nivelul purceilor, în primele șapte zile, de 30-320C, umiditatea relativă a aerului de 55-60%. În sezonul cald, în compartimentele dotate cu sisteme de încălzire în pardoseală, în zona de creștere a purceilor, după 15 zile de la fătare căldura se va întrerupe. În acest caz, temperatura optimă este de 24-280C. În cazul boxelor cu pardoseală de beton se va asigura așternut (rumeguș, paie curate și uscate etc.) în grosime de 6-7 cm.

În ziua fătării, scroafa poate primi numai apă (la temperatura adăpostului, în timp de iar-nă) sau cel mult un barbotaj ca și înainte de

zării, se calculează 1 vier la 25-30 de scroafe, iar în unitățile de selecție 1 vier la 5 scroafe. Utilizarea vierilor pentru însămânțări artifi-ciale este mult mai avantajoasă, deoarece un vier produce anual 1500-2000 de doze de spermă, cu care pot fi însămânțate 800-1000 de scroafe. În plus, la recoltare fiecare ejacu-lat este supus examenului de laborator, fiind utilizate pentru însămânțare numai cele de bună calitate.

Tehnologia de creştere a scroafelor gestante

Pentru unitățile cu număr mic de scroafe se recomandă sistemul de întreținere în care scroafa rămâne în aceeași boxă de la însă-mânțare până la fătare. În acest fel se poate stabili o conduită adaptată fiecărei scroafe și se pot preveni accidentele și avorturile meca-nice.

Pentru înlăturarea pierderilor de purcei în timpul perioadei de gestație se va acorda o atenție deosebită hrănirii raționale a scroa-felor și a scrofițelor gestante. gestația la scroafă durează, în medie, 114 zile (106-121). În prima parte a perioadei de gestație, cores-punzătoare primelor două luni, purceii cresc foarte puțin, în timp ce în ultima parte, de la două luni până la fătare, ei se dezvoltă într-un ritm accelerat, mai ales în ultimele trei săp-tămâni, când purceii își dublează greutatea. Se recomandă, astfel, o hrănire stimulativă

în prima lună de gestație, în vederea refacerii organismului scroafei și asigurării unei bune nidații, precum și în ultima lună de gestație, când intensitatea de creștere a fetușilor este foarte ridicată.

Pentru scroafele gestante se utilizează fura-jul combinat 0-5, la care proteina brută este 14-15% și energia metabolizabilă 2800-2900 kcal/kg. hrana se administrează în unul sau două tainuri pe zi, respectându-se orele de distribuire și asigurându-se pentru fiecare scroafă un front de furajare de 40-50 cm.

este recomandat ca scroafele să aibă în per-manență apă pentru adăpare, la discreție, prin adăpători automate. Consumul de apă este, în medie, de 9,2 l/scroafă/zi. Apa admi-nistrată trebuie să fie la temperatura adăpos-tului.

fătare, format din amestecuri de uruieli cu o treime tărâțe de grâu, care înlătură consti-pația la care sunt predispuse scroafele după fătare.

Pentru hrănirea scroafelor în lactație se reco-mandă administarea unui nutreț combinat, în structura căruia pot intra cereale (porumb, orz, grâu) în proporție de 70-80%, nutrețuri proteice de origine vegetală (șrot de soia, șrot de floarea-soarelui, mazăre furajeră) 20-25%, săruri minerale (sare, fosfat mono sau dicalcic) 2,5-3% și premix mineralo-vitami-nic 0,5-1%. Nutrețurile combinate utilizate în alimentația scroafelor cu purcei pot avea o caloricitate cuprinsă între 2900-3000 kcal eM/kg, un nivel proteic de 15%, cu o valoa-re biologică bună, asigurând toți aminoacizii esențiali la nivel optim (0,55-0,6% lizină și 0,45-0,5% metionină și cistină). Un rol deo-sebit în producția de lapte îl au și substanțele minerale, recomandându-se ca nivelul de cal-ciu să fie de circa 8%, iar cel de fosfor de circa 0,5-0,6%.

Furajarea scroafelor în perioada de lactație este influențată de producția de lapte, deci implicit de numărul de purcei alăptați. Având în vedere acest lucru se recomandă ca nutrețul combinat să se administreze în următoarele cantități: 1 kg pentru fiecare 100 kg greutate vie (necesarul pentru întreținere) și 0,4-0,5 kg pentru fiecare purcel alăptat. În vârf de lactație (săptămâna 4-5) se poate ajunge la

22 23

un consum zilnic de 6-7 kg nutreț combinat/cap, în funcție de numărul de purcei alăptați, vârsta și greutatea corporală a scroafei.

o atenție deosebită trebuie acordată și consumului de apă, care este foarte ridicat în această perioadă, când se poate ajunge la 25-30 litri/cap/zi (4-4,5 litri/kg substanță uscată ingerată). În general, apa se asigură la discreție.

Tehnologia de creştere a purceilor, de la naştere la înţărcare

Perioada de timp în care purcelul este consi-derat sugar durează de la fătare până la înțăr-care, deci până la 4-8 săptămâni, în funcție de sistemul de exploatare, perioadă pe care purcelul o petrece în maternitate, alături de scroafă.

