EUROPA CENTRALĂ

INFLUENŢA RELIEFULUI ASUPRA EUROPEI CENTRALE

- Europa Centrală este determinată de Carpaţi şi Dunăre.- Ţări: Germania(aprox 81 mil loc), Austria(aprox 8 mil loc), Ungaria(aprox 10 mil loc).

România(aprox 21 mil loc), Slovacia(aprox 5 mil loc), Cehia(aprox 10 mil loc), Polonia(38 mil loc), Elveţia(aprox 1,5 mil loc).

- Densitatea medie: peste 90 loc/km pătrat.- Relieful are o influenţă mai puţin evidentă decat climatul asupra distribuţiei

populaţiei. Relieful influenţează distribuţia spaţială a populaţiei prin altitudine şi grad de fragmentare. Rolul văilor în spaţiile montane este foarte important atât pentru circulaţie şi culturi agricole, cât şi pentru activităţi industriale şi comerciale -> fapt evidenţiat în cazul munţilor Carpaţi, care sunt foarte fragmentaţi şi umanizaţi.

- Anumite zone cu densitate scăzută a populaţiei sunt explicabile prin prezenţa unor masive muntoase. Pantele accentuate împiedică sau fac dificile anumite tipuri de exploatare a solului, iar reducerea temperaturii odată cu creşterea altitudinii nu este favorabilă dezvoltării anumitor culturi agricole.

- Ţările din Europa Centrală sunt ţări dezvoltate în mare parte pe baza unor resurse de subsol foarte importante: cărbuni, minereuri de fier, roci de construcţie.

- Printre ţările cu cele mai mari rezerve de cărbuni se numără şi ţări ale Europei Centrale: Germania(lignit) şi Polonia(huilă).

- Minereurile de fier se folosesc în industria constructoare de maşini, industria siderurgică.

Europa Centrală este caracterizată de prezenţa fluviului Dunărea. Acesta trece prin 4 capitale: Viena, Budapesta, Bratislava, Belgrad. Acest fapt are o mare importanţă pentru comerţul fluvial, permiţând un schimb mai rapid de mărfuri între cele 4 capitale. Dunărea este navigabilă pe tot timpul anului, de-a lungul ei fiind numeroase porturi fluviale prin care circulă un numar mare de călători, turişti şi cantităţi importante de mărfuri.

- Prezenţa Dunării furnizează ţărilor pe care le traversează apa pentu industrie, agricultură, hidroenergie, piscicultură.

- Pe anumite porţiuni( Viena, Budapesta) se fac croaziere, cu o mare însemnătate în domeniul turismului.

- Parcuri naturale în apropierea Dunarii: Parc naţional Donau-Avien- Austria; Parc naţional Duna-Ipoly-Ungaria; Rezervaţia Biosferei Delta Dunării.

RASE UMANE ÎN EUROPA CENTRALĂ

Sunt diferenţe între oameni? Dacă, din curiozitate, am învârti un glob, ne-ar surprinde câte nume de continente,

ţări, ape, munţi, localităţi etc. am găsi pe el. Pe Glob, un nume este ca o cheie, care ne deschide porţile unui oraş sau ne

ascunde povestea escaladării unui munte, a găsirii unei ape, a descoperirii unei insule. Puţine au rămas astăzi zonele nelocuite de om - şi mai puţine cele necălcate de

piciorul lui. Cu toate acestea, omului nu i-a fost uşor. Deplasările sale l-au dus mereu în faţa altor condiţii naturale decât cele în care se născuse.Nu ştim cât a cântărit curiozitatea specific umană, aventura, şi cât nevoia de supravieţuire.

Sunt dovezi că deseori omul a modificat condiţiile de mediu. A tăiat copaci, a schimbat cursul apelor, a vânat specii de animale până la dispariţia lor, a ridicat aşezări noi. La rândul său, a primit şi el botezul mediului. Fără ca omul însăşi să-şi dea seama, organismul său s-a adaptat permanent la noul mod de viaţă.

