MINISTERUL EDUCAŢIEI AL REPUBLICII MOLDOVA

Universitatea de Stat din MoldovaFacultatea Ştiinţe Economice

Catedra Finanţe şi Bănci

Teză de an

EVALUAREA REZULTATELOR FINANCIARE ALE ÎNREPRINDERII ŞI

CĂILE DE SPORIRE A LOR

Cuprins

Introducere……………………………………………………………………… 3

Capitolul I. Evaluarea rezultatelor financiare ale întreprinderii şi căile de sporire a

lor ……………………………………………………………………………….. 5

1.1 Esenţa şi tipologia rezultatelor financiare .................................................5

1.2 Structura cheltuielilor şi veniturilor întreprinderii - element indispensabil formării

rezultatului financiar ……………………………………………………………...9

1.3 Factorii de influenţă asupra rezultatelor financiare ale întreprinderii ......15

Capitolul II. Analiza situaţiei economico-financiară a întreprinderii ........... 21

2.1 Caracteristica generală a întreprinderii .....................................................21

2.2 Evoluţia întreprinderii ……………………………………………………22

2.3 Structura de conducere a întreprinderii ......................................................23

2.4 Analiza patrimoniului întreprinderii ...........................................................26

2.5 Analiza surselor de finanţare ......................................................................27

2.6 Eficienţa activităţii economico-financiare ..................................................29

Concluzii generale privind situaţia actuală şi perspectivele dezvoltării

întreprinderii ………………………………………………………………......36

Bibliografie ………………………………………………………………….. 39

Introducere

Actualitatea temei. Procesul de privatizare, de liberalizare a preţurilor şi activităţilor economice,

deşi sunt componente esenţiale ale economiei de piaţă, s-au dovedit a fi insuficiente în vederea

constituirii unei economii de piaţă eficace. Capacitatea redusă de autofinanţare, insuficienţa de mijloace

circulante, preţurile înalte la resursele financiare şi energie, necompetivitatea producţiei şi pierderea

pieţelor tradiţionale de desfacere, conducerea administrativă greoaie n-au permis întreprinderilor s-ă facă

faţă noului sistem economic, ci, dimpotrivă, a condus la o stare dezastruoasă a acestora.

În decursul ultimului deceniu volumul producţiei industriale s-a redus cu 63%, capacităţile de

producţie se utilizează doar la nivelul de 10-30%. Mai mult de jumătate din numărul întreprinderilor

industriale generează pierderi, unele abia de-şi acoperă cheltuielile.

Drept rezultat, creşte numărul întreprinderilor falimentare, iar economia Republicii Moldova este

ameninţată de pericolul dezindustrializării. Pornind de la situaţia creată, problema centrală în practica

economică contemporană a devenit căutarea unor soluţii eficiente de redresare economică şi financiară a

acestui sector de maximă importanţă pentru însăşi existenţa Republicii Moldova. Procesul de elaborare a

soluţiilor menţionate trebuie conceput, însă, cu evaluarea rezultatelor înregistrate de sectorul

întreprinderilor industriale pentru a se reuşi identificarea factorilor şi a cauzelor care le-au generat. Şi în

acest sens, evaluarea rezultatelor financiare ale întreprinderii este chemată să devină fundamentul

acestor soluţii.

În acest context, tema prezentei lucrări se dovedeşte oportună, deoarece pe o direcţie de studiu de

un apreciabil interes teoretic şi, îndeosebi pragmatic.

Scopul lucrării constă în studierea, cercetarea structurii şi importanţei rezultatelor financiare şi

estimării rezultatelor financiare a întreprinderilor Republicii Moldova.

Scopul propus a impus rezolvarea următoarelor obiective:

1. Determinarea esenţei şi tipologiei rezultatelor financiare;

2. Analiza structurii cheltuielilor şi veniturilor întreprinderii ca element indispensabil formării

rezultatului financiar;

3. Descrierea factorilor de influenţă asupra rezultatelor financiare ale întreprinderii;

4. Examinarea riguroasă a sistemului de indicatori ce reflectă rezultatele financiare ale unităţilor

de producţie, conţinutul lor, metodele de calcul şi apreciere;

5. Analiza surselor de finanţare, patrimoniului şi eficienţei activităţii economico-financiare a

întreprinderii;

6. Evidenţierea rezervelor interne de majorare a rezultatelor financiare şi elaborarea măsurilor

concrete pentru mobilizarea lor pe viitor ;

7. Perfecţionarea mecanismului analitic în domeniul temei de cercetare în baza rezultatelor

financiare şi posibilităţilor utilizării ei pe parcursul elaborării programului previzional de

dezvoltare a unităţilor de producţie;

În baza scopului lucrării autorul a elaborat următoarea structură a tezei, care constă din:

introducere, două capitole, concluzii, bibliografie şi anexe referitoare la informaţia utilizată din

rapoartele financiare pe anii 2007, 2008 şi 2009 de la întreprinderea analizată. Volumul lucrării

constituie 40 pagini.

În capitolul 1 al tezei, am analizat teoretic tema „Evaluarea rezultatelor financiare ale

întreprinderii şi căile de sporire a lor”, iar în capitolul 2 al tezei, am analizat sistemul de indicatori ce

reflectă rezultatele financiare ale unităţilor de producţie, conţinutul lor, sursele de finanţare a

patrimoniului şi eficienţa activităţii economico-financiare la Întreprinderea de Stat „Combinatul de Vin

de Calitate „Mileştii Mici””.

Capitolul 1. Evaluarea rezultatelor financiare ale întreprinderii

şi căile de sporire a lor

1.4 Esenţa şi tipologia rezultatelor financiare

Principalul obiectiv al întreprinderilor este de a obţine rezultate financiare pozitive. În decursul

activităţii este necesară măsurarea rezultatelor activităţilor desfăşurate, prin aprecierea nivelului de

dezvoltare a întreprinderii, a modului în care sunt utilizate resursele economice şi financiare de care

dispune.

Sub aspect financiar-contabil, rezultatul exerciţiului financiar reprezintă diferenţa dintre venituri şi

cheltuieli, care poate fi:

- Profit, cînd veniturile sunt mai mari decît cheltuielile.

- Pierdere, cînd cheltuielile sunt mai mari decît veniturile.

Evaluarea rezultatelor financiare ne ajută să identificăm punctele slabe şi punctele tari ale

activităţii unei firme, precum şi modul de îndeplinire a obiectivelor financiare prestabilite. Pentru acest

lucru, sunt folosite informaţiile cuprinse, în principal, în bilanţurile contabile, contul de profit şi

pierdere, situaţia cash flow-ului şi diferitele bugete de activitate, acestea fiind analizate cu ajutorul unor

instrumente şi metode specifice.

Din cadrul indicatorilor de exprimare a rezultatelor financiare ale întreprinderii fac parte:

1. Volumul vînzărilor – exprimă valoarea producţiei fizice realizate în decursul unei perioade. Se

calculează conform formulei:

Volumul vînzărilor = Qv ×Pv – TVA,

unde,

Qv - reprezintă volumul producţiei vîndută ,

Pv – preţul de vînzare unitar,

TVA – taxa de valoare adăugată.

Acest indicator ne permite să facem aprecieri cu privire la locul întreprinderii în sectorul său de

activitate, a poziţiei sale pe piaţă, a aptitudinii acesteia de a lansa şi dezvolta diferite activităţi

profitabile. Creşterea indicatorului, în raport cu media pe ramură sau cu nivelul concurenţilor, semnifică

o poziţie forte a întreprinderii pe piaţa produselor şi serviciilor.

2. Profitul brut (PB), reprezintă rezultatul obţinut în urma vînzării producţiei, prestării serviciilor şi

executării lucrărilor. Se calculează ca diferenţa dintre veniturile din vînzări (VV) şi costul vînzărilor

(CV)

PB = VV- CV

Creşterea veniturilor din vînzări într-un ritm superior creşterii costului reprezintă principala

condiţie de asigurare a eficianţei activităţii de producţie.

3. Rezultatul activităţii operaţionale (Rop)

Rop = PB + alte venituri operaţionale – cheltuieli comerciale – cheltuieli generale şi administrative

– alte cheltuieli operaţionale

Depăşirea cheltuielilor generate de activitatea de producţie şi comercializare a bunurilor şi

serviciilor şi celor de gestiune, în ansamblu a întrepinderii de către veniturile încasate din activitatea

operaţională semnifică obţinerea de profit, care constituie principalul garant al unui viitor prosper al

întreprinderii.

4. Rezultatul activităţii investiţionale (Rinv) se calculează ca diferenţa dintre veniturile

investiţionale şi cheltuielile investiţionale. Rezultatul pozitiv (profit) ori negativ (pierderi) generat de

activitatea investiţională permite să facem aprecieri asupra competenţei echipei manageriale de a estima

şi plasa capitaluri pe termen lung , de gestionare a acestora.

5. Rezultatul activităţii financiare (Rfin) se determină ca diferenţa dintre veniturile şi cheltuielile

legate de modificarea capitalului propriu şi celui împrumutat.

6. Rezultatul activităţii economico-financiare = Rop +/- Rinv +/- Rfin

7. Rezultatul excepţional se calculează ca diferenţa dintre veniturile excepţionale şi pierderile ce

apar în legătură cu apariţia unor evenimente nefavorabile întreprinderii. Obţinerea profitului este

posibilă în cazul în care echipa managerială a putut să protejeze întreprinderea faţă de eventualele riscuri

ce pot apărea.

8. Rezultatul perioadei de gestiune pînă la impozitare se obţine prin însumarea rezultatelor ce

provin din cele patru activităţi ale întreprinderii: operaţională, investiţională, financiară şi excepţională.

[4; pag.164-166]

Dacă în urma calculului rezultă o mărime mai mare decît zero, este vorba de profitul perioadei de

gestiune pînă la impozitare; dacă rezultatul este negativ, este vorba de pierdere. Profitul se supune

impozitării, rezultînd profitul net, cel care rămîne la dispoziţia întreprinderii şi reprezintă principala

sursă de creştere economică, dar şi motivaţia obiectivă a proprietarilor de a-l reinvesti în organizarea

producţiei de noi bunuri şi servicii cu scopul de maximizare în timp.

În condiţiile economiei de piaţă, profitul reprezintă unul din obiectivele de bază ale activităţii unei

întreprinderi. Obţinerea profitului este raţiunea de a fi a întreprinderii, scopul principal pe care îl are

antreprenorul înainte de a iniţia o afacere.

Profitul, este în cel mai restrîns sens, venitul pe care îl obţin agenţii economici, ca produs al

utilizării capitalului. În sensul cel mai larg, profitul este cîştigul pe care-l obţin agenţii economici, ca

surplus peste costul de producţie. De aici, rezultă ca profitul este avantajul realizat în forma bănească

dintr-o acţiune, operaţie sau activitate economică. Prin urmare orice agent economic nu poate progresa,

nu se poate dezvolta dacă nu obţine profit. [6; p.35]

Profitul se determină potrivit unei metodologii oficiale, rezultate din reglementările în vigoare ale

fiecarei ţări şi reprezintă o sumă globală, care teoretic si practic poate fi formată din două componente:

- profitul legitim sau legal - realizat în contextul respectării prevederilor legale de-a lungul întregii

activităţi din care este obţinut. Este de dorit ca întreaga diferenţă dintre venituri şi costuri să reprezinte

un asemenea profit pentru a înlătura orice aspecte neplacute ce rezulta din nerespectarea legalităţii;

- profitul nelegitim sau nelegal - realizat în contextul încălcării deliberate sau nu a legalităţii, prin

atribuirea unor cote procentuale de profit peste cele admise de lege, sustragerea de la plata impozitelor şi

a taxelor, "umflarea costurilor", efectuarea unor duble înregistrări etc. [6; pag. 36]

Profitul, este impozitat conform legilor din fiecare ţară. Cine-l deţine poate dispune de profit

numai dupa plata impozitelor. Pornind de la marimea şi modul de stabilire a impozitelor a aparut

conceptul de profit admis, care reprezintă instituţionalizarea unei mărimi a profitului care se stabileşte

nu atît în funcţie de factorii economici, ci de decizia autorităţilor şi de politica statului de a asigura un

anumit nivel al profitului pe ramuri, subramuri, pe categorii de marime a firmelor etc. Adesea el apare

şi sub titulatura de profit net.

Profitul net obţinut la întreprindere se repartizează în:

1 .Constituirea fondului de remunerare a acţionarilor;

2 .Constituirea fondului de rezervă;

3 .Constituirea fondului de dezvoltare economică (fondul de investiţii) etc.