În prima săptămână de viață, purceii consu-mă doar laptele matern. După vârsta de 7-8 zile, purceilor trebuie să li se pună la dispozi-ție hrană suplimentară, în special săruri mi-nerale (în special fier), care sunt insuficiente în laptele scroafei. Se recomandă să se dea purceilor, la discreție, grăunțe de orz, mază-re sau porumb, prăjite în prealabil, pentru a mări palatabilitatea.

la vârsta de 10-12 zile se începe hrănirea su-plimentară a purceilor cu nutreț combinat din rețeta 0-1, sub formă uscată, calculând

la început circa 50 g/cap/zi, și apoi mărind treptat rația, astfel încât la înțărcare să ajun-gă până la 500 g/cap/zi.

Adăparea purceilor sugari este absolut nece-sară, începând cu a patra zi de viață. Adăpa-rea se face la discreție, cu apă proaspată, prin adăpători automate, de tip pipă.

Tehnologia de creştere a tineretului porcin

Categoria tineret porcin începe de la înțărca-re până la vârsta de trei luni (greutatea maxi-mă 30 kg). Începând cu momentul înțărcării și încă 6-10 zile după acesta, purceii trec prin-tr-o perioadă dificilă de viață, numită „criza de înțărcare”. Această perioadă de criză poate fi atenuată dacă purceii, după înțărcare, nu se

scot imediat din adăpostul în care au crescut până atunci și se mențin în aceleași boxe câ-teva zile, administrându-li-se și un furaj de cea mai bună calitate.

După 10-14 zile de la înțărcare, când orga-nismul purceilor s-a obișnuit cu lipsa lapte-lui matern, se formează loturile, în funcție de greutatea corporală a acestora, recomandân-du-se ca diferența de greutate dintre purceii unui lot să nu fie mai mare de 2-3 kg.

Mărimea unui lot de purcei din această ca-tegorie este diferită în funcție de sistemul de exploatare, dar se recomandă ca, pentru fie-care purcel, să se asigure 0,30-0,40 m2 din suprafața boxei.

Pe lângă condițiile de întreținere, hrănirea rațională a purceilor înțărcați este un factor important, care asigură creșterea și dezvolta-rea normală a acestora, astfel încât, la vârsta de trei luni, când tineretul porcin va fi trans-ferat în sectorul creștere-îngrășare sau testa-re, să înregistreze o greutate de 28-30 kg. Se recomandă ca furajarea purceilor înțărcați să se facă, în primele 10 zile după înțărcare, tot cu rețeta de nutreț combinat 0-1, pentru ca apoi, treptat, în 4-5 zile, să se treacă la rețeta de furajare 0-2.

Tehnologia de creştere a porcilor la îngrăşat

Această categorie se referă la porcinele cu masa corporală cuprinsă între 25 (35 kg) și 100-110 kg. obiectivele urmărite de crescător la această categorie sunt: realizarea unei vite-ze de creștere superioare; un consum specific redus; o carcasă cu un procent crescut de țe-sut muscular.

Întreținerea porcinelor se face în boxe colec-tive, asigurându-se o suprafață de 0,80-1 m2/animal. Boxa trebuie să asigure trei zone bine delimitate și anume: zona de odihnă; zona de hrănire și adăpare; zona de evacuare a dejecțiilor. Pentru a se menține curată boxa, spațiul de odihnă trebuie să fie mai ridicat cu circa 8-10 cm față de nivelul grătarelor, iar adăpătorile se vor amplasa deasupra grătare-lor. Boxa trebuie dotată cu hrănitor, eventual

24 25

compartimentat, pentru a se asigura furaja-rea la discreție. Zona de defecare, plasată în spatele boxei, poate fi dotată cu un grătar din beton armat cu bare de 6-8 cm și fante de 2,5 cm.

la popularea compartimentelor, animalele sunt grupate în funcție de sex (femele și mas-culi castrați) și greutate corporală.

exploatarea porcinelor din această catego-rie se bazează pe principiul „totul plin - totul gol”, respectiv după livrarea porcilor se face curățenie mecanică, dezinfecție, verificarea tehnică și reparația instalației electrice și a sistemului de adăpare și furajare.

Pentru asigurarea parametrilor de micro-climat se recomandă ca suprafața pe cap de animal să fie de 0,4 m2 pentru porcii cu masa corporală mai mică de 50 kg și de 0,8-0,9 m2 pentru cei de peste 50 kg.

Pentru asigurarea unor temperaturi optime, adăposturile pentru această categorie nu ne-cesită, iarna, încălzire, în schimb vara, mai ales în timpul căldurilor, se recomandă venti-lația, cu mai multe ventilatoare mai mici.

Îngrăşarea pentru carne este cea mai efici-entă și începe când purceii au 25-40 kg și ține până ajung la 100-110 kg. Furajarea acestor porci se face cu nutreț combinat care asigură 15,7% proteină brută până la atingerea unei

A) Creşterea păsărilor pentru produ-cerea de ouă destinate consumului

Cel mai ridicat indice de consum uman pe plan mondial îl înregistrează ouăle de găi-nă. există mai multe sisteme de creștere și exploatare a păsărilor pentru ouă și anume: sisteme de creștere extensiv și semiintensiv; sisteme de creștere intensiv și superintensiv; sisteme de creștere alternative.