Criteriile care rămân la baza clasificării raselor sunt trăsăturile somato-fiziologice: forma capului (dolicocefalie sau brahicefalie), pigmentaţia pielii (albă, galbenă, neagră), ondularea şi culoarea părului, culoarea ochilor, forma buzelor, statura etc. Procesul de diferenţiere a raselor a început cu circa 50.000 de ani în urmă.

Rasa care predomină în Europa Centrală este rasa europoidă, care mai este numită şi rasa albă sau leucoderma, culoarea pielii prezintă variaţii de la alb spre uşor măsliniu. În general au talie înaltă, părul diferă de la blond la brun şi este moale, mătăsos. Ochii au diverse nuanţe între albaştri, căprui, negri.Tipic europoizilor este nasul îngust. Culoarea pielii este influenţată de trei pigmenţi de bază: carotenul (galben), hemoglobina (roşu) şi melanina (brun). Melanina este produsă de celule speciale din piele, numite melanocite. Diferitele rase tind să aibă acelaşi număr de melanocite, dar care sunt grupate diferit şi produc granule de melanină ce variază ca mărime şi cantitate. Culoarea părului şi a ochilor unei persoane depinde şi de cantitatea de melanină produsă în organism. Părul creţ, ondulat sau lins depinde de tipurile de proteine din rădăcina firului de păr. Diversitatea culorii ochilor se datorează faptului că pigmenţii din ochi filtrează excesul de raze ultraviolete, care ar putea deteriora straturile sensibile din interiorul ochiului, reducând precizia imaginilor. Deşi prezintă o mare diversitate tipologică, în cadrul Europei distingem totuşi nordicii, mai înalţi, cu ochii albaştri, părul blond şi pielea albă, iar în jumătatea sudică mediteraneenii, cu părul castaniu, ochii negri-căprui şi pielea uşor pigmentată. Trăsăturile mediteraneenilor sunt tipice şi pentru europoizii din Orientul Apropiat, de unde se pare că a fost locul de dispersie a rasei europoide.Chiar i s-a mai spus şi rasa caucaziană, de la Munţii Caucaz.

Astăzi, europoizii sunt mult mai răspândiţi. Numărul lor total depăşeşte 2,5 miliarde şi s-au dovedit rasa cu cea mai mare mobilitate pe Glob.Ei sunt cei care au botezat Africa „Lumea Veche”, iar cele două Americi şi Australia „Lumea Nouă”.

INFLUENŢA RELIGIEI ÎN EUROPA CENTRALĂ

Capitalismul, ca tip de organizare economică, a condus la o dezvoltare fără precedent a societăţilor, ajungând să fie considerat drept singura cale raţională de dezvoltare modernă. Capitalismul a apărut în Europa Occidentală şi s-a extins treptat ajungând la un sistem de organizare economică de cuprindere mondială. Cum se explică faptul că el a apărut într-o anumită zonă, că a reuşit doar în anumite societăţi, iar în altele nu? În dezvoltarea capitalismului intervin mult mai mulţi factori decât sunt avuţi în vedere în paradigma marxistă.

Religia nu este doar "opiul popoarelor", asa cum credea Karl Marx, ci poate modifica semnificativ, prin impactul său, preferinţele oamenilor, atât cele personale, cât şi cele de ordin social.

Ideea de bază a lucrării germanului Max Weber în „ Etica protestantă şi spiritul capitalist” constă în faptul că iniţial, capitalismul a apărut datorită credinţei în bani ca mijloc de obţinere a mântuirii. Prin acumularea avuţiei, capitaliştii demonstrează că sunt demni de graţia divină, semnând o poliţă pentru eternitate. Spre deosebire de ceea ce se întâmplă în prezent, raţionalizarea profitului şi conduita conform disciplinei divine excludeau consumerismul. Era un păcat să arunci banii pe bunuri neesenţiale. Era o virtute să acumulezi şi să investeşti. Individul nu considera un pericol faptul de a avea avere, ori aceasta era protejată chiar de Dumnezeu, în calitate de dovadă şi simbol al mântuirii.