Indiferent de forma pe care o îmbracă, profitul îndeplineşte anumite funcţii pentru agenţii

economici, proprietari, întreprinzători, populaţie, societate în general:

a) funcţia de motivare a firmelor, luate în ansamblu ca entităţi economice, a întreprinzătorilor şi

proprietarilor firmelor respective. Profitul stimulează iniţiativa economică a acestora, el determină

acceptarea riscurilor de către întreprinzători şi prin aceasta, contribuie la stimularea producţiei de bunuri.

b) funcţia de creştere, ce pune în evidenţă faptul că profitul stă la baza creşterii producţiei, a

dezvoltării firmelor, a apariţiei de noi întreprinderi, etc. El reprezintă sursa principală a acumulărilor pe

baza cărora se constituie investiţiile, sursa de bază a creşterii economice.

c) funcţia de control asupra activităţii firmelor. Nivelul si dinamica profitului însuşi, constituie un

adevarat barometru al calităţii activităţii agenţilor economici. Cu cît profitul este mai mare si cu cît

perioada în care se insuşeşte el este mai îndelungată, cu atît mai mult se verifică în practică, calităţile şi

abilitatea agentului economic în rîndul oamenilor de afaceri.

d) Profitul îndeplineşte o importantă funcţie socială , constituind baza procurării resurselor

necesare pentru finanţarea acţiunilor social - culturale.

e) Profitul îndeplineşte funcţia de indicator sintetic de apreciere a eficienţei folosirii capitalurilor şi

a desfăşurării activităţii. Este cel mai bun indicator de apreciere a modului de folosire a resurselor în

cadrul activităţii;

f) Profitul - sursa de autofinanţare. O parte din profitul obţinut poate fi folosit pentru finanţarea

propriei activităţi;

h) Profitul - sursa de acoperire a capitalurilor împrumutate. Dacă o întreprindere deţine capitaluri

împrumutate ea poate efectua plata dobînzilor din profitul obţinut;

i) Profitul asigură formarea resurselor bugetului statului, 17% din totalul veniturilor la bugetul de

stat provine din impozitul pe profit ( a treia sursă de venit la bugetul de stat); [6; pag. 40] Formarea

profitului vezi anexa 1.

În orientarea deciziilor în activitatea economico-financiară, un rol important îl constituie

previziunea profitului.

Necesitatea previzionării profitului întreprinderii este impusă de o serie de împrejurări, printre

care:

1. profitul are destinaţii bine precizate, fiind sursa principală atât a autofinanţării şi altor fonduri

proprii ale întreprinderii cât şi a fondurilor bugetului de stat,

2. prin previzionarea profitului se realizează legătura între programarea volumului fizic al

producţiei, programarea costurilor producţiei şi politica de preţuri a întreprinderii,

3. previzionarea profitului şi a destinaţiilor lui este impusă şi de necesitatea asigurării echilibrului

financiar al întreprinderii întrucât profitul dă naştere la fluxuri băneşti în ambele sensuri, prin obţinere şi

destinaţii.

Previzionarea profitului se poate realiza prin două metode:

- metoda directă, stabilindu-se profitul pe produs sau grupă de produse şi pe total cifră de

afaceri;

- metoda indirectă (metoda raportării la perioada de bază), stabilindu-se profitul pe totalul

întreprinderii cu evidenţierea influenţei factorilor de variaţie a profitului.

Componentele rezultatelor finale brute au destinaţii exacte şi termeni de satisfacere precizate prin

acte normative.

Rezultatele finale aferente unor venituri nete ale statului se virează la termenele de efectuare a

plăţilor respective la buget.

Profitul are prin destinaţiile sale un caracter polifactorial. El asigură îndeplinirea tuturor

funcţiilor atribuite întreprinderii, fixându-i locul în cadrul complexului economic naţional şi a pieţii.

Într-o anumită măsură repartizarea profitului reprezintă esenţa politicii financiare la nivel

microeconomic.

Modul de repartizare a profitului trebuie să constituie o importantă pârghie financiară menită să

stimuleze creşterea şi dezvoltarea întreprinderii, creşterea productivităţii muncii şi ridicarea nivelului

calitativ al produselor şi serviciilor realizate. Proporţiile distribuirii profitului net, la societăţile

comerciale cu capital de stat sau mixt, precum şi la regiile autonome, sunt stabilite în conformitate cu

prevederile actelor normative. La societăţile comerciale cu capital privat majoritar, repartizarea

profitului este hotărâtă de către Adunarea Generală a Acţionarilor sau Asociaţilor.

Profitul net supus repartizării se obţine prin deducerea din rezultatul brut al exerciţiului a

impozitului pe profit determinat prin aplicarea cotei legale la profitul impozabil. Astfel:

Pn = RB - Ip , unde: Pn - profitul net ( rezultatul net al exerciţiului),

RB - rezultatul brut;

Ip - impozitul pe profit

După determinarea profitului net, se fac următoarele repartizări din acesta:

a) constituirea de rezerve legale;

b) surse proprii de finanţare (pentru sumele rezultate din valorificarea

mijloacelor fixe în cursul anului).

La societăţile comerciale cu capital majoritar de stat, profitul net se repartizează pe următoarele

destinaţii:

1.constiturea fondului de dezvoltare;

2. constituirea fondului de participare a salariaţilor la profit;

3. cota managerului;

4. surse proprii de finanţare;

5. alte repartizări prevăzute de lege ( fondul pentru acţiuni socialculturale, fondul pentru protecţia

mediului);

6. dividende.

Repartizarea pe destinaţii a profitului net se face parţial în timpul exerciţiului, în special pentru

constituirea fondului de dezvoltare, fondului pentru acţiuni social-culturale, sumei destinate din profitul

finanţării activelor circulante, urmând ca repartizarea definitivă pe destinaţii să se efectueze la sfârşitul

anului în funcţie de nivelul realizat. [26; 16-18]

1.5 Structura cheltuielilor şi veniturilor întreprinderii - element indispensabil

formării rezultatului financiar

Oricare ar fi tipul de activitate a întreprinderii, cheltuielile sunt inevitabile. Cheltuielile ce apar la

începutul activităţii unei întreprinderi sunt atît cheltuieli curente, legate de achiziţionarea stocurilor,

plata salariilor ş.a., cît şi cheltuieli pentru realizarea investiţiilor strict necesare lansării afacerii. În

perioadele următoare, întreprinderea este în căutarea unor surse de finanţare pe termen lung, căci apariţia

profitului le permite, deja, acoperirea cheltuielilor curente. În perioada dezvoltării depline, apariţia

cheltuielilor este determinată de necesitatea retehnologizării întreprinderii, ca urmare a uzurii morale şi

fizice, de diversificarea afacerii, ceea ce implică instalarea noilor factori de producţie, noi investiri de

fonduri. [4; pag.156-163]

Cheltuielile reprezintă sursele utilizate şi pierderile care apar ca rezultat a activităţii economico-

financiare şi nu sunt legate nemijlocit de procesul de producţie. Spre deosebire de consumuri,

cheltuielile nu se include în costul vînzărilor, se reflectă în raportul privind rezultatele financiare şi se

scad din venituri la determinarea rezultatului perioadei de gestiune. [3; pag.5]

Cheltuielile se divizează, la întreprindere, pe tipuri de activităţi, şi anume:

1.Cheltuieli ale activităţii operaţionale, cuprind cheltuielile ocazionate de efectuarea activităţii

de bază a întreprinderii şi cuprind:

I. Costul vînzărilor - Spre deosebire de cuantumul valoric al resurselor de care dispune

întreprinderea într-o anumită perioadă, costul vînzărilor exprimă numai ceea ce s-a consumat efectiv din

aceste resurse pentru producerea bunurilor, prestarea serviciilor, relevînd mărimea exactă a efortului

depus în vederea realizării obiectivului de producere a bunurilor şi/sau prestare a serviciilor.

Acestea cuprind:

a) la întreprinderile de producţie – consumurile materiale directe, consumurile directe privind

retribuirea muncii, inclusiv contribuţiile pentru asigurările sociale, consumurile indirecte de producţie

aferente produselor vîndute;

b) la întreprinderile comerciale – valoarea de bilanţ a mărfurilor vîndute (suma cea mai mică

dintre valoarea de intrare a mărfurilor procurate şi valoarea realizabilă netă);

c) la întreprinderile de prestări servicii – consumurile pentru materiale şi retribuirea muncii,

precum şi consumurile indirecte de producţie aferente serviciilor prestate;

II. Cheltuieli comerciale - sunt cheltuielile aferente desfacerii produselor, mărfurilor şi prestărilor

de servicii. Acestea cuprind:

a) cheltuielile de ambalare (inclusiv valoarea ambalajului şi materialelor de ambalat) şi

împachetarea produselor şi mărfurilor;

b) cheltuieli de transport – expediere a produselor fsbricate şi a mărfurilor (cu excepţia cazurilor

în care acestea se recuperează de către cumpărător), taxele vamale etc.;

c) remunerarea lucrărilor de marcare, certificare a produselor şi mărfurilor, întocmirea

declaraţiilor vamale pentru vînzarea produselor peste hotarele republicii;

d) cheltuielile de reclamă, participarea la expoziţii, tîrguri, valoarea mostrelor de mărfuri

transmise, în conformitate cu contractele încheiate sau alte acte, nemijlocit cumpărătorilor

sau organizaţiilor de intermediere cu titlu gratuit şi care nu pot fi returnate, alte cheltuieli

similare;

e) cheltuieli privind remunerarea muncii salariaţilor de la întreprinderile de comerţ, care cuprind

salariile de bază şi suplimentare, diverse adaosuri, sporuri, prime plătite vînzătorilor,

casierilor, hamalilor, precum şi bucătarilor, ospătarilor la întreprinderile de alimentaţie

publică şi altui personal, care participă nemijlocit la vînzarea mărfurilor;

III. Cheltuelile generale şi administrative - sunt cheltuielile privind deservirea şi gestiunea

întreprinderii în ansamblu. Acestea cuprind:

1.Cheltuielile privind retribuirea muncii personalului de conducere şi gospodăresc, premiile de

orice tip conform sistemelor existente la întreprindere, adaosurile de orice tip, inclusiv:

a) sumele plătite pentru absenţele forţate sau îndeplinirea unui lucru plătit insuficient în cazurile

prevăzute de legislaţie;

b) suplimentele (adaosurile) plătite pentru concediul medical pînă la nivelul salariului efectiv,

stabilit de legislaţie;

c) diferenţa de salarii plătită lucrătorilor transferaţi de la alte întreprinderi cu păstrarea în decursul

unei anumite perioade a cuntumurilor salariului de funcţie de la locul de muncă precedent,

precum şi în cazul interimatului provizoriu, dacă aceasta este prevăzută de legislaţia în vigoare;

d) Contribuţiile pentru asigurările sociale şi cele medicale, fondul de pensii, fondul de stat de

plasare în cîmpul muncii din suma cheltuielilor privind retribuirea muncii;

e) Întreţinerea, uzura şi reparaţia mijloacelor fixe cu destinaţie administrativă, gospodărească şi de

protecţie a naturii (clădiri, construcţii etc.);

f) Amortizarea activelor nemateriale cu destinaţie generală a întreprinderii;

g) Valoarea obiectelor de mică valoare şi scurtă durată în limita stabilită;

h) Uzura şi reparaţia obiectelor de mică valoare şi scurtă durată;

i) Plata pentru chiria curentă a mijloacelor fixe, activelor nemateriale şi obiectelor de mică valoare

şi scurtă durată;

j) Cheltuieli de întreţinere a obiectelor şi mijloacelor fixe conservate în conformitate cu actele

normative în vigoare;

k) Cheltuielile privind paza obiectelor administrativ-gospodăreşti şi asigurarea securităţii

antiincendiare a acestora;

l) Cheltuielile privind deplasările personalului de conducere;

2. Plata pentru diversele servicii prestate întreprinderii , in conformitate cu contractele (acordurile)

încheiate de către:

a) bănci, bursele de mărfuri, organizaţiile intermediare şi alte organizaţii;

b) organizaţiile consultative, juridice, informaţionale, de audit, traducători;

c) mass-media în legătură cu publicarea rapoartelor financiare;

d) Impozitele şi taxele, conform legislaţiei în vigoare, precum şi impozitul pe valoarea

adăugată şi accizele nerecuperabile, cu excepţia impozitului pe venit;

e)Cheltuielile de judecată, cheltuielile de arbitraj şi taxele de stat;

Alte cheltuieli operaţionale, care cuprind:

1.Sumele cheltuielilor privind vînzarea altor active curente decît produse finite, pentru arenda

curentă;

2.Cheltuielile sub formă de amenzi, penalităţi, despăgubiri;

3.Plata dobînzilor aferente creditelor bancare şi împrumuturilor primite pe termen scurt şi pe

termen lung, cu excepţia cazurilor de capitalizare a acestora, prevăzute în S.N.C. 23 „Cheltuielile

privind împrumuturile”;

