Băbuţ Gabriel - Evaluarea riscurilor de accidentare şi îmbolnăvire profesională 19

ELEMENTELE RISCULUI(după SR EN 1050: 2000 Securitatea maşinilor: Principii pentru aprecierea riscului)

Elementele riscului (după SR EN 1050: 2000)

GRAVITATEA (severitatea daunei posibile) poate fi estimată luând în considerare: natura a ceea ce trebuie protejat (persoane, bunuri, mediu); gravitatea leziunilor sau afectării sănătăţii (uşoară - în mod normal reversibilă,

gravă - în mod normal ireversibilă, deces); extinderea daunei (o persoană, mai multe persoane).

PROBABILITATEA DE APARIŢIE a daunei poate fi estimată luând în considerare:→ Frecvenţa şi durata expunerii depind de:

necesitatea de acces în zona periculoasă (de exemplu, pentru funcţionare normală, mentenanţă sau reparaţii);

natura accesului (de exemplu, alimentare manuală cu materiale); timpul petrecut în zona periculoasă; numărul persoanelor care acced; frecvenţa accesului.

→ Probabilitatea de apariţie a evenimentului periculos depinde de: fiabilitate şi alte date statistice; istoricul accidentului; istoricul afectării sănătăţii; compararea riscurilor.

→ Posibilităţile de evitare sau limitare a daunei sunt funcţie de: persoanele care utilizează maşina (persoane calificate, persoane necalificate,

fără conducător); viteza de apariţie a evenimentului periculos (brusc, rapid, lent); orice formă de conştientizare a riscului (prin informaţii generale, prin observare

directă, prin intermediul semnalelor de avertizare şi a dispozitivelor indicatoare); posibilităţile umane de a evita sau limita dauna (posibil, posibil în anumite

condiţii, imposibil); experienţa practică şi cunoştinţe (referitoare la maşină, referitoare la o maşină

similară, fără experienţă).

Băbuţ Gabriel - Evaluarea riscurilor de accidentare şi îmbolnăvire profesională 20

PROCESUL ITERATIV PENTRU ASIGURAREA SECURITĂŢII(după SR EN 1050: 2000 Securitatea maşinilor: Principii pentru aprecierea riscului)

Procesul iterativ pentru realizarea securităţii (după SR EN 1050)→ reducerea riscului şi alegerea măsurilor de securitate adecvate

nu fac parte din aprecierea riscului

START

Determinarea limitelor maşinii

Identificarea pericolelor

Estimarea riscului

Evaluarea riscului

Maşina prezintă

securitate?

Reducerea riscului

SFÂRŞIT

Analiza riscului

Aprecierea riscului

DA

NU

Băbuţ Gabriel - Evaluarea riscurilor de accidentare şi îmbolnăvire profesională 21

STADIUL ACTUAL AL METODELOR DE EVALUARE A NIVELULUI DE SECURITATE/RISC

A MUNCII ÎNTR-UN SISTEM

Evaluarea nivelului de securitate/risc a muncii într-un sistem reprezintă punctul

de plecare şi, totodată, baza ştiinţifică pentru stabilirea priorităţilor în acţiunile de

prevenire.

Criteriile şi metodele de evaluare s-au dezvoltat în pas cu evoluţia generală a

conceptului de securitate a muncii, respectiv cu diversele teorii privind geneza

accidentelor de muncă şi a bolilor profesionale.

Există două posibilităţi de evaluare a securităţii muncii:

→ evaluare postaccident/boală profesională („a posteriori”) - se bazează pe analiza

accidentelor de muncă şi a bolilor profesionale produse; criteriile de evaluare sunt

indicatorii statistici de tipul coeficienţilor de frecvenţă şi de gravitate;

→ evaluarea preaccident/boală profesională („a priori”) se bazează pe analiza

riscurilor, înainte de a se materializa în accidente sau boli profesionale; criteriile

de evaluare sunt nivelurile de risc.

→ pentru ambele posibilităţi menţionate demersul poate fi:

- inductiv (direct) - se porneşte de la cauză spre efect;

- deductiv (indirect) - se porneşte de la efect spre cauză.

Principalele metode apriorice existente în prezent pot fi grupate în patru mari

categorii :

1. controale şi verificări de rutină, apărute în faza „centrată pe maşină” a

evoluţiei conceptului de securitate a muncii;

2. metode bazate pe modelul Heinrich, apărute în faza „centrată pe om”;

3. metode bazate pe teoria fiabilităţii sistemelor, aplicabile sistemelor tehnice uşor de

definit, dar care nu iau în considerare factorul uman;

4. metode bazate pe ergonomia sistemelor, având o sferă mai largă, de optimizare a

funcţionării sistemului şi tratând problemele de securitate a muncii doar la modul

implicit şi secundar.