Ţările ortodoxe s-au găsit mai frecvent în situaţia de a fi în dezacord cu Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, comparativ cu ţări catolice sau protestante. Puternica relaţie dintre autorităţile seculare şi biserică este un element comun al ţărilor cu tradiţie ortodoxă, ceea ce a creat deseori atitudini negative asupra statutului unor grupuri religioase minoritare, mergând până acolo încât acestea din urmă au fost definite ca străine culturii naţionale a respectivului stat, şi implicit, într-o anumită măsură, discriminate. În unele state precum: Polonia, România, Austria, Ungaria acordurile dintre stat şi comunităţile religioase au un rol important, astfel se poate vorbi de o relaţie biserică-stat caracterizată de convenienţă.

Putem afirma cu certitudine că nu există un model european al relaţiei religie – stat. Acest tip de relaţie nu poate fi identificat într-o formă omogenă, existând diferenţe de la unstat la altul. Comună este, însă, tendinţa de realizare a libertăţii religioase, independenţa reciprocă a religiei şi statului, combinate însă cu cooperarea şi sprijinul reciproc. O comunitate nu se poate reduce doar la un spaţiu economic coerent. Dar şi reciproca este valabilă. Nu poate să existe un liant puternic între oameni dacă nu există o reţea eficientă de schimburi şi de relaţii economice profitabile pentru toţi. Deşi Europa Centrală reprezintă un spaţiu geografic, afirmă Naumann, corelarea economică a diferitelor zone economice poate să sudeze mai bine o potenţială cetăţenie mitteleuropeană. Economia germană, deşi este superioară din punct de vedere al organizării tehnice şi productivităţii are nevoie de specializările profesionale ale diferitelor regiuni ale Austro-Ungariei.

Receptarea religiosului în spaţii geografice diferite se vrea şi un studiu al atitudinii oamenilor şi Bisericilor, vis-a-vis de marile probleme morale ale contemporaneităţii: homosexualitatea, divorţul, avortul, eutanasia şi sinuciderea. Datele privind religiozitatea

unui popor sunt în strânsă relaţie cu moralitatea acestuia. Se observă, de asemenea, că în fostele ţări comuniste Biserica a pierdut din influenţa sa asupra credincioşilor.

Polonia - e cea mai religioasa tara din centrul Europei. - 66% dintre polonezi merg la biserică în fiecare duminică; - 4% nu merg niciodată.- 90% se consideră religioşi - paradoxal, doar 45% au încredere în instituţia Bisericii

Ungaria - 42% dintre unguri declară că nu aparţin unei Biserici anume; - 30% nu au aparţinut niciodată- 14% merg săptămânal la slujbă; - 42% sunt catolici

Cehia - 62% dintre cehi nu aparţin unei Biserici- 8% merg frecvent la serviciile religioase- 30% cred în Dumnezeu- 17% cred în viaţa după moarte

Slovacia - 58% sunt catolici- 30% merg la slujbă săptămânal- 32% nu aparţin niciunei Biserici

România - cel mai religios popor european- 97% - se identifică cu o anumită religie,- mai puţin de o cincime dintre ei participă săptămânal la slujbe religioase

Europa centrală este graniţa dintre vestul catolic şi estul ortodox. În ţările majoritar creştine din Europa Centrală religia are un statut cultural puţin diferit: ea continuă să facă parte dintr-un cadru de civilizaţie moştenit şi, ca atare, dintr-un vocabular public cu influenţă largă. Pentru foarte mulţi, ea oferă, pe lîngă substanţă spirituală, tradiţie, siguranţă, respectabilitate, un orizont elevat. Pe deasupra, constituie un important capital simbolic de identitate naţională – în aşa măsură că, la ceremonia de învestitură a preşedintelui României, în decembrie 2009, Patriarhul Daniel i-a binecuvîntat mandatul în slujba unui „popor drept-credincios“, perpetuînd astfel tema echivalenţei între comunitatea de credinţă şi cea cetăţenească. La rîndul lor, oameni politici de toate culorile se folosesc de acelaşi capital simbolic pentru a scoate profit de popularitate.