4.Plata dobînzilor privind ale operaţii;

5.Plata dobînzilor privind împrumuturile expirate şi sancţiunile creditare;

6.Emisiunea şi difuzarea titlurilor de valoare pe termen scurt – obligaţiuni, cambii şi alte titluri de

valoare, plata comisioanelor pentru difuzarea acestora etc.;

7.Consumurile indirecte de producţie constante nerepartizabile;

8.Sumele diferenţelor dintre costul stocurilor de mărfuri şi materiale şi valoarea realizabilă netă;

9.Lipsurile şi pierderile de la deteriorarea valorilor;

10.Producţia rebutată;

11.Alte cheltuieli operaţionale. [4; pag.156-157]

2. Cheltuielile activităţii neoperaţionale - cheltuieli şi pierderi rezultate din ieşirea activelor pe

termen lung (activelor nemateriale, activelor materiale în curs de execuţie, terenurilor, mijloacelor fixe,

resurselor naturale, activelor financiare pe termen lung); sumele reducerii valorii activelor pe termen

lung ieşite; cheltuieli privind operaţiunile aferente plăţii redevenţelor şi arendei finanţate a activelor

materiale pe termen lung; cheltuieli privind diferenţele nefavorabile de curs valutar, precum şi cheltuieli

ce rezultă din evenimentele sau operaţiunile rare şi netipice, nelegate de activitatea economico-

financiară (ordinară) a întreprinderii (daune provocate de calamităţile naturale, pierderi provocate de

perturbările politice, modificarea legislaţiei ţării etc.). [1; pag.2]

Cheltuielile activităţii neoperaţionale cuprind:

a) Cheltuielile activităţii de investiţii , rezultă din ieşirea activelor pe termen lung şi cuprind:

cheltuielile şi pierderile aferente ieşirii activelor nemateriale, activelor materiale în curs de

execuţie, terenurilor, mijloacelor fixe, resurselor naturale, activelor financiare pe termen lung; cheltuieli

din reevaluarea activelor pe termen lung la ieşirea acestora; pierderile din participaţiile în alte

întreprinderi şi din operaţiunile cu părţile legate; valoarea pierderilor constante în urma inventarierii

activelor pe termen lung.

b) Cheltuielile activităţii financiare, rezultă din modificarea mărimii şi structurii capitalului

propriu, împrumuturilor şi creditelor întreprinderii. Acestea cuprind: cheltuielile privind plata

redevenţelor aferente activelor pe termen lung luate în arenda finanţată; pierderile din diferenţele de curs

valutar; plăţile calculate pentru activele nemateriale luate în chirie; alte cheltuieli ale activităţii

financiare.

c) Pierderi excepţionale, rezultă din evenimentele sau operaţiunile rare şi netipice, care nu sunt

legate de activitatea economico-financiară (ordinară) a întreprinderilor. Acestea cuprind: daunele

provocate de calamităţile naturale; pierderile din perturbaţiile politice; modificarea legislaţiei ţării;

cheltuieli privind lichidarea consecinţelor evenimentelor excepţionale.

d) Cheltuielile privind impozitul pe venit, reprezintă suma totală a cheltuielilor privind impozitul

pe venit, luată în considerare la calcularea profitului net al perioadei de gestiune.

Scopul minim al oricărei întreprinderi este de a obţine venit.

Venitul - reprezintă afluxul global de avantaje economice în cursul perioadei de gestiune rezultat

în procesul activităţii ordinare a întreprinderii, sub formă de majorare a activelor sau de micşorare a

datoriilor, care conduc la creşterea capitalului propriu, cu excepţia sporurilor pe seama aporturilor

proprietarilor întreprinderii. [2, pag. 1]

Venitul reprezintă, pentru întreprindere, un indicator relevant care reflectă efectul economic al

activităţii economico-financiare într-o perioadă dată. Obţinerea unui cuantum de venituri, capabil să

asigure atît recuperarea integrală a consumurilor şi cheltuielilor efectuate, cît şi obţinerea uniu profit

suficient pentru remunerarea acţionarilor şi finanţarea dezvoltării întreprinderii, reprezintă un obiectiv

major al fiecărei întreprinderi. [4; pag.163]

În funcţie de sursele de intrare la întreprindere, veniturile se divizează în patru grupe:

1. venituri din activitatea operaţională,

2. venituri din activitatea investiţională,

3. venituri din activitatea financiară

4. venituri excepţionale.

Veniturile din activitatea operaţională reprezintă sumele rezultate din activitatea de bază a agentului

economic (venituri din vînzări, schimbul produselor, mărfurilor, prestarea serviciilor, contractele de

construcţie etc.); sumele primite sau de primit din ieşirea (vînzarea, schimbul) altor active curente

(materiale, obiecte de mică valoare şi scurtă durată), arenda curentă, precum şi sub formă de amenzi,

penalităţi, despăgubiri, recuperări de daune materiale etc. [1; pag. 2]

a) venituri din vînzări, reprezintă afluxuri de avantaje economice generate în cursul anului de

gestiune în urma vînzării produselor, mărfurilor sau prestării serviciilor.

Analiza venitului din vînzări oferă utilizatorilor raportului financiar posibilitatea aprecierii

următoarelor aspecte:

1. mărimea şi evoluţia veniturilor din vînzări în ultimii ani;

2. stabilirea surselor principale de venituri sau profitul real obţinut la întreprindere;

3. analiza activităţii operaţionale a întreprinderii şi stabilirea surselor de venituri;

4. determinarea cauzelor principale ce au provocat modificarea veniturilor la întreprindere;

b) alte venituri operaţionale care, la rîndul lor includ: sumele primite sau de primit din ieşirea

(vînzarea, schimbul) activelor curente cu excepţia produselor finite şi mărfurilor; arenda curentă;

amenzi, penalităţi, despăgubiri, recuperări de daune materiale rezultate din modificarea metodelor de

evaluare a activelor curente.

Venituri din activitatea neoperaţională reprezintă sumele rezultate din vînzarea activelor

nemateriale, terenurilor, mijloacelor fixe; dividende calculate, dobînzi; sume rezultate din transmiterea

în folosinţă altor persoane juridice şi fizice, care desfăşoară activitate de întreprinzător, organizaţiilor

necomerciale, avocaţilor şi notarilor a activelor nemateriale şi materiale pe termen lung pe un termen

mai mare de un an, sumele majorării valorii activelor pe termen lung ieşite; valoarea activelor intrate cu

titlu gratuit, subvenţiilor de stat, sponsorizărilor; sume primite de la organele de stat, companiile de

asigurări şi de la alţi agenţi economici sub formă de recuperare a pierderilor din calamităţi, perturbări

politice şi alte evenimente excepţionale etc. [1; pag. 2]

Veniturile din activitatea neoperaţională includ:

1. Veniturile din activitatea de investiţii cuprind sumele rezultate din ieşirea şi recalcularea

activelor pe termen lung ale întreprinderii; sumele încasate din vînzarea activelor nemateriale,

terenurilor, mijloacelor fixe; dividende calculate; dobînzile la titlurile de valoare procurate şi

împrumuturile acordate; sume, reprezentînd diferenţe din reevaluarea activelor pe termen lung ieşite;

sumele ecartului de reevaluare aferente activelor pe termen lung ieşite; sumele obţinute din lichidarea

mijloacelor fixe peste valoarea probabilă rămasă.

2. Veniturile din activitatea financiară cuprind: sumele rezultate din transmiterea în folosinţă altor

persoane juridice şi fizice, pe un termen mai mare de un an, a activelor nemateriale şi materiale pe

termen lung; valoarea activelor intrate cu titlu gratuit; venituri sub formă de diferenţe de curs valutar;

subvenţii primite din buget; prime, premii, sume sponsorizate etc.

3. Venituri excepţionale, la care se referă sumele primite de la organele de stat, de la persoane

fizice şi juridice, companii de asigurări sub formă de recuperare a pierderilor provocate de calamităţi

naturale, perturbări politice şi alte evenimente excepţionale. [1;pag. 2]

1.3 Factorii de influenţă asupra rezultatelor financiare ale întreprinderii

Rezultatele financiare sunt influenţate de o serie de factori, care, în linii generale, pot fi grupaţi în:

1. Factori interni, printre care enumerăm: nivelul şi structura costurilor; metodele de

fundamentare a preţului pe bază de costuri, direcţiile de alocare a capitalului; capacitatea de producţie;

gradul de tehnologizare; calitatea şi suficienţa stocurilor; capacitatea managerială de a elabora o

strategie de dezvoltare clară, de a orienta activitatea spre realizarea obiectivelor propuse etc.

Pentru a atenua impactul acestor factori asupra mărimii profitului sunt necesare eforuri în privinţa:

1. reducerii costurilor vînzărilor prin: diversificarea furnizorilor de materii prime şi materiale şi

alegerea acestora în funcţie de calitatea mărfurilor, care, la rîndul ei, se reflectă direct asupra

competitivităţii produselor finite; reducerea costurilor fixe prin modernizarea echipamentului existent,

prin vinderea mijloacelor fixe care staţionează;

2. accelerării vitezei de rotaţie a activelor curente prin aplicarea metodelor adecvate de gestiune a

stocurilor şi clienţilor;

3. modificării sortimentului producţiei în concordanţă cu cererea pe piaţă şi diversificării pieţei de

desfacere;

4. extinderii dimensionale a întreprinderii ca urmare a promovării strategiei de creştere adoptată;

2. Factorii externi, precum dimensiunile pieţei; puterea de cumpărare a consumatorilor; condiţiile

pieţei financiare: rata dobînzii, condiţiile de creditare, rata inflaţiei; potenţialul furnizorilor, care pot

exercita influienţă asupra profitului prin majorarea preţurilor şi prin calitatea mărfurilor livrate;

3. Factorii exogeni: politica fiscală; politica de susţinere de către stat, a unor anumiţi agenţi

economici; locul amplasării întreprinderii; caracterul de producţie al întreprinderii; politica de susţinere,

de către stat, a investitorilor străini, etc. [4; 168-169]

Măsura inflaţiei acestor factori asupra rezultatelor financiare ale întreprinderii se calculează prin

prisma a doi a doi indicatori substanţiali:

1. Levierul operaţional

Levierul operaţional este definit, ca fiind ponderea pe care o deţin costurile fixe în costurile totale

ale unei întreprinderi, iar întreprinderea care are o pondere însemnată de costuri fixe în totalul costurilor

suportate într-o anumită perioadă, este considerată întreprindere cu un grad ridicat al levierului

operaţional. Creşterea costurilor fixe în raport cu costurile variabile are ca efect volatilitatea rezultatului

din vînzări, astfel încît o reducere neesenţială a vînzărilor poate conduce la depăşirea costurilor totale

faţă de încasările din vînzări şi, respectiv, la înregistrarea unui rezultat negativ.

Profitul = volumul vînzărilor – costurile variabile – costurile fixe

2. Levierul financiar

Indicatorii economico-financiari ai unei întreprinderi vor înregistra nivele satisfăcătoare, doar dacă

volumul vînzărilor se va ridica de-asupra pragului de rentabilitate. Rezultă că factorul decisiv în

realizarea unei creşteri a profitului şi, corespunzător, a rezultatului activităţii întreprinderii este volumul

vînzărilor.

Creşterea vînzărilor va fi urmată de sporirea profitului doar în cazul, în care ritmul de creştere a

vînzărilor va fi superior ritmului de creştere a costului vînzărilor.

În acelaşi timp, creşterea vînzărilor trebuie să fie susţinută de creşterea capacităţilor de producţie,

care poate antrena, la rîndul său, dificultăţi financiare majore prin accentuarea gradului de îndatorare,

prin reducerea posibilităţilor de a primi noi credite, de a suporta şi restitui anuităţile legate de ele.

Creşterea gradului de îndatorare poate contribui la sporirea profitului, însă, pînă la un anumit nivel

al îndatorării, pînă la nivelul la care costurile totale, inclusiv plata dobînzilor va putea fi acoperită prin

veniturile generate de activitatea operaţională a întreprinderii.

Efectul îndatorării asupra rentabilităţii întreprinderii se exprimă prisma efectului de levier

financiar:

El.f. = (Re - Rd)×(DAT/CP).

Efectul de levier financiar pune în evidenţă creşterea ratei de remunerare a capitalului propriu, ca

urmare a influienţei costurilor fixe formată în principal, din datorii pe termen lung asupra profitului

întreprinderii. [5; pag.145]

Rezultatele financiare ale întreprinderii sunt dependente şi de rentabilitatea activelor.

