REVISTĂ NAŢIONALĂ de cultură, politică şi ştiinţă ANUL XXI · NR. 11 (704) · NOIEMBRIE 2010

� �

� �

CK

NNICOLAEICOLAE BBREBANREBAN ■ ■ „M„MANOLESCUANOLESCU NUNU LL--AA MAIMAI IMITATIMITAT PEPE MMAIORESCUAIORESCU!”!”

NNICOLAEICOLAE BBALOTĂALOTĂ ■ A■ ABISULBISUL LUMINATLUMINAT

MMARIAARIA-A-ANANA TTUPANUPAN ■ M■ MARIOARIO VVARGASARGAS LLLOSALOSA ŞIŞI PPREMIULREMIUL NNOBELOBEL

AALEXLEX ŞŞTEFĂNESCUTEFĂNESCU ■ N■ NICHITAICHITA SSTĂNESCUTĂNESCU CITITCITIT DEDE

DDANIELANIEL CCRISTEARISTEA-E-ENACHENACHE

BBASARABASARAB NNICOLESCUICOLESCU ■ L.M. A■ L.M. ARCADERCADE (1921-2001) (1921-2001) ŞIŞI CCENACLULENACLUL DEDE LALA NNEUILLYEUILLY

ZZANFIRANFIR IILIELIE ■ P■ PUBLICISTICAUBLICISTICA ÎNÎN OPERAOPERA LUILUI V.A. UV.A. URECHIARECHIA

DDANAANA DDUMAUMA ■ D■ DEE LALA CCANNESANNES LALA BBUCUREŞTIUCUREŞTI

CCORESPONDENŢEORESPONDENŢE DINDIN GGRECIARECIA, F, FRANŢARANŢA, S, SPANIAPANIA, T, THAILANDAHAILANDA

UUNN MILIONMILION DEDE EUROEURO, , BANIBANI DEDE LALA BUGETBUGET

PENTRUPENTRU SPRIJINIREASPRIJINIREA REVISTELORREVISTELOR DEDE CULUTRĂCULUTRĂ

MARIO VARGAS LLOSA

2

ANUL XXI � Nr. 11 (704)

CONT

EMPO

RANU

L. ID

EEA

EURO

PEAN

Ă

AURA CHRISTI(redactor-şef)

ANDREI POTLOGCARMEN DUMITRESCUMIHAELA DAVID

Corespondenţi din străinătate:MONICA SĂVULESCU-VOUDOURI (GRECIA)EMIL RAŢIU (ITALIA)EUGENIA DUMITRIU (SPANIA)PHILIPPE PALINI (FRANŢA)MIRCEA GHEORGHE (CANADA)

Rubrici:ŞTEFAN BORBÉLY, IRINA PETRAŞ, NICOLAE BALOTĂ, FLORIN OPRESCU, IULIAN BOLDEA, RĂZVAN VONCU, DOINA RUŞTI, MARIAN VICTOR BUCIU, PAUL ARETZU, MICHAEL SHAFIR, MIHAI RĂDULESCU, CĂLIN CĂLIMAN, DANA DUMA, IONEL NECULA

Vignetele rubricilor – LAURA POANTĂViziune grafică – MIRCIA DUMITRESCU

Apare sub egida UNIUNII SCRIITORILOR

Editor:Asociaţia CONTEMPORANUL

ISSN 1220-9864Revista este înregistrată la Oficiul de Statpentru Invenţii şi Mărci (OSIM)

Adresa: Asociaţia CONTEMPORANULO. P. 22, C. P. 113Sector 1, Bucureşti Cod 014780Tel./Fax: 021. 212 56 92 Tel.: 021. 310 66 18

Revista este membră a AsociaţieiPublicaţiilor Literare şi Editurilor din România (APLER)www.apler.roRevista este membră a Aso ciaţiei Revistelorşi Publicaţiilor din Europa(ARPE)E-mail: contemporanul@yahoo.comwww.ideeaeuropeana.ro

CONTEMPORANUL. IDEEA EUROPEANĂare 40 de pagini

Partener: SC ERC PRESS SRL Tipar: SC Es Print s.r.l. &

Asociaţia EUROBUSINESS

Unica responsabilitate a revisteiCONTEMPORANUL. IDEEA EUROPEANĂeste de a publica opiniile, fie acestea cât de diverse, ale colaborato-rilor ei. Responsabilitatea pentru conţi nutulfiecărui text, conform Art. 205-206 CodPenal, revine exclusiv autorilor

Ilustrăm acest număr cu fotografii realizatede ION LAZU în Grecia

APELPENTRU SALVAREA CULTURII

ROMÂNE VIIsemnat de 900 de

personalităţi din România, Israel,SUA, Franţa, Germania, Irlanda,

Republica Moldova etc.Pentru informaţii la zi –

accesaţiwww.ideeaeuropeana.ro

(click revista contemporanul)

SUMAR

ModeleNICOLAE BREBAN � „MANOLESCU NU L-A MAI IMITAT PEMAIORESCU!”/ 3Cartea viselor (14) de IRINA PETRAŞ/ 4Cărţi, cărţi, cărţiALEX ŞTEFĂNESCU � NICHITA STĂNESCU CITIT DE DANIELCRISTEA-ENACHE/ 5(Con)texteMARIA-ANA TUPAN � MARIO VARGAS LLOSA ŞI PREMIUL NOBEL/ 6Cronica literarăŞTEFAN BORBÉLY � UNIVERSITATEA – AZI. DESPRE LIBERTATEAACADEMICĂ/ 7RĂZVAN VONCU � CA PEŞTELE ÎN APĂ/ 8Foamea de a fiAURA CHRISTI � CE MESERIE GREA, TOAMNA!/ 9LecturiIRINA CIOBOTARU � EPICA VOLUTELOR. DRUMUL LA ZID DENICOLAE BREBAN/ 10Vieţi de cărţariMAGDA URSACHE � LUMÂNAREA DE LA CAPĂTUL TUNELULUI/ 11PolemiceBASARAB NICOLESCU � L. M. ARCADE (1921 – 2001) ŞI CENACLULDE LA NEUILLY/ 12StopUN MILION DE EURO, BANI DE LA BUGET, PENTRU SPRIJINIREAREVISTELOR DE CULTURĂ/ 13LecturiZANFIR ILIE � PUBLICISTICA ÎN OPERA LUI V.A. URECHIA / 14Pe cont propriuLIVIU IOAN STOICIU � DOUĂ POEME PE CARE LE PUBLIC ÎNAINTEDE TERMEN/ 15ModeleNICOLAE BALOTĂ � ABISUL LUMINAT/ 16ModeleMARIAN VICTOR BUCIU � N. MANOLESCU DESPRE PROZA ROMÂNEASCĂ/ 17Cartea româneascăDANIEL CRISTEA ENACHE � NICHITA STĂNESCU/ 18LecturiCARMEN DUVALMA � EUGEN IONESCU ŞI REFUGIUL ÎN VIS/ 20PolemiceDUMITRU HURUBĂ � GÂLCEAVA ÎNŢELEPŢILOR/ 22EseuIOAN FLAVIU PĂTRUNJEL � Dante & dantE/ 24EvenimentROXANA PĂSCULESCU � CENTENAR ŢUCULESCU LA CENTRULCULTURAL ARTSOCIETY/ 26Cronica plasticăLUIZA BARCAN � PELMUŞ ŞI PRIETENII/ 27Iaşi în trei mii de semneNICOLETA DABIJA � OCTOMBRIE CEL VESEL, OCTOMBRIE CELTĂCUT/ 28Corespondenţă din SpaniaEUGENIA DUMITRU � CARMEN HOLGUERAS, PERCEPŢII ILUZORII/ 29Corespondenţe din GreciaLUIZA BARCAN � INSULA FERICIRII/ 30ION LAZU � SPRE ATENA/ 31FilmDANA DUMA � DE LA CANNES LA BUCUREŞTI/ 32CĂLIN CĂLIMAN � DOCUMENT. ART XIV/ 33Bucureşti în trei mii de semneDIANA MEŢIU � BUCUREŞTIUL ÎN ACORDURI DE MUZICĂ VECHE/ 34Carte străinăRODICA GRIGORE � „CÂND MOR REVOLUŢIILE...”/ 35TeatruJEANA MORĂRESCU � REPERE LA NAŢIONALUL BUCUREŞTEAN:„LIVADA DE VIŞINI” DE A.P.CEHOV/ 36Corespondenţă din FranţaADRIANA TEODORESCU � PARISUL, AŞA CUM ÎL VĂD EU ·ROMÂNIA. ROMÂNIA. ROMÂNIA/ 38Corespondenţă din ThailandaEMIL RAŢIU · BANGKOK, IERI ŞI AZI.../ 39

Revine tot mai des şi cu accente tot mai acute tema relaţiei dintre inte-lectuali şi Putere. Cu nuanţe care ţin de exercitarea Puterii politice, aPuterii simbolice sau oculte, răspunsurile (re)pun pe tapet rolul intelec-tualilor obedienţi Puterii (trecătoare) de astăzi în sacrificarea idealurilorşi standardelor democratice pentru care cei mai mulţi dintre deţinătoriicu panaş ai unor sinecuri publice de la noi au luptat ori s-au făcut remar-caţi în spaţiul public. Faptul că H.R. Patapievici a primit recent OrdinulNaţional Serviciul Credincios în grad de Cavaler nu spune prea multedespre autorul unor cărţi bine scrise şi cu succes la public ci, mai degra-bă, despre fundamentalismul său politic. E uimitor să vezi cât de binefuncţionează dubla măsură în principiile etice ale intelectualilor care îlsusţin oricum pe Preşedintele Băsescu. Când colegul de idei şi de traseupolitic al domnului Patapievici, infatigabilul domn VladimirTismăneanu, ne prezenta cu sârg lecţia americană prin care funcţionariipublici, fie ei şi intelectuali de marcă, se abţin să ia şi să exprime poziţiipolitice partizane, pro sau contra măsurilor guvernamentale, intelectualiicare au susţinut şi mai susţin Puterea s-au făcut că nu văd cum funcţio-narii culturali ai statului român de prim rang precum H.R. Patapievici şiMircea Mihăieş înalţă ditirambi ayatollahului portocaliu şi sistemului luitribal şi clientelar. Ceilalţi, „neangajaţii portocalii”, au fost trimişi

dintr-un condei la groapa istoriei, în timp ce intelectualii Puterii au scrisşi au rescris, după cum le-a căzut bine, istoria României de azi pe mâine.Prin nu ştiu ce nefericită alchimie, H.R. Patapievici, cel care în noapteade 21 decembrie 1989 a împărţit celula Securităţii de la Jilava cuVarujan Vosganian şi Florin Iaru, pentru că participase la protestul antiCeauşescu, a devenit un funcţionar din serviciul de propagandă al siste-mului politic Băsescu. Nu îl pot credita pe dl. Patapievici nici de lipsă deinteligenţă, nici de lipsă de luciditate, pentru schimbarea sa profundă depersonalitate: să lupţi împotriva unei tiranii, fie ea numită Ceauşescu,pentru a susţine o alta, tiranie de catifea, e adevărat, numită Băsescu! Lafel e cazul scriitorului Mircea Mihăieş, alt funcţionar al statului român,un om căruia îi citesc cu certe delicii de lectură cărţile, dar căruia nu îipot suporta oportunismul, agresivitatea sa funciară şi, deseori, un bădără-nism cu ochelarii pe frunte. Şi în trecut, şi în prezent, intelectualii careau susţinut Puterea au făcut-o din carierism, oportunism, lipsă de carac-ter, frustrare, diverse „foloase materiale”. Aceşti intelectuali au crezut căpot scrie/rescrie istoria şi axiologia timpului lor. Au sfârşit, cu excepţiilecare confirmă regula, cu o tinichea grea de coadă şi cu referinţele celemai puternice ale dispreţului.

www.agentiadecarte.ro

Intelectualii Puterii şi sacrificarea idealurilor democraticeDan Mircea Cipariu

Chiar de-ar fi avut o casă, eu nu cred căManolescu şi-ar fi deschis uşile pentrutinerii debutanţi, de mai mare sau maiincert talent, cum a făcut Nichita

Stănescu sau eu însumi. A fost, ani în şir, o fireînchisă, pendulând cu stricteţe între facultate,bibliotecă şi unele vizite pe care le făcea „la şosea”,protectorului său. G. Ivaşcu, care-l susţinea, dar îl şiţinea la curent, probabil, cu „ultimele măsuri şisugestii” ale conducerii de partid. (Aşa se explică,printre altele, cele două cronici contradictorii la unroman ilizibil al lui Ion Lăncrănjan, susţinut de bizo-nii „ce-ce”-ului, prima în care, se ştie, cartea estedesfiinţată, pe drept, a doua, unde este întoarsă pedos, ca o mănuşă, judecata de valoare. A doua croni-că e ruşinoasă, consider eu, nu pentru cronicar, cipentru şeful revistei care nu a ştiut să-şi asume, pro-babil, perdaful primit de la superiorii săi politici! Euînsumi, când eram la conducerea R.L., am primitunele „admonestări”, dar nu de la şeful politic direct,Dumitru Popescu, ci, spre surpriza mea, de la uniiminiştri şi prim-secretari de partid; acordasemrubrică permanentă tânărului, necunoscutului peacea vreme, Mircea Iorgulescu, care, auzi domnule, aîndrăznit să desfiinţeze o carte a „tovarăşuluiValeriu Râpeanu, prieten de bază, al nostru, al par-tidului!” Iar eu, incorigibil de felul meu şi cu multmai puţin „înţelept” decât longevivul şef G. Ivaşcu,în loc să-i comand lui Iorgulescu o contra cronicăşefului adjunct al Scînteii, V.R., l-am numit, stantepede, membru al redacţiei R.L. Iar peste câte-va luni i-am acordat şi cronica literară!)

Pentru a înţelege în artă, mai ales, o firede excepţie, un destin ce riscă să devină exem-plar, recurgem la comparaţii. Nu totdeaunacele mai izbutite; acesta, cum explicam schi-ţând portretul lui Matei Călinescu, fiindaproape singurul mijloc de a înţelege. Cândvrem doar să privim, cum e cazul unui portret,ne putem mărgini, să spunem, la „pictură”:linii, culoare, o anume asemănare şi, dacă eposibil, un extract de psihologie, pentru a neexprima barbar. E adevărat că, în artele plas-tice, dar şi în cele epice, în roman mai ales, euacord o importanţă majoră – aş putea ziceenormă, definitivă! – portretului. Sau tipolo-giei, în epică, capacitatea de a crea fiinţe vii, înfapt, cheia magică, semi-zeiască a prozatoru-lui. Nimeni, niciodată, oricâte „revoluţii” se vorface în proză, nu va putea întuneca, margina-liza, chiar discredita acele figuri, precumUlise, sau Andromaca, Don Quijote sauHamlet, prinţul Mîşkin sau Pierre Bolkonskisau Ion al lui Rebreanu (şi al nostru)! Nimeni şinimic nu le va putea lua locul, deoarece e meritulabsolut al primilor oameni de geniu în litere şi isto-rie, care aici, în arta portretului, se amestecă, Homerşi Plutarchos, care au deschis marile porţi nu numaiale înţelegerii firii umane, dar şi ale libertăţii omu-lui de a se privi. De a fi; deoarece arta – ca şi arteleistoriei! – ne ajută să fim liberi, prin existenţă abs-tractă, prin capacitatea de a fi. Or, nu există pânăazi o altă cale, mai iute, mai perenă şi mai aproapede adevăr, de „real”, decât invenţia a ceea ce este!

Mai sus, încercând să mă „apropiu” de încăviul Manolescu – o, dragii mei, amicii mei literari,critici de profesie, istorici, bănuiţi rareori, ce greu,cât de… imposibil e să prinzi în chenarul câtorvarânduri o persoană vie! – am riscat două comparaţii:cu Maiorescu şi cu Eugen Lovinescu. Trebuie, dacăvrem să înţelegem, să prezentăm cât de cât onorabilo persoană simandicoasă, încă vie, s-o alăturăm alto-ra, deja îngheţate în stima, în aprecierea noastră. Eadevărat că uneori o comparaţie, mai mult sau maipuţin hazardată, în loc să lumineze, întunecă. Saucreează confuzii! Nu, poate, pur şi simplu, dl.Manolescu nu trebuie comparat cu nimeni; şi dacăopera şi viaţa sa sunt cu adevărat exemplare, el vafi, el însuşi, în viitorul literelor române, obiect şistâlp al comparaţiilor cu alţii. Dar, până atunci, să-lprivim puţin, adică să-l „luminăm” cu datele pe carele reţine propria noastră memorie, care, aidoma ori-cărui „element viu, e când capricioasă, când sinteti-că”! În foarte recenta sa Istorie critică a literaturii…,dl Manolescu, apropo de cele patru volume ale mele

de memorii, Sensul vieţii, afirmă că nu poţi punebază pe cele ce le povestesc sau înşir eu! Cam pripi-tă, uşor brutală şi ne-argumentată această conclu-zie, care, dincolo de altele pe care nu le discutămaici, trădează neîncrederea criticului român – da,român mai ales! – în capacitatea unui autor de ficţiu-ne de a se „amesteca” în „treburi noţionale”. De aîndrăzni să ia locul logicianului sau analistului, alcomparatistului şi al istoricului în artă şi litere;această reţinere, mefienţă arată încă o dată stareanoastră de început, de copilărie, iar, mai dur spus, deprimitivism în literele române: rolurile, simple şididactice, sunt împărţite odată pentru totdeauna:poetul trebuie să cânte, prozatorul să povestească,dramaturgul să imagineze scene de viaţă, iar deasu-pra tuturor sau, dacă vreţi, alături, distant, criticulsau istoricul are, singurul, căderea de a judeca. De aface comparaţii, analize şi filiaţii, de a da verdicte.

Mai sus, ca şi altădată, eu, în ce mă priveşte,nu am retras niciodată dreptul, talentul criticuluiliterar de a „ficţiona”, de a îndrăzni să calce pe solulfierbinte, mişcător al iluziilor, caracterelor fugace şicontradictorii; sau chiar în scene ce vor să suplineas-că şi să ordoneze confuzia, turbionul existenţei socia-le, diurne. Prin formidabile portrete, un Saint-Beuve, un Lovinescu sau Călinescu – acesta şidirect, în romane memorabile! – au arătat că auacces la fiinţarea misterioasă a persoanei, că au,cum zice franţuzul, mai mult decât o coardă la arcullor! Nu mi-a trecut niciodată prin minte să supun

unei facile – şi nu rareori dezgustătoare! – probe asarcasmului, intenţia, efortul celor care îndrăznescsă-şi lărgească aria, competenţa şi expresia.Prietenului meu, marelui poet Nichita Stănescui-am reproşat în câteva rânduri că nu depăşeşte gra-niţele poeziei directe, intime – unde a dat capodope-re inegalabile! – pentru a se aventura, ca alţi mariclasici europeni, pe terenurile mai reci, mai largi aleteatrului sau prozei. Cum a făcut, adesea, cu succes,la noi, Marin Sorescu!

Bărbat frumos, când mai era tânăr, cu alură deactor de cinema, cu o privire puternică şi cu o expre-sie vie a privirii, Manolescu m-a făcut, nu o dată, să-lalătur, instinctiv, fără motive raţionale, lui NaeIonescu – un alt demon al culturii, fiinţă magnetică,

ca şi el, şi care a ştiut să atragă mereu în jurul luipotenţe diverse, uneori formidabile, ale culturii vii.Cu o certă aură de mister, în genere, în literatură,apanajul poeţilor romantici, damnaţi sau al unorprozatori mai degrabă efeminaţi, de tipul aproapeuitatului Ionel Teodoreanu, dl. Manolescu nu a reu-şit vreodată, să nu ne surprindă! Faptul că nu afăcut vreodată parte dintr-un grup literar, faptul cănu prea putea fi vizitat de oricine în „interioarelesale”, cerbicia, intuiţia rapidă, uneori surprinzătoa-re, cu care-şi trata eroii şi victimele, constanţa sa ne-românească în a face îndelung cronică de întâmpina-re, în fapt, semnul unei reale seniorii literare când epracticată de spirite lucide, înalte, aristocrate (cum ofăcea şi marele Maiorescu, care, deşi fiind prim-ministru al României şi locuind la Bucureşti într-ocasă corespunzătoare, nu pregeta să-şi facă timp şisă-i primească pe vechii, tinerii junimişti, Caragiale,Creangă sau Eminescu, persoane nu foarte „potrivi-te” cu cei care se frecventau în acele sfere ale acelorani şi acelei protipendade), acestea şi altele l-au„desenat” pe N.M. ca un personaj cu totul aparte,chiar şi printre colegii săi, critici, istorici, îngrijitoride ediţii. Era mândru, pare-se – aidoma protectoru-lui său, Ivaşcu! – că nu făcea parte din nici o fracţiu-ne literară (este expresia lui Ivaşcu, emisă când îmivorbea de pupilul său literar), în vremea când, laînceputuri, locuia încă la Câmpina şi făcea naveta, şimai apoi. Nimeni nu-i cunoştea vreun prieten apro-piat, nu putea fi văzut decât foarte rar la restauran-

tul Casei Scriitorilor, şi atunci în fugă, nu-icunoştea nimeni vreun viciu şi nici vreuna dinacele apucături care fac faima tristă sau veselăa unui scriitor. Cred că dacă nu m-aş fi împotri-vit public lui Ceauşescu, cărţile mele n-ar fifost suficient de convingătoare ca să-l fac să seapropie de mine. Apoi, când i s-a părut, proba-bil, că împotrivirea mea nu ia forme destul declare (sau, mai ştii, a fost la mijloc influenţaaltora, din ţară sau străinătate), acestea saualte circumstanţe l-au făcut pe Manolescu să seîndepărteze de mine, de opera mea, fapt pe carear fi trebuit să-l prevăd dacă aş fi avut o maibună cunoaştere a oamenilor. Dar ce folos că îiştii, oarecum, pe oameni, dacă un singur exem-plar îţi scapă!

Dar… N.M. nu mi-a scăpat doar mie, credcă şi-a scăpat lui însuşi! Deodată, după izbitu-ra revoluţiei din ‘89, după libertatea socială,surparea tuturor instituţiilor şi a personajeloraltădată puternice, după acea imensă bucurieşi acel veritabil taifun uman s-a abătut asupranoastră, binefăcător, nu mai încape vorbă, cu o

brutalitate a istoriei neprevăzută de nimeni,Manolescu şi alţi câţiva pe care îi credeam solidinstalaţi pe şina lor destinală s-au… clătinat. Aintrat, cum zice D-Sa, în politică! Din dorinţa, cumsingur zice, din obligaţia pe care o resimţea, de aparticipa, în fine, în direct, nemijlocit la treburilepublice. De a pune umărul!

Se poate. A petrecut mai bine de zece ani înpolitică, mereu în poziţie marginală, e drept, a fon-dat şi un minuscul partid, s-a afirmat, al intelectua-lilor, PAC, răpind Anei Blandiana un segment dintitulatura asociaţiei ei „luptătoare”, cunoscută, cele-bră atunci, în primii ani după revoluţie, AlianţaCivică, şi-apoi, oarecum dezamăgit – ca şi alţi inte-lectuali de vârf care au populat, fără mari roade,sălile, şedinţele parlamentului român – cu aerul căclasa politică nu e constituită suficient, nici preaonorabilă nu e, s-a întors pe vechile terenuri devânătoare, în literatură. Între timp a condus fărăîntrerupere România Literară, folosind-o uneori,fără mari scrupule, ca o armă, un instrument political unui anumit grup mai ales; şi unde, spre surprizamea şi a altora, bănuiesc, nu a reuşit să formeze, nicisă lanseze noi critici, noi tineri scriitori. E adevărat,perioada cenaclurilor trecuse şi, în noua sa poziţiesocială, Manolescu nu l-a mai imitat pe Maiorescu!�

fragment

CONTEMPORANUL. IDEEA EUROPEANĂ

NOIEMBRIE 2010

3

© A

UR

AC

HR

IST

I

Nicolae Breban„Manolescu nu l-a mai imitat pe Maiorescu!”

Chiar de-ar fi avut o casă, eu nu cred căManolescu şi-ar fi deschis uşile pentru tineriidebutanţi, de mai mare sau mai incert talent,

cum a făcut Nichita Stănescu sau eu însumi. Afost, ani în şir, o fire închisă, pendulând cu

stricteţe între facultate, bibliotecă şi unele vizitepe care le făcea „la şosea”, protectorului său. G.Ivaşcu, care-l susţinea, dar îl şi ţinea la curent,

probabil, cu „ultimele măsuri şi sugestii” aleconducerii de partid.

■ semnal ■ Editura ContemporanulBogdan Mihai Dascălu, Fiul nisipurilorColecţia Biblioteca Contemporanul▪ Roman

Un roman de excepţie, cu o intrigă deprima mână. Un roman care se citeştecu sufletul la gură.

Între trup şi lume

După Hannah Arendt (The Life of the Mind),omul e prins între extremele universului şi sinelui,între infinita exterioritate a universului spaţial şiinfinitezimala interioritate a cogito-ului cartezian.Omul modern fuge/scapă de două ori, de pe pământîn cosmos şi din lume în propriul sine. Site-ul, deşisuccesor al locului, e şi antiteza acestuia, antidotul,pharmacon. Site-ul ar fi, totodată, anti-locul dan-sând pe abisul non-locului. Un fel de-a spune căîntinderile cucerite de om în spaţiul cel mare nu i-auameliorat relaţia cu spaţiul necuprins. Imaginaţiasecondată/slujită de perspectiva ciberspaţială cuuluitoarele ei performanţe e plină de daruri înşelă-toare. Un fel de nouă spaimă romantică – deschide-rea spre spaţii nesfârşite se însoţeşte automat demarea nelinişte a restului de necuprins, acum „maimare” decât atunci când privirea şi imaginaţia îşiascultau cuminte (?) limitele.

Călătoria mentală (în stare de veghe ori în vis)e forma ameliorată a rătăcirii. Ea reconstituie eveni-mente personale din trecut (memorie episodică) şiconstruieşte evenimente posibile în viitor. Depindede conştiinţa de sine, de meta-reprezentare, de oanume înţelegere a legăturii dintre percepţie şicunoaştere. „Daţi-mi un loc de care să mă sprijin şivoi mişca pământul” – Arhimede ar fi putut gândicasa onirică, locul-de-sprijin prin excelenţă.

Tradiţionala noţiune a spaţiului se regândeşteîntre trup şi lume. Trupul e o potenţialitate a mediu-lui şi a câmpului perceptual, o invitaţie la acţiune.Să te bucuri de spaţiu înseamnă să te situezi deschisfaţă în faţă cu limitările inevitabile ale co-prezenţei.Vezi, de pildă, locuirea din romanele lui CamilPetrescu. Fiecare simţ deschide spre tot spaţiul.Senzaţia nu (mai) e o calitate inertă ori o stare a con-ştiinţei, ci o structură a fiindului nostru în/pentrulume. Senzaţia e un dialog viu între trup şi mediulexistenţial.

Henri Lefebvre (The Production of Space) pro-pune o înţelegere trialectică a tematicii spaţiale,identificând trei momente ale spaţiului social: prac-tica spaţială (spaţiul perceput), reprezentările spa-ţiului (spaţiul conceput) şi spaţiile reprezentării(spaţiul în care trăieşti). Toate acestea sunt marcate

de cultura locuirii, aceas-ta fiind moştenită. Omul„apare” într-o lume tri-alectic organizată, pri-meşte de-a gata nu doarlocuri (percepute, conce-pute, locuite), ci şi locuri comune, tabieturi şi ticuri,adesea încărcate cu semnificaţii ale căror sensuris-au pierdut ori eclipsat. Călătoria existenţială e oacomodare, câteodată crizică, a insului cu acest spa-ţiu mobilat de înaintaşi. Fiecare timp uman conser-vă practici şi concepte specifice referitoare la spaţiuşi timp. Dacă teoriile sociale socotesc timpul maiimportant decât spaţiul, în mod paradoxal, socialulrămâne o chestiune de topică, aşadar de loc, de spa-ţiu.

„Proza scafandrilor sufletului” (M. Sebastian),apărută îndată după primul război mondial, îşi apro-pia, dincolo de precaritatea tragică a existenţei, neli-niştea inteligenţei analitice, fragilă compensaţie amorţii. Explorările în adânc aduc cel mai adesea lasuprafaţă dovezi ale unui interior răzvrătit, imposi-bil de captat, dar cu atât mai tentant şi mai stima-bil. Acceptând realitatea de a fi doar „o trecere şi unapus” (Nietzsche), scriitura se eliberează de oricedatorii terestre dobândind dreptul de a fi pur şi sim-plu. Dacă experienţele unor Camil Petrescu, MirceaEliade, M. Blecher, Hortensia Papadat-Bengescuîmbogăţesc harta fiinţei cu linii contradictorii par-curgând „petele albe”, interesaţi să contureze unsens trecerii, Anton Holban mizează exclusiv peactul cunoaşterii, fără a se preocupa de rezultatelelui. Cel ce gândeşte în singurătate – structura luiHolban este prin excelenţă monologică, de izolare înautoreflexie, de aceea comparaţia ca instrument alclarificării apare rarisim – irupe într-un acces delimbaj, se exclude cu bună ştiinţă din ceea-ce-este,exilat definitiv în ceea-ce-ar-putea-fi. Tonalitateamonodică, exasperantă a scrisului său se contemplăîncântată de propriile gesturi şi piruete într-uncanon original rostit de multele voci ale unuia.Instabil, fiindcă fascinat de îndoiala însăşi fără odorinţă netă de certitudine, ipocrit, fiindcă joacăpână la manieră virtutea, transparenţa interioarelorfiind probă a excepţionalei capacităţi de a vedea,eroul lui Anton Holban monologhează a cappella, cu

o suficienţă vanitoasă, experienţa morţii fiindu-irefuzată, căci ea presupune transcenderea subiecti-vităţii. Egocentric, este incapabil, de fapt, de oriceexperienţă, ea pretinzând, etimologic chiar, înfrun-tarea cuiva, situarea într-o ipostază inedită, impro-prie. Eroul holbanesc îşi recunoaşte „orgoliul maipresus decât dragostea”. El nu vede, în fond, aproapenimic, prea preocupat să se vadă pe sine văzând.Funcţiile existenţiale ale limbajului, ale scriiturii,deşi sunt enunţate la modul afirmativ, partitura luiAnton Holban nu acoperă un ambitus de cuprinde-rea celui realizat de Camil Petrescu. Acesta dinurmă se comunică în confruntări lucide ale eului(personajului), construindu-se şi depăşindu-seînspre consonanţa superioară a feţelor sale îmbogă-ţite de treceri. Zidirea de sine rămâne în picioare cufiecare nouă secvenţă asumată, în vreme ce AntonHolban îşi demolează personajul în nesiguranţasiguranţei de sine, monologul său eşuând în sunet decaterincă. Sub semnul solitudinii prefăcute suntnumite în Ioana toate relaţiile personajului.Transparenţa celuilalt („E supranatural când vezi pecineva complet în voia unui sentiment puternic”), caşi a sa proprie („Sub orice iniţiativă a mea, cea maispontană posibilă, surprind şi instinctul de a măanaliza”) e înţeleasă orgolios ca probă a excepţiona-lei capacităţi de a vedea. Plăcerea de a „scoate lasuprafaţă spaime” e însă răzbunătoare. Anatomist alsufletului celuilalt, îşi devine sieşi cobai, „fatalităţileinterioare” neobosit invocate sfârşind prin a prindeîntr-adevăr consistenţă. „Mie îmi place singurăta-tea” e o simplă şi gratuită propoziţie, rostită pentrusonoritatea ei inedită în auzul celorlalţi. Orgoliul arenevoie de asistenţă. �

4

ANUL XXI � Nr. 11 (704)

CONT

EMPO

RANU

L. ID

EEA

EURO

PEAN

Ă

Plănuită de mult, ca o urgenţă introdusă în ritmurile scrisului meu de amănuntul căvisez enorm, Cartea viselor porneşte de la două, pentru mine, adevăruri. Mai întâi,ceea ce vezi, simţi, înţelegi, pe scurt, trăieşti în vis/prin intermediul viselor este o expe-rienţă de consistenţă şi însemnătate egale cu ale experienţei diurne, în stare de veghe.Şi visele intră în definirea de sine, şi ele lasă urme, şi ele te construiesc. Pe de altăparte, povestea-vieţii-în-stare-de-veghe şi povestea-viselor-nopţii (voi face această dis-tincţie între zi şi noapte fiindcă nu dorm niciodată în timpul zilei, iar Cartea e a vise-lor mele) sunt ambele interpretări subiective şi larg condiţionate de contexte, sunt fic-ţiuni la distanţă egală de Adevărul absolut, niciodată nouă la îndemână. Le desparte,poate, o singură diferenţă: faptele şi ficţiunea vieţii tale diurne au sau pot avea mar-tori, cele ale viselor tale, nu. De aici şi circumspecţia – firească, de altfel – cu care suntpriviţi povestitorii de vise. Nimeni nu poate proba „adevărul” şi acurateţea relatărilortale de dincolo. Nici măcar aparatura sofisticată a psihiatrilor şi neurologilor de azicare măsoară, orbeşte, pe dibuite, impulsuri şi crispări ale trupului/creierului carevisează. Dar e de precizat imediat că nici lectura vieţii diurne, nici a celei nocturne nusunt ultime şi definitive, în cazul amândurora încap oricând remanieri, re-lecturi,funcţie de date noi, de o ştiinţă/înţelegere mai adâncă a detaliilor. Şi amândouă suntacte ale creierului tău. Cel puţin deocamdată, însă, visul e o experienţă strict indivi-duală, o aventură singuratecă – nu te poate însoţi nimeni, nici un om în carne, oase şigând! – şi, de cele mai multe ori, neclară şi stranie chiar şi pentru visătorul însuşi. Darasta nu înseamnă nicidecum că visul nu e parte din tine, din enciclopedia ta persona-lă, cu voia ori fără voia ta. Nu ştiu cum apar visele, spunea Jung, dar, „dacă meditezidestul asupra lor, totdeauna iese ceva din ele…”

© L

AU

RA

PO

AN

TĂ

Irina PetraşCartea viselor (14)

� Primim

Victoria UngureanuMonumentul scriitorilor deportaţisau exterminaţi de regimul comunist

Cu ocazia aniversării a 90-a a Uniunii Scriitorilor, a fost dezvelit monu-mentul în memoria scriitorilor exterminaţi şi deportaţi de către regimul comu-nist. „Uniunea Scriitorilor din Moldova reprezintă casa noastră spirituală, fiindinstituţia care a promovat consecvent, chiar şi în condiţii deloc uşoare, revenireala valorile noastre naţionale”. Potrivit Preşedintelui, scriitorii, chiar şi în perioa-da regimului sovietic de ocupaţie, au promovat, prin creaţia lor, adevărul istoricşi valorile noastre naţionale. Scriitorii au fost şi rămân intelectualii de vază înRepublica Moldova şi, împreună cu pedagogii şi preoţii, au fost primii care s-auridicat împotriva regimului comunist.

Mihai Ghimpu a menţionat că avem obligaţia de a cinsti memoria acelorscriitori care au intuit schimbările din societate, luptând cu toată fiinţa, atât înperioada interbelică, cât şi postbelică, pentru apărarea valorile noastre naţiona-le, iar din aceste considerente, au fost deportaţi sau exterminaţi de regimulcomunist.

Ulterior, Părintele Ioan Ciuntu de la Biserica „Sfânta Teodora de la Sihla”a sfinţit monumentul.

În data de 16 octombrie a avut loc o manifestaţie organizată cu prilejul ani-versării a 90-a a Uniunii Scriitorilor.

16 Octombire 2010

■■■

Firescul nefirescului

Dragilor, iată că la fraţii noştri din Moldova (oricum i-am considera şi jude-ca noi, de aici, din România Mică), a fost posibilă ridicarea unui monument înmemoria scriitorilor exterminaţi şi deportaţi de regimul comunist. Vreau să văreamintesc faptul că şi la Uniunea Scriitorilor din România a existat preocupa-rea pentru cinstirea memoriei scriitorilor încarceraţi sub regimul comunist. Am

fost autorul unui Proiect pe care Consiliul Uniunii Scriitorilor şi l-a însuşit înşedinţa sa din 26 ianuarie 2008, lucru devenit public prin comunicatulConducerii apărut în revistele Uniunii Scriitorilor. Acest lucru reiese şi din tabe-lul cu Proiecte supuse aprobării Consiliului, postat pe site-ul USR, la poziţia 28:„Memorialul Scriitorilor Români Încarceraţi (1944-1989), Responsabil de proiect:Ion Lazu, Anul executării 2008, Suma aprobată 37.000 (cu menţionarea laObservaţii: Proiect asumat de USR, se aprobă 600 lei pe lună.)” Lucrasemtimp îndelungat la întocmirea listei, care în ultimă instanţă indică un număr de403 victime ale terorii comuniste, dintre care un număr de 53 au decedat în închi-soare – o documentaţie greu de întocmit, pentru că nici Uniunea Scriitorilor, nicivreo altă instituţie abilitată nu poseda o astfel de listă. CNSAS ne-a prezentat olistă de cca 80 de scriitori, despre ceilalţi a trebuit să aflu din cele mai diversesurse. Cărţile lui Cicerone Ioniţoiu mi-au fost de mare ajutor. Dar şi scrierilealtor deţinuţi politici. Nu intru în amănunte. A fost numită o comisie care să dis-cute acea listă, să o valideze. A fost iniţiat un concurs pentru monumentul însine. Toate bune, până aici. Însă… au început tergiversările, amânările, retrage-rea de pe poziţii. Am aflat că în Consiliu existaseră obiecţii, în principal acesteadouă: că unii dintre cei de pe listă ar fi fost, pe vremuri, legionari; că alţii ar ficolaborat cu securitatea după ieşirea din detenţie. Or, ideea era una foarte clară:nu ridicăm un monument pentru scriitorii eroi, ci pentru scriitorii victime aleterorii roşii. De altfel, în textul Proiectului subliniasem fără echivoc: „la întocmi-rea listei trebuie să răspundem acestor două chestiuni: 1) cutare deţinut politica fost scriitor? şi 2) scriitorul respectiv a fost cu adevărat închis? Prin obiecţii defelul celor menţionate mai sus, în Consiliu s-a creat o percepţie ambiguă cu pri-vire la Proiect. Nu am fost convocat pentru a-mi expune punctul de verdere înConsiliu, pentru a clarifica lucrurile. S-au scurs doi ani fără să fi trecut la con-cretizarea Memorialului. Acum, intervenind situaţia de criză, intervenind şimarele ghinion cu pierderea definitivă a Casei Monteoru, care devenise un sim-bol al breslei noastre, perspectiva ridicării unui memorial al scriitorilor româniîncarceraţi sub regimul comunist se îndepărtează la modul nedefinit.

La fraţii noştri de peste Prut se pare că lucrurile s-au tranşat mai simplu.Nu vor fi fost şi printre scriitorii basarabeni victime unii foşti legionari? Nu vorfi fost şi scriitori constrânşi să colaboreze cu poliţia politică? Vor fi fost şi dinaceştia. Firescul nefirescului… Dar Uniunea Scriitorilor de dincolo de Prut nu aţinut seama de aceste aspecte colaterale, inerente, a înţeles că victimele teroriicomuniste merită un monument pentru neuitarea sacrificiului lor.

Aştept comentariile Domniilor voastre. Devotat,

Ion Lazu

Despre Nichita Stănescu s-au scris nuzeci, nu sute, ci mii de articole. Înplus, i s-au consacrat şi cărţi, emi-siuni radio şi TV, filme, spectacole.

Dintre toate aceste contribuţii, unele sunt indiscuta-bil valoroase, adevărate demonstraţii de virtuozitatea interpretării unei opere cu un grad mare de dificul-tate. Totuşi, predomină reacţiile necritice, exclama-tive, tentative naive de împărţire a gloriei cu unmare poet.

Şi mai dezamăgitor-amuzant este faptul cănumeroşi eseişti, memorialişti, autori de comunicărila diverse simpozioane ş.a.m.d. s-au molipsit de laNichita Stănescu de jocul de-a filosofarea, de stilulşarjat-apodictic, de libertatea practicată în folosirealimbii române. Drept urmare, dosarul critic al poe-ziei sale este plin de texte care par scrise de unNichita Stănescu lipsit de talent şi neinspirat.

Daniel Cristea-Enache nu ezită să rupă cuaceastă tradiţie, propunând o interpretare nouă, dinperspectiva unui cititor ultracompetent de azi. Liderde opinie în lumea literară, influent aşa cum eraNicolae Manolescu odinioară, Daniel Cristea-Enache nu are nevoie să provoace un scandal literarca să se facă auzit. El adoptă o atitudine corectă faţăde istoricul receptării poeziei lui Nichita Stănescu.Nu ignoră, nu neagă şi nici nu ia ca adevăr incontes-tabil ce s-a scris înaintea lui pe această temă. Şi, maiales, nu maimuţăreşte limbajul poetului.

Aflat în plenitudinea afirmării, curtat de scrii-tori din toate generaţiile (şi antipatizat violent de ceicare constată că nu poate fi manevrat), criticulcomentează în stilul său şi numai al său o operă carea dus la o reformare radicală – cu urmări de lungădurată – a poeziei româneşti. Cineva s-ar puteaîntreba: în ce constă stilul lui Daniel Cristea-Enache? se poate vorbi deja, în cazul său, de un stil?

Răspunsul este afirmativ. Criticul profesează,înainte de orice altceva, un optimism al comunicării,care îi iluminează textele. El pleacă de la prezumţiade bunăcredinţă a contemporanilor săi, li se adresea-ză cu convingerea că toţi iubesc literatura şi o înţe-leg. Ironia sa fină se îndreaptă împotriva unor preju-decăţi pe care le au, poate, şi mulţi dintre cititori,dar pe care ei le abandonează pe loc, tocmai ca să fiela înălţimea aşteptărilor criticului.

În evaluarea unui text Daniel Cristea-Enacheeste decis şi eficient, inspirând un sentiment de sigu-ranţă (ascultându-l sau citindu-l îţi este clar că sepronunţă un expert). Dar aceasta nu înseamnă că semulţumeşte vreodată cu prima impresie. Citeşte şireciteşte textul literar, îl priveşte din toate unghiu-rile posibile, aşa cum răsuceşti între două degete undiamant ca să-i vezi irizaţiile fiecărei faţete. În plusia în considerare, fie şi pentru a contrazice, opiniilealtora. Dacă vreuna îl convinge o adoptă cu plăcere,ştiind că are rezerve inepuizabile de originalitate şică nu trebuie să nege maniacal tot ce au spus prede-cesorii săi numai ca să se impună.

În plus, îşi păstrează mereu umorul, un umorde idei, de bună calitate, care face mai uşor de supor-tat autoritatea lui înnăscută. Când vorbeşte despreo carte în faţa unei săli pline, toţi cei prezenţi se lasăcuceriţi de farmecul lui, simţind că intră în complici-tate cu el, că sunt şi ei inteligenţi şi că proştii se aflăîn altă parte (eventual în altă sală, în faţa căreia vor-beşte alt critic).

Este un gest frumos şi un act de curaj intelec-tual să fi avut numai 9 ani la moartea lui NichitaStănescu şi să scrii azi, la 36, o carte despre poezialui. Un gest frumos pentru că înseamnă o asumare atrecutului, o situare într-un raport de continuitatecu literatura dinainte. Alţi critici din generaţia luiDaniel Cristea-Enache sau mai tineri nu cunosc lite-ratura română din perioada antedecembristă şi, casă nu-şi divulge ignoranţa, o comentează lapidar-sarcastic, cu aerul că nici nu merită mare atenţie.

…Şi un act de curaj intelectual pentru că, înabsenţa lui Nichita Stănescu, care semăna, cum s-aspus pe bună dreptate, cu un zeu nordic, fascinân-du-i pe iubitorii de poezie, opera lui trebuie judeca-tă, acum, exclusiv ca text. Nu e uşor ca, refuzând o

legendă, să faci critică literară pur şi simplu.Daniel Cristea-Enache ne surprinde cu ideea

sa că poezia lui Nichita Stănescu, capricioasă şi eva-nescentă, este de fapt expresia lirică a unei concepţii– inaparente – despre lume. În ceea ce mă priveşte,nu ader la această idee, dar nu pot să nu admir artacu care criticul îşi construieşte pledoaria, oferin-du-ne noi posibilităţi de interpretare a unei operesuprainterpretate şi, aparent, clasate. El începetranşant:

„Imaginea unui Nichita Stănescu scriind dinpur talent, dintr-o inspiraţie năvalnică, fără suportcerebral (şi fără un fundal cultural, în sens larg) esteşi astăzi persistentă. Nu mi se pare o idee nepotrivi-tă să renunţăm, după o lectură atentă, şi la aceastăprejudecată.”

Şi, consecvent cu sine, aduce în prim-planciclul 11 elegii, care, într-adevăr, din tot ce a publi-cat poetul, este ansamblul cel mai coerent şi paresistematizarea lirică a unor idei filosofice. Exegetulreconstituie ceea ce s-ar putea numi o metafizică alui Nichita Stănescu şi o face cu graţie, manipulândnoţiuni fragile fără să le sfărâme.

Ca şi alt reprezentant al noului val din criticaromânească, Andrei Terian (care a pretins că existăşi a evidenţiat/ inventat cu minuţie un sistem înopera de critic şi istoric literar a lui G. Călinescu),Daniel Cristea-Enache dă importanţă coerenţei, sis-temului, ansamblului articulat. Această încredere

romantică – şi donquijotescă – în organicitatea ope-rei literare este de bun augur, dovedind că nou-veni-ţii din critica noastră nu sunt (încă) blazaţi şi că potcrea o nouă epocă literară.

Şi totuşi, totuşi, puţină blazare nu strică. Eaconferă unui critic sentimentul relativităţii oricărorprincipii, inclusiv a principiilor sale, ceea ce înseam-nă o mai mare capacitate de cuprindere şi înţelege-re. În chimia personalităţii lui Daniel Cristea-Enache există şi ceva care seamănă cu blazarea şianume o detaşare de propriul său rol de instanţă cri-tică. Dacă în analizarea poeziei lui Nichita Stănescuar fi mizat prea mult pe existenţa unui sistem, criti-cul s-ar fi îndepărtat de esenţa volatilă a acestei poe-zii. Din fericire, însă, el îşi amendează propriile con-vingeri, cu o luciditate şi un fair-play care lucrează,până la urmă, în favoarea sa:

„Multe versuri din 11 elegii pot fi înţelese catrepte ale unei viziuni şi elemente ale unui sistem.În întregul lui, volumul acesta atât de dens se con-stituie – spre deosebire de cele ce vor urma – ca ununivers imaginar «adunat» şi coerent. Din fragmen-te, lipite ori disparate, putem recompune mareastructură. E visul oricărui critic. Dar în acelaşi timp,

în acelaşi volum, descoperim versuri care nu contri-buie neapărat la acest desen. Dimpotrivă, uneori îiîntrerup şi îi deplasează conturările de sens; distor-sionează Schema, strică, aşa zicând, Armonia. Suntversuri atât de frumoase, încât nu mă pot reţine săle citez unul câte unul, în contra logicienilor riguroşi,a criticilor sistematizanţi şi a propriei ambiţii expli-cative.”

Şi urmează o suită de versuri care… contrazic,într-adevăr, „ambiţiile explicative” ale exegetului.

În această stare de spirit, lucid-avântată,Daniel Cristea-Enache analizează aproape tot ce tre-buia analizat din poezia lui Nichita Stănescu. El iaîn considerare, în mod curent, ediţia lui AlexandruCondeescu, dar se lasă cu modestie ghidat şi de anto-logia lui Ion Mircea, dovedindu-se, ca în atâtea alteîmprejurări, un spirit cooperant, care nu îşi exhibăcalitatea (reală) de lider de opinie.

Intrând în jocul propus de critic, avem straniaimpresie că citim pentru prima dată poezia luiNichita Stănescu. Daniel Cristea-Enache îşi foloseş-te inteligenţa ca pe un strălucitor fier de plug cu careară o întinsă operă poetică. Impresia de ansamblueste de prospeţime, de lectură-eveniment, de retrăi-re a momentului în care noi înşine l-am descoperitpe poet. Autorul cărţii înregistrează, inevitabil, sen-zaţia de libertate ameţitoare pe care o provoacă stă-nescianismul:

„Găsim aici elemente, aspecte, mărci ale uneipoezii pe care sistemul de constrângeri sociale şideterminări ideologice nu o mai poate apăsa. Canişte corpuri scăpate atracţiei gravitaţionale şi plu-tind leneşe prin spaţiu, versurile se sustrag realită-ţii istorice şi tradiţiei culturale, evoluând autonom,propulsate fiind de imaginaţia puternică şi de mobi-litatea asociativă a autorului.”

Şi sesizează, de asemenea, diversitatea mijloa-celor prin care Nichita Stănescu îi cucereşte pe citi-tori, reînfiinţându-se mereu pe sine, dezvoltând unproteism orgiastic şi rămânând totuşi el însuşi.Abstractizare, preluare fugitivă a unor stiluri demo-date, multiplicare a eului, schimbare bruscă a regis-trului liric, trimitere la textele altora (intertextuali-tate, ar spune un postmodern fascinat de folosireacuvintelor lungi), transformarea gramaticii într-unjoc cu mărgele de sticlă etc. etc., toate aceste iposta-ze fulgurante ale liricii stănesciene sunt cu precizieşi fineţe identificate de critic.

Întorcându-mă la ceea ce cred eu despre poezialui Nichita Stănescu, trebuie să declar că există unpasaj în Lyrica magna (ce titlu bine găsit!) care faceatingere cu modul meu de a-l înţelege pe inventato-rul „necuvintelor”:

„Ai spune că el [Nichita Stănescu] resimte oadevărată teroare în a se vedea prefigurat, introdusîntr-o schemă logică, înţeles într-un chip definitoriu.Şi cu cât aversiunea faţă de norme şi clişee, de siste-me de operare şi reguli de utilizare este mai mare, cuatât mai intens se va manifesta dorinţa de evoluţieşi metamorfoză lirică.”

Da, exact acesta este Nichita Stănescu. Poezialui examinată de un critic literar mă face să mă gân-desc la o gazelă care aleargă în zig-zag şi face salturispectaculoase, urmărită de un jaguar. DanielCristea-Enache ajunge din urmă şi captureazăaceastă poezie, dar imediat o eliberează, pentru că îiplace să o contemple în alergarea ei fără sfârşit. �

(Textul reprodus în această pagină reprezintă prefa-ţa la volumul Lyrica magna de Daniel Cristea-Enache, în curs de apariţie la Editura Curtea-Veche)

ALEX. ŞTEFĂNESCUBucureşti OP 22, CP 22alex2108145@yahoo.com

5

CONTEMPORANUL. IDEEA EUROPEANĂ

NOIEMBRIE 2010

Alex ŞtefănescuNichita Stănescu citit deDaniel Cristea-Enache

� Cărţi, cărţi, cărţi

NICHITA STĂNESCU

NICHITA STĂNESCU

DANIEL CRISTEA-ENACHE

6

ANUL XXI � Nr. 11 (704)

CONT

EMPO

RANU

L. ID

EEA

EURO

PEAN

Ă

Asemeni lui Harold Pinter, cu cinci aniîn urmă, Mario Vargas Llosa primeştePremiul Nobel cu mare întârziere, ca şicum Academia Regală de Ştiinţe din

Stockholm ar fi devenit sensibilă la criticile formula-te la adresa opţiunilor sale între care nu se regăseaunume sonore ale literaturii contemporane. Asistăm,se pare, la un moment de clasicizare, când sunt pre-miate, nu opere experimentale, ci unele intrate dejaîn programele curiculare ale universităţilor şi în căr-ţile de referinţă ale marilor culturi.

Capitolul literaturii universale căruia îi aparţi-ne Llosa acoperă un segment semnificativ al litera-turii postmoderne, colonizat, în cea mai mare parte,de latino-americani (Julio Cortázar, Ernesto Sabato,Miguel Ángel Asturias, Carlos Fuentes, GabrielGarcía Márquez, Isabel Allende), dar şi de roman-cieri din alte zone, postcoloniale (V.S. Naipaul,Salman Rushdie, Tony Morrison) sau metropolitane(Graham Swift, Angela Carter). Genul literar invo-cat, în cazul lor, este „realismul magic”, „metaficţiu-nea istoriografică” sau „goticul postcolonial”, alecărui semne de recunoaştere sunt: dispariţia grani-ţei dintre istoria oficială şi aloistoriile fantezieipopulare sau auctoriale, dintre un univers în care seaplică legile newtoniene şi labirintul „cărărilor carese bifurcă”, în spaţiu-timp, imaginate, iniţial, deBorges şi conceptualizate, ulterior, de celebrităţi aleNoii Fizici, precum şi tratamentul subversiv al pute-rii care ia, de obicei, forma regimului dictatorial.

Inventat de Franz Roh cu referire la tehnicaartei post-expresioniste, termenul a fost preluat deAsturias pentru a descrie imaginaţia ontologic trans-gresivă a indianului american. El însuşi urmărea oresurecţie a unui mod imaginativ pre-colonial, dinafara făgaşului statornicit de două secole, al raţiona-lităţii moderne europene.

Literatura există însă, nu ca o sumă de opereindividuale, ci ca elemente ale unui câmp de forţecare o constituie independent de voinţa autorului.Modificarea modelului fizico-matematic al universu-lui din perspectiva fizicii cuantice a schimbat ecuaţiarealism magic = neştiinţific, imaginar. Intrările şiieşirile dintr-un timp neliniar, traversând lumi para-lele, ca în Oraşul şi câinii lui Llosa, apar acum canişte modele realiste inspirate de fizica stărilor rela-tive (Hugh Everett). Teoreticianul literar se vede, larându-i, silit să-şi modifice „hărţile”, să retrasezegraniţe şi să reformuleze legende. Ucenicul vrăjitorstârneşte o furtună cu efecte de durată, o nouă carteadăugându-se palimpsestului în veşnică reconfigu-rare al culturii. Pentru maestrul Eliade, ordineainstituită de mit are o origine extra-mundană şiextra-temporală, într-un arhetip pe care activitateaumană istorică îl reaminteşte ritualic. În epoca psi-hologiei cognitive şi a antropologiei structurale, uce-nicul Ioan Petru Culianu redefineşte mitul ca struc-tură mentală, „ fără conţinut”, cum spune într-uninterviu acordat studentei sale, Emanuela Guano, dela Universitatea din Arezzo: „Da. Sunt doua moduridiferite de a gândi mitul. În primul caz este vorba demitul-arhetip, în timp ce în celălalt avem o reprezen-tare a mitului ca procedeu narativ. Ideea de mit-arhetip provine dinspre şcoala indiana, în timp cemitul-naraţiune este un concept al lui Lévi-Strauss”.

De la Herder la Wilhelm Wundt, Lucien Lévy-Brühl sau Margaret Mead, miturile sau legendele,erau considerate căi de acces către caracterul unui

popor, o cheie necesară descifrării unui specific „sen-timent al finţei”. Perspectiva cognitivă introduceaceste naraţiuni printre universaliile culturii, istoriaînsăşi apărându-i lui Culianu ca o concretizare aunor proiecte mentale. Nemaifiind un domeniu alunei evoluţii impredictibile, organice, ci un proiectepistemic, istoria îngăduie astfel apropierea maicurând decât diferenţierea civilizaţiiilor.

Romanul Jocul de smarald, publicat în 1987 încolaborare cu H.S. Wiesner şi tradus de AgopBezerian pentru Editura Polirom (2008), precede cudoar trei ani fondarea revistei sale, Incognita.International Journal for Cognitive Studies (Ed. E.J.Brill, Leiden), dublând, în plan ficţional, vânătoareascenariilor sau construcţiilor mentale suprapusedatului natural al existenţei popoarelor. Asemeneascenarii sunt elaborate în centre privilegiate – urbset orbis – antropologia culturală a metaficţiunii isto-riografice inversând traiectul privirii, dinspre margi-ne spre centrul de putere. Poate tot în virtutea unoruniversalii ale imaginaţiei sau ale culturii, D.R.Popescu şi Culianu îşi trimit protagoniştii dinCălugărul Filippo Lippi şi călugăriţa Lucrezia Butişi, respectiv, Jocul de smarald, în FlorenţaAcademiei platoniciene a magnificilor Renaşterii cape nişte pelerini atraşi din provinciile spirituale aleEuropei: Andrei Cârţu, din Valahia lui Ţepeş Vodă,iar Fratele Thomas (Tommaso), din insuleleAlbionului. În cetatea asasinatelor la nivel înalt,ţepele valahe par jucării, iar fervoarea creştină a luiCârţu e luată drept simptom de retardare mentală.La rândul său, Thomas este descalificat, la unul dinsimandicoasele banchete, de cizmele caraghioase şistofa de proastă calitate. Ambii sunt distanţaţi deflorentini ca „străini”, ca antipozi ai civilizaţiei:

„Străine! Nu înţelegi că dintre toate cetăţile depe lume Florenţa a fost aleasă să devină Noua Atenă

şi Noul Ierusalim totoodată? Ai întâlnit undeva, peîntregul cuprins al orbis terrarum, un colţişor caresă se poată lua la întrecere cu cetatea noastră însplendoare, dar şi în fervoare religioasă? Este unadevărat miracol, prevăzut şi de străbunii noştri,îndeosebi de marele Cosimo de Medici, care a strânsaveri imense şi le-a pus la dispoziţia lui Dumnezeu,cel al tuturor naţiunilor şi religiilor. Suntem împre-suraţi de oameni sordidi, rudes, inculti, et barbari!Suntem farul ce străluceşte în noaptea epocii noas-tre!” Romanul lui Culianu începe însă în noapteasumbrelor procesiuni orchestrate, din umbră, deSavonarola, în mijlocul unui plan secret şi diabolicde asasinate – cea mai recentă victimă e chiar logod-nicul patriotardei interlocutoare – conceput dupăsavante calcule matematice şi astrologice.Pasionanta intrigă „istorico-detectivistă”, după cumo defineşte însuşi autorul, care pune în joc o enciclo-pedie în sensul ei etimologic şi istoric, creat în chiaracea vreme ca iniţiere in-cyclos, aminteşte deNumele tradafirului, dar Culianu îi adaugă un sen-timent caracteristic fantasticului românesc: instabi-litatea ontologică, trupurile hibride – jumătate om,

jumătate ţap… – tremurul fiinţei aflată mereu pepunctul de a-şi schimba starea, producând, nu orevelaţie, ci confruntarea cu absurdul, cu golirea desens. Numai privirea subiectului uman şi memorialui pot decupa ferestre de ordine, pot decide dacăPrimăvara lui Botticelli este purtătoarea unui codsecret sau doar „un tablou admirat de cele peste treimilioane de persoane care vizitează în fiecare anGaleriile Uffizi.”