Europa Centrală a fost martora unei formidabile diversificări religioase în ultimii 30 de ani. Întrucat Europa Centrală nu a fost niciodata în totalitate creştină, diferitele secte şi credinţe au exercitat si continuă să exercite o dominantă influenţă asupra vieţii religioase şi de afaceri în Europa Centrală. De-a lungul celei de-a doua jumătăţi a secolului al XX-lea , din cauza fluxului de oameni veniţi din fostele colonii de peste mări şi valurile de refugiaţi şi muncitori, peisajul a devenit unul mixt în modul cel mai evident şi mai vizibil cu putinţă. Această pluralitate nu se aplică doar creşterii şi diversificării aşa-numitelor religii, ci şi

diversificărilor interne ale religiilor recunoscute. Totuşi, acest nou pluralism religios în creştere a devenit o provocare atât pentru religiile creştine, cât şi pentru societatea europeană.

Germania: Protestanţi 34% Romano-catolici 34% Musulmani 3,7 % Neafiliaţi sau altele 28,3%

Cehia: Romano-catolici 26,8% Protestanţi 2,1% Altele 3,3 % Neafiliaţi 59%

Slovacia: Romano-catolici 68,9% Protestanţi 10,8% Greco-catolici 4,1% Altele 3,2% Nici una 13%

Austria: Romano-catolici 73,6% Protestanţi 4,7% Musulmani 4,2% Altele 5,5% Nici una 12%

Rom ânia : Ortodocşi 86,8% Protestanţi 7,5% Romano-catolici 4,7% Musulmani şi alte religii 0,9% Nici una 0,1%

Ungaria: Romano-catolici 51,9% Calvinişti 15,9% Luterani 3% Greco-catolici 2,6 % Altele 12,1% Neafiliaţi 14,5%

Polonia: Romano-catolici 89,8% Ortodocşi 1,3% Protestanţi 0,3% Altele 8,6%

Elveţia: Romano-catolici 41,8% Protestanţi 35,3% Musulmani 4,3%

Ortodocşi 1,8% Altele 5,7% Nici una 11,1%

Aşadar, se observă că în Europa predomină religia romano-catolică în proporţie de 48,9 % , ortodoxă-19,32 % şi protestantă-13,5% . Deşi există această diversitate, în toate religiile şi în toate cărţile sfinte sunt asemănări precum potopul sau eterna luptă între bine şi rău, lumină şi întuneric, deci toate au aceeaşi bază dar sunt interpretate diferit.Religia exercită o mare influenţă asupra maselor. Un vestit general al armatei germane, Erwin Rommel spunea: “un om este un geniu, un milion de oameni sunt o masă de proşti”.

MIGRAŢIILE ÎN EUROPA CENTRALĂ

Fenomenul migraţiei a existat dintotdeauna, concretizat prin transhumanţa, invazii, colonizări şi cruciade, sau provocate, în general, de atracţia exercitată de regiunile mai bogate asupra populaţiilor mai sarace.

După cum am observat populaţia mondială în ultimii cincizeci de ani a crescut considerabil. Evoluţia şi repartizarea sa a evoluat sub influenţa, pe de o parte, a dinamicii populaţiilor din zona lumii a treia, şi, pe de altă parte, sub influenţa îmbătrânirii progresive a populaţiei din zonele cele mai bogate. Aceste state au devenit în câţiva ani dependente de cerinţele de imigrări. Perioada aceasta se caracterizează prin răsturnarea de tendinţe şi prin complexitatea extremă a mişcărilor populaţiei mondiale.