Întrucît efectul de levier financiar este direct proporţional cu diferenţa dintre rata rentabilităţii

economice a întreprinderii şi rata dobînzii, rezultă că creşterea rentabilităţii economice va produce o

creştere a rentabilităţii financiare, respectiv a profitului. În acest context, rentabilitatea se calculează ca

raportul dintre profitul rezultat din activitatea economico-financiară a întreprinderii şi efortul exprimat

prin prin cantitatea factorilor utilizaţi pentru obţinerea acestui rezultat:

Rentabilitatea economică = Profit / total activ

E cunoscut faptul, că valoarea relativă a profitului este reflectată în formă de rentabilitate. Deci,

dacă masa profitului în unităţi valorice ne demonstrează suma profitului obţinut, apoi rentabilitatea în

formă procentuală reprezintă eficacitatea activităţilor desfăşurate: operaţională, de investiţii şi

operaţională. Formula generală a rentabilităţii, din punct de vedere a conţinutului economic, reflectă

raportul dintre efect şi efort. Însă, în condiţiile economiei de piaţă se utilizează un sistem larg de

indicatori ce aderă la rentabilitate ţinând cont de necesităţile analizei, şi anume:

rentabilitatea produselor fabricate;

rentabilitatea produselor vândute;

rentabilitatea comercială;

profitabilitatea vânzărilor;

rentabilitatea activelor;

rentabilitatea capitalului permanent;

rentabilitatea capitalului propriu.

Fiecare din aceşti indicatori îşi are formula sa de calcul. Esenţa lor este identică: reflectă

eficacitatea la diferite niveluri de activităţi.

Rentabilitatea constituie una din formele de exprimare a eficienţei economice fiind criteriul

esenţial ce stă la baza adoptării deciziilor economice-financiare. În funcţie de acest criteriu, managerii

stabilesc continuitatea, extinderea, restrângerea sau reorientarea deciziilor. Deci, putem cert menţiona că

contabilitatea şi analiza rezultatelor financiare şi a rentabilităţii reprezintă un studiu complex, cu ajutorul

căruia se poate determina multitudinea influenţei factorilor, care contribuie la modificarea acestor

indicatori pe parcursul unei perioade de activitate. În baza acestui studiu pot fi elaborate decizii necesare

în domeniul economic-financiar pentru ameliorarea situaţiei nefavorabile şi crearea unor activităţi noi cu

facilităţi adăugate pentru activitatea de producţie.

Rentabilitatea economică şi rentabilitatea financiară sunt factori care influienţează asura

rezultatelor financiare.

Rentabilitatea economică (Re) exprimă gradul de valorificare al capitalului total şi reflectă cîte

unităţi monetare au fost necesare întreprinderii pentru obţinerea unei unităţi convenţionale de profit,

indiferent de sursa atragerii acestor mijloace:

Re = (Profit pînă la impozitare / Total active) × 100%.

Rentabilitatea financiară (Rf) exprimă capacitatea întreprinderii de a realiza profit net prin

capitalurile proprii angajate în activitatea sa. Rentabilitatea financiară reflectă scopul final al

accţionarilor unei întreprinderi, exprimat prin rata de remunerare a investiţiei de capital făcută de aceştia

în procurarea acţiunilor întreprinderii sau a reinvestirii totale sau parţiale a profiturilor ce le revin pe

drept. Se calculează conform formulei:

Rf = (Profit net / Capital propriu) × 100%.

Un alt factor important care exercită o influienţă asupra rezultatului financiar este Pragul de

rentabilitate, care reprezintă momentul în care volumul consumurilor şi cheltuielilor unei anumite

perioade de timp, încît profitul sau pierderea sunt nule.

Pragul de rentabilitate este egal cu raportul dintre suma tuturor costurilor necesare pentru

producerea întregului volum al producţiei fabricate şi preţul unitar al produsului minus cheltuielile care

variază direct cu producerea unei unităţi suplimentare.

Determinarea pragului de rentabilitate se face,după caz, în unităţi fizice, valorice sau în număr de

zile, pentru un singur produs sau pentru întreaga activitate a întreprinderii. [7 ; caiet]

Maximizarea profitului şi minimizarea costurilor sunt obiective majore ale oricărei întreprinderi. O

modalitate de maximizare a profitului este legată de mărimea întreprinderii. Mărimea întreprinderii este

condiţionată de asigurarea desfacerii producţiei fabricate în condiţiile utilizării unor preţuri mici şi

realizarea unui profit maxim.

Economia de piaţă se caracterizează prin libera concurenţă în care volumul desfacerii este

influenţat de următorii factori:- volumul producţiei fabricate, preţurile de vânzare, volumul desfacerii

altor produse, preturile de vânzare ale altor produse şi reclamă pentru alte produse.

În maximizarea profitului se iau în calcul toţi aceşti factori, iar pe de altă parte se analizează

acţiunea contradictorie a lor pentru fiecare întreprindere, ţinându-se cont de dimensiunea ei.

Creşterea eficienţei economice se poate face prin două modalităţi:

1) Maximizarea veniturilor prin:

- creşterea cifrei de afaceri

- creşterea încasărilor

- diversificarea serviciilor

- specializarea serviciilor

- mărirea adaosului comercial etc.

2) Raţionalizarea cheltuielilor prin:

- creşterea productivităţii

- calificarea personalului

- extinderea progresului tehnic

- organizarea mai bună a muncii

- îmbunătăţirea modului de cointeresare.

Pentru a spori profiturile, întreprinderile îşi pot reduce semnificativ costurile de comercializare a

produselor şi serviciilor lor dacă vor începe să folosească internetul ca principal instrument de

promovare şi vînzare.

Ca prin pas, firmele moldoveneşti ar trebui să se orienteze spre piata straina, pentru ca aceasta are

resursele financiare si pune la dispozitie modalitati de plata moderne.

In ce priveste piata autohtona conditiile sunt deocamdata "vitrege" pentru ca intreaga economie si

implicit comertul a inregistrat un recul in ultimii ani. [23; p.12 ]

Folosind acestă metodă avem anumite avantaje, dar şi dezavantaje:

Avantaje:

1. Atingerea unui număr cât mai mare de clienţi şi potenţiali clienţi.

2. Satisfacerea nevoilor clienţilor într-un mod diferit faţă de formele tradiţionale (de ex. retailul

online faţă de cel tradiţional).

3. Oferirea posibilităţii de a achiziţiona produse mai facil precum şi livrare rapidă, chiar şi la

distanţe mari.

Dezavantaje:

1. In unele cazuri, existenţa unui sistem de plată rigid.

2. Posibilitatea de a nu onora o comandă din cauza lipsei produsului de pe stoc.

3. Poate apărea problema de distribuţie la nivel naţional, mai ales în localităţile în care compania

nu are puncte de lucru şi unde nu se pot livra produse în timp foarte scurt

pentru extinderea în mediul online.[22; mybusiness.md]

Principala problemă pentru întreprinderile mici şi mijlocii din Moldova o reprezintă chiar noţiunea

de comerţ electronic, din cauza lipsei de informaţie de care suferă managerii în Moldova.

Dezvoltarea unui produs nou poate deopotrivă aduce firma în faliment sau poate propulsa

proprietarii acesteia în cele mai prestigioase topuri de business la nivel mondial, în funcţie de

caracteristicile produsului şi cererea existentă. Insă decizia de a dezvolta noi produse sau servicii nu

trebuie să se bazeze pe estimări generale, ci pe analize concrete şi specifice firmei în cauză.

Prin dezvoltarea de produse şi servicii noi, firma îşi poate păstra clienţii existenţi dar poate şi

atrage clienţi noi. In plus, această măsură îi permite firmei să dobândească avantaje competitive sau să

rămână competitivă atunci când şi concurenţii fac acelaşi lucru. Totodată, extinderea portofoliului de

produse şi servicii permite firmei să îşi cunoască mai bine clienţii şi pune presiune pe resursele

financiare ale firmei, care trebuie direcţionate către activităţile de cercetare-dezvoltare, producţie şi

promovare.

Printre riscurile asumate de companiile care abordează o astfel de strategie se numără pierderile

financiare care apar în urma dezvoltării de noi produse şi servicii, dar şi erodarea reputaţiei firmei, în

cazul în care aceasta vine pe piaţă cu un produs de slabă calitate, testat insuficient sau care nu răspunde

nevoilor pieţei.

Momentul oportun pentru extinderea portofoliului prin lansarea de noi produse şi servicii este

atunci când se constată că firma are capacitatea de a dezvolta un nou produs sau serviciu, care oferă

perspective de creştere a profitului mai mari decât dacă firma s-ar concentra pe pieţele în care operează

la acel moment.

Avantaje:

1. Consolidarea poziţiei de piaţă

2. Firma îşi poate asigura succesul comercial şi atunci când ciclul de viaţă al produselor prezente

se apropie de final

3. Clienţii mulţumiţi de produs vor căuta şi alte produse ale aceleiaşi firme

Dezavantaje:

1. Direcţionarea eforturilor firmei către dezvoltarea de noi produse o poate îndepărta de ceea ce

face deja cu succes.

2. De multe ori poate fi mai profitabilă concentrarea pe activităţile curente decât încercarea de a

face lucruri noi pentru dezvoltarea de servicii şi produse noi. [22; mybusiness.md]

Pentru a creşte profiturile, agentul economic tinde permanent să reducă cheltuielile pentru salarii.

El face acest lucru ţinînd :

a) să prelungească durata zilei de muncă, introducînd munca în schimburi etc.

b) mărind productivitatea pentru a-şi recupera mai repede cheltuielile cu salariile ,

c) rezistînd presiunilor pentru creşterea salariilor sau încercînd să le reducă. [24; p.11 ]

Pentru a maximiza profitul întreprinderea trebuie, mai întîi, să minimizeze costurile de producţie,

deci să obţină rezultate cît mai bune şi de durată. Cu cît profitul este mai mare, cu atît şi rentabilitatea

agentului economic este mai ridicată, ceea ce atestă calitatea activităţii economice desfăşurată într-o

anumită perioadă de timp. [26; pag. 16-18]

Capitolul 2. Analiza situaţiei economico-financiară

a întreprinderii

2.1 Caracteristica generală a întreprinderii

Întreprinderea analizată în acest proiect poartă denumirea – Întreprinderea de Stat „Combinatul de

Vinuri de Calitate „Mileştii Mici””. Combinatul e situat în raionul Ialoveni, satul Mileştii Mici. ÎS

„CVC „Mileştii Mici”” este o întreprindere de stat specializată in producerea, păstrarea şi

comercializarea băuturilor alcoolice.

Patrimoniul Întreprinderii aparţine în totalitate statului, suprafaţa terenului atribuit Întreprinderii

constituie 98,23 ha. Capitalul social al Combinatului constituie 11253059 (unsprezece milioane două

sute cincizeci şi trei mii cincizeci şi nouă) lei; capitalul de rezervă este cel puţin 15% din capitalul

social.

ÎS „Combinatul de Vinuri de Calitate „Mileştii Mici” are o gamă foarte vastă de producţie şi

denumiri de produse în domeniul vinicol:

Categorii:

Vinuri de colecţie;

Vinuri de calitate superioara pastrate în colecţie;

Vinuri de calitate superioară seci albe şi roşii:

Vinuri de calitate superioara seria VIP;

Vinuri de consum current seci albe şi roşii;

Vinuri spumante ;

Vinurile medaliate ;

Tipuri:

Seci (albe/ roşii)

De desert (albe/ roşii)

Vinuri spumante seci  (albe/roşii)

Vinuri spumante dulci (albe/roşii) 

Spumant natural demisec (albe/roşii/roz)

Spumant natural demidulce (albe/roşii)

Vinuri brute (albe/roşii)

Vinuri special tare (albe/roşii)

Denumiri: Aligote, Feteasca, Sauvignon, Pinot, Traminer, Cabernet, Codru, Negru de Purcari,

Roşu de Purcari, Purpuriu de Purcari, Gratieşti, Trandafirul Moldovei, Auriu, Cahor-Ciumai, Moldova

de Lux, Chardonnay, Merlot, Rcatiteli, Milestskoe, Riesling, Dnestroovscoe.

Întreprinderea a fost fondată în 1969 ca Secţie de Păstrare a Vinurilor de Marcă în componenţa

sovhozului-fabrică „Moldova”. Primele stocuri de vin au fost aduse aici la sfîrşitul anilor 60, iar

rezultatele au fost, pur şi simplu, impresionante. Umiditatea relativă (85-95%) şi temperatura constantă

(+12–+14ºC) sunt condiţii ideale care asigură păstrarea şi măturarea adecvată a vinurilor sub pamînt.

Potenţialul de producere al întreprinderii se perfecţionează în permanenţă. An de an specialiştii de

la întreprindere selectează cele mai bune vinuri, desăvîrşindu-le calităţile gustative şi proprietăţile

curative.