1) Sistemele intensiv şi superintensiv de creştere

a) Creşterea pe aşternut permanent este un sistem intensiv de creștere în care așternu-tul trebuie dispus într-un strat suficient de gros și având o umiditate de 20-30%, care să favorizeze o ușoară fermentație, autousca-rea, autosterilizarea și degajarea de căldură. Acest sistem, în condițiile echipării corecte cu instalații de hrănire, adăpare, climatizare și iluminat și ale utilizării grătarelor, alături de așternutul permanent este permis de regle-mentările Ue.

b) Creşterea în baterii este un sistem supe-rintensiv de exploatare a păsărilor, în com-plexe de tip industrial și a apărut ca urmare a sporirii cererii pentru produsele avicole.

mase corporale de 60 kg și, în continuare, 13,7% proteină brută până la 100 kg. Pentru porcul de carne trebuie să se asigure o carca-să cu peste 56% țesut muscular și un strat de grăsime sub 15 mm, precum și calități gusta-tive deosebite ale cărnii.

Îngrăşarea pentru bacon se face cu scopul de a obține carcase cu un strat subțire de slănină, porcii crescându-se până la 70-80 kg. Recep-tura de nutreț combinat folosită la furajarea porcilor pentru bacon trebuie să conțină un procent de proteină brută mai mare cu 1-2% decât în rețetele precedente și un conținut mai mic de energie metabolizabilă, pentru a nu favoriza depunerile de grăsime.

el permite realizarea unor producții de ouă foarte ridicate, apropiate de potențialul pro-ductiv, permite o economie a forței de mun-că, marea majoritate a operațiunilor curen-te (hrănire, adăpare, evacuarea dejecțiilor, recoltarea ouălor) fiind mecanizate și chiar automatizate, o diminuare a pierderilor de furaje, ouăle produse sunt mult mai curate, iar pe timp de iarnă permite o economie la combustibil. Dezavantajele creșterii în baterii sunt investițiile inițiale mai mari și cheltuieli-le mai ridicate pentru realizarea construcției.

2) Sistemele alternative de creşterela ora actuală există în lume diverse organi-zații de protecție a animalelor care militează pentru renunțarea la exploatarea păsărilor în sisteme industriale de creștere, problema

2.4. Tehnologii moderne pentru creșterea păsărilor

26 27

constituind-o sistemul de exploatare în cuști de baterii. În acest context, în iulie 1999 a fost adoptată o directivă a Uniunii europene, prin care se reglementează confortul ce trebuie asigurat găinilor ouătoare și în urma căreia cuștile clasice au fost înlocuite, începând cu anul 2012. Aceste sisteme alternative de creș-tere sunt reprezentate prin:

• sistemul de creştere în baterii deschise, care combină avantajele conferite de ba-teria clasică, cu cele specifice așternutului permanent

• sistem de creştere în baterii cu cuşti mo-dificate, care constă în creșterea păsărilor în baterii, în hale oarbe, dar care să asigu-re un anumit confort pentru a compensa lipsa de mișcare. Principalul avantaj al bateriilor cu cuști modificate este acela că numărul de păsări dintr-o colectivita-te este mai redus decât în alte sisteme de creștere alternative;

• variante ale creşterii pe aşternut perma-nent reprezentate prin introducerea de stinghii pentru dormit în halele de găini ouătoare care permit exteriorizarea unor manifestări naturale (întinderea aripilor și a picioarelor, odihna etc.) sau creșterea păsărilor în hale cu deschidere la pado-curi exterioare, care combină avantajul unui adăpost (în care factorii de microcli-mat pot fi controlați riguros), cu influența benefică a mediului înconjurător;

• creşterea pe stelaje (paturi tehnologi-ce), care permite utilizarea unor densități

Tehnologia creşterii găinilor ouătoa-re. În general, pentru creșterea hibrizilor ouători, în țara noastră se utilizează bateriile piramidale de tip BP-3, la care poate fi adap-tat și echipamentul de colectare a ouălor pe trei niveluri (I.C.o.-3). Popularea aceste ba-terii se face cu puicuțe în vârstă de 18 săptă-mâni, la o densitate de 4 capete/colivie, dar periodic trebuie să se egalizeze efectivul pe cuști.

organizarea hrănirii găinilor ouătoare tre-buie corelată atât cu ritmul lor de creștere în greutate, cât și cu nivelul producției de ouă planificate. Din acest motiv, în perioada de vârstă 22 până la 40 de săptămâni, când păsările continuă să crească în greutate, dar ating și vârful de ouat, este necesar ca nivelul proteic al hranei să fie mai ridicat, de 16,5-17%. În același timp, consumul de apă la găi-nile ouătoare este de 0,22-0,24 litri pe zi.

B) Creşterea păsărilor pentru pro duc-ţia de carne

Sisteme şi tehnologii de creştere a broi lerului de găină

Referitor la tehnologia de creștere a broileru-lui de găină, se utilizează următoarele siste-me de creștere:

• sistemul extensiv de creştere (cu caracter gospodăresc) combină avantajul conferit

mari pe unitatea de suprafață (8-9 cap/m2), iar prin ridicarea păsărilor față de zona cu dejecții se îmbunătățește starea lor de sănătate;

• creşterea pe pardoseală din plasă de sâr-mă este o copie a sistemului de creștere pe stelaje, dar suprafața de stinghii este înlocuită cu plase de sârmă galvanizată sudată, asemănătoare cu cea de la baterii.