Realismul magic a fost, de la inventarea nume-lui de către Roh, o expresie a nemulţumirii faţă decivilizaţie şi modul cum aceasta era reprezentată înartă. Ochiul defamiliarizează, dar nu inventeazăobiectul reprezentării. Ochiul-cameră al lui Roh şi alcolaboratorilor săi la volumul Foto-Auge, pentru carea şi fost închis, e corespondentul plastic al Casteluluikafkian.

Brutalitatea războiului a desăvârşit demolareacultului Europei rafinate, care complexase locuitoriiLumii Noi până la începutul secolului. Într-un eseudin 1949, Alejo Carpentier încuraja artiştii de pesteOcean să se reorienteze către propriul spaţiu, renun-ţând la arbitrajul european. Deşi relaţiile lui FranzRoh cu cercuri intelectuale din Buenos Aires potsugera tot o sursă europeană, textul borgesian însuşifiind saturat de invariante ale culturii bătrânuluicontinent, realismul magic, la modul declarativ, dela poziţia lui Carpentier la afirmarea energică a uneinoi şi revitalizante tradiţii non-europene într-o cartede interviuri a lui Salman Rushdie, realismul magica fost interpretat ca un gest nietzschean de demola-re a idolilor, de răsturnare a relaţiior hegmonice din-tre metropole şi provincii geopolitice. În îndrăzneţulroman experimental al lui D. R. Popescu, este evi-dentă dorinţa subterană de a relativiza stereotipuri-le culturale, care aşază un popor în rama unor„proşti de nedegrosiţi” în vreme ce aureolează pealtele, fără nuanţe sau discernământ. Relaţiile deadâncime dintre culturi îngăduie, dimpotrivă,împrumuturi şi fertilizări reciproce.

Romanul lui Culianu are şi el o componentăsubversivă, inserând-o pe apologeta Florenţei,Vittoria, în urzeala de crime, conspiraţii şi abjecţiereligioasă din vremea fanaticului Savonarola. Esteevident însă că pe eruditul istoric al religiilor, cares-a apropiat de mituri cu un instrumentar teoreticîmprumutat din fizica post-einsteiniană, a calcululuide stări probabile care este viaţa umanităţii, l-a fas-cinat Florenţa secolului al XV-lea, care a relansat, înEuropa, prisca philosophia. În vreme ce Pico şiFicino au dat substanţă mito-poetică spiritualităţiivederii, apetitul scientist al unor contemporani aanatomizat corporaliatea omului şi a lumii, a mişcatalchimia către experimentele chimiei moderne.

Ioan Petru Culianu a încercat, într-o epocă derelaxare intelectuală şi estetică, o renaştere a enci-clopedismului speculativ şi o restauraţie a omuluibaroc, intimidant prin forţa personalităţii, căruiaexcepţionala cultură îi împrumuta un aer de mister.Jocul de smarald, cu piatra Nemuritorilor, cum li sespunea alchimiştilor rosicrucieni, dar căroraCulianu le descoperă originea în ţinuturile scite aleantichităţii, pune, de fapt, în joc culoarea simbolică acelei de a treia planete, Venus, a iubirii şi creaţiei,sub semnul căreia şi-a aşezat şi Dante DivinaComedie. Spre deosebire de forţele punitive, carcera-le, ale ideologiilor de tot felul, ale fanatismului reli-gios sau politic, arta şi ştiinţa au ca efect expansiu-nea infinită a sufletului omenesc. Dacă centrul deputere se poate face vinovat de tot atâta barbarie câtmarginile civilizaţiei, sfera mentalului este fermdeterminată axiologic. Interoritatea minţii cultivateeste mai cuprinzătoare decât universul asupra căru-ia se apleacă.

Cele două romane sunt feţele unui Ianus nara-tiv, D.R. Popescu scriind un fel de Satyricon, o sati-ră menipeană a Florenţei renascentiste, iar Culianu,o tragedie a intelectualului captiv şi martirizat – osoartă de care se temuse când emigrase, în 1972, dinRomânia, unde i se cenzurase o carte, dar de care nua scăpat în fatala zi a anului 1991 când a fost asasi-nat la Universitatea din Chicago. �

(CON)TEXTE

Maria-Ana TupanMario Vargas şi Premiul Nobel

Realismul magic a fost, de lainventarea numelui de către Roh, o

expresie a nemulţumirii faţă decivilizaţie şi modul cum aceasta era

reprezentată în artă. Ochiuldefamiliarizează, dar nu inventează

obiectul reprezentării. Ochiul-camerăal lui Roh şi al colaboratorilor săi lavolumul Foto-Auge, pentru care a şifost închis, e corespondentul plastic

al Castelului kafkian.

MARIO VARGAS LLOSA

MARIO VARGAS LLOSA

Rar mi-a fost dat, în ultima vreme, săcitesc o carte mai incitantă ca Liber-tatea academică. Între teorie şi politicileuniversitare, de Liviu Andreescu (Ed.

Institutul European, Iaşi, 2010)! Un om tânăr – fiul lui Gabriel Andreescu – cu

bune şi substanţiale stagii de pregătire academică înOccident, mai ales în Statele Unite, investigheazăsintetic şi comparativ două structuri profesionale fun-damentale – libertatea academică şi autonomia uni-versitară – despre care şi la noi s-a vorbit foarte multdupă Revoluţie. Cartea tratează sistematic, raţionalşi foarte bine documentat avatarurile libertăţii acade-mice pe lungul drum care duce de la universitateahumboldtiană de odinioară la universitatea „manage-rial-antreprenorială” de azi, constatând în cele dinurmă un paradox de evoluţie îngrijorător, şi anume căexigenţele de funcţionare şi de eficientizare ale „uni-versităţii antreprenoriale” duc discret şi sigur la ocentralizare şi o reetatizare mascată (cu ingerinţe ine-renţe în economia libertăţii academice), rectorii mul-tor universităţi româneşti privilegiind zgomotos acestmodel, în dauna universităţii de cercetare sau a celei„colegiale”, din simplul motiv că el le garantează per-manentizarea în funcţie şi cumularea unor privilegiiinaccesibile comunităţii academice „normale”.

România postrevoluţionară a fost, sub acestaspect, hârtia de turnesol perfectă pentru detectareatuturor disfuncţionalităţilor academice posibile: acolounde ceva se putea strica sau degrada, s-a şi stricatsau degradat, acolo unde un abuz se putea lărgi, s-a şilărgit, semnalele de avertisment neîntârziind săapară. Liviu Andreescu citează, în acest sens, celebraformulă a „satrapizării”, lansată de către AdrianMiroiu (într-un volum din 1998, de la EdituraPolirom), se referă la diagnosticul din 2007 alSocietăţii Academice Române, potrivit căruia excese-le autonomiei universitare, cu precădere prin inter-mediul secretizării salariale şi al finanţărilor – inclu-siv de „turism academic” – au adâncit „fenomene pre-cum corupţia academică sau acapararea universităţi-lor de clici academice aflate în vârful ierarhiei institu-ţionale” (p. 141), însă intenţia principală a cărţii nu enici pe departe una polemică, ceea ce o face reticentăcu „materia” autohtonă, lăsată, probabil, pentru unalt volum. Aşadar, cel care o ia în mână pentru a-şiexhiba frustrările nu va găsi în ea decât accidentalaliatul pe care-l caută. Pe ansamblu, cartea sinteti-zează teoretizant două domenii sistemice, într-un cli-mat de – aş spune… – conservatorism suplu, diafan,care-i stă foarte bine autorului (nu-l cunosc personal,deduc asta din text…), pe care îl împărtăşesc, de alt-fel, majoritatea universitarilor prestigioşi de la noidin ţară, în ciuda mimetismului instituţional şi reto-ric la care îi obligă, pe alocuri, bursele spre care aspi-ră, stagiile de cercetare spre care tind sau obedienţa.

Din capul locului, trebuie să precizăm că exem-plele occidentale – mai cu seamă cele americane –domină excursul lui Liviu Andreescu, ceea ce ne facesă regretăm lăsarea la o parte a universităţilor orien-tale şi arabe, care ar fi nuanţat paleta. Pe de altăparte, volumul pune accentul pe universităţile laice,lăsând în suspensie – cu minime exemple din secţiu-nea a doua – ingerinţa nedorită a religiosului sau,mai ales, a politicului. Felul cum îşi apără universita-rii libertatea şi autonomia în faţa ofensivei insidioasea controlului politic ar fi fost o temă de larg interes –între altele, fiindcă pe noi chiar asta ne ameninţă… –,tot aşa cum discuţia s-ar fi putut extinde şi asupraunor determinări mai delicate ale ideii de „libertate”,asupra modului, de pildă, în care universitarul occi-dental înţelege să respecte şi să aplice principiile„corectitudinii politice”, ale discriminărilor pozitive(Afro-Americans, gay studies, feminism etc.).

Am sesizat, dacă nu mă înşel, o uşoară nostalgiepentru universitatea humboldtiană la autorul nostru,adică pentru o structură instituţională de tip organi-cist, antropologic, în interiorul căreia „riturile” se dis-ting pe falia subţire care separă comportamentul dininteriorul zidurilor – intra muros – de cel din afară(extra…). De pildă, Lehrfreiheit-ul clasic german încu-rajează libertatea de opinie în interiorul universităţii,

dar le recomandă membrilor reticenţă şi cumpătareîn afara ei. Istoricul Walter Metzger, citat la pag. 85,vorbeşte şi el de „libertate extramurală”, ceea ce-ldetermină pe Liviu Andreescu să dedice două capito-le extinse unor teme-limită speciale: în primul rând,motivelor pentru care el consideră că accepţiunealibertăţii universitare trebuie restrânsă la un set com-portamental şi interdictiv neextensiv şi, în al doilea,relaţiei foarte spinoase dintre libertatea academică şi„actele aprofesionale”, ceea ce duce, în ultimă instan-ţă – la noi, cel puţin – şi la exigenţele generale aledefinirii identitare a „intelectualului critic”.

Aici ne aflăm în miezul problematic al cărţii,sintetizabil în felul următor: este universitarul un„discriminat pozitiv” tacit asumat al societăţii, princonferirea unei libertăţi de castă dobândită prin voca-ţia spunerii „adevărului ştiinţific”, sau această liber-tate trebuie restricţionată doar la comportamentulintrauniversitar, ceea ce face din profesor, din chiarclipa de pornire, un individ esenţialmente duplicitar,ghidat de anumite norme în interiorul universităţii şide altele în afara ei? Dihotomia e extensibilă la nive-lul general al sistemului: dacă acceptăm – arată LiviuAndreescu – că un universitar are dreptul de a sebucura de o „libertate” specifică, putem extinde aceas-tă permisivitate şi la alte categorii socio-profesionale– cum ar fi, de pildă, jurnaliştii –, efectul de undăgenerând, progresiv, o societate disfuncţională, impo-sibil de cristalizat din cauza paradoxală a excesului delibertate pe care îl exprimă.

Din aceste motive, în esenţă interdisciplinare,Liviu Andreescu se concentrează pe funcţionarea uni-versităţii ca organism autonom introspectiv, definireauniversitarului ca un om de ştiinţă aflat în căutareadezinteresată a adevărului fiind una dintre cele maisuple – şi, totodată, cele mai evanescente – pe carele-am întâlnit. Pe termen lung, ea explică, pe de oparte, reticenţa lucidă a autorului faţă de mercantili-zarea brutală a ştiinţei prin intermediul exceselor„universităţii antreprenoriale”, şi, pe de alta, defini-rea universitarului în două trepte: ca un om careaparţine comunităţii academice din care instituţionalface parte şi – deasupra chiar… – ca un om care „sedefineşte ca membru […] al unei comunităţi ce depă-şeşte graniţele universităţii” (p. 128), cum este, depildă, aceea a scriitorilor, arheologilor, filosofilor etc.(respublica eruditorum). În acest sens, recunosc că amresimţit nevoia unei analize mai profunde a conţinu-tului comunităţii academice, din două motive, celpuţin. Pe de o parte, fiindcă aici apar – aşa cum odemonstrează şi exemplul României – cele mai acutedisfuncţionalităţi. Adică, avem aristocraţii universi-tare care gestionează harnic fonduri intra- şi extrabu-getare, clădiri, case de vacanţă, piscine şi parcuri,lăsând pe dinafară chiar comunitatea pe care se pre-supune că trebuie să o servească. Majoritatea univer-sităţilor noastre funcţionează în condiţii de tensiuneinter-umană insuportabilă, neproductivă, marcată declivajul dintre „mandarini” şi „supuşi”: rolul celor din-tâi este acela de a se izola cât mai solidar între mete-rezele instituţiei din ale cărei rezerve oculte se înfrup-

tă, pe când celorlalţi nu le rămâne decât libertatea„democratică” de a cârti pe la colţuri şi de a-şi expri-ma surdinizat resentimentul. Rolul fundamental aluniversităţilor este şi acela de a le asigura membrilorcondiţii maximale de împlinire profesională şi umană– sugerează Liviu Andreescu. – Câte, de la noi, o fac?

Al doilea motiv pentru care mi-aş fi dorit o maiprofundă analiză a conceptului de comunitate univer-sitară este – să spunem – unul mai general şi porneş-te de la definiţiile comportamentului social furnizatede către Bourdieu. Pe ansamblul societăţii, luată înîntregimea ei, apartenenţa la o comunitate universi-tară înseamnă, automat, şi un capital de prestigiu,motiv pentru care aş extinde aria de explicare a liber-tăţii academice în cel puţin două direcţii: a valorilorsimbolice cărora ea li se asociază şi a poziţionăriiacestor valori în grila axiologică de ansamblu a socie-tăţii în care comunitatea academică funcţionează.Aspectul pare să fie cu atât mai important, cu cât uni-versitatea gestionează un bun simbolic de care altesisteme sociale nu au parte: şi anume, titlul de licen-ţiat. Fireşte, lucrurile s-au degradat la noi şi în aceas-tă privinţă, însă mai e lume care să facă distincţiaaxiologică dintre cei „cu facultate” şi cei „fără”, dis-tincţie care – să ne reamintim… – funcţiona în regi-mul trecut cu forţa unei ierarhizări sociale difuze.Chiar şi acum, sunt angajatori pentru care posesiaunei diplome universitare înseamnă seriozitate şipotenţialitate lucrativă, chiar dacă fişa postului nu ocere. Dezastrul învăţământului superior românescs-a produs, în acest perimetru, printr-un exces dedemocratizare, exprimat prin renunţarea la exame-nul de admitere, adică la un prag de selecţie carestructurează automat societatea pe paliere ierarhicede competenţă. Se ştie bine care a fost efectul: inten-sificarea corupţiei din sistemul preuniversitar, undecineva, intrat în clasa a IX-a, „pune ochii” pe douămaterii utilizabile mai târziu în sistemul universitarşi „face totul” (adică: „atenţionează” în primul rândprofesorii…) să obţină medii anuale cât mai apropia-te de 10, cu care intrarea în facultate îi este garanta-tă, chiar dacă în rest e analfabet.

Mi-a mai plăcut foarte mult în carte discretulingredient anarhist la care Liviu Andreescu recurgetandru – adică deloc coroziv – pe alocuri, de la defini-rea libertăţii academice ca „datorie de a nu îndoctri-na”, la invocarea Universităţii Anarhice din Toronto(exemplul istoric putând fi Free University din anii‘60) sau la frumoasa analiză a sistemului universitarca reţea „slab conectată”. Splendidă e şi demonstraţiade la pag. 182, în care se face o distincţie între univer-sitatea americană de campus (se construieşte maiîntâi instituţia, eventual prin desfiinţarea alteia, apoise umple cu „materie”) şi cea „anarhic-creatoare”, careprocedează invers, pornind de la „problemă” (sautemă), pentru a se articula pe ea, ulterior, o instituţie.Devine evident, în siajul acestei demonstraţii, că, petermen lung, o universitate cum e cea românească,anorexică din cauza relaţiilor de rudenie şi de nepo-tism, sau din reticenţa faţă de angajările flexibile –adică nu acelea care să asigure postul până la pensio-nare – e sortită ineficienţei şi eşecului.

Cartea lui Liviu Andreescu pune pe gânduri,incită la dialog, stimulează. După ce o închizi, afli căGuvernul şi-a asumat în mod abuziv răspundereaparlamentară pe Legea Educaţiei şi te întrebi la cebun ai citit-o, în afara plăcerii de a găsi o minte scli-pitoare şi o „normalitate” care, la noi, va aparţineunei alte generaţii… �

Ştefan BorbélyUniversitatea – azi DESPRE LIBERTATEA ACADEMICĂ

7

CONTEMPORANUL. IDEEA EUROPEANĂ

NOIEMBRIE 2010

© C

ON

STA

NT

INA

BU

LEU

■ noutăţi editorialeCorneliu ZeanaNu trădaţi, vă rog!Editura Ideea Europeană, 2010

Cartea pe care o ţineţi în mână estepericuloasă. Incomodă, scorţoasă,incendiară fiind, în mod cert, va deran-ja unele personaje, nelipsite de impor-tanţă, din arena politicii româneşti,care confundă adeseori politica cu dile-tantismul, trădând interesele susţinutecu atâta patos în campaniile electorale.În mod sigur, Nu trădaţi, vă rog! vaalarma edilii capitalei ce se întrec în adistruge „micul Paris” de pe vremuri.Această carte, aşadar, va deranja nupuţină lume prin scenele din viaţa

social-politică post-decembristă, cu atât mai mult, cu cât umorulşfichiuitor nu-i este străin nici pe departe autorului. Nici detaşa-rea…

8

ANUL XXI � Nr. 11 (704)

CONT

EMPO

RANU

L. ID

EEA

EURO

PEAN

Ă

Este extraordinar atunci când, în viaţaunui om, pasiunea, vocaţia şi ocupaţiacoincid. Omul respectiv nu numai căface performanţă în domeniul lui, dar,

oricât de mult şi de greu ar munci, trăieşte (cu) unsentiment de împlinire care, adesea, e sinonim cufericirea. Dimpotrivă, atunci când viaţa îl sileşte peom să îşi câştige existenţa practicând o meserie indi-ferentă – ceea ce, să recunoaştem, se întâmplă cu99% din populaţia planetei –, rezultatul este onemulţumire permanentă, din care se va alimenta lasenectute sentimentul ratării. A face performanţă, înaceste condiţii, e aproape imposibil.

Alex. Ştefănescu face parte din prima categoriede oameni. Cel puţin, aşa rezultă din împrejurareacă a făcut performanţă în critica literară româneas-că şi, de asemenea, din recentul său volum de nara-ţiuni memorialistice, intitulat (foarte amuzant, sărecunoaştem) Bărbat adormit în fotoliu. Întâm-plări*. Volumul nu vine, se ştie, pe un teren gol: elface pandant cu cealaltă scriere de tip confesiv pecare criticul a publicat-o recent, şi anume Jurnalsecret. Dezvăluiri complete 2003-2009 (EdituraCorint, Bucureşti, 2009). Şi intră într-o serie mailungă de naraţiuni confesive ale criticilor, ilustratăde nume ca Nicolae Manolescu, Eugen Simion,Valeriu Cristea, Gabriel Dimisianu, Livius Ciocârliesau Nicolae Balotă.

Genul lui Alex. Ştefănescu e, însă, altul decâtgenurile de mai sus. Bonom, înzestrat cu o marebunătate şi cu o capacitate de iertare puţin obişnui-tă pe meridianul nostru, criticul ne furnizează, înBărbat adormit în fotoliu, un alt fel de amintiri lite-rare. El nu îşi face autobiografia – ca NicolaeManolescu în Viaţă şi cărţi – şi nici nu transformă,ca Eugen Simion, jurnalul într-un Bildungsroman.Întâmplările pe care le narează îl au ca protagonist,dar au aproape întotdeauna şi alţi protagonişti. Şianume, colegii scriitori.

Aşadar, povestiri cu scriitori. Un gen fecund şipopular la noi, ilustrat de succesul de public al unorcărţi cum ar fi Cartea cu prieteni şi A doua carte cuprieteni, de Fănuş Neagu, ori Întâmplări cu scriitori,a recent plecatului dintre noi Mircea Micu.Similitudinile însă se opresc aici, şi asta nu numaipentru că autorul este, de data aceasta, nu un poetsau prozator, ci un critic, înzestrat prin urmare cuspirit analitic şi cu verb autoritar. Alex. Ştefănescunici nu este, în paranteză fie spus, un astfel de critic.El nu şi-a propus, atunci când s-a hotărât să devinăcritic literar, să fie temut, ci respectat. Şi a reuşit.Chiar atunci când analizează cărţi proaste, iar ver-dictul său e negativ, el nu îl pronunţă cu bucuria dea mai fi „ras” pe cineva, aşa cum mai fac unii criticidin tânăra generaţie, prea convinşi că premiile lite-rare dau, pe lângă o anume notorietate, şi autorita-te. Desigur, unii se supără pe verdictele criticului:mai ales în ultimii ani, când s-a ocupat, cu seriozita-te şi aplicaţiune, de fenomenul imposturii literare

(deosebit de dezvoltat la noi, în special după 1989),Alex. Ştefănescu şi-a făcut şi duşmani. NaraţiuneaUn duşman în plus, din volumul de faţă, chiar dinasta se alcătuieşte: din reconstituirea unui dialog cuo doamnă care, în numai 5 minute, din cauza neînţe-legerii specificului actului critic, s-a transformatdintr-un prieten virtual într-un duşman concret. Senon è vero, è ben trovato. Chiar suspectându-l peautor că a inventat episodul (ceea ce subsemnatul nucrede: lui Alex. Ştefănescu, după cum spunea nudemult şi Nicolae Manolescu, i se întâmplă cele maibizare lucruri cu putinţă), el confirmă pe deplin con-diţia ingrată a criticului literar în societatea româ-nească de azi, în care mulţi cred că avem obligaţia dea lăuda orice inepţie doar pentru că e tipărită.

Dar nota întregului volum nu este amărăciu-nea – nici măcar în acele naraţiuni în care scriitorule cât pe ce să o păţească –, ci umorul. Umorul blând,auto-ironia şi amenitatea. Toate, izvorând din senti-mentul dominant cu care Alex. Ştefănescu a trecut,într-o carieră de patruzeci de ani, prin viaţa literarăromânească. Şi anume, bucuria. Bucuria de a fi con-temporan cu marii săi colegi şi, în general, cu oricescriitor român care are ceva talent şi bun-simţ.Printre aceştia, criticul s-a simţit ca peştele în apă,realizând foarte repede că are şansa de a uni pasiu-nea cu profesia. Splendida naraţiune Al unsprezece-lea poem, care poveşteşte o întâmplare fabuloasă cuNichita Stănescu, cuprinde unul din acele momenteîn care tânărul Alex. Ştefănescu înţelege că are pri-vilegiul de a trăi, de fapt, într-un vis. Trimis deredacţia unei publicaţii din provincie să obţină de laNichita „zece poeme” (aşa suna indicaţia redactoru-lui-şef), criticul joacă împreună cu poetul scena con-ştiinciozităţii: Nichita îi dictează fix zece poeme noi.După care îi mai dictează unul, al unsprezecelea, maifrumos decât toate, pe care, după ce a fost transcris,l-a ars cu bricheta. Alex. Ştefănescu încheie aminti-rea cu următoarele cuvinte: „Un poem creat pentrumine de cel mai mare poet al secolului douăzeci! Unpoem care trăise doar câteva zeci de secunde! Nu maiprimisem şi nu mai aveam să primesc vreodată unasemenea dar.” Frumoasă definiţie a miracoluluiliteraturii, care exact în asta constă: în bucurii unice,care durează câteva secunde.

Fireşte, naraţiunile nu sunt populate exclusivde numele mari ale literaturii noastre. Alex. Ştefă-nescu nu este un vânător de celebrităţi, el însuşifiind deja celebru. Critic împlinit (prin monumenta-la Istorie a literaturii române contemporane. 1941-2000 şi prin cele patru decenii de cronică), el trăieş-te la fel de intens bucuria de a se întâlni cu AnaBlandiana, Marin Preda, Nicolae Manolescu, AdrianPăunescu, ca şi cu scriitori mai puţin faimoşi saudoar mai tineri. Nu în ultimul rând, trăieşte bucuriaîntâlnirii cu el însuşi, cu întâmplările unei vieţi deom, vizibilă în partea a doua a cărţii. Aici, tonul seschimbă puţin, în ciuda bonomiei dominante. Aparîntâmplări mai triste, „mici crime domestice” (cum

ar fi Tren în marşarier) şi „cumpene” ale vieţii(Accidentul), când nu sunt de-a dreptul întâmplăricumplite (Confuzie de persoane). Narându-le, Alex.Ştefănescu nu încearcă să le pătrundă secretele, săafle ce mesaj ascuns a încercat destinul să îi trans-mită. Prozatorul este ca şi criticul: limpede, expozi-tiv, cu o vocaţie a clarităţii care îl lasă pe cititor săextragă singur înţelesurile, astfel angrenându-l maiintens în actul literar, decât dacă i s-ar fi dat „murăîn gură” totul. Privind în urmă, într-o existenţă delocuşoară, plină de dezamăgiri (începând cu o nemeri-tată repartiţie la ţară şi terminând cu uriaşa dezilu-zie politică de după prăbuşirea comunismului), Alex.Ştefănescu ştie să păstreze cumpăna dreaptă întresatisfacţie şi resentiment. Naraţiunile din Bărbatadormit în fotoliu nu au o funcţie compensatorie şinici nu sunt menite să fie „pietre pentru templulmeu”. Criticul, un excelent pedagog al literaturii, seexersează cu succes în ipostaza de prozator, ascun-zând, în spatele unor povestiri foarte reuşite în sine,o morală a literaturii. O morală a frumosului şi abinelui, a echilibrului şi bunătăţii. Portretele pe carele face unor scriitori, câteodată din câteva tuşe – AnaBlandiana cu cercei de cireşe, de pildă –, sunt memo-rabile şi alcătuiesc un pandant al portretelor criticedin Istoria literaturii române contemporane.

Ca orice om cu umor, Alex. Ştefănescu estestrăbătut, când şi când, de un fior tragic. Vizibil, cumspuneam, mai curând în partea a doua a volumului– care narează întâmplări ce-l au în centru pe critic,în diverse etape ale existenţei –, fiorul tragic nu esteabsent nici din unele povestiri, aparent vesele, dinpartea I, cu scriitori. De exemplu, O afacere cu MarinPreda, care se încheie cu un scurt portret, parcă pre-monitoriu, al scriitorului care, deşi aflat în plinăputere de creaţie, nu mai avea decât 3 ani de trăit:„Pe umeri, pe căciulă, i se adunase zăpadă, părea ungeneral de armată cu epoleţi fabuloşi pe un câmp deluptă din Rusia.” La fel, în Veselia bătrânei chine-zoaice, povestea incredibilă (dar reală) a unei bătrâ-ne dizidente din China lui Mao. Nu în ultimul rând,în Scriitori la ţară: o evocare dulce-amară a fosteloractivităţi culturale, din vremea regimului comunist,când o glumă nevinovată îţi putea aduce o mulţimede neplăceri.

De prisos să mai spun că Bărbat adormit înfotoliu se citeşte pe nerăsuflate, în ciuda faptului căunele capitole au fost anterior publicate în câtevaperiodice. Alex. Ştefănescu este un excelent proza-tor, capabil să „prindă” din zbor amănuntul care facediferenţa, şi un minunat portretist. Departe de a fiun simplu „violon d’Ingres”, proza confesivă este obinevenită completare a criticii sale. Nu-i exclus, dealtfel, ca la a doua ediţie a Istoriei… sale, Alex. Şte-fănescu să îi schimbe puţin formatul, dând maimultă amploare portretelor şi biografiilor. �

* Alex. Ştefănescu – Bărbat adormit în fotoliu.Întâmplări, Editura Curtea Veche, Bucureşti, 2010.

© A

UR

AC

HR

IST

I

Răzvan VoncuCa peştele în apă

■ semnal ■ Editura ContemporanulAura ChristiFoamea de a fiColecţia Biblioteca Contemporanul � Jurnal & Corespondenţă & Memorii

„Această tânără scriitoare este animată de o rară pasiune formatoare. A se forma pe sine înseamnă totodată a-i forma pe alţii. Nu ne miră recursul frecvent al eseistei la modelele formatoare, chiar dacă nu este nicidecumvorba de a repeta epigonic experienţe consumate. Modelul poate (şi trebuie să fie) intrucâtva jucăuş. Ion Barbueste, în această perspectivă, un magister ludi. Cu o generozitate spontană, Aura Christi îşi împărtăşeşte expe-rienţele, e gata să dea sfaturi unor tineri poeţi, în continuarea celor binecunoscute ale lui Rilke cel din Scrisorilecătre un tânăr poet.Iată, aşadar, cartea unei autoare cu un destin literar cert. Un destin pe care Aura Christi şi-l asumă. Mai mult,ea şi-l construieşte cu orice sacrificiu.”

Nicolae Balotă

„S-a constatat încă o dată o matură stăpânire a mijloacelor, un timbru aparte, original, în corul tinerei poezii şi, mai ales, o frumoasă ambi-ţie de a modela, de a uza de o întreagă gamă a tehnicii poetice în contrast curajos, aş zice, cu unii poeţi sau poete ale celei mai tineregeneraţii lirice ce uneori îşi diluează inspiraţia şi temele personale într-un manierism ce frizează moda sau teribilismul literar. Cele douăteme ale volumului — «regalitatea şi deificarea» — prin patosul reţinut, printr-un cult aproape clasic al formei, trădează orizontul, anvergu-ra ideatică a autoarei ce încearcă cu succes în acest volum să propună nu numai teme originale, dar să integreze în arta ei poetică modu-rile clasice ale bunei şi marei poezii româneşti şi universale.”

Nicolae Breban

Limitează-te. Închide-te în ţarcul esenţelor.Aici, în leagănul lor rece-primitor, te veiregăsi. Este lucrul cel mai greu din lume.

Cărţile tale înainte de toate. Taie-ţi din celelalteobligaţii. Redevino un om liber, liber de obligaţii. Liberde lumea asta de doi bani, unde tronează alte valori,complet străine firii tale.

În definitiv, ţi-ai dorit singurătatea; o ai, eşti stă-pân peste imperii de singurătate. Glorie singurătăţii, învecii vecilor, glorie!

Iedera din începutul meu de grădină şi cactuşiiînfloriţi abrupt îţi fac curaj. Totul redevine o binecu-vântare. Încep, da, să mă recunosc. Se apropie ora. Amcâteva cărţi începute, pe care sunt obligată să le duc labun sfârşit. Asta ţine de educaţie: să duci la capătlucrul început şi să-l faci bine, cât de bine poţi.

Lecturi: Adrian Marino, dragul meu imposibil.Din nou: Proust. Iar şi iar, Proust.

Încet-încet evadez din lume; eu vreau să măretrag din lumea aşa cum este nu numai fiindcă o refuz,ci pentru că lumea mea îmi este suficientă. Da. E ofrază arogantă asta. În aparenţă, arogantă. În esenţă, evorba de fuga din exterior spre forul lăuntric, pentru amă exprima niţel pompos. Mi-e dor de mine.Iremediabil. Deşi nu mă iubesc din cale afară. Nici pedeparte. Trebuie însă să reînvăţ să mă iubesc. Să-migăsesc echilibrul interior, pentru a reveni la masa descris. Apusurile mogoşoiene mă vor ajuta.

Dă-mi putere, Doamne. Restul fac singură.

Ai fost arogantă adineaori. Da. Ei, şi?

Eu şi Andy îi scriem lui Sorin (Roşca Stănescu),un mesaj cu prilejul zilei sale de naştere: De câtevaluni, de când am fost prima dată la tine, vreau să-ţimulţumesc pentru binele enorm pe care mi l-ai făcut,oferindu-mi prilejul de a petrece ore bune în familia ta.Nici nu bănuieşti ce dar mi-ai facut, lăsându-mă să teurmăresc cum te joci cu copiii tăi, urmărindu-te, întimp ce, împreună cu Zexe, îmi arătai „imperiul” tău,colţul tău de rai, gândit până la cele mai mici detalii.După ani de zile, după circa două decenii de muncăintensă, de înzidire exclusiv în Vocaţie, am descoperitcă, prin exemplul tău, am uitat, în fuga zilnică, unlucru esenţial, şi anume, să mă bucur de viaţă, să măbucur de lucrurile esenţiale: de copii, de roze, de peşti,de iarba deasă, îngrijită, de lebedele regale, de broscu-ţele ţestoase împungând cu botul lor ascuţit muchiiletari ale pământului, de ceea ce numim cu un cuvânt fla-grant de scurt: viaţă. Viaţa pe care tu o iubeşti enormşi nu încetezi să te bucuri de ea, de darurile ei, de înge-rii tăi, de iubita ta soţie, de prietenii apropiaţi. Viaţacăreia tu îi faci indirect omagii prin lumina pe care oarunci cu gesturi largi, de condor înaripat, pretutin-deni.

Acest lucru foarte important pentru mine voiamsă ţi-l mărturisesc de ziua ta şi să-ţi mulţumesc căexişti, că eşti un bărbat tânăr, puternic, de o frumuseţeinterioară rară, că te bucuri de existenţă şi-i molipseştipe cei din jur de bucuria ta, de modul tău deschis de ate bucura. Îţi mulţumesc pentru radicalismul tău nor-dic, pentru stilul tău, pentru voinţa de a construi insti-tuţii într-o ţară iubită de noi, fără ca iubirea noastrăfaţă de ea să ne împiedice să vedem că, în realitate, ţaranoastră are secole distanţă până la ceea ce numim noi„civilizaţie”.

La mulţi ani, prietene drag, prietene scump! Săne trăieşti mulţi ani înainte în aerul tinereţii fărăbătrâneţe, să fii drept ca îngerii, abil ca demonii uituci,punctuali. Să fii viclean ca şerpii biblici şi curat şi per-spicace ca porumbeii. Să te bucuri de frumoasa, fina şiinteligenta ta soţie. De copiii tăi pe care îi iubeşti ca pelumina ochilor. Meriţi de ziua ta, te asigur, să fii bătutcu flori.

Să fii aşa cum eşti. Aşa cum te-am cunoscut înintimitatea gândurilor şi a celor dragi inimii tale, prin-tre care, sper din toată inima, că figurăm şi noi.

La mulţi ani, Sorin!

P.S. Mă bucur că sunându-te dimineaţa, n-ai răs-puns la telefon. În mod cert, m-aş fi intimidat şi nu ţi-aşfi spus nici o fărâmă din ceea ce îmi stătea pe inimă să-ţi spun de trei-patru luni.

Corespondenţă intensă cu Mirela, buna, calda,scumpa Mirela Chindea. Îmi dă lumină mie, tocmai miecea care sunt lacomă de lumină: „Tot ce faci tu e bine şipotrivit, Aura. Există în tine o măsură, ceva ce din

afară pare echilibru şi care dă încredere celui care vreasă-ţi vorbească despre sine, să se deschidă. În acelaşitimp mie îmi dai lumină. Nu îţi pot explica, dar mi seluminează sufletul când găsesc vreun e-mail trimis detine. Mă înseninez şi zâmbesc. Şi în egală măsurăîncerc să te protejez. Simt că trebuie să fac asta, dragă,draga mea Aura. (…) Mulţumesc pentru gând şi pentrufaptă: cărţile. Sunt un harpagon când e vorba desprecărţi. Nu-mi trebuie nimic altceva în viaţa asta decât săle am, să le mângâi, să le deschid, să citesc câte ceva, săle miros. Nu am nimic altceva care să însemne valoare.Cu excepţia familiei… Şi tu scrii minunat, Aura. Eştipoezie. Cred că e o sublimare a fiinţei tale întregi, tre-buie să înţeleg cum eşti şi de unde să te desfăşor, aşa,ca un fir al Ariadnei, care mă duce nu spre ieşire, cispre intrarea în structura ta. Mă refer la tine ca artist,dar mereu, mai peste măsură, îmi dau seama că trebu-ie să înţeleg cum eşti făcută tu, ca să pot intui cum şi pecâte niveluri ţi-e scrisul. Fiindcă nu am reuşit în min-tea mea de ardeleancă să te descifrez, aşez undeva. Darmisterul mă atrage, ştiu că şi ţie îţi place Rilke… şipoate Blaga? Te îmbrăţişez. Trimite-mi ce vrei. De-abiaaştept să citesc pe viu. Şi versuri şi romane şi jurnal/notele tale de călătorie. Ştii că mi-au rămas în minte şifotografiile şi cuvintele tale? Mi s-au întipărit.Nemaipomenit”.

O lumină bubuitoare. O lumină orbitoare, princare bâjbâim înfricoşaţi, vii, nesperat de vii.

Cristina Aura Rădulescu – un noroc nesperat alvieţii mele. O doamnă tânără, nu prea înaltă, subţire.Faţă ovală, buze fine, sprâncene arcuite, nas frumosdesenat. Păr des; coamă ordonată, răspândind un par-fum fin de liliac. Voce blândă, caldă, moale, care poate„trimite” săgeţi spre mine, când greşesc; şi greşesc nurar, fiind lipsită de disciplină, neştiind să am grijă demine. Ei, asta n-am învăţat până la cei aproape 44 deani ai mei.

Abia ne cunoscusem.– Ce meserie aveţi? m-a întrebat.– Sunt poet; cred că aşa e. Dumnezeu m-a făcut ca

să scriu, să citesc şi să ascult muzică. M-a măsurat discret cu privirea rece, uşor amuza-

tă de patetismul meu. Şi, după o minusculă pauză, mi-aspus:

– Am înţeles.Şi acum, uneori-adeseori, fixând-o pe furiş, mă

întreb în gând: ce anume a văzut atunci şi ce anume aînţeles?

Cristina este medic de o viaţă. Între timp, am des-coperit în ea un prieten; da, un prieten la bine şi la rău.Un prieten care nu pleacă în vacanţă până nu-mi con-sultă analizele, lăsându-mă pe mâna altui prieten. „Casă fiu liniştită până mă întorc” îmi explică Îngerul înhalat de un alb de necrezut. Se întoarce peste o săptă-mână. Îmi spune să o sun oricând pe mobilui ei privat,dacă intervine ceva grav.

Între timp, constat că am norocul de a fi tratatăde un medic de vocaţie, care ştie că atunci când trupulţi-e încolţit de boală, fiind ajutat, e musai să fie spriji-nit, luminat sufletul; da, sufletul mai întâi. Da, uneori-adeseori, sufletul nostru are nevoie de cârje. Cristina-Cristinel ştie asta; e un adevăr simplu, dar, Doamne,cât de greu şi cât de lung este drumul care duce la sim-plitate. M-a cucerit prin naturaleţe, prin felul unic de ase investi în celălalt, străinul. Pacientul care îi devineun soi de… frate geamăn. M-a molipsit de seninătate,iar atunci când mă vede clătinându-mă, ştie să măsmulgă din întunecimea în care încep să mă rostogo-lesc. Uneori.

De unde a deprins arta de a te readuce pe tine latine însuţi această Doamnă, care te învăluie în zâmbe-tul ei cald, matern, desfăcându-şi larg braţele şi legă-nându-te, apoi îmbrâncindu-te în cea mai fără de patălumină puternică, dreaptă, înaltă, ca această uriaşăamiază irumptă în grădina mea?

Zi de toamnă. Fixez câteva crizanteme de un gal-ben răscopt, aproape putred.

Rozele din grădina mea înfloresc. Mă duc zilnic laele ca să văd câtă lumină au, cât au crescut peste noap-te. Da. Noaptea se întâmplă să fie neîncăpătoare pen-tru fete, pentru rozele încingând văzduhul.

E octombrie. Şi se face prea târziu în altare.

Octombrie 2010. O existenţă incredibilă. E unmiracol că uneori eşti la nivelul ei.

Când nu scriu, simt cum întunericul muşcă marihălci din ceea ce sunt. Din ceea ce visez că sunt.

Îşi doreşte să-şi dea o şansă. Deşi nu e sigur că omerită.

Aude cum respiră sfârşitul. Animalul uriaş alspaimei o înghite încet, exact, calculat. Şi, brusc, prinfereastra din acoperişul mansardei dă năvală grămadătot cerul de un albastru strivitor, imens, bubuitor.

Cineva din mine face văzduhul irespirabil. Fărăacel cineva însă aş fi fost praf şi pulbere, praf şi pulbe-re demult.

Din nou: planeta Beethoven. Eşti la poalele ei, deo seninătate dramatică, învolburată.

Nu e nimeni în preajmă, cu excepţia nopţii şi-acerului, de unde începe totul.

Noapte şi… de la capăt.

Ţi-e teamă de suferinţă; apropie-te de malurile eişi… lasă-te locuit de ea, de otrava-i răspândită însânge, miere eretică, din care te hrăneşti. Respiră.Respiră. Reînvaţă iubirea de suferinţă care, dacă ainoroc, va da geniu poate.

Era galben de furie, ca pământul lutos din capă-tul grădinii, unde nu creşte nimic, absolut nimic, cuexcepţia unor buruieni sălbatice, sălbatice, pe care ezitsă le tai de mai bine de două luni. Le vor ucide primelezăpezi, ca la carte.

Încet, dureros de încet noaptea dispare, nici urmăde ea. Fără să aflăm cine anume este ucigaşul. În loc derăspuns, sus, pe cer, un soare bezmetic, de un roşu bui-măcitor, monumental, dramatic.

Copiii lui Apollo. Da, suntem copiii lui Apollo.

Ce meserie grea verbul a arde. Ce meserie grea,toamna!

Irinel, draga mea Irinel, căreia i-am trimis câtevapoeme: „Inima mea îţi mulţumeste pentru lumină. Măsalvezi când nu mai pot, când nu mai aflu nicăieri anco-re. Cum pot eu să mulţumesc pentru că exişti, pentrucă eşti atât de bună? Cui pot eu să mulţumesc?… Dacăvoi reuşi vreodată să termin lucrurile începute, teza,articolele, toate ţi se datorează. Atât de multă luminăîmi dai… Fără să înţeleg cum, dar mă umpli de… viaţă.Când citesc din cărţile tale, când mi te imaginez scri-ind, aşa, făptură mică, adunată în faţa unui laptop, cuuriaşul Conte la picioare, iubesc viaţa… Şi sunt recu-noscătoare lui Dumnezeu că a avut grijă de mine şi…mi-a dat un dascăl care să îmi amintească exact atuncicând am nevoie de ce sunt vie”.

Erau odată ca niciodată două fete-femei, prietenila bine şi la rău. Se credeau – şi culmea că aşa erau! –de o vulnerabilitate extremă, în realitate însă erauamândouă locuite de o forţă enormă, darul nesperatfăcut lor. Nu voiau să se schimbe, să devine ca ceilalţi„oameni mari”, mimând existenţa. Refuzau să se laseînvinse – cu vorbele lui Rilke – „de aburii corupători ailumii” şi se cramponau de oaza fără pată dinlăuntrullor: o bogăţie sufletească imensă, pe care nu se ştie dacăo meritau. Dar aici, spune, Îngerul, nu e după merit, cidupă muntele-Dumnezeu pe care îl pot duce unii dintrenoi.

Irinel, mă sperie gândul că s-ar putea ca printreaceştia, puţini dintre puţinii, să figurăm… noi: douăfăpturi rătăcite, aparent încolţite de pierzanie, care înuna dintre vieţi n-au fost decât nişte roze buimace, careau uitat că e sfârşit de toamnă şi înfloresc disperatînainte.

Rozele mele au explodat; alerg dimineţile la ele,ca să văd cât au crescut. Le miros. Conte mă fixează,urmărindu-mi de câteva ori, savant-copilăros, gesturile,se întinde graţios spre cupele roşii, albe, roz, roşii, roşii,apoi, de la capăt: roşii, roz… Le miroase şi el, mă pri-veşte din nou şi sare fericit din loc, abrupt, bucuros căa reuşit să deprindă arta de a mirosi o roză, sorbindu-icu ochii duhul plin de contradicţii, deci, viu, nesperat deviu.

O foame de viaţă enormă. Mă miră că un singurtrup o poate adăposti. �

9

CONTEMPORANUL. IDEEA EUROPEANĂ

NOIEMBRIE 2010

© N

ICO

LAE

BR

EB

AN

Foamea de a fi

Aura ChristiCe meserie grea, toamna!

Limitează-te. Închide-te în ţarculesenţelor. Aici, în leagănul lor

rece-primitor, te vei regăsi. Este lucrul cel mai greu din lume.

10

ANUL XXI � Nr. 11 (704)

CONT

EMPO

RANU

L. ID

EEA

EURO

PEAN

Ă

„Tu, ateu? Aida de, eşti mult prea vesel!”(Dostoievski, Adolescentul)

Castor, „bunul” Castor Ionescu, esteconstruit de Nicolae Breban (sau, de cenu, de un alt personaj, de Vezoc, maga-zionerul-şef, „administratorul atâtor

bunuri…, martorul atâtor episoade umane şi impre-vizibile”) pentru a deschide un drum livresc, altuldecât cel istoric şi evanghelic, urmat de Iisus Hristosşi încheiat pe crucea din afara zidurilor Cetăţii.Castor îşi deschide un alt drum decât sfinţenia, căci,se pare, nu este motivat de iubire. Drumul său la zideste cu totul diferit de acel fidel imitatio Christi cuevident mesaj socialist, revelat de personajele luiNikos Kazantzakis, din Hristos răstignit din nou,spre a oferi un singur exemplu. Dacă drumul luiCastor Ionescu este diferit faţă de cel cristic, aceastanu presupune că este obligatoriu opus acestuia, deşispre o asemenea interpretare ar putea duce o lectu-ră superficială.

Personajul lui Nicolae Breban îşi conştientizea-ză „revolta” şi o cultivă cu o stranie religiozitate.Întregul său parcurs, întregul drum prin care treceşi cititorul, în ritmuri chinuitor de lente, pe urmelelui, este marcat de golirea programatică de iubire.Din acest motiv, drumul lui Castor Ionescu poateconduce la „acuza” de vid etic. Totuşi, Castor este„bun”. Nu arareori îi sunt revelate generozitatea,veselia, incapacitatea de a dezvolta vreun strop deorgoliu sau de ranchiună. Castor Ionescu nu esteateu căci prin natura lui, prin construcţia lui profun-dă, el este bun, generos şi vesel. Agresivitatea seme-nilor şi apetitul sporit cu care aceştia râd de stângă-ciile lui, de seninătatea cu care trece printre meschi-nării şi insulte, nu îl destabilizează. Castor Ionescueste capabil să depăşească senin priviri agresive,cuvinte înveninate sau atitudini ostile. El răspundeinocent, cu zâmbete stângace, celor care îi privescexistenţa cu un aer de superioritate nefondată. Viaţalui atât de plină, zilele sale încheiate luxuriant, prinstudiul istoriei lumii, săptămânile sale încheiate cucercetarea celor patru istorii „incerte”, atât de apro-piate de firea lui „incertă”, nu valorează în ochiisemenilor săi nimic. Conştient de unicitatea întrea-gă a fiinţei lui, cu toate experienţele intelectuale şiafective particulare, conservând, în ciuda conştien-ţei, o doză apreciabilă de inocenţă, fără a da amploa-re acestor experienţe particularizante, Cator seloveşte de zidul social, de zidul memoriei colective,de o lume anchilozată în stereotipii, în rutină şi exis-tenţă şablonardă.

Calea pe care o revelează romanul lui NicolaeBreban, prin amplele volute prospective, săpate culentoarea unui fir de apă în personajul CastorIonescu, este revoluţionară. Asemeni lui F.M.Dostoievski, care îşi împinge personajele tot maiadânc, până la limită, pe drumul suficienţei egoiste,al revoltei şi al voinţei exacerbate, Nicolae Breban îl„călăuzeşte” pe Castor pe un drum al izolării depline,al egoismului şi al egocentrismului absolut.Măruntul funcţionar este un revoluţionar. Noutatearevoltei sale constă în faptul că duce până la capătegoismul şi anularea utilităţii sociale. Spre deosebi-re de personajele lui Dostoievski, al căror arbitrarconducea la distrugerea libertăţii şi a fiinţelor pro-prii, personajul lui Nicolae Breban îşi asumă senin şi

deplin arbitrarul, fără a concepe aceasta ca pe o dis-trugere. Drumul chinuitor, parcurs de Castor prinexerciţiu intuitiv, proiectiv, va fi validat prin relua-re. Finalul romanului ni-l va arăta pe Castor înce-pând propriu-zis, cu un calm serafic, drumul pe caretocmai îl încheiase în planul proiecţiei. NicolaeBreban, deci, nu propune revolta ca negare, ci caafirmare a omului. Concluziile de ordin etic-creştinnu sunt admise în evaluarea personajului şi a dru-mului său. E un alt drum decât cel cristic, e o figurăconştientizat diferită de modelul creştin, dar rămâneincert dacă această figură este posedată de un zeubun sau rău. Zeul pe care îl intuim în spatele luiCastor Ionescu este mai presus de bine şi de rău.Castor Ionescu este, însă, un personaj „citit” de unpublic creştin, în cea mai mare parte. (De aici, lectu-ra „dificilă”.) Riscul pe care şi-l asumă creatorul săueste tocmai acela că omul-personaj sfidează dihoto-mia etică şi trăieşte la poalele unui „zid” care consti-tuie limita, linia pe care binele şi răul (viaţa şi moar-tea) coincid şi se anulează reciproc. Personajul vaparcurge un drum revolut, anulându-şi „vitalitateaneînţelegerii”, „aducând” moartea (vidul, „răul”), cape o pelagră, în propria viaţă, lăsând-o să îşi ţeasăculcuş în fiinţa vie pe care o poartă prin lume. CastorIonescu află că moartea este în el dintotdeauna, iarcalea sa nu va fi aceea a „vieţii veşnice”. El nu areambiţia naivă a veşniciei în viaţă. Castor nu este unarogant. Cu umilinţă, el se retrage în propria fiinţăca într-un mormânt, ştiind că peste tot e moarte, înurmă şi înainte. Eremitismul său atipic să fie atât dedeparte de sfinţenie? Aşa cum nici drumul luiHristos nu e urmat cu fidelitate decât de puţini aleşi,nici drumul lui Castor nu e propus spre uzul mase-lor. Ambele presupun iubirea, însă diferă radicalprin metodica punerii în practică a acesteia.

Castor este, deci, un inocent care caută eremi-tismul (sau care este căutat de eremitism) şi caretrăieşte revelarea zidului. Plasat în centrul romanu-lui lui Nicolae Breban, zidul provoacă o multitudinede problematizări: zidul care se încheagă între omulsocial şi posibilitatea împlinirii sale „în duh”, zidulclădit în mii de ani, prin îndepărtarea omului colec-tiv de sensurile religioase primordiale, zidul ca rod altrudei individuale de a da sens existenţei şi morţiideopotrivă. Zidul la poalele căruia se odihneşte, zace,supravieţuieşte bâjbâind personajul lui NicolaeBreban este cimentat de memoria colectivă, cutu-miară, de certitudinea scientist-istorică, de concrete-ţea miilor de cărţi-pietre care stratifică şi „clarifică”istoria omenirii, trecerea şi petrecerea oamenilor viicare au păşit, arogant sau smerit, spre şi în moarte.Studiul istoriei este, pentru Castor, o cale de a mân-gâia zidul, de a se apropia, treptat, de „pietrele” aces-tuia. Pietrele mari, grele, fundamentale, sunt istorii-le vechi, certe sau „incerte” (ca cele patru scrierievanghelice), şi se află la baza „zidului”, similarZidului Plângerii sau zidurilor templului dărâmat,al poporului lui Israel. Pentru a depăşi, ocoli saupenetra „zidul”, nu există călăuză. Castor are nostal-gia ghidului, a mentorului. El îi invidiază pe apostolipentru privilegiul unic de a respira acelaşi aer pră-fos, deşertic cu Hristos, de a bătuci cu tălpile urmelelăsate de tălpile Celui care propune Calea de aborda-re a vieţii ca provocare la mântuire. Călăuza livres-că, evanghelică este marcată de paradox: este, simul-tan, năucitor de limpede şi descurajant de ermetică.Cartea nu poate înlocui omul; o carte despre un om

(sau despre Om) devine în sine un zid, pentru că esteinterpretare, metamorfoză a vieţii în lexic. Pe Castorîl interesează oamenii vii care au trăit şi au punctatistoria. Istoria, laică sau evanghelică, îşi află rostuldoar dacă revelează deplina umanitate a existenţeicelor care devin etaloane. Deşi este capabil să facăinterpretarea evangheliilor, Castor se descoperăincapabil să urmeze calea evanghelică. Iubirea pusăîn practică de Iisus, prin spălarea picioarelor aposto-lilor, nu îi este suficientă lui Castor. El trebuie să îşitaie propria sa traiectorie către sensul ultim al exis-tenţei, să bată un drum propriu, adaptat fragilităţiilui, firii lui „sangvine”, adaptat absenţei mentorului.Dacă se îndepărtează de drumul cristic, o face nu dinsfidare, nici măcar din „simplă” necredinţă, ci dintr-un straniu bun simţ. Lipsit de călăuză, Castor trebu-ie să se mulţumească, liniştit, cu ceea ce are: un trupslab şi o sensibilitate vibrantă, tensionată până lahalucinaţie. Pe întreg traiectul său Castor rămâne,însă, vesel; e atins de spontane bucurii ce intervin îndeplina sa singurătate şi care sunt mântuitoare princurăţenia lor.

„Bunul” funcţionar, ezitantul, nehotărâtul,diletantul Castor are treizeci de ani când i se deschi-de în faţă năucitoarea cale. Are deja o experienţătemeinică în a se aşeza la poalele „zidului” evanghe-lic pentru odihnă, în zi de Sabat. Este vârsta la careLegea îi permite să predice sau să prorocească.Aplecat asupra Literei, acumulând prin studiuIstoria umanităţii şi a Omului, Castor are pornirea(fericită sau catastrofală, greu de spus) de a puneduhul înaintea Literei. Un duh rău? Şi el îşi puneaceeaşi întrebare, în plină cădere. El nu va urmaCalea, ci îşi va croi propria cale, în funcţie de forţelesau de slăbiciunile care îi cotropesc fiinţa.„Libertatea este uneori şi fugă – gândeşte Castor –şi, dacă tot fugi, e bine să fugi cât mai departe, mai«adânc» în timpul acesta al nostru, care se cheamămemorie colectivă, îngheţată, organizată.” Fuga luinu va însemna, însă, o rapidă expediţie în plin necu-noscut, ci o lentă, progresivă anulare a contextuluiistoric şi a logicii amplasării sinelui în acest context.

Castor se rupe, încet şi sigur, de familie, depuţinii prieteni a căror prezenţă este asigurată demagnetismul Floricăi, se desprinde de slujbă şi delume. Retragerea lui se face atipic, nu din afară spreinterior, ci dinspre familie spre impersonala societa-te cu care i-a fost dat să convieţuiască. Straniu, luiCastor îi este cel mai simplu să frângă legăturafirească dintre el şi soţie sau fiice. Retragerea încamera-sicomor, înţesată de cărţi şi de obiecte fami-liare, dătătoare de sens existenţial (iluzoriu?), de„ţestoase” arhivate metodic, este o primă formă, apa-rent inofensivă, de a trăi egoist, pentru sine. Argoulcu care se înconjoară este destinat aceluiaşi obiectivabia intuit, izolarea de părtaşii săi în comunicare, defamilie, în primul rând.