ÎS CVC „Mileştii Mici” dispune de o colecţie de vinuri, care a marcat o dată şi pentru totdeauna

faima şi prestigiul întreprinderii pe piaţa internă şi pe arena internaţională a vinurilor. În luna august a

anului 2005 „Colecţia de Aur” Mileştii Mici a fost înregistrată în Cartea Recordurilor Guinness ca fiind

cea mai mare colecţie de vinuri din lume. Aici se păstrează vinuri cu o vechime de zeci de ani. Circa 2

mln de butelii de vin se păstrează în colecţie, vinurile comercializîndu-se atît în ţară, cît şi peste hotare.

Cea mai mare parte din export este destinată Rusiei; vinurile cu marca Milestii Mici se mai exportă şi în

SUA, Japonia, China, Marea Britanie, Grecia, Belarus, Ucraina, etc.

Galeriile subterane de la Mileştii Mici sunt în permanenţă vizitate de delegaţii oficiale de stat, de

numeroşi turişti sau de cei interesaţi în mod deosebit de frumuseţile naturale ale poporului moldovenesc.

Lungimea totală a galeriilor constituie 200 km, dintre care cca. 55 km (o suprafaţă de 182 mii m²) sunt

utilizate în scopuri tehnologice. Grosimea stratului pînă la suprafaţă variază de la 30 la 85 m.

ÎS „CVC „Mileştii Mici”” dispune de o reţea de magazine, magazinul central fiind situat în

capitală, pe strada Bănulescu-Bodoni 45, care păstrează acel design unic propriu doar ÎS CVC „Milestii

Mici”, vinul fiind păstrat în caze asemeni celor din galeriile subterane ale întreprinderii.

Chiar şi amplasarea magazinului în subterană a avut scopul de a oferi acel mediu armonios de păstrare al

vinurilor care se regăseşte în beciurile întreprinderii şi care încearcă să redea imaginea unei părticele din

minunatul oraş vinicol subteran Milestii Mici.

2.2 Evoluţia întreprinderii

Evoluţia întreprinderii se caracterizează prin aprecierea în dinamică a celor mai principali

indicatori ai întreprinderii. Datorită acestei analize putem constata dacă întreprinderea prosperă, sau din

contra decade.

Tabelul 1

Indicatorii de bază ai activităţii economice

Indicatorii 2007 2008 2009 Abaterea absolută (+, -)

Abaterea relativă %

2008-2007 2009-2008 (2008/2007)×100-100

(2009/2008)×100-100

Volumul producţiei fabricate (realizate), lei

26387000 18130000 17131000 -8257000 -999000 -31,2919 -5,5102

Consumuri şi cheltuieli totale, lei

35320907 27583793 32314051 -7737114 + 4730258

-21,9051 + 17,1486

Numărul mediu de salariaţi, oameni

328 320 296 8 -24 - 2,4390 -7,5

Numărul mediu de muncitori, oameni

262 238 215 -24 -23 -9,1603 -9,66

Sursa: Elaborat de autor în baza rapoartelor statistice: 1P, 5C, 1M ale ÎS „CVC „Mileştii Mici””

Din tabelul 1, observăm că indicatorii de bază ai activităţii economice ai ÎS „CVC „Mileştii

Mici””, sunt în descreştere în anul 2008 faţă de anul 2007. Astfel Volumul producţiei fabricate s-a redus

în 2008 faţă de 2007 cu 8257000 lei sau cu 31,2919 puncte procentuale, ceea ce se apreciază ca un

aspect negative pentru întreprindere. Consumurile şi cheluielile totale ale întreprinderii s-au redus cu

7737114 lei sau cu 21,9051 puncte procentuale, ceea ce se apreciază ca un aspect pozitiv. Numărul

mediu de salariaţi a scăzut cu 8 persoane, iar numărul mediu de muncitori s-a redus cu 24 de persoane.

Dacă analizăm anul 2009 faţă de anul 2008, atunci putem menţiona că consumurile şi cheltuielile

totale ale ÎS „CVC „Mileştii Mici”” au crescut, ceea ce se apreciază ca un aspect negativ. Volumul

producţiei fabricate s-a redus cu 999000 lei sau cu 5,5102 %. Numărul mediu de salariaţi, deasemenea s-

a redus cu 24 de personae, iar numărul mediu de muncitori s-a redus cu 23 persoane.

În final putem concluziona că evoluţia întreprinderii se apreciază negativ, dat fiind faptul ca

indicatorii de bază sunt în descreştere şi cheltuielile şi consumurile cresc. Întreprinderea dispune de

rezerve interne cu privire la sporirea volumului producţiei fabricate, numărul de salariaţi şi muncitori şi

cu privire la reducerea consumurilor şi cheltuielilor.

2.3 Structura de conducere a întreprinderii

Ca şi oricare întreprindere, ÎS „Combinatul de Vinuri de Calitate „Mileştii Mici” îşi are şi ea

organele de conducere, ele sunt:

Fondatorul – îşi exercită drepturile de gestionar al întreprinderii prin intermediul Consiliului de

administraţie şi Administratorului întreprinderii (organul executiv). Fondatorul ÎS „CVC „Mileştii

Mici”” este Agenţia Agroindustrială „Moldova Vin”.

Fondatorul are următoarele atribuţii principale:

a) aprobă Statutul întreprinderii, modificările şi completările acestuia;

b) stabileşte indicatorii economici ai întreprinderii;

c) promovează o politică tehnică unică în cadrul ramurii;

d) desemnează membrii Consiliului de administraţie şi îi revocă;

e) stabileşte mărimea îndemnizaţiilor lunare pentru membrii Consiliului de administraţie;

f) desemnează Administratorul întreprinderii şi îl eliberează din funcţie, la propunerea Consiliului

de administraţie;

g) asigură supravegherea activităţii economico-financiară a întreprinderii, fără a interveni

nemijlocit în activitatea acesteia;

h) stabileşte mărimea creditelor contractate şi acordate de întreprindere.

La solicitarea întreprinderii, Fondatorul examinează materialele şi eliberează autorizaţii privind:

a) darea în arendă (locaţiunea) sau depunerii în gaj a bunurilor întreprinderii;

b) comercializarea sau conservarea activelor neutilizate în procesul tehnologic;

c) casarea bunurilor raportatela mijloacele fixe;

d) depunerea bunurilor întreprinderii în capitalul social al structurilor nestatale;

e) intrarea în componenţa asociaţiilor, concernelor şi altor uniuni;

f) investirea patrimoniului de stat în alte state.

Fondatorul adoptă decizii privind modificarea capitalului social al întreprinderii, operarea modificărilor

şi competărilor în Statut, reorganizarea sau lichidarea întreprinderii.

Consiliul de administraţie – este organul colegial de adminstrare a întreprinderii şi reprezintă

interesele statului. Consiliul de administraţie este desemnat de către Fondator pe un termen de 3 ani,

ţinîndu-se cont de propunerile Ministerului Finanţelor, Ministerului Economiei şi Comerţului,

colectivului de muncă.

Componenţa numerică a Consiliului de administraţie se stabileşte de Fondator, în număr de 5

persoane, în funcţie de indicii economico-financiari ai întreprinderii.

În componenţa Consiliului de administraţie intră, în mod obligatoriu, reprezentanţi ai Ministerului

Finanţelor, Ministerului Economiei şi Comerţului, reprezentanţi ai Fondatorului şi ai colectivului de

muncă. Administratorul întreprinderii nu poate fi desemnat în calitate de membru al Consiliului de

administraţie.

Consiliul de administraţie are următoarele atribuţii:

a) aprobă direcţiile prioritare şi planurile anuale de dezvoltare a întreprinderii;

b) ia măsuri ce vor asigura integritatea şi folosirea eficientă a bunurilor întreprinderii;

c) soluţioneză de comun acord cu fondatorul, chestiunile referitoare la intarea în asociaţii şi alte

uniuni şi ieşirea din ele;

d) aprobă devizul anual de venituri şi cheltuieli, raportul financiar anual şi profitul (pierdere)

perioadei de gestiune;

e) exercită controlul selectiv al activităţii economico-financiară a întreprinderii;

f) prezintă Fondatorului raport cu privire la activitatea economico-financiară a întreprinderii,

precum şi rezultatele auditului activităţii economico-financiară, după caz;

g) adoptă decizii cu privire la obţinerea, acordarea şi folosirea creditelor, în mărimea stabilită de

fondator;

h) prezintă Fondatorului propuneri privind modificarea şi completarea Statutului întreprinderii,

reorganizarea sau lichidarea ei;

i) selectează prin concurs şi propune Fondatorului candidatura Administratorului întreprinderii şi,

după caz, eliberarea lui din funcţie;

j) aprobă, la propunerea Administratorului, repartizarea profitului net anual al întreprinderii;

k) decide cu privire la oportunitatea efectuării auditului întreprinderii;

l) examinează şi informează Fondatorul despre necesitatea modificării capitalului social;

Organul executiv al întreprinderii – Administratorul

Administratorul conduce activitatea întreprinderii şi îşi exercită funcţiile ce-i revin în conformitate

cu legislaţia.

Administratorul are următoarele atribuţii:

a) conduce activitatea întreprinderii şi asigură funcţionarea ei eficientă;

b) acţionează fără procură în numele întreprinderii;

c) reprezintă interesele întreprinderii în relaţiile cu persoanele fizice şi juridice, precum şi cu

organele de justiţie, acordînd atare împuterniciri în unele probleme şi altor lucrători ai

întreprinderii ori altor persoane ce dispun de calificarea respectivă;

d) asigură executarea deciziilor Fondatorului şi Consiliului de administraţie, auditul activităţii

economico-financiară a întreprinderii;

e) încheie contracte, eliberează procuri,deschide conturi în bănci;

f) prezintă Fondatorului propuneri coordonate cu Consiliul de administraţie privind schimbarea

componenţei, reconstrucţia, extinderea, reutilarea tehnică a bunurilor transmise în gestiunea

întreprinderii;

g) poartă răspunderea materială pentru neexecutarea sau executarea inadecvată a obligaţiilor

stabilite în contract;

h) asigură prezentarea, în modul stabilit de lege, a rapoartelor financiare şi fiscale, a dărilor de

seamă statistice şi de alte tipuri în organele respective de stat;

i) asigură transferarea în termen a plăţilor în bugetul public naţional;

j) angajează şi concediază personalul întreprinderii, asigură stimularea muncii angajaţilor,

sancţionarea sau tragerea lor la răspundere;

k) asigură achitarea salariilor, în modul şi în termenele stabilite de legislaţie;

Administratorul întreprinderii este obligat să asigure integritatea bunurilor primite în gestiune

operativă, utilizarea şi reproducerea lor. Valoarea activelor neteproprii ale întreprinderii nu trebuie să fie

mai mică decît mărimea capitalului social. În caz contrar, se interzice de a plăti prime în contul

profitului net obţinut.

Structura de conducere a întreprinderii Schema 1:

Consiliul de administraţie

Fondatorul

Administratorul

Structura organizatorică a ÎS „CVC „Mileştii Mici”” – vezi anexa 2.

2.3 Analiza patrimoniului întreprinderii

Patrimoniului întreprinderii reprezintă totalitatea drepturilor şi obligaţiilor cu valoare

economică ce aparţin unei persoane juridice sau fizice, precum şi bunurile economice la care se

referă. Patrimoniul este reflectat în contabilitate sub aspectul componenţei (cu ajutorul conturilor

de activ) şi provenienţei ( cu ajutorul conturilor de pasiv).

Elementele patrimoniului sunt :

-Activul patrimonial;

-Pasivul patrimonial;

Analiza situaţiei patrimoniale contribuie la formarea gândirii economice a specialiştilor, la

sporirea capacităţii acestora de a înţelege complexitatea fenomenelor economico-financiare,

sprijinindu-i în efortul de explicare, apreciere ştiinţifică, diagnosticare şi soluţionare a diverselor

situaţii care apar în întreprindere.

Analiza situaţiei patrimoniale este instrumentul de bază al managementului performant din

orice domeniu de activitate şi o condiţie esenţială în elaborarea şi aplicarea unor decizii.

În acest subcapitol voi analiza activul ÎS „CVC „Mileştii Mici”” pentru anii, 2008 şi 2009.