Pentru obținerea ouălor destinate consumu-lui public, unitățile specializate sunt orga-nizate în ferme pentru creşterea puicuţelor (tineretului de înlocuire), de la o zi până la 18 săptămâni și în ferme pentru găini-ouă con-sum (19 până la 77-80 săptămâni), într-un raport de 1:3.

de un adăpost călduros pe timpul iernii cu cel al utilizării de suprafețe întinse de teren pe timpul verii;

• sistemul intensiv de creştere permite re-alizarea unor producții ridicate de carne pe unitatea de suprafață, iar carnea ob-ținută este de calitate superioară, având caractere organoleptice și fizico-chimice asemănătoare cu cea provenită de la pă-sările crescute în sistem extensiv. În acest caz, creșterea puilor de carne pe așternut permanent a copiat modelul de la găinile ouătoare;

• sistemul superintensiv de creştere, care asigură densitate mult mai mare de pă-sări pe unitatea de suprafață construită și concentrări foarte mari de efective în complexele industriale de creștere.

28 29

inventarierea populațiilor, ameliorarea gene-tică, conservarea sau prezervarea acesto-ra, precum și utilizarea resurselor genetice, deci reprezintă esența a tot ceea ce înseamnă științe zootehnice.

Rasa. De regulă, rasele sunt agregate de po-pulații, rar populații simple, diferențiate fe-notipic, uneori și ecologic, cu mărime gene-tică mare, cu drum evolutiv propriu. Izolarea reproductivă a rasei este făcută de către om, cu ajutorul registrelor genealogice (la rasele

Managementul resurselor genetice repre-zintă totalitatea procedeelor de organizare și conducere a activităților din zootehnie care vizează utilizarea resurselor genetice (exis-tente) în vederea atingerii unor obiective ca: asigurarea securității alimentare (prin elabo-rarea unor programe de ameliorare a popula-țiilor de animale domestice cu status normal, în vederea obținerii unui potențial productiv ridicat); conservarea populațiilor vulnerabi-le; prezervarea populațiilor în pericol. Astfel, managementul resurselor genetice include

3. ÎMBuNĂTĂŢIreA cAlITĂŢII Produselor de orIgINe ANIMAlĂ PrIN sPorIreA VAlorII de AMelIorAre A ANIMAlelor

perfecționate) sau prin bariere geografice (la rasele locale).

După gradul de ameliorare, nivelul izolării reproductive și diferențele fenotipice, rasele pot fi clasificate în: rase perfecționate; rase locale - populații izolate reproductiv prin ba-riere geografice; semirase - rase în curs de formare, diferențiate morfologic și fiziologic de alte comunități similare, însă neizolate re-productiv (se află în zona de iradiație geneti-că a unei alte populații – rasă perfecționată); suprarase – grup monofiletic de rase.

rase şi hibrizi de animale recomandate pentru fermele din românia

a) Rase de taurine

În prezent, pe plan mondial există peste 1000 de rase de taurine, din care aproximativ 250 sunt considerate rase principale. Aceste rase se caracterizează prin însușiri morfo-fiziolo-gice și productive specifice. la nivel național se pot utiliza cu succes rasele locale și rase-le universale, specializate, care se adaptează cu ușurință la condițiile de creștere din țara noastră.

Rasele da taurine specializate pentru producţia de lapte și recomandate a fi fo-losite în Romania sunt: rasa holstein, rasa Friză, rasa Bălțată cu negru românească.

Rasa Holstein este originară din SUA, are dezvoltare corporală hipermetrică, producția medie de lapte fiind de 9000 kg lapte/lacta-ție, cu 3,5-3,7% grăsime, 3,11-3,23% proteine. Vacile au viteză foarte bună de muls (2,5 kg/min), simetria funcțională este bună (48%) și au o capacitate superioară de valorificare a hranei (sub 0,8 UNl/l lapte).

Rasa Friză s-a format în olanda, are dez-voltare corporală eumetrică, cu producție medie de lapte de 8500 kg lapte/lactație, cu 4,34% grăsime și 3,45% proteine. Aptitudi-nile pentru mulsul mecanic sunt foarte bune (viteză bună de muls - 2 kg/min, simetria funcțională - 46%) și are capacitate bună de valorificare a hranei (sub 0,9 UNl/l lapte).

Rasa Bălţată cu negru românească s-a format în România și se încadrează în tipul

30 31

de dezvoltare corporală eumetrică. Din punct de vedere productiv, cantitatea medie de lap-te este de 4000-4500 kg lapte/lactație, cu 3,9% grăsime.

Dintre rasele de taurine specializa-te pentru producţia de carne, pentru România se recomandă rasele următoare: Charolaise, limousine, Aberdeen Angus.

Rasa Charolaise este originară din Fran-ța, cu dezvoltare corporală hipermetrică și performanțe deosebite în producția de car-ne. Astfel, la vârsta de 18 luni masculii ating 675 kg, iar femelele 459 kg, sporul mediu zil-nic variază între 1300-1600 g/zi la masculi și 800-1000 g/zi la femele. După sacrificare, ponderea cărnii în carcasă este de 72% și ran-damentul la sacrificare poate ajunge la 68% la tăurașii îngrășați intensiv și 55% la anima-lele reformate.

Rasa Limousine, formată în Franța, are dezvoltarea corporală hipermetrică. la vâr-sta de adult, masculii realizează 750 kg, cu sporuri medii de creștere de 800-1000 g/zi la creșterea pe pășune și 1000-1300 g/zi la îngrășarea în sistem intensiv. Randamentul la sacrificare este de 54% la animalele adulte reformate și 63-71% la tineretul îngrășat in-tensiv.