Pentru o vreme, Castor continuă, totuşi, să îşiasume o misie socială, aceea de funcţionar, de piesăîntr-un mecanism kafkian. Energia sa din ce în cemai puţină îl va determina, în cele din urmă, să sedesprindă inclusiv de această utilitate şi să cadă înpropriul vid, cultivat cu sagacitate. Atipicul profet,ales în „nimicnicia lui” să ducă drumul izolării pânăla capăt, este tentat de moarte, convieţuieşte cumoartea, cu otrăvuri pentru rozătoare la îndemână.Relaţia sa cu moartea parcurge o cale sinusoidală. Ise revelează discret, alegoric, ca „doamnă din colo-nii”, ca făptură dintr-o lume-anexă, exotică. Apariţiasporadică a „doamnei” îl înspăimântă şi îi sporeştenevoia organică de a se conserva. Castor simte că i sepierde, în eter, energia, iar ceea ce numeşte el ener-gie este iubirea însăşi. Legătura cu oamenii înseam-nă iubire, la fel cum iubirea poate fi risipire a timpu-lui viu pentru ceilalţi. Iubind, Castor pierde forţă.Este el „rău” pentru că îşi interzice iubirea, pentrucă se supune anevoiosului exerciţiu al dezvăţării deiubire? Castor iese de sub incidenţa dihotomiei bine-rău. El este un exemplar uman atipic, ce devine teri-toriul unei profeţii. „Duhul” care generează viziuneadrumului este nietzschean, mai presus de bine şi derău. La capătul drumului său la zid, el va şti deja că„viaţa nu este continuă”, că „nu e de la sine înţelea-să”, că „există numai insule de existenţă, moarteaexistă în jur, rotundă, nesfârşită, surâzătoare”. Se varupe, deci, de ai săi. Nu se mai joacă, spontan, cu fii-cele, nu mai răspunde cerinţelor casnice. La treizecide ani, el ia decizia unui eremitism pervertit. Fiindun necredincios, un „nesigur”, el se retrage într-unegoism complet, din ce în ce mai dens. Nu va maiarde pentru ceilalţi, pentru familie sau pentrusemeni. Va respira exclusiv pentru sine. Altfel decâtHristos, dar marcat de o „ingenuitate serafică” (dupăinspirata formulare a lui Horia Gârbea). �

• Nicolae Breban, Drumul la zid, Editura IdeeaEuropeană, 2009

© D

OR

UH

ALI

P

Irina CiobotaruEpica volutelor. Drmul la zid de Nicolae Breban

■ semnal ■ Editura Contemporanul

Marian Victor Buciu10 + 10 prozatori exemplari nominalizaţi la NobelColecţia Biblioteca Contemporanul � Dicţionare

Mă aplec critic spre o literatură încă insuficient cunoscută, marcată în ultimele decenii şi de obsesia sau comple-xul Premiului Nobel. Atitudinea noastră comună fibrilează excesiv de relativizant sau absolutizant, încercând sădevină acţionară şi să provoace reacţiuni într-un domeniu artistic universal, cu suport multilingvistic. Rămân laconvingerea că exemplaritatea este efectul stranietăţii privită ca insolită familiaritate. Testez, cum am mai spus,fondul autohton şi forma universală, în epica românească din secolul XX, evidenţiind experimentul substanţial, înmăsura în care se integrează în — şi face sau încearcă diferenţa de — epica occidentală. Dincolo de valoarea intrin-secă, prin traducere merituoasă şi meritată, se va arăta că literatura română, chiar şi prin proză, vine într-un(de)mers firesc, de vie comunicare, spre doritul şi hulitul Premiu Nobel…

Marian Victor Buciu

Îl citam, în foiletonul precedent, pe DennisDeletant, opinînd că „România se împuşcămereu în picior”. Dacă schimbăm puţinteltermenii, am putea spune: Cultura noas-

tră se împuşcă mereu în picior. Scriitorul „recent” epus pe ajustarea capodoperelor, cîte sunt, pe descon-siderări, pe atacuri la valorile definitorii, se aratăgata să spulbere mitul Eminescu, mitul Blaga, mitulEliade… Mai ales „mitul interbelic” trebuie de-con-struit.

Eminescu suportă adevărate rechizitorii.Tenorul Petrache Poenaru l-a lovit pe la spate, cucărămida; postum, s-au găsit alţi poenari, dispunîndde libertatea „creatoare” de a-l reexamina şi de a-llăsa repetent. Nu cumva „zburînd prea sus” (apud G.Călinescu), Eminescu e un reper imposibil de egalat?Or, distrugerea cu ţel asumat a reperelor e necesarăprospăturilor, ca să ocupe locurile de prim-plan,lăsate goale prin procesul revizuirilor şi-al „moşteni-rii literare”, aşa cum s-a mai întîmplat în stalinism.Nihiliştii par a actualiza Internaţionala: „Luptaţi catotul voi să fiţi”. Şi nu este dogmatic-proletcultă afir-maţia că toţi scriitorii trăitori în comunism suntepuizaţi, depăşiţi, înapoiaţi, retardaţi, că toate cărţi-le şaizeciştilor şi şaptezeciştilor nu mai pot fi citite,intrînd aici şi Preda, şi Breban, şi D.R.P., şi Buzura?Iar postmoderniştii au fost cei mai agresivi: tot ce nuera post, era ante: expirat. Răzvan Voncu descoperăîn critica postmodernă o variantă a criticii dogmati-ce din anii cincizeci (v. Fragmente de noapte). Mairău este în critica postsocialistă, specializată în rela-tivism. Criticii „alternativi” s-au săturat de valoriclare. Módele literare n-au nevoie de modéle.Dezinhibaţii poeţi şi dezinhibatele prozatoare se vorprimate pe scena literaturii. Ce ignoranţă vastă tre-buie să ai ca să refuzi să te compari cu predecesorii!Ce-i drept, această relativizare le este extrem defavorabilă. Un exemplu de corectitudine politică înşcoala americană? Iată-l: un prieten din New Yorkîmi semnalează că profesorii de literatură sunt sfă-tuiţi să ocolească judecăţile tranşante: lucrare bună/lucrare proastă, în favoarea altui calificativ: formădiferită de exprimare. De ce mă mai mir? La noi nus-a debutat în manualul de literatură, conform poli-ticii drepturilor estetice egale, după Boris Groys? Înfelul ăsta, drumul evaluărilor deformante e larg des-chis: poţi slobozi elogii pentru cei din grupare, grup,grupuscul, trăgînd, totodată, cu puşca-n cărţi deexcelenţă. Susţii că Pizdeţ a scos literatura românădin impas şi că Bradea a scris romanul care ne tre-buia musai, dar că Drumul la zid, carte monumenta-lă, e de condamnat ca… realist-socialistă.

Declasaţii îi înjură pe cei cu clasă (intelectua-lă), denigrarea fiind soră bună cu calomnia. Pretextede minimalizare se găsesc destule. Are oricine unaccident/ rateu biobibliografic. Am citit nu demult căI.P. Culianu a fost membru PCR, ca şi cum asta ar ficontat. Şi Andrei Pleşu a intrat în PCR la 19 ani,după propria-i mărturie. Îmi amintesc de o emisiuneIosif Sava (din primăvara lui ‘98), în care MirceaMihăieş vorbea de efortul lui Noica de a-l scăpa denavetă. „Aha, a concluzionat Sava, pe fond muzical,

Noica avea trecere la organele de partid”. De faptulcă fratele teleastului era medicul de familie al lui IonGh. Maurer nu s-a făcut vorbire.

O tentativă de umor a unui ipochimen? Un exi-lat ar fi dat bier german cu fugiţii. Şi de scăpat nuscapă nimeni de contestare, nici măcar… Făt-Frumos, considerat „departe de a întruni însuşiriledemne de un model sau ideal etic”. Cel mult, arputea fi alibi pentru „regăţeanul indolent”, care îşilasă mîrţoaga să performeze pentru el, să-l facă eroude-a gata. Credeţi că astfel de inepţii n-au fost publi-cate? Ba da. O revistă iaşiotă a susţinut că poeţiibasarabeni (la hurtă) nu-s poeţi, iar un critic de taliemică face o statistică: 90% dintre literaţi sunt velei-tari. Decis şi precis.

Negativitatea juvenilă a unui semnatar de„supliment cultural” e uluitoare: audiţia unui CD îioferă prilejul să-l radă (e verbul favorit al celor mar-caţi de handicap cultural) pe Arghezi, care „piţigăia”,pe Călinescu, citind grandilocvent şi isteric, peNichita Stănescu, mereu „banal şi bahic”. Doar vocealui Robert Şerban îl duce la extaz, recitînd: „acasă/ lafilme despre moarte/ despre viaţă/ eu plîng şi fut”.

„Cultura” contestaţiei, ca să nu-i spun cultulcontestaţiei, creşte şi dă roade de 20 de ani; tot de 20de ani ni se creează complexe culturale. Ce patrimo-niu, dacă noi ne declarăm scîrbiţi de „civilizaţia lutu-lui”, dacă afirmăm că literatura noastră e puţină orilipseşte cu desăvîrşire, dacă tot repetăm că nimenidintre tineri (care şi-au schimbat preferinţele) numai citeşte Rebreanu ori Sadoveanu? Nu mai punemsurdină „dispreţurilor”! Cum să mai dregem busuio-cul şi să facem lobby internaţional intensiv, cînd dez-binarea e la noi acasă, cînd scriitorii s-au împărţit înechipe adverse de profitori? Nu se practică şi acumautismul etic mai ales în GDS? Ba bine că nu.

Augustin Buzura a aflat din presă că TraianBăsescu l-a demis şi l-a înlocuit cu H.-R. Patapievici,în 2005. Aşadar, imixtiunea politicului într-o institu-ţie culturală a fost admisă. Fundaţia CulturalăRomână (înfiinţată prin Hotărîre de Guvern în 2aprilie ‘90, cu sprijinul lui Sergiu Celac) a devenitInstitutul Cultural Român. E-n stilul casei: să dis-trugi ce-a început altul, cel dinaintea ta. Şi-mi amin-tesc de hîtrul eseist DRP care deplîngea soarta…vulturilor, condamnaţi să mănînce la infinit doarficaţi prometeici. Există o povară mai cumplită decîtbolovanul sisific: să citeşti cărţi bune şi să le tragi înderiziune, ca, în locul lor, să recomanzi lecturi deplajă, de tren, de metrou. Mă întreb şi vă întreb: dece-o fi considerat genial Poem scris pe zid, pe care-lcitez în întregime? „Cartea/ Fute/ Moartea”. Conformlozincii ţineţi minte trei cuvinte? Ăsta o fi criteriul,că se ţin minte cele trei cuvinte? Cît despre vocalulTraian R. Ungureanu, el declară negru pe alb: „lite-ratura a dispărut. Cărtărescu e excepţia”.

În acest punct al discuţiei, se poate răspunde laîntrebarea: De ce a ajuns revista „Contemporanul.Ideea europeană” pe lista neagră? Simplu: pentru căs-a opus constant confuziei valorilor, profanatorilor/detractori, minimalizărilor nedrepte, sabotajului(cuvîntul e al Aurei Christi, sublinierea e a mea,

Magda U.) cultural. Conte îşi ia în serios rolul debarometru al valorilor dinăuntru şi dinafară.

În Hexagon, cultura e practică de stat, se ştie.Franţa vorbeşte fără păs despre „excepţia culturală”a Franţei, la fel Anglia, despre specificul englez alliteraturii engleze. În SUA şi-n Japonia nu existăMinistere ale Culturii, dar nu cred să se uzeze deghilimelele deriziunii cînd e vorba de cultura naţio-nală. Vrem nu vrem, cultura de patrimoniu senumeşte naţională.

„Cultura recentă trebuie sprijinită de… mareacultură”, a susţinut Magda Cârneci cît i-a fost îngă-duit să o susţină. Noi lăsăm piaţa globală de carte săse descurce cum o şti, că aşa se cere în UE. Cum s-odescurca piaţa asta să descopere tot ce-i valoare înediturile româneşti, dacă nici noi nu ne putem infor-ma despre tot ce apare? Şi nu rişti să exporţi produ-se subculturale, dacă laşi totul pe seama ei, a pieţeide carte?

Eu cred că duzina de scriitori trimisă în Franţatrebuia mai atent selectată, ca să nu lipsească, depildă, Ioan Groşan; că nu se cuvenea să exportăm caipe pereţi (fără să se evite culoarea verde), în numelediversităţii. După cum a cheltuit bani în acest caz,Institutul Cultural Român este ineficient.Vizibilitate în SUA? Impact cu Sorin Tara? Mă îndo-iesc. Mă îndoiesc şi că publicul italian, englez, fran-cez ar fi „rezonat” la băncurele contra Ceauşescu (şialea lansate de Secu) sau la pipăielile prin chiloţi adouă amice din spaţiul estnic (vezi programul LesBelles Etrangères, din nov. 2005).

Ce-i drept, suntem foarte consecvenţi cînd opropagăm pe Nina Cassian. Turul prin Suedia a fostcostisitor. Dan Shafran, care conduce InstitutulCultural Român Stockholm, o fi ştiind cît de răsplă-tită a fost în perioada cinzecistă? Cînd făcea altfel de„şcoală de literatură”?

N-am resentimente intelectuale, nu-s carieris-tă, nu-s fiinţă pragmatică, ba chiar sunt în stare sărefuz un Mécène, nu de mine-i vorba, nu-mi dorescsă-mi editez cărţile cu sprijin Kosarom ori Loterie, cicu sprijin AFCN ori Copyro. Dar ca „diversitate” pro-movăm cu Nina Cassian, mereu şi mereu în frunteşi-n gînd, ca PCR-ul pe care l-a slujit amar de ani?Asta cînd criza a redus, zice-se, bugetul InstitutuluiCultural Român.

Ni se spune că ICR este o agenţie literară,„antenă de PR”, că se ocupă cu managementul cultu-ral. Atractiv sau creativ, ce alege? Scriitori caSaviana Stănescu ori Marius Daniel Popescu s-aulansat singuri. Or fi post-naţionali? Simion Liftniculde Petru Cimpoeşu a luat premiul Magnesia Litera –Cartea Anului, la Praga, în 2007. Prin strategie indi-viduală, sunt convinsă. Programul „20 de autori” l-ofi cuprins? Că nu ştiu. Dar „Translation andPublication Support Programme”, din 2006, dar„Publishing Romania”, din 2007?

Mai avem 38 de săli de cinema în România, darni se spune că, din punct de vedere cultural, neexprimăm prin cinematografia de ultim val. NuBrâncuşi, ci Moartea domnului Lăzărescu, nu ŞtefanLupaşcu, nu Enescu, nu Pallady. Devenim transna-ţionali cu filme despre avortul interzis, în UK şi nunumai. Cît despre trioul mereu repudiat Eliade-Cioran-Noica, vicepreşedintele Institutului CulturalRomân, Mircea Mihăeş, ne-a spus-o frust:„Intelectualii cu pricina, oricît ar fi ei de strălucitori,nu pot, fireşte, constitui modele de onorabilitateideologică” („România literară”, nr. 518, 14 febr.2006).

Iorga şi Pârvan, care au creat institute cultura-le româneşti la Veneţia şi respectiv la Roma, suntdeclaraţi vulcani care ar scuipa borş. Şi cum amputea obţine traducători buni fără românistică? Pecine trimitem la cursuri de limbă şi civilizaţie româ-nă? Lectori care n-au habar care e originea poporu-lui român? Ne apărăm limba în afară, cînd n-o facemnici înăuntru? Zice Luigi Bambulea (în „Verso” dinmai-iunie 2010) că Institutul Cultural Român adepăşit activismul cultural. Aşa o fi? Contextul e glo-bal, autohtonismul – concept retrograd. Nu cred căInstitutul Goethe s-ar debarasa de Goethe şi BritishCouncil de Shakespeare, cum o facem noi cu vîrfuri-le culturii române, dintr-o neînţelegere a raportuluilocal/ global. De teamă să n-o „distorsioneze” (voca-bula lui H.-R. Patapievici), Cultura s-a rupt de stat.Numai că statele puternice investesc în cultură. Audcă Austria nu are Institut Cultural. De asta se ocupăMinisterul de Externe, dar ţara alocă pentru Culturăfondurile cele mai mari. Austria se declarăKulturStaat. Aşadar statul deţine cheia. Nu mă maitem de puterea statului asupra Culturii, ca-n vre-muri ceauşiste, dimpotrivă: vreau să se implice res-ponsabil, să stabilească strategii clare privind expor-tul Culturii şi să le şi respecte.

Cum să mai închei, deşi nu prea vreau săînchei? Cu temerea că luminiţa aceea din zarea tran-ziţiei e lumînare. Deculturalizarea (în curs de) trebu-ie fără întîrziere stopată. �

CONTEMPORANUL. IDEEA EUROPEANĂ

NOIEMBRIE 2010

11

VViieeţţ ii ddee ccăărrţţaarrii

Magda UrsacheLumînarea de la capătul tunelului

12

ANUL XXI � Nr. 11 (704)

CONT

EMPO

RANU

L. ID

EEA

EURO

PEAN

Ă

– I –

Hazardul (obiectiv?) a făcut ca în 24noiembrie 1968, câteva minute dupăcoborârea mea din avionul care măaducea în sfârşit la Paris, să îl întâl-

nesc pe cel care mi-a fost prezentat ca un „adevăratparizian”, pictorul Victor Cupşa. Puţină vreme dupăaceea, Victor m-a invitat în atelierul lui şi am deve-nit prieteni apropiaţi. La începutul lui 1969 Victormi-a vorbit de Cenaclul de la Neuilly şi astfel, într-obună seară, marcată de semnul destinului, am păşitpragul cenaclului şi am fost întâmpinat cu căldurăde Leonid Mămăligă (cunoscut şi sub pseudonimulsău de scriitor L. M. Arcade), deşi nu ştia despremine decât că eram un fizician român înscris la doc-torat la Universitatea din Paris şi autor al unei cărţidespre Ion Barbu. Venind de unde veneam m-ammirat desigur de uşurinţa cu care am pătruns înacest templu al culturii române din exil. În curândam descoperit că nu eram deloc un caz excepţional:porţile cenaclului erau deschise tuturor, celor dinexil dar şi celor veniţi din ţară pentru scurtă vreme,precum Marin Preda şi Marin Sorescu. Singurulobstacol era numărul mic de persoane (20-30) careputeau să se aşeze în sala cenaclului. Mulţi ani dupăaceea, când am îndrăznit să îl întreb direct despremotivul acestei neobişnuite deschideri, Leonid mi-aspus cu un surâs: „Suntem spionaţi şi de români şide francezi. Dar nu au ce să scrie în rapoartele lor.Spiritul nu poate fi spionat.”

Prima mea impresie a fost cea de ciudăţenie atrupului său. Corpul, picioarele, degetele îi erau vizi-bil deformate. M-am mirat cum se poate deplasa,chiar cu o anumită graţie. Extrem de slab, toatăputerea corpului părea concentrată în faţa osoasă,unghiulară, aproape neagră, care m-a făcut imediatsă mă gândesc la un cavaler spaniol. O stranie fru-museţe spirituală îşi arăta lumina în ochii săi făcân-du-te să uiţi cu totul uimitoarele contorsionări alecorpului sfidând gravitaţia terestră. Astfel a începuto fidelă şi indestructibilă prietenie, care a continuatpână la plecarea sa de pe acest pământ, pe 4 septem-brie 2001, şi care va continua cu siguranţă până lapropria mea plecare.

Istoria Cenaclului de la Neuilly ar trebui să fiescrisă într-o zi de un adevărat istoric, care va puteaexplora arhiva cenaclului, aflată acum în posesiadoamnei Bénédicte Mamaliga, şi care va putea ana-liza, cu toată neutralitatea necesară, rolul său în cul-tura românească din exil. Diferitele menţionări apă-rute după 1989 sunt fragmentare şi uneori chiarfalse. Fărâmituri ale unui festin pe care nu putem şinu avem dreptul moral să îl uităm. Tot ceea ce potface eu este să depun mărturie, exprimând câtevaimpresii personale.

În 1953 se constituie, rue Ribera, un cenaclu înjurul lui Mircea Eliade. La lucrările cenaclului parti-cipă 15-16 români, printre care se află şi LeonidMămăligă. Tot ceea ce rămâne de la acest cenaclueste revista Anotimpuri, beneficiind de contribuţiilelui Mircea Eliade, Horia Stamatu şi Horia Damian.Cenaclul dispare după câţiva ani, majoritatea mem-brilor plecând în străinătate.

În 1958 Leonid Mămăligă ia iniţiativa organi-zării unor noi reuniuni literare în apartamentul săudin Neuilly1. Dorinţa sa era de a regăsi limba româ-nă şi de a funda o revistă unde toţi autorii ar fi tre-buit să semneze cu pseudonime. Timp de un deceniuau loc 30 de întâlniri sporadice, cu o participare alea-torie. Constantin Amăriuţei consideră că experienţa

nu a fost reuşită2. Totuşi, acest embrion alCenaclului de la Neuilly a fost un veritabil laboratorde experimentare a unei forme stabile de întâlniri, înciuda vicisitudinilor inevitabile ale exilului. Cadrulstabil a fost găsit şi structurat în jurul a două axe:căutarea de noi forme de expresie literară şi editareade cărţi.

Şedinţa fondatoare a Cenaclului de la Neuillyeste considerată a fi cea din mai 1963.

Din 1968, şedinţele cenaclului devin trimes-triale şi se ţin conform unui ritual imuabil: lecturi şidezbateri (sau, cu începere din 1982, reuniuni cultu-rale franco-române), apoi o pauză pentru hranăterestră şi contacte între participanţi, iar dupăpauză reluarea lecturilor şi dezbaterilor.

Mulţi doreau să participe la cenaclu dar puţinierau cei aleşi. Exista un nucleu de câţiva membricare participau practic la toate reuniunile. Printrefideli, în afară de mine, erau Monica Lovinescu,Virgil Ierunca, Sanda Stolojan, Theodor Cazaban,Alexandru Vona (Albert Samuel), căruia toţi îi spu-neam „inginerul”3, Bujor Nedelcovici, Matei Cazacu.În jurul acestui nucleu era o lungă listă de aştepta-re. Leonid opera selecţia în funcţie de o alchimie pecare numai el o cunoştea. Participau, în sfârşit,marile figuri – Mircea Eliade, Stéphane Lupasco,Vintilă Horia, Horia Stamatu, Horia Damian – care,din timp în timp, ne dădeau, prin simpla lor prezen-ţă, impulsul necesar continuării unei opere dificile,considerată chiar ca imposibilă: caracterul efemer alasociaţiilor româneşti din exil era un clişeu tenace.

Sanda Stolojan era o mare Doamnă. Dintreliteraţii de la Cenaclul de la Neuilly, era preferatamea, prin fineţea remarcilor sale. Rămăsese frumoa-să şi la o vârstă înaintată. La tinereţe, Ion Barbu s-aîndrăgostit de ea, comparându-i trupul cu cel alfemeilor din picturile lui Botticelli (în poemul„Sandro”, dedicat Sandei Stolojan)4. Astfel se explicăde ce ea a fost printre primele persoane pe care le-amîntâlnit la Paris, în 1968, la îndemnul lui AlexandruRosetti. Virgil Ierunca şi Monica Lovinescu erau,desigur, Papa şi Papesa exilului românesc dinaintede 1989. Ciudat şi crud destin: o extraordinară operăverbală, de dimensiuni istorice, dar terminată odatăcu dispariţia adversarului. Intransigenţi şi justiţiaripână la caricatură: pentru ei, poetul român carescrie într-o altă limbă e pierdut ca poet, iar culturase reduce la literatură.

Horia Stamatu era ca Sfântul Ioan al Cruciirătăcit într-un corp de halterofil. Se spunea că ar fifost legionar, dar nimic nu se auzea în cele ce spuneaşi nimic nu se vedea în manifestările lui. HoriaStamatu era un mistic tumultuos, de o vitalitate con-tagioasă. De o curiozitate fără limite, îmi scria epis-tole kilometrice, fie despre Ion Barbu, fie desprefinalitatea ştiinţei.

Horia Damian este un profet al sacrului, magi-cian al invizibilului. Era deja celebru în anii ‘60. Ocălătorie în India, în 1967, îi schimbă cursul vieţii,declanşându-i o perioadă vizionară, traversată depicturi, sculpturi şi reliefuri descinse parcă din altegalaxii. Dali i-a fost prieten şi protector (Damian eautorul intrării şi porţii monumentale a MuzeuluiDali de la Figueras). Omul e simplu şi modest, darartistul are inflexibilitatea unui Cavaler alAbsolutului. Prin cenaclu m-am apropiat de HoriaDamian căruia i-am descoperit importanta operă.După umila mea părere, Horia Damian este unuldintre cei mai mari artişti plastici a celei de a douajumătăţi a secolului XX.

Prezenţa lui Mircea Eliade, care venea la cena-clu de fiecare dată când era la Paris, ne electriza pe

toţi. Din 1964 până în 1985, Mircea Eliade a partici-pat la aproape toate şedinţele cenaclului din lunileiunie şi septembrie, unde uneori citeşte – momentede neuitat pentru toţi cei prezenţi – fragmente dinopera sa literară. Jurnalele sale dovedesc interesulpe care Eliade îl poartă cenaclului, pe care el îlnumeşte cenaclul nostru5.

M-am apropiat mult de Vintilă Horia, om demare distincţie şi erudiţie, care, de fiecare dată cândtrecea la Paris, dorea să ne întâlnim. Era pasionat,ca şi mine, de rolul ştiinţei moderne şi epistemologieiîn cunoaşterea complicatei noastre lumi.

Discuţiile cu Ioan Petru Culianu (Ioan P.Couliano) erau întotdeauna interesante dar nu măputeam detaşa de impresia unui jucător ezoteric,ceea ce este normal pentru cel care socotea că ezote-rismul este un joc. A cunoscut atât de bine regulilejocului încât şi-a prezis propria sa moarte. În modclar spera cu disperare că există ceva dincolo de jocşi a crezut că Eliade îi va oferi iniţierea. A fost pânăla urmă dezamăgit văzând că Eliade nu era „decât”un profesor.

Tot la cenaclu am cunoscut-o pe MagdaCârneci care mi-a devenit o apropiată prietenă, chiardacă la prima sa lectură la cenaclu, puţină vremedupă evenimentele din 1989, m-am manifestat cu onepermisă agresivitate faţă de poemele-manifestcitite. Dar agresivitatea nu este oare, cel puţinuneori, un semn al seducţiei?

Bilanţul cenaclului este impresionant: maimult de 30 de ani de existenţă, mai mult de 130 dereuniuni, 3000 de pagini citite, 5 cărţi editate (douăde Mircea Eliade, una de Horia Stamatu şi două deL. M. Arcade) în colecţia „Caietele Inorogului”. Uneditor inteligent ar putea edita o semnificativă anto-logie a textelor citite le Cenaclul de la Neuilly. Amfost interesat de la bun început de compoziţia parti-cipanţilor la cenaclu. Exista, desigur, un numărimportant de scriitori, dar participau şi pictori, scul-ptori, cineaşti, filosofi, fizicieni, medici, ingineri, faptcare surprindea neplăcut pe purişti dar mie mi sepărea că este o deschidere necesară. Convingereamea intimă era, şi este şi acum, că reducerea cultu-rii la literatură este un semn de subdezvoltare cultu-rală. De altfel tocmai această convingere, pe care oîmpărtăşeam cu Leonid, a constituit motivul esenţialal prieteniei noastre indestructibile. �

1 Toate datele din prezentul articol, privind Cenaclulde la Neuilly, mi-au fost furnizate de LeonidMămăligă.2 Constantin Amăriuţei, Cuvinte sărace despre unscriitor aparte, unic, interviu luat de Ileana Corbea,Jurnalul literar, Bucureşti, nr. 17-20, septembrie-octombrie 2001.3 Alexandru Vona, autorul celebrei cărţi Ferestrezidite, a decedat pe 23 octombrie 2004, la Neuilly,câteva zile înainte de terminarea prezentului eseu.4 Sanda Stolojan, Magia unei prezenţe, România lite-rară, nr. 51-52, 27 Decmbrie 1995 – 9 ianuarie 1996,p. 14.5 Mircea Eliade, Fragments d’un journal II 1970-1978, Gallimard, Paris, 1981, p. 248 (notă din 28 sep-tembrie 1975). A se vedea şi nota din 22 septembrie1972 (p. 84).

■ semnal ■ Editura Contemporanul

S. DamianNu toţi copacii s-au înălţat la cerColecţia Biblioteca Contemporanul � Sub semnul lui Hermes

Am ales cazul de ruptură în evoluţia unor exponenţi proeminenţi din literatura română actuală, ruptură care a dusfie la impas, fie la regenerare. Pentru termenii conflictului un factor hotărâtor l-a constituit în condiţiile date epocaîn formele ei de constrângere şi de emulaţie. Sunt convins că în alte circumstante ecuaţia ar fi avut componentediferite. Nu sugerez că ar fi obligatorie restrângerea în ilustrarea pe care o propun, s-ar mai fi putut adăuga cuaceeaşi îndreptăţire, recunosc, şi alte aplicaţii. Analizele nu sunt exhaustive, ele insistă asupra unui fenomencaracteristic. Deruta ivită la unii pe traseu, parţială sau totală, s-a articulat pe planul angajării civice şi al închegă-rii estetice. Trebuie să remarc o diferenţă în abordare, deoarece unii din cei selectaţi (G. Călinescu, M. Preda) numai sunt în viată, aşadar pentru ei e exclusă posibilitatea unei schimbări de destin. A survenit pentru toţi necesi-tatea unei racordări la orizontul epocii moderne, la presiunea raporturilor de forţă, la năvala dogmatismului, la şan-sele unei sincronizări cu Europa. Imperios necesară a fost lepădarea de prejudecăţile naţionaliste şi provinciale,ieşirea din coşmarul ideologiei şi al somaţiei dure.

S. Damian

Basarab NicolescuL.M. Arcade (1921-2001) şi Cenaclul de la Neuilly

Virgil Ierunca şi Monica Lovinescu erau,desigur, Papa şi Papesa exilului

românesc dinainte de 1989. Ciudat şicrud destin: o extraordinară operăverbală, de dimensiuni istorice, dar

terminată odată cu dispariţiaadversarului. Intransigenţi şi justiţiari

până la caricatură: pentru ei, poetulromân care scrie într-o altă limbă e

pierdut ca poet, iar cultura se reduce laliteratură.

ANCHETA CONTE

Reviste importante de cultură careurmează să fie sprijinite de GuvernulRomâniei cu un milion de euro

Aţi citit în mod cert ştirea conform căreia actualul Guvern al României urmea-ză să aloce celor mai importante reviste de cultură din ţară un buget de un milion deeuro. Iată informaţia transmisă, în data de 25 august 2010, de Agerpress: „Guvernulva aloca maximum un milion de euro pe an pentru sprijinirea finan-ciară a revistelor de cultură din România şi va analiza modi-ficarea legii drepturilor de autor, a anunţat mier-curi primul-ministru Emil Boc, după o dis-cuţie cu reprezentanţii uniunilorde creaţie româneşti. «Amdecis, de asemenea, ca, pebaza inventarului pe carereprezentanţii Uniunilor decreaţie îl vor face, să asigurăm osusţinere a revistelor cultu-rale din România, în limitaunei sume de bani pe care o vomstabili, o sumă care oricum nu vadepăşi, cel mai probabil, un milionde euro pe an, astfel încât revistede cultură extrem de importan-te, care s-au consacrat înRomânia, şi care datorită vremurilormai grele în care trăim, au dificultăţide apariţie, să fie susţinute cu sprijinulguvernului», a declarat Boc. (s.n.) El asubliniat că banii vor fi acordaţi după oanaliză, în funcţie de prestigiul reviste-lor respective în lumea culturală. «Unguvern îşi poate permite să aloce unmilion de euro pe an pentru a susţinerevistele de cultură din toate domeniile,după o inventariere corectă a acestora, înfuncţie de prestigiu şi de aprecierea de carese bucură în rândul oamenilor de cultură», acompletat premierul”.

Care sunt, în opinia dvs., primele, să spunem, zece „reviste de cultură extremde importante, care s-au consacrat în România”, reviste care merită să fie sprijinitede Guvernul României? Vă rugăm să vă argumentaţi răspunsul. Lista revistelor carevor beneficia de sprijinul guvernamental urmează să fie întocmită de conducereaUniunii Scriitorilor din România. Domnul Gabriel Chifu, vice-preşedinte al USR, ne-a informat, în data de 9 septembrie, 2010 că revista Contemporanul nu figurează pelista respectivă. Cum comentaţi acest evident abuz?

Conte

Liviu AntoneseiO „politică culturală” greu de priceputColiva împărţită lângă mormântul culturii române

Mărturisesc că, oricâte eforturi aş face, nu reuşesc să înţeleg „politica cultura-lă” – vorbă mare! – a guvernului Boc al V-lea! Pe de o parte, toate măsurile din ulti-ma vreme ale croitoraşului cel viteaz – de la restructurarea „direcţiilor pentru cultu-ră” din administraţiile locale şi până la supraimpozitarea drepturilor de autor – suntde clară inspiraţie ceauşistă sau goebbels-istă, întrucât pleacă de la principiul comuncă numita cultură dăunează grav sănătăţii mintale şi trebuie, dacă nu exterminatălaolaltă cu producătorii ei, măcar drastic limitată. Pe de altă parte, ca la un fel deparastas, guvernul Boc aruncă asupra acesteia, mai precis asupra revistelor cultura-le, circa un milion de euro! Bun, cred că un psihiatru ar fi mai potrivit pentru a încer-ca să înţeleagă, să conceptualizeze acest fenomen limpede de schizoidie.

În al doilea rând, ceea ce se petrece este greu de înţeles şi din punct de vederetehnic. În România, apar acum câteva sute de reviste culturale, din care mai multezeci sunt foarte bune, multe dintre ele având în spate o istorie glorioasă de peste osută, o sută şi cincizeci de ani. Altele sunt tinere, postrevoluţionare, ca să spun aşa,dar s-au impus în primul plan valoric. Doar o mică parte dintre acestea apar subegida USR. Altele sunt editate de fundaţii şi asociaţii private,de autorităţile locale şi judeţene, de instituţii culturale cuanumită semnificaţie la nivel central sau local. În aces-te condiţii, ideea ca USR să alcătuiască lista publi-caţiilor care merită să fie sprijinite financiardin milionul bocciu e cu totul incorectă, casă nu spun aiuristică. În fapt, USR,editoare de reviste, urmează şi săsolicite participarea la împăr-ţeală, şi să arbitreze procesul!Asta îmi aminteşte de partici-panţii la juriile pentru banii de laAFCN care aveau şi cărţi la edituri,pentru care solicitau finanţarea! Şi,dacă USR tot a fost învestită cu acestrol, nu înţeleg de ce face nedreptăţi şi înrândurile revistelor ce apar sub egida sa,cum e chiar excelenta Contemporanul,aici, de faţă!

Şi pentru ca lucrurile să fie clare –revista Timpul, cu toată istoria din spatele eişi cu tot prestigiul câştigat de actuala serie, nuintenţionează să solicite vreun leu din milionulde euro oferit cu atâta generozitate de cel de-alcincilea guvern Boc. Nu pentru că ar avea resurse înexces, ci pur şi simplu pentru a nu participa la unproces de cheltuire evident incorectă a banilor publici.Nu mai vorbesc despre faptul că am avea senzaţia că nerepezim la coliva pe care guvernul e dispus s-o împartălângă mormântul culturii române!

Luiza BarcanO democraţie originală

Nu cred să am eu aşa mare competenţă să numesc cele mai importante revistede cultură din România. Mai am şi handicapul că nu le ştiu prea bine pe cele din pro-vincie. Dar din câte ştiu eu ca reviste vechi, cu tradiţie, rezistente la toate încercări-le la care a fost supusă cultura noastră în cei 50 de ani de comunism plus încă 20 dedemocraţie originală, ar fi cele pe care le voi înşirui mai jos, într-o ordine oarecare,fără să întocmesc vreun clasament: Contemporanul – fiindcă e veche şi e a noastră,fiindcă n-a practicat spiritul de gaşcă şi a fost gazda bună tuturor ideilor; Românialiterară – fiindcă e un fel de prinţesă răsfăţată, la antipodul „Cenuşăresei”Contemporanul; Observator cultural; Convorbiri literare; Luceafărul;Memoria; Secolul XX; Apostrof; Adevărul literar şi artistic (păcat de ce a ajunsîn ultimii ani!); Ramuri.

Sper ca demersul acesta să nu rămână fără răspuns.

Leo ButnaruUn cuprins fundamental

În ordine perfect… dez-alfabetică şi – mai mult de 10, ar fi următoarele (dar,posibil, şi altele; mie mi-au ieşit 19 „reviste de cultura extrem de importante, cares-au consacrat în România”): Viaţa Românească; Vatra; Steaua; România literară;Ramuri; Orizont; Luceafărul; Hyperion; Familia; Euphorion; Discobolul; Dacia lite-rară; Cronica; Convorbiri literare; Contemporanul. Ideea Europeană; Bucovina lite-rară; Ateneu; Arca; Apostrof…

Argumentarea răspunsului? – Chiar activitatea acestor reviste atât de necesa-re în diferite spaţii culturale, literare care, într-o implicită sinteză, creează un singurcuprins fundamental pentru existenţa spiritualităţii româneşti moderne.

Nicoleta DabijaContemporanul – revista coordonată de un personaj incomod

Să faci o ierarhie a revistelor de cultură fără să fii parţial subiectiv e cu nepu-tinţă. Cu atât mai grea devine încercarea cu cât se învârte pe deasu-

pra ei visul milionului de euro. Apelez la cârje, la criterii caremăcar să-mi creeze iluzia apropierii de adevăr. Şi de onesti-

tate, poate. Primul, raţional, dar şi de bun simţ, este celal varietăţii temelor şi calităţii articolelor din pagi-

nile unei publicaţii, astfel încât orice cititor inte-resat de ce se petrece la nivelul culturii, şi

indiferent cum ar fi orientat în aceasta,tot să dea peste câteva texte de lectu-

rat, peste nişte informaţii utile etc. Ecazul revistelor Dilema veche,

Dilemateca, Observator cultural, Cultura,Orizont.

Cel de-al doilea criteriu este şi „nobil”,cel al tradiţiei unei publicaţii. Oricât de prag-

matic şi lipsit de valori ai fi, nu poţi să laşideoparte o revistă fondată acum 100 de ani, de

pildă, care a rezistat sau a reapărut datorită cre-dinţei şi efortului unor oameni de cultură nu mai

puţin merituoşi decât înaintaşii lor. Numesc aiciViaţa Românească, Vatra, Contemporanul, Tribuna,

Timpul. Un argumentum ad hominem, de genul revis-ta Contemporanul nu trebuie trecută pe o listă pentru

că este coordonată de un personaj incomod, poate nu sur-prinde, cel mult adaugă o cărămidă la lehamitea noastră

generalizată asupra a cum merg lucrurile în ţara asta, dar eeronat şi nedrept. Fie şi doar pentru că nu merită colaborato-

rii unei publicaţii de patrimoniu, unii dintre ei deloc de negli-jat, un tratament aşa ieftin. �

Nicolae ManolescuPatrimoniul cultural

„Întâlnirea recentă dintre ANUC şi primul ministru al Românieireprezintă din multe puncte de vedere un eveniment. Un eveniment ade-vărat şi nu unul dintre acelea «fabricate» pe bandă rulantă de o mass-media captivată exclusiv de senzaţional.

Pentru prima oară, după multă vreme, un guvern şi-a recunoscutobligaţiile faţă de cultură. Îmi pare rău pentru contestatarii guvernuluiBoc, dar felul în care şi-a asumat responsabilitatea în materie de culturăîi face cinste. Ecourile în presă ale evenimentului au fost sublime, dar aulipsit cu desăvârşire. Chiar unii dintre colegi noştri s-au arătat mai preo-cupaţi de cozile de la administraţia financiară (care puteau fi evitate nunumai printr-o mai bună comunicare dintre Ministerul Muncii şi contri-buabili, dar şi printr-o simplă lectură a legii referitoare la drepturile deautor de către cei interesaţi) decât de faptul că, în plină criză, guvernuldeblochează un milion de euro anual pentru subvenţionarea publicaţii-lor culturale.

Ceea ce s-a înţeles în urma discuţiilor de miercuri, 25 august a fostcă patrimoniul naţional de mâine este cultura vie de astăzi. Şi că efortulfinanciar al statului este esenţial, deşi, raportat la alte cheltuieli, estederizoriu.”

România literară, nr. 34, septembrie 2010

Guvernul va aloca maximum un milion de euro pe an pentru sprijinireafinanciară a revistelor de cultură din România şi va analiza modificarea legiidrepturilor de autor, a anunţat miercuri primul-ministru Emil Boc, după o discu-ţie cu reprezentanţii uniunilor de creaţie româneşti. „Am decis, de asemenea, ca,pe baza inventarului pe care reprezentanţii Uniunilor de creaţie îl vor face, să asi-gurăm o susţinere a revistelor culturale din România, în limita unei sume de banipe care o vom stabili, o sumă care oricum nu va depăşi, cel mai probabil, un milionde euro pe an, astfel încât reviste de cultură extrem de importante, care s-auconsacrat în România, şi care datorită vremurilor mai grele în caretrăim, au dificultăţi de apariţie, să fie susţinute cu sprijinul guvernului”,a declarat Boc. El a subliniat că banii vor fi acordaţi după o analiză, în funcţie deprestigiul revistelor respective în lumea culturală. „Un guvern îşi poate permi-te să aloce un milion de euro pe an pentru a susţine revistele de culturădin toate domeniile, după o inventariere corectă a acestora, în funcţie deprestigiu şi de aprecierea de care se bucură în rândul oamenilor de cul-tură”, a completat premierul.

Sursa: AGERPRESS25 august 2010

13

CONTEMPORANUL. IDEEA EUROPEANĂ

NOIEMBRIE 2010

Un milion de euro, bani de la buget, pentru sprijinirea revistelor de cultură

1.Debutul publicistic al lui V. A.Urechia, poate fi considerat, dupăpropriile mărturii, articolul scris înAlmanahul Buciumului Român – Un

Vis – articol care reprezintă prima luare de atitudi-ne a viitorului cărturar împotriva latinizării limbii,după aducerea în redeschisa Academie a unor profe-sori din Ardeal, adepţi ai teoriei latiniste. Scris inge-nios, articolul ironizează modul în care limba româ-nă devenea „…o limbă radicală pocită, imposibilă…”,aducând exemplificări sarcastice şi „profeţind” că „deo merge şcoala tot în direcţiunea filologică ardelea-nă, la 1952 vom avea o limbă ca aceasta: „HodieLingua Romana e propinguata de lingua latina.Pauci pot să o scribere. Iuventutea studiă două decianni numai propter ca scribere se poată dopoGramateca Hodie Populus altra linquit… Ergo-vedeti quo lingua cultiora este!…. ”

Alte săgeţi critice erau îndreptate împotrivafolosirii inutile a cuvintelor, neacoperite de idei.Peste ani, ironia sorţii, el însuşi va fi acuzat deMaiorescu tocmai de acest lucru: beţia de cuvinte1.Pe lângă faptul că articolul a fost receptat cu succesde publicul ieşean, autorul lui avu ocazia să-l întâl-nească din nou pe Mihail Kogălniceanu, care l-aapreciat şi l-a încurajat să continue lupta „contrascâlciitorilor de limbă, aşa cum a făcut el mereu înjurnalele ce însuşi a publicat”. Din acel moment„…din luna Februarie, 1852, cultul meu pentruMihai Kogălniceanu a fost neîntrerupt”. (idem)

Ascensiunea rapidă a tânărului V. Alexan-drescu se explică şi prin entuziasmul general insta-lat, odată cu venirea lui Grigore Ghica, în lumea lite-rară şi artistică. Cu fiecare text publicat tânărulscriitor se apropia de câte un corifeu al culturii dinacea perioadă. Astfel, atrase atenţia lui Alecsandricare l-a încurajat să scrie după ce i-a citit Grinda deAur luându-l şi colaborator la România Literară,precum şi pe cea a lui Negruzzi, Dumitru Ralet, vor-nic bisericesc şi a lui Atanasie Fătu, fondator alsocietăţii „Pentru încurajarea tinerilor la învăţătu-ră”. Luxul de amănunte cu care sunt zugrăvite aces-

te întâlniri în memoriile bătrânului cărturar relevăîncă odată, şansa uriaşă de care s-a bucurat la înce-putul carierei sale. Tot din memoriile scrise spresfârşitul vieţii aflăm că o mare motivaţie în a-şi per-fecţiona cunoştinţele era legată de o idilă înfiripatăîntre tânărul dascăl şi una din elevele din înaltasocietate şi strădania tânărului scriitor de a accedela ea prin studiu şi titluri academice. Probabil citindaceste pagini, George Călinescu, avea să formulezemai târziu judecăţi privind personalitatea şi biogra-fia lui V. A. Urechia, subliniindu-i viaţa intimă şinepronunţându-se asupra operei acestuia2. Pare des-tul de frivolă afirmaţia ctitorului de instituţii cultu-rale că toată existenţa şi lucrarea de 50 de ani odatorează unui bileţel de amor ce conţinea treicuvinte: „Lucrează, ajunge, te aştept!”3.

Continuăm să redăm evenimente din viaţa vii-torului cărturar, urmărind pentru început cronologiapropusă de autor în memoriile sale, relevante pentruascensiunea lui intelectuală. Se pare că nu doarscrierile sale, ci şi o boală care-l ţintui la pat, îi fuse-se în final „favorabilă”, pentru că astfel avu ocazia săcunoască doi mari patrioţi, doctorii Ştefănescu şiFătu. Primul îl vindecă fără plată, iar cel de-al doi-lea, Atanasie Fătu, prin societatea „Pentru ajutora-rea tinerilor români la învăţătură”, îl desemnă primbursier înlesnindu-i astfelplecarea la studii în străină-tate.

2. Studenţia parisiană

La Paris, V. Alexan-drescu călcă şi la propriu peurmele lui Alecsandri,locuind în acelaşi hotel,unde Bardul de la Mirceştiîl uimise pe hotelierul PereLoriot prin generozitatea şicinstea sa, care au consti-tuit o bună carte de vizităpentru tânărul studentromân. Închiriază o camerămodestă în Rue de la Harpe74, în acestă cameră voravea loc evenimente impor-tante nu doar pentru el, ci şipentru ţară, cum vom arătamai târziu. Deşi studenţiiromâni, beneficiau de echi-valarea studiilor plătind înschimb taxe, V. A. Urechiaalese să susţină examenul de bacalaureat. Începupregătirile cu profesorul Emile Acolas, care avea să-lintroducă în lumea academică a Franţei, aşa cumprocedase Kogălniceanu cu puţini ani în urmă – înînalta societate a Iaşiului. Tot prin intermediul pre-paratorului, o va cunoaşte pe Georges Sand, cu alecărei cărţi îşi desfătase tinereţea Ieşeană. Până labacalaureat, care avu loc în 18 august 1856, a maifost corector al manuscrisului Impresiuni de călăto-rie, pe care autorul, vornicul bisericesc Ralet, a ţinutsă-l publice la Paris, după exemplul lui Alecsandri.Ralet îl prezintă pe V. A. Urechia secretarului fran-cez al Domnitorului Ghica – partizan al unirii – ca peun bun cunoscător de franceză. Astfel informaţiile şievenimentele din ţară treceau prin mâna „agentuluide presă” V. Alexandresco înainte de a apărea în celepatru mari cotidiane parisiene.

3. Întâlniri cu mari personalităţi culturale

În această perioadă, tânărul cărturar cunoaşteimportanţi redactori ai presei franceze, printre ei peCucheval-Clarigny, redactor şef al ziaruluiConstitutionnel, din 1845 până în 1856. Începând săpublice în ziarele franţuzeşti atrage atenţia emi-granţilor munteni paşoptişti: C. A. Rosetti, CezarBoliac, fraţii Dimitrie şi Ion C. Brătianu, care peatunci luptau „…contra curentului ce se făcea în opi-niunea publică de Le Siecle în paguba Principatelorşi în profitul Italiei. Ba chiar pentru ca să câştige şipe italieni, în contra tiesei jurnalelor franceze, IoanBrătianu şi C. A. Rosetti, cătau să-şi apropie cât maimult pe Mazzini, mai ales în urma atentatului luiPianori asupra lui Napoleon al III-lea la 28 aprilie1885…” (Din tainele vieţii). Printr-un doctorant lamedicină, Romalo, V. Alexandrescu ajunge la C. A.Rosetti, întâlnire favorabilă ce-i va aduce noi deschi-deri, dar care-l va obliga mai târziu să se împartăîntre acesta şi celălalt binefăcător al său –Kogălniceanu, când aceştia vor fi în tabere politicediferite.

Recunoscătorul V.A. Urechia îşi va sacrificareputaţia, fiind considerat de unii contemporanioscilant şi indecis, dar va păstra o amintire vie pecare o va susţine cu gesturi şi cu cuvinte de câte oriva avea ocazia.

Pentru că din cauza orientării lor politice, C. A.Rosetti şi ceilalţi emigranţi paşoptişti nu puteaupublica în ziarele oficiale, Urechia devine „agentpolitic al emigraţilor” şi intermediar între aceştia şipresa parisiană: „ …prin mine ei puteau publica arti-cole ce de altfel erau aruncate la coş, din cauza rela-ţiilor lor cu Mazzini… Numai de la Cezar Boliacnu-mi era îngăduit să iau articole, căci, din nenoroci-re, lupta care va continua mai apoi în ţară, întreBoliac şi ceilalţi patruzeci şi optişti, era manifestă şiatunci la Paris4”. Aflăm din memorii cum a apărut

Opiniunea: „Se simţi nevoia publicării unui jurnalromânesc la Paris, care să întreţină în ţară, curentulnaţional unionist, din causă că libertatea presei numai exista în principate. Pe dată ce eu scoseiOpiniunea organul românilor din străinătate, evi-dent sub inspiraţiunea emigraţilor, Boliac scoase şiel un jurnal propriu sub titlul Buciumul, aşa că sevăzură la Paris două jurnale mari române la aceeaşidată.”

Opiniunea încetă să mai apară după câtevaluni, din cauza cenzurii austriece. În preajmaCongresului de pace de la Paris, Rosetti adună româ-nii la capela din Rue Racine 22, de unde, pornesc pela plenipotenţiarii congresului să-i convingă să sus-ţină cauza românească. În urma acestei acţiunipatriotice, V. Alexandrescu, care-şi lăsase cartea devizită, a fost vizitat de lordul Clarendon plenipoten-ţiar al Angliei în cămăruţa cu un pat şi un scaunspart de la etajul şapte. În aceeaşi zi alte două per-sonalităţi îl căutară: Baronul de Bourgoing şi PrinţulC. de Sturdza, vizite care îi aduseră faimă de omimportant în ochii celor din jur.

14

ANUL XXI � Nr. 11 (704)

CONT

EMPO

RANU

L. ID

EEA

EURO

PEAN

Ă

Zanfir IliePublicistica în opera lui V.A. Urechia

ZANFIR ILIE

(continuarea în pagina 37)

■ bun de tipar ■ Editura Ideea EuropeanăTraian ChelariuZilele şi umbra mea * * Colecţia Memorii & Jurnale & Corespondenţă

Respectiva ediţie în două volume întruneşte pentru prima dată în istoria culturii române, ediţia integrală a disputatuluijurnal al lui Traian Chelariu. Jurnalul din anii ’30, inedit în cea mai mare măsură (fragmentar, el a fost publicat la EdituraJunimea în 1977), este interesant din mai multe puncte de vedere. Pe de o parte, el înregistrează atmosfera din mediulintelectual din Cernăuţii perioadei interbelice. Viaţa universitară, disputele tinerilor scriitori, încercarea de a impunecoordonate româneşti lumii culturale, toate acestea sunt radiografiate în cele zece caiete manuscris. În jurnal, suntreproduse scrisori trimise sau primite de la Ion Nistor, ministru în mai multe legislaturi, de la Mircea Streinul, tumultuo-sul coleg de generaţie, la alte figuri importante ale locului. Pe de altă parte, găsim aici reperele formării unui intelectual

ale cărui valori sunt focalizate de necesitatea unei deveniri culturale. Viziunea stoică pe care Traian Chelariu o întruchipează în anii ’50este fundamentată pe experienţa unei tinereţi angajate pe traiectul asumării culturii. În plus, jurnalul cuprinde experienţa studiilor sale laŞcoala Română de la Paris şi la Roma, fiind şi din acest punct de vedere un document.

Mircea A. Diaconu

1 Vezi Titu Maiorescu, Beţia de cuvinte în „Revistacontimporană”, 1873.2 Vezi George Călinescu, Istoria literaturii române:De la origini până în prezent, Bucureşti, Minerva,19823 Vezi V.A. Urechia, Din tainele vieţii, în ApărareaNaţională, 19004 Vezi Din tainele vieţii

Constat că nu mă schimb deloc, deşi amîmplinit 60 de ani. Sunt depăşit de inte-resele propriului subconştient (subcon-ştientul fiind o structură care are legă-

tură cu cel ce mă conduce, „extraterestru” – nu ştiucine). Sâmbătă, 3 aprilie 2010, am făcut un experiment:am publicat un poem scris anul trecut, de Paşti, peInternet, pe site-blogul meu (sau ce o fi). De regulă eulas ani la rând să se coacă în sertar manuscrisele pânăsă le public, să am distanţă faţă de ele, să nu mă fac derâs. N-am avut ce face şi am încălcat regula. Anul aces-ta am avut senzaţia că intru în normalitate dacă lepublic pe Internet. Zilele acestea mi-au căzut sub ochiaceste două poeme şi mi-a pierit orice chef: nu-mi maiplac deloc! Atunci când le-am publicat pe Internet mis-au părut onorabile. Acum, când le-am recitit m-amapucat cu mâinile de cap. Mi-am pierdut simţul autocri-tic atunci când le-am publicat în aprilie? Din apriliepână în octombrie, când scriu aceste rânduri, mi-a reve-nit simţul autocritic?

Am profitat de minunea pogorârii Luminii Învie-rii să public primul poem scris anul trecut. Am vrut săfac o încercare, să public pe Internet un poem scris cuaproximativ un an în urmă. În 3 aprilie anul acestafăceam caz de o ştire anuală: In fiecare an, la Ierusalim,cu ocazia praznicului Invierii Domnului sarbatorit deortodocsi, se petrece minunea pogorarii Luminii deasu-pra Sfantului Mormant al Mantuitorului. Evenimentulse produce in timpul Vecerniei Mari din SambataPastelui, in jurul orei 13.00. Lumina care se pogoaradin cer se manifesta diferit in fiecare an, iar in primeleminute nu te arde. Lumina Sfântă vine numai de laortodocşi. Motiv de mândrie sau de umilinţă?

*Mă uit pe geam, mi s-a strâmbat gâtul: Învierea

s-a produs, a înflorit un copac din familia cireşului saua vişinului, e superb, peste noapte şi peste zi, „brusc”.De când aştepta el minunea…

Am primit un telefon de la entuziasta fiică amarelui poet Emil Brumaru, Andreea (care crede înmenirea poeziei pe pământ): că e cazul să nu mă maifandosesc şi să public azi, aici, un poem al meu, pe caresă i-l dedic ei, şi în prima zi de Paşti, eventual, să publicalt poem al meu, pe care să-l dedic unei necunoscute(Ramona Carla Trifan), cititoare pe Internet, care şi-aexprimat dorinţa în acest sens… Natural, mi-a schim-bat perspectiva. De când mă ştiu nu public poeme deazi pe mâine. Fiindcă e la mijloc Lumina Învierii, fie –public un poem inedit, fără pretenţii, scris anul trecut,în ajunul Paştilor, sâmbătă, 18 aprilie, orele 12.30-13.30 (îl public înainte de termen, riscant, reţineţi):

Eşec pe toată linia

simte că se sufocă, până ce se ia cu treburile şi mai uită. A doua zi, la fel. Eşecule pentru el egal cu lipsirea de libertate: se trezeşteîn gând cu eşecul, nui-a mai rămas decât să-l rumege încet, de la o vârstăîncoace i-a pierdut strălucirea. Se învârteîn cuşca lui, neputincios, nu i-a mai rămas decât să i se închine: eşecul îl conduce, îl dă cu capul de pereţi,îl calcă în picioare. Eşecul îl ridică până la cerşi-l lasă să cadă în gol – nimicnu-l face mai nefericit. Dar nu are de ales, a fostpăcălit de soartă. Şi abia de câţiva

ani a înţeles că a fost păcălit, eşecul e a doua lui natură, n-are cum să scape, în fiecarezi i se adaugă un lacăt… De câte ori n-a murit până azi? A făcut o socoteală: de 59 de ori?Degeaba. L-au amăgit aparenţele: „o critică favorabilă,o mână strânsă în public, un premiu”… Dar eşecul s-a impus pe toată linia, în spatele lucrurilor favorabile era scris cuvântul eşec. Un demon al eşecului, care-l macină pe dinlăuntru. E ceva determi-natgenetic – eşecul, un hormon. Eşecul, receptor cerebral, care-l însoţeşte de la naştere şi-l vaînsoţi până în ziua în care soarele va răsări la vest şi va apune la est…

Nu se încarcă energetic decât la eşec, recunoaşte. Areconştiinţa eşecului. Îşi spală sufletulpermanent prin spovedanie, întru deşertăciune, înscris – ce folos? Nu-i creşte vibraţia. Şi e ajunul Sfintelor Paşti. Nu mai ţine minte răul pe care l-a făcut şi de la care a pornit totul.

Cu Lumina Învierii la cimitir şi cu alt poemscris de Paşti

Duminică, 4.04.2010. Prima zi a Sf. Paşti. Astănoapte, când am luat „Lumină Sfântă de la Ierusalim”în Dealul Patriarhiei din Bucureşti, am aflat, dinCuvântul de Înviere al Părintelui Daniel că Paşteleînseamnă trecere sau eliberare dintr-o stare în alta. Amajuns cu Lumina Sfântă până acasă, a fost o noapte fru-moasă, n-a bătut vântul să o stingă. Dacă aş fi fost deÎnviere la Adjud-Vrancea, aş fi înconjurat Biserica şi aşfi mers, în procesiune, cu lumânarea aprinsă până lacimitirul din sudul oraşului, unde aş fi lăsat-o să ardăpână la capăt la mormântul alor mei. E un peisaj emo-ţionant aici, cimitirul e plin de lumânări aprinse. LaBucureşti s-a schematizat totul, nici cântările nu maisunt ce au fost, iar „Hristos a înviat”, rostit de înalţiiprelaţi şi „Adevărat a înviat”, la care răspund enoriaşii,s-au rărit. N-am să uit niciodată că la stabilirea domi-ciliului meu stabil la Bucureşti, după 1990, în NoapteaÎnvierii, am vrut să aprind o lumânare la mormântullui Mihai Eminescu (să respect ritualul din Moldova deÎnvierea Domnului), după ce „am luat Lumină” dinDealul Patriarhiei. L-am rugat pe poetul Vasile Vlad săne însoţească, să ne conducă prin cimitirul Bellu lamormântul lui Eminescu, să nu ne rătăcim pe alei. Amers cu noi. Am găsit poarta mare a cimitirului deschi-să, am mers la mormântul lui Eminescu şi i-am aprinslumânări în Noaptea Învierii. Numai că la întoarceream găsit porţile cimitirului închise şi pe paznic dor-mind, băut bine, în cămăruţa lui de la intrare. Ambătut în geam să-l trezim, să ne deschidă lacătele pusela lanţuri pe porţile mari, să ieşim, şi bietul om atât detare s-a speriat, că nu voia să iasă din cămăruţa lui,ne-a luat drept „stafii”… Când într-un sfârşit s-a dez-meticit şi a ieşit, ne-a spus că el trebuie să anunţe poli-ţia, că n-a mai pomenit să vină de Înviere cineva laCimitirul Bellu să aprindă lumânări pentru morţi, cănoi nu suntem în regulă, poate suntem profanatori. Ne-am închinat. I-am explicat că în Moldova cimitirele

sunt deschise în Noaptea Învierii, că li se aprind morţi-lor lumânări la mormânt, degeaba. Omul tremura dintoate mădularele, se temea să cheme poliţia, că erabăut… Într-un final, după scandal, ne-a deschis să ple-căm, ne pierdusem deja răbdarea. Bineînţeles, deatunci n-am mai călcat în nici un cimitir din Bucureştiîn Noaptea Învierii.