Tabelul 2

Dinamica valorii şi structurii activelor întreprinderii, lei

Indicatorii2008 2009 Abaterea absolută Ritmul creşterii

Σ % Σ %2009-2008

Σ2009-2008

%((2009/2008)×100-100),

%

1. Active pe termen lung 50687617 43,49 48735747 41,55 -1951870 -1,94 -3,85Active nemateriale

326973 0,28 220560 0,19 -106413 -0,09-32,54

Active materiale pe termen lung 50170051 43,05 48324594 41,20 -1845457 -1,85 -3,67Active financiare pe termen lung 190593 0,16 190593 0,16 0 0 02. Active curente 65859194 56,51 68542931 58,45 2683737 1,94 4,07Stocuri de mărfuri şi materiale 53139969 45,6 55703387 47,50 2563418 1,9 4,82Creanţe pe term. scurt 12556327 10,77 12657830 10,79 101503 0,02 0,81

Investiţii pe term. scurt -------- ------ -------- ---- ------- ----- ------Mijloace băneşti 108746 0,09 119801 0,10 11055 0,01 10,16Alte active curente 54152 0,04 61913 0,05 7761 0,01 14,33Total activ (1+2) 116546811 100 117278678 100 731867 ----- 0,63 Surasa: Elaborat de autor în baza raportului financiar al ÎS „CVC „Mileştii Mici”” pentru anul 2009

Observăm că patrimoniul ÎS „CVC „Mileştii Mici”” a înregistrat o sporire în 2009 faţă de 2008 cu

731867 lei sau de 0,63 %.

Această majorare a fost generată de influienţa pozitivă a mai mulţi factori, şi anume: activele

curente , care au crescut cu 2683737 lei sau cu 4,87 %; stocuri de mărfuri şi materiale, care s-au majorat

cu 2563418 lei sau cu 4,07 %; creanţele pe termen scurt care au înregistrat o sporire de 101503 lei sau

0,81 %; mijloacele băneşti, ce au crescut cu 11055 lei sau cu 10,16 % şi alte active curente, care

deasemenea s-au majorat, dar cu 7761 lei sau cu 14,33 %.

Totodată, asupra indicatorului rezultativ a fost exercitată şi o influienţă negativă, de următorii

factori: activele pe termen lung, ce au scăzut cu 1951870 lei sau cu 3,85 %, activele nemateriale, care s-

au micşorat cu 106413 lei sau cu 32,54 %, şi activele materiale pe termen lung, care s-au redus cu

1845457 lei sau cu 3,67 %.

Această sporire a patrimoniului se apreciază ca un aspect pozitiv, deoarece cu cit mai mare este

patrimoniul întreprinderii, cu atît întreprinderea este mai prosperă, şi în consecinţă înregistreză rezultate

financiare mari, care favorizeaza, în cazul nostru, statul, întreprinderea fiind de stat.

2.4 Analiza surselor de finanţare

În condiţiile economiei de piaţǎ, stabilirea modalităţilor de finanţare exercită un impact deosebit

asupra activităţii agenţilor economici. Aproape în toate cazurile, întreprinderile nu se finanţează în

totalitate din fonduri proprii, ele apelînd concomitent şi la resurse externe. Prin urmare, selectarea

mijloacelor de finanţare externă şi ponderea acestora în raport cu finanţarea internă reprezintă o decizie

majoră a politicii financiare a întreprinderii. În acest fel se decide asupra structurii financiare a

întreprinderii şi se iau măsuri pentru asigurarea caracterului optim al acesteia.

Pentru a determina ponderea fiecarei surse de finanţare a întreprinderii se va stabili structura

capitalului întreprinderii, după cum urmează în următorul tabel:

Tabelul 3.

Evoluţia valorii şi structurii capitalului întreprinderii, lei

Indicatori2008

Σ2008%

2009Σ

2009%

Abaterea absolută Ritmul creşterii %

2009-2008Σ

2009-2008%

2009-2008

1. Capital propriu 97247321 83,4406 99776952 85,0768 2529631 1,6362 2,6012Capital statutar 11253059 9,6554 11253059 9,5951 0 -0,0603 0Rezerve 16527420 14,1809 13871305 11,8276 -2656115 -2,3533 -16,0709

Prpfit nerepartizat 3022211 2,5931 2473208 2,1088 -549003 -0,4843 -18,1656Capital secundar 69100746 59,2901 69523265 59,2804 422519 -0,0097 0,61152. DTL 7928828 6,8031 6233052 5,3147 -1695776 -1,4884 -21,3874Datorii financiare pe termen lung

5891060 5,0547 4647052 3,9624 -1244008 -1,0923 -21,1169

Datorii calculate pe termen lung

2037768 1,7484 1586000 1,3523 -451768 -0,3961 -22,1697

3. DTS 11370662 9,7563 11268674 9,6085 -101988 -0,1478 -0,8969Datorii financiare pe termen scurt

--- - - - --- --- ---

Dat. comerciale pe termen scurt

9893684 8,4890 9777588 8,3371 -116096 -0,1519 -1,1734

Datorii calculate pe termen scurt.

1476978 1,2673 1491086 1,2714 14108 0,0041 0,9552

Total Pasiv(1+2+3)

116546811 100 117278678

100 731867 --- 0,6279

Sursa: Elaborat de autor în baza raportului financiar pentru anul 2009 a ÎS „Mileştii Mici””

Din tabelul de mai sus observăm că valoarea totală a pasivului în anul 2009 a pasivului a crescut

faţă de anul 2008 cu 0,6279 % sau cu 731864 lei.

Această sporire a fost condiţionată de influienţa pozitivă a factorului Capitalul propriu, care a dus

la majorarea pasivului cu 0,6279 % sau cu 731867 lei.

Totodată, sub influienţa negativă a factorilor Datorii pe termen lung şi Datorii pe termen scurt,

indicatorul rezultativ, adică pasivul, s-a micşorat cu 22,2843 % sau cu 1797764 lei.

Putem concluziona ca întreprinderea dispune de rezerve interne cu privire la majorarea pasivului

întreprinderii în mărime de 1797764 lei, adică pe seama reducerii influienţei negative a factorilor Datorii

pe termen lung şi Datorii pe termen scurt.

Creşterea pasivului întreprinderii se apreciază ca un aspect pozitiv, deoarece sursele de finanţare

ale întreprinderii cresc, deci, în consecinţă întreprinderea funcţionează prosper şi poate finanţa singură

unele proiecte investiţionale.

Dacă analizăm ratele de structură a capitalului, atunci putem menţiona că în aceşti doi ani

examinaţi : 2008 şi 2009, ponderea cea mai mare în totalul pasivului o deţine capitalul propriu, astfel,

ponderea acestuia fiind respectiv de 83,44% şi 85,08%, în anul 2009 înregistrînd o creştere de 1,64 %

faţă de 2008. Această creştere o apreciem ca un aspect pozitiv al activităţii întreprinderii, deoarece

întreprinderea are mai multe posibilităţi de finanţare din sursele capitalului propriu.

Ponderea datoriilor pe termen lung este una destul de mică fiind de numai 6,80 % în 2008 şi

5,3147 % în 2009. În 2009 datoriile pe termen lung au înregistrat o descreştere cu 1,4884 % faţă de

2008.

Datoriile pe termen scurt au pondere mai însemnată – 9,61 % pe anul 2009, însă se află într-o

continuă descreştere, astfel înregistrându-se micşorări de 0,15 % faţă de 2008.

Reducerile ponderii datoriilor pe temen scurt şi lung se apreciază deasemenea ca un aspect pozitiv,

dat fiind faptul că ÎS „CVC „Mileştii Mici”” îşi achită datoriile şi respectiv are mai puţine angajamente

faţă de „sursele de finanţare străine”.

În final putem concluziona că ÎS „CVC „Mileştii Mici”” este finanţată în cea mai mare parte din

capitalul propriu.

2.6 Eficienţa activităţii economico-financiare

În general, se consideră că o activitate este eficientă dacă producţia se obţine la costuri reduse, sau

atunci când încasările obţinute din vânzarea rezultatelor pe piaţă depăşesc cheltuielile care s-au efectuat

pentru obţinerea acestora. Eficienţa economică este relaţia dintre efectele obţinute (rezultate)şi eforturile

(cheltuielile)depuse într-o activitate economică într-o anumită perioadă de timp. Eficienţa economică

înseamnă obţinerea unor efecte economice utile, în condiţiile cheltuirii într-un mod raţional şi

economicos a unor resurse materiale, umane, financiare, folosindu-se pentru aceasta metode ştiinţifice

de organizare a activităţii. Nivelul eficienţei este cu atît mai ridicat cu cît este mai mare efectul util pe

unitate de efort cheltuit sau cu cît este mai mic efortul consumat raportat la o unitate de efect util.

Criteriul general al eficienţei în economie este valoarea, care reprezintă o noţiune subiectivă, în

sensul dorinţei cuiva de a avea un anumit lucru, aprecierea valorii fiind destul de dificilă, mai ales în

condiţiile cerinţei de maximizarea acesteia (a profitului şi utilităţii unui bun sau serviciu), ceea ce,

implicit, presupune şi aspecte normative legate de recomandări de instrumente şi politici economice, pe

baza comparaţiei dintre mai multe variante de politici. [8; pag.13]

Eficienţa activităţii economico-financiare se caracterizează prin indicatorii rezultatelor financiare

şi rentabilităţii.

Rezultate financiare (profituri sau pierderi), reprezintă diferenţa dintre venituri şi cheltuieli.

În practică există următoarele tipuri de rezultate financiare:

1. rezultatul financiar pozitiv sau favorabil, exprimat sub formă de profit (veniturile > cheltuielile);

2. rezultatul financiar nul (veniturile = cheltuielile);

3. rezultatul financiar negativ (veniturile < cheltuielile);

Tabelul 4

Rezultatele financiare ale ÎS „CVC „Mileştii Mici””, lei

Indicatorii 2007 2008 2009

Abaterea absolută Ritmul creşterii %

2009-

2008

2008-

2007

2009/2008 2008/2007

1. Profitul brut 14040223 12013138 14120343 2107205 -2027085 17,5408 -14,4377

2. Rezult. din activit. operaţională 428395 1793727 1175509 -618218 1365332 -34,4655 318,7087

3. Rezult. din activit. de investiţii 760146 1012938 1060412 47474 252792 4,6868 33,2557

4. Rezult. din activitatea

financiară

66627 91716 232835 141119 25089 153,8652 37,6559

5. Rezult. din activit. ec-

financiară

1255171 2898381 2468756 -429625 1643210 -14,8229 130,9152

6. Rezultatul excepţional (6588) ----- (10 000) (10 000) ------- ------ -------

7. Profitul (pierderea) perioadei

de

gestiune pînă la impozitare

1248583 2898381 2458756 -439625 1649798 -15,1679 132,1336

8. Profitul net (pierderea netă) 1478499 2898381 2458756 -439629 1419882 -15,1679 96,0354

Sursa: Elaborat de către autor în baza rapoartelor financiare ale ÎS „CVC „Mileştii Mici”” anii

2007, 2008 şi 2009.

Urmărind datele din tabel observăm că ÎS „CVC „Mileştii Mici”” a înregistrat rezultate financiare

mult mai bune în toate compartimentele în perioada anului 2008 faţă de 2007. Astfel, profitul perioadei

de gestiune până la impozitare are valoarea de 2898381 lei, înregistrând o creştere faţă de 2007 de

1649798 lei cu un ritm de creştere de 132,13%. Această creştere în mare parte se datorează influenţei

pozitive a rezultatului din activitatea economico – financiară, care înregistrează o creştere de 1643210

lei faţă de anul 2007. Deasemenea această creştere a fost condiţionată şi de influienţa pozitivă a

Rezultatului din activitatea operaţională care înregistrează o creştere de 1365332 lei sau 318,7087 % faţă

de 2007.

În anul 2009, profitul (pierderea) perioadei de gestiune pînă la impozitare înregistrează micşorări

faţă de anul 2008, astfel, profitul perioadei de gestiune până la impozitare are valoarea de 2458756 lei,

înregistrînd o reducere de 439625 lei sau 15,1679 %. Aceasta a fost condiţionată de influienţa negativă

a factorilor Rezultatul din activitatea operaţională şi Rezultatul din activitatea financiară, care a dus la

reducerea profitului perioadei de gestiune până la impozitare corespunzător cu 618218 lei şi 429625 lei.

Profitul net al ÎS „CVC „Mileştii Mici”” este în valoare de 2 898 381 lei în 2008, fiind cu

1.419.882 lei mai mare decât perioada anului 2007 şi avînd un ritm de creştere de 96,04 %. Astfel,

apreciem pozitiv majorarea profitului perioadei de gestiune până la impozitare şi a profitului net în

cadrul activităţii întreprinderii pentru perioada anului 2009, ceea ce nu putem afirma despre perioada

anului 2009, profitul net al întreprinderii fiind în descreştere faţă de anul 2008 cu 439629 lei sau cu

15,1679 %.

Rentabilitatea reprezintă un indicator al eficienţei, care exprimă capacitatea întreprinderii de a

cîştiga profit.

Rentabilitatea venitului din vînzări reflectă capacitatea întreprinderii de a obţine profit în urma

vînzării produselor finite, mărfurilor şi prestării serviciilor, adică caracterizează mărimea profitului

obţinut la un leu venituri din vînzări.