Rasa Aberdeen Angus s-a format în Sco-ția, având o dezvoltare corporală mică (hipo-metrică). Se caracterizeză prin viteză bună de creștere (sporul mediu zilnic este de 1150 g/zi, la vârsta de 18 luni tineretul realizând o greutate medie de 500 kg, deși la naștere greutatea este mică-25 kg). Randamentul la sacrificare este foarte bun (60-70%), cu un record de 74%. Carnea în carcasă reprezintă peste 70% și are însușiri organoleptice deose-bite (culoare mai închisă, fină, fragedă, sucu-lentă și marmorată).

Rasele ameliorate de taurine de interes naţional se încadrează în tipul morfo-pro-ductiv mixt. Cele mai importante sunt Bălțata românească și Bruna de Maramureș.

Rasa Bălţată românească aparține ti-pului morfo-productiv mixt (lapte-carne), cu dezvoltare corporală hipermetrică. În producția de lapte realizează 4600 kg lapte/lactație, cu 3,82% grăsime, dar aptitudinile pentru mulsul mecanic sunt mai reduse (vi-

teza de muls 1,2-1,5 kg/min, indicele mamar 38-40%). Se pretează atât la îngrășarea pe pășune, dar și în sistem intensiv, unde rea-lizează sporuri de 1000-1400 g/zi. la vârsta de sacrificare, greutatea tăurașilor ajunge la 560 kg, randamentul la sacrificare este ridi-cat (56-58% la tăurași și 52-54% la animalele adulte reformate).

Rasa Brună de Maramureş face parte din grupa raselor mixte, cu dezvoltare corpo-rală eumetrică. Producția de lapte medie este de 4000-4600 kg lapte/lactație, cu 3,82% grăsime, cu aptitudini slabe pentru mulsul mecanic (viteza de muls 1,3 kg/min, indi-cele mamar 42%). Se poate îngrășa în orice sistem, însă, în sistemul intensiv, tăurașii re-alizează sporuri medii de 900-1200 g/zi, cu un consum specific de 6,2-7,9 UNC/kg spor, randamentul la sacrificare variind în funcție de categorie (taurașii îngrășați intensiv 60%, vacile recondiționate 52-54).

b) Rase de ovine

Rase locale. Rasele de ovine locale sunt rase mixte, rustice, rezistente la boli și adap-tate perfect la condițiile pedoclimatice speci-fice țării noastre. Rasa Țurcană (lână groasă, lapte, carne) este adaptată pentru zona mon-tană, fiind recomandat să fie crescută prin selecție în rasă curată pentru varietatea albă sau prin încrucișare cu rasele Awassi și Sardă pentru producția de lapte și cu rasa lincoln

pentru producția de carne. Varietățile neagră și brumărie se recomandă să fie crescute în rasă curată prin selecție sau prin încrucișare cu rasa Karakul pentru producția de pielice-le. Rasa Țigaie (lână semifină, lapte, carne) este adaptată pentru zona de deal și de podiș, fiind recomandat a fi crescută prin selecție în rasă curată, sau prin încrucișare cu rasele Friză și lacaune pentru lapte și cu rasele Île de France, Texel, Suffolk, Border leicester, germană cu Cap Negru și oaia cu Cap Ne-gru de Teleorman pentru carne. Rasa Meri-nos de Palas (lână fină, carne) este adaptată pentru zona de câmpie, fiind recomandat să fie crescută prin selecție în rasă curată pentru carne, lapte și lână fină. Rasa Merinos Tran-silvănean (lână fină), este adaptată pentru zona de câmpie și se recomandă să fie cres-cută prin selecție în rasă curată pentru carne, lapte și lână fină și prin încrucișare cu rasa Merinofleisch pentru carne. Rasa Karakul (pielicele, lapte) este adaptată pentru zona de deal și podiș, fiind recomandat să fie crescută prin selecție în rasă curată pentru lapte și pie-

32 33

licele. Rasa Oaia cu Cap Negru de Teleorman (lapte, carne, prolificitate) se recomandă să fie crescută prin selecție în rasă curată.

Rase de lapte. Rasele specializate se carac-terizează prin producție ridicată de lapte și durată lungă a lactației. Aceste rase pot fi uti-lizate fie prin creștere în rasă curată, fie prin încrucișare cu rasele locale. Rasele recoman-date pentru țara noastră sunt Friză, Awassi, Lacaune, Sardă, și Rasa de lapte Palas. Rase de carne. Sunt rase care au o precoci-tate remarcabilă, capacitate ridicată de valo-rificare a furajelor, carcase superioare și ran-dament ridicat la sacrificare. Aceste rase pot

c) Rase de caprine

Rase locale. Rasele de caprine locale sunt rase mixte (lapte și carne), rustice și rezisten-te, dar cu o mare variabilitate a caracterelor morfo-productive.

Rasa Carpatină este recomandat să fie cres-cută prin selecție în rasă curată sau prin în-crucișare cu rasele Saanen și Alpină Franceză pentru producția de lapte și cu rasa Boer pen-tru producția de carne. Rasa Albă de Banat este o rasă ameliorată, fiind recomandat să fie crescută prin selecție în rasă curată.