Pentru a evita amestecarea unor anumite categorii sau tipuri de fluxuri migratorii, au fost propuse şapte tipuri de fluxuri, care sunt de o mare importanţă pentru ţările Europei Centrale:1)Migraţia pentru aşezare (pe motive etnice, de reîntregire a familiei şi altele).2) Migraţia forţei de muncă.3)Fluxurile legate de studiu, formare profesională, de afaceri.4) Migraţie incompletă.5) Fluxuri ale solicitanţilor de azil şi a refugiaţilor.6) Migraţia de tranzit (inclusiv traficul de fiinţe umane).7) Fluxuri legate de turism sau călătorii .

Polonia este considerată a fi una din ţările tipice care trimit imigranţi în afara ţării. În cazul Poloniei, se estimează că un total de peste 4,2 milioane de locuitori au plecat din Polonia între 1971 şi 1980. Numărul total pe termen lung de emigranţi din Polonia în anii 1980 este estimat a fi între 1,1 şi 1,3 milioane de persoane (3 la sută din populaţie). În plus, o cauza foarte importanta a migratiei de populaţie, în câteva ţări din regiunea Europei Centrale a fost migraţia pe motive etnice. Migraţia asa-numiţilor germani etnici (adică persoane de origine germană, care după al Doilea Război Mondial au trăit în afara teritoriului german) a jucat cel mai important rol.

În cazul Poloniei, numărul de persoane care au părăsit ţara din acest motiv este estimat să fie peste 1,4 milioane în anii 1950-2002. Sute de mii de etnici germani s-au mutat în Germania din Uniunea Sovietică şi România. Emigrarea spre Vest este singura categorie a fluxurilor din regiune, în cazul în care factorii determinanţi au fost în principal aceiaşi în toate ţările Europei Centrale. Acest lucru se datorează faptului că acest flux a fost, în general, sever limitat, în principal datorită capacităţii de absorbţie a ţărilor de imigrare, precum şi faptul că fenomenul de migrare este de obicei foarte politizat. În perioada de pre-tranziţie (1950-1988) multe dintre ţările occidentale, ocazional, au deschis "uşile laterale " pentru imigranţii din Europa Centrală, dar aproape întotdeauna făcut-o pentru cazurile clar definite si exclusive, dar şi pentru un scop politic specific(de exemplu, migraţia de etnici germani). Începând cu anul 1989 în ţările vest-europene cele mai multe din motivele politice de admisie a imigranţilor din Europa Centrala au dispărut treptat şi, în consecinţă Vestul, încetul cu încetul, a închis uşile pentru cei care sosesc din ţările din Central Europene . Cifrele oficiale arată că, migraţia spre vest (incluzând şi Statele Unite ale Americii) din ţările Central Europene este destul de limitată. Doar în cazul câtorva ţări, şi anume Polonia, Ucraina şi România, acest tip de fluxuri pare să fie de o importanţă relativ mare.

O altă categorie de fluxuri, care, dacă numai pentru cantitatea lor, ar merita o examinare, este migraţia forţei de muncă spre vest. La sfârşitul anilor 1990 în jurul valorii de 300.000 de persoane din Polonia au fost angajate în străinătate în fiecare an, din care 230.000 ca lucrători sezonieri în Germania. O altă zonă importanta în trimiterea forţei de muncă este Ucraina (în jurul valorii de 150.000 persoane angajate în străinătate în anul 2000). Ucraina este, de asemenea, un furnizor major de muncă străină pentruţările cele mai dezvoltate din regiune: Republica Cehă (37200 muncitori), Ungaria (3700)şi Polonia (3200).

La nivel global, una din 35 de persoane îşi părăseşte ţara de origine în căutarea unui trai mai bun peste hotare. Mai exact, lumea înglobează 192 de milioane de migranţi, dintre care muncesc în jur de 60-65 de milioane, rata anuală de creştere a migraţiei internaţionale apropiindu-se de 3%.

“Migraţia nu a fost văzută drept un factor de dezvoltare în anii trecuţi. Acum da. Nu este vorba doar de creştere economică, de miliarde de euro, ci şi de transferul de educaţie, de experienţă în câmpuri de muncă neştiute în ţara de origine de către comunităţile de origine”, explică Cristina Gheorghe, de la Organizaţia Internaţională pentru Migraţie (OIM).