Tabelul 5

Aprecierea dinamicii rentabilităţii veniturilor din vînzări

Indicatorii Anul 2008 Anul 2009 Abaterea absolută

A 1 2 3 = 2-1

1.Venitul din vînzări, lei 21350588 24097175 3084037

2. Profitul brut, lei 12013138 14120343 2107205

3. Profitul din activit. operaţ. 1793727 1175509 -618218

4. PPGPI, lei 2898381 2458756 -439625

5. Profitul net, lei 2898381 2458756 -439625

6. Rentabilitatea (%) Venit. din Vînz. calculată în

baza:

6.1 Profit brut

6.2 Profit din activit. operaţională

6.3 PPGPI

6.4 Profit net

56,27

8,40

13,58

13,58

58,60

4,88

10,20

10,20

+2,328

-3,52

-3,38

-3,38

Sursa: Elaborat de către autor în baza rapoartelor financiare pe anii 2008, 2009 a ÎS „Mileştii Mici”

Din calculele efectuate din tabelul 5 putem constata ca la ÎS „CVC „Mileştii Mici”” majoritatea

indicatorilor de rentabilitate au înregistrat o reducere în anul 2009 faţă de anul 2008.

Astfel nivelul rentabilităţii veniturilor din vînzări, calculată în baza profitului din activitatea

operaţională, s-a redus faţă de anul precedent cu 3,52 puncte procentuale, iar mărimea profitului contabil

şi al profitului net obţinut la un leu venituri din vînzări s-a redus de la 13,58 bani în anul 2008 la 10,20

bani anul 2009.

Totodată constatăm şi o sporire a indicatorului rentabilităţii veniturilor din vînzări calculat în baza

profitului brut, astfel în anul precedent a constituit 56,27 %, adică la fiecare leu venituri din vînzări

„Mileştii Mici”” a cîştigat 56,27 bani profit brut, dar în anul de gestiune 58,60 bani, adica cu 2,33 bani

mai mult decît în anul precedent.

Deci, putem menţiona că la ÎS „CVC „Mileştii Mici”” s-a creat o situaţie nu prea favorabilă, din

considerentul că majoritatea indicatorilor de rentabilitate au înregistrat o reducere.

În procesul desfăşurării activităţii economico-financiare, întreprinderea utilizează şi consumă

resurse economice, numite în bilanţul contabil – active. De aficienţa utilizării acestora depinde

capacitatea întreprinderii de a supravieţui sub aspect financiar, de a atrage mijloace băneşti de la

cumpărători şi de a achita, în termenele stabilite, datoriile acesteia etc. Unul din cei mai importanţi

indicatori ai utilizării eficiente a activelor este rentabilitatea activelor.

Tabelul 6

Aprecierea dinamicii rentabilităţii activelor

Indicatorii 2008 2009 Abaterea absolută

A 1 2 3 = 2-1

1. PPGPI, lei 2898381 2458756 -439625

2. Valoarea activelor la înc. Anului,

lei

118112919 116546811 -1566108

3. Valoarea activelor la sf. Anului, lei 116546811 117278678 731867

4. Valoarea medie a activelor, lei 117329865 116912744,

5

-417120,5

5. Rentabilitatea activelor, % 2,4703 2,1031 -0,3672

Sursa: Elaborat de către autor în baza rapoartelor financiare pe anii 2008, 2009 a ÎS „CVC „Mileştii

Mici””

Din datele tabelului 6 rezultă că rentabilitatea activelor la ÎS „CVC „Mileştii Mici”” are o tendinţă

de reducere în 2009 faţă de anul 2008. Dacă în anul 2008 rentabilitatea activelor a atins nivelul de 2,47

%, în anul 2009, aceasta s-a redus pînă la 2,10 % sau cu 0,37 puncte procentuale. E de menţionat faptul

că nivelul rentabilităţii activelor este destul de scăzut, ceea ce înseamnă că la fiecare leu active „Mileştii

Mici”, în medie obţine respectiv, numai 2,47 bani şi 2,10 bani profit pînă la impozitare. Deci, putem

menţiona că ÎS „CVC „Mileştii Mici”” utilizează neeficient activele sale.

Rentabilitatea capitalului propriu reflectă capacitatea întreprinderii de a utiliza capitalul propriu în

vederea obţinerii profitului, prin ea „înţelegem capacitatea întreprinderii de de a-şi îmbogăţi

proprietarii”.

Prin prisma acestui indicator posesorii de capital apreciază eficienţa investiţiilor lor, adică

caracterizează mărimea profitului obţinut pentru fiecare leu investit în capitalul propriu.

Rentabilitatea capitalului propriu este importantă nu numai pentru proprietarii întreprinderii, dar şi

pentru viitorii investitori.

În opinia multor economişti, rentabilitatea capitalului propriu este cel mai important indicator de

măsurare a performanţelor unei companii. Indicatorul este calculat ca raport între profitul net obţinut de

companie şi capitalul propriu, acestea din urmă reprezentînd practic contribuţia acţionarilor la finanţarea

afacerii.

O rentabilitate mare a capitalului propriu înseamnă că o investiţie materială mică a acţionarilor a

fost transformată într-un profit mare, iar asta este cel mai important pentru o afacere: să maximizeze

rezultatele resimţite de actionari ca urmare a investiţiei pe care au facut-o.

Tabelul 7

Analiza dinamicii rentabilităţii capitalului propriu

Indicatorii 2008 2009 Abaterea absolută

A 1 2 3 = 2-1

1. PPGPI, lei 2898381 2458756 -439625

2. Profit net, lei 2898381 2458756 -439625

3. Val. capit. propriu la înc. anului, lei 98604569 97247321 -1357248

4. Val. capit. propriu la sf. anului, lei 97247321 99776952 2529631

5. Val. medie a capit. propriu, lei 97925945 98512136,

5

586191,5

6. Rentabilit. capit. propriu calculată în baza PPGPI, % 2,96 2,49 -0,47

7. Rentabilit. capit. propriu calc. în baza profitului net,

%

2,96 2,49 -0,47

Sursa: Elaborat de către autor în baza rapoartelor financiare pe anii 2008, 2009 a ÎS „Mileştii Mici”

Din calculele efectuate în tabelul 7 rezultă că la ÎS „CVC „Mileştii Mici”” rentabilitatea capitalului

propriu a înregistrat o reducere în anul 2009 faţă de anul 2008. Rentabilitatea capitalului propriu,

calculată în baza profitului pînă la impozitare şi rentabilitatea capitalului propriu, calculată în baza

profitului net sunt egale, datorită faptului ca impozitul pe venit constituie 0 %. Rentabilitatea capitalului

propriu în anul 2008 a constituit 2,96 %, adică la fiecare leu de mijloace proprii „Mileştii Mici” obţine

profit 2,96 bani, dar în anul 2009 numai 2,49 bani, astfel înregistrînd o reducere faţă de anul 2008 cu

0,47 puncte procentuale.

Eficienţa economică este relaţia dintre efectele obţinute (rezultate)şi eforturile (cheltuielile) depuse

într-o activitate economică într-o anumită perioadă de timp. 

Tabelul 8

Analiza indicatorilor eficienţei economice

Indicatorii 2008 2009 Abaterea

absolută

Ritmul creşterii,

%

1.Productivitatea anuală a unui muncitor 89708,3

5

112079,88 22371,53 24,94

2.Productivitatea anuală a unui salariat 66720,5

9

81409,38 14688,79 22,02

3.Randamentul mijloacelor fixe 10,98 12,41 1,43 13,02

4.Volumul producţiei fabricate la 1 leu resurse materiale

0,77 1,28 0,50 65,07

Sursa: Elaborat de către autor în baza rapoartelor financiare pe anii 2008, 2009 a ÎS „Mileştii Mici”

Din calculele efectuate din tabelul de mai sus, putem menţiona că productivitatea anuală a a unui

muncitor s-a majorat în anul 2009 faţă de anul 2008 cu 2271,53 lei sau cu 24,94 %. Deasemenea, în

2009 faţă de 2008, s-a înregistrat o majorare a productivitaăţii anuale a unui salariat cu 14688,79 lei sau

cu 22,02 puncte procentuale.

Analizînd randamentul mijloacelor fixe, observăm că în 2009 faţă de 2008, randamentul

mijloacelor fixe a sporit cu 1,43 lei sau 13,02 puncte procentuale. Astfel în 2008 randamentul

mijloacelor fixe a constituit 10,98 lei, adică se obţine 10,98 lei volumul producţiei fabricate la 100 lei

mijloace fixe, iar în 2009, randamentul mijloacelor fixe a constituit 12,41 lei, adică la 100 lei mijloace

fixe se obţine 12,41 lei volumul producţiei fabricate.

Volumul producţiei fabricate la 1 leu resurse materiale deasemenea a sporit în 2009 faţă de 2008

cu 0,50 lei sau cu 65,07 puncte procentuale, astfel în 2008 la 1 leu resurse materiale se obţinea 0,77 lei

volumul producţiei fabricate, iar în 2009, la 1 leu resurse materiale se obţinea 1,28 lei volumul

producţiei fabricate.

Sporirea indicatorilor de eficienţă se apreciază ca un aspect pozitiv şi influienţează benefic asupra

întreprinderii.

Analiza lichidităţii Bilanţului contabil ocupă un loc central în aprecierea situaţiei financiare a

întreprinderii. Importanţa deosebită a lichidităţii decurge din natura economică a acestui indice. În

cadrul echilibrului financiar capacitatea de plată, lichiditatea, solvabilitatea caracterizează una din cele

mai importante condiţii de existenţă a întreprinderii pe piaţă – posibilitatea de a-şi onora obligaţiile de

plată la termenele scadente. [9; pag. 183]

Tabelul 9

Aprecierea lichidităţii şi solvabilităţii în dinamică

Indicatorii 2008 2009 Abaterea absolută, (+,-)

Abaterea relativă, %

Lichiditatea absolută 0,0096 0,0106 + 0,001 10,4166Lichiditatea intermediară 1,1138 1,1339 + 0,0201 1,8046Lichiditatea curentă 5,7920 6,0826 + 0,2906 5,0173Coeficientul de solvabilitate 6,0389 6,7009 + 0,662 10,9623

Sursa: Elaborat de către autor în baza raportului financiar a pentru anul 2009 a ÎS „CVC „Mileştii Mici””

Din calculele efectuate în tabelul 9, observăm că la ÎS „CVC „Mileştii Mici””, lichiditatea absolută

este mai mică decît limitele stabilite (0,2 - 0,25), ea fiind respectiv de 0,0096 şi 0,0106, adică

întreprinderea nu-şi poate achita datoriile pe termen scurt din mijloacele băneşti disponibile, deşi în anul

2009 faţă de 2008, lichiditatea absolută are tendinţe de creştere.

Lichiditatea intermediară la întreprinderea analizată depăşeşte nivelul optim al acestui indicator

(0,7 – 0,8), lichiditatea constituind în anii 2008, 2009, respectiv 1,1138 şi 1,1339, aceste rezultate ne

arată că întreprinderea este capabilă să-şi achite cota datoriile pe termen scurt prin mobilizarea

mijloacelor băneşti, investiţiilor pe termen scurt şi creanţelor pe termen scurt, dar structura activelor

întreprinderii este iraţională, dat fiind faptului că lichiditatea depăşeşte limita stabilită.

Lichiditatea curentă deasemenea depăşeşte limita optimă, care este de 2 - 2,25, lichiditatea curentă

fiind respectiv de 5,7920 şi 6,0826 , are tendinţe de creştere. Aceste rezultate ne arată că întreprinderea

dispune de suficiente active curente pentru achitarea datoriilor pe termen scurt în sumă deplină, dar

putem menţiona că structura activelor curente este inadecvată.

Coeficientul de solvabilitate înrgistreză o creştere în anul 2009 faţă de 2008 cu 0,662 sau cu 10,9623

puncte procentuale, el constituind respectiv, 6,0389 şi 6,7009. Coeficientul este mai mare ca 1, deci, ÎS

„CVC „Mileştii Mici”” este capabilă să-şi achite datoriile atît pe termen scurt cît şi pe termen lung.

Formarea profitului Anexa 1

Venituri din activitatea de investiţii:-din ieşirea activelor pe termen lung-din dividende-din dobînzi-din reevaluarea activelor pe termen lung-din participaţii în alte întreprinderi etc.

Cheltuieli pentru activitatea de investiţii:-privind ieşirea activelor nemateriale şi materiale pe termen lung-din reevaluarea activelor pe termen lung-aferente participaţiilor în alte întreprinderi etc.