Rase de lapte. Sunt rase care au o produc-ție de lapte foarte ridicată și o durată lungă a lactației. Aceste rase pot fi utilizate fie prin creștere în rasă curată, fie prin încrucișare cu rasele locale. Rasele recomandate în țara noastră sunt Saanen și Alpina Franceză.

fi utilizate fie prin creștere în rasă curată, fie utilizate la încrucișări industriale simple sau trirasiale cu rasele locale. Rasele recomanda-te în țara noastră sunt Île de France, Texel, Suffolk, Border Leicester, Germană cu Cap Negru, Merinofleisch, Lincoln și Rasa de carne Palas.

Rase prolifice. Aceste rase sunt semi-pre-coce, au un sezon lung de reproducție și o prolificitate foarte ridicată. Pot fi utilizate pentru sporirea prolificității și producerea de miei de carne în cadrul încrucișărilor cu rase-le locale. Rasele recomandate în țara noastră sunt Romanov, Finnish-Landrace și Linia prolifică Palas.

Rase de carne. Pentru sporirea producției de carne de caprine poate fi folosită cu succes rasa Boer, care are o precocitate și prolificita-te remarcabile, putând fi utilizată fie în rasă curată, fie prin încrucișare cu rasa Carpatină.

d) Rase de porcine

Rasele de porcine se clasifică, după proveni-ența lor, în rase locale (indigene sau autohto-ne) și rase importate ameliorate.

Rasele de porcine ameliorate se clasifică, în funcție de specializarea lor pe direcții de pro-ducție și după locul pe care îl ocupă în sche-mele de încrucișare, în rase materne și rase paterne.

Rasele materne sunt rase care se carac-terizează prin performanțe superioare de reproducție, precum și prin performanțe de creștere și calitate a carcasei. Rasele incluse în această grupă sunt reprezentate de Marele alb şi Landrace și sunt utilizate în încrucișări birasiale pentru producerea de scroafe de pri-mă generație (F1).

Rasa Marele Alb este originară din Anglia; sunt animale de talie mare, robuste, cu proli-ficitate de 10-11 purcei la o fătare, consumul specific 2,1-2,8 kg nutreț combinat/kg spor, procent de carne în carcasă 60-63% și spor mediu zilnic de peste 475 g.

34 35

Rasa Landrace este specializată și se pre-tează foarte bine pentru producția de bacon. Se caracterizează prin animale cu lungime corporală mare, specializate pentru produc-ția de carne, prolificitate de 10-11 purcei, pro-cent de carne în carcasă 65% și spor mediu zilnic de peste 775 g.

Rasele paterne sunt rase specializate pentru producție mare de carne în carcasă, carne de calitate superioară, viteză mare de creștere și consum specific redus. Rasele din țara noastră incluse în această grupă sunt: Duroc, Hampshire, Linia Sintetică - 345 Periş, Pietrain și sunt utilizate pentru producerea de vieri terminali necesari în încrucișări trirasiale.

Rasa Duroc s-a format în SUA, animalele au dezvoltare corporală mijlocie spre mare, prolificitate de 8-9 purcei la fătare, precocita-te foarte bună, spor mediu zilnic de peste 600 g, carcase de calitate superioară, foarte apre-ciate datorită structurii perselate a cărnii.

Rasa Piétrain este o rasă formată în Belgia, are o prolificitate bună (9-10 purcei), are procentul cel mai scăzut de colesterol dintre rasele crescute la noi în țară, spor mediu zilnic de peste 550 g și calitatea carcasei foarte bună.

Linia sintetică - 345 Periş este o rasă ce provine din încrucișarea raselor landrace Belgian, Duroc și hampshire. Precocitatea și viteza de creștere sunt bune, atingând gre-utatea de sacrificare la 180 de zile. Calitatea carcasei și a cărnii situează aceasta linie la un nivel superior celorlalte rase paterne existen-te în România.

e) Rase de păsări

Rase specializate pentru producţia de ouă

Rasa Leghorn este originară din zona me-diteraneană și stă la baza obținerii majorității hibrizilor industriali pentru ouă cu coajă albă. greutatea corporală este cuprinsă între 1,75-2,5 kg la găini și 2,25-3 kg la cocoși. Producția medie anuală a găinilor din rasa leghorn este de 220 de ouă, cu o greutate medie de 50-67 g și coaja albă.

Rasa Rhode Island s-a format în SUA și a fost introdusă în europa în 1904. Rasa are două varietăți de culoare: roșie și albă, iar în

prezent varietatea albă participă la obținerea de hibrizi autosexabili după culoarea pufului. greutatea corporală a păsărilor adulte este de 2,4-3 kg la găini și de 3-4 kg la cocoși.

Producția medie anuală de ouă este de 170-240, ajungând la 330-340 la hibrizii comerci-ali, iar greutatea medie a ouălor este de peste 60 g, cu coaja colorată brun-închis.

Majoritatea hibrizilor ouători existenți astăzi în lume sunt produși prin încrucișarea a trei sau patru linii diferite morfo-productiv.

În România s-au obținut hibrizi cu coajă albă (AlBo-67, AlBo-70, SAFIR-108, SAFIR -367), hibrizi cu coajă pigmentată (RoSo-70, RoSo-Sl, AlBo-Sl). Cel mai important

hibrid importat și utilizat astăzi în România este lohMANN BRoWN.

Rase de găini care participă la produ-cerea puilor de carne

Rasa Plymouth Rock alb reprezintă forma parentală femelă pentru producerea hibrizilor de carne, iar rasa Cornish con-stituie forma parentală masculă pentru pro-ducerea hibrizilor de carne.