*Mă ţin de cuvânt şi public şi azi un poem necopt

în sertar. N-are decât valoare sentimentală:

Poetul Viorel Munteanu a murit ca un câine

aici, în adăpostul nostru trecător? În trup? În lampa cu care a fost adusă Lumina de la Ierusalim?Dacă n-ar medita atât. Dă din cap deziluzionat, dezgustat – că se face atâta caz…„Lumina Învierii, adusă cu avionul”…A traversat Mediterana? A privit prostit la televizor, la ştiri. E deja înnebunit. A auzit-o şi din gura Patriarhului Daniel, în Deal, însoţită de „Doamne ajută!” Şi 13 ore mai târziu, totduminică, 19 aprilie 2009, a aflat de la maica stareţă că Lumina de la Ierusalim arde şi la Mănăstirea Pasărea – ce folos? Pentru ce ne pregătim? Vine marea încercare,care ne va întoarce în timp? Mortul de la groapă nu se mai întoarce în lumeanoastră, nu? Iar în spatele luminii nu poate sta decât cenuşa. Aceeaşi lumină care se îndepărtează spre răsărit…

Stă întins pe iarbă, pe locul unde un şarpe de apă se încălzea la soare, pe malul lacului de la Pasărea, l-a văzut cum a fugit. Mângâie de departe cupola bisericii mănăstirii de pe colină, simte prezenţa morţilor, deşi nu se poate concentra, îi distrage atenţia muzica dată la maximum, numaimaneleşi refrene orientale, care se amestecă, la una dintre maşinileunui grup de tineri: au pus de grătar sub StejarulMaiciiDomnului. Esupărat, nicăieri nu mai scapă de ăştia, vorbeşte singur: „suntem un popor trist, carenu vrea să-şi asculte gândurile”… Nu-şi poate ierta uitarea – joi, în Săptămâna Patimilor, a fost găsit mort, la Beciu-Odobeşti-Vrancea, într-o mizerie cruntă, poetul Viorel Munteanu. Nici măcar nu ştie câţi ani avea: a adormit,beat, cu ţigara aprinsă şi a fost asfixiat, atât mai avea în casa părintească, o saltea, care a arso dată cu el pe jumătate. Viorel Munteanunu mai avea pe nimeni, cine-o să-l îngroape? Nici dacă ar avea cum, n-ar putea să-l ajute, toate cele câte s-au întâmplat pânăazi, îi despart. Şi ce să fi făcut, dacă s-ar fi apropiat:să meargă la gard şi să-l strige? Cen-ar da acum să vadă din ceea ce este ascuns… Să-i fi pus la cap Lumina adusă de la Ierusalim? La ce i-ar mai folosi? Poetul Viorel Munteanua murit ca un câine, îl anunţase Puiu Siru latelefon, în Vinerea Mare. Numai de n-ar atrage resentimente moartea lui… //

Îşi face iar cruce cu limba în gură. Sunt influenţe ale tensiunii planetare, îşi prinde capulîntre pumni. Simte valuri, valuri, unele moarte, altele reînviate. Acum, unde ne aflăm, de fapt? În care univers? Întreabă în gol. Sunt valuri de energie care se duc şi care se întorc.

Viorel Munteanu, a publicat patru cărţi de ver-suri – va rămâne un poet boem al Vrancei, retras dupăRevoluţie la casa părintească, nefericit. A avut un des-tin de care şi-a bătut joc. Scriu în poem că moartea poe-tului ar putea să atragă resentimente. N-o să credeţi,dar la câteva luni după Viorel Munteanu a murit cel pecare-l pomenesc în poemul de mai sus, Puiu Siru(Paraschiv Usturoi), care era directorul Direcţiei deCultură Vrancea, un publicist remarcabil şi un sufletales. Puiu Siru l-a îngropat, pe banii lui, pe poetulViorel Munteanu, i-a săpat şi groapa acolo, în singură-tatea de pe dealurile Odobeştiului. Dumnezeu să-i odih-nească pe amândoi, de Sf. Paşti le aprind aici o lumâ-nare. �

15

CONTEMPORANUL. IDEEA EUROPEANĂ

NOIEMBRIE 2010

Pe cont propriu

Liviu Ioan StoiciuDouă poeme pe care le publicînainte de termen

■ semnal ■ Editura ContemporanulGabriela GreţanKenomaColecţia Biblioteca Contemporanul � Poesis

Gabriela Creţan scrie poezie cu gnoză dedesubt. Faptul a fost remarcat încă de la prima sa carte iar modul aces-ta de a construi a rămas nu constant, ci neschimbat, chiar dacă unele accente s-au mai mutat. Gnoza, tradusă apo-crif, nu e însă decît schela unei viziuni de intensitate paroxistică. Important cu adevărat e suflul imaginativ, dezlăn-ţuirea spasmatică a imaginaţiei şi ritmul frenetic în care sublimele se topesc în grotesc sau imnoidele se revarsă înapostrofe. Gabriela Creţan vede lumea oximoronic, în coincidenţe stupefiante şi radicale, în care gramatica sacre-lor nu se mai poate distinge de cea a infernalelor. Modului ei de a traduce juisarea vizionară în sarcasme şi febracelestă în repulsii violente i s-ar potrivi conceptul de „profanare” al lui Giorgio Agamben. Asta dacă poezia n-ar facealtceva decît filosofia; dar cum face, Gabriela Creţan scrie cu o exasperare exuberantă şi cu o ardenţă vitriolatădespre cel mai inconfortabil mod de a fi în lume: sub un imperativ atroce.

Al. Cistelecan

16

ANUL XXI � Nr. 11 (704)

CONT

EMPO

RANU

L. ID

EEA

EURO

PEAN

Ă

Trecuse, în luna iulie, mai bine de o săp-tămână de când plecase într-acolo şi nuaveam nici un semn de la el. Uneori,dacă îşi prelungea şederea, obişnuia să

ne telefoneze de la Năsăud sau Bistriţa. De astădată, nimic. Mama începea să se neliniştească.Primim în sfârşit un telefon de la avocatul Turcu,prietenul şi asociatul său. Cu menajamente, nespune că Tata a fost reţinut, că este închis laBistriţa, dar că totul se va aranja într-o zi-două, edoar o neînţelegere, Mama să nu-şi facă nicio grijă.Cum să nu-ţi faci griji! Voind să plec pe dată laBistriţa, mă reped la gară, unde aflu că nu mai estenici un tren până a doua zi. Din oraş, îi telefonez avo-catului, rugându-l să-mi spună tot ce ştie, căci bănu-iam că pentru a o cruţa pe Mama, tăcuse unele amă-nunte, dacă nu chiar esenţialul. Am aflat, într-ade-văr, că în urmă cu câteva zile, aproape îndată dupăsosirea tatălui meu, au apărut la carieră câţiva poli-ţişti conduşi de doi „civili”. Aceştia au declarat între-prinderea naţionalizată, după ce au încercat să-iaţâţe pe muncitori cu formule demagogice: „S-a ter-minat cu domnii, cu exploatatorii! Cariera e a voas-tră, e a poporului. Daţi-i afară pe cei care v-au jecmă-nit!” – şi altele, din ce în ce mai violente. Oameniităceau morocănoşi, necăjiţi, niciunul nu scotea ovorbă, necum să intervină împotriva „exploatatoru-lui” din mijlocul lor. Încetaseră fără chef lucrul,atunci când s-au arătat agitatorii şi i-au silit să iaparte la „preluarea revoluţionară” a întreprinderii.Binenţeles, Tata s-a opus din răsputeri veneticilor,cerând o decizie scrisă de naţionalizare, pretinzândun inventar al bunurilor preluate şi altele. Îmi închi-puiam că se indignase, îl vedeam parcă înfruntân-du-i pe „cislicii” aceia – după vechea apelaţie ardele-nească a derbedeilor – eram convins că-şi ieşise dinsărite, dar Turcu, bine informat de cei de la carieră,bărbaţi de nădejde, munteni dârji, credincioşi tatăluimeu şi lui însuşi, susţinea că acesta a rămas calmpână la sfârşit, până şi atunci când, înainte de apleca, i-a ordonat contabilului să le dea muncitorilorbanii pe care-i avea în casă, ca avans asupra plăţiiviitoare, iar „cislicii” s-au opus spunând că nu „doc-toru exploatator”, ci ei se vor îngriji de drepturile„oamenilor muncii”. Netrebnicii au luat, fireşte, toţibanii, odată cu hârtiile întreprinderii. Abia atuncicând l-au urcat în maşina lor, luându-l cu ei, s-avăzut că Tata e emoţionat, avea lacrimi în ochi, maiales auzindu-i pe oameni întrebându-l tot pe el: „Şicum rămâne cu lucrul nostru, domnu Doctor, maimuncim? Cine o să ne plătească?” La care cel cepărea un fel de şef peste poliţiştii şi agenţii în civil astrigat, pe fereastra deschisă a maşinii în mers: „Osă vă plătească Partidul! Dublu de cât vă plăteauexploatatorii!”. „Partidu măsii!” – se auzeau strigătedin urmă, printre alte vorbe răcnite fără perdea.

Spărgătorii de granit din Prundul Bârgăului nupăreau deloc seduşi de perspectivele roze deschise deagitatorii veniţi de la oraş. De cum s-a depărtatmaşina cu cei ce-l ridicaseră pe Tata, s-au risipit şi eipe la casele lor. De atunci, ştia Turcu, nu se mailucra la carieră.

Pe Tata l-au dus întâi la poliţia din Bistriţa,apoi l-au mutat în beciul unui local al Siguranţei. Deacolo prin nişte paznici, care îl cunoşteau bine peavocatul Turcu, i-a comunicat lui toată tărăşenia. Sănu ne facem griji, repeta acesta. E zilnic în legăturăcu el prin sergenţii care îi sunt credincioşi. Mâncareacam lipseşte în puşcărie, dar s-a înţeles cu cei de lapoliţie să-i trimită de acasă. Soţia lui – TantiMatilda, cum o chemam noi din anii copilăriei cândfamiliile noastre petreceau împreună vacanţele devară la mare – se va îngriji să nu-i lipsească nimic.„Adevărul e”, mai adăuga avocatul bistriţean, „cătatăl tău se încăpăţânează să nu semneze actul depredare-preluare a carierei. Dacă l-ar semna, i-ar dadrumul; că n-au de ce să-l ţină. Dar am să-l capaci-tez eu să o facă, iar dacă nu vrea, semnez eu pentruel şi gata. Doar nu te poţi pune cu ei!”

De câte ori voi mai auzi acest „nu te poţi punecu ei”, de câte ori teama, laşitatea, disperarea saunici măcar acestea, ci doar slăbiciunea, sfârşeala,instinctul de conservare ori chiar o raţiune elemen-tară, un biet calcul al acelui common sense dispus laconformisme, ne va îndemna să cedăm în faţa pute-rii brutale, a nelegiuirii ce lua uneori formele legii !Mărturisesc că împărtăşeam părerea avocatuluiTurcu. „Dă-o dracului de carieră! Nu merită să staiîn închisoare pentru ea” – îmi spuneam şi îi spuneamîn sinea mea lui Tata şi aveam să-i spun Mameiîntorcându-mă acasă, căci nu m-am putut opri să nu-i relatez totul. Şi, binenţeles, era întru totul de acordcu mine. Da, am adoptat prea uşor mentalitateaînfrânţilor, ne-am instalat încă de la început, fărăprea multă rezistenţă, într-o poziţie ferită, care sănu „li” se opună făţiş, căci „nu te poţi pune cu ei”.

Tatăl meu s-a întors peste alte câteva zileacasă, spre fericirea Mamei şi a noastră a tuturor.Nu fusese închis „decât” două săptămâni. Era oste-nit, tras la faţă, dar liniştit. În cele din urmă, compa-nionul său, Turcu, semnase hârtia, cariera era naţio-nalizată. „De fapt, pentru el nu voiam să semnez”,explica Tata, „căci cariera figura pe numele lui”.Rezistenţa sa apărea în ochii tuturor drept o încăpă-ţânare zadarnică, de-a dreptul ridicolă, în ceasul încare toate întreprinderile private ale ţării se duceaupe apa sâmbetei. Începuse, cu asurzitorul acompa-niament al fanfarelor Partidului, „Marea naţionali-zare” menită să „pedepsească burghezo-moşierimeaexploatatoare”. Bietul meu părinte nu se simţeapedepsit într-atât prin pierderea unor venituri nece-sare, adăugate la pensia meschină ca toate pensiile,

cât prin imposibilitatea în care era pus, el bărbatulîncă atât de activ, de a mai lucra. Îi mai rămânea„grădina de sus” cu pomii ei pe rod. Merii, prunii,nucii promiteau în vara aceea febrilă o recoltă abun-dentă. Îl văd plimbându-se de-a lungul şirurilorlungi, de la un cap la altul al livezii, oprindu-se cer-cetător în dreptul câte unui pom, luând de jos unmăr ionatan căzut, să vadă dacă nu e viermănos, şistârnind câte un iepure ce uitase de sine sau dormeacu ochii deschişi şi care, surprins, o zbughea la deal.Nu înzadar coasta aceea domoală pe care urcai dinoraş pe dealul Feleacului se numea Hajongard,denumire ce venea de la Hasen Garten, grădina cuiepuri. Erau ultimele zile liniştite (dacă se mai puteavorbi de linişte, când fiecare ceas aducea noi veştiîngrijorătoare) pentru plimbăreţul paşnic din livadă.

Se afla acolo, la ferma din deal, în ziua aceea devară în care Mama a fost luată şi ea, „pentru a i sepune nişte întrebări”, de agenţii Siguranţei. Nici eunu eram acasă atunci când au îmbarcat-o într-omaşină şi au dus-o la sediul lor de pe StradaRepublicii. Mă întorceam seara după o lungă plimba-re cu Claude, una din acele ultime întâlniri pateticeşi peripatetice ale dragostei noastre, ameninţată, decurând interzisă, înăbuşită şi, tocmai de aceea, arun-când în sus, în gol, cele mai înalte flăcări. Încercamsă-mi mint melancolia cu speranţe deşarte, să-mialung sentimentul amar al sfârşitului, în timp ceurcam încet sub frunzişul încă verde al arţarilor,strada noastră, Dimitrie Bolintineanu. Deodată,aproape de casă, îmi iese în cale sora mea, Ileana.Alerga, nu ştia nici ea încotro, înnebunită. „Au ares-tat-o pe Mama!” – am auzit-o şoptind cu înfrigurareşi, foarte curios, în acelaşi timp parcă ţipând.Spusele ei, printre lacrimi, nu mă lămureau câtuşide puţin. Nu, nu ştia de ce au venit să o caute. „Aufost doi; au întrebat de ea şi când a ieşit în anticame-ră i-au spus să vină imediat cu ei. N-au lăsat-o nicimăcar să-şi ia ceva pe ea, un sveter”. M-am întors şiam apucat-o şi eu, în neştire, la vale, peBolintineanu. „Unde pleci?” – mă întreba sora-mea,ţinându-se după mine. „La Siguranţă, să întreb deea…”. În zadar o rugam să nu vină cu mine, să seîntoarcă acasă, să aştepte la telefon, continua să măurmeze; o auzeam scâncind ca un copil, în urma mea.

Coboram aproape alergând strada de pe lângăcimitirul evreiesc, când deodată o văd pe Mama dândcolţul din Avram Iancu. Era singură. Ne-am repezitamândoi înaintea ei ţipând bucuroşi, ca nişte copiimici: „Mama! Mama!” Era şi ea fericită că ne vede,dar părea istovită. O interogaseră trei inşi desprestudenţii din Iugoslavia încartiruiţi la noi. „Unuldintre ei era mai politicos dar ceilalţi doi comisarierau nişte brute. Mă acuzau pe mine, de parcă eui-aş fi adus pe studenţi în casă. Le-am spus că ni s-arechiziţionat o cameră, încă cu doi ani în urmă, pen-tru studenţi, că de atunci ni s-au trimis mereu stu-denţi din Banatul nostru şi din cel sârbesc, studenţiromâni, medicinişti. Voiau să ştie neapărat: „de cenumai din Banat, ce aveţi cu Banatul?”. De parcă noii-am fi ales, parcă de noi ar fi depins cine e încarti-ruit la noi. Mi-au arătat o hârtie pentruUniversitate, pe care o semnasem eu odată cândTata nu era acasă, o hârtie de care am şi uitat, căacceptăm să-i dăm locuinţă studentului Vremir. Măîntrebau ce ştiu despre el. Ce era să ştiu? Că e unbăiat de treabă, bine crescut, sârguincios. Altcevanimic. N-am mai spus că venea uneori mama lui dinIugoslavia să-l vadă, că ne povestea sărmana cumtrecea clandestin frontiera pe la Vârşeţ… Voiau să lespun ce cred eu despre Tito. Auziţi? Ce părere am eudespre politica lui Tito? Când le-am spus că nu ştiudecât atât că Tito este mareşal, au început să râdă şisă înjure ca nişte birjari. Nu pe mine mă înjurau, cipe Tito. În sfârşit, m-au lăsat în pace cu Tito, dar măpisau să vorbesc despre ceilalţi studenţi pe care i-amavut la noi: că unde sunt, dacă au fost la Cluj în tim-pul verii, dacă i-am văzut de curând, când vorveni…? Apoi m-au lăsat un timp singură în odaie.Mă uitam în jur…, groaznic!, numai covoare rulate şibastoane de cauciuc! Mă temeam că mă înfăşoarăîntr-unul din covoarele acelea şi se apucă să mă batăla tălpi, cum am auzit că au păţit unii. Mă rugam sămă ajute Sfânta Fecioară, când s-au întors în came-ră şi mi-au zis să semnez o declaraţie. Scriseserăcam ce le-am spus eu. Apoi mi-au dat drumul”.Ajungeam acasă când biata de ea, epuizată dar feri-cită că scăpase, isprăvea de povestit. �

fragment

© A

UR

AC

HR

IST

I

Nicolae BalotăAbisul luminat

De câte ori voi mai auzi acest „nu te poţi pune cu ei”,de câte ori teama, laşitatea, disperarea sau nici măcar

acestea, ci doar slăbiciunea, sfârşeala, instinctul deconservare ori chiar o raţiune elementară, un biet

calcul al acelui common sense dispus la conformisme,ne va îndemna să cedăm în faţa puterii brutale, a

nelegiuirii ce lua uneori formele legii !

17

CONTEMPORANUL. IDEEA EUROPEANĂ

NOIEMBRIE 2010

Autodidact, mimetic, de un manierismstrident şi pitoresc, Eugen Barburămâne meritoriu în proza de(spre)periferia socială. Groapa ar fi fost, în

contextul publicării, „romanul cel mai puţin realistsocialist”. Manolescu ignoră că în noile ediţii autorula făcut concesii propagandistice. De la Princepele(plagiat, ca şi Incognito III), ajunge la o lume sofisti-cată şi epuizată, după aceea vitală şi primitivă.Săptămâna nebunilor ar fi superior Princepelui.Ianus, apărut după comunism, rămâne doar unroman politic cu cheie.

Urmând realismul socialist, cu talent, TitusPopovici mistifică lumea precomunistă. „Romancie-rul realist-socialist este un meşter Gepetto care insu-flă viaţă unui Pinoccio de lemn.” Roman cu cheie şiel, Cartierul primăverii „înfăţişează destul de realistnomenklatura comunistă”. Nuvela Ipu ajunge„dürenmattiană ca idee”.

În plin realism socialist, romanul Pe muchie decuţit, al poetului M. Beniuc, e „portretul mizerabilfăcut unui poet interzis”.

Romanele lui Teodor Mazilu, „complet uitate”,de la realismul socialist (primele două) ajung laschematismul satiric, pe tema imposturii (ultimeledouă). După trei-patru cărţi realist socialiste, RaduCosaşu produce ficţiune neromanţată. Bun, sincer,patetic, ironic, devine de la Supravieţuiri. DeGeorges Perec şi noul roman francez, dizgraţiat

îndeobşte de Manolescu, îi aminteştedescrierea minuţioasă din romanelelui Paul Georgescu. Cel mai bun ar fiSolstiţiu tulburat, intertextualist, cupersonaje preluate nominal de laDuiliu Zamfirescu şi G. Călinescu.Prolix, confuz, dezlânat, ciclul roma-nesc F, al lui D. R. Popescu, rezistăparţial, cade în pură atrocitate fărăsens etic şi estetic. În romanul F, caredeschide ciclul, „scenariul detectivistice, probabil, cel mai izbutit din toatăproza”. Moise ar fi personajul maleficmemorabil. Nuvelele alegorice, simbo-lice, mitice, esoterice şi livreşti au, celereuşite, o anume originalitate de viziu-ne şi stil.

Lui Fănuş Neagu i-a reuşit doardebutul în roman. „Îngerul a strigat(1968) e un roman captivant, puternicşi tragic.” Frumoşii nebuni ai marilororaşe, prin care corectează evaluarea,dar şi interpretarea critică, e „unroman aproape comic”. Restul rămâneneinteresant, manierist în sensul repe-tării goale. Fănuş Neagu, portretizat

în Istorie, publicase cinci cărţi de nuvele atunci cândcolegii de generaţie abia debutau. A trecut în grabăla un stil înflorit ca cel al lui Ionel Teodoreanu.Cartea Milionarului de Ştefan Bănulescu rămâne un„roman extraordinar, unul dintre cele mai originaledin întreaga noastră literatură”: cvasi-mitic, utopieburlescă, basm parodic, roman comic, combinaţie derealism şi miraculos, ca la G. G. Marquez(Manolescu nu s-a lăsat convins de realismul curatmenţionat de autor într-un interviu). Nuvelele luiŞtefan Bănulescu, beneficiind de o unanimitate criti-că rară, nu sunt fantastice, dar direct realiste.Nuvelistul e un „magician al povestirii”. Capodoperasa e Dropia. Noua proză scurtă amestecă ficţiunea cumemoriile şi eseul. Autorului nu i-au reuşit memorii-le propriu-zise din Elegiile de la sfârşit de secol.

Din scrisul de eleganţă intelectuală al lui C.Ţoiu, superior rămâne romanul Galeria cu viţă săl-batică şi echilibrat ar fi Căderea în lume.

„Sorin Titel rămâne un prozator original şiinteresant.” Vocaţia recunoscută este aceea depovestitor (bănulescian şi memorialistic) şi nu depromotor al „tehnicii fotografice”. Sincronizarea cunoul moment occidental este privită cu mefienţa luiCălinescu din interbelic. Titel ar fi pur şi simplu vic-timizat de noul roman francez, apropierile de Kafka,Joyce şi chiar Proust, în ciuda unui roman al său tra-dus şi bine primit. Doar Dejunul pe iarbă pare oare-cum acceptat de N. Manolescu. Ciclul bănăţean, nu

chiar realist şi pur narativ şi nici dezbărat de tehnicinarative noi, e văzut în scădere.

„Cel mai original şi puternic romancier postbe-lic ar fi putut fi şi un mare scriitor, dacă nu i-ar fi lip-sit un anumit discernământ.” Aşa îl redescoperăistoricul critic pe Nicolae Breban, căruia îi recunoaş-te, oarecum în polemică cu alţii, cultura şi lecturilelargi şi profunde. Marea dezamăgire ar fi, fapt foar-te curios, opera romancierului de după contextulcomunist, fără cenzură. „Romanele sunt, mai alesdupă 1989, tot mai dezlânate, mai greoaie, mai scle-rotice. Ideile paranoice ale autorului se depun pestetot, obturând ori fisurând vasele de sânge ale roma-nelor, ameninţate deopotrivă de hemoragie verbalăşi de tromboză.” După descoperirea uneltelor ladebut, pe o materie contextuală, În absenţa stăpâni-lor forţează psihologia, prin personaje inconsecventeşi neverosimile. Istoricul nu-l revizuieşte pe cronicarşi rămâne încă la un stadiu anacronic al esteticiiromanului. Animale bolnave, care nu rămâne la felde provocator ca al doilea, ar fi cel mai bine construitşi cel mai lizibil, deşi sub nivelul lui Dostoievski şiDürenmatt. Îngerul de ghips e un „roman digest,deşi lungit peste măsură, digresiv…” În Bunavestire,unde naratorul nu e nicăieri Breban (şi de ce s-arconfunda naratorul cu romancierul?), un „romanpostrealist şi postpsihologic”, iar potrivit terminolo-giei sale, „corintic”, ca În absenţa stăpânilor (iată ovagă tentativă de autorevizuire), există, constată cuînţelegere, un „mod voit contradictoriu de a definiactele şi firile personajelor”. Bunavestire e acceptatca un mare roman al apocalipsului mic-burghez, unroman cu metafizica mereu încorporată. Don Juancoboară nivelul la un realism dominat de ideea gene-rală, s-ar abstractiza va să zică. Breban nu ePovestitorul, vorbitorul, monologistul se exercităpână la delir. Roman ideologic, despre demistificareaintelectualului, în care ideea face realitatea, iatăcam ce ar fi Drumul la zid. Ziua şi noaptea, pe cândnu se sfârşise ca tetralogie, i se pare că reia totBunavestire, la un nivel mai jos. Primele două volu-me, interesante, ar promite doar un roman discursiv,trenant, repetitiv şi inconsistent epic. Trilogia înche-iată Amfitrion îi devine ilizibilă, o vorbărie inconti-nentă şi confuză, repetiţie tot a Bunavestirii, „capo-dopera” romancierului. N. Manolescu, nu doar aici, eatent la o sintaxă care să combine cuvintele, sămodereze şi să echilibreze exprimarea, ca să exprime(lovească) mai bine.

În cazul lui Dumitru Ţepeneag, „Romaneledecepţionează fără excepţie.” Ele ar fi „nişte exerciţiiîn marginea «noului roman»”. În Franţa, cei, nupuţini, care le-au comentat, nu s-au gândit la aşaceva, dimpotrivă, le-au găsit originale. Unul dintreromane a cedat în faţa altuia de M. Kundera la PrixMédicis pentru scriitorii străini în Franţa. Ţepeneaga primit importantul Premiu al Latinităţii. Nici „tri-logia”, considerată destructurată, nu-l entuziasmea-ză, deşi volumele sunt „mai limpede epice şi mai lizi-bile”. Senzaţional gratuit, neverosimilitate, inconsis-tenţă, iată ce-i rămân în minte şi mai ales îi ies lanotarea lecturii. Uimeşte cerbicia istoricului criticmanifestată faţă de Ţepeneag, un prozator român totmai mult tradus şi apreciat în străinătate. Prozelescurte ale lui D. Ţepeneag erau „Nu atât fantastice,onirice, cât ciudate”. Aşteptare, nici ea onirică, „esteexcelentă atâta timp cât se menţine într-un registruminor, delicat, de fantasme infantile, anticipând cudouă decenii povestirile lui Mircea Cărtărescu. Suntîn primele trei cărţi ale lui Ţepeneag câteva bijuteriide precizie şi de stil.” După 1989, proza lui Ţepe-neag, fantezistă, absurdă, abia apoi onirică şi carefusese prinsă de Dana Dumitriu în formula nimerită„realism optic”, ar fi stârnit comentarii, iac-aşa, „pre-tenţioase şi semidocte”.

Alexandru Ivasiuc, pur şi simplu, ar fi reinven-tat romanul politic. Meritul ar fi extraordinar înlibertate, dacă n-ar fi fost, în fapt, neverosimil întotalitarism. Romanele îi par azi lui Manolescu multmai omogene literar. Doar selecţia ajunge cu adevă-rat critică. Valabile rămân Vestibul (original, fluent,atractiv) şi Apa („adevăratul pariu al lui Ivasiuc cucritica: un roman de acţiune, lizibil, captivant, popu-lar”). Nuvela Corn de vânătoare e „agreabilă”.

Marian Victor BuciuN. Manolescu despre proza românească

Bunavestire e acceptat ca un mareroman al apocalipsului mic-burghez,

un roman cu metafizica mereuîncorporată. Don Juan coboară

nivelul la un realism dominat de ideeagenerală, s-ar abstractiza va să zică.Breban nu e Povestitorul, vorbitorul,

monologistul se exercită până la delir.Roman ideologic, despre

demistificarea intelectualului, în careideea face realitatea, iată cam ce ar fi

Drumul la zid.

NICOLAE MANOLESCU

(continuarea în pagina 37)

Cu cât posteritatea unui scriitor estemai bogată, cu atât sângele creaţiei luiriscă să se dilueze. E o mutaţie a den-sităţilor. Admiraţiile suprapuse, epigo-

nice şi vampirizante, au făcut din Nichita Stănescu,creatorul, o icoană a numeroşilor „poeţi” care i-autrecut pragul şi i-au primit girul; şi, totodată, un iconfără substanţă al criticilor, capabili de imaginaţieparcă numai în registrul contestaţiei. Excepţiile suntpuţine şi se cunosc bine.

Afirmat rapid, încă de la debutul editorial cuSensul iubirii, proiectat imediat pe locul lăsat gol detragicul Nicolae Labiş, Nichita Stănescu a primitconsacrarea la o vârstă la care alţi autori îşi cautăîncă un ton propriu. El a devenit un clasic din timpulvieţii, fiind plasat nu numai în prima poziţie a con-sistentei generaţii lirice ’60, ci şi într-o descendenţărarefiat-ilustră. După Eminescu şi Arghezi, cronolo-gic şi canonic, vine – s-a tot spus – poetulNecuvintelor. Dincolo însă de această amplasare, cecuantifică valoarea estetică şi importanţa istorică apoeziei lui Nichita Stănescu, eu nu încetez să mă mirde formidabilul succes la public înregistrat, timp detrei decenii, de autorul neomodernist.

Comparându-l cu ceilalţi poeţi „şaizecişti”deveniţi extrem de populari, se observă că opera luinu prezintă nici oferta de deschidere a versurilor luiMarin Sorescu, nici simplitatea cantabilă spre cares-a orientat Adrian Păunescu. Nu este esenţial-para-bolică, noţională şi uşor traductibilă, după cum nuare adresabilitate socială, stimuli ideologici şi ner-vuri afective. Ne putem explica datele şi circumstan-ţele în care aceştia doi au devenit brand-uri naţiona-le într-un perimetru socio-cultural strict delimitat şisupravegheat, subdiviziune a lagărului socialist.(Sorescu a fost bun şi „la export”.) Dar e mai dificil sămotivăm abundenta mitologie închegată şi perpetua-tă în jurul unui poet ermetic, abscons precumNichita Stănescu, ale cărui versuri erau practic inin-teligibile pentru zecile de mii de cititori.

A funcţionat, mai mult ca sigur, prejudecataconform căreia poezia, spre deosebire de proză, estescrisă „adânc” şi deci trebuie parcursă într-o stare destupoare admirativă. E Poezia: o bolboroseală magi-

că, iniţiatică, o Pythie modernă pecare o urmezi hipnotic, cu convin-gerea intimă că numai versurileproaste pot fi înţelese. Acest tip delectură pasivă, inertă, blocată înpunctul mort al unei admiraţiifără suport, a făcut cel mai marerău, pe termen lung, operei luiNichita Stănescu. Iar imprimareafigurii omului (care în anii lui buniarăta, într-adevăr, ca un zeutânăr) asupra creaţiei propriu-zisea împins şi mai mult lucrurileîntr-o zonă a confuziei de planuri.Fiindcă lirica abstractă, cerebrală,metafizică şi transpersonală a luiNichita Stănescu nu are aproapenici o legătură cu eul biografic, cuportretul atât de cunoscut şi rulatal lui Nichita, cu generozităţile şirisipirile lui.

Oricât de dureroasă ar fioperaţiunea pentru admiratoriilui fideli şi (mai grav) necondiţio-naţi, personajul cu acest nume tre-buie odată desprins de opera sa,pentru ca mitologia urbană şi poe-zia veritabilă să-şi urmeze, fieca-re, traiectoria specifică. Fără text,fără pagina de volum autonom saude antologie lirică, trăsăturileomului fermecător s-ar ştergetreptat din memoria culturală. NuNichita dă valoare şi durată lungăversurilor pe care le parcurgem, ciacestea vor face să se vorbească încontinuare despre el. Să le citim şisă le înţelegem, atunci, în terme-nii lor de semnificaţie, în constela-ţia şi structura de adâncime, decu-pându-le istoric şi demontândmecanismul viziunii ce anihileazăforţa de gravitaţie a corpurilor şi alexicului; şi renunţând să ne mairaportăm la gesticulaţia iniţiatoa-

re a mitizatului Stănescu Întâiul…Problemele lecturii critice, în cazul de faţă,

sunt determinate de absenţa sau precaritatea pro-blematizării anterioare pe marginea subiectului; iaranaliza şi evaluarea poeziei sunt mult îngreunate defelul ne-critic în care aceasta a fost editată. NichitaStănescu e un poet totodată genial şi prolix, cu per-formanţe uluitoare, dar şi cu destule producţii meni-te să reţină nu mai mult de un minut atenţia lecto-rului. A crede că elegiile lui abstracte stau pe acelaşiplan cu poezelele scrise pe şerveţele la restaurant şidăruite amicilor înseamnă, mai degrabă decât pre-ţuire pentru scriitor, o gravă descalificare a lui.

Opera lui lirică pare acum des-centrată. Poetuldispărând, au proliferat în ultimul sfert de veac ine-ditele, texte în marea lor majoritate circumstanţialeşi parazitare, publicate însă cu religiozitate în ediţii„integrale” şi amestecate, impardonabil, cu aceletexte a căror editare în volum a fost asumată deNichita Stănescu. La descentrarea unei poezii extra-ordinare, să adăugăm hibridizarea ei. Nici o antolo-gie lirică demnă de acest nume n-a mai apărut de laOrdinea cuvintelor din 1985. Abundă, în schimb,încropirile editoriale, volumaşele omagiale, albume-le cu Nichita et co, întreprinderile periferice, risipindcapitalul simbolic al unui mare poet. Cele două edi-ţii monumentale şi academice, realizate, una, de ace-laşi devotat şi regretat exeget Alexandru Condeescu,

iar a doua, de către un cercetător-detectiv ca MirceaColoşenco, sunt destinate de fapt specialiştilor.Adevărul trist şi gol e că în ultimele două decenii nua apărut nici o antologie riguroasă şi selectivă, gân-dită în beneficiul poetului, iar nu în cel al „prietenu-lui” editor.

Invizibilul soare, antologia remarcabil realiza-tă de Ion Mircea, era deci imperios necesară. Caamănunt de istorie literară, rog a se reţine că titlul afost propus de subsemnatul şi acceptat imediat deantologator, care, printr-un fel de telepatie, se referi-se în prefaţa încă nepredată la „soarele invizibil alfiinţei”, sintagma lui Gabriel Marcel. În finalul aces-tei prefeţe, care e un veritabil studiu introductiv prinanvergură şi aprofundare critică, Ion Mircea se refe-ră într-un mod delicat-polemic la „antologiile” prece-dente în care „criteriul cantitativ, al exhaustivităţiiprevalează asupra celui selectiv şi axiologic”.

Modelul după care s-a ghidat „pas cu pas” fiindOrdinea cuvintelor, exemplele negative, de care aavut grijă să se ferească, sunt toate acele ediţii pos-tume expandate şi amatoristic-emfatice, prin carestructura simbolică şi ierarhia internă a operei antu-me au fost grav avariate. Augmentarea fără nici unfel de filtru, dilatarea editorială sunt substituite,aici, printr-o „comprimare” sinonimă cu esenţializa-rea. Astfel că antologia Invizibilul soare a fost reali-zată „eliminând unele poeme de o calitate artisticădiscutabilă şi altele care nu mai spun mare lucrusensibilităţii cititorului de azi, corectând ceea ce erade corectat, adăugându-i, sporadic, câteva piese liri-ce de valoare.”.

Ar fi prea frumos ca un astfel de concentratliric să nu rămână singular în torentul de maculatu-ră acoperind marea poezie a lui Nichita Stănescu.Dacă ar figura ca un reper în reconstrucţia critică aacesteia, aş putea considera că mi-am împlinit,printr-o atare performanţă, vocaţia secundă de edi-tor. Deocamdată, însă, pragul, nivelul la care neaflăm este acela al ediţiilor gen Râsu’-plânsu’ luiNichita Stănescu, în serii de patru, opt, douăspreze-ce volume girate de un nume ca Laurian Stănchescu.Un episod semnificativ al posterităţii lui NichitaStănescu s-a consumat, în martie 2007, la Salonul deCarte de la Paris, unde respectivul L. Stănchescu aapărut înveşmântat în afişe cu imaginea lui N.Stănescu („fratele Nichita”) şi şi-a prezentat marfaprintr-o scrisoare compusă, cu o noapte înainte, într-un flux de inspiraţie. Merităm cu toţii un citat:„Viaţa noastră este făcută din vieţile celor din jurulnostru. Numai moartea este personală. FrateNichita, la tine a fost altfel. Viaţa ta a fost jefuită tottimpul de primii veniţi şi de primii plecaţi. Nouă,celorlalţi, ne-a rămas numai moartea ta. Să o pre-ţuim şi să o iubim. Să o rotim prin cuvintele limbiiromâne. Şi, mai ales, frate Nichita, să o îngropăm,adică moartea ta în cei vii. Pentru că poezia ta a reu-şit să despartă deşertăciunea de deşertăciune. Maispuneai că prietenia este dincolo de orice natură. Şică un prieten e mai vital decât un înger. Dar dintretoţi numai tu ai trăit cultul prieteniei. Şi nu am maivăzut pe nimeni până la tine şi nici după tine să secrucifice cu atâta bucurie pe tot neantul cuvântuluişi să-l adune în mintea noastră în înţelesuri ome-neşti. Bătrâne şi frate Nichita, fac lucrurile acesteapentru că nu vreau ca viaţa mea să fie mai prejosdecât moartea ta. Îngăduie-mi bătrâne să te strig dinviaţa mea în moartea ta. Aşa cum şi tu ai strigat dinviaţa ta în moartea lui Eminescu. Şi iată că te voistriga. Unde eşti Nichita? Ave Nichita!” („Ziua”, nr.3892, 29 martie 2007).

În poza ataşată în ziar ştirii despre acestimportant eveniment cultural cu deschidere interna-

18

ANUL XXI � Nr. 11 (704)

CONT

EMPO

RANU

L. ID

EEA

EURO

PEAN

Ă

Daniel Cristea-EnacheNichita Stănescu

� Cartea românească Poetul poate să treacă din registrulgraţiosului minor în cel al proiecţiilor

cosmogonice cu o rapiditate şi ofacilitate deconcertante. Ceea ce se

reţine însă, în primă şi ultimăinstanţă, de către cititor este

libertatea dominând, din interior,lumea poeziei lui Nichita Stănescu.Orice regulă poate fi încălcată sau,

pur şi simplu, ignorată.© IO

NC

UC

U

NICHITA STĂNESCU

■ semnal ■ Editura ContemporanulArdian-Christian KUCIUKExRoman de dragoste & conspiraţieColecţia Biblioteca Contemporanul � Roman

Povestea uluitoare a unui gropar balcanic, un individ ce are parte de un miracol mai puţin reperat de literatură saude presă. Viaţa lui se schimbă după un vis obişnuit, un craniu şi o prietenie oferită de doi tineri care luptă, fiecare înfelul său, cu imprevizibilul existenţei. Inedit nu doar prin limbaj şi umor, ci şi printr-o viziune blândă asupra chinurilorcotidiene şi asupra acelui străvechi „război” — vizibil, dur sau subteran — dus dintre generaţii şi nu numai, acest romande dragoste & conspiraţie dezvăluie câteva realităţi ocultate sub schimburile stranii convenite între generaţii deoameni care, din punct de vedere al mentalităţii şi al simţirii, se exclud reciproc. Schimburile de acest gen ascund,în esenţă, un joc, sau, mai bine zis: jocul, pe care Omul l-a neglijat, până nu mai ştie să (se) joace decât cu propria-i soartă, dar şi singura şansă a speciei de a supravieţui.

ţională, editoarea, Ana Daniela Budică, este foartesobră; iar prezentatorul lui Laurian Stănchescu,poetul Dinu Flămând, râde.

*Din fiecare poet important rămân până la

urmă în conştiinţa publică o anumită imagine, otonalitate dominantă şi un stil. Imaginea-cadru a luiNichita Stănescu este a unui liric solar. Tonalitateae relaxată, aerisită, à la légère. Iar stilul este de ouimitoare dezinhibare.

Poetul poate să treacă din registrul graţiosuluiminor în cel al proiecţiilor cosmogonice cu o rapidita-te şi o facilitate deconcertante. Ceea ce se reţineînsă, în primă şi ultimă instanţă, de către cititor estelibertatea dominând, din interior, lumea poeziei luiNichita Stănescu. Orice regulă poate fi încălcatăsau, pur şi simplu, ignorată. Constrângerile existen-te, manifeste mai ales în versurile de tinereţe, setopesc şi ele în aerul general de gratuitate al volume-lor, în vecinătăţile lirice schimbând semnul ideolo-gic. Sensul iubirii, cartea de debut din 1960, apare înplin realism socialist şi plăteşte un consistent tributartei oficiale, angajate. Însă poezia lui NichitaStănescu pulsează şi respiră în altă parte, în texteproaspete, matinale, de percepţii şi intensităţi juve-nile. Dimineaţă marină, reţinută de Ion Mircea însumarul antologiei lui, e un bun exemplu:

O dungă roşie-n zări se iscaseşi plopii, trezindu-se brusc, dinadinscu umbrele lor melodioaseumerii încă dormind, mi i-au atins.

Mă ridicam din somn ca din mare,scuturându-mi şuviţele căzute pe frunte, visele,sprâncenele cristalizate de sare,abisele.

Va fi o dimineaţă neobişnuit de lungă,urcând un soare neobişnuit.Adânc, lumina-n ape o să-mpungă:din ochii noştri se va-ntoarce înmiit!

Mă ridicam, scuturându-mi lin undele.Apele se retrăgeau tăcute, geloase.Plopii mi-atingeau umerii, tâmplelecu umbrele lor melodioase.

Somnul e adânc şi fluid ca o mare, plopiiîmping peisajul fizic şi afectiv în sus. Lumea pare căse dilată pentru a putea cuprinde volumul în creşte-re al eului, statura tot mai vizibilă de Neptun ieşitdin abisul lichid. Totul se roteşte şi reverberează înjurul unui trup de zeu mereu tânăr: un zeu a căruiputere nu se exercită, dar se verifică prin docilitateanaturii înconjurătoare.

Sentimentele şi senzaţiile, reprimate în epocăde scriitori asupra cărora plana acuzaţia intimismu-lui, sunt lăsate libere, exprimate reiterativ, potenţa-te. Textele mobilizatoare, „constructive”, fac când şicând loc unor versuri a-sociale şi non-ideologice, încare peisajul e scuturat de orice urmă şi orice simbolal socialismului triumfător. Mai degrabă decâtPacea celebrată destul de conformist (O viziune apăcii), poezia de dragoste este nişa perfectă în careNichita Stănescu îşi plasează şi modulează imagini-le predilecte. E o altă dimensiune a lumii, un alt uni-vers, care se desprinde precum o uriaşă banchiză degheaţă şi pluteşte – evoluează – într-o superbă auto-nomie a imaginarului. Iată Cântec de iarnă:

Eşti atât de frumoasă, iarna!Câmpul întins pe spate, lângă orizont,şi copacii opriţi, din fuga crivăţului…Îmi tremură nărileşi nici o mireasmă,şi nici o boare,doar mirosul îndepărtat, de gheaţă,al sorilor.Ce limpezi sunt mâinile tale, iarna!Şi nu trece nimenidoar sorii albi se rotesc liniştit, idolatruşi gândul creşte-n cercurisonorizând copaciicâte doi,câte patru.

„Câmpul întins pe spate, lângă orizont”: oimagine pregnantă, construită pe direcţia aceleiaşiadoraţii faţă de invizibilul soare, un Eu (sau un Tu)paradigmatic. Act pur de narcisism – cu expresiaunuia dintre autorii preferaţi ai lui NichitaStănescu. „Sensul iubirii” traversează şi transformăversurile poetului „şaizecist”, deplasând liniile,extrăgând lucrurile din logica lor comună şi făcân-du-le să participe la un scenariu transfigurator.Dragostea, constant ritualizată, se împlineşte ori-când, oriunde, oricum, indiferent de actanţi şi de cir-cumstanţele date ale întâlnirii lor. Erotica luiNichita Stănescu nu este nevrotică şi plângăreaţă,gesturile personajelor implicate nu apar mai nicio-dată ca dramatice. Componenta fizică, elementulcorporal sunt neimportante. Esenţial e arcul voltaiccreat între unităţile sufleteşti (sau, mai bine zis, spi-rituale). Perechea feminină este proiecţia necesară a

eului masculin, cealaltă faţă a uneia şi aceleiaşimonede, suportul-oglindă.

Sentimentul unic îşi creează actorii şi lărgeşteenorm cadrul lor de manifestare. Pentru poetul nos-tru, dragostea este o cutie de rezonanţă a propriilorimpulsuri şi mişcări interioare; un mod de a fi liberşi tânăr, în pofida şi în afara spaţiului şi timpului; şi,nu în ultimul rând, posibilitatea tradusă în act de areinterpreta şi reinventa lumea. „La o margine-aorei”, eul poetic emite şi trimite sentimente şi cuvin-te zburătoare, înaripate, care se vor întoarce într-unvârtej „aproape zărit”. Excepţionala Poveste senti-mentală va face radiografia acestui proces, în careeros, logos şi bios se determină şi se confundă.Cuvintele de dragoste refac ţesătura ruptă a lumii şistructura materiei, „de la-nceput”:

Pe urmă ne vedeam din ce în ce mai des.Eu stăteam la o margine-a orei,tu – la cealaltă,ca două toarte de amforă.Numai cuvintele zburau între noi,înainte şi înapoi.Vârtejul lor putea fi aproape zărit,şi deodată,îmi lăsam un genunchi,iar cotul mi-l înfigeam în pământ,numai ca să privesc iarba-nclinatăde căderea vreunui cuvânt,ca pe sub laba unui leu alergând.Cuvintele se roteau, se roteau între noi,înainte şi înapoi,şi cu cât te iubeam mai mult, cu atâtrepetau, într-un vârtej aproape văzut,structura materiei, de la-nceput.

Poetul şi dragostea ar fi aşadar un titlu emble-matic pentru volumul O viziune a sentimentelor şipentru cosmosul afectiv al lui Nichita Stănescu.Totul se naşte aici într-un chip asistat şi într-un moddeliberat. Iubirea ce „mişcă sori şi stele” este înţelea-să şi contemplată ca un principiu generator, în depli-nă conştiinţă procesuală.

Altfel spus, poemele de dragoste sunt laNichita Stănescu mai curând demonstraţii decât ful-guraţii lirice. Ele nu exprimă o stare particulară, unanumit climat sufletesc şi o eventuală retractilitateîn faţa lumii ostile. Autorul dematerializează şi –dacă nu e o exagerare – dezumanizează erosul,renunţând decis la coordonatele intimismului pen-tru a fi „creaţionist”. Din această perspectivă văzândlucrurile, nu există o ruptură decisivă de nivel întreprimele şi următoarele două volume (Dreptul la timpşi 11 elegii). Şi într-unele, şi în celelalte, NichitaStănescu adânceşte, înalţă şi extinde până la imper-sonal concretul existenţial şi multiplu, viul colorat,sonor şi cald, dar atât de înşelător, pe care îl depose-dează de toate superficiile. Sub învelişul, de altfel,transparent al acestor versuri iubeţe, identificămstructuri arhetipale. Episoadele de combustie eroti-că pălesc pe lângă viziunea platoniciană a ideilorpure, faţă de care secvenţele realului sunt… opereimperfecte.

„Cu mine însumi mă uit”, scrie NichitaStănescu, instrumentalizându-se nu numai filosoficşi artistic, dar şi gramatical. Sentimente, adică pro-cese afective impredictibile? Nu chiar, nu întocmai.Se proiectează, dimpotrivă, o viziune omogenă, o filo-sofie coerentă, un sistem de reprezentări şi reconfi-gurări ale sentimentelor, pe o treaptă superioară deacces la armonia Universului:

Du-mă, fericire, în sus şi izbeşte-mitâmpla de stele, până cândlumea mea prelungă şi în nesfârşirese face coloană sau altcevamult mai înalt, şi mult mai curând.

(Cântec)

Mă uit în dreapta şi-n stânga,cu mine însumi mă uit,folosindu-mă ca o privire.Ascult ce se-aude sus, ce se-aude jos,sunt, tot, un timpan armonios.

Trece-o planetă şi-ntreb cine e,ce e.Şi-apoi mă mir că întreb.Ar trebui eu însumi să fiu întrebare,ca să m-audă altcineva decât mine.

Voi, lucruri, Sfinxuri mişcătoare,şi tu, iluminare!

(„De-a sufletul”)

Imaginea unui Nichita Stănescu scriind dinpur talent, dintr-o inspiraţie năvalnică, fără suportcerebral (şi fără un fundal cultural, în sens larg) esteşi astăzi persistentă. Nu mi se pare o idee nepotrivi-tă să renunţăm, după o lectură atentă, şi la aceastăprejudecată.

*Dacă parcurgem în ordinea apariţiilor editoria-

le (fiindcă există şi o succesiune „manuscrisă”, dife-rită) opera poetică a lui Nichita Stănescu, remarcăm

o anumită constantă vizionară. Modul în care auto-rul dematerializează lumea şi îi densifică structuraideală este acelaşi de la debut şi până la pragul din-tre antume şi postume.

Modificările operate, adesea derutante, ţin demorfologia naturii şi a cuvintelor reciproc condiţio-nate, de transformarea poemului într-un teren altuturor experimentelor propulsive. Intervalul încare Nichita Stănescu ia act de el însuşi, ca liriccăruia i se îngăduie totul, este cel al pregătirii volu-mului Dreptul la timp. O dată cu publicarea acestu-ia, în 1965, se poate observa cum timidităţile de tine-reţe dispar şi scriitorul se asumă în integralitateaartei şi a expresiei sale poetice.

Este şi un moment istoric favorabil, de liberali-zare a regimului politic, cu schimbarea gărzii (Dej-Ceauşescu), a presiunii nivelatoare şi a mentalităţi-lor. Dar adevărul e că Nichita Stănescu a aşteptatacest moment şi a dat, în volumele precedente, indi-cii clare că nu-l va rata. Breşele şi nişele făcute de elîn prefabricatele producţiei oficiale, ale „poeziei”decerebrate, angajate plenar în preamărireaPartidului, sunt lărgite până la inversarea raportu-lui dintre textele evazioniste şi cele conformiste. Caşi alţi câţiva colegi de generaţie „şaizecistă”, dar cuun accent personal mai rezolut, Nichita Stănescu sevindecă acum de frica socială, iese din pluton şi seînfăţişează cu superbia dintotdeauna a poetului. Cualte cuvinte, la această dată, N. Stănescu devineNichita.

Prima secvenţă din amplul poem Enghiduîncepe cu un vers imposibil de conceput, spre a fipublicat, în anii din urmă ai realismului socialist; şiea proiectează pe spaţiul unei pagini o serie deimagini insolite, ce vor deveni în timp caracteristice.Versurile respective nu se numără printre cele maireuşite ale lui Nichita Stănescu, dar ele se impunimediat ca stănesciene într-o concentraţie pură:

Priveşte-ţi mâinile şi bucură-te, căci ele sunt absurde.Şi picioarele priveşte-ţi-le, seara, drept cum stai,atârnând spre lună.Poate că sunt mult prea aproape ca să mă vezi,dar şi aceasta e altceva decât nimic.Mă voi face depărtare, ca să-ţi încap în ochi,ori cuvânt, cu sunete de mărimea furnicii,ca să-ţi încap în gură.Pipăie-ţi urechea şi râzi şi miră-te că poţi pipăi.Pe mine însumi mă dor, în scurta trecere.Mi-am întins privirea şi ea a întâlnit un copac,şi el a fost!Umerii priveşte-mi-i, şi spune-mi că sunt cei maiputernici pe care i-ai văzut, după iarbă şi bivoli,căci fără pricină sunt aşa.Cu ei mut depărtarea, ca pe un sac de pielela moara de vânt.De-aceea când mă ard în străfundul ochilorniciodată atinsele de mine lumini,suavă durere albastră-mi întind peste creştet,să-mi ţină loc de cer.Şi dacă mă dor pe mine însumi, cu râuri,cu pietre, cu o dungă de mare,atât cât să-mi fie toate un pat,totdeauna neîncăpător gândului meuîn veşnică creştere, o, n-am să ştiu că şi tute dori pe tine asemeni, şi nu eu sunt acelacu care vorbesc! �

fragment

19

CONTEMPORANUL. IDEEA EUROPEANĂ

NOIEMBRIE 2010

NICHITA STĂNESCU

Ultimele două piese scrise de EugenIonescu au un specific aparte, datori-tă existenţei imaginarului oniric; înaceste piese, protagonistul, un alter-

ego al autorului, porneşte într-o călătorie onirică acăutării sinelui: Omul cu valizele (1975) şi Călătorieîn lumea morţilor (1984). Autorul a fost preocupat deliteratura onirică şi înainte de scrierea acestor piese,deoarece a mai scris cu mult timp înainte două piesede aceeaşi factură, Pietonul aerului (1963) şi Setea şifoamea (1966), după nuvelele care au alcătuit volu-mul La Photo du Colonel (1962), pe care mai târziule-a dramatizat. Se poate remarca o asemănare aacestor piese, prin faptul că sunt în întregime oniri-ce, lipsindu-le complet planul real, piesele avândaceeaşi structură, deoarece toate debutează în plinvis, neexistând nicio fază de tranziţie de la realitatela vis. Toate aceste piese au la bază motivul călăto-riei asociat cu mitul labirintului, având în vedere călabirintul reprezintă mentalul, memoria labirinticăa personajului care se întoarce prin vis în spaţiulnatal, în locuri ale copilăriei sau ale adolescenţei, înanumite momente trecute ale existenţei sale, caresunt uneori continuate în vis. Mitul labirintic se aso-ciază rătăcirii individului care-şi caută o ieşire dindestinul său tragic de victimă a societăţii. Labirintuleste o obsesie a descifrării complexităţii sufleteşti aindividului, propria viaţă interioară a omului careîncearcă să-şi descopere sensul existenţei.

Visul în teatrul ionescian este o iniţiere, o călă-torie mentală, în trecut sau în viitor, a protagonistu-lui, acel alter-ego al autorului, Bérenger, Jean sauPrimul Bărbat. Bérenger din Pietonul aerului are unvis profetic, în care vede tot ce se întâmplă în lume,nu numai în prezent, ci şi în viitor, de la războaie şinenorocirile vieţii din regimurile totalitare, până laun sfârşit apocaliptic al întregului univers:

„Bérenger: Am văzut şiruri de ghilotinaţi, măr-şăluind fără cap, şiruri întregi de ghilotinaţi… câtvezi cu ochii. Pe urmă, pe urmă, nu mai ştiu, lăcusteuriaşe, îngeri căzuţi, arhangheli înfrânţi.

Bérenger: Mai departe, pământul se crapă…munţii se prăbuşesc, oceane de sânge… noroi, sânge,noroi…”1

Discursul său confuz este o descriere fragmen-tară a unei viziuni apocaliptice, care reprezintă fina-lul călătoriei sale, ale cărei detalii le relatează fami-liei sale şi celor care îi însoţesc, în timpul plimbăriilor prin grădină:

„Bérenger: Apoi,apoi, gheaţa urmează focu-lui infinit, focul urmeazăgheţii. Pustiuri de gheaţăşi pustiuri de foc se înfrun-tă şi se-ndreaptă spre noi…spre noi.”2

Cadrul reveriei pro-tagonistului este diferit,specific literaturii onirice,fiind descris de autor chiarîn primele indicaţii sceniceale decorului, care repre-zintă un spaţiu exteriorspecific unei realităţi coti-diene, fiind o casă de ţarădintr-un mic oraş de pro-vincie englezesc. Autorulinsistă asupra unei anumi-te atmosfere de vis, care artrebui să fie redată într-oformă de naivitate artisti-că:

„În extrema stângă, ocasă mică de ţară în stilenglezesc: un cottage, a-mintind de picturile luiDouanier Rousseau sauUtrillo sau chiar Chagall,potrivit afinităţilor sceno-grafului. Căsuţa, ca şi pei-sajul descris mai jos trebu-

ie să creeze o atmosferă de vis. Totuşi, acest onirismtrebuie redat mai degrabă prin mijloacele unui artistprimitiv, fals neîndemânatic, decât prin mijloaceleunui artist suprarealist sau inspirate din tehnicilefolosite la Opera franceză sau la Châtelet. Totul escăldat în lumină, deci fără penumbră, fără tul etc.”3

Efectele jocului de lumini sunt specifice imagi-narului oniric, care în piesele ionesciene devin spec-taculoase; în precizarea decorului iniţial, autorulinsistă pe acest efect asociat peisajului alcătuitdintr-un câmp cu iarbă, aşezat deasupra unei văi,astfel încât să dea spectatorului senzaţia de înălţi-me, fiind la marginea unei prăpastii:

„Restul scenei reprezintă un câmp cu iarbă,foarte verde şi foarte proaspătă, aflat pe culmea caredomină valea; în fundalul decorului se vede dealulde vizavi. Culmea platoului pe care se petrece acţiu-nea trebuie să fie semicirculară, astfel ca, pe de oparte, prăpastia să se poată ghici în apropiere iarspectatorul să aibă senzaţia că se află pe marginea ei[…]”4

Imaginea spectaculoasă a zborului lui Béren-ger este pregătită prin apariţia treptată a unor ele-mente insolite specifice fantasticului, precum ajun-gerea lor în faţa unui palat a cărui imagine este stra-nie, fiind plasat tocmai în mijlocul pădurii, prin aso-ciere cu alte elemente paradoxale, precum vacile,trenul cu vagoane multicolore, turnul Eiffel, laculalbastru, staţia telefericului; toate aceste detaliiapar după ce casa familiei Bérenger este complet dis-trusă, în urma exploziei unei bombe, fapt care nu-iimpresionează nici pe proprietarul casei abia scăpatcu viaţă în mod miraculos, nici pe Josephine sau peMarthe, soţia şi fiica acestuia, sau pe familia deenglezi împreună cu care se plimbau prin acelelocuri stranii ce comunicau cu grădina casei lor.