Rezultatul din activitatea de investiţii

+

+

Rezultatul activităţii operaţionale

Cheltuieli din activitatea financiară:-privind plata redevenţelor-privind diferenţele de curs valutar-privind arenda financiară a activelor materiale pe termen lung etc.

Rezultatul activităţii financiare

Rezultatul activităţii economico-financiare

Rezultatul excepţional

Rezultatul perioadei de gestiune pînă la impozitare

Profit net

Impozit pe venit

Venituri din activitatea financiară:-din redevenţe-din arenda pe termen lung-din diferenţe de curs valutar-subvenţii de stat, prime, premii şi sume sponsorizate-din activele intrate cu titlu gratuit etc.

Venituri operaţionale:-venituri din vînzări-alte venituri operaţionale Costul vînzărilor:

-consumuri directe de materii prime şi materiale,-cheltuieli directe de retribuţie a muncii angajaţilor în activitatea operaţională ,

-consumuri indirecte de producţieCheltuieli comerciale

Cheltuieli generale şi administrativeAlte cheltuieli operaţionale

Anexa 2

Structura organizatorică a întreprinderii

Administrator

Manager oficiuResponsabil sistem de management integrat

(RSMI)

Consultant

Şef secţie marketing şi vînzări (SVZ)

Mecanic şef (MEC)

Tehnolog şef (TEH)

Centrul de producere a

vinurilor îmbuteliate

(CPVI)

Secţia păstrare şi băuturi tari

(PAS)

Contabil-şefDirector Finanţe şi Audit (RMSI)

Secţia construcţii şi

Secţia energie şi mecanică (SEM)

Colecţia vinuri (COL)

Sector vinuri Spumante

(ŞAM)

Sector vinuri Liniştite(IMB

Depozit materiale

Secţia aprovizionare

(SAP)

Sectorul agricol

Agronom

Serviciu deservire delegaţii (DELEG)

Baza de transbordare

Depozit produse finite (DPF)

Serviciu gestiune magazine de firmă

(MAG)

Specialist relaţii cu publicul

Specialist design expoziţii şi publicitate

Specialist gospodărie, gaze

naturale

Secţia transport (TRA)

Secţia gospodărie şi securitatea muncii

(SGSM)

Seeviciul personal (PERS)

Serviciul control al calităţii (LÎ)

Secţia juridică (JUR)

Punctul medical (PM)

Ospătăria (OSP)

Serviciu pază (PAZA)

Administrator de sistemă

informaţională (SI)

Contabilitatea

Sala de degustare (SALA)

Anexe

Concluzii generale privind situaţia actuală şi perspectivele dezvoltării întreprinderii

Analizînd situaţia reală a ÎS „CVC „Mileştii Mici””, starea actuală a întreprinderii poate fi

caracterizată prin următoarele:

aspecte pozitive:

- Patrimoniul întreprinderii are o tendinţă de creştere;

- Sursele de finanţare deasemenea au o tendinţă de creştere în ultimul an;

- Eficienţa economică a întreprinderii este în creştere;

Dar există şi aspecte negative:

- Descreşterea capitalului pe termen lung;

- Rezultatele financiare au tendinţe descrescătoare;

- Rentabilitatea întreprinderii este în descreştere;

- Degradarea fizică şi morală a utilajului, fapt ce atrage după sine creşterea cheltuielilor de întreţinere şi

reparare;

- Costuri mari de producţie care duc, de obicei, la obstacole în pătrunderea acesteia pe piaţa externă şi la

concentrarea pe piaţa internă care are o capacitate de absorbţie prea mică;

- Inexistenţa unui proces continuu de instruire economică şi a unei reacţionări prompte la schimbările de

mediu.

3. Pentru depăşirea situaţiei în care se află la moment întreprinderea ÎS „CVC „Mileştii

Mici”” şi pentru crearea unor premise de transformare a acestei companii într-un agent esenţial al

economiei de piaţă aş propune un set de măsuri de ordin metodologic şi practic, după cum urmează:

a) Perfecţionarea managementului financiar. Modul în care o întreprindere creşte şi se dezvoltă,

capacitatea sa de a rămâne competitivă şi de a supravieţui depinde de capacitatea managerilor

de marketing de a promova noi idei pentru produse noi, a managerilor financiari de a utiliza

maximum eficient resursele financiare, pe baza căreia este posibilă creşterea profitabilităţii

întreprinderii;

b) Lărgirea pieţei de desfacere prin cercetări de marketing;

c) Urgentarea realizării activelor neutilizate. În condiţiile în care întreprinderea dispune de

echipamente neutilizate, acestea trebuie realizate sau date în folosinţă micilor întreprinzători,

asigurând, pe de o parte, evitarea pierderilor provocate de uzura fizică şi morală şi creşterea

fluxului financiar de intrare, pe de altă parte, creşterea cifrei vînzărilor şi, corespunzător,

sporirea profitului;

d) Dezvoltarea şi modernizarea tehnologiile de fabricaţie;

2. În perspectiva de lungă durată, compania ÎS „CVC „Mileştii Mici””ar trebui să dezvolte o

strategie de dezvoltare a întreprinderii în condiţiile actuale de piaţă, prin:

a) Competitivitatea producţiei. Sporirea competitivităţii producţiei atât pe piaţa internă, cât şi pe

cea externă este posibilă prin Creşterea calităţii producţiei. Pentru a obţine victori în lupta

concurenţială, ÎS „CVC „Mileştii Mici”” trebuie mereu să lucreze asupra calităţii şi să

producă această marfă mai repede decât concurenţii lor.

b) Competitivitatea tehnologiilor. Conform spuselor economistului american A.I.Ross, sporirea

volumului de producţie în statele dezvoltate cu 50-60% este obţinută pe baza înnoirii

tehnologiilor şi nu a creşterii consumului de resurse. Creşterea competitivităţii tehnologiilor

constă în retehnologizarea şi modernizarea permanentă a procesului de producţie.

c) Competitivitatea organizării procesului de producere, a muncii şi gestionării. Pentru ca

mijloacele investite în noile tehnologii să se recupereze, este necesar să se echilibreze nivelul

tehnic al producţiei cu necesităţile pieţei concurenţiale. O altă modalitate ar fi atragerea

investiţiilor directe, a creditelor pe termen lung în vederea înnoirii şi modernizării bazei

tehnico-materiale a industriei şi aplicării tehnologiilor moderne de producere.

În concluzie putem afirma, că acţiunile şi direcţiile propuse dau o orientare generală managerilor

în alegerea unei decizii optime de sporire a rezultatelor financiare, dar realizarea în practică, depinde

încă de o mulţime de factori interni şi externi care trebuie depistaţi şi înlăturaţi, aceasta fiind posibil doar

în rezultatul analizei financiare a activităţii de producţie a întreprinderii cît şi a concurenţei.

Aş dori să menţionez faptul că această temă este destul de impunătoare şi actuală în procesul de

tranziţie de la o economie planificată la cea de piaţă, din motiv că analiza rezultatelor financiare

constituie controlul medical al firmei şi ca rezultat este prescrisă cura pe care întreprinderea este obligată

să o urmeze, de altfel ea va fi sortită falimentului.

Astfel încât sfera de bază a unei economii naţionale reprezintă sfera de producţie, raţiunea

producătorului constă în faptul, că el nici odată nu-şi va permite să producă marfa, care nu este solicitată

pe piaţa de desfacere, sau care nu poate să-i asigure profitul scontat. Scopul fiecărui agent economic este

de a obţine un profit cît mai mare în raport cu efortul depus.

În lucrarea dată am examinat căile principale de obţinere a profitului caracteristice pentru

unităţile de producţie, cît şi metodele principale de analiză a rezultatelor financiare şi estimare a acestor

rezultate: începînd cu profitul brut şi terminănd cu cel pînă la impozitare.

În cadrul cercetării am apelat şi la un sistem de indicatori relativi ai profitului, cum ar fi: rentabilitatea

activelor, rentabilitatea financiară şi economică etc., care ne dau posibilitatea unei aprecieri mai

riguroase, sub diferite astpecte, a rezultatelor financiare obţinute.

Deci, în baza temei studiate în teza respectivă aş putea conchide următoarul lucru:

un rol important în acest proces îl are profitul, care prin conţinutul său economic în condiţiile actuale

este sursa principală de autofinanţare a unităţilor de producţie şi a bunăstării vieţii sociale în întregime.

În viziunea noilor cerinţe ale economiei de piaţă, orice producător, în perioada derulării unei activităţi,

trebuie să-şi determine foarte clar potenţialul său de dezvoltare în ramura respectivă şi efortul propriu în

obţinerea unor rezultate financiare mai avantajoase.

Bibliografie

Legi, Hotărîri a Republicii Moldova:

1. STANDARDUL NAŢIONAL DE CONTABILITATE 62 „Contabilitatea în partidă simplă” prin

ordinul ministrului finanţelor nr. 104 din 27.11.2002.

2. STANDARDUL NAŢIONAL DE CONTABILITATE 3 "Componenţa consumurilor şi cheltuielilor

întreprinderii" prin ordinul ministrului finanţelor nr.174 din 25.12.1997.

3. STANDARDUL NAŢIONAL DE CONTABILITATE 18 "Venitul" prin ordinul ministrului

finanţelor nr.174 din 25.12.1997.

Literatura de specialitate:

4. Botnari Nadejda “Finanţele întreprinderii” - Chişinău A.S.E.M -2000

5. Bălănuţă, V. Diagnosticul financiaral activităţii firmei.- Chişinău, 2001

6. Ana, Gheorghe I. “Profitul: concept, norme, politici” - Bucureşti: Ed. Economică, 1998.

7. Mîrzac Mariana - Curs de finanţele întreprinderii

8. Gheorghe Zaman “Eficienţa economică” – Bucureşti, 2006

9. Ţiriulinicova Natalia „Analiza rapoartelor financiare” – Chişinău, 2004

10. Bran, P. Decizia financiară în unitatea economică. - Bucureşti, 1980

11. Buhociu, R., Negoescu, Gh. Analiză economică. - Brăila: Evrica, 1999

12. Dobrotă, Niţă. Economie politică. -Bucureşti: Ed. Economică, 1997

13. Epuran, M., Cotlet, D., Ineovan, F., Pereş, I. Contabilitatea financiară în noul sistem contabil.

Volumul II. - Timişoara: Editura de Vest, 1995

14. Gheorghiu, Al. (coord.) Analiza activităţii economice a întreprinderilor. -Bucureşti: Ed. Didactica şi

Pedagogica, 1982

15. Işfanescu, A., Robu, V., Angliei, L, Tutu, A. Evaluarea întreprinderii. -Bucureşti: Ed. Tribuna

Economică, Ediţia a Il-a, 1999

16. Luca, G., Olariu, N. Elemente de management financiar: Profitabilitate şi competitivitate. Profit, preţ

şi calitate. Risc şi certitudine. - Iaşi: Dosoftei, 1994

17. Adochiţei „Finanţele întreprinderii” – Bucureşti, 2000

18. Oatu, C. Analiză economică. Iaşi: Ed. Fundaţiei Chemarea, 1995

19. Paraschivescu, M., Păvăloaie, W. Modele de contabilitate şi analiză financiară. - Bucureşti: Ed.

Neuron, 1994

20. Niculescu, M. Diagnosticul global strategic. - Bucureşti: Ed. Economică, 1997

21. Mărgulescu, D (coord ) Analiza economico-fînanciară a întreprinderii: metode şi tehnici

Bucureşti, Ed Tribuna Economică, 1994

Articole din reviste şi ziare:

22. Revista “BIZ”, art. “Cum să fii mai profitabil”, mybusiness.md - 2009;

23. “Ziarul financiar ”, art. “e-Commerce, o cale ignorantă de creştere a profitului”-2009;

24. Ziarul “Tribuna economică”, art. „Diagnosticul întreprinderii în dificultate”, 1997

25. „Tribuna economică”, art. „Diagnosticul economic al firmei” 1999.

26. Staicu Florea , diagnostic inern – premisă a investiţiilor unei firme.// Tribuna economică, 2006, nr.

13, p. 16-18

27. Pântea, P., Deaconu, A. Bilanţul financiar în diagnosticul financiar al întreprinderii. //

Finanţe, credit şi contabilitate, 1997, nr.7-8, p.4-10

28. Carauş, V., Diagnoza impune decizii ferme de restructurare.//Economica 1997, nr. 4, p.38-39

29. Bătrâncea, loan, Barb, A., Todea N. Diagnosticul economic al firmei. // Tribuna economică, 1999.

nr.15, p. 14-15

30. Bălănuţă, V., Sandul, T., Fratea, N. Diagnosticul şi estimarea rentabilităţii economice şi financiare în

contextul restructurării activităţii de producţie. Contabilitate şi audit, 1998, nr.7, p.66-71.