Producția de carne de găină este asigura-tă în țara noastră de trei hibrizi, respectiv RoBRo-69, RoBRo-70 și MINI-RoBRo. hibrizii importați și folosiți în țara noastră sunt RoSS, RoSS-208, lohMANN MeAT și ShAVeR STARBRo.

36 37

de adaptare la noile tehnologii, ca urmare a mijloacelor financiare proprii insuficiente și a accesului redus la surse de finanțare. Aceste ferme, în special cele de dimensiuni mici și mijlocii, au nevoie de sprijin pentru a-și va-lorifica potențialul și pentru a deveni compe-titive. Pentru acest lucru, au nevoie de inves-tiții în modernizare și construcții de facilități, echipamente, mașini, spații post-recoltare și condiționare, sisteme de sortare, calibrare, mijloace de producție etc.

Prin abordarea acestor nevoi, fermele își vor îmbunătăți baza materială de producție și re-coltare, vor adapta metodele de management agricol, vor crește eficiența costurilor, își vor diversifica veniturile, vor îmbunătăți produc-tivitatea muncii și standardele – inclusiv cele de protecție a mediului, igienă și bunăstare a animalelor.

În anul 2015, pentru proiectele ce vizează modernizarea și dezvoltarea fermelor zoo-tehnice, în cadrul PNDR 2014-2020 este prevăzută Submăsura 4.1 „Investiţii în exploataţii agricole” care se încadrează, conform Regulamentului (Ce) 1305/ 2013, art. 17, în măsura 4. Investiţii în active fizice și contribuie la domeniile de intervenție DI 2A „Îmbunătățirea performanței economice a tuturor fermelor și facilitarea restructură-rii și modernizării fermelor, în special în ve-derea creșterii participării și orientării către piață, cât și a diversificării agricole’’ și DI 5D

„Reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră și de amoniac din agricultură’’.

În cadrul domeniului de intervenție DI 2A, prin această submăsură sunt vizate investi-ții care să conducă la creșterea nivelului de dotare tehnică a exploatațiilor cu potențial în implementarea proiectelor de investiții via-bile, care să asigure continuarea procesului de modernizare a exploatațiilor agricole prin modernizarea construcțiilor fermei, echipa-mentelor și utilajelor tehnice, îmbunătățirea calității activelor, adoptarea standardelor comunitare, îmbunătățirea eficienței energe-tice, o mai bună gestionare a solului și să di-recționeze diversificarea producției agricole.

Programul Naţional de Dezvoltare Ru-rală 2014-2020 (PNDR) este instrumen-tul prin care se acordă fonduri nerambursa-bile de la Uniunea europeană și guvernul României pentru dezvoltarea economico-so-cială a spațiului rural din România. Ca urma-re, investitorii au noi oportunități financiare pentru proiecte de investiții în dezvoltarea agriculturii, iar fermierii au posibilitatea de a realiza noi investiții pentru a se alinia la stan-dardele europene din punct de vedere tehno-

logic și a desfășura activități agricole moder-ne, în condiții de eficiență și rentabilitate.

Agricultura din România este caracterizată în prezent de un nivel insuficient de dotare cu utilaje și echipamente, uzate de cele mai mul-te ori fizic sau moral, iar fermierii își bazează sistemele de producție pe o mecanizare înve-chită și de calitate slabă și pe clădiri și facilități de depozitare inadecvate. Multe dintre ferme se confruntă cu dificultăți legate de procesul

4. oPorTuNITĂŢI de FINANŢAre A ProIecTelor de ModerNIzAre A FerMelor zooTehNIce

38 39

În cadrul domeniului de intervenție DI 5D, prin intermediul investițiilor în fermele zoo-tehnice, se urmărește atingerea unui nivel adecvat de dotare și facilități moderne pentru depozitarea și aplicarea gunoiului de grajd și a nămolului de epurare, facilități de biogaz, utilaje folosite în agricultură pentru reduce-rea amprentei geS (gaze cu efect de seră), precum și tehnologii care contribuie la sus-ținerea unei economii cu un nivel scăzut de carbon.

Scopul investițiilor în cadrul Submăsurii 4.1. este sprijinirea alocării de resurse pentru creșterea competitivității exploatațiilor agri-cole prin dotarea cu utilaje și echipamente performante în raport cu structura agricolă actuală, precum și modernizarea fermei (în special cele de dimensiuni medii și asocieri de ferme mici și medii) și îmbunătățirea cali-tății activelor fixe.

Obiectivele submăsurii 4.1 se referă, în prin-cipal, la următoarele aspecte:

• îmbunătățirea performanțelor generale ale exploatațiilor agricole prin creșterea competitivității activității agricole, a di-versificării producției agricole și a calității produselor obținute;

• restructurarea exploatațiilor de dimensi-uni mici și medii și transformarea acesto-ra în exploatații comerciale;

• respectarea standardelor comunitare aplicabile tuturor tipurilor de investiții;

• creșterea valorii adăugate a produselor agricole prin procesarea produselor la ni-velul fermei și comercializarea directă a acestora în vederea creării și promovării lanțurilor alimentare integrate.