Apariţia Trecătorului din Anti-Lume este oimagine spectaculoasă, nu numai prin insolitul per-sonajului, dar şi prin jocurile apariţiei şi dispariţieisale, sugerând existenţa unei lumi paralele, careîncepe într-un anumit punct, deasupra văii, lucruspecificat de la început de autor, valea fiind un loc curolul de a marca intersecţia dintre cele două lumi.Ubicuitatea personajului şi chiar existenţa lui estecondiţionată de credinţa protagonistului în existenţa„intervalului dintre două lumi”5, prin care s-ar puteaface legătura cu alt univers, numit Anti-Lume, pecare Bérenger încearcă să-l definească celorlalţi:

„Bérenger: Anti-Lumea… Anti-Lumea, cumsă-ţi explic eu? N-avem nici o dovadă că există, dardacă ne gândim la ea, o găsim în mintea noastră. Eo certitudine a spiritului. Nu există doar o singurăanti-lume. Există mai multe universuri, prinse unulîntr-altul.”6

După jocul apariţiilor şi al dispariţiilor stranii,mai întâi ale Trecătorului şi apoi ale obiectelor dinjur, ale florilor şi ale pomului, în timp ce peisajul seschimbă, apare, la capătul văii circulare, un podargintiu, care are rolul simbolic de a face legăturadintre lumi. Simbolismul trecerii se referă la „trece-rea de la pământ la cer, de la starea omenească lacele supraomeneşti, de la contingenţă la nemurire, dela lumea sensibilă la cea suprasensibilă”7. Semni-ficaţia simbolică a podului nu este numai trecerea dela o lume la alta, ci şi obstacolul acestei treceri, caprobă specifică unei călătorii iniţiatice. Culoareaargintie a podului trimite la forţe oculte, făcând legă-tura cu imaginea zborului lui Bérenger, care sesimte mai uşor, din momentul în care ajunge în drep-tul acelui pod descris de autor în didascalii:„Strălucind în lumină, podul argintiu întins pesteprăpastie leagă cele două maluri. E ca o navă înformă de punte aeriană, ce pare suspendată foartesus, deasupra râului, unind culmile luminoase.”8

Imaginea podului învăluit în lumină, care apoireflectă lumina soarelui, este un simbol al iluminăriilăuntrice a individului, care să-i deschidă poartacunoaşterii, permiţându-i să acumuleze informaţiidespre întregul univers printr-o revelare de mesaje-imagini profetice ale lumii înconjurătoare. Vedereaacestui pod îi deschide lui Bérenger calea cunoaşte-rii, a unei noi viziuni despre lume, pe care ceilalţi nuo văd şi nu o înţeleg:

„Podul argintiu, ascuns privirii o vreme deenglezi, apare mai frumos şi mai luminos. Dincolo devale, de-o parte şi de alta a podului, se văd staţiile deplecare şi de sosire ale trenului cu cremalieră, aletelefericelor multicolore. Puntea de argint trebuie săreflecte şi să răsfrângă, sporind-o, lumina soarelui,strălucirea cerului.”9

Zborul sau orice experienţă ascensională are osemnificaţie profund spirituală, motivul zborului şial ascensiunii celeste fiind atestate în mitologiile şiîn folclorul culturilor arhaice. Imaginea zboruluisemnifică „înţelegerea lucrurilor secrete şi a adevăru-rilor metafizice”10, fiind o imagine arhaică plină desemnificaţii în istoria religiilor; cea mai importantădintre ele este iniţierea individului, care obţinetranscendenţa şi libertatea, prin care acesta îşi depă-şeşte condiţia umană. Visul este o călătorie de iniţie-re pentru Bérenger, care ajunge să aibă în vis oviziune profetică a unui viitor apocaliptic.

Punctul de pornire al piesei este un vis arheti-pal, visul zborului, care a stat iniţial la baza povesti-rii cu acelaşi titlu din volumul La Photo du Colonel,pe care, mai târziu, autorul a dramatizat-o, aşa cuma mărturisit în convorbirile cu Claude Bonnefoy:

„Pietonul aerului l-am scris plecând de la vise,de la visul zborului, care este un vis curent, interpre-tat de psihanalişti ca un vis erotic şi pe care cred că-lpot interpreta ca pe un vis de libertate şi de glorie.[…] La originea acestei povestiri există, pe de o parte,un vis, vis de eliberare, de putere, şi, pe de altă parte,o critică, o satiră, o descriere realistă a vieţii de coş-mar în regimurile totalitare, o profeţie a nenoroci-rii.”11

Setea şi foamea debutează cu imaginea visului-coşmar al protagonistului obsedat şi înspăimântat

20

ANUL XXI � Nr. 11 (704)

CONT

EMPO

RANU

L. ID

EEA

EURO

PEAN

Ă

Carmen DuvalmaEugen Ionescu şi refugiul în vis

1 Eugène Ionesco, Teatru VII, Editura Humanitas,2005, pp.92-93.2 Ibidem, p.95.3 Ibidem, p.7.4 Loc. cit.5 Ibidem, p.35.6 Loc. cit.7 Jean Chevalier, Alain Gheerbrant, Dicţionar desimboluri, vol. III, Editura Artemis, 1995, p.118.

8 Eugène Ionesco, Teatru VII, Editura Humanitas,2005, pp.48-49.9 Ibidem, p.50.10 M. Eliade, Mituri, vise şi mistere, Editura Universenciclopedic, 2008, p.112.11 Eugène Ionesco, Teatru VII, Editura Humanitas,2005, p.28, pp.55-56.

EUGEN IONESCU

EUGEN IONESCU

■ ex libris ■ Editura EuroPress GroupAura ChristiPlaneta IsraelColecţia: Ochiul magicText şi fotografii: Aura Christi

Planeta Israel este fructul unui voiaj deinformare şi documentare în Ţara Sfântă înanul 2007, ocazie cu care Aura Christi susţi-ne un turneu de lecturi publice şi conferinţeîn Tel Aviv, Haifa şi Ierusalim. Alături deAura Christi, turneul i-a avut ca protagonişti

pe câţiva scriitori de marcă: Leon Volovici, G. Mosari, Moshe Idel, AndreiFischof etc. Albumul întruneşte fotografii realizate în policromie, imagini memo-rabile din acest epicentru al monoteismelor lumii. În egală măsură albumulcuprinde poeme, textul unei mese rotunde desfăşurate la temelia Sfintei Cetăţi,precum şi ecourile unor vechi prieteni ai autoarei pe marginea turneului realizatîmpreună cu Andrei Potlog, editorul şi fratele scriitoarei. Albumul poate fi coman-dat la sediul editurii, precum şi în librăriile de calitate din ţară.

21

CONTEMPORANUL. IDEEA EUROPEANĂ

NOIEMBRIE 2010

de locuinţa insalubră în care a locuit cândva împreu-nă cu familia, cu soţia sa, Marie-Madeleine şi cucopilul lor. Apartamentul lor, în care s-au întors, defapt, în vis, este fosta lor locuinţă, plină de apă,mucegai şi lucruri uzate, aşa cum este descrisă deautor în didascaliile de la începutul piesei, în careprecizează decorul primului episod:

„Scena reprezintă un interior destul de sumbru.La stânga spectatorilor, o uşă; pe peretele din fund,un vechi şemineu. Fundalul este un perete cenuşiu,cam murdar, cu două ferestre sau lucarne în parteade sus. În faţa sobei, o canapea uzată. În avanscenă,un vechi fotoliu scund, lângă el un leagăn. Pe perete-le din dreapta, o oglindă veche. O masă simplă. Unscaun stricat. În şemineul din mijlocul peretelui dinfund va apărea şi va dispărea un foc mocnit; apoi ogrădină scăldată în lumină.”12

Visul lui Jean este un coşmar de la început,când îşi dă seama că se află în locul în care nu-şidorea să revină vreodată, obsesie ce a rămas să-i stă-pânească subconştientul. Din discuţiile lor, aflăm căacel loc ruinat are o anumită valoare afectivă pentruei, deoarece acolo au fost fericiţi; disperarea lui Jeancare detestă tot ce înseamnă vechi se loveşte inutilde dragostea soţiei sale, Marie-Madeleine, pentrufarmecul a tot ceea ce reprezintă vechiul, căruia îigăseşte şi îi demonstrează o întreagă estetică:

„Jean: Totul e vechi.Marie-Madeleine, luându-l pe Jean de mână ca

să-i arate minunăţiile casei: Nu-i vechi, e de demult.Te credeam un estet rafinat, nu-mi închipuiam că ais-ajungi atât de departe cu modernismul! Formeleastea, figurile astea spun ceva, în muţenia lor; eu vădacolo insule. Uite: un oraş antic, chipuri prietenoasecare se înclină şi ne salută. Uite şi-acolo: buze între-deschise, mâini care se-ntind spre noi, copaci. Vroiaiflori, uite-le pe pereţi, în vase minunate.”13

„Marie-Madeleine: […] Casele vechi sunt plinede amintiri tulburătoare. Toţi cei care au locuit în eletrăiesc acolo mai departe, nimeni nu moare.”14

Esenţa opiniei existenţiale a lui Marie-Madeleine este iubirea, iar ea transformă urâtul şibanalitatea vieţii în frumos, conducându-se dupăprincipiul guvernator al dragostei. Concluzia ei ladiscuţie pare să ducă la apariţia elementului insolitîn piesă, adică la intrarea pe uşă a unei musafire, acărei vizită e stranie, deoarece mătuşa Adelaida estemoartă, iar ei sunt conştienţi de acest lucru în vis.Odată cu sfârşitul ciudatei vizite şi cu acceptareaideii că este posibil şi chiar normal ca morţii să seîntoarcă în locurile în care au trăit cândva, ei reiaudiscuţia despre faptul că Jean nu mai suportă sălocuiască în acea casă. El ia hotărârea de a părăsiacel loc, plecarea lui, aşa cum o sugerează şi titlulepisodului, Fuga, este un vis intercalat în visul ini-ţial. Protagonistul, în călătoria sa onirică, o cautăîncontinuu pe Marie-Madeleine, fără a reuşi s-ogăsească. Întreg episodul al doilea, intitulat Întâlni-rea, este dedicat aşteptării ei şi disperării de a-şi daseama că pierderea ei este definitivă. Labirintul sim-bolizează o iniţiere, o schimbare spirituală profundă,capătul acestei iniţieri este reprezentat de centrullabirintului, în care iniţiatul dobândeşte un nou sinedupă producerea iluminării aşteptate:

„Transformarea eului care se operează în cen-trul labirintului şi care se va afirma fără echivoc lacapătul călătoriei de întoarcere, la sfârşitul acesteitreceri de la întuneric la lumină, va însemna victoriaspiritualului asupra materialului şi, în acelaşi timp,a veşnicului asupra efemerului, a inteligenţei asuprainstinctului, a ştiinţei asupra violenţei oarbe.”15

Călătoria lui Jean este o iniţiere pe plan psiho-logic, labirintul fiind o căutare a centrului său spiri-tual, a credinţei. Căutarea sa poate fi un traseu spa-ţial al rătăcirii mentale şi al realităţii absurde şiangoasante, care nu-i stăpâneşte numai viaţa, dar şisubconştientul.

Iniţierea protagonistului se desăvârşeşte înultimul episod, intitulat Liturghiile negre de laHanul primitor, loc căruia Jean nu-i simte încărcă-tura malefică de la început, ci treptat îşi dă seama căeste prins într-o capcană. Finalul episodului şi alpiesei nu este însă şi o ieşire din labirint a iniţiatu-

lui, care pare blocat într-o lume lipsită de orice posi-bilitate de comunicare, o lume nefastă, a răului,anunţată încă din episodul al treilea al piesei, Lazid, în care este intercalat alt vis. Simbolistic, zidulpoate fi interpretat diferit, ca „incintă protectoarecare închide o lume, împiedicând pătrunderea influ-enţelor nefaste de origine inferioară”16 sau ca o sem-nificaţie a despărţirii. Oricum ar fi interpretat, nu sepoate trece peste semnificaţia fundamentală, defini-tă astfel:

„Zidul este comunicarea tăiată, cu dubla saincidenţă psihologică: securitate, înnăbuşire; apăra-re, dar şi închisoare.”17

Protagonistul încearcă în zadar să găsească osoluţie pentru a trece dincolo de zid, dar nu reuşeşteşi este ajutat prin magie, de Schaëffer, ghidul cumultiple identităţi, care face ca zidul-obstacol să dis-pară din faţa lui Jean doar cu un singur gest. PentruJean, zidul anticipează intrarea lui într-o lumeînchisă, care echivalează cu o temniţă a spiritului.Transformarea lui din lumea în care ajunge, trecândpeste atâtea obstacole, este cea mai grea, deoarece lasfârşit, după ce are loc iluminarea sa, el nu se maipoate întoarce înapoi în lumea din care a venit; acestlucru sugerează că nimeni nu poate fi salvat dintr-un regim totalitar, în care individul rămâne veşnicprizonier, datorită faptului că se află într-o închisoa-re mentală. Ieşirea protagonistului din labirint nu semai produce, ca în mitul arhaic, în care experienţainiţiatică a lui Tezeu în labirintul din Creta se înche-ie printr-o victorie ce părea imposibilă; spre deosebi-re de erou, Jean nu mai iese din acea mânăstire,cazarmă sau închisoare, deoarece la finalul piesei, elrămâne să-şi plătească datoria faţă de Fraţi, avândgrijă să le servească încontinuu masa, din ce în cemai repede, pe măsură ce aceştia îşi goleau castroa-nele, suferind de o veşnică sete şi foame simbolică. Elsperă că timpul plătirii datoriei sale va putea fimăsurat în ore şi că va reuşi să plece curând din acelloc infernal, dar speranţa lui de a scăpa nu e decât onouă naivitate, deoarece totul sugerează rămânereasa definitivă; aici destinul lui se transformă în spe-ranţa întoarcerii lui Ulisse în Ithaca, iar Marie-Madeleine pare să aibă soarta tragică a Penelopei dea aştepta zadarnic întoarcerea soţului dintr-o călăto-rie fără sfârşit.

Călătoriile onirice ale protagonistului, din ulti-mele două piese ale autorului, trasează un imaginaral spaţiului confuz, care alternează între spaţiulfrancez şi spaţiul românesc, reprezentând dualitateamentală a personajului care simte instabilitateaidentitară, împărţită între identitatea franceză amamei şi identitatea românească a tatălui.

Primul Bărbat din Omul cu valizele ajungeîntr-un loc necunoscut, neprecizat de autor în didas-caliile de la începutul piesei, în care sugerează doarexistenţa unei ape curgătoare. Din discuţia protago-nistului cu Pictorul aflăm că acea apă ar fi Sena, iarPrimul Bărbat trebuie să treacă pe malul celălalt cubarca Luntraşului, acolo fiind, de fapt, lumea morţi-lor, metaforă care simbolizează spaţiul totalitar.Toată piesa reprezintă călătoria interminabilă a pro-tagonistului, care nu-şi cunoaşte identitatea, pe carea pierdut-o odată cu manuscrisul din cea de-a treiavaliză, nu-şi aduce aminte în ce an sau în ce loc seaflă, nu are paşaport, nu ştie nici ce vârstă are şi nicinumele părinţilor. Mitul labirintului este asociat înaceastă piesă cu mitul lui Oedip, mai ales în scenaVII, în care personajul se întâlneşte în timpul pere-grinărilor sale cu Sfinxul, care îşi face apariţia într-un mod straniu, „purtând aripi şi cap de insectă”18,pentru a-i pune întrebările de baraj pentru acorda-rea „permisului de şedere”19; fiind respins, el rămânelipsit de identitate. Cadrul-reverie al personajuluieste instabil, pendulând permanent între cele douătopos-uri, asociate cu starea de confuzie permanentăîn care se află protagonistul înspăimântat şi nepu-tincios în spaţiul totalitar din ţara tatălui. În reali-tate, Primul Bărbat nu s-a mai întors niciodată înţara tatălui său, numai în vis el se întoarce retrăindobsesiv într-o spaimă permanentă în acel spaţiutotalitar, pe care nu l-a putut înţelege vreodată.Imaginile confuze, de ceaţă, ilustrează regimul tota-

litar, fiind specifice şi confuziei din mintea protago-nistului.

O experienţă iniţiatică asemănătoare o are şiJean, protagonisul ultimei piese a autorului,Călătorie în lumea morţilor. Aşa cum sugerează tit-lul, piesa este o călătorie onirică în timp, în spaţiullumii de dincolo, care sunt locuri din trecutul luiJean, case în care a locuit, anumite străzi dinBucureşti sau din Paris, care i-au rămas obsesiv înmemoria afectivă.

Ultimele imagini onirice lasă protagonistulîntr-o stare de confuzie şi de lipsă de identitate înOmul cu Valizele, în care Primul Bărbat traverseazăscena de mai multe ori cu cele două valize în mâini,fiind înconjurat de alte persoane cu valize identice,care fac aceleaşi mişcări, ritmice, încât nu se maideosebeşte din anonimatul mulţimii.

Călătoria labirintică pe care o fac protagoniştiidin Omul cu valizele şi Călătorie în lumea morţilornu are un final, deoarece ei rămân blocaţi în propriullabirint al visului lor, care nu înseamnă încheiereainiţierii, ci eşecul. Nici unul dintre ei nu-şi recupe-rează identitatea şi nu-şi rezolvă conflictele, rămâ-nând într-o căutare continuă şi disperată a unei lumicare nu mai există decât în memoria lor. Motivullabirintului este asociat mitului lui Oedip, în ambelepiese, în care, nu numai că protagoniştii sunt într-opermanentă căutare a identităţii, întorcându-se învisele lor obsedante, în locurile copilăriei sau aleadolescenţei din cele două ţări, printr-o disociere atoposului şi a identităţii într-o dualitate realizatăcontrapunctic, dar ei luptă încă, în subconştientullor, să rezolve conflictele vechi, rămase din vremeaexistenţei tatălui şi a rudelor din partea lui. Finalulpieselor ilustrează starea de confuzie a protagonişti-lor după acel periplu oniric prin labirintul lor men-tal, ocazie de a descrie anumite momente – flash-back-uri specifice vieţii într-un regim totalitar, încare ambiguitatea este o stare emblematică pentruindividul oscilând între două identităţi pe ambeleplanuri, personal şi ideologic. �

12 Eugène Ionesco, Teatru VIII, Editura Humanitas,2006, p. 39.13 Ibidem, p. 46.14 Ibidem, p. 47.15 Jean Chevalier, Alain Gheerbrant, op. cit., vol. 2,p.193.16 Idem, vol. 3, p. 495.17 Loc. cit.18 Eugène Ionesco, Teatru V, Editura Univers,1998,p.17119 Ibidem, p. 172

EUGEN IONESCU

Bashkim ShehuAngelus NovusColecţia: Balkanika

O soartă stranie, neasemănătoare cu multe, sau foarte rară, cu întorsături neobişnuite, este cea atalentatului scriitor albanez Bashkim Shehu. Fiu răsfăţat al celui mai puternic şi mai longeviv pre-mier din istoria modernă a Albaniei, care a explorat lumea civilizată atunci când ceilalţi nu îndrăz-neau să se gândească la ea, a trecut mai târziu, timp de circa zece ani, prin calvarul închisorii răufamate a ţării, din Burrel. După eliminarea fizică şi politică a lui Mehmet Shehu, erou al luptei anti-fasciste din Spania, comandant legendar în cursul celui de-Al Doilea Război Mondial, iar mai apoicel mai puternic demnitar comunist după Enver Hodja, Bashkim şi familia sa au suportat chinurilepersecuţiei.

Despre tema persecuţiei sub dictatura comunistă au scris şi alţi autori, majoritatea lor însă fiindsimpli cetăţeni, care îşi exprimau mâhnirea acumulată, dezvăluiau aspecte înfricoşătoare din viaţa

în închisori, îi acuzau pe persecutori, revendicându-şi drepturile. Spre deosebire de toţi aceştia, autorul romanuluiAngelus Novus nu acuză în mod direct pe nimeni, nu-şi asumă răspunderea de a se tângui, de a-şi lua revanşa sau dea-şi revendica recuperarea drepturilor pierdute de-a lungul celor zece ani de condamnare politică. Din mulţimea co-suferinzilor, el îl alege pe Mark Shpendi, un locuitor din îndepărtata regiune Nikaj-Mërturi, din nordul Albaniei, un ins cuo minte sclipitoare, deşi cu instruire minimă, întreruptă la Tirana din motive politice.

Kopi Kyçyku

Nu pentru că l-aş iubi până la leşin peCălinescu sau l-aş urî până la nepu-tinţă pe Adrian Marino, m-am trezitîntr-o situaţie sufletească perceptibil-

bizară, după ce am citit Viaţa unui om singur deAdrian Marino. Adevărul e, că, după luările de pozi-ţie ale multor băgători de seamă (ori care se bagă înseamă fără nicio treabă), am dorit să mă lămuresc şieu ce e atât de grozav sau de groaznic în postumacarte a lui Marino.

Aflând din cine ştie ce surse despre intenţiaPolirom-ului de a publica cartea, încă înainte de apa-riţia acesteia, „echipa tinerilor lupi denigratori” a şipurces repede la ascuţitul dinţilor, a limbii şi lamodelarea vocilor pentru un festin corespunzător.Astfel că, făcând abstracţie inclusiv de contextulistoric, ei, salivând abundent-pavlovian, s-au repezitla halcă. Numai că aceasta, pentru mulţi căţelandridevoratori, javre maidaneze sau lupi cu vechi stateîntr-ale bârfelilor de ocazie trecând la sfâşiat cuschelălături vesele, s-a dovedit a fi o carne mult preatare, aşa că, unii, şi-au făcut de lucru degeaba, şi,cum se spune din vechime, făcându-şi coada colacs-au retras de pe… câmpul de luptă doar cu îndestu-larea intimă a participării la cruciadă, satisfacţie,însă, binişor zdrenţuită.

Acestea sunt simplele mele constatări după ceam găsit pagini întregi în câteva reviste de culturăreferitoare la temă. Păreri subiective? Obiective?N-are importanţă. În ce mă priveşte, nu mă voi situanici în tabăra denigratorilor (unii dintre ei deveniţiadevăraţi profesionişti după 1990), nici în aceea aadulatorilor (unii dintre ei deveniţi adevăraţi lingăiprofesionişti – tot după 1990), ci mă voi opri puţin laun capitol din carte intitulat (surprinzător pentrumine şi imediat voi explica şi de ce): Marele eşec:G.Călinescu (pag.46).

Ştiam şi din alte surse – drept că neoficiale – căAdrian Marino şi-a exprimat, mai direct sau maisubtil, după trecerea unor ani de la moartea luiCălinescu, o atitudine nu tocmai favorabilă faţă deacesta, mai ales despre Omul Călinescu. Nu i-am datimportanţă, cunoscând că asemenea chestiuni, nicila noi şi nici în alte zone ale planetei nu sunt singu-lare…

În general, toată lumea este de acord că, mare-le om de cultură a fost şi un actor cu valenţe vocaleextraordinare, exprimate fie în faţa studenţilor, fie aprietenilor sau/şi colegilor de breaslă, dar şi un tipadeseori incomod în comportamentul său faţă de ace-ştia. Modulaţiile glasului său au stârnit, adesea, iri-tarea sau ilaritatea în rândul auditorilor prin accen-

te de teatralitate binedozate pentru a-i con-strui, menţine şi consoli-da personalitatea. Însă,de-aici şi până la textul-diatribă cu destinaţienedisimulată din Viaţaunui om singur, mi separe o distanţă acoperităde-o pornire din imediataapropiere a unui senti-ment de ură greu credibilchiar supus unei analizeşi disecţii oricât de rigu-roase şi de obiective. Dariată cum începe textulincriminat: „Aş dori –scrie Adrian Marino – să«expediez» cât mai repedeacest capitol – scris cumultă iritare – dar nu esteposibil. De episodul«Călinescu» îmi amintesccu cel mai mare dezgust.Aş fi dorit să nu-l fi trăitniciodată. Dacă însă şidupă o jumătate de secolel continuă să mă preocu-pe, şi adesea chiar să măobsedeze, înseamnă că aconstituit pentru mine olovitură foarte dură. Maimult: o catastrofă, unadevărat dezastru moral.Pare emfatic, bombastic.A fost, totuşi, marele eşec

al vieţii mele intelectuale, morale şi, ceea ce nu aş fibănuit niciodată, al existenţei mele sociale.” (…)(pag.46) (subl. cu aldine îmi aparţin, D.H.). Citatulpoate continua fără a-şi pierde din virulenţă, dimpo-trivă completându-i-se conţinutul cu noi argumenteîn favoarea unui Călinescu altfel de cum îl ştiam noi,majoritatea novicilor, sau nu numai. Însă, apropo: încontext, să ne (re)amintim că, A. Marino, a debutatla 18 ani, respectiv în 1939, în revista Jurnalul lite-rar editată tocmai de G.Călinescu începând cu 1ianuarie a acelui an la Iaşi. „Eram în clasa 7-a, măr-turiseşte Marino (Lecţia lui Călinescu, Contempora-nul, 12/962, 19 martie 1965, pag.2), şi urmăream cuun interes crescând (…) intuiţia ineditului şi presen-timentul unui mare eveniment în viaţa mea intelec-tuală, apariţia „Jurnalului literar”. (…) O astfel depublicaţie – categoric – nu mai citisem încă în româ-neşte. Mă entuziasma tot mai mult caracterul săucritic, intransigent, polemic (…). În această stare detensiune (…) am îndrăznit să trimit şi eu un articolredutabilului magistru (…). Spre surprinderea mea –şi de ce n-aş spune-o? – spre imensa mea satisfacţie,am fost anunţat foarte repede, prin „poşta redacţiei”,că articolul se va publica.”) (idem subl. cu aldine,D.H). Articolul a şi fost publicat, după careCălinescu l-a invitat pe noul colaborator la redacţie(„Lasă sfielile. Vino să stăm de vorbă”, l-a îndemnatel pe mai tânărul său confrate). „Aşa l-am cunoscutpe G. Călinescu şi aşa am primit cea dintâi mare lec-ţie literară a vieţii mele.”, menţionează Marino.

Emoţionante cuvinte, scrise, e drept, la o săp-tămână după moartea marelui critic (12 martie1965). Însă, este adevărat: nici Marino nu mai avea18 ani, ci 44, adică o vârstă la care multe trăiri secristalizează, iau consistenţă, se consolidează, iarposesorul acestora nu se mai întoarce la înflăcărareaadolescenţei fără ca, măcar în subconştientul său, sănu fi persistat un sentiment anume, şi nici vremuri-le nu mai erau aceleaşi. Sau să fi fost vorba doar deo simplă şi accidentală autoincludere în corul „con-stituit” (cu precădere din literaţi, cum era şi nor-mal…) cu ocazia morţii lui Călinescu, pentru a-şimai îmbunătăţi statutul de fost deţinut politic (1949-1957) şi fost deportat la Burduşani (Ialomiţa) (1957-1963)? Greu de crezut având în vedere şi, cel puţin,două elemente: trauma sufletească datorată anilorde puşcărie şi ai deportării, precum şi interdicţia lasemnătură până în 1965. Sau, să fi ales momentul,care era propice!, pentru a-şi crea, măcar sufleteşte,deşi cu acordul autorităţilor, sentimentul întoarceriila o… viaţă spirituală normală? Ar fi încă un para-

dox al vieţii: revenirea la semnătură tocmai datoritălui… Călinescu. Mă rog, a decesului său…

Mă voi reîntoarce puţin la articolul din Con-temporanul, din care mai citez: „Din lumea linişteieterne unde a trecut G. Călinescu, prin exemplul ori-ginalei şi prodigioasei sale opere, ne îndeamnă sălucrăm cu pasiune în spiritul său, dar nu şi în literasa. (…) Şi nu cunosc un mai adânc omagiu, maiaproape de spiritul său, de felul său cel mai intim dea gândi, pe care i-l putem aduce, după puteri şi cuinfinită modestie, decât acela de a-i urma lecţia, atâtde înalt şi profund creatoare. G. Călinescu a păşittoată viaţa, cum s-a exprimat odată, cu sandale deaur pe drumurile de cristal ale absolutului. Să-lurmăm pe acest drum, de la orizontul înaintat al epo-cii noastre. (art. citat, D.H. subl. îmi aparţin). Da,citatul este cam lung, dar suficient de clarificator,fiindcă, aşezat faţă în faţă cu Marele eşec: G.Călinescu, din Viaţa unui om singur, obţinem orezultantă bizară, în totală discordanţă cu afirmaţii-le din 1965, născând întrebarea, logică, zic eu: defapt, când a fost sincer Adrian Marino? Întrebarecare poate fi ramificată şi în altele… Dar, oricâteîntrebări aş lansa, sau mi-aş pune, tot nu voi reuşi săpricep de unde vine această înverşunare anti-căli-nesciană… Ce anume să fi declanşat sentimentulferoce la un om (Marino, evident) care a debutatîntr-o revistă condusă de Călinescu, a obţinut docto-ratul în litere sub îndrumarea lui Călinescu (1947),iar în perioada 1945-1948 i-a fost, aceluiaşi, asistentla Catedra de istoria literaturii române moderne? Săfie vorba – implantând ipoteza într-o ecuaţie, elucu-brantă totuşi – de o transferare mai mult sentimen-tală în plan ideatic-frustrant a celebrei ziceri vulpie-ne în legătură cu strugurii? Îmi permit să cred că nupoate fi vorba despre aşa ceva la nivelul de cultură allui Marino. Dar, mai ştii? Sigur că marele cărturarCălinescu a făcut unele compromisuri (acum am zicedestule, unele grave…), începând cu schimbarea tit-lului rubricii Cronica mizantropului, inaugurată în12 februarie 1933 în revista Adevărul literar şi artis-tic, în Cronica optimistului (Contemporanul, 1956-1965), şi prin publicarea volumelor cu titluri care eli-mină orice comentarii – Kiev, Moscova, Leningrad(1949) şi Am fost în China nouă (1953), însă, perso-nal, tot nu pricep înverşunarea lui Marino. În moti-vaţie poate fi cuprinsă şi brusc-brutala loialitate alui Călinescu faţă de noul regim instaurat la 23August 1944, sau/ŞI! (poate că mai ales…); apropo,citez din Marele eşec…(p.50): „Într-un articol declarafără pudoare: guvernul va avea de partea sa pe inte-lectuali „în măsura în care îi va folosi”. Deci ofertădeschisă de colaborare. Ori, un alt gen de motivaţie,de un carierism care pur şi simplu mă lăsa fără repli-că: „Ce, vrei ca Cioculescu (Şerban, n.D.H.) să-mi iacatedra?”. Acesta era deci, în realitate, „maestrul”meu, „modelul” uman şi moral pe care-l admiram.(…) Cinic, oportunist, amoral şi plin de laşitate. Fărănici o conştiinţă etică şi civică. Predispus la simula-re, duplicitate şi farsă publică de mari proporţii.”Cinic, laş, oportunist, lipsit de conştiinţă etică şi civi-că, predispus la simulare, duplicitate şi farsă publi-că de mari proporţii? Oare, Marino, se referă chiar laCălinescu?, exclami fără să vrei. Da, este exact vorbadespre cel care a îmbogăţit patrimoniul naţional cul-tural cu scrieri precum: Istoria literaturii române dela origini până în prezent, Principii de estetică,Impresii asupra literaturii spaniole, Sensul clasicis-

22

ANUL XXI � Nr. 11 (704)

CONT

EMPO

RANU

L. ID

EEA

EURO

PEAN

Ă

Dumitru HurubăGâlceava înţelepţilor

ADRIAN MARINO

mului etc., etc., cu câteva romane, importante:Cartea nunţii, Enigma Otiliei, Bietul Ioanide;Scrinul negru; cu monografii: Viaţa lui MihaiEminescu, Opera lui Mihai Eminescu, Viaţa lui IonCreangă, Nicolae Filimon, Gr. M. Alecsandrescu…,cu volume de eseistică, teatru, poezie, publicistică…

Şi ne mai mirăm că vreo câţiva inşi, suferind develeitarism acut, uniţi în cuget şi cu apucături desălbăticiuni hămesite, trudesc din greu să sfâşiemiturile literaturii şi culturii naţionale având scrispe frunte lozinca „noi suntem demolatorii!”? Nu, săne amintim doar de versurile eminesciene: „Iardeasupra tuturora va vorbi vreun mititel,/Nu slăvin-du-te pe tine… lustruindu-se pe el.”(Scrisoarea I).Sper sincer că pe unul dintre marii noştri compara-tişti şi hermeneutologi nu l-au cotropit asemeneagânduri, reducându-se totul la o simplă răfuialăstrict personală. Ar fi regretabil ca acesta, prestigioscritic şi teoretician literar şi, în general, om probândverticalitate morală, să cadă victima unei atitudinicare, mai ales postum, nu ajută pe nimeni. Nicimăcar imaginea sa postumă, sau, în orice caz, nu arecum şi cu ce contrabalansa alte păreri, poate maiavizate despre marele om de cultură. Ca argument,mă voi folosi de câteva citate care, cred eu, au pute-rea, nu să anihileze, dar măcar să diminueze „culpa-bilitatea” lui Călinescu. Aşadar, Perpessicius: „Subblana de lup, în care-i plăcea, din când în când, să semascheze, omul tăinuia o inimă de aur. În fond eraun sentimental refulat sau, cu expresia lui JulesLaforgue, «un dur par timidite.» (în Gazeta literarănr.12, 18 martie 1965, p.2); Al.Piru: „Îl revăd pepatul de suferinţă preocupat până în ultima clipă sănu absenteze de la îndatoririle de profesor, scriitor şicetăţean (în Contemporanul nr.12/martie, 1965);Ovidiu Papadima: „Era în omul acesta care trăia atâtde izolat o infinită sete de prietenie, de afecţiunepură, neîntinată de senzualitate – care se îndreptamai ales spre oameni mai tineri decât el, într-unamestec ciudat de sentimente paternale şi amicale.”(în Gazeta literară nr.11, din 17 martie 1966); DinuPillat: „…l-am văzut citind în palmă, cu o competen-

ţă simulată de specialist închiromanţie. L-am văzutamuzându-se să pună lacale mici farse, cu porniride copil ştrengar, dupăcum l-am văzut amator săasiste la improvizări defantezii comice. L-am văzutpregătindu-ne laborios osalată de icre (…)” (în„Revista de istorie şi teorieliterară”, tom 14, nr.3-4,1965, p. 565-572); EmilManu: „Aş putea spune căfascinaţia pe care o iradiaG. Călinescu, ţinea nunumai de erudiţie sau deprofunditatea ideilor, cumîi plăcea să se exprime, ci şide felul original prin care-şi comunica erudiţia volup-tuoasă, prin spectacolul pecare-l oferea mimica sa şimai ales prin gestica mâi-nilor, egală cu un comenta-riu sonor.” (în Sinteze şiantisinteze literare, Ed.Dacia, Cluj-Napoca, 1975,

p. 32-61); Iorgu Iordan: „La moartea lui am scris,poate, cel mai frumos articol, punându-l alături deHaşdeu şi de Iorga, în ce priveşte marea lui capacita-te de cărturar, de artist, de scriitor, alături, deci, dedouă genii ale neamului nostru, pe care-i recunoaştetoată lumea.” (în Jurnalul literar, iunie, 1978, p. 8).

Am spus-o la începutul acestor rânduri şi orepet cu alte cuvinte: nu mă îndârjesc să-mi demons-trez simpatia sau antipatia, nici faţă de AdrianMarino, nici faţă de Călinescu. Citatele şi textul caatare sunt, aparent, pro Călinescu, pentru că a seîncerca anularea sa ca om şi ca creator, nu este altce-va decât expresia unei răutăţi gratuite, chiar dacăacest gest aparţine unei personalităţi din domeniu.Iar Adrian Marino, eseist, critic, istoric şi teoreticianliterar român, laureat al prestigiosului Herder, esteautorul unor creaţii în domeniu de inestimabilăvaloare. Simpla lor enumerare atestă acest adevăr:Viaţa lui Alexandru Macedonski, Introducere în cri-tica literară, Dicţionar de idei literare, Hermeneuticalui Mircea Eliade, vol. apărut iniţial în l. francezăsub titlul: L’hermeneutique de Mircea Eliade,Biografia ideii de literatură, vol. I-VII, Hermeneuticaideii de literatură şi, evident, altele. Că AdrianMarino nu a scris (şi) o istorie a literaturii autohto-ne, sau G. Călinescu nu s-a ocupat special (şi) de her-meneutică (de ex.), valoarea creaţiei amândurora nuare de suferit… Îmi convine şi consider corect să credcă disensiunile, sau, altfel spus, declaraţia de războia lui Marino are la bază doar poziţionarea pe princi-pii diferite în ceea ce priveşte abordarea temei gene-rale referitoare la literatura română. „De fapt, con-flictul meu cu G. Călinescu, precizează A. Marino(p.52), avea rădăcini şi mai adânci. Iremediabile.Structural şi radical ireconciliabile. Evident, desprecritica şi istoria literară pot exista mai multe concep-ţii, metode şi forme de manifestare. Dar nici una nupoate revendica o superioritate canonică, dogmatică,absolută, imperativă. Calitatea de unică metodăposibilă. Este exact ceea ce – prin întreaga sa activi-tate şi atitudine – profesa G. Călinescu.” Aha! Deci,aici era baiul, sau o parte din acesta… Fiindcă în

pagina următoare, Marino întăreşte ideea spunând:„Aveam (…) o altă mentalitate critico-literară. Multmai teoretică şi ideologică, chiar dacă, deocamdată,în forme doar incipiente.” (id.p.53). Însă, de-aici şipână la a-i aplica lui Călinescu grămada de epitetedeloc blânde, e o cale lungă şi, parcă-parcă, nu întrutotul acoperită cu explicaţiile autorului. În consecin-ţă şi într-un context ceva mai larg, aş recurge laun… transfer-transplant privind loialitatea luiCălinescu faţă de regimul comunist „pe” anii dedetenţie ai lui Marino. Ar fi argumente şi explicaţii,dar, poate, cu altă ocazie…

Aşadar, fără nici cea mai mică idee de ierarhi-zare sau de punere în balanţă – pentru că unităţilede măsură ar fi oarecum diferite – George Călinescuşi Adrian Marino sunt, irefutabil şi fără exageraredin parte-mi, două dintre cariatidele solide pe carese sprijină teoria, critica şi istoria literaturii noastre.Opera lor face deja parte din patrimoniul naţional,constituie puncte de referinţă şi se aşează, cu îndrep-tăţire, în aceeaşi lojă de onoare a istoriei culturii şiliteraturii româneşti. Bibliotecarul-şef Cronos le vaasigura locul şi spaţiul potrivit – dacă nu a şi făcut-opână acum, prins fiind de spectacolul ridicol-amu-zant al unora forţând intrarea în literatură pentru ase… lustrui. �

23

CONTEMPORANUL. IDEEA EUROPEANĂ

NOIEMBRIE 2010

ADRIAN MARINO

■ ex libris ■ Editura Ideea EuropeanăAura ChristiGrădini austereColecţia Poesis • conţine CD

„Iată, în cuvintele Aurei Christi, curgând abundent, din surse ascunse, fluidulvivifiant al poeziei, să nu ne temem de retorica majusculelor, al mareiPoezii.” (Nicolae Balotă)

„Aura Christi este cea care posedă cel mai profund sensul tragicului.Discursul său liric, de o forţă verbală şi imaginativă excepţionale, nu evităpathosul.” (Sorin Alexandrescu)

„Aici totul e grav. Nici ludicul, nici parodicul, nici oboseala contextului postin-dustrial şi nici tendinţele destructurante ale postmodernilor nu au trecere.Modernitatea Aurei Christi e una esenţială, organică, refractară modelor,

năzuind spre reinterpretarea semnelor şi universaliilor; întrebările pe care şi le pune ea au fost şi aleînaintaşilor, iar răspunsurile transcend achiziţiile, relevând evoluţia conştiinţei în mers, relevând evoluţiaunei creatoare de mâna întâi, cu totul personală. Scrieri mai noi, Labirintul exilului (2000), Elegii nordice(2002) şi altele confirmă consecvenţa cu sine a unei conştiinte exemplare.” (Constantin Ciopraga)

„Mă auzi tu, oare, înstrăinato? Am citit poeziile tale la ceas de seară, pe o terasă, având în faţă coline-le Ierusalimului. Eu nu sunt un bun comentator de poezie, cei care au scris despre poezia ta te-au«prins» foarte bine, ai forţă, un simţ rar al tragicului şi antene pentru transcendenţă, fără să cazi (din feri-cire) în ceea ce se cheamă «poezie religioasă». E un instinct păgân care te fereşte de o excesivă «creş-tinare» a poeziei chiar şi în Psalmi.” (Leon Volovici, fragment dintr-o scrisoare)

„E simplu: îl văd pe Dumnezeu ca pe un partener de dialog, cu care mă cert nu rareori. Citesc adeseaserile din Noul Testament mai ales; ei, şi atunci începe fierberea… Nu prea merg la biserică decât atuncicând simt imperios nevoia — adevăr pentru care Mama de pildă mă ceartă câteodată. Duc biserica meacu mine; aşa pot să mă rog oriunde, oricând. Spre deosebire de Cioran, eu cred că nu Diavolul a făcutlumea, ci Dumnezeu; doar că spre sfârşitul Facerii a obosit un pic; se întâmplă întrucâtva ca într-o prozăa lui Rilke, în care cele două mâini ale Domnului se iau la întrecere şi se pare că stânga profită de obo-seala dreptei… Mă şi întreb uneori, pe urmele lui Unamuno: cine sunt eu să-i cer socoteală luiDumnezeu pentru că lumea în care trăim e aşa cum e? (Are dreptul, oare, o gânganie să-şi aroge obrăz-nicia de a se ciondăni cu El, cu nimeni altcineva decât cu El?!!) Şi tot ca Unamuno, invocându-l pe

Oberman, îmi răspund: da, căci pentru lume, pentru univers eu sunt nimeni, nu însemn nimic, pentrumine însă sunt totul.”

„Grădini austere a stat — da, incredibil — în sertarele câtorva edituri circa şapte ani; ani de izolare atro-ce, de singurătate dorită, iubită, hulită şi, iar şi iar, iubită… E un volum publicat după o perioadă de sece-tă, când mi se părea — până la o neagră manie! — că nu voi mai scrie niciodată poezie… Nici cartea dedebut n-am aşteptat-o atâtea… secole. E un volum care a circulat pe internet, prietenii trimiţându-mimesaje, scrisori, cronici ad-hoc despre cartea mea de psalmi în răspăr.” (Aura Christi)

„Faptul că Grădinile austere au trecut prin PC-ul meu mi-a prilejuit o bucurie, o tulburare de zile aurora-le. Nu m-am putut abţine şi am citit câteva poeme. N-am mai putut apoi s-o las din mână. M-a învăluitşi m-a luat pe sus cutremurata spiritualitate vitală care străbate versurile. Asta nu mi se întâmplă preades, citind poezie contemporană”. (Zoltan Terner)

„Dintr-un presupus outsider al generaţiei ’90, Aura Christi ajunge o figură pregnantă a congenerilor ei,recuperează teren (literar) printr-o maturizare cu totul spectaculoasă.” (Mihail Gălăţanu)

„Mignonă şi bătăioasă, cheltuind pasionalitate, războinică în pofida fragilităţii, împrăştiind texte curajoa-se pe care amicii internauţi nu ezită a le califica «dinamită curată», supărând pe mulţi, scriind febril, asu-mându-şi riscurile Balcaniei («linşată», pedepsită, izolată etc.), Aura Christi, citând «vorbele atroce» aleiubitului Nietzsche, vrea să devină ceea ce este: poetă. (…) Metamorfoza e izbitoare; discursul a deve-nit sincopat, auster, de o incantaţie adumbrită, cerebrând «viaţa de vis», testând — prin «poemele de iubi-re» — temele grave (relaţia cu maestrul, divinitatea, moartea, poezia) pentru a conchide că, doar poves-tită, viaţa e trăită. Mulţi dintre exegeţii Aurei Christi au subliniat «fulminanta ascensiune» a poetei.Penetrantă, Aura Christi a avut şansa de a fi fost văzută în mediile bucureştene. Dar meritele poetei, din-colo de suportul valoric, stau şi în tenacitatea autoconstrucţiei, promovând — programatic — «ruptura».”(Adrian Dinu Rachieru)

De acelaşi autor:Sculptorul, roman; Noaptea străinului, roman; Marile jocuri, roman; Zăpada mieilor, roman; Casa dinîntuneric, roman; Cercul sălbatic, roman

Următoarele pagini reprezintă rezulta-tul unei interogaţii cu privire la posi-bila legătură dintre un joc video şiDivina Comedie. Această lucrare se

vrea doar un exemplu, care caută să evidenţieze câtmai bine fenomenul, sau procesul prin care trecutulse manifestă în prezent şi prezentul se răzbună petrecut. Ideea mi-a venit jucând Devil May Cry 3,când, călătorind între lumea demonilor şi lumeaoamenilor, am ajuns în faţa unei statui a zeului spa-ţiului şi timpului. Aveam nevoie de o anumită amu-letă, Samsara, pentru a putea scăpa din acel loc(stop the vicious circle by bending time and space),pentru a putea să mă eliberez de capcana spaţio-temporală. În căutarea mea am remarcat oglinziledin camera circulară, apoi o inscripţie pe o piatrăcopiată parcă din fotografiile cu Stone Henge:Substance projects Image and Image punishesSubstance. În termeni de game-play, situaţia se pre-zenta destul de clară: demonii din categoria abyss,roşii, cu coarne, copite şi coase însmolite – reprezen-tau substanţa, erau invincibili; iar proiecţiile lor,imaginile din oglinzile care înconjurau camera circu-lară, aveau directă legătură cu aceştia. Am spartoglinzile şi demonii au pierit, iar eu am putut săadun acele demon-blood orbs, cu care îmi îmbunătă-ţeam armele. Iată ce însemna la modul practic, din-colo de orice reflecţie, inscripţia care m-a trimis ime-diat cu gândul la una dintre problemele fundamen-tale pe care filosofia a binevoit să nu le poată desluşi.

De fapt, tot universul din Devil May Cry este ocusătură interesantă de elemente eterogene, împru-mutate din mitologia nordică, grecească, indiană,chineză, amerindiană, babiloniană (posibil să fi ratatveuna), din Biblie şi mai ales din Divina Comedie,adică opera de căpătâi a literaturii occidentale, dupăcum spunea Borges în comentariul său la Dante1. Întimp ce mânuiam cu vitejie joystick-ul, am asociataceastă idee despre imagine şi substanţă cu ceea cejocul făcea din Divina Comedie. Am îndrăznit săbănuiesc că – cine ştie? Dante a fost văzut genialchiar din această neobişnuită cutezanţă de a trecepeste bariere, descrierile sale precedând probabilmulte sinteze asemănătoare între diferitele terenuripe care s-au jucat credinţa şi religia, mitul şi simbo-lul. Dante nu este doar creştin, dar nici nu se dezicede creştinătatea sa, mai degrabă face o muncă demisionar: adaugă filosofie şi păgânism într-o schemăcreştină, după reguli creştine, creştinându-le, adică!Cu alte cuvinte, ceea ce Dante a unit, a servit şi con-tinuă să servească până în ziua de azi drept modelpentru literatură, pictură, film şi… fiindcă tot amajuns la acest punct: pentru jocurile video.

În mod firesc, atunci când sunt copiate, mode-lele generează imagini; iar imaginea, imago, atestă

moartea modelului; apoi, într-o stranie formă, acestacontinuă să existe ca amintire, tocmai fiindcă s-aimprimat în imagine. Devil May Cry reflectă într-unmod unic ceea ce i-a servit drept model. Şi tocmai înaceastă unicitate găsesc legătura dintre Dante celdin joc şi Dante din Divina Comedie (bineînţeles,împreună cu elementele preluate efectiv din poemulitalian): căci este unică de fiecare dată încercarea dea pune laolaltă multiplul, aşa cum cineva ar încercasă refacă un puzzle împrăştiat. Totuşi, deşi aparentaceste două demersuri pledează pentru sincretism,trebuie subliniate anumite diferenţe, care să fieexemplare pentru diferenţa esenţială dintre sincre-tism şi sinteză.

Scurt rezumat al jocului

Seria Devil May Cry dispune de un fir narativcare se desfăşoară într-un spaţiu imaginar inspiratdin Divina Comedie, din care preia în primul rândacea tripartiţie care aliniază ierarhic Lumea,Infernul şi Paradisul. În urmă cu 2000 de ani, dinsimpatie pentru (cine altcineva decât) noi oamenii,demonul Sparda a distrus poarta principală carelega Infernul de lume şi viceversa, închizând mareamajoritate a necuraţilor în iad. Sacrificându-şi pute-rile, care va să zică… Sparda guvernează din umbrălumea până în secolul XX, când se îndrăgosteşte deEva, aici o femeie normală care îi aduce pe lume doifii: Dante şi Vergil, pe jumătate demoni, pe jumătateoameni. Sparda se retrage, sau moare, nu se ştie cuprecizie, lăsând gemenilor câte una din săbiile sale:Rebellion şi Yamato. De la mamă, înainte de aniver-sarea celor opt anişori, fiecare primeşte jumătate dinamuleta lui Sparda, cea folosită în ritualul pentruînchiderea legăturii dintre iad şi pământ. Eva esteucisă într-un conflict cu demonii, când Dante şiVergil sunt încă ţânci. Drumul lor se desparte aici,Dante creşte acumulând ură împotriva demonilor,iar Vergil începe să caute să pună mâna pe puterealui Sparda, conţinută în Force Edge şi amuleta înju-mătăţită.

Fiecare dintre cele 4 jocuri din seria Devil MayCry îl are ca protagonist pe Dante, acum un celebru,dar discret, vânător de recompense şi demon-killer.În Devil May Cry III Dante primeşte neaşteptatavizită a enigmaticului Arkham, care îi transmite oinvitaţie de la Vergil. Invitaţia se întâmplă să iaforma unei suite demonice devastatoare pentrumagazinul lui Dante pe care acesta nu apucase încăsă-l inaugureze. Primind invitaţia ca pe o insultătoa-re provocare, Dante porneşte să îşi regleze conturilecu dispărutul său frate. Indiciul despre locul în cares-ar putea afla este de neocolit: în mijlocul oraşului

erupe din pământ giganticul turn Temen-ni-gru,copia fidelă a turnului Babel din picturile luiHieronymus Bosch. Turnul acesta fusese îngropat deSparda, împreună cu demonii care îl păzeau:Cerberus, Agni & Rudra, Nevan, Beowulf, Geryon şiDoppelganger. Sparda a folosit numele celor şaptepăcate capitale ca să închidă poarta către Infern(legătura dintre demoni şi oameni fiind motivul pen-tru care Temen-ni-gru fusese construit). Urmărindsă pună mâna pe puterea tatălui, conţinută în ForceEdge, sabia legendară, Vergil ascultă de sfaturile luiArkham. El află că are nevoie şi de cealaltă jumăta-te din amuleta mamei răposate, de aceea îl provoacăpe Dante ştiind că acesta nu va întârzia să răspundănepoliticoasei sale invitaţii.

Ajuns la poalele acestui Babel rebotezat Danteîşi începe ascensiunea luptându-se cu hidoaseleîncarnări ale celor şapte păcate capitale, apoi cupăzitorii turnului împrumutaţi din Infernul DivineiComedii (şi alte surse: Vedanta, mitologia nordică,mitul dublului). De fiecare dată când câştigă bătăliacu unul dintre gardieni, Dante pune stăpânire pesufletul acestuia, care se materializează într-o nouăarmă. Pe parcursul povestirii, Dante o întâlneşte peLady (Mary), fiica lui Arkham, şi ea tot o vânătorea-să de demoni. Mary nu are altă ambiţie decât să-şirăzbune mama, o fiinţă nobilă ucisă cu brualitate deînsuşi propriul soţ, Arkham (într-un ritual prin careacesta a încercat să se transforme în demon). ApareJester, misteriosul demon cu înfăţişare de bufonmedieval care îl ajută pe Dante să-şi continue ascen-siunea. Dante se luptă cu Vergil şi pierde. Vergil iaamuleta şi se retrage împreună cu Arkham (aveatotul pentru săvârşirea ritualului).

Aparent, Dante moare, dar iată că se trezeştedemonul din el, ceea ce îi măreşte considerabil pute-rea şi capacitatea de vindecare. Uimit de noile saleaptitudini, Dante începe să le testeze pe bloodgoyles,nişte creaturi înaripate pe care Jester i le făcusecadou (adică le eliberase ca să îl atace). În timp ceface nişte salturi acrobatice pentru care nici unartist de circ nu ar ezita să-şi vândă sufletul, Danteeste înghiţit de Leviathan, demonul gigantic cu înfă-ţişare de balenă care plutea în jurul lui Temen-ni-gru. Leviathan fusese de asemenea înlănţuit deSparda, în urmă cu 2000 de ani, el este demonulinvidiei (envy) şi inima sa: o poartă către iadul invi-dioşilor. Călătoria prin măruntaiele cetaceului zbu-rător se termină prost pentru monstru, Dante îlucide şi iese plin de sânge printr-unul din ochii aces-tuia. Între timp şi Vergil îl cam ucide pe Arkham dinmotiv că ezitase ca să o ucidă pe Mary (pentru undrac slăbiciunile umane sunt inadmisibile). Înaintesă îşi dea duhul, Arkham îi destăinuie fiicei sale pla-nul demonului care l-a posedat şi l-a obligat să facălucruri teribile; Mary (Lady) se decide să îl ucidă peVergil.

Vergil săvârşeşte ritualul, dar nimic nu seîntâmplă. Apare Dante, care intenţionează să-loprească să deschidă poarta spre iad. Cei doi fraţi seluptă din nou, între timp intervine şi Lady, apoi înjoc intră Jester. Se dovedeşte că Jester e de faptArkham, care se prefăcuse cu dibăcie că moare înscopul de a-i aduna pe toţi trei în acel loc, slăbiţi dinpricina luptelor purtate între ei, aducând unul câteunul ingredientele pentru reţeta ritualică: amulete-le, sângele lui Sparda şi sânge din sângele preoteseisacrificate cu 2000 ani în urmă (Mary fiind descen-denta ignorantă a respectivei). Arkham îşi înjunghiefiica (ode psihanalizei!) şi picură sânge din sângele eiîn mijlocul camerei, acolo unde Vergil deja îl vărsasepe al său. Deşi cei trei încearcă să-l oprească,Arkham se dovedeşte mai puternic decât dădea debănuit şi – în timp ce Temen-ni-gru creşte unindcerul cu pământul – îi vântură din câteva mişcări,

24

ANUL XXI � Nr. 11 (704)

CONT

EMPO

RANU

L. ID

EEA

EURO

PEAN

Ă

■ noutăţi editorialeCălin CiobotariCaptiv în Epoca de aurEditura Ideea Europeană, 2010

Într-un mic oraş, undeva la margineade nord a ţării, un copil de zece anieste martorul ultimelor zvâcniri alecomunismului. Prin ochii lui, defilează,rând pe rând, fantomatic, cele dinurmă siluete ale Epocii de Aur. Înabsurdul şi grotescul şcolii, în marilefapte petrecute în spatele blocului, învieţile îmbibate de alcool ale vecinilor,în personaje memorabile precum pro-fesorul de latină B. sau târfa oficială atârgului, în evenimentele explicabile şiinexplicabile — pretutindeni, memoria

lui decupează, cinematografic, cadre, secvenţe, dovezi veseledespre tragedia de fiecare zi a unor oameni care nu înţeleg ce lise întâmplă.Un Nică al comunismului aruncat între două lumi, căutându-se pesine între roşul cravatei de pionieri şi ireala culoare a portocale-lor, între marea depresie de dinainte şi bacantica bucurie dedupă.

Un roman ca un hohot de râs, izbăvitor şi nostalgic, cu persona-je şi fapte reale. Un roman despre realitatea de ieri, o privire aruncată peste umăr,ca într-o revedere, ca într-un Adio…

Ioan Flaviu PătrunjelDante & danteE

apoi se ridică în vârful turnului adunând cele 7 clo-pote-statui ale păcatelor capitale. Clopotele iaduluisună, cerul se deschide, şi Infernul se arată. Arkhamurcă în iad! (un fel de vânticel colorat în roşu servin-du-i pe post de lift). Acolo ajunge pe muntele în careSparda separase cele două lumi, folosind Force Edgeşi amuleta perfectă. Unind jumătăţile obţinute de laDante şi Vergil, reface amuleta şi scoate sabia dinlocul în care fusese înfiptă. Cumva, sabia avea rolulunui cep de astupat butoaie, odată scoasă din loculei, forţele iadului încep să inunde lumea oamenilor.Arkham se transformă în imaginea lui Sparda, îiobţine puterea şi poate în sfârşit să hohotească feri-cit.