Contribuţia publică totală aferentă sesiu-nii anuale 2015 este de 205 776 952 euro, compusă din contribuția guvernului Româ-niei și contribuția Uniunii europene. În ca-drul acestei sesiuni de depunere a proiectelor, alocarea financiară se va face distinct pentru sectorul vegetal, zootehnic, zona montană și ferma de familie. Astfel, pentru sectorul zo-otehnic este prevăzută în anul 2015 suma de 72 021 933 euro. Măsura este activă în pe-rioada 25 martie 2015 - 30 octombrie 2015, iar depunerea proiectelor se poate face și

online pe site-ul Agenției pentru Finanțarea Investițiilor Rurale (AFIR): www.apdrp.ro.

Beneficiarii acestei măsuri sunt fermierii, cu excepția persoanelor fizice neautorizate, coo-perative (cooperativele agricole și societățile cooperative agricole) și grupuri de producă-tori, constituite în baza legislației naționale în vigoare care deservesc interesele membrilor. Sprijinul nerambursabil se va acorda, după cum urmează:

1. În cazul fermelor având dimensiunea eco-nomică până la 500 000 So (valoare produc-ție standard) sprijinul public nerambursabil va fi de 50% din totalul cheltuielilor eligibile și nu va depăși:

• pentru proiectele care prevăd achiziții simple maximum 500 000 de euro, res-pectiv 100 000 de euro pentru fermele mici;

• pentru proiectele care prevăd construc-ții-montaj maximum 1 000 000 de euro pentru sectorul vegetal, respectiv 200 000 de euro pentru fermele mici din sectorul vegetal și maximum 1 500 000 de euro pentru legume în spații proteja-te (sere) și sectorul zootehnic, respectiv 300 000 de euro pentru fermele mici din sectorul zootehnic;

• pentru proiectele care prevăd crearea de lanțuri alimentare integrate maximum 2 000 000 de euro, respectiv 400 000 de euro pentru fermele mici.

2. În cazul fermelor având dimensiunea eco-nomică peste 500 000 So sprijinul public ne-rambursabil va fi de 30% și nu va depăși:

• pentru proiectele care prevăd achiziții simple maximum 500 000 de euro;

• pentru proiectele care prevăd construc-ții-montaj maximum 1.000 000 de euro pentru sectorul vegetal, respectiv maxi-mum 1.500 000 de euro pentru legume în spații protate (sere) și sectorul zootehnic;

• pentru proiectele care prevăd crearea de lanțuri alimentare integrate maximum 2 000 000 de euro.

3. În cazul cooperativelor și al grupurilor de producători sprijinul va fi 50% fără a depăși maximum 2 000 000 de euro, indiferent de tipul investiției.

40 41

Contact:

Sediul Naţional al Unităţii de Sprijin a Reţelei (USR)

Str. Nicolae Filipescu, nr. 39-41, et. 6, sector 2, Bucureşti, cod poştal 020961

Tel.: 031 690 0214, Fax.: 031 690 0215

e-mail: info@rndr.ro

Internet: www.rndr.ro

Această publicaţie a fost realizată de Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale din România în cadrul proiectului „Înfiinţarea şi sprijinirea

Reţelei Naţionale de Dezvoltare Rurală”. Proiect cofinanţat prin FeADR prin Măsura 511 din cadrul PNDR 2007 - 2013.

2015

Conţinutul acestei publicaţii nu reprezintă în mod necesar poziţia oficială a Uniunii europene.

Se distribuie gratuit.

Departamentul Publicaţii USR

Bibliografie selectivă

Brown, R. l. 2011. Lumea pe marginea prăpastiei, editura Tehnică, București.

Dinescu S., 2003. Creşterea ovinelor pe coordonatele secolului XXI. editura Ceres, București.

Georgescu, Gh. și col. 1987, 1995. Tratat de creştere a bovinelor, vol. II, III, ed. Ceres, București.

Grosu H., 2003. Programe de ameliorare. editura AgroTehnica, București.

Oancea I., 2003. Tehnologii agricole performante. editura Ceres. București.

Onaciu, G., 2014. Ghid practic pentru creşterea bovinelor, editura Casa Cărții de știință, Cluj-Napoca.

Popa R., 2009. Programe de ameliorare, editura Printech, București.

Răducuţă I., 2008. Filiera laptelui în România, ed. Cermi, Iași.

Taftă V., Vintilă I., Zamfirescu S., 1997. Producţia, ameliorarea şi reproducţia ovinelor. editura Ceres, București.

Taftă V., 2002. Producţia şi reproducţia caprinelor, editura Ceres, București.

Taftă V., 2008. Creşterea ovinelor şi caprinelor, editura Ceres, București.

Usturoi, M.G., Păduraru G., 2005. Tehnologii de creştere a păsărilor. editura Alfa, Iași.

Van I. şi col., 2009. Creşterea şi exploatarea pentru ouă a găinilor ouătoare, editura Total Publishing, București.

Van I. şi col., 2010. Creşterea şi industrializarea puilor de carne, editura Total Publishing, București.

Vidu, Livia, 2006. Filiera cărnii, editura Printech, București.

Vidu, Livia, 2006, Tehnologia producerii laptelui, editura Printech, București.

***Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale (AFIR): www.apdrp.ro

***Colecția de reviste Poultry Science, 1996-2010.

*** Food and Agriculture organization of the United Nations, FAoSTAT-Agriculture, 2011 -2014 (www.fao.org).

***Institutul Național de Statistică (INS), 2011 -2014 (www.insse.ro).

***Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale, 2012-2014 (www.madr.ro).

Ministerul Agriculturiiși Dezvoltării Rurale