Între timp, Dante ajunge şi el, prin poarta largdeschisă tuturor, în Iad. Nu apucă prea mult săadmire priveliştea fiindcă Arkham, care acum aratăexact ca Sparda în forma sa demonică, îl atacă cunespus de multă sălbăticie. Singur nu îl poateînfrânge, dar cu ajutorul lui Vergil, Dante reuşeştesă ucidă imaginea tatălui. De fapt, Arkham nu aputut controla imensitatea forţei pe care a dezlăn-ţuit-o şi cade înapoi din cer (din iad) pe pământ.Acolo îl aştepta Mary, fiica sa, care de data aceastaîl ucide, răzbunând moartea mamei.

Povestea continuă cu lupta dintre gemeni:Vergil nu renunţă la ambiţia sa pentru putere. Dupăce Dante îl înfrânge, acesta se aruncă în abisulInfernului. Din nou divizată, amuleta nu mai poatesusţine legătura dintre cele două lumi, aşa că Dantese grăbeşte să ajungă din nou în lumea oamenilorînainte să se închidă portalul. Cu toate că demoniinu plâng, Lady observă că Dante varsă câtevalacrimi, probabil pentru fratele său rămas în Infern.Ordinea fiind restabilită, Dante îşi deschide împreu-nă cu Lady o agenţie de vânătoare de demoni, pecare o numeşte Devil May Cry, ca urmare a întâm-plării menţionate în paragraful de mai sus. Sfârşit.

Elemente preluate din Divina Comedie

Prea evident şi deloc aleatoriu, protagoniştiijocului poartă aceleaşi nume cu personajele princi-pale din poemul italian. Dante Alighieri era născutîn zodia gemenilor şi, probabil acesta a fost unul din-tre motivele pentru care Vergil şi Dante au devenit

fraţi gemeni în jocul video. În Divina Comedie,Vergiliu aparţine într-adevăr lumii umbrelor, fiindsituat în Limbul Infernului, motiv pentru care şiVergil din joc rămâne la sfârşit închis în Infern.2Rolul lui Vergil se aseamănă cu al personajului dan-tesc prin faptul că îl conduce pe Dante în Infern, tri-miţându-i invitaţia, apoi prin aceea că îşi apără fra-tele când se luptă cu Arkham, la fel cum Vergiliu îlapără pe Dante de pericolele Infernului descrise depoetul florentin. La fel cum Vergiliu este o umbrăcare locuieşte în iad, care a fost cândva om şi carecontinuă să îşi păstreze aspectul uman, personajuldin joc are o dublă natură: demonică şi umană, unacare aparţine Infernului, cealaltă lumii oamenilor.Este natura demonică cea care domină ambele situa-ţii (chiar dacă vina poetului din Mantua nu fusesedecât aceea de a fi murit nebotezat întru Hristos)3.Totuşi, Vergil îşi alege destinul, fapt care îl diferen-ţiază de Divina Comedie.

Dante, pe de altă parte, are şi el câteva carac-teristici care îl apropie atât de personajul DivineiComedii, cât şi de autorul ei. Despre vestimentaţievoi vorbi mai încolo. Cert este că, dubla natură aeroului din jocul video stabileşte o anumită ordineierarhică între ceea ce pare că şi ceea ce este acesta,între o identitate publică, umană, şi una secretă,demonică. Dante Alighieri fusese, printre altele,membru al societăţii secrete Fedeli D’Amore, avea odublă identitate care a influenţat cu siguranţă ideeasocietăţii secrete a vânătorilor de demoni, din joc.Ceea ce primează în joc, chiar şi acolo unde onomas-tica rămâne neschimbată, este demonicul în detri-mentul umanului, a secretului în faţa publicităţii. Înaceastă ordine de idei, legenda lui Sparda se apropiealarmant prin descriere de imaginea lui IisusHristos, dar în joc divinul iese din discurs, Spardanu este Dumnezeu ci demon, iată o cel puţin bizarăinversare a raportului de forţe cu care m-a obişnuitistoria.

Cerberul apare în joc în misiunea a treia, fiindprimul gardian al lui Temen-ni-gru, după cum înDivina Comedie păzeşte al treilea cerc, chinuindpăcătoşii care au lăcomit. Geryon este şi el preluat,deşi numele nu corespunde imaginii, dar asupraacestui punct voi reveni mai încolo. Trish, personajulfeminin care lipseşte din Devil May Cry III, a primitnumele ca urmare a unei prescurtări de la Beatrice,

pronunţat Beatriş în toscana medievală. Or, Beatriceeste pentru Dante călăuza care îl conduce cătrecunoaştere, la fel cum Trish îl ghidează pe Dante înDevil May Cry II. Mundus, în seria Devil May Cry(nici el nu apare în partea a 3-a, dar este menţionat)este conducătorul demonilor, sub domnia căruia s-aaflat şi Sparda, înainte să prefere umanitatea. Actulde răzvrătire al lui Sparda faţă de lumea demonicăseamănă cu răzvrătirea lui Lucifer din Biblie, darpersonajul care este construit cu atributele luiLucifer, fiind numit prinţul întunericului, având treiochi, la fel cum Lucifer în Divina Comedie are treifeţe, rămâne Mundus. Pe de altă parte, MundusCereris a reprezentat în mitologia romană poartacătre iad, condusă de Pluto, cu care Dante are defurcă încă din prologul Infernului (este vorba delupoaică, simbolul avariţiei) şi pe care îl întâlneştemai apoi în Infern, spunându-i lupe. Mundus este dedouă ori identificat cu Pluto în Devil May Cry4. Înrelaţia de răzvrătire a lui Sparda faţă de Mundus,regăsim un mit luciferic inversat, deoarece Spardava fi venerat ca un Dumnezeu de către oameni, iarcel care are rolul de tată este demonizat, ca şi cumSatan ar fi Hristos şi Dumnezeu un Satan. Iar acestlucru, cel puţin din punct de vedere etimologic, estefoarte corect, shaitan însemnând duşmanul, iarMundus era duşmanul omenirii, în joc (pe când sal-vatorul răzvrătit devine prietenul ei).

Lucia, un alt personaj din seria Devil May Cry,a fost inspirată din al doilea cânt al Infernului, undeVergiliu o menţionează5. Dante Aligheri se referea lamartira sfânta Lucia, ceea ce influenţează caracterulpersonajului din joc prin obsesia acesteia de a sesacrifica, deoarece natura ei demonică o poate facepericuloasă pentru cei la care ţine. Atât în opera lite-rară cât şi în joc, Lucia reprezintă un ajutor pentruDante.

Cele şapte păcate capitale sunt preluate decreatorii jocului pentru a denumi categoriile demoni-lor inferiori care îl asaltează pe Dante. În ordineaapariţiei: pride, envy, wrath, sloth, greed, gluttony,lust, urmează succesiunea cercurilor6 din Purga-toriul (Coşbuc le traduce prin: trufie, invidie, mânie,trândăvie, zgârcenie şi risipă, lăcomie, desfrânare)7.Mallet island, locul în care se desfăşoară acţiunea înprima parte din seria Devil May Cry, poate fi pres-curtarea de la Malatesta (Paolo Malatesta care apăcătuit din dragoste fiind plasat de poetul florentinîn cercul al doilea al Infernului, alături de Francescada Rimini). Deocamdată las deoparte restul similitu-dinilor nominale dintre Divina Comedie şi Devil MayCry. În continuare, dar cu altă ocazie (datorită spa-ţiului limitat de care dispun), am să mă ocup deaspectele vizuale care separă şi unesc totodată joculinteractiv de principala sa sursă de inspiraţie. �

1 Jorge Luis Borges, Cărţile şi noaptea, edituraJunimea, Iaşi, 1988.2 Gustave Doré, Dante şi Vergiliu în al nouălea cercal Infernului, 1861.3 Dante Alighieri, Infernul, Editura De Stat PentruLiteratură şi Artă, Bucureşti, 1954, cântul IV, nota28, pag. 64.4 Devil May Cry: „There’s a word left by a notableprophet when he visited this castle. It states, „Plutoshall come on the promised date and separate hea-ven and earth. One with black wings of treacheryshall come and stand in Pluto’s way.”Devil May Cry: „There’s something written, „Theconfronter of the path, Pluto’s dragon. Prove yourbravery with your sword and the dragon will fall inits own flame.”5 Lucia apare şi în Purgatoriul, cântul IX, EdituraDe Stat Pentru Literatură şi Artă, Bucureşti, 1956.6 În traducerea lui Coşbuc: Ocoluri. 7 Purgatoriul, Cântul XII-XXVII.

CONTEMPORANUL. IDEEA EUROPEANĂ

NOIEMBRIE 2010

25

■ ex libris ■ Editura Ideea EuropeanăAlex ŞtefănescuCum se fabrică o emoţieColectia Ediţii definitive

După apariţia monumentalei (la propriu) Istorii a literaturii române contemporane, 1941-2000, Alex Ştefănescu esteomul zilei în critica literară românească. Admirat sau pizmuit de confraţi, invitat şi celebrat cu fast în oraşele de pro-vincie, intervievat de superbe ziariste, Alex Ştefănescu se află mereu în centrul atenţiei, prezenţa sa într-un loc esteimposibil să treacă neobservată. Chiar şi cei care îşi propun să îl ignore ajung până la urmă să îşi piardă cumpătul,încep să-l vâneze cu invectivele lor, sporindu-i, indirect, vizibilitatea, notorietatea şi popularitatea. Alex Ştefănescueste, în lumea literaturii, genul de personaj care nu lasă pe nimeni indiferent. Unii îi sunt prieteni, alţii duşmani demoarte (cei neincluşi în Istorie şi cei menţionaţi în emisiunea sa TV rezervată cărţilor proaste, Tichia de mărgăritar).În fine, mai există o categorie, a celor care îl cultivă cu speranţa secretă că i-ar putea intra în graţii şi că în felul aces-ta şi-ar putea asigura un viitor luminos în literatura română.

Tudorel Urian

„Alex. Ştefănescu este singurul critic român contemporan care, metodic, conferă criticii caracteristicile unui «act de persuasiune». El faceuz de o veritabilă strategie de seducere a cititorului: limbajul este dezabstractizat, fără a-şi pierde însă competenţa şi precizia conceptua-lă; expresia critică, mereu dezinvoltă şi de multe ori memorabilă, are o anumită materialitate fragedă, fiind astfel uşor de receptat; plăce-rea lecturii şi a scrisului, aproape palpabilă, devine contaminantă şi îmbie la reverii hedoniste; în sfârşit, discursul e împănat de compara-ţii sugestive şi cu atât mai şocante cu cât nu se produc în spaţiul livrescului, ci al experienţei comune, conţinând şi o infuzie de umor gra-ţios care întreţine comuniunea afectivă cu cititorul.”„În volumul Cum se fabrică o emoţie autorul adoptă forma dialogală a discursului (între un eu inocent-iscoditor şi unul doct, profesoral)

dând dinamism şi o concreteţe plină de substanţă problemelor convocate: stilul aluziv, natura artei, relaţia artist-public, talentul, valoarea,mecanismul psihologic al creaţiei, succesul etc. Este vorba, de fapt, despre un mic „tratat” de educaţie estetică, alert, eficient şi care, înmod expres, se adresează unui public concret.”

Petru Poantă

26

ANUL XXI � Nr. 11 (704)

CONT

EMPO

RANU

L. ID

EEA

EURO

PEAN

Ă

În urmă cu 40 de ani, în Informaţia Bucu-reştiului (31 octombrie 1970), cronicarulN. Argintescu-Amza declara despre picto-rul Ion Ţuculescu că „reprezintă marea

linie a dinamismului exploziv, stârnind când violen-te, când tenace contestări dar şi entuziaste adeziuni,uneori frenetice”. Trecuseră, atunci, doar 8 ani de lamoartea artistului şi sincer, eseistul afirma lipsaperspectivei necesare pentru a-i înţelege opera.

În prezent, la centenarul naşterii pictorului (19mai 1910, Craiova – 27 iulie 1962, Bucureşti), sun-tem parcă la fel de departe de a ne fi făcut o ideeclară despre creaţia sa. Deşi, între timp s-au organi-zat câteva expoziţii care i-au fost dedicate, artistulbeneficiind în toată această vreme, de la dispariţiasa şi până în prezent, de semnificative scrieri şimonografii (în seria acestora înscriindu-se şi textullui N. Argintescu Amza) ale unor figuri străluciteprecum, Petru Comarnescu, A.E. Baconsky, IonVlasiu şi mult mai aproape de prezent, MagdaCârneci şi Eugenia Iftodi.

În luna aprilie a acestui an, la Centrul CulturalArtSociety, s-a gândit şi pus în fapt, pretextul cente-narului fiind unul extrem de bine folosit, o amplăexpoziţie Ion Ţuculescu.

În plus, în cadrul prezentării artistice, s-a dez-bătut, cu ocazia unei cafenele critice „cazul” Ţucules-cu. Curatorul expoziţiei, Ruxandra Garofeanu apunctat limpede în catalog rostul evenimentului:„Aşadar iată momentul prielnic de a evalua iar,într-o nouă lumină, cazul Ţuculescu”, semnul indu-bitabil al neaşezării încă, într-o matcă recunoscută şiacceptată, a operei pictorului din fosta Cetate aBăniei. Constatăm cu tristeţe din păcate, că aceastaeste realitatea, şi datorită faptului că MuzeulNaţional de Artă al României, ca instituţie-bornă aculturii vizuale româneşti nu a crezut de cuviinţă, înan aniversar, măcar cu miză populistă, dacă nu alt-fel, să-i acorde artistului Ţuculescu, şansa unei noipriviri, absolut necesare pentru corecta sa considera-re. Rămân ca repere de legătură, peste timp, de netă-găduit, cele două expoziţii organizate totuşi subegida MNAR: una în 1998 (grafică la MuzeulColecţiilor), cea de a doua în 1999 (retrospectivaŢuculescu).

Fără doar şi poate, trebuie subliniată semnifi-caţia pe care o are gestul galeriei de artă particularede a readuce în discuţie, în colaborare cu o instituţiede prestigiu, ca Muzeul de Artă Craiova – deţinătoa-re a unui elocvent fond Ţuculescu – şi cu arsenalulcelor mai de seamă specialişti în arta românească asecolului al XX-lea, pictura acestui creator.Momentul expoziţional Ion Ţuculescu s-a prelungit(până la sfârşitul lunii iulie a.c.) şi a fost unul priel-nic receptării.

Dincolo de intere-sele de piaţă limpedeafirmate (pe care le auGaleriile Artmark, or-ganizatoare şi de licita-ţii adeseori spectaculoa-se), Centrul CulturalArtSociety, prin Ruxan-dra Garofeanu, critic deartă, a intermediat oimpresionantă întâlnireîntre istorici de artă,galerişti, negustori şiiubitori ai picturii sem-nate Ion Ţuculescu.Invitaţi – să se pronun-ţe asupra personalităţiiartistului dar şi ademersurilor exegetico-manageriale care ar tre-bui făcute pentru caopera lui Ion Ţuculescusă fie cu adevăratcunoscută şi apreciată,în ţară dar şi pestehotare – au fost IoanaVlasiu, Magda Cârneci,istorici de artă, PaulGherasim, pictor, PavelŞuşară, critic de artă şigalerist, Tudor Octa-

vian, jurnalist şi negustor de artă, Cristian RobertVelescu şi Cătălin Davidescu – istorici de artă. Masarotundă l-a avut ca mediator pe criticul literar, IonBogdan Lefter.

Din nou, trebuie afirmată, cu regretul careînsoţeşte o astfel de mărturisire, lipsa apetenţei,poate nu atât pentru problemele culturale, căci ar ficu adevărat dramatic, cât pentru dezbaterea publică.Chiar şi aşa, întâlnirea a fost una extrem de intere-santă pentru că, a avut printre altele, în atenţie, vor-birea despre creaţiile inedite din opera lui Ţucules-cu, din perioada sa de început, lucrări în pasteluri,care au fost scoase la iveală cu prilejul acestei pre-zentări expoziţionale, „Centenar Ţuculescu” (aprilie-iulie 2010). Un rol semnificativ în discuţii a fost jucatde scrierea regretatei Eugenia Iftodi dar şi de amin-tirile riguros prezentate ale pictorului PaulGherasim. Pe de altă parte, Magda Cârneci a lansatideea unor similitudini Pollock-Ţuculescu pe liniaexpresionismului abstract. Cu completări preţioase,

a venit din public, Dorana Coşoveanu, istoric de artă,căci, la un moment dat, când era foarte tânără, aavut ocazia să-l întâlnească, acasă la el, pe Ion Ţucu-lescu.

Expoziţia a fost însoţită de un binevenit cata-log, în care şi-au găsit locul pe lângă imagini aleunora dintre lucrările mai puţin cunoscute ale luiŢuculescu (de semnalat pastelurile cu scene de inte-rior şi naturi statice cu flori dar mai ales, acuarelelecu guaşă şi accente de creion reprezentând vederidin Balcic) documente fotografice şi texte critice mainoi ori mai vechi, semnate de Ruxandra Garofeanu,Ion Grigorescu, Cristian Robert Velescu, PaulRezeanu, Cătălin Davidescu, Iolanda Malamen,Octav Angheluţă, Magda Cârneci. Şi aici, în acestescrieri, rând pe rând, rolul principal îl capătă cândmemorialistica, când critica pură. Toate informaţiilesunt esenţiale în parcurgerea şi înţelegerea creaţieilui Ion Ţuculescu, pictor autodidact, medic şi biologprin formaţia universitară, care a trăit revelaţii deci-sive, cu amprentă hotărâtoare în estetica sa. La înce-putul carierei, preocupările l-au plasat în relaţiedirectă emoţională cu realitatea înconjurătoare pen-tru ca mai apoi, revelarea adevărului să-l mute defi-nitiv pe traiectoria unui demers imaginar cu accenteonirice.

Merită însă, acum, semnalate două idei care sedesprind din textul recent al istoricului, CristianRobert Velescu, publicat în catalogul expoziţiei (unaltul mai vechi, scris în colaborare cu FlorenţaIvaniuc se găseşte în catalogul document al retros-pectivei Ion Ţuculescu din 1999). Prima, are în vede-re faptul că la Ţuculescu „nu poate fi vorba de undrum care conduce de la figurativ către abstract, cide un continuu balans între aceste modalităţi dis-tincte ale expresiei plastice”. Şi cea de a doua obser-vaţie a cercetătorului ne luminează acţiunea între-prinsă pentru cunoaşterea operei artistului:„Diferitele straturi picturale corespund chiar vârste-lor stilistice – simbolism, impresionism, expresio-nism…– pe care pictorul le doreşte mai degrabădepăşite…”.

Sigur, în mod categoric, exegeza îşi are rolulsău fundamental în afirmarea unui artist. Şi picturalui Ion Ţuculescu s-a dovedit a fi un teren fertil, careîşi aşteaptă încă, fără doar şi poate, comentatorii.

Dincolo de toate acestea, o idee a ajuns pe bunădreptate să obsedeze: inexistenţa manageriatuluiartistic. S-ar părea că vrând-nevrând lucrurile artrebui întreţesute, iar exegeza şi-ar putea găsi unstrălucitor partener de aventură într-un manageriatcultural, consecvent şi de calitate. �

� Eveniment

Roxana PăsculescuCentenar Ţuculescu la Centrul Cultural ArtSociety

■ noutăţi editoriale

Maria PostuArca lui BrebanEditura Ideea Europeană, 2010

27

CONTEMPORANUL. IDEEA EUROPEANĂ

NOIEMBRIE 2010

Sunt momente în viaţa artiştilor cândnevoia solidarizării în jurul unei idei, aunei acţiuni, a unui ideal comun, pur şisimplu, devine imperios necesară.

Vreme e pentru dezbinare, şi încă multă pe la noi,vreme e şi pentru revenire la starea firească decomunicare şi, de ce nu?, chiar de comuniune. Rar seîntâmplă, ce-i drept, ca un spirit generos să adune înjurul său energii creatoare considerabile, dar disipa-te, insuficient orientate spre o finalitate.

De curând, în Bucureştii noştri mohorâţi, capi-tala europeană unde evenimente culturale autenticesunt tot mai rare, un artist a ales cea mai elegantăformă de a-şi sărbători aniversarea: să dăruiască. Aexpus împreună cu prietenii, a oferit publicului unspectacol vizual unde şi-au dat întâlnire pictura,sculptura şi grafica de vârf a prezentului.

Pictorul Ştefan Pelmuş a împlinit de curândşaizeci de ani. O vârstă rotundă şi un moment dereflecţie asupra propriei creaţii, asupra artei con-temporane, în general. O reflecţie „activă” s-ar puteaspune, generatoare de bucurie estetică şi nu numai.Cum se va vedea în continuare.

Expoziţia cu titlul „Interferenţe”, deschisă pe12 octombrie 2010 la Sala „Constantin Brâncuşi” aPalatului Parlamentului a reunit pe simeze lucrări-le artiştilor: Ştefan Pelmuş (pictură şi grafică),Alexandru Grosu (sculptură), Mircea Roman (scul-ptură), Liviu Nedelcu (pictură), Maria Pelmuş (pic-tură şi grafică) şi Ioana Sisea (pictură). Şase plasti-cieni, generaţii diferite, viziuni originale, tehnici şimateriale dintre cele mai diverse şi totuşi oimpresie generală de lucru bine alcătuit, curesponsabilitate, dăruire şi credinţă. Un liantnevăzut a adunat şi a strâns într-un buchetregal de forme şi culori lucrările a şase artişticontemporani. Numele acestui liant e:Prietenie.

Pentru organizarea expoziţiei s-au coali-zat mai multe energii şi mai multe instituţii:cea gazdă, galeria „Constantin Brâncuşi”,Consiliul Judeţean Vrancea şi ŞcoalaPopulară de Arte Focşani. Alături de ŞtefanPelmuş, iniţiatorul proiectului, s-a aflat şi maitânărul său confrate, pictorul Liviu Nedelcu,de la Focşani. Spaţiul amplu al Galeriei„Constantin Brâncuşi” a permis fiecărui autorexpunerea unui număr semnificativ delucrări. Se poate vorbi, astfel, la fel de bine,despre juxtapunerea a şase expoziţii persona-le care împreună au alcătuit-o pe cea în discu-ţie. Un numitor comun al acestora este, fărăîndoială, abordarea explicită sau implicită asubiectului religios. Pentru unii dintre ceişase artişti expozanţi, simbolistica creştinăapare întâia dată cu mare forţă de convingere.Un alt numitor comun îl reprezintă prezenţaomului, în felurite ipostaze, în portretele saucompoziţiile cu personaje semnate de majori-tatea artiştilor.

Compoziţiile lui Ştefan Pelmuş, iniţiatorul pro-iectului şi deţinătorul celor şase decenii de viaţă,sunt inconfundabile. Nu ştiu vreun plastician con-temporan la care oroarea de vid să se manifeste cuasemenea forţă vizuală. Fiecare lucrare a sa cuprin-de o întreagă lume de simboluri legate indestructibilşi potenţate de o cromatică generoasă, solară, ca şiautorul ei. Niciodată roşul, culoarea focului, a vieţii,a vinului şi a lichidului vital, sângele, nu lipseşte dintablou. Ea este liantul, ea este ordonatorul structu-rilor sale onirice, unde personaje umano-animaliere,motive religioase şi mitologice, motive vegetale tră-iesc laolaltă interdeterminându-se. Nici galbenul nulipseşte şi, în general, culorile calde sunt prezente înaceste bogate „ţesături” de simboluri, aşa cum suntîntotdeauna prezente în arta tradiţională.Background-ul acestei viziuni se întrezăreşte prin„ochiurile” de lumină ale lucrărilor. El însuşi, acestfundal, se compune din elemente ale unei vaste cul-turi vizuale, reunind deopotrivă arta frescei, icoana,ţesătura tradiţională din întregul areal balcanic,miniatura orientală, simbolurile alchimiei. Un echi-libru stabil şi confortabil între sacru şi profan stăpâ-neşte arta lui Ştefan Pelmuş. O artă gândită ca anti-dot împotriva tristeţii, deznădejdii, lipseide sens. Parcă nimic din ce vedem, îngeneral, prin pictura contemporană nu netransmite aşa de explicit un adevăr denezdruncinat: că nimic nu e întâmplător,că fiecare „detaliu” îşi are rostul şi misiu-nea lui. Motivul religios este poate maiprezent ca niciodată în lucrările expuse deŞtefan Pelmuş la Palatul Parlamentului.Şi cel mai explicit dintre toate, alături desiluetele de heruvimi, este cel al potiruluieuharistic.

Al doilea artist despre care demultaştept să scriu este sculptorul AlexandruGrosu. Ştiindu-l şi pe el, cunoscându-i şiopera şi felul de a se manifesta, pot spuneacum că, în fine, după mulţi ani de amâ-nări şi ezitări, s-a decis să iasă în public cuo expoziţie personală. Prima. Pe cât deprezent este Alexandru Grosu în simpo-zioane de sculptură sau în expoziţiile degrup, pe atât de mult ne-a văduvit debucuria de a-i admira laolaltă lucrările. LaPalatul Parlamentului şi contextul şi spa-ţiul au permis întâlnirea plenară cu artaunuia dintre cei mai importanţi sculptoricontemporani. Deplina sa maturitate crea-toare se reflectă în sinteza de motive şiviziuni din etapele anterioare de creaţie.Fără inhibiţii faţă de vreun material din-tre cele destinate sculpturii, AlexandruGrosu rămâne totuşi ataşat lemnului. În„Interferenţele” de viziuni, tehnici şi materiale prile-juite de aniversarea lui Pelmuş, Grosu a întreţesutlucrări de mici şi mari dimensiuni (la limita de sus asculpturii de atelier) realizate din lemn, piatră şibronz. În sculptura lui, omul a fost şi este motivulcentral. Iar alături de om stă aproape întotdeauna

prietenul nedespărţit ce adună în chipul lui blând şiîn statura lui impozantă smerenia şi forţa: calul.Cele mai noi lucrări ale lui Alexandru Grosu înfăţi-şează o sinteză care nu se opreşte doar la nivelvizual, între om şi cal. Un fel de comuniune sacră.Personajele lui au o forţă interioară activă carecopleşeşte şi „contaminează”. Dinamicul şi staticulse echilibrează reciproc şi susţin expresia plastică aunui tumult din adâncuri care devine firesc gestcreator. Nici spectaculosul n-a lipsit din expunerealui Grosu. Sculptura cinetică, realizată cu o mareingeniozitate a copleşit publicul. Expresivitatea per-sonajelor lui e ca un strigăt de durere, ca un refuztranşant adresat disoluţiei şi aneantizării. Cruceaantropomorfă de marmură din lucrarea intitulată„Ieslea” vorbeşte cât se poate de convingător desprepicătura de Duh Sfânt care-l insuflă pe artist să deaviaţă şi formă viziunilor sale.

Mircea Roman, prezent la o întâlnire întreprieteni devenită act de cultură, nu are nevoie demulte cuvinte spre a fi prezentat. Am primit adesea,ca pe o reală provocare, să scriu despre acest artistunic în felul lui, „genitor” inspirat al golemilor carei-au adus o binemeritată faimă internaţională.Câteva dintre impresionantele-i întruchipări antro-pomorfe de lemn policrom au fost prezente în sălilegaleriei „Constantin Brâncuşi” spre a contura oimagine încurajatoare a sculpturii româneşti dinsecolul XXI.

Pictorul Liviu Nedelcu, reprezentant al „ges-tualismului abstract” din generaţia de mijloc, îmbo-găţeşte meditaţia celor şase artişti asupra prezenţeilui Dumnezeu şi a harului Său în lume, prin lucrărirecente, unde naşterea unei noi etape de creaţie sepoate desluşi fără nici o îndoială. Simbolurilor creş-tine explicite, între care crucea are un loc central,pictorul le adaugă înscrisuri cu citate biblice, frag-

mente de rugăciune sau frânturi de text provenitedin literatura creştină. Lucrările sale, încărcate demesajul soteriologic al Fiului răstignit, sunt smeritmărturisitoare.

Pictoriţa Maria Pelmuş a venit de la Tulcea,impregnată de spiritul locului, cu peisaje scăldate în

lumină solară puternică, pustii ca pământul înprimele zile ale Genezei. Munţii pitici aiMăcinului, apa încărcată de poveşti a Dunării,unduirile ierbii colorate în infinite nuanţe cerăsare din pământul străvechii Dobroge, auadus pe simeze materializarea plastică a uneiuimiri continue în faţa miracolului naturii.

În fine, cea mai tânără dintre cei şaseartişti, pictoriţa Ioana Sisea, născută în 1988 şiproaspăt absolventă a Universităţii de Artă dinBucureşti, se arată a fi unul dintre artiştii pro-miţători ai tinerei generaţii. Lucrările ei n-aufăcut notă discordantă în ansamblul expuneriide la Sala „Constantin Brâncuşi”. Dimpotrivă,lucrate „cu nerv”, siluetele sale contre jour,alungite şi uşor deformate, transmit la rândullor un mesaj legat de condiţia umană şi de rela-ţia omului cu Dumnezeu.

Expoziţia, ieşirea în lume, e momentulcând artistul devine cu adevărat vulnerabil.Atunci el se lasă disecat de privirea spectatoru-lui, atunci el nu-şi mai poate ascunde nici otrăire, nici o sensibilitate, nici o micime, nici unmoment de graţie. Atunci, vorbesc, în numeleartistului, lucrările sale. Iar pentru public, ori-cât de (post)modern s-ar socoti, prezenţa clară amesajului înseamnă adevărata izbândă artisti-că. Expoziţia „Interferenţe” a fost dintre celerare, purtătoare de sens şi de mesaj. �

Luiza BarcanPelmuş şi prietenii

Pictură de Liviu Nedelcu

Pictură de Ştefan Pelmuş

Pictură de Alexandru Grosu

Pentru cei care peste vară au rămas înIaşi, care au bântuit străzile unui oraşaproape pustiu, uneori în căutare deevenimente care se încăpăţânau să nu

fie, intrarea în luna octombrie a fost, din orice starepsihică am privi-o, altceva. Unii s-au speriat de for-fota din oraş, apărută peste noapte, lor le-a trebuitceva vreme să se obişnuiască cu „a venit toamna, auvenit studenţii, să înceapă petrecerea”.

Alţii, au putut în sfârşit simţi viaţa, la unisoncu zecile de mii, ah!, sutele de mii de suflete care s-auadunat pe la mijlocul lunii la sărbătorile Iaşului.Deşi mă exprim din tabăra celor înfricoşaţi de „preamult zgomot pentru nimic”, ştiu că cei mulţi s-aubucurat de prelungirea zilelor oraşului, chiar dacăele nu au avut amploarea şi bugetul celor de altăda-tă. Spiritul sărbătorii, şi e de ajuns. Că aşa-i româ-nul-moldovean, dacă tot nu are şi nu are, măcar săşadă, să petreacă, să se veselească. De ce să mun-cească de pomană?

Ei, da, Zilele Iaşului ţineau trei zile odinioară,acum, ele au ajuns la trei săptămâni, deşi, în afarăde mulţimile de creştini poposiţi la moaştele SfinteiParascheva, de tradiţionalul Târg de Toamnă, camplin de kitsch-uri, de mereu vesela Sărbătoare a

vinului, de stridentele marşuri studenţeşti, sărbă-toarea s-a petrecut la adăpost şi a fost aproape deza-măgitor de tăcută. Concursuri felurite, expoziţii de

pictură şi fotografie, expoziţie de crizanteme înGrădina Botanică şi de flori de mină în Sala PaşilorPierduţi.

În plus, cea mai veche universitate din ţară,„Al. I. Cuza”, şi-a aniversat în acest octombrie, maiabitir decât în restul anului, cei 150 de ani de la înfi-inţare, prin diverse manifestări, de la concerte extra-ordinare susţinute de Filarmonica de Stat Moldovala simpozioane, conferinţe ori festivităţi de decerna-re a titlului de Doctor Honoris Causa pentru perso-nalităţi ca Andrei Pleşu (conferinţa care a urmat adoua zi, despre parabolele lui Iisus, şi la care amasistat, eu şi puzderie de oameni, căci s-a stat înpicioare, s-a stat de-a dreptul jos, pe scări, fiecarecum a putut, cum a nimerit, a fost excepţională),Virgil Nemoianu, Haïm Brezis.

În paralel, la începutul lunii, s-au desfăşuratFestivalul Internaţional de Teatru pentru Copii şiTineret, ajuns la ediţia a III-a şi IIFF, FestivalulInternaţional de Film de la Iaşi, ediţia a II-a, fărămari ecouri însă. Teatrul Naţional, pe 9 octombrie, aavut premiera piesei „O noapte furtunoasă”, în regialui Alexandru Dabija. Excepţional jocul actorilor, darpuţin impresionantă „actualizarea” lui Caragiale,coborârea lui în abject, predominanţa unui comic desituaţie, pe care l-aş numi mai degrabă un penibil desituaţie, decât a unui comic de limbaj, cum esteCaragiale, în varianta clasică.

Făcând bilanţul evenimentelor de octombrie,vesele şi nu prea, tăcute şi nu chiar, reţin vesteabună: Iaşul trăieşte, traversează una din cele douăperioade ale lui (octombrie-decembrie, martie-iunie)de vitalitate. Iarna e mută, iar vara e liniştea orică-rui oraş de provincie, în care vine rândul celor sin-guri şi obosiţi de lume să respire a uşurare! �28

ANUL XXI � Nr. 11 (704)

CONT

EMPO

RANU

L. ID

EEA

EURO

PEAN

Ă

■ ex libris ■ Editura ContemporanulFlorin LogreşteanuCasa cu iederăColecţia Biblioteca Contemporanul � Roman

Florin Logreşteanu, membru, din 1999, al Uniunii Scriitorilor din România, a debutat în 1974, în revista Luceafărul,la recomandarea lui S. Damian şi a prozatorului Nicolae Velea. A publicat, până astăzi, un volum de nuvele(Răspântia păsărilor) şi trei romane (Trepte, Inseparabilii, Labirinturi), despre care s-au pronunţat critici importanţi,precum L. Ulici, Dan Cristea, Constantin M. Popa, N. Ciobanu, Marian Popa, G. Coşoveanu, Paul Aretzu etc.Florin Logreşteanu (care e Doctor în Filologie şi profesor la Colegiul Naţional „Elena Cuza” din Craiova) propunenoul său roman intitulat Casa cu iederă. Acţiunea lui se desfăşoară pe fundalul evenimentelor care au premers con-flictului balcanic dintre sârbi şi albanezi din ultimul deceniu al mileniului trecut. L-am citit în manuscris şi sunt înmăsură să spun că e vorba de un excelent roman al psihozei colective, care luminează subsolurile conştiinţeiumane.

Eugen Negrici

� Iaşi în trei mii de semne

Nicoleta DabijaOctombrie cel vesel, octombrie cel tăcut

Când ajungi, călătorule, la garaAthocea, poartă importantă de intrareîn Madrid, e bine să-ţi laşi paşii săstrăbată mai mult de jumătate din

strada Reina Cristina şi să dăruieşti privirii tale,arhitectonica impozantă a clădirilor madrilene de pela anul 1920, să descoperi în plăcuţele de pe firma-mentul lor, nume celebre ale unor artişti, generali şidoctori care şi-au lăsat amprenta în viaţa spanioli-lor, până în cotidianul zilelor noastre. Şi dacă ai săajungi vreodată, până la numărul paisprezece,opreşte-te şi intră. Coboară două scări vechi, cu

cimentul mâncat de ani şi prinde-te fără teamă debalustrada lustruită de milioane de mâini care şi-augăsit sprijin în ea, de-a lungul unui veac. Acolo, peultima treaptă se va deschide privirii tale un colţ derai, o firimitură din grădina de micsandre a mamei,rămasă-n depărtări albastre. Un vas mai mare decâtstatura unui om, din pământ roşu, nelăcuit, cu aspe-rităţi vizibile ca şi viaţa uneori, încărcat cu planteexotice, aşezate pe un placaj de mărimea deschideriivasului, îţi va da bineţe. În stânga lui, vei vedea ouşă. Nu este nevoie să suni, e suficient să baţi uşor,cu degete de vânt risipit în ierburi triste şi veipătrunde în atelierul pictoriţei spaniole CarmenHolgueras, unul dintre cei mai importanţi pictoricontemporani pe care îi are Spania. CarmenHolgueras s-a născut pe la anul 1938, într-un micorăşel de lângă Segovia, numit Campo de San Pedro,şi de la vârsta de numai patru ani a pictat continuu,până astăzi. In jurul vârstei de opt, nouă ani, bunicai-a comandat la un tâmplar, o cutie de lemn, cumulte compartimente, pentru pensule şi culori, apois-a dus cu ea la Macarron, de unde i-a cumpăratcâteva tuburi de tempera, cu care a realizat tablouricu flori şi peisaje marine; drumul i-a fost marcatpentru totdeauna, aşa că a absolvit cu brio BellasArtes. Când îţi va deschide uşa atelierului, vei rămâ-ne şocat de frumuseţea ei, nealterată de trecereaimperturbabilă a timpului. Frumuseţea brunetelormediteranene a însoţit-o de-a lungul vieţii, şi brăţă-rile prinse de încheietura mîinilor fine vor zornăi înritm de castaniete când te va invita să-i treci pragul.In atelier vei descoperii agăţate în neorânduială pepereţi, tablourile ei compuse cu minuţiozitate dealchimist, reprezentând, naturi moarte, portrete şipeisaje. Pe un raft, o maşină de călcat antică de pevremea bunicii, pare că mai poartă în pântecele eicărbunii încinşi. Într-un colţ un fel de tigaie cucoadă, care pe vremuri încălzea aşternuturile reci alpatului, zeci de căni ciobite, vaze de diverse mărimicu flori uscate, puse pe mese învelite cu bucăţi depluş şi de mătase, al căror parfum încă se împrăştieprin atelier. Peste zece şevalete puse în diverseunghiuri nu te lasă să treci nestingherit, de pe fieca-re dintre ele te priveşte parcă aceeaşi poză a mode-lelor împrăştiate în diverse colţuri ale încăperii,pusă parcă la imprimantă. Printre lucrările dinperioada academică a pictoriţei, ochiul se lasă vrăjitla vederea tabloului „Lacrima lui Dumnezeu”şi al

„Miresei”, îmbrăcată într-o rochie de culoarea cenu-şei, pentru că la această pictoriţă tocmai alegereaculorilor obscure diferite de naturalul lor firesc şirăspândite pe ansamblul operei, fără stridenţă, uşorca umbrele înserării, dau lirism tablourilor sale şilumina dansează parcă în jurul formelor primare,vibrând acea senzualitate a începutului astral. Euam lăsat perioada academică deoparte şi mi-amumplut privirea de tehnica tablourilor realizate depictoriţă în perioada deplinei sale maturităţi artisti-ce, a unei etape simbolice, pe care ea a denumit-o,„percepţii iluzorii”. Am căutat să-i înţeleg arta figu-

rativă, mixitudinea tehnicilorfolosite de această artistă, pen-tru a creea o tehnică unică înlume şi care-i aparţine numaiei. Am trăit certitudineamomentului că ea însăşi esteun Dumnezeu, care prin crea-rea unei lumi distincte de ceacunoscută de noi toţi pânăacum scoate în esenţă efemerulexistenţei transpunând exis-tenţa reală în oceanul primor-dial cu o duioasă candoare spe-cifică spiritelor alese. Dacă oîntrebi despre tehnica ei, cuforme ieşite în relief, formeaparent inexplicabile ca repre-zentaţie dar care capătă sensdatorită culorilor, jocului deumbre şi lumini nu-ţi va răs-punde, te va privi rece şi înde-părtată ca o stea aparţinândunei alte galaxii şi te va lăsasă-ţi explici singur, sensullăuntric al existenţei tale şi-a

fiecăruia dintre noi. Cromatismul coloritului şivibraţia tonurilor te va duce la descoperirea unei pic-toriţe cu un simţ al compoziţiei foarte dezvoltat, pecare-l întâlneşti destul de greu la pictorii modernişti,contemporani. Tablourile emană toate o hermeneuti-că hipnotică. În pânzele ei, Carmen Holgueras reu-şeşte să realizeze o fuziune ingenioasă de elementeextraordinare, un amestec de universuri cosmice şirealitate, sondând în profunzime adevărul artisticprin reântoarcerea omenirii la începuturile ei şiexplicarea numai la nivel percepţional al genezei, olecţie în esenţă pe care o dă căutărilor ştiinţifice deazi. Pictoriţa a ales, pentru exersarea artei sale,pânzele mari cărora le-a pus amprenta emotivităţiisale egocentrice, dându-le ca un mag puterea deinteriorizare atât de căutată de artişti în cerebralauneori artă a picturii. În mai toate tablourile predo-mină albastrul, cu toate nuanţele sale, nelipsindmăcar o urmă din cel de Prusia. După ce îi priveştimăcar o dată opera, vei umbla ca şi mine pe străzi şi

zile de-a rândul vei încerca să-i dai mereu alte sen-suri, alte înţelesuri. Tabloul intitulat „Cele trei vâr-ste” în care apar patru femei: una este fecioară, altaeste femeia tânără dedicată familiei nou formate. Înpartea stângă a tabloului vei descoperi femeia fata-lă, matură, excesiv de frumoasă, de captivantă. Încentrul lui, vei descoperii femeia bătrână, dar carepredomină prin frumuseţea ei interioară, deşi aniii-au furat strălucirea palpabilă. În majoritateatablourilor sale apare femeia, începând chiar cu fazaembrionară ca în cel intitulat „Femei jucându-se” şitimpul va pulsa în opera sa prin infinita repetiţie avârstelor. Numai în tabloul intitulat „Barbă albas-tră”, prim planul îl domină un cap de bărbat, dar eleste distorsionat, citeşti fără să vrei în el minciuna şiaplombul. Alături de el într-o uriaşă eprubetă suntcinci feţe de femei, fete, fecioare supuse experimen-tatului joc al iubirii şi în partea de jos descoperi ocheie, dar cu ea nu se va deschide nici o uşă, nicioda-tă, pentru că forma ei este dreaptă şi aşa cum ştimtoţi fără rizuri şi forme nu va încăpea în nici o yală,iar problema iubirii absolute, devastatoare, domi-nantă nu-şi poate găsi interpretarea. Dacă aceastăartistă ar fi invitată la Bucureşti, spun asta negân-dindu-mă la nimic rău şi nici nu vreau să sune ca osugestie, cred cu convingere că tablourile ei ar stârniun uriaş val în critica română de specialitate, boemaBucureştiului ar avea ce discuta pe termen lung. Dinpăcate din anul 2000, până astăzi, nu a mai deschisnici o expoziţie, suferă ca mulţi alţii de „dezgustulsecolului” şi asta pentru că ea, finalista unui premiuGoya, premiu la care se înscriu anual peste şaptesute de artişti, în finală rămânând numai patru,unul din tablourile ei nu a intrat în concursul de laBMV, pentru simplul motiv că organizatorii au uitatsă-l prezinte juriului. Uneori nu numai acasă, la noi,se întâmplă nedreptăţi şi se mai trag sforicele. Dacăcei care se ocupă cu asemenea mizerii ar putea înţe-lege într-o zi cât dăunează acest lucru unor artiştivaloroşi. Degeaba le vom da premii, medalii şi insig-ne de doi lei după ce ei nu vor mai fi. Un premiuacordat unui artist în plină putere de creaţie, poatelăsa omenirii valori inestimabile. Îmi cer iertarepentru devierea mea de la subiectul tratat, dar decurând s-au acordat aici, în Spania, premii unorartişti cu vârste venerabile, de o sută, de optzeci deani, care din păcate nu vor utiliza banii de la premiupentru a cumpăra pânze şi culori şi nici nu mai aunevoie, să le asigure traiul de azi pe mâine, pentru ase putea dedica realizării unor opere de artă. Nu potsă nu gândesc, cât de necesar ar fi fost un asemeneapremiu în bani unui artist tânăr în plină putere decreaţie.

Dar ceea ce alţii nu fac, realizează tot CarmenHolgueras care în acest an a deschis cea de-a XXII-aediţie a concursului de pictură, care-i poartă numeleşi care a deschis drum în artă a numeroşi artişti. Azimulţumită concursului înfiinţat de ea, unii dintre eisunt pictori de renume, cu zeci de expoziţii deschiseîn lumea întreagă. An după an în atelierul pictoriţeiCarmen Holgueras, elevi de toate vârstele, de lacopii din primară până la doamne în vârstă, deslu-şesc şi îşi însuşesc sub mâna ei măiastră, tainele pic-turii. Acest lucru îi aduce o mare fericirie, pentru cănimic nu este mai trainic pe lumea asta decât să laşiîn urma ta frumosul, nobilul şi desăvârşirea şi poateface asta pentru că deşi este mama a opt copii, carei-au moştenit din plin talentul, nici unul dintre ei nua pornit pe drumul, uneori spinos, al artei. Cine ştie,poate într-o zi, ultima sa nepoţică, jumătate român-că, după tată, va merge pe drumul bunicii sale. Pânăatunci, îmi văd şi eu de ale mele şi părăsesc pentruun timp atelierul pictoriţei spaniole, nu de alta darsă nu cad şi eu ca mulţi alţii în păcatul de neiertat al„copiatului” sau, mai dureros spus, al plagiatului,pentru că timp de şase ani am fost eleva ei şi ampătruns taina „Percepţiilor iluzorii”. �

29

CONTEMPORANUL. IDEEA EUROPEANĂ

NOIEMBRIE 2010

CCORESPONDENŢĂORESPONDENŢĂ DINDIN SSPANIAPANIA

Eugenia DumitruCarmen Holgueras, percepţii iluzorii

■ semnal ■ Editura Ideea EuropeanăRainer Maria RilkeJurnalColecţia 100 capodopereTraducere de Bogdan Mihai Dascalu

Planeta Rilke. Planeta uriaşului Rilke. Totul irumpe înlăuntru cu forţe nebănuite, împlinindu-se sub semnul „noii fiinţe”,al unui început formidabil de puternic, sugestiv, inspirat, în raza presimţirii unei „noi mari străluciri, care dă forţă şi oabundenţă de imagini limbii mele”, aşa încât „mă surprind câteodată cât de mult îmi sunt mie însumi receptiv şi cât demult învăţ, într-o uimitoare veneraţie, din propriile mele dialoguri. Răsună ceva în adâncul meu, ce vrea să ajungă laoameni, trecând peste aceste pagini, peste dragele mele cântece şi peste toate planurile de viitoare fapte”. Însemnă-rile jubilatorii se transformă, sub ochii noştri, în prelungirea încinselor lecturi de sine, în exces de forţă, deci, într-o iubi-re atât de plină şi de puternică, încât eliberează numaidecât din grelele lanţuri ale fricii, devenind o laudă fiinţei, o laudă

făcută împlinirii şi viului conţinut în exces: „Mă simt de parcă ar trebui să vorbesc acum, în clipe de forţă şi claritate, când din mine vor-beşte mai mult decât eu însumi: sufletul meu. Mă simt de parcă ar trebui să-i convertesc pe toţi cei care ezită şi care se îndoiesc; căci ammai multă putere în mine decât pot reţine în cuvinte şi vreau să o folosesc pentru a elibera oamenii de străina frică, din care eu însumi amvenit”.

Aura ChristiÎn aceeaşi colecţie au mai apărut:

Colecţia 100 Capodopere� Stendhal, Napoleon� Marina Ţvetaieva, Proză� Rainer Maria Rilke, Însemnările lui Malte Laurids Brigge� Rainer Maria Rilke, Elegii duineze� J.W. Goethe, Elegii romane� Mihail Arţîbaşev, La limita extremă� Nicolae Breban, Drumul la zid

Am redescoperit pe Insula Skopelos(Arhipelagul Sporadelor), pe care o voinumi de aici înainte, simplu şi cumajusculă Insula, bucuria de a trăi la

intensitate maximă fericirea contopirii cu materiileprimordiale: apa, aerul, cerul reflectat în mare,pământul înmiresmat cu buruieni de leac.

Am ajuns seara pe Insulă, iar în port ne aştep-ta gazda noastră, Hristos Hristofos, născut pe o uliţăa Insulei în timpul unui bombardament din cel de aldoilea război mondial. N-am rezistat ispitei de acoborî deîndată în golful cel mai apropiat de casa lui.În seara aceea parcă nesfârşită, am coborât la mareşi ne-am întins pe şezlonguri, privind apa, stelele şiîn noi înşine. Am ascultat liniştea golfului şi amadmirat cu jind un iaht de pescuit care stătea foarteaproape de mal. Să-ţi petreci nopţile de vară într-uniaht ancorat într-unul dintre cele mai frumoase gol-furi din lume… Cum ar fi?

Am adormit scăldaţi în pace şi înmiresmaţi înaromele de plante ale Insulei, iar a doua zi am por-nit în explorarea ei. Ne-am gândit ca prima zi să odedicăm întâlnirii depline cu Insula. Aşa că am ple-cat spre Aghios Ioannis (Sfântul Ioan), bisericuţaaflată pe un promontoriu înalt, deasupra mării. Ovizitasem anul trecut cu Alexandru, descoperind unadintre cele mai spectaculoase privelişti ale locului. Omare în care lumina venită din cer pare argint topit,un ţărm străjuit de stânci masive, cu cele mai neaş-teptate forme, colorate în nuanţe pe care paleta unuipictor nu va putea niciodată să le surprindă, dar pecare dalta şi penelul Marelui Pictor le-au creat şi nile-au dat nouă spre slava Lui.

Bisericuţa Aghios Ioannis e de fapt un altarrefăcut pe locul unei vechi biserici astăzi dispărute.Urci greu pe nişte trepte din piatră, la o înălţimeconsiderabilă deasupra mării. După ce învingi urcu-şul primeşti drept răsplată una dintre cele mai fru-moase privelişti naturale ce se pot arăta ochiuluiunui pământean.

În ziua următoare, am plecat la treaba pentrucare venisem. Să filmăm micile mânăstiri şi bisericidin cele care împânzesc Insula şi au o vechime consi-derabilă (se spune că sunt în număr de 365).Patronul locului este Sfântul Riginos, un martircreştin din veacul al patrulea, primul episcop alInsulei, ucis de Iulian Apostatul. Moaştele lui se aflăaici, iar pe 25 februarie se prăznuieşte la Skopelosziua sa din calendar.

Ne-am suit în maşină şi am plecat pe celălaltversant al portului, acolo unde se află probabil ceamai mare concentrare de mânăstiri de pe Insulă. Amajuns mai întâi la Evanghelistria (Buna Vestire),unde anul trecut fusesem cu Alexandru şi cunoscu-sem ospitalitatea simplă şi caldă a celor două bătrâ-ne maici care mai vieţuiau în mănăstire. Acum numai era decât una. Pe stareţă o chemase Domnul laEl în iarnă. Înlăuntrul bisericii pacea iradiază dinicoanele tâmplei îmbrăcate în aur, din icoane, dinobiectele vechi şi preţioase de cult, din pereţi, dinferestre, din candelabru, din podea, de pretutindeni.Lumina Bunei Vestiri. Am fost trataţi cu rahat detrandafiri şi apă rece, ne-am luat rămas bun şi amplecat mai departe pe munte. Următoarea mănăsti-re la care am ajuns a fost Metamorphosis(Schimbarea la Faţă). Şi aici e foarte frumos dar maipuţin ospitalier. Preotul ne-a întâmpinat cu răceală.

Nu ne-a dat voie să filmăm decât pe afară. Am pără-sit destul de repede incinta lăcaşului, chiar dacă e unloc la fel de frumos ca şi Evanghelistria. Apoi ammers la a treia mănăstire: Aghia Varvara, din păca-te pentru camera mea de filmat, aflată în restaura-re. Aici nu mai trăiesc călugări. Mânăstirea e îngri-jită de o familie insulară. Fiecare familie de pe insu-lă are în grijă câte o biserică. Aghia Varvara, unmonument eclesial cu totul special, posedă nu unul,ci trei altare cu trei absidiole, vizibile şi de la exterio-rul biserici. În ocniţele de la peretele exterior al alta-rului erau puse flori de toate culorile. Am decis să neîntoarcem la Hristo pentru puţină odihnă înainte dea merge să filmăm în Kastro. Dar odată ajunşi acasăne-am gândit că nu putem rata o baie în Golf laTanti Stela. Am înotat ca în apele primordiale, fărăsă ne pese de nimic pe lume,privind doar cerul şi insulelearhipelagului ce se întreză-reau printr-o perdea de ceaţăla orele acelea ale amiezii. Depe terasa lui Hristo şi a luiEleni, aşezată în punctul celmai înalt al oraşului, se vedepanoramic portul şi se aud,spre miezul nopţii, muzicăgrecească şi aplauze. Amdedus că, la fel ca şi anul tre-cut, acolo se cântă live. PeInsulă, noaptea, e o linişteatât de profundă, de cosmică,încât cel mai mic sunet emisde ceva sau cineva are o rezo-nanţă specială şi se aude de lamare distanţă. Kastro e uncartier grecesc contemporanconstruit pe vechiul castruveneţian, cu străzi în panteabrupte din piatră, cu case şibiserici vopsite în alb şi albas-tru, cu vedere spre port şi spremare din aproape orice unghi.Printre căsuţe şi blocuri scun-de, foarte cochete, se zăresccampanile sau turlele celor 22 de biserici vechi şi noi.După fiecare colţ ochiul dă de o privelişte în carenatura şi cultura se întâlnesc atât de armonios încâtai vrea ca un disperat să fotografiezi şi să filmezitotul. Până a ajunge la Biserica Naşterii Domnului,ce adăposteşte moaştele Sfântului Riginos, am fil-mat pe străduţele de piatră. Fiindcă biserica era des-chisă, am intrat. M-a întâmpinat un preot şi m-acondus la răcliţa cu moaştele Sfântului. Spaţiileinterioare ale unui astfel de lăcaş bizantin sunt clardelimitate dar nu regulate, lucru de altfel firesc,având în vedere topografia cartierului. Icoanele suntşi ele de o neasemuită frumuseţe, ca şi coloanele depiatră cu capiteluri sculptate, probabil unele dintreele provenind de la templele antice. Când ieşidintr-un astfel de loc de închinare îţi simţi sufletulca o oală acoperită gata să dea în clocot. Dar e un clo-cot paşnic, e o bucurie care te umple până la ultimacelulă, care te copleşeşte şi care durează. Aveam unpreaplin desăvârşit când am plecat de acolo. Mai susne-am întâlnit cu o bisericuţă mică cât o garsonieră,desăvârşit alcătuită şi aşezată chiar la margineapromontoriului. Lângă ea, după colţ, e o casă albă cu

balcon din lemn vopsit în albastru de pe care se vedeperfect portul. Mi s-a părut acea învecinare dintre oarhitectură sacră şi una laică imaginea fericirii pepământ. Şi iar am urcat. Pe drum ne-am tot oprit şine-am tot fotografiat: Părintele în rasa neagră, albulLeo, albele străduţe de piatră, albastrele elementedecorative ale caselor, verdele plantelor de pe margi-nea promontoriului, violet-albastru-verdele de sma-rald al mării la amurg sub noi, azurul cerului deasu-pra noastră, un film imprimat pe retină ca o clipăunică şi irepetabilă. Tot urcând, am ajuns laTaverna Thalassa („Marea”). O terasă de piatră,plină cu ghivece de flori făcute din tot felul de cutiivopsite, cu perdeluţe albe pe margine, fluturate debriză. Ne-a întâmpinat tot grecoaica de anul trecut.Aici am aflat că peretele ce separă terasa de uliţaurmătoare e al unei biserici din secolul XII. Şi, minu-ne, biserica era chiar deschisă. Am păşit cuAlexandru şi cu Părintele înăuntru. Lumina amur-gului intra prin micile ferestre. Tâmpla învelită înfoiţă de aur şi icoanele sclipeau ca nestematele raiu-lui. Din altar se auzea o voce mică, de femeie, rugân-du-se. Părintele a intrat acolo şi a ieşit cu o bătrâni-că adusă de spate, măruntă, cu faţa plină de toatălumina filtrată a acelui amurg. Ea aprindea candele-le şi se ruga. Am filmat tot ce mi-a ieşit în cale. Aieşit o imagine nepământească. După ce ne-am odih-nit puţin am plecat. În cale ne-a apărut casa care emereu de vânzare. N-o cumpără nimeni fiindcă emonument istoric şi asta implică multe complicaţiipentru proprietar. I-am dat ocol, cu jind. Să ai o aşaminune, ce ţi-ar mai trebui? Să poţi să te refugieziaici din cenuşiul şi deprimantul stil în care ai fost

învăţat să trăieşti… Ne-a mai întâmpinat câinelemaidanez şi obraznic Max, apoi o altă tavernă undese mănâncă peşte de toate felurile. De ce am ajunsnoi în acel loc? Ca să aflăm la un moment dat, dupăce se înserase bine, că de acolo auzeam noi muzicagrecească pe terasa lui Hristo. Acolo veneau rapsoziişi cântau live în fiecare seară.

Am petrecut frumos împreună cu alţi doi tineriromâni, prieteni de-ai părintelui, care lucrează peInsulă. Aşa a fost ziua a doua. În a treia am plecatiar la „vânătoare” de imagini pe un alt drum, de peun alt versant al Insulei, unde nu mai fusesem nicio-dată. Am ajuns la Biserica Aghios Riginos, cea nouă,cu cripta sfântului. Pictura din interiorul bisericii şiicoanele patronului spiritual al Insulei, făcător deminuni, ca şi mormântul său, au fost elementelecheie ale filmului despre bisericile Insulei.

Am decis apoi să mergem spre vechiul far şi săne scăldăm în golful de la Neo Klima, cel despărţit înmici golfuleţe prin cortine de piatră, ca nişte sepa-reuri. Din punctul cel mai înalt unde ne-a dus maşi-na se vede în zare promontoriul cu biserica AghiosIoannis, cea unde fusesem în prima zi.

La întoarcere ne-am fotografiat toţi trei pe pro-montoriu, cu marea aceea incredibilă în spatele nos-tru şi am coborât. Pe înserat, am mers din nou laterasa cu peşte şi cu rapsozii greci. Au cântat parcăspecial pentru inima mea dezrobită iar pacea cosmi-că a Insulei s-a pogorât asupra-mi ca o binecuvânta-re.

A doua zi, în zori, m-am trezit prima, înain-te de răsărit, am luat camera şi am filmat de pe tera-sa lui Hristos cel mai fabulos răsărit de soare dintoată lumea. Cerul era trandafiriu la orizont. Burţilede piatră ale insulelor arhipelagului se profilau încontre jour. Globul de foc a ieşit pe neaşteptate dedupă Insula Alonissos şi şi-a întins peste golf un podde lumină roşie incandescentă. A fost ca şi cum soa-rele ar fi răsărit pentru prima dată peste prima zidată de Dumnezeu oamenilor. Sau peste ultima…Cred că peisajele se aseamănă întrucâtva.

Nicăieri nu-mi doresc mai mult să mă întorc.De fapt, dacă mă gândesc mai bine, Insula e locul deunde n-am plecat niciodată… �

30

ANUL XXI � Nr. 11 (704)

CONT

EMPO

RANU

L. ID

EEA

EURO

PEAN

Ă

■ ex libris ■ Editura Ideea EuropeanăLev TolstoiÎnviereaColecţia 100 Capodopere

„Această lucrare este o minunată operă de artă. Lucrul cel mai puţin interesant îl constituie ceea ce se spune desprerelaţiile dintre Nehliudov şi Katiuşa, iar lucrul cel mai interesant îl reprezintă părinţii, generalii, mătuşile, ţăranii, deţinu-ţii, temnicerii. Scena de la generalul comandant al fortăreţei Sf. Petru şi Pavel, cel care se ocupa cu spiritismul, amcitit-o copleşit de emoţie — atât e de izbutită! Dar madame Korceaghina imobilizată în fotoliu, dar mujicul, bărbatulFeodosiei! Acest mujic îşi iubeşte nevasta şi spune despre ea că-i „muiere aprigă”. Aprigă e şi pana lui Tolstoi. Lucrareaînsă nu are un final, căci încheierea ei nu poate fi numită final. Să scrii, să scrii, iar apoi să iei şi să pui totul în seamaunui text din evanghelie — e din cale afară de teologic.”

Anton P. Cehov

„Am început să mă gândesc ce bine ar fi să scriu un roman de longue haleine, în lumina concepţiilor mele de astăzi. M-am gândit că aşputea să întrunesc în el toate planurile mele, de a căror neîndeplinire îmi pare rău.”„Sunt cu totul absorbit de Învierea. Am impresia că n-o să iasă prost.” „Sub picioare pământul tare, îngheţat, împrejur copacii uriaşi, deasu-pra capului cerul mohorât, îmi simt corpul, simt durerea de cap, sunt preocupat de gândurile despre Învierea şi, în acelaşi timp, ştiu, simtcu întreaga fiinţă, că pământul tare şi îngheţat, şi copacii, şi cerul, şi trupul meu, şi gândurile mele, sunt toate doar produsele celor cincisimţuri ale mele, închipuirea mea — o lume construită de mine, pentru că partea mea de lume e aşa cum este.”

Lev Tolstoi, Jurnal

CCORESPONDENŢĂORESPONDENŢĂ DINDIN GGRECIARECIA

Luiza BarcanInsula fericirii

Et in Arcadia ego! Repet şi eu, ca să-mifac „încălzirea”, această exprimarememorată încă pe vremea liceului… şipe care, constat, n-am avut niciodată

prilejul să o folosesc în relatările mele de călătorie.Da, dragilor, am fost în Grecia, mai precis la Atena,pentru opt zile… s-ar putea spune că pentru primaoară, căci data trecută, doar am aterizat acolo şi iuteam plecat la Nafplio, faimoasa staţiune din Pelo-ponez. Era în aprilie trecut, în Săptămâna mare,mergeam la oficierea logodnei lui Andrei cu grecoai-ca Sotiria. Acum, pentru nunta propriu-zisă, de dataasta chiar în Atena, cum spuneam. Ne înălţăm înzbor cu câteva minute înainte de orele 19 ale zilei de1 septembrie şi aterizăm cu bine pe la 20:30, deci am

prins din tăriile cerului momentul apusului, iar ate-rizarea s-a petrecut în cadrul feeric al Pireului şiAtenei cu toate luminile de noapte aprinse.

Acest zbor cu avionul – pe care atâţia îl evită custrăşnicie, sau îl suportă ca pe o corvoadă, mereu cuochii strânşi sau cu alcoolul în nas – pentru mineeste o mare desfătare, un răsfăţ, un neasemuit spec-tacol pe care îl sorb cu nesaţ prin pupilele dilata-te. Te înalţi dintre gârlele şi bălţile Colentinei, ozonă joasă, necultivată-neîngrijită, parcă sălbăticităşi avionul se dirijază spre vest, ca apoi să ia direcţiacuvenită, spre sud şi tot spre sud, practic de-a lungulmeridianului, până în dreptul Atenei, unde din noumanevrează spre vest, făcând un larg ocol de paradăpe deasupra portului Pireu, ca în ultimă instanţă săaterizeze totuşi în estul Atenei, pe aeroportulVenizelos.

Împărăţia norilor. După ce ne-am ridicatdeasupra norilor, abia dacă am putut zări firicelulargintiu al Dunării, despletit în jurul unei insuleprelungi, pe care am să o identific pe hartă, căci suntcurios pe unde trece de fapt graniţa cu Bulgarii. Subnoi, de-acum înainte nu mai era decât plafonul denori, aşa că de la fraţii bulgari nu am zărit chiarnimic. Însă… însă ce spectacol inimaginabil oferăaceşti nori ca atare, priviţi pe sub aripa vibratilă aaeronavei! Data trecută, în zbor spreAtena, fusesem de asemenea în admiraţia fără limi-tă a acestor uimitoare formaţiuni, nicicum de bănuitde pietonul bine înfipt pe propriile picioare. Or, lucrunu uşor de bănuit, de la firul ierbii nu vezi decât„burta” linsă-lustruită a norului, aplatisată, nu-ţireţine atenţia în cel mai bun caz decât conturulnorului, nu lesne de precizat, în veşnică schimbare,vorba poetului Sheley. Pe când, văzuţi de deasupralor, norii, răspunzând unor legi pe care pământeanulle ignoră de plano, oferă cele mai neaşteptate forme

şi contururi, care te lasă visător. (Expresia „cu capulîn nori”, depreciativă, spune totul…) Începi să bănu-ieşti că şi copacii pe sub care ne preumblăm, ridicândîn sus priviri needificate, se prezintă infinit mai fru-moşi şi imprevizibili dacă i-am putea vizualiza dedeasupra, în exaltata lor dorinţă de libertate… Cuatât mai mult impalpabilii nori, a căror organiza-re/dezorganizare întrece orice fantezie. Cel care nuştie să se bucure fără fasoane, rămâne blocat, celcare se gândeşte să prindă într-un text, într-o ilus-trare formele lor dezlănţuite, se simte neputincios,umilit, readus la condiţia sa… terestră. Am făcutnenumărate fotografii, am filmat, improvizând uncomentariu exaltat, neinteligibil de fapt, în zbârnâi-tul amplificat al motoarelor. Lidia, lângă mine, după

ce-mi cedase, generoasă, fotoliul de orchestră, încer-ca să prindă câte o fracţiune din spectacol, pe subcotul subsemnatului. Şi da!, mai era chiar în spatelemeu, simţeam asta, o pasageră interesată acut deprivelişte, poate intrigată de patima cu care mădăruiam acestei îndeletniciri. Practic o simţeam pri-vindu-mi peste umăr. Voia să vadă pe ecranul apa-ratului ce anume filmam? Ah, nu!, mi-am dat seamaîntorcându-mă brusc în scaun: domnişoara-Bălăioara îşi rezemase de la început fruntea de spe-teaza scaunului meu şi dormea în lege… (Mereuaceeaşi problemă – ca să mi se inducă ideea că m-aşda în vânt după lucruri insignifiante…) Şi m-am maigândit că imaginaţia umană ar avea mult de câştigatdacă am avea posibilitatea să privim norii de deasu-

pra lor. Aşa cum o face singur Creatorul. Şi adevărule că nu scapi uşor de perplexitatea gândului că aici,deasupra, norii se răsfaţă în razele piezişe ale soare-lui, schimbând măştile cele mai fanteziste, iar acolo-jos, pe faţa pământului, ursuză, chiar acum cade oploaie nervoasă, despletită în rafale…

Prezenţa Mării. Prin fabulosul plafon de nori,n-am văzut chiar nimic din Bulgaria „vecină şi prie-tenă”, nici măcar Rodopii, nici mai spre sud, Olimpulcu nori şi zăpadă, cum îl întrezărisem data trecută.Dar ceva s-a întâmplat, de la o vreme: bulucul nori-lor s-a domolit cumva, s-a aplatisat, s-a subţiat-efilatpână la consistenţa unei perdele semitransparente,ca un triplu-voal, de-o culoare moviu-cenuşie, extra-fină. Prin care ai fi putut distinge, scrutând din răs-puteri, hăt-jos, în cealaltă lume, nu?, nişte suprafeţecu contur de nor, de aceeaşi culoare ca a pânzăturiide deasupra, însă de două ori mai intensă: un moviumai intens şi un cenuşiu mai intens de două ori.Umbrele norilor lăsaţi în urma noastră? Ci eraMarea – care îşi transmitea cu putere prezenţa pânăla noi, într-un mod imposibil de înţeles; şi erau con-tururile unora dintre insulele egeene… După numă-rul eclatant, în avanscenă, al norilor, această pre-zenţă surdinizată, pe cât de fermă, subtilă a măriigreceşti, presimţită/bănuită – ceva sugerând eterni-tatea…

Apusul ca transfigurare. Şi cândva, tot prinhublou, către vest, estompând demarcaţia dintrepământ şi cer, ca un curcubeu redresat la orizontală,observ câteva fâşii suprapuse, în aceeaşi măsurătransfigurate – marea, pământul şi cerul, poate şinorii. Culori cărora li se spune „electrice”, pentru căau o vibraţie aparte, pe altă lungime de undă, impo-sibil de prins în cuvintele dicţionarului uzual. Darcoboram, cât de cât, aşa că de-acum puteam distin-ge conturul alungit la limită al insulei Eubeea, dis-tingeam filiformul canal ce o desparte de uscatulpropriu-zis; apoi am identificat coasta pietroasă aAtticei, presupusul amplasamant al Atenei, de nede-sluşit, căci încă nu se aprinseseră luminile oraşului– sau ne aflam totuşi prea sus ca să le putem perce-pe… În trupul aeronavei se simţea o încordare, orăsucire/contorsionare, am început să ne înscriem înlargul ocol pe la sudul Metropolei – şi iată că, pier-zând mereu din altitudine, ni s-a prezentat la rampăderularea profuziunii de lumini ale Pireului şiAtenei. Un regal al privirilor, pe care ştiu bine căl-am ratat, încercând să-l trag în jos, la nivelulcuvintelor…

Revedere. Ne-au aşteptat ai noştri, am mersla casa mirilor…, emoţii, trataţii, şampanie… Darastea sunt mondenităţi, vorba poetului IM. Suntemconduşi la pensiunea din periferia nordică a Atenei,cartierul rezidenţial Nea Erythrea. Ne-am prezentatoarecum jenaţi, fiind dincolo de ora 23… Ne întâm-pină gazda acestui sejur, dl Robert E. King, venera-bil profesor universitar de robotică, după cum aveamsă aflăm în curând, un bărbat înalt, rasat, chipeşprecum Vittorio de Sica, dacă l-aţi apucat domniilevoastre. Gentleman desăvârşit, născut iar nu făcut,căci pe jumătate englez, iar pe jumătate totuşi grec,dintr-un profesor englez şi o grecoaică din Cypru,portul Larnaca… Ne prezintă soţiei dumisale, Anna,şi fiicei Jasmin, de doar 17 ani, însă pictoriţă prodi-gioasă (grafică, colaje, ceramică, sculptură, artă foto-grafică), ale cărei tablouri, expuse în toate camerelede la parterul vilei, dar şi în demisolul unde aveamsă fim cazaţi (ca în sânul lui Avram…) le-am admi-rat pe rând… Talentata fată a terminat liceul şi acâştigat un loc de specializare la Londra – ca să refa-că traseul bunicului, probabil… Şi, oricât de târziu:la culcare! (Dl Robert, câştigând disputa amicalăpentru geamantan, îl coboară cu liftul, noi pe scări.)Ce să zic, prieteni? Dacă printr-o catastrofă s-arîntâmpla să uit tot ce am văzut la Atena, dacă aşpierde toate fotografiile şi filmele făcute acolo, nu potsă cred că voi uita vreodată somnul în cel mai silen-ţios şi răcorit şi înmiresmat loc de când mă ştiu,chiar şi din cariera mea geologică, în cătunele pier-dute din munţi, sau la Schitul Locuri-Rele din apro-piere de Lainici… Imaginaţi-vă… �

31

CONTEMPORANUL. IDEEA EUROPEANĂ

NOIEMBRIE 2010

■ Cartea anului 2009

„Cartea lui Breban e una puternică, neconcesivă, sulfuroasă, emoţionantă prin miza ei optimistă,prin militantismul ei paşoptist şi prin dorinţa autorului de a înfrunta prejudecăţile şi ridicolul înnumele idealului tinereţii lui, care era idealul autonomiei esteticului, în numele marii creaţii –spre care a aspirat continuu – şi în numele naţiunii române, de care nu îi e ruşine să vorbească.Dar e o carte greu de clasat. Surprinzătoare prin oralitatea ei debordantă, prin colocvialitatea eidezlănţuită. (…) Seamănă cu un aeropag al destinelor trădate, preschimbat în pledoarie şi dis-curs de îmbărbătare. Şi, totuşi, ceva, în ţinuta de condotier a autorului mă îndeamnă să asociezdiscursul acestei cărţi cu acela al unui general roman după o bătălie pierdută sau indecisă,undeva în Nordul germanic, sau în faţa altei bătălii care ar trebui cu orice preţ câştigată. (…)Întregul discurs se întemeiază pe ideea de decădere a spiritului ofensiv, pe ideea de pierdere avechilor virtuţi; şi aserţiunile par a veni din partea celui care a cunoscut în tinereţe o glorie şi omăreţie greu de egalat. (…) Enunţul patetic, învolburat, al discursului lui Breban – marcat defurie, de candoare, de deznădejde şi de speranţă – este capabil să absoarbă portrete, minuna-tele lui portrete, însoţite de celebrele jerbe de epitete brebaniene. În aparteu sunt limpezitesituaţii literare (de exemplu, rolul Europei Libere şi al Grupului de Dialog Social este foarte atentşi nemilos analizat); ne sunt oferite amintiri nepreţuite pentru istoria literară, cu nu puţine idei. Peunele dintre ele le-am adoptat deja pentru că m-au convins.” (Eugen Negrici)

Nicolae BrebanTrădarea criticiiEditura IdeeaEuropeană, 2009;Ed. a II-a, 2010

CCORESPONDENŢĂORESPONDENŢĂ DINDIN GGRECIARECIA

Ion LazuSpre Atena

32

ANUL XXI � Nr. 11 (704)

CONT

EMPO

RANU

L. ID

EEA

EURO

PEAN

Ă

Din fericire, pentru mulţi cinefili dinRomânia festivalul de la Cannes nureprezintă un eveniment monden, ciunul cultural, iar filmele acceptate în

competiţia de aici au o atracţie miraculoasă.Prestigiul logo-ului celebru aplicat în pregenericulpeliculelor selectate la Cannes este încă de neclintit.Aceste adevăruri au fost confirmate de ecoul selecţieiFilmele de la Cannes la Bucureşti prezentată recentla cinematograful bucureştean Studio. Sala a fostluată cu asalt de cei curioşi să vadă pelicule dinselecţia ediţiei 2010, dar şi producţii româneşti careau trecut pe la Cannes într-un trecut mai îndepărtatsau mai apropiat.

Iar ceea ce a intensificat interesul mini-festi-valului canez de la Bucureşti, a cărui gazdă a fostpremiatul cu Palme d`or din 2007 Cristian Mungiu(4 luni, 3 săptămâni şi două zile) a fost prezenţaunora dintre realizatorii filmelor alese, dar mai alesa lui Thierry Frémaux, omul care conduce, de undeceniu, cel mai prestigios festival din lume.Conferinţa de presă şi master class-ul avându-l caprotagonist pe domnul Frémaux i-au iniţiat pe parti-cipanţi în principiile de funcţionare ale evenimentu-lui cinematografic cu mediatizare globală. „O compe-tiţie la fel de mediatizată ca Jocurile olimpice, cam-pionatul mondial de fotbal şi Turul Franţei”, precizaomul cel mai influent de la Cannes.

Ce „secrete” a devoalat el asistenţei? Că orga-nizatorii respectă „reţeta” creată de iniţiatorii festi-valului, având grijă să nu lipsească patru ingredien-te: „glamour, autori, industria filmului şi media”.Chiar dacă aceste elemente nu lipsesc, garanţia păs-trării legendarului standard de calitate ar fi sinceri-tatea judecăţii. A selecţionerilor, juriului şi a criticii.Sigur că sună foarte nobil, dar nu e nevoie să tenumeri printre scepticii de serviciu pentru a realizacă nu e un ideal uşor de atins.

Rămâne, în schimb, o garanţie numărul defilme respinse. Din aproximativ 1700 (cum a fost în2009), rămân ceva mai mult de 20 în competiţia prin-cipală şi cam tot atâtea în cealaltă, „Un certainregard”. Plasarea unui film într-una sau în alta aunui titlu dă naştere celor mai multe discuţii.Thierry Frémaux e conştient de acest lucru, de

reproşurile care se fac mereu că „obişnuiţii” Cannes-ului au prioritate şi, înainte ca cineva din audienţade la sale „Studio” să facă vreo aluzie la cazurileromâneşti, el a tranşat subiectul cel mai sensibil. Aafirmat cu francheţe: „M-am înşelat când, în 2006,nu am inclus Moartea domnului Lăzărescu în compe-tiţia principală, ci în Un certain regard. Cer iertarepentru asta”. Nu e nevoie să fii un cunoscător prearafinat al noului cinema românesc pentru a fi con-ştient de formidabilul ecou naţional şi internaţionalal filmului lui Cristi Puiu, ecou care a încurajat înanul următor includerea în competiţia principală apeliculei 4 luni, 3 săptămâni şi 2 zile, devenit câşti-gătorul Palme d`or-ului acelei ediţii. Şi, parcă pentrua-i consola pe cei care au ajuns „doar” în concursulsecundar, Frémaux a precizat că „Un certain regard

este ca un laborator,dă ocazia unei maimari obiectivităţi”.

Adevărul estecă noul cinema ro-mânesc poate fi con-siderat o „construc-ţie caneză” şi că artrebui să fim flataţică directorul festiva-lului îl apreciazădrept „surprinzător,puternic, novator şipersonal”. Punerealui în valoare a fost,de fapt, împlinireaprincipalei misiuniasumate de Cannes,„de a pune nume noipe harta lumii”.Pentru că, oricât desceptici am fi, laCannes contează, cuadevărat, calitateadescoperirii. Iar confirmarea acesteia a venit şi prinpremierea unor pelicule româneşti după 2007 (veziPalme d`or pentru scurtmetrajul Megatron deMarian Crişan în 2008 sau Poliţist, adjectiv deCorneliu Porumboiu în 2009) şi chiar simpla selecta-re ulterioară a altora (Aurora de Cristi Puiu şi Marţi,după Crăciun în 2010).

Adevărul este că grupajul de filme din selecţiade anul acesta a fost privit, de cunoscători, şi pringrila comparaţiei cu candidatele noastre mai susmenţionate. Poate că tocmai de aceea a fost privităcu oarecare scepticism câştigătoarea Palme d`or2010 Unchiul Boonmee, cel care îşi aminteşte de vie-ţile sale anterioare, semnat de thailandezulApichatpong Weerasethakul. Cei familiarizaţi cuuniversul său (poate din precedentul Maladie tropi-cală, văzut la Festivalul Anonimul) nu au fost con-trariaţi de glisarea evenimentelor cotidiene în fan-tastic, de enigmaticele rătăciri prin natură, de frec-venţa „timpilor morţi” şi de absenţa deznodământu-lui. E nevoie, pentru a savura acest film, de un inte-

res special pentrucinematografulasiatic contem-plativ şi de accep-tarea unei con-venţii privind re-prezentarea fan-tomelor. Eu aşvedea prezenţafamiliară a aces-tora, printre ceivii, ca pe o pre-lungire a conven-ţiilor teatrale ti-pice tradiţiei Nô.Este, de altfel, oconvenţie prelua-tă de mult de tea-trul european alsecolului XX, cuinfluenţe fertileîn cinematografullui Bergman, depildă. A se vedea,de pildă, prezen-ţa, în acelaşi

cadru, a eroilor „vii” şi a fantomei soţiei decedate înurmă cu zeci de ani, în filmul său Fragii sălbatici.

Parcă mai bine primit de publicul bucureşteana fost câştigătorul Marelui Premiu al juriului în2010, producţia franceză Oameni şi zei de XavierBeauvois, un campion de box office în Franţa.Inspirat din drama celor opt călugări francezi ucişiîn 1996 de extremişti fundamentalişti în Algeria, fil-mul recurge la mijloace sobre, povesteşte cinstitîntâmplarea şi obţine efectul emoţional scontat. Pareuneori o docu-dramă, ceea ce nu îi diminuează nici-decum interesul.

Mai puţin convingător mi s-a părut filmulTurneu, pentru care Mathieu Amalric (actorulcunoscut mai ales graţie rolului din Scafandrul şifluturele) a câştigat Premiul pentru regie şi Premiul

FIPRESCI. Incursiune în lumea cabaretului, pelicu-la e mai degrabă o glumă cu dansatoare de striptea-se, cu momente agreabile şi crochiuri portretisticenotabile. Dar poate că au şi filmele cu perspectivă depopularitate nevoie de premii la Cannes.

Selectate dar nepremiate în competiţa din2010, producţia maghiară Fiul lui Frankenstein deCornel Mundruczo sau cea ucrainiană Bucuria meade Serghei Lozniţa reprezintă eşantioane de cinemade autor interesante pentru motive diferite. Primulpentru că este, după spusele regizorului, „o profesiu-ne de credinţă”, în care sugerează că viaţa e maiimportantă decât cinematograful. Al doilea ne-arinteresa, pe noi, românii, mai ales pentru că regizo-rul care încearcă o descriere a haosului economic şimoral din Rusia postcomunistă a apelat la operato-rul nostru Oleg Mutu (celebru pentru Moartea dom-nului Lăzărescu) şi la Vlad Ivanov, faimosul inter-pret al domnului Bebe din 4 luni, 3 săptămâni şi 2zile şi al manipulatorului căpitan de poliţie dinPoliţist, adjectiv.

Cea mai entuziasmantă peliculă a retrospecti-vei, după publicul bucureştean, a fost însă producţiafranceză Enter the Void din selecţia ediţiei 2009 aCannes-ului. Gaspar Noé, autorul său de origineargentiniană, este unul dintre numele cele maiagreate de cinefilii tineri de la noi. Forţa cinemato-grafului-adrenalină pe care el îl practică, demonstra-tă deja în Ireversibil, este reconfirmată în noua peli-culă cu aer de operă psihedelică. Povestea morţiiunui tânăr dealer de droguri este relatată dintr-unobsesiv point of view realizat printr-o strălucitoarefolosire a macaralei. Spectatorul se lasă purtat înlabirintul memoriei sau al delirului de droguri,copleşit de năvala imaginilor mustind de culori şilumini care pulsează. Iar compunerea cadrului înstilul jocurilor video reprezintă un argument deatracţie suplimentar pentru spectatorii tineri. Enterthe Void are toate şansele de a deveni un film-cult şiatestă deschiderea selecţionerilor de la Cannes pen-tru diverse forme cinematografice şi pentru opţiuniestetice curajoase.

Un mare câştig al retrospectivei de la Cannesa fost includerea unor pelicule româneşti selectatede prestigiosul festival în trecut. Dacă desprePădurea spânzuraţilor de Liviu Ciulei se ştia că aprimit Premiul pentru regie în 1965 şi despreRăscoala de Mircea Mureşan că a câştigat Premiulopera prima în 1966, mai puţini aveau idee despreprezenţa în alte ediţii a unor pelicule româneşti. Depildă, Printre colinele verzi de Ncicolae Breban aajuns în competiţia principală în 1971 sau O lacrimăde fată de Iosif Demian a participat în competiţia Uncertain regard în 1982. Publicul tânăr le-a putut des-coperi cu ocazia acestui surprinzător program,deosebit de preţios pentru evaluarea cinematografu-lui românesc în context internaţional. �

Dana DumaDe la Cannes la Bucureşti

Cea mai entuziasmantă peliculă aretrospectivei, după publicul

bucureştean, a fost însă producţiafranceză Enter the Void din selecţiaediţiei 2009 a Cannes-ului. Gaspar

Noé, autorul său de origineargentiniană, este unul dintre numelecele mai agreate de cinefilii tineri de

la noi.

Ediţia a 14-a a Festivalului itinerant„Document. Art” a ajuns la Otopeni, înimediata apropiere a Bucureştiului.Pentru că am participat aproape la

toate ediţiile acestui important festival internaţio-nal, destinat cu precădere filmului turistic şi iniţiatîn 1994 de inimosul profesor Nicolae Luca (cel care arămas, de-a lungul anilor „sufletul” prestigioaseimanifestări), îmi place, de fiecare dată când scriudespre el, să-i rememorez parcursul: a pornit-o dinCâmpulung Muscel, a trecut prin Pucioasa,Călimăneşti, Predeal, Târgovişte (unde a popositpatru ediţii consecutive), a trecut apoi prin BăileGovora, a revenit la Pucioasa, şi, după o pauză de doiani s-a întors la localitatea dintâi, CâmpulungMuscel, unde a rămas trei ediţii (inclusiv ediţia deanul trecut). Peste tot pe unde a colindat, festivalul(care se numea, la început, „Tour Film”) a lăsat urmedurabile. Îmi amintesc mereu imagini de neuitat dinfilmele distinse, de-a lungul anilor, cu MarelePremiu al competiţiei: Stil spaniol şi SimfoniaBerlinului (1994), 1001 imagini din Viena (1995),Observatorul imperial din Beijing (1996), Dansândpe skiuri în Austria şi documentarul românescPrecum în cer aşa şi pe pământ (1997), Clipe de viaţăîn Austria (1998), Expo Lisbona’98 şi filmul germanPriveliştea luminii (1999), filmul din Hong KongJocuri pe computer (2000), Apulia imperială (2001),filmul Cristinei Nichituş M.B. Doamna cu trandafiri(2003), Pădurile din Chile (2004), filmele spanioleSalamanca (2007) şi Guadalupe-Luz deExtremadura (2008), filmul ecologic din MareaBritanie Dezastrul Exxon Valdez (2009)… Anul aces-ta, aşadar, festivalul internaţional itinerant„Document. Art” a ajuns la Otopeni şi s-a desfăşuratîn plăcuta şi generoasa ambianţă a CentruluiCultural „Ion Manu” din localitate. Ospitalierelegazde ne-au oferit şi câteva informaţii mai specialedespre urbea lor. Oraşul Otopeni, „poarta de nord” aCapitalei, este aşezat pe DN1, între km. 12,800 şi17,900, la intersecţia dintre paralela 44˚32’ latitudi-ne nordică şi meridianul 26˚06’ longitudine estică, lao distanţă de 4943 km. nord faţă de Ecuator (!). Laultimul recensământ, populaţia oraşului era de10.224 locuitori, densitatea locuitorilor fiind de 324persoane/km.². Datorită aşezării sale geografice şi aexistenţei pe teritoriul său a aeroportului internaţio-nal „George Coandă”, care îi conferă un statut privi-legiat, oraşul a cunoscut, în ultimii ani, o puternicăşi continuă dezvoltare economică, socială şi cultura-lă. Dezvoltarea culturală se datorează, în primulrând, manifestărilor diverse organizate în modernulCentru Cultural „Ion Manu”, Festivalul „Document.Art” fiind, la rândul lui, un argument pentru cei careconsideră, pe bună dreptate, că oraşul Otopeni este,astăzi, nu numai poarta geografică ci şi „poarta cul-turală” a Capitalei. Deloc întâmplător, începând cuediţia din anul 2007, Festivalul „Document. Art” afost inclus în calendarul principalelor evenimenteturistice internaţionale a Organizaţiei Mondiale aTurismului (O.M.T.). Numeroşi oaspeţi de pestehotare au fost prezenţi la ediţia a 14-a aFestivalului, iar pe ecranul manifestării au rulatfilme din multe ţări ale lumii, printre care Cuba,Spania, Grecia, Italia, Franţa, Austria, Chile,Tunisia, S.U.A., Mozambic, Polonia, Portugalia,Serbia, Germania, Ungaria, Danemarca, Olanda,Letonia, Taiwan, Elveţia, Israel… Neîndoios, îndeo-sebi prin prisma valorică a câtorva din filmele selec-ţionate în concurs, ediţia 2010 a Festivalului a fostuna dintre cele mai valoroase din întreaga istorie amanifestării, fapt mărturisit la gala de închidere şi

de preşedintele juriului Călin Stănculescu, care astabilit palmaresul împreună cu Jor Van Kline,Marin Vladimir, Adrian Bucurescu, Cătălin Mareş,Claudiu Petringenaru.

Cea mai plăcută surpriză a Festivalului a fostfilmul de mare sensibilitate al regizoarei din GreciaGeorgia Petrali, Riduri şi vise, distins, de altfel, cuMarele Premiu al Juriului. Un om în vârstă (de fapt,un alter-ego al tatălui său, căruia regizoarea îi dedi-că filmul) străbate străduţele înguste ale unui car-tier sărac din Heraklion, un oraş de suflet din insu-la Creta, amintindu-şi cu emoţie (o emoţie care setransmite spectatorilor) copilăria, tinereţea, priete-niile, iubirea pierdută, visele de altădată (delocîntâmplător filmul se numeşte Riduri şi vise, pelângă ridurile prezentului sunt visele vârstelor tre-cute). Produs de o companie de dans („FrysalidaDance Company”), filmul nu beneficiază, însă, decâtde aportul a zece dansatori profesionişti (care contri-buie, eficient, la „magia” filmului), în rest, peste osută de „oameni obişnuiţi” sau de personaje oniricealcătuiesc lumea filmului, printre acestea fiind şisiluete pe picioroange, clovni şi acrobaţi. Implicareaafectivă a autoarei o simţi încă dintr-o secvenţă deînceput, în care o fetiţă cu rochiţă albă sare coardape o străduţă de vis, apoi urcă nişte scări albe şi se„topeşte” în decorul alb din fundal. Autoarea filmu-lui, Georgia Petrali a primit, la Otopeni, şi Premiulpentru cel mai bun regizor, iar spectatorii galei deînchidere au avut parte şi de un „bonus”, au maivăzut un scurt metraj al aceleiaşi regizoare, produstot de „Frysalida Dance Company”, Insecta, de dataaceasta performanţa aparţinând unei dansatoare demare virtuozitate din respectiva companie de dans.Pentru că am adus vorba despre gala de închidere aFestivalului să consemnez şi faptul că spectatorii auasistat şi la un încântător recital Chopin susţinut depianistul polonez Krzysztof Trzaskowski. Festivalula cuprins, printre valorile sale de vârf, şi un superbeseu documentar Frydryk Chopin 2010 de JerzySzkamruk şi Piotr Sławinski, regizori cărora amavut onoarea să le înmânez Premiul UniuniiCineaştilor: filmul lor, de-a dreptul captivant, evocăprincipale momente din biografia artistică a ilustru-lui compozitor, în pagini cinematografice seducătoa-re prin imagine şi muzică. N-a fost, de altfel, singu-rul film consacrat compozitorului polonez FredericChopin în an jubiliar, un alt cineast polonez,Kordian Piwowarski a semnat filmul Varşovia luiChopin, în care trecutul şi prezentul Capitalei polo-neze sunt privite prin ochii lui Frycek (porecla pecare prietenii din copilărie i-au dat-o lui Chopin).

Câteva cuvinte despre alte câteva filme pre-zente în palmaresul competiţiei. M-aş referi, întâi, laun film foarte personal, Vino să simţi Patagonia deJuan Eduardo Ossa din Chile (unul dintre oaspeţiiimportanţi ai Festivalului), un exemplar documen-tar turistic, despre impresionante frumuseţi natura-le de la „capătul lumii”, care este, totodată, un foar-te sensibil film despre sălbăticie şi singurătate.Impresionant a fost şi documentarul de metrajmediu Gorongosa, proiectul de reabilitare „Africa,paradis pierdut” , coproducţie S.U.A.-Mozambic, înregia lui James Byrne, un rezonant documentar eco-logic despre conservarea Parcului NaţionalGorongosa din zona centrală a Mozambicului, o„oază” cu o mare diversitate de specii şi cu proprie-tăţi ecologice neîntâlnite în alte părţi ale lumii. Douăcuvinte şi despre filmul unui vechi prieten alFestivalului, italianul Gianni Fachin, pe care l-amreîntâlnit cu plăcere şi anul acesta printre oaspeţiimanifestării, autor al scurt metrajului CarniaMusei, o producţie recentă dedicată muzeelor dinCarnia, o frumoasă zonă montană din nord-estulItaliei. Premiul acordat în secţiunea documentarelorde artă (o secţiune nou introdusă în structura com-petiţiei) a revenit filmului cubanez Un vis devenitrealitate de Luis Ernesto Doñas Gómez, consacratmontării baletului „Frumoasa din pădurea adormi-tă” în cadrul celui de al 21-lea Festival Internaţionalde Balet din Havana, în versiunea coregrafică a uneibalerine încântătoare, Alicia Alonso. Câteva filmedin Austria (o ţară mereu premiată la „Document.Art”, cum am văzut, chiar cu Mari Premii) au făcutparte, deasemenea, din palmares: printre ele,Bohemia, un an în zonele umede de Jiri Peter &Michael Schlamberger (despre un incredibil sistemde iazuri şi canale de irigaţie construite încă în EvulMediu), Cultură în Austria de Florian Grünmandl(un „clip” fără cuvinte, despre festivaluri austriece

de pictură, muzică, arhitectură, literatură), Styria –inima verde a Austriei de Andreas Meschuh (un ori-ginal film turistic, căruia i-am apreciat umorul şiironia fină), precum şi unul dintre filmele regizoru-lui Adrianno Bottaro (care a avut două scurt metra-je în competiţie, Mânăstirea Lambach, despre oimpresionantă mânăstire benedictină, şi PostulCrăciunului în Tirolul austriac). Din palmares afăcut parte şi lung metrajul canadiano-francez TheIdiot Cycle de Emmanuele Schick Garcia, un film încare este denunţat „cercul vicios” în care sunt angre-nate anumite companii chimice, producătoare desubstanţe cancerigene, care investesc sume conside-rabile şi în tratamentele împotriva cancerului, faptcare a determinat-o pe autoare să vorbească, încădin titlu, despre un „ciclu idiot” în societatea contem-porană. N-au lipsit din palmares nici scurt metrajulolandez South Limburg: Pofta de viaţă de MarcBaadjour (în care aflăm peisaje spectaculoase şi tra-diţii milenare), nici filmul danez Kalundborg – YourScenic Destination de Anders Garde Kongshaug(povestea originală a unei călătorii într-o insulă), iardintre filmele văzute – prin forţa lucrurilor nu le-amputut vedea pe toate) mi-a reţinut atenţia şi filmulleton După 500 de ani miracolul Crăciunului începeiarăşi la Riga de Ivo Kalpenieks, un film cât o respi-raţie, care mi-a semănat cu o carte de poveşti înrelief, peste care se aştern fulgi de nea…

N-a lipsit din palmares nici filmul românescCopşa Mică – povestea unei speranţe, de MihaiAndrei, un scurt metraj străbătut de nerv civic des-pre speranţele unui oraş fără speranţe, distins cu omenţiune la categoria documentarelor ecologice.Ajunşi aici, mi-aş îngădui câteva consideraţii deordin mai general privitoare la documentarul turis-tic românesc şi la prezenţa acestuia în festivalul„Document. Art”. Doar două filme româneşti au figu-rat în programul competiţiei din 2010: în afara fil-mului prezent în palmares, a fost selectat pentrucompetiţie şi filmul Pan Gheorghe Zamfir de MarianBaciu, un portret al celebrului muzician român. Camsăracă, aşadar, prezenţa românească în festival!Pentru un festival care îşi propune, printre alteobiective, să menţină treaz interesul pentru filmuldocumentar în general şi pentru documentarulturistic în special, promovarea creaţiei româneşti mise pare a fi o cerinţă primordială. Este foarte adevă-rat faptul că „SahiaFilm”, studioul specializat în pro-ducţia de filme documentare, n-a reuşit, încă, să sere-pună pe picioare, după „falimentul” său din anii’90 ai veacului trecut, dar filmul documentar româ-nesc continuă să existe, să se producă, alte festiva-luri din diferite oraşe ale ţării – mă gândesc la Sibiu,Timişoara, Gura Humorului în special – cuprind, înprogramele şi palmaresele lor, mereu, noi documen-tare româneşti valoroase, televiziunile continuă sărealizeze filme documentare, chiar turistice, de luatîn consideraţie, la fel unele din şcolile de film dinţară, deci nu putem pleca de la premisa că nu se maiproduc creaţii româneşti care ar putea îmbogăţiselecţia unui festival precum „Document.Art”. Credcă, pentru următoarele ediţii, organizatorii competi-ţiei din Festivalul „Document. Art” trebuie să aibă învedere şi umplerea acestui „gol” în alcătuirea pro-gramelor. Se impune acest lucru, tocmai pentru căFestivalul „Document.Art” a crescut, s-a îmbogăţit,an de an, obţinând reuşite internaţionale de presti-giu. Pe lângă valoarea artistică de vârf a filmelorprezente în concurs (pe care am încercat s-o subli-niez în rândurile de mai sus), anul acesta,„Document. Art” s-a bucurat de o substanţială parti-cipare a cineaştilor de peste hotare: printre oaspeţiiprezenţi la Otopeni s-au numărat regizoarea dinGrecia Georgia Petrali, autoarea filmului canadiano-francez din concurs, Emmanuelle Schick Garcia,prietenul italian Gianni Fachin, regizoarea spaniolăElisabet Prandi, cineastul din Chile Juan EduardoOssa, cubanezul Luis Ernesto Doñas Gómez, olande-zul Marc Baadjour, cineaştii polonezi JerzySzkamruk şi Piotr Sławinski, şi lista poate continuaîncă mult. În afara competiţiei propriu-zise,Festivalul din acest an a cuprins un „Program para-lel”, cu filme precum Srebreniţa 360 de Conny Kipfer(Elveţia), Oso Blanco de Christian Suau & RamiroMillan (S.U.A.), Blood Relation de Noa Ben Hagai şi9 Years Later de Yifat Kedar şi Sat Ezou (ambele dinIsrael), Winter’s Albert de Andreas Koefoed(Danemarca). În program au figurat şi alte proiecţiihors-concours, un ciclu „Istoria documentaruluituristic românesc” cu titluri de filme precumCălătorie în Palestina de Marcu Beza (1931) sauHistria, Heracleea şi lebedele de Ion Bostan (1968),au fost şi conferinţe de presă cu oaspeţii din străină-tate, a avut loc şi vernisajul unei expoziţii personalede artă textilă, „Martori tăcuţi”, a mereu inspirateiartiste Daniela Frumuşeanu, polonezii au propus şio expoziţie de fotografii „Chopin”, comitetul de orga-nizare al Festivalului (din care au făcut parte pelângă profesorul Nicolae Luca, fondator şi directorexecutiv al Festivalului, Ileana Dănălache şi MarianGhenea, directori, Georgiana Ghenea, producer) şi-afăcut „cu vârf şi îndesat” datoria, reuşind, din multepuncte de vedere, o ediţie exemplară a tradiţionaleimanifestări cinematografice. �

33

CONTEMPORANUL. IDEEA EUROPEANĂ

NOIEMBRIE 2010

Călin CălimanDocument. Art XIV

Toamna aceasta, românii au avut unnou prilej de sărbătoare culturală:între 30 octombrie şi 1 noiembrie,Ateneul Român a găzduit ediţia a 5-a a

Festivalului de Muzică Veche.Aşa cum arată şi numele, festivalul este un

eveniment dedicat muzicii premergătoare Clasicis-mului Muzical. Concertele ce au avut loc pe scenaAteneului, au adus publicului iubitor de muzică, şinu numai, sonorităţi mai puţin cunoscute, cum ar ficele din epoca medievală, renascentistă sau barocă.

Existent deja de 5 ani pe scena muzicală româ-nească, evenimentul este recunoscut ca fiind al doi-lea festival de muzică cultă din România dupăFestivalul „George Enescu”. Şi nu numai atât. Princalitatea concertelor, a invitaţilor de prestigiu dinstrăinătate şi înaltă ţinută artistică a manifestării,Festivalul de Muzică Veche se ridică la nivelul eve-nimentelor de gen organizate în Europa şi în lumeimpunându-se drept cel mai important eveniment deprofil dun Sud-Estul Europei.

Dorindu-se a fi un elogiu închinat muziciivechi, Festivalul (primul şi singurul de acest genorganizat in Bucureşti) a impresionat publicul şi cri-tica de specialitate încăde la debut.

Fiecare etapă aevenimentului este gân-dită astfel încât săredea cu acurateţe spiri-tul genurilor muzicalereprezentate în concer-te, de la prezentareagrafică la imaginea şicaracteristicile acusticeale spaţiilor de concert,şi până la atmosferagenerală a evenimentu-lui. Nimic nu este lăsatla voia întâmplării. De-alungul celor patru ediţiidesfăşurate până în pre-

zent, festivalul a dezvol-tat un concept specificinspirat din manifesta-rile similare din Europade Vest.

Cu fiecare ediţie,Festivalul a crescut învaloare, aducând din ceîn ce mai mulţi artiştide marcă, variind pro-gramele prezentate, darşi încercând să transfor-

me fiecare concert în parte într-un unicat. Iar ediţia2010 nu se lasă mai prejos. Festivalul de MuzicăVeche din acest an a fost dedicat în întregime luiJohann Sebastian Bach, deoarece acum se aniver-sează 325 de ani de la naşterea compozitorului aces-tuia şi 260 de ani de la moartea sa. Un adevărattitan al muzicii, J. S. Bach este o personalitate mar-cantă a istoriei muzicii universale şi cel mai impor-tant compozitor din istoria muzicii vechi.

Evenimentul devine astfel un tribut dedicatcelui care a dăruit culturii universale opere caMagnificat, Concertele brandenburgice, VariaţiunileGoldberg, Ofrandă Muzicală sau Arta fugii.

În cadrul concertelor, artiştii interpreteazădoar pe instrumente istorice (precum lăută, orgă sauclavecin) sau pe replici moderne ale acestora. De ase-menea, artiştii invitaţi sunt specializaţi strict inmaniera interpretativă a muzicii vechi.

Astfel că pe lângă latura artistică, festivalul îşipropune să dezvolte şi o componentă educativă.Evenimentul nu doreşte să se adreseze doar publicu-lui erudit, ci încearcă să atragă o audienţă cât mai

largă cu scopul de a o familiariza cu tehnicile deinterpretare, instrumentele şi spiritul perioadelorcărora le este specific muzica din concerte. Nu suntuitaţi nici tinerii interpreţi români, cărora Festivalulle oferă ocazia de a lua parte la masterclass-uri deînalt nivel susţinute de maeştri de renume dinEuropa.

În cadrul evenimentului publicul nu numai căa asistat la un adevărat regal muzical, dar esteimplicat activ în tot ceea ce se întâmplă pe scenă. Întimpul concertelor, artiştii sunt îndemnaţi să ofereauditoriului detalii despre muzica interpretată şiinstrumentele folosite.

Pe parcursul celor 3 seri de festival bucureşte-nii au avut posibilitatea de a asculta lucrări precumMagnificat anima mea Dominum, ce va fi interpreta-tă în Festival de către Corul de Copii alRadiodifuziunii Române dirijat de Voicu Popescu, Lacurtea nobilului clavecin şi Glasuri de îngeri – acestconcert are în program cele şase Motete ale lui J. S.Bach. Lucrări mai puţin cunoscute publicului larg,Motetele sunt compoziţii strict religioase, destinatemomentului de început al liturghiei luterane.

Concertele din Festival generează o atmosferădeosebită, caldă şi deschisă, totodată demonstrândun grad înalt de erudiţie. Nivelul lor artistic deosebitşi prestigiul artiştilor invitaţi fac dovada maturităţiiFestivalului aflat în creştere constantă de la an laan. �

34

ANUL XXI � Nr. 11 (704)

CONT

EMPO

RANU

L. ID

EEA

EURO

PEAN

Ă

■ ex libris ■ Editura Contemporanul

Lucia DărămuşMai mult decât psihozăColecţia Biblioteca Contemporanul � Roman

Mai mult decît psihoză este un roman psihologic. Acţiunea se desfăşoară pe mai multe planuri, plecînd de la jur-nalul eroinei principale, Ynonne Daphne, care, suferind de două boli psihice, încearcă să facă faţă neajunsurilorbolii. Fundalul cărţii este unul al spitalului, prezentîndu-se realitatea dură a bolii. În această atmosferă se desfăşoa-ră acţiunea reală care se suprapune cu lumile din mintea lui Yvonne. Faptul că Yvonne creşte prin spitale o deter-mină să vadă în medici reali — părinţi, dezvoltînd psihopatii şi fantasme care o vor urmari şi în timpul facultăţii.Traseul psihologic este bine gîndit şi analizat de autoare, punînd-o pe eroină, succesiv, în mijlocul vieţii reale căre-ia trebuie să-i facă faţă. Yvonne este însă, psihologic vorbind, un copil, iar reacţiile ei vor fi de fiecare dată tulbură-toare, neaşteptate. Scenariul cărţii va fi ancorat prin diferite medii, prin spitale, prin universităţi, la conferinţe, prin-tre scriitori, pentru că Yvonne ajunge scriitoare. Planul real cu cel imaginar se împleteşte cu fineţe, aducîndu-se înplanul întîi o discuţie imaginară la care participă principalii scriitori ai lumii, masă la care va participa şi Yvonne.Fragilitatea existenţei umane o va determina pe Yvone să comită o tentativă de suicid căreia îi supravieţuieşte. În

final, cel care o va face să înţeleagă că în lume nimic nu contează mai mult decît prietenia, prietenia adevărată dintre oameni, este medi-cul Hermann, pentru mintea lui Yvonne tata Hermann.

� Bucureşti în trei mii de semne

Diana MeţiuBucureştiul în acorduri de muzică veche

La graniţa dintre Zair şi Angola, într-otemniţă insalubră, zace un bărbat deculoare, mai mult mort decât viu. Eperioada de început a lungului şi sân-

gerosului război civil din Angola, iar deţinutul esteElias Almeida, de origine angoleză, proveninddintr-o familie modestă şi devenit, cu timpul, agentsovietic, personajul principal al romanului Iubireaomenească (2006) al lui Andreï Makine. Cartea, rela-tând pe larg întâmplări cumplite din războaiele pur-tate în perioada contemporană în Africa, nu cade,însă, în schematism sau în retorică lozincardă (depă-şind declaraţiile belicoase sau concluziile pripite şifiind situată, ca nivel estetic, mult deasupra mani-festelor revoluţionare impersonale ale mai marilorsau mai micilor puteri politice), ci se dovedeşte a fi,la o lectură atentă, şi o tulburătoare poveste de dra-goste, având-i ca protagonişti pe Elias şi pe Anna, otânără, frumoasă şi delicată rusoaică, pe care oîntâlneşte la Moscova, în timpul studiilor universita-re.

Romanele lui Andreï Makine, apreciate maimult în Occident decât în Rusia (ţara sa natală, deunde a plecat, pentru a se stabili în Franţa, primind,aici, azil politic în anul 1987), sunt centrate aproapede fiecare dată pe complicata (şi extrem de comple-xa) relaţie stabilită între politică şi violenţă, pe de oparte, şi sentimentele umane, pe de alta. Aşa staulucrurile în Fiica unui erou al Uniunii Sovietice(1990), dar şi în Muzica unei vieţi (2001) sau Femeiacare aştepta (2004). În romanul de faţă, însă, deşipăstrând această temă majoră, Makine se apropie delumea mai puţin abordată a Africii şi are în vederenesfârşitele confruntări armate care au sfâşiat con-tinentul negru vreme de decenii întregi, în ciudaeforturilor pentru stabilirea şi menţinerea păcii înzonă. Sigur, e adevărat că acestea au rămas, de celemai multe ori, la nivelul declaraţiilor de bune inten-ţii sau de circumstanţă, făcute mai cu seamă încadrul conferinţelor internaţionale, unde o mulţimede oameni îmbrăcaţi după ultima modă vorbeau des-pre problemele oamenilor care nu aveau ce mânca,dar o făceau în grabă, interesaţi mai mult de dineulde după încheierea lucrărilor conferinţei decât dedrama africanilor de rând. Pe fondul acesta, esteprezentată şi povestea vieţii lui Elias Almeida,implicat în tot soiul de acţiuni revoluţionare sau sub-versive, de care, însă, se va îndepărta, treptat, singu-rul lucru care-l va susţine fundamental în viaţă fiindiubirea pentru Anna, amintirea clipelor petrecute înRusia alături de ea ajutându-l să suporte toate oro-rile care, mult prea adesea, îl înconjoară, făcându-lsă se întrebe, de-a dreptul obsesiv: „Dacă revoluţianu ne schimbă modul de a iubi, la ce bun toate lup-tele astea?” Relatată indirect, prin intermediul unuinarator – şi el de origine rusă – prezentat drept prie-ten al lui Elias, povestea conflictelor la care africa-nul a fost martor sau participant primeşte, pe alo-curi, o dimensiune voit epopeică şi, fără îndoială,marcată de un tragism de esenţă. În acest context,iubirea lui Almeida pentru Anna poate părea oare-cum romantic-desuetă, însă, la o lectură atentă, ease dovedeşte a fi, exact aşa cum consideră autorul –şi personajul său principal – profund umană (şi ome-nească în cel mai complet sens al cuvântului), pre-

cum şi ceea ce îl ajută pe acest neobişnuit protago-nist să rămână om, şi să nu se transforme într-unmecanism programat să ucidă în numele unor idea-luri – revoluţionare sau nu – în care, în realitate, numai crede. Căci, după o perioadă în care, sub impre-sia puternică pe care o au asupra sa suferinţelemamei lui, ucise de soldaţii portughezi, Elias seapropie de grupările revoluţionare de stânga, trăindchiar, o vreme, alături de tatăl său şi de CheGuevara în taberele africane ale combatanţilor revo-luţionari. Abia apoi el se va trezi la realitate; nubrusc, ci treptat, constatând, cu tristeţe, că revoluţii-le şi lozincile nu schimbă, în realitate, cu nimic viaţaoamenilor obişnuiţi din Africa – decât, poate, le aducacestora şi mai multe suferinţe. În fond, Almeida vaînţelege de timpuriu că totul se întâmplă ca şi cumar exista două popoare: „unul, ridicat în slăvi în dis-cursuri, acele «mase de oameni ai muncii» cărora lise pregătea intrarea triumfală în raiul comunismu-lui, un popor ideal oarecum, şi apoi poporul acelasărman, captiv în închistarea lui mizeră…” Momentîn care se desprinde pentru totdeauna de orice ideo-logie, va executa ordinele primite de la superiori,însă, pentru a trăi cu adevărat, se va retrage în sine,unde domneşte „imaginea unui tren rusesc oprit înmijlocul taigalei înzăpezite şi a unei tinere care urcăaducând cu ea, în cutele rochiei, mirosul nopţii.”

I s-a reproşat, uneori, lui Makine că se rapor-tează prea mult, în acest roman, la amintirea delica-tă pe care Elias Almeida o poartă Annei şi că, uneori,aceasta ar fi de natură să distorsioneze mesajul căr-ţii sau chiar să facă textul să cadă în convenţiona-lism. Însă dacă vom da atenţia cuvenită detaliilor,vom observa că, departe de a fi o simplă schemănarativă sau un tertip scriitoricesc menit a mări înmod artificial emoţia cititorului, tocmai aceastăamintire a protagonistului este cea care reuşeşte sărestabilească echilibrul şi calmul de care, oricât amîncerca să găsim defecte în acest roman, trebuie săconvenim că Iubirea omenească are nevoie, riscul lacare s-ar expune, altfel, fiind accentuarea excesivă aviolenţei şi a războaielor inutile purtate atâta vremeîn Africa şi aiurea. Sigur, Anna trădează acestromantism de substanţă, se desparte de Elias pentrua se căsători – din nevoia de a-şi asigura o situaţiestabilă – cu un diplomat pe care nu-l iubeşte, daralături de care va trăi toată viaţa, ducând o existen-ţă îndestulată şi transformându-se, cel puţin în apa-renţă, într-o femeie de o frumuseţe decorativă, cuaerul unei păpuşi ruseşti elegante şi scumpe. Darasta nu-l împiedică pe Elias s-o iubească şi chiar să-iajute, pe ea şi pe soţul său, într-o situaţie limită, dincare doar curajul lui reuşeşte să-i scoată. Căci istoria– marea Istorie –, la fel ca şi istoria personală a per-sonajelor lui Makine, se repetă la infinit, acesta fiindîncă unul din mesajele esenţiale ale cărţii de faţă,numai că acest lanţ al repetiţiilor nu reuşeşte s-ofacă mai puţin tragică. Astfel, chiar după deceniiîntregi de la copilăria sa traumatizantă din Angola,Elias Almeida va fi silit să constate că revoluţiile încare luptase au continuat să transforme, în Africa,generaţii în şir de copii nevinovaţi în soldaţi gata săexecute orice ordine şi, pe de altă parte, au condam-nat la mizerie sau chiar la moarte – chiar dacă doarprin indiferenţă – regiuni întregi. Tocmai de aceea,

iubirea lui pentru Anna se transformă, dincolo deaerul său iniţial de poveste medievală cu cavaleri şidomniţe, în amănunt esenţial al existenţei celor doi,ajutându-i să îndure lungii ani de deziluzii, de pier-deri şi de eşecuri pe care i-au trăit, mereu departeunul de celălalt. Şi chiar dacă naratorul tinde, la unmoment dat, exprimându-şi scepticismul, să creadăcă prin intermediul amintirilor care-l leagă de Anna,Elias a încercat doar să suplinească nevoia de tan-dreţe şi de dragoste pe care o simte, va ajunge chiarşi el să înţeleagă, în final, că dragostea lor e, chiar şide la distanţă, mult mai reală – şi mai profundă –decât multe din realităţile vieţii de zi cu zi…

Iubirea omenească, având, pe alocuri, tonuri desimfonie tragică sau accente muzicale de fugă, sedovedeşte, deci, a fi nu doar povestea vieţii unui ompusă în paralel cu istoria zbuciumată a Africii, ci şi oneobişnuită poveste de dragoste şi, deopotrivă, o pro-fundă meditaţie asupra iubirii. Totul plasat înlumea dură a continentului african, un univers apar-te, pe care, cel mai adesea, Occidentul a preferat să-lignore sau, dacă nu, să-l privească exclusiv prin pris-ma detaliilor aparente şi, inevitabil, convenţionalesau artificiale. În plus, Makine e pe deplin capabil sătransmită cititorului o viziune artistică autentică şilipsită de orice clişee sau grile de interpretare pres-tabilite, să fie convingător chiar şi atunci când vor-beşte despre conducătorii ori ideologii revoluţiilorcomuniste şi să pună întotdeauna în lumină ceea cea însemnat, pentru Elias Almeida şi pentru alţii ase-menea lui, să supravieţuiască în astfel de vremurigrele. Iar dacă, la un moment dat, printre notiţele luiChe Guevara, făcute în timpul experienţei (aventu-rii!…) sale africane, se găsesc câteva pagini intitula-te Când mor revoluţiile, trebuie să recunoaştem, lasfârşitul lecturii romanului de faţă, că AndreïMakine a transformat acest titlu retoric într-o veri-tabilă interogaţie, aceasta fiind întrebarea, transfor-mată în mai multe întrebări („Ce se întâmplă cândmor revoluţiile – şi, mai ales, ce se întâmplă dupăce mor revoluţiile”?) la care protagonistul din aceas-tă carte va formula, implicit, un răspuns. Căci,atunci când mor revoluţiile şi când toate falsele ideo-logii şi idealuri se prăbuşesc, ceea ce-i face pe comba-tanţi să rămână oameni – dacă le e dat să rămânăoameni… – este tocmai iubirea omenească, a căreidescoperire e singura în stare să salveze cu adevăratlumea adesea prea violentă şi prea grăbită în caretrăim. �

Andreï Makine, Iubirea omenească.Traducere de Dan Radu Stănescu,

Editura Polirom, 2008

35

CONTEMPORANUL. IDEEA EUROPEANĂ

NOIEMBRIE 2010

Rodica Grigore„Când mor revoluţiile…”

CARTEASTRĂINĂ

■ ex libris ■ Editura Ideea EuropeanăAviad KleinbergIstoriile sfinţilor şi rolul lor în formarea OccidentuluiTraducere de Adriana Liciu

Componentă a creştinismului şi a culturii europene, cultul sfinţilor îşi datorează amploarea şi perenitatea povestirilor, oralesau scrise, despre vieţile acestora, povestiri care au început să apară în bazinul mediteranean în secolul al II-lea. Lucrarealui Aviad Kleinberg îşi propune să prezinte o istorie a acestor istorii şi, în acelaşi timp, o analiză a elaborarii şi a rolului lorîn societatea creştină, în perioada Antichităţii târzii şi până la sfârşitul Evului Mediu. Aceste istorii sunt produsul unor forţediverse şi, adesea, în conflict: concepţiile autorităţilor ecleziastice, care încearcă să impună un canon de credinţă şi disci-plină valabil pentru toţi, credinţa populară, imaginaţia şi viziunea estetică a autorilor. Apariţia şi integrarea în cultură a aces-tor istorii sunt inseparabile de un proces social complex. În ele găsim forţa religioasă creatoare a comunităţilor, care seexprimă instaurând o altfel de viziune a lumii, care este adesea în contradicţie cu cea a Bisericii.

Aviad Kleinberg, istoric israelian al religiilor, evreu laic, s-a născut în anul 1958. Părinţii săi au trăit persecuţiile antisemitismului în Poloniaşi au supravieţuit Holocaustului. Şi-a petrecut copilăria la Beer-Sheva, unde „nu exista nici un semn al prezenţei creştine”. Studiile de isto-rie medievală, pe care le-a urmat la Tel-Aviv, l-au făcut să dea o atenţie deosebită creştinismului, fără a cărui cunoaştere „era imposibil deînţeles cultura occidentală”. La vremea respectivă, în anii 1980, „creştinismul era încă un domeniu tabu în Israel”. Avid de cunoaştere, aplecat la Institutul pontifical biblic din Torino, unde a studiat latina, teologia şi dreptul canonic. În prezent, Aviad Kleinberg este profesor deistoria religiilor la Universitatea din Tel-Aviv, iar cursurile sale atrag sute de studenţi.

36

ANUL XXI � Nr. 11 (704)

CONT

EMPO

RANU

L. ID

EEA

EURO

PEAN

Ă

În ultima versiune scenică (românească) acelebrei „Livezi de vişini” a lui AntonPavlovici Cehov – pusă în scenă la TeatrulNaţional din Bucureşti (premiera în mai

2010) moşiereasa Ranevskaia, încă fermecătoare, seîntoarce de la Paris şi îşi face apariţia în vechealocuinţă „părintească”, a mai multor generaţii alefamiliei, legată la ochi. Cei care o aşteptaseră lagară: Varia, fiica cea mare, Gaev fratele, inclusivAnia, fiica cea mică şi Charlota, guvernanta – ce seîntorc cu ea din Franţa, inclusiv Lopahin „capitalis-tul în ascensiune” odinioară fiu de „mujic”, inclusivvecinul veşnic datornic, înlemniţi în aşteptare pescaunele lor imediat după năvălirea simultană înscenă, par să fie iniţiatorii acestui joc propusRanevskăi: să ghicească odaia în care a fost introdu-să. După un periplu al bâjbâielilor, stăpâna casei seîmpiedică de un scăunel şi se prăbuşeşte. Prăbuşireadeclanşează efluvii de euforie: Ea a ghicit! este

„odaia copiilor”. Cea în care şi-au petrecut o copilărieîncărcată de fericire toate generaţiile de copii alefamiliei: ale vechii şi respectatei familii a ţinutului.Exultanţa trăirii acestei recunoaşteri, reactualiza-rea bruscă a „parfumului trecutului”, reuşesc să răs-pândească în ambientul camerei o fericire dureroa-să, aproape metafizică – pe care spectatorul o recep-tează şi o trăieşte estetic. E o tonalitate accentuatăprin care demarează spectacolul – iar spectacolul luiFelix Alexa îşi va menţine pe tot parcursul săuaceastă tonalitate exploratoare de stări sentimental-abisale ale personajelor-victime. Sunt tentată sămărturisesc că din (relativ) multele variante de pro-punere regizorală asupra acestui text dramatic cele-bru, pe care le-am văzut până acum, propunerea dinurmă a lui Felix Alexa e cea mai complexă (ţintindcompletitudinea) în ce priveşte sondajul exploratorde „cute” şi nuanţe ades paradoxale ale autenticită-ţii interioare a omului, asupra căruia s-a aplecat cuintuiţie genială acest Shakespeare al secolului XIXcare a fost A.P. Cehov. Regizorul nu-şi părăseşte„maniera” realistă care aproape l-a singularizat încontextul generaţiei sale, însă o aprofundează dedata aceasta în mod special ca univers psihologicmultitudinar şi glisant, cu fundarea viziunii pe capa-citatea de trăire intensificată a actorilor. Alexa func-ţionalizează actorul viu ca semn teatral indirect pon-derabil. Asta, cu privire la „revelarea” dimensiuniiinterioare a spectacolului. În „Livada …” nu negli-jează, ca o contrapondere de semantică vizuală, nicisimbolul cu nuanţă metafizică. Atât cât să puncteze,să întărească, să sublinieze fazele „emblematice” destare mai mult sau mai puţin critică: În aşteptareasentinţei de vindere a livezii pentru plata datoriilorinsolvabile ale familiei – prin licitaţia ce se ţineîntr-un timp simultan celui scenic la oraş – înaintede începerea petrecerii de adio organizată de preaprofund sentimentala stăpână în scenă se aduc bor-

cane uriaşe de vişinată: de mărimea borcanelor demurături de odinioară. Fiecare personaj îşi are bor-canul său, grupuri de borcane uriaşe adastă în dife-rite colţuri ale încăperii. În mijlocul scenei, la rampă,Charlota, guvernanta, scoate cu mâna în neştirevişine, dintr-un borcan, şi le mănâncă, în timp ce-şiface un remember dureros al vieţii, de fostă fiică acuplului de scamatori de bâlci, lipsită de acte deidentitate – şi care nu-şi cunoaşte vârsta. Prezenţasimbolică a borcanelor consună cu fundalul perma-nent străjuitor, ca un „dincolo” ce se înstrăvede prinzidurile casei, al „gardului livezii”. De fapt, o reţeaalbă cu „ochiuri” pătrate, prin care luminează becu-rile roşii şi rotunde, ca nişte vişine enorme, hipnoti-ce, obsesive şi hiperbolice. Scena dansului însăşi, dinseara fatală a stressului colectiv ce se vrea amorsat,amăgit, are o miză scenică subtil-metaforică: perso-najele participante, în frunte cu Ranevskaia, dan-sează singularizat deşi se grupează în „şiruri” ordo-

nate geometrizat.Un dans întrerupt desincope scurte, încare îşi fac loc nişterepezi străfulgerări:revenirile la gândulcatastrofal al licita-ţiei, angoase ţinuteîn frâu, repede şivoit alungate. Scenae gândită ca o meta-foră a ocultării-disi-mulării şi ca o com-plementaritate con-tradictorie a stării defrică/anxietate şi astării ingenui devitalitate.

Fericit e şi fap-tul că regizorul agăsit actori excelent-reprezentativi pen-tru „alveola” fiecăruipersonaj. Marea în-coronare interpreta-tivă aparţine MayeiMorgenstern în rolulRanveskăi – şi luiMarius Manole în

Lopahin. Despre prima, am spus deja că imprimă onuanţă aproape metafizică legăturii sentimentale cutrecutul, a eroinei. Jocul ei nu cunoaşte doar văluri-rea perpetuă a nuanţelor de stare şi reacţie exterioa-ră prin vălurirea de glas ori vorbirea din priviri – darMaya Morgenstern e şi o mare interpretă ce a înţe-les (fără vulgarizări) relaţia organică profundă, vis-cerală, dintre capacitatea exultantă a stării „în sine”de trăire – fie şi bovarică – şi capacitatea eroticănativă (şi sublimantă) a prototipului feminin.Personajul ei evoluează fără reproş între eleganţaexterioară, o senzualitate enormă, primară şi pură,auto-frânată, şi o dimensiune cu vector abisal a actu-lui de „a trăi”. În partea finală a piesei (scena dansu-lui) izbuteşte să transmită „duplexul” de stare dintreanxietatea reprimată, voit sufocată şi „masca” auto-terapeutică a „inconştienţei” adoptate. Personajulobţinut de ea e – conform marelui paradox intern alteatrului cehovian – solvabil în absolut şi strivit,anulat de istorie.

Fruct nou al istoriei, Lopahin e voinţă şi lucidi-tate pragmatică. Dar – spre deosebire de alţiLopahini văzuţi până acum – unii chiar tulburători(mă gândesc la regretatul Ovidiu Iuliu Moldovan) –Lopahinul lui Marius Manole nu e numai bădăranullipsit de educaţie, expresie a unui voluntarism per-spicace (pentru care noile vremuri sunt ca o mănuşă)şi într-un anume fel răzbunător pentru originea luisocială din copilăria jignită. Lopahin pe care-l întru-pează Marius Manole are un ego duplicitar: durita-tea de „cap limpede” e ambiguu căptuşită de o rezer-vă general-umană de sensibilitate, de tresăriri sufle-teşti, reprimate şi totuşi receptabile. E mai complexcompozitat, are ezitări diverse strecurate în durita-te, o duritate ce ţine mai mult de sinceritatea discur-sului lucid decât de ură. Are chiar şi timidităţi.Desigur, faptul că e îndrăgostit de Varia şi totuşinu-i cere mâna nici după ce mama ei aranjază între-vederea şi el promite, ţine de un complex al timidită-ţii funciar pentru personaj, pe care autorul însuşi i-lpune în cârcă. M. Manole joacă însă acest complex cuo emoţie deosebită, denunţându-l ca pe un complexsubconştient şi involuntar de inferioritate. Îi spuneRanevskăi din tot sufletul că da, vrea să-i ceară fiicaimediat în căsătorie, pentru ca un minut mai târziuemoţia să-l ia în primire şi să-l zăpăcească, anihilân-du-i voinţa. E un Lopahin subtil umanizat. IrinaMovilă face din Varia un personaj reţinut, auto-stă-pânit, cu masca facială aproape imobilă dar cu mis-tuire interioară şi voinţă expresă de demnitate. E, larândul ei, o lucidă. Spre deosebire de Ania, sora maimică, ce prin afluxul de vitalitate pare să-i semenemai degrabă mamei falimentare – şi care reprezintărăscrucea de posibilităţi a vârstei, dar şi a istorieitranzitorii care-i întâmpină adolescenţa. IoanaAnastasia Anton joacă cu dezinhibată dezinvolturăstarea nativ-entuziastă a personajului, optimismulsău gâlgâitor şi într-o mare măsură idealist, un opti-mism insuflat şi de optimismul „feroce” ca să-i zicemaşa, al „studentului perpetuu”, ales ca viitor soţ.Acesta, precum se ştie, e cel mai duplicitar personajcehovian. Student perpetuat, cu situaţia materialăprecară – încă nu se întrevede, pentru timpul în carese desfăşoară acţiunea din „Livada …”, dacă e unvizionar al unei societăţi înnoite, ce preconizează unsoi de socialism, sau un tip ce a făcut o fixaţie într-unspaţiu mental al iluziilor. Credinţa sa în noul orizontal societăţii umane e atât de tiranică, încât se consi-deră „mai presus de dragoste”. Se însoţeşte cu Aniadoar pentru că o consideră o adeptă câştigată, întimp ce ea îi devine adeptă doar pentru că îl iubeşte.Actorul Armand Calotă interpretându-l, nu ţine săclarifice dacă şi el o iubeşte dar se automistifică.Interpretul pune accentul pe obstinaţie şi înflăcăra-re – şi în numele ei, personajul trece rampa cu natu-raleţe. Deşi cu naturaleţe se manifestă şi Gaev, fra-tele Ranevskăi, interpretat de Şerban Ionescu, per-sonajul creat de acesta e întrucâtva incert.Personajul cehovian e înduioşător-ridicul, în schimbare ochi critic pentru sora sa şi păcatele ei, dar maideloc pentru speculaţiile şi proiectele sale nerealiste,ori pentru invaziile emoţionale spontane şi inflama-te care-l pun în situaţii ridicole (precum discursul înfaţa „bătrâneţii” unui şifonier). Interpretul rămânedoar la faza „lucidă”, nereuşindu-i deplin autentic,inflamarea emoţională. Se pare că nici structural nuare mari afinităţi cu personajul din piesă. O doză deexcelenţă personală înmagazinează Ana Ciontea înrolul guvernantei, aşezându-şi cu subtilităţi perso-najul între copca tristeţii şi „tifla” salvatoare a clau-neriei. Marius Rizea era făcut şi prin disponibilităţi-le fizice, şi prin cele intuitive, pentru rolul unui falitjovial, linguşitor şi şiret, cu presupuse aptitudini deparazit social, purtate însă cu „nonşalanţă”.

Marea murdărie umană e întrupată de valetulRanevskăi, Iaşa, căruia actorul tânăr Răzvan Oprea,ca interpret îi conferă în joc cu o mare priză dozamaximă de cinism şi obrăznicie. Personajul lui devi-ne odios prin sfidarea deliberată excelent interpreta-tă, a normelor morale elementare, prin sugerarealipsei de „organ interior” pentru suferinţelesemenilor. O seduce pe cameristă şi în finalo alungă cu violenţă – în timp ce aceasta îşi

■ ex libris ■ Editura Ideea EuropeanăSerge MoscoviciPsihologie socialăColecţia Dicţionare & EnciclopediiTraducere de Anca Verjinsky

Un dicţionar-eveniment de psihologie socială, prin care Serge Moscovici, iată, revine acasă, în România.

„Despre Serge Moscovici nu se ştie prea mult nici acum în România, ţara sa de origine. Când comisarul UE, PierreMoscovici a întocmit raportul care facilita intrarea României în acest organism, s-a amintit şi de tatăl său. (…)Persecutat înainte de 1944, ca evreu, Serge Moscovici devine militant comunist, dar în anii următori, după instaura-

rea dictaturii comuniste, constată că a făcut o greşeală şi se refugiază în Occident. (…) De la Paris el a lansat chemarea «viitorul ştiin-ţelor se joacă în Est». Prestigiul lui Serge Moscovici în domeniul psiho-sociologiei este imens în lume, conferinţele sale sunt programatecu multe luni înainte, are numeroşi discipoli. (…) A studiat la Sorbona, s-a implicat în viaţa literară pariziană, era prieten cu Paul Celan,Isac Chiva ş.a. Cu timpul, specializat în pshologie, sociologie, psihanaliză, predă la universităţi din SUA (Princeton, Yale, Stanford, NewYork), din Europa (Geneva, Louvain, Cambridge), este distins cu DHC de către universităţi de prestigiu din lume.”

Boris Marian

Jeana MorărescuRepere la Naţionalul bucureştean:„Livada de vişini” de A.P. Cehov

�

trăieşte propria dramă: a încrederii înşelate.Actriţa Ileana Olteanu îi conferă tinerei fetepuritatea credulităţii şi naivităţii, doza

iminentă de bovarism, situarea „cu seriozitate” înridicul.

Personaj „secundar” care a beneficiat ades, peplan mondial şi chiar autohton, de mari interpreţi,bătrânul valet Fips, cel căruia ocrotirea stăpânului i-aintrat în sânge – şi care, datorită cinicului cu stofă decriminal, valetul Iaşa, rămâne uitat şi încuiat în casapărăsită – şi-a aflat şi de data aceasta un memorabilinterpret: Mircea Albulescu. Mircea Albulescu i-afăcut expresiv portretul tocmai prin mijloacele succin-te, ca gest şi expresie facială, folosite. A rezultat unpersonaj interiorizat, „întreţinut”, o expresie umanăaparent calmă şi profundă, o entitate ce părea să seconfunde, tăcut, cu însăşi Memoria unei epoci expia-te. La revenirea de la Paris, deşi „stăpână” a lui,Ranevskaia îi sărută înduioşată mâna. M. Albulescuare o tresărire „spontană” fină, rafinat-perceptibilă şiîşi atinge discret cu cealaltă mână, mâna sărutată destăpâna casei. Gest uşor ca un fulg frisonabil, clavia-tură emoţională purificată…

Un atù special al acestui spectacol a fost sceno-grafia lui metaforică inspirată, despre care am amin-tit deja, cu obsesia vişinilor „mitologizate” în becuri-le roşii ce străpung ca nişte ochi, gardul despărţitoral livezii. Autoarea ei: Ruxandra Ioan. Iar o altăcomponentă vie a fost intruzia muzicală, uneori con-trapunctică, întotdeauna întregitoare de limbaj regi-zoral, semnată de Alexander Bălănescu.

P.S. Aflu, după scrierea cronicii, că în specta-colul „Livada …” al Secţiei germane a TeatruluiNaţional din Timişoara, cu premiera la puţin timpdupă premiera bucureşteană a lui Felix Alexa, unspectacol montat de un regizor din Novisad, „moti-vul” simbolizator al „borcanelor” apare scenografic,ca fundal – autorul acestui spectacol recunoscând că„soluţia” e preluată dintr-un spectacol ceva maivechi al lui Peter Broock. S-ar putea, de aci, incrimi-na şi lipsa de originalitate a lui F. Alexa. Dar încazul său, situaţia e totuşi alta: chiar dacă a cunos-cut spectacolul lui P. Broock, la el simbolul e scos dinscenografie şi integrat în simbolica „acţiunii fizice” a

actorului, ceea ce implică o re-integrare creatoare.Faptul că regizorii preiau unele motive, folosindu-lesugestia şi influenţa prin noi reintegrări în contextuldramatic, e arhicunoscut în teatru. Dar, câtă vremeele sunt folosite cu un spor de reconsiderare seman-tică, aceasta nu mai poate ţine de compilaţie.

Într-o cronică semnată de un reputat de altfel,teatrolog, versiunea „Livezii …” semnată de F. Alexae identificată cu o „melodramă”. Nu întotdeauna eti-cheta de melodramă se cere înţeleasă pejorativ.Cehov tocmai de aceea e mare: pentru că interfaţea-ză cu un har genial, „confuzionându-le”, drama,comedia şi melodrama, aceasta din urmă ţinând deautoperceperea intens sentimentală a actului deviaţă, a personajelor sale. Dacă le socotim ca făpturiprinse în capcana istoriei, interfaţa aceloraşi texteimplică şi o perspectivă obiectiv-tragică. Şi tocmai deaceea, în cronica mea am ţinut să precizez că versan-tul sentimental al acestui spectacol ţine (mai ales îninterpretarea Maiei Morgestein) de abisal: de o res-piraţie ontologică specială a personajului (personaje-lor). �

37

CONTEMPORANUL. IDEEA EUROPEANĂ

NOIEMBRIE 2010

Zanfir IliePublicistica în opera lui V.A. Urechia

Congresul de la Paris din martie 1856, reuniFranţa, Anglia, Turcia şi Rusia. V. A. Urechia notea-ză în memoriile sale că rezultatul, datorită influen-ţelor austriece a fost retrocedarea unei părţi dinBasarabia, anexată de Rusia la 1812. DespreBasarabia, V.A. Urechia va susţine câteva conferin-ţe, vom analiza una în lucrarea noastră, când vomvorbi despre patriotismul neatacat de ceilalţi con-temporani, spre deosebire de unele scrieri. Nu seputea nega activitatea patriotică desfăşurată cudăruire de sine, uneori riscându-şi viaţa, cum a fostîn vizita făcută în Turcia deşi ştia că este urmăritpentru a fi spânzurat. Puţine iniţiative de acest felau existat în epocă. Aceste merite trebuie subliniateşi apreciate la justa valoare, fără a cădea în extreme.

Talentul de a se face plăcut al tânărului cărtu-rar îl apropie şi de profesorii universitari francezi alecăror cursuri le frecventa: Patin, Saint-MarcGirardine, Charles Leveque, Egger Haze ş. a. Puţinmai târziu V. A. Urechia a avut ocazia de a colaborala ziarul La Presse, unul din cele mai populare, fon-dat de Emille de Girardine, considerat întemeietorulpresei la preţ accesibil, care avea o teorie a guvernu-lui cu două ministere, teorie care-i plăcea şi publicis-tului român: „Ce mai economii în finanţele ţărilor!”.Alte cunoştinţe ale lui Urechia care au slujit indirectcauza românească sunt Charles Leveque, profesor defilosofie şi Haze, care îl ajută să descopere note pri-vind cronici româneşti. Aici trebuie remarcată grijapentru trecutul ţării scris în cronici, pe care istoriculde mai târziu le va căuta, consemna şi aduna înAcademie, instituţie aflată la începuturi, la fel cacelelalte foruri culturale şi de învăţământ. Multe dincronicile adunate de V.A. Urechia, vor sluji dreptmaterial bibliografic pentru mari istorici de mai târ-

ziou, chiar dacă unii dintre ei aveau să-i decline com-petenţa, aşa cum a făcut Iorga şi alţii. Poate că n-afost Urechia un bun analist, şi n-a avut competenţasă meargă până la capăt cu valorificarile acelor docu-mente, dar meritul de a le fi oferit posterităţii, îngri-jindu-se de ele, este de necontestat. De alfel volume-le sale de istorie a românilor adună enorm de multmaterial, care şi astăzi mai prezintă interes pentruistorici sau cei preocupaţi de istoriografie. Aşa cumvom arăta mai târziu, însuşi Iorga, care a formulatcritici vehemente la adresa lui Urechia, printre alţii,a folosit izvoarele istorice adunate de acesta în scrie-rile sale istorice. Vom reveni cu amănunte la capito-lul respectiv.

Printr-un alt concurs de împrejurări, V.Alexandrescu ajunge profesorul de română al princi-pelui Napoleon, propus de C. A. Rosetti la tronulŢării Româneşti. Opiniunea al cărei redactor încăera, i-a slujit şi ca material didactic în cele câtevaşedinţe de predare.

După Congresul de la Paris, o parte dinBasarabia, anexată de ruşi la 1812, a fost retroceda-tă. Intelectualii români aflaţi în exil în capitalaFranţei continuă să facă lobby, cu ajutorul ziarelorfranceze, prin intermediul tânărului student V.Alexandrescu. La îndemnul lui C. A. Rosetti, studen-ţii români, au constituit un grup, care mergând dinredacţie în redacţie, fac cunoscută Europei dorinţade unire a românilor sub un singur domnitor.

În perioada studenţiei parisiene, V. Alexan-drescu cunoaşte importante personalităţi francezeale vremii. La recomandarea lui Alecsandri, facecunoştinţă cu profesorul Ubicini, care îl va ajuta săpredea lecţii de română, destul de modest plătite.Dar pentru tânărul student, orice ajutor bănesc erabinevenit. Aflăm din corespondenţa ţinută că bursaera destul de mică şi pentru nevoile zilnice, darămi-te pentru a procura cărţi, a plăti examinări etc.Studenţii români, aflaţi la studii în Franţa, se

împărţeau, după cum va scrie viitorul cărturar înmemoriile sale, în două cete: „ciocoiştii” – care seţineau de excrocherii şi hoţii discreditându-şi colegiişi cei dornici de a acumula cât mai multe cunoştinţedin diverse domenii pe care să le ducă apoi în patrialor. Nimic nou sub soare, am putea zice privindretrospectiv. Puţin mai târziu, Eminescu îi va des-crie pe aceşti „ciocoişti” în poezia Ai noştri tineri.

Ai noştri tineri la Paris învaţăLa gât cravatei cum se leagă nodul,Ş-apoi ne vin de fericesc norodulCu chipul lor isteţ de oaie creaţă.

La ei îşi cască ochii săi nerodul,Că-i vede-n birje răsucind mustaţă,Ducând în dinţi ţigara lungăreaţă…Ei toată ziua bat de-a lungul Podul.

Vorbesc pe nas, ca saltimbanci se strâmbă:Stâlpi de bordel, de crîşme, cafeneleŞi viaţa lor nu şi-o muncesc — şi-o plimbă.

Ş-aceste mărfuri fade, uşurele,Ce au uitat pân’ şi a noastră limbă,Pretind a fi pe cerul ţării: stele.

Am redat textul integral al marelui poet pentrua reface epoca şi pentru a pune la îndemână celor deazi, mai ales celor tineri, posibilitatea de a examinaşi de a compara peste ani valabilitatea acestor apre-cieri. Ceea ce Poetul a înveşnicit cu a sa putere deexpresie era relatat şi de alţi contemporani, Urechiafiind unul dintre ei, mâhniţi pentru cei care compro-miteau prin purtarea lor, idealurile slujite de alţicompatrioţi bine intenţionaţi, care chiar au contri-buit la realizări notabile pentru soarta românilor. �

fragment

(urmare din pagina 14)

Marian Victor BuciuN. Manolescu despre proza românească

Augustin Buzura prelungeşte realismul, dar şipsihologismul critic, într-un sens etic, prevalent înraport cu esteticul. N. Manolescu vorbeşte, în acestcaz, dar şi al altora, ca Titel, Ţoiu, Ivasiuc, destul dediferiţi între ei, ba chiar diferiţi în opera proprie, deun „doric cosmetizat”. Superlativul acordat luiBuzura: e „cel mai critic dintre romancierii genera-ţiei ’60”. Restul rămâne o sarabandă de dificultăţi:nehotărârea, lipsa măsurii în perspectiva şi expresianarativă. Prin „prevalenţa eticului asupra artisticu-lui”, romanele acestui „moralist grav şi fără umor”devin lungi rechizitorii excesive. Ele rezistă ca„radiografii ale societăţii mai degrabă decât alesufletului”. Societatea comunistă dispărând, ea, cares-a opus prin cenzură romanelor, le determină şiestomparea. Arta lor fiind secundară, documentul secriptează. N. Manolescu păstrează, însă, miza pe fac-tual a acestor romane de un autenticism deviat. Darîntr-o anumită măsură admite că referentul ajungeuneori învăluit în esenţa sa: instituţiile represivenici măcar numite nu sunt. În libertate (Recviempentru nebuni şi bestii, 1999), cu aceeaşi formulă,Buzura reproduce un „social tern”, într-un registrusatiric epuizat. Stilul nu l-a ajutat niciodată: „seexprimă greoi, gâfâit” (am arătat că Breban conside-ră gâfâitul stilistic expresia autenticităţii), „uitând aface nod la aţă”.

Romanul lui G. Bălăiţă, Lumea în două zile,este calificat drept extraordinar prin înnoire şi forţăartistică. Realist şi livresc, banal şi fantastic, origi-nalitatea lui ar fi îndeosebi a scriiturii: „ca şi laBreban, impresia de concret e mereu uimitoare”.Doar finalul ajunge taxat ca artificios. Nu s-a obser-

vat, deşi n-ar fi greu, că e şi oportunist faţă de siste-mul comunist. Manolescu nu vede acest aspect izbi-tor nici când el devine mult prea accentuat, înUcenicul neascultător, dintr-un ciclu pare-se abando-nat. Istoricul se arată excedat doar de un talmeş-bal-meş de forme. Şi aşa, prozatorul ar fi personal.„Originalitatea lui Bălăiţă vine din alianţa eposuluicu parodia.” Numai că ar trebui spus că originalita-tea rămâne afectată de conformism propagandistic.

Scriitor cu o operă originală şi omogenă,Mircea Ciobanu este un romancier de valoare căruiacritica îi rămâne datoare. El susţine „un estetic cuveleităţi de moralist”. Superlativul care îi e acordatse referă la ambiguitatea estetic-etic (nu etic-este-tic): e „scriitorul contemporan cel mai contradictoriu:nu e o carte a lui care să nu ridice o problemă mora-lă rezolvată de fiecare dată într-un sens estetic”.Metaromanul Martorii apare acum nu sofisticat, darschematizat. „Istorii este unul dintre cele mai origi-nale romane din literatura noastră…” CiclulIstoriilor, realist şi inovator, estetizând sufletul tri-vial, este inegal şi are ca defect echilibrul instabil.

Ingeniosul bine temperat, cartea lui MirceaHoria Simionescu, citită inadecvat la apariţie, devi-ne „cel mai original metaroman pe care îl cunosc”.Superlativul priveşte doar primul volum şi iese dinparodierea paradigmelor succesive ale prozei româ-neşti. El însuşi propunea o schimbare de paradigmă,ceea ce se va impune în următoarele decenii. N.Manolescu evocă felul cum l-a cunoscut pe prozato-rul care era şeful de cabinet al unui activist comunistapropiat dictatorului, dar nu-i discută romanele.Menţionează doar că proza sa „a scăzut ireversibil” şi„o bună parte” e „de necitit”. Matei Iliescu de RaduPetrescu e un „roman aproape «demodat», ca materieşi ca tehnică”, cu o „temă romantică şi sadoveniană”.„Arta în sine rămâne inanalizabilă”. I. B. Lefter l-a

opus pe R. Petrescu lui M. Preda. Între timp, popu-larul Preda a scăzut, dar elitistul Petrescu n-a cres-cut. Paralela e semnificativă la noul istoric al litera-turii în toate confruntările dintre paradigma veche şicea nouă a prozei.

Costache Olăreanu apare prezentat, fără entu-ziasm, doar cu metaromanul Ficţiune şi infanterie,ca şi cum n-ar mai fi scris şi alte (meta)romane.Romanul lui Viaţa pe un peron, al lui Octavian Paler,ar fi parabola antitotalitară a unui om care nu s-acăit de trecut. Un om norocos ajunge o „utopie nega-tivă” în felul lui A. E. Baconsky, alterată de senzaţio-nalism. Romanele lui Bujor Nedelcovici sunt auto-biografice, mai mult sau mai puţin critice. Zile denisip, „romanul cel mai original şi mai solid”, e un„polar psihologic”. Cel mai ambiţios rămâne Al doi-lea mesager. Celelalte scad în valoare şi interes. Sesalvează oarecum Provocatorul.

Danei Dumitriu îi acordă două superlative. Înmedalionul dedicat ei, notează că scrie „cel mai radi-cal roman psihologic” (evidenţiind îndeosebiDuminica mironosiţelor, Întoarcerea lui Pascal,Sărbătorile răbdării, trilogia Prinţul Ghica).Referindu-se la Istoria literaturii române contempo-rane a lui Alex Ştefănescu, Manolescu notează că lip-seşte Dana Dumitriu, „romanciera cea mai de seamădin ultimele generaţii”. Gabriela Adameşteanu pro-duce un „original melanj de elemente vechi şi noi”,fără producţii deosebite. Întâlnirea ar fi chiar unroman „ratat”. Nuvelele ar rămâne neinteresante.

Romanul Viaţa şi opiniile lui Zacharias Lichterscris de Matei Călinescu „e oarecum fad, la relectu-ră, după ce a părut o bijuterie rară în proza anilor’60”. �

(urmare din pagina 17)

�

Locuiesc în Paris de aproape două luni şiîntre mintea mea şi lume deja nu maistă nimeni. M-am desfăcut din relaţiica din şireturi şi îmi imaginez că o să

merg mai departe decât atât. Apoi mă sună ai mei peskype, vorbim fără pretenţii să ne vedem – interne-tul ne taie aproape de fiecare dată. Depărtarea astae ca o îmbălsămare a mea pentru ei şi invers.Existenţa lor nu mă intersectează şi totuşi măcuprinde. Viaţa e în altă parte. Şi e bine. Unde sunteu totul este minimal: mâncarea, somnul, vederea,casa, contactele cu oamenii. Mă gândesc de un timpcă o moarte ca asta, până şi ceva mai extinsă, mi-arconveni.

Totuşi cum aş fi putut să nu merg la petrecereaanuală pentru studenţii români oferită deAmbasadă, chiar dacă era vorba de mine, un om cupuţin chef de oameni şi socializări cu reflexe pavlo-viene, chiar dacă în capul meu viitorul era împărţitîntre coşmarul necuprinderii cărţilor şi cel al pierde-rii însemnărilor. Cum, când ratam sistematic mode-lul studentului Erasmus cu prieteni şi întâlniri pro-videnţiale şi începusem să-i suspectez pe ai mei căvor şi altceva decât răs-uzatul am citit. Cum, cândeu însămi adăposteam dorul de ţară într-o dureredifuză de stomac şi mă gândeam la Creangă cândauzeam moldovence domoale umplând plase dehaine şi plângându-şi lipsa de bani.

Dilema ar trebui să fie oricum încheiată pentrucă, iată, de bunăvoie, am fost. Pe scurt: tone de mân-care, băutură, pe sub mânecă, lume multă, jumătateromâni, jumătate ne-studenţi, grădină, ploaie, for-maţie, cântat şi vorbit englezeşte. La detalii nu potajunge pentru că nu am voie. Un fel de regulă exter-nă ce s-a instalat insuficient în etica mea de uz per-sonal nu-mi dă voie. Ceva ce pleacă, cred, din copilă-ria mea, şi care spune: nu poţi dezvălui lucruri dincasa altuia odată ce ai fost invitat acolo, când vor-beşti prea multe e bârfă. O regulă pe care, neadapta-tă mie cum e, n-am obligaţia să o respect decât pejumătate. Fapt e că n-am găsit acolo nicio Itacă, nicimăcar una de criză, dar de întors m-am întors. Şisunt deja trei săptămâni de când, orice văd în jur,orice trăiesc mă sileşte să gândesc constant şi pitic:românia, românia, românia…

Aflu de la mama că s-au tăiat salariile. Că încăse vor mai tăia. Aflu de la M că, cel mai probabil, nuvor fi bani de conferinţă, încerc să-l conving să accep-te mai puţini oameni, nu vrea. D mă sună şi măîntreabă, jumătate glumind, jumătate nu: mai vii? Kîmi scrie că se mută în Finlanda şi: voi ce mai aştep-taţi? Se aglomerează zvonuri cum că ne vor tăiabursa. Logica mea se opune, n-au cum, sunt fondurieuropene, îmi explic, le explic, apoi cedez şi tac. Lîmi spune că la firma lui nu se taie salarii, dar nicide crescut, o vreme, nu vor mai creşte. Nu vreau să-lîntreb dacă ar vrea să plece. Ştiu că oricând şi-argăsi un serviciu şi mai ştiu şi că faţa buhăită aAmericii îl pândeşte. Eroarea mea că nu-mi potînfrâna curiozitatea nici la nuanţe infime ale acelu-

iaşi, apoi stupoarea mea să mă aud cum că nici nu arfi aşa rău dacă am fi în Europa, cum că pot scrieoriunde şi că poate aşa aş reuşi să obţin un post decercetător şi să-mi păstrez ochii care într-un an deactivitate de redactor au luat-o grabnic în jos pepanta miopiei.

Dorm tot mai puţin, trei ore devin lux şi cutoate astea mă simt bine. Sunt prea liberă ca sădorm. Sartre îmi e mai prezent ca niciodată. Aici numă capturează nimeni în privire, aici nu mă închidenimeni în obiect, aici nu sunt postumă ca să şteargăşi să adauge după voie sensuri în mine. Aici nu măîntâlnesc zilnic cu înţelepciunea pe care tot Sartre osocotea o inteligenţă eşuată într-un fel de ifos deinteligenţă, o gândire suficientă sieşi apusă în pro-dus de gândire. Înţelepciunea românească ce îţi dătoate reţetele de a fi, care îţi jalonează existenţaînainte de a o începe, care te taxează crunt pentruabateri, care ştie că o femeie nu e femeie până nu emamă, că de la 50 de ani nu te mai poţi îmbrăca înroşu, că nimic nu se compară cu un zâmbet de copil,că doctoratul trebuie făcut repede că apoi ai şi alteleîn viaţă, că sâmbăta e zi de curăţenie, că o invitaţiela dans nu se refuză, că nu e frumos să nu mergi înpriveghi, că oamenii în vârstă merită întotdeaunalocul din autobuz, că orice mamă e o mamă bună, şialtele, şi altele, şi altele. Atât de multe încât în som-nul meu scurt România e o piatră mică pe care olovesc ca pe o minge şi ea revine cât revine, apoi nuse mai întoarce şi în piciorul meu se cască goluri şiceva ce seamănă cu o bucurie mare.

Dimineaţa privesc atent oamenii de pe străzi.Femeile sunt frumoase în sensul profund, de fiinţă.Elegante, dar mai mult îmbrăcate practic, trec prinlume fără atitudini de podoabă. Mai puţină, multmai puţină poză. Bărbaţii au eşarfe şi după rafturi-le din magazin cred că folosesc creme de faţă. Nu flu-ieră şi ştiu să invite la cafea. Copiii sunt ai ambilorpărinţi, nu ai unui cârd de femei mamificate, de-apururi îngrăşate, cu pampers adânc înfipţi în gândi-re. De pe terase te străpung priviri ce trec peste tineşi te fac să te îndoieşti de propria-ţi corporalitate –eşti încorporat în peisaj fără să fii vizat, eşti descen-tralizat. Încerc să suprapun toţi aceşti oameni pestecei din România. Să-i amestec, să ascund şi să măverific. Să văd dacă i-aş putea distinge. Nu reuşescniciodată să duc operaţiunea până la capăt. Măopreşte clişeul morţii în plină stradă: şi nimănui nu-ipasă, trec toţi pe lângă tine şi nimic, în vreme ce noiaici, uniţi, buni, ospitalieri, calzi. Apoi cel al vecinu-lui ursuz: nu poţi întreba pe nimeni lucruri, dacăvrei să ştii ce fac ţi se răspunde că nu te interesează.Iar când cred că am scăpat, vine şi cel din aria meade interes, studiile asupra morţii: în postmodernita-te mortul e o marfă proastă, nu ne mai adunăm înjurul lui, nu mai avem ritualuri, moartea însăşi seascunde, şi când ne gândim că pe vremuri… Rămânîn faţa lor un timp, după care mintea mi se înceţo-şează. Aş vrea să strig, să urlu, să ies afară cumn-am ieşit niciodată, să pot în sfârşit spune ceea ce

n-am spus niciodată. Că nu cred nimic din toate pro-stiile astea, că mă doare corpul de cum mi-au atâr-nat clişeele de viaţă, precum nişte pietre, de cumîncearcă să mă disciplineze toţi mai rău decât ar fiputut-o face şcoala vreodată, de tot obiectul acestatâmp în care ar vrea să mă transform. De tribalis-mul înfiorător în care trăiesc şi căruia i se spunecomunitate. De bârfa deghizată în interesul pentrucelălalt, de faultarea sistematică într-un joc de echi-pă fals, ghidat după principiul capra vecinului. Deincultura stridentă perfect funcţională ca breloc,cheie, viză. Şi ce rost ar avea, mi-ar spune mama, săurli în Franţa. Şi de ce te temi de viitorul altora,mi-ar spune L. Şi de ce să mai spui şi altora lucruri-le astea, mi-aş spune eu. Ar trebui, într-adevăr să-mi ajungă că îmi pot păstra diferenţa. Seara, înnesomn, mă joc ca pe vremuri într-o chimie mică, debuzunar: mă decantez pe mine din ceilalţi.

***Locuiesc în Paris de aproape trei luni. Mama

va veni în curând să mă ajute să mă întorc. Am cum-părat multe cărţi, ar trebui să-mi ajungă. D m-asunat să-mi spună că abia aşteaptă să mă revadă. Kva pleca în Finlanda, dar are deja ceva îndoieli. Astao ştiu de la mama, K însăşi n-ar recunoaşte nici înruptul capului. Camera asta e tot mai mică.Descreşte şi mă face să mă simt ca o Alice. Mereu înnepotrivire. Cel mai probabil nu o să reuşesc săcitesc toate cărţile. E uman, mi-au spus, mi-am spus,m-am aproape convins. Câteva kilograme de morcovişi două ore de somn în plus pe noapte m-au făcut săîmi recuperez parţial ochii. În prezent, după o curăde auto-raţionalizare susţinută, după câteva hipno-ze induse la sfârşitul cărora reuşeam să mă întâl-nesc cu fiinţa mea pentru ceilalţi, cei depărtaţi, amreuşit să identific mai multe probleme sub titulatu-ra de românia. Ele îmi rămân de gestionat. Amfăcut-o deja în două moduri: scriind un poem şiaceastă corespondenţă, cu tot pseudo-ul ei. Cel maiinteresant însă va fi ce urmează. Celelalte moduri. �

38

ANUL XXI � Nr. 11 (704)

CONT

EMPO

RANU

L. ID

EEA

EURO

PEAN

Ă

ex libris ■ ex libris ■ ex libris ■ ex libris

Gina Sebastian AlcalayRapsodie în alb-negru cu LeonardBernsteinEditura Ideea Europeană, 2010

„Gina Sebastian este o foarte autenticăprozatoare. Chiar rănile, dezamăgirile,neîmplinirile au lăsat urme ce dau sensi-bilităţii care se exprimă în scrisul ei, notalor particulară, tonul lor, parfumul lor”.(Nicolae Balotă)

„Un scriitor profesionist de primă mână…O construcţie de carte extraordinară,nemaiîntâlnită în cărţile altor scriitori”. (Alex Ştefănescu)

„Este o carte de meditaţii, meditaţii asupra unor teme şi asupraunor personalităţi. Rareori în lumea noastră, în sensul de lumeacontemporană, mai poţi găsi un spirit atât de echilibrat şi cu oasemenea scară de valori morale şi culturale”. (Ana Blandiana)

CCORESPONDENŢĂORESPONDENŢĂ DINDIN FFRANŢARANŢA

Adriana TeodorescuParisul, aşa cum îl văd eu.România. România. România

Cine pleacă la Bangkok cu gândul că va aflaacolo paradisuri exotice, va fi poate deza-măgit. În toate călătoriile mele acolo,această constatare mi-a fost întărită.

Primul contact cu Bangkok-ul este acela cu un oraşenorm, în comparaţie cu care multe capitale europene parmici şi oarecum provinciale; circulaţia nu se opreşte zi şinoapte pe bulevardele sale – Thanon-uri – şi pe „express-way”-uri, adică şoselele aeriene care traversează partedin oraş, suspendate pe piloane de beton, ca acelea cares-au văzut la televiziunea din toată lumea cu prilejul ulti-melor tragice evenimente. Numeroase blocuri de 30-40 deetaje se ridică ca nişte adevărate turnuri din beton şi sti-clă, neavând nimic de invidiat modelelor lor din SUA.

Prima impresie de mare capitală o dă la venireînsuşi aeroportul Bangkok-ului; este un aeroport tot atâtde mare ca aeroportul oricărei metropole occidentale,doar că aici surprind pancartele pe care este scris„Wellcome in the Kingdom”, adică „Bine aţi venit înRegat”, dând un fior de emoţie şi amintind că Thailanda(Siam până în 1939) este o monarhie. Abia ieşit din aerulcondiţionat din aeroport te întâmpină o temperatură carechiar în luna ianuarie atinge 30 de grade Celsius!Aproape niciodată, nici măcar în „răcoroasele nopţi deianuarie” ale Bangkok-ului, temperatura nu scade sub 20de grade Celsius! Cum sunt lunile de vară nici să nu maivorbim…

După o noapte de nesomn în avion, am ieşit ime-diat, să văd oraşul. Chiar în faţa intrării în modernulhotel, am văzut pe un soclu de vreo doi metri o pagodă înminiatură, susţinută de patru elefanţi, deasupra căreiatrona o statuie a lui Buda; orhidee şi alte flori împletiteîn coroniţe erau depuse în ofrandă pe marginea acestuimic templu, împreună cu fructe locale – banane, papaya,mango. Era primul semn pe care-l dădea extremulOrient… Aproape de hotel era o casă frumoasă, cu unetaj, cu grădină în jur, un fel de vilă făcută în întregimedin lemn; deci nu era tot numai beton şi sticlă aşa cumapare de pe marile bulevarde, ci, lăturalnice, au mairămas încă din casele vechiului Siam. Dar pentru câttimp încă? În sens opus, unde străduţa, „soi”-ul, pe nume-le ei Sukhumvit 15 Soi, iese în marele bulevardSukhumvit, trec prin faţa hotelului Manhattan, undetaximetrişti şi conducători de samlo (riscio – triciclu – cumotor) stau în filă, trăgând de clienţi, şi văd în faţa aces-tui hotel un şantier unde se toarnă de zor betonul, pentrua înălţa un alt bloc. Puţinii paşi pe care-i fac pe străzilelăturalnice din jur îmi arată o activitate edilitară febrilă,care nu se opreşte nici noaptea, munca pe şantierele deconstrucţie fiind neîntreruptă! Mai supravieţuiesc încă,pe ici şi colo, case elegante, mari, din lemn, cu grădini, cuorhidee şi palmieri de nuci de cocos; fluturi mari, coloraţi,aproape cât o vrabie, zboară printre ramurile de orhidee.Dar pentru cât timp încă? Mă întreb iarăşi. Ajung pebulevardul Sukhumvit; aici, circulaţia este în toi. Şirurilungi de autobuze, limuzine elegante, mai toate de fabri-caţie japoneză, stau aproape pe loc, din cauza circulaţieiintense. Poliţiştii la intersecţii poartă un filtru de gaze lanas şi gură, deasemeni trec foarte rari biciclişti, cu ace-leaşi măşti. Zgomotul este intens, aerul foarte poluat.

Restaurantele, foarte dese, sunt întrerupte demagazine alimentare, un fel de „drugstore” unde se vândşi ziare şi ilustrate, în unele şi medicamente, apoi de pră-vălii de confecţii, unde în circa 8-12 ore se confecţioneazăcostume, cămăşi, etc., de mătase; în faţa lor, ocupând oparte din trotuar, într-un du-te vino neîncetat de trecă-tori, sunt aşezate tarabe care expun de la kimonouri, cra-vate, maiouri, pielărie până la păpuşi de lemn în stillocal, măşti, cutii lăcuite şi zeci de alte obiecte (de exem-plu, pentru cine este amator, şerpi împăiaţi…). La margi-nea trotuarului sunt aşezate măsuţe, la care mănâncămulţi localnici; mîncarea este pregătită pe marginea stră-zii la plite sau grătare pe cărbuni, sau este deja prepara-tă şi atârnă – găini sau mai ales raţe mari fripte – îndosul geamurilor de sticlă ale galantarelor mobile, ală-turi de stranii fiinţe marine, crustacei, caracatiţe, etc., pecare numai văzându-le îmi trece pofta de mâncare.Carne, carne, carne, peste tot, în ţara budismului care-şi

exortează credincioşii: nu face să sufe-re nici o fiinţă…

Citesc meniul la intrarea într-unrestaurant: snake head soup (supă decap de şarpe). Voi afla că nu se tratea-ză de cap de şarpe (deşi se mănâncă şidin aceştia…) ci de un peşte care secheamă astfel. Oricum, îmi este destulnumele… Ajung deodată în faţa uneistrăzi fără ieşire, pe care sunt parcatemaşini; este în realitate intrarea la unhotel, hotelul Ambassadori. Un du-tevino neîncetat de maşini care intră şiies, este dirijat de băieţi în uniformă,

un corp de poliţie privată a hotelului. În faţă sunt maimulte restaurante, în spate se ajunge la una din intrări-le unui imens hotel – şi sunt vreo câteva zeci de astfel dehoteluri la Bangkok – la etajele căruia se află localuri ca„pub”, „lounge”, „night”, restaurante, etc. Ies din nou înstradă şi mă îndrept în sens opus, ajungând la întretăie-rea cu un alt bulevard, la colţul căruia este un maremagazin universal: Robinson. Aici se găsesc de toate, dela scobitori şi alimente de toate felurile până la îmbrăcă-minte şi cele mai sofisticate articole electronice. La par-ter şi la subsol funcţionează restaurante: tailandez, japo-nez, chinez, vietnamez. Singura greutate este să alegi…Afară s-a întunecat, mă duc la unul din restaurantelenumeroase indiene care, după mulţi ani după prima meacălătorie, s-au deschis acum pe Sukhumvit Road şimănânc astfel ceva vegetarian, în această ţară budistă,aproape de ecuator, unde aparent, se mănâncă totuşinumai carne…

Mă întorc la hotel, am făcut doar câteva sute demetri în jur şi am văzut atâtea lucruri, de care îmi voiaduce aminte tot restul vieţii. Sting luminile şi mă uit pefereastra largă a camerei. O lună rotundă se ridică pecerul Siam-ului şi la lumina lunii stau câteva clipeîntr-un colocviu mut cu câteva case de tek care se văd jos,lângă hotel…

Oraşul este străbătut de un fluviu larg, mare, ChaoPhya, sau cum este mai cunoscut de europeni, fluviulMenam, la care se ajunge din centrul Bangkok-ului stră-bătând câţiva kilometri de asfalt şi blocuri. El schimbădimensiunea existenţială a oraşului, imprimându-i o altărespiraţie. Îmbarcat pe un vaporaş trăiesc clipe de mareîncântare. Pe fluviu trec cu mare viteză bărci lungi, fru-mos arcuite, cu coada (pupa) care se ridică din apă, ase-meni unor gondole cu motor, transplantate în peisajulacesta tropical. Trecem pe lângă săgeata de piatră ce seridică solitară şi sobră a pagodei în stil khmer, Wat-Arun,pe a cărei trepte se văd în fiecare zi, mici, un furnicar deoameni, urcând şi coborând. Vaporaşul coteşte pe uncanal şi intrăm brusc într-un peisaj agrest de trestii dezahăr şi palmieri de nuci de cocos pe malul fluviului, caîntr-o pădure ecuatorială. Apar case ridicate pe pariadânc înfipţi în apă, viaţa desfăşurându-se pe apă, sau,când casele sunt mai apropiate, pe punţi de lemn care leleagă una de alta; femei spală rufe în apa fluviului, alte-le curăţă zarzavaturi de culori şi forme necunoscutenouă, copii cu ochi migdalaţi ne zâmbesc de pe platforme-le de lemn, câte unul mai măricel se scaldă în râu. Este oatmosferă neobişnuită, aproape ireală. Ajungem la undebarcader, unde pe mal, în dosul unei incinte de piatrăse înalţă acoperişurile suprapuse ale mai multor temple.Este Wat-Sai. Pe mal, pe o punte de lemn de-a-lungulrâului, se desfăşoară pe o lungime de câteva sute demetri, sub un larg acoperiş comun, viaţa frenetică a uneipieţe plutitoare, cu temeliile pe piloane de lemn înfiptesub apă; înainte erau mult mai numeroase şi aveau unrol mult mai mare în viaţa economică a oraşului.

Numeroase bărci se încrucişează pe braţul de apădevenit strâmt, cele mai multe conduse de femei, încărca-te cu fructe, legume, flori, schimbând mărfurile direct pefluviu, sau ducându-le la magazinele de pe o parte şi altaa fluviului, unde sunt depozitate în magazii. Este cevamai viu, mai colorat decât Veneţia, deşi altfel, în aceastăsoră rustică a sa, nebănuită, de aproape de ecuator.

Ne desprindem din această atmosferă extraordina-ră şi ne întoarcem la Bangkok, la complexul de templedin incinta vechiului Palat regal, Wat Phra Keo (Buda desmerald). Poate voi confunda ordinea în care am văzutaceste temple, căci le-am văzut în ani diferiţi, dar voi dao descriere a lor împreună, căci sentimentul ce-l inspirănu poate fi divizat în fracţiuni de timp.

Intrăm prin poarta din zidul de piatră ce înconjoa-ră lăcaşul, mai bine zis lăcaşele, templele budiste fiindtoate mânăstiri – cu excepţia lui Wat Phra Keo – undetrăiesc atât monahii cât şi tinerii care cel puţin odată înviaţă petrec un timp la mânăstire, putând reveni ori decâte ori vor. În jurul templelor, căci la Wat Phra Keo suntvreo şapte temple, ne întâmpină un popor de făpturifabuloase, încremenite în piatră: dragoni cu figuri stranii

şi înfricoşetoare, ce stau de pază cu săbiile ridicate, femeia căror parte inferioară a corpului este de pasăre,oameni-peşti, demoni, etc. Pe balustrada de-a-lungultreptelor de la intrarea în unele temple este răsucit unşarpe – naga – cu şapte capete, ceea ce mă face să măgândesc la balaurul cu şapte capete din basmele noastrepopulare. Căci sunt uneori, la depărtări uriaşe, coinci-denţe a căror explicaţie este încă învăluită în mister. LaWat Po, templul lui Buda culcat – dar există la toate tem-plele budiste – sunt numeroase stupa – turnuleţe ţuguia-te de piatră de câţiva metri înălţime, în care se află depu-să cenuşa defuncţilor, cu fotografiile unora dintre eiexpuse pe stupa, căci budiştii tailandezi îşi încinereazămorţii. �

CONTEMPORANUL. IDEEA EUROPEANĂ

NOIEMBRIE 2010

39

• CLUBUL CĂRŢII IDEEA EUROPEANĂ •

Doriţi să vă formaţi o bibliotecă universală? Comandaţi cărţile propusede Editurile Ideea Europeană şi EuroPress Group.Comenzile Dumneavoastră vor fi expediate prin poştă, cu plata ramburs.Reduceri de preţ la serviciul Carte prin Poştă: • 5% – 5-19 ex.; • 10% – 20-29 ex.; • 20% peste 100 ex.Reduceri de preţ la sediul editurii: • 10% – 3-9 ex.; • 15% – 10-19 ex.; • 20% peste 20 ex. Comandând 5 cărţi anual puteţi deveni membrual Clubului Cărţii Ideea Europeană, iar la următoarele comenzi beneficiaţi de 15% reducere pentru fiecare carte comandată. Membrii Clubului Cărţii Ideea Europeană vor participa în fiecare an la concursul cu premii pentrufidelitate şi vor primi gratuit catalogul anual alEditurilor Ideea Europeană şi EuroPress Group. Fundaţia Culturală Ideea Europeană / CP 113, OP 22, Sector 1, Bucureşti, cod 014780; tel./fax: 4021. 212 56 92; E-mail: fcideeaeuropeana@yahoo.comWeb: www.ideeaeuropeana.ro

PA R T E N E R I M E D I A :

RADIO ROMÂNIA CULTURALCONVORBIRI LITERAREPOEZIATIMPULDACIA LITERARĂAPLERFEDCRPA RT E N E R I :SC ERC PRESS SRLEUROPRESS MEDIA

■ Un cerşetor întinde mâna cătreun domn, dar acesta nu-i dănimic: – Lasă că ştiu eu că, dacă ţi-aş dabani, i-ai bea! – Domnule, dar eu nu beau deloc! – Atunci i-ai da pe ţigări. – Dar eu nu fumez! – Atunci, i-ai cheltui cu femeiuşoare… – Domnule, n-am făcut niciodatăaşa ceva! – Atunci, vino să vadă soţia meacum arată un bărbat fără vicii.

■ Dimineaţa. Autobuzul pleacădin staţie, după el aleargă o doam-nă şi strigă: – Oameni buni, opriţi, vă rog,autobuzul! Întârzii la lucru! Pasagerii îl roagă pe şofer săoprească. Doamna se urcă şispune, bucuroasă: – Am reuşit… Aşa, biletele lacontrol!

■ Scufiţa Roşie: – Bunico, de ce ai ochii aşa mari? – Bunico, de ce ai urechile aşamari? – Bunico, de ce ai dinţii aşa mari? Bunica: – Hai, gata, că mă enervezi. Punelupa aia pe masă şi cară-te lamaică-ta!

■ La spital, radiologul îi spunepacientului:

– Am două veşti, una buna şi unaproastă. Pe care o zic înainte? – Pe cea rea. – Păi, aveţi o tumoare imensă peplămâni! – Şi, care e cea bună? – Se poate rezolva în Photoshop!

■ – Nu po's'nţeleg de ce am fostadus la pol… poliţie! exclamă unbeţiv, plin de indignare. – Pentru băutură! îi răspunde ofi-ţerul de serviciu. – Păi, de ce nu zici aşa? Adu-miun coniac!

■ Horoscop Sănătate: Astrele îţi surâd. Bani: Astrele îţi surâd şi mai tare. Dragoste: Astrele deja se prăpă-desc de râs.

■ Anul 1981 1. Prinţul Charles se căsătoreşte 2. Liverpool câştigă CupaCampionilor Europeni 3. Papa moare Anul 2005 1. Printul Charles se căsătoreşte 2. Liverpool câştigă LigaCampionilor 3. Papa moare Concluzie pentru 2008: dacăCharles se mai căsătoreşte încă odată şi Liverpool ajunge iar înfinală, ar fi bine să-l anunţe cine-va pe Papa.

■ Bancurile luniiCCORESPONDENŢĂORESPONDENŢĂ DINDIN TTHAILANDAHAILANDA

Emil RaţiuBangkok, ieri şi azi…

Evidenţa informatizată a tirajelor şi produselor este realizată în sistemul internaţional GS1, administrat în România de

GS1 România.www.gs1.ro

Apare lunar 5 lei

� �

� �

CK

Pentru anul 2010 vă invităm să vă abonaţila revista Contemporanul. Ideea EuropeanăABONAMENT ROMÂNIA: 60 LEI/ANABONAMENT STRĂINĂTATE: 70 EURO/AN

Taxele de expediere sunt incluse în această sumă.

Asociaţia CONTEMPORANULSediu social: Calea Victoriei nr. 115, Sector 1, Bucureşti Cod fiscal: 26718854 Cont Lei: RO61RNCB0072115479360001Cont Euro: RO34RNCB0072115479360002BCR Filiala Sector 1 Bucureşti

Adresa redacţiei: Asociaţia CONTEMPORANULC. P. 113, O. P. 22, Sect. 1,Bucureşti, cod 014780 tel./fax: 4021 212 56 92; 4021 310 66 18; 0742 489 059E-mail: office@contemporanul.ro;

contemporanul@yahoo.comWeb: www.contemporanul.ro

Abonamentele se pot face la sediul redacţiei, prin Compania Naţională „Poşta Română” S.A., Zirkon Media, S.C. Rautakirja România S.A., S.C. Orion Press Impex 2000 SRL, S.C. ManpresDistribution SRL, S.C. MT Press Impex SRL.

www.ercpress.ro

Planeta IsraelPlaneta IsraelEditura EUROPRESS GROUP

Text şi fotografii de AURA CHRISTIAlbum editat cu sprijinul Administraţiei Fondului Cultural Naţional

Planeta Israel este fructul unui voiaj de informare şi documentare în Ţara Sfântă în anul 2007, ocazie cu care Aura Christi susţine un turneu de lec-turi publice şi conferinţe în Tel Aviv, Haifa şi Ierusalim. Alături de Aura Christi, turneul i-a avut ca protagonişti pe câţiva scriitori de marcă: LeonVolovici, G. Mosari, Moshe Idel, Andrei Fischof etc. Albumul întruneşte fotografii realizate în policromie, imagini memorabile din acest epicentru almonoteismelor lumii. În egală măsură albumul cuprinde poeme, textul unei mese rotunde desfăşurate la temelia Sfintei Cetăţi, precum şi ecourileunor vechi prieteni ai autoarei pe marginea turneului realizat împreună cu Andrei Potlog, editorul şi fratele scriitoarei. Albumul poate fi comandatla sediul editurii, precum şi în librăriile de calitate din ţară.