Potrivit unui studiu al Fundaţiei Soros de la sfârşitul lui 2006, care nu a fost prezentat în cadrul conferinţei, accesul liber în spaţiul Schengen obţinut în 2002 i-a împins de la spate pe români să îngroaşe numărul emigranţilor plecaţi afară să muncească. În perioada 2002-2006, tinerii fără studii până în 30 de ani au devenit principalii actori ai migrării, Italia şi Spania fiind principalele destinaţii.

Două treimi din migranţii românii sunt însoţiţi de membri ai familiei, în timp ce vecinii bulgari preferă să părăsească graniţele neînsoţiţi, la fel ca majoritatea migranţilor polonezi şi slovaci.

La sfârşitul lui 2006, aproape două milioane de polonezi locuiau temporar în afara graniţelor, mai mulţi bărbaţi decât femei, a punctat Magdalena Lesinka, directorul adjunct al Centrului pentru Cercetarea Migraţiei de la Universitatea din Varşovia. Cei sub 35 de ani se bucură de o educaţie ridicată, au abilităţi lingvistice şi preferă Marea Britanie şi Irlanda. Cei mai “bătrâni”, în schimb, cu experienţe anterioare de migrare, nu cunosc alte limbi şi aleg gazde mai “tradiţionale” precum Germania, Italia şi Spania.

Cât priveşte Slovacia, în jur de 200-250.000 de cetăţeni slovaci lucrau anul trecut în spaţiul Uniunii Europene, majoritatea bărbaţi cu diplomă de liceu, în căutare de experienţă profesională şi de viaţă, de venituri mai mari sau de îmbunătăţire a abilităţilor lingvistice. În schimb, din cei 3,5 milioane de oameni din diaspora sârbească (500.000 dintre ei sunt stabiliţi doar în Germania), 12% au studii superioare, însă o parte considerabilă a lor au locuri de muncă necalificate.

PETROLUL ŞI GAZELE NATURALE ÎN EUROPA CENTRALĂ

În comparaţie cu restul statelor lumii, Europa Centrală produce o cantitate redusă de gaze naturale, ţările componente ocupând poziţii destul de inferioare în topul ţărilor producătoare:

Germania- locul 35 Romania-locul 41 Polonia- locul 49 Ungaria – locul 55 Austria- locul 58 Cehia – locul 76

În cazul exporturilor, însa, Germania ocupa locul 14 în lume, Austria- 27 iar Ungaria -41. În privinţa importurilor, Germania se află pe locul 2 in lume, fiind dependentă de gazele naturale importate din Rusia. Ungaria, Austria si Polonia ocupă locul 25, 31, respectiv 23 beneficiind şi ele de gazele rusesti. Petrolul (ţiţeiul) este un amestec natural (considerat ca rocă sedimentară organogenă, caustobiolitică) care se prezintă, de obicei, în stare lichidă, vâscoasă, de culoare neagră-brună. Are o densitate de 0.82-0.92 (la 20°C), este inflamabil şi deţine o putere calorică de 9500- 11000 calorii.

Exploatabilitatea zăcămintelor de petrol este direct influenţată de condiţiile geologice şi, în primul rând, de dimensiunea zăcământului, deoarece, în general nu se exploatează dacă nu are rezerve pentru minim 10 ani de extracţie. Cea mai rentabilă este exploatarea zăcămintelor "supergigantice", pe glob cunoscându-se doar 33 de astfel de zăcăminte, cu rezerve recuperabile de peste 0.7 miliarde tone petrol fiecare, din care 25 sunt în Golful Persic, câte două în C.S.I., S.U.A., Africa de Nord şi câte unul în R.P. Chineză şi Venezuela.

Germania deţine rezerve de petrol localizate între Elba şi Ems, dar producţia este insuficientă faţă de necesarul intern, ceea ce o obligă să importe mari cantităţi de petrol (106

milioane tone în 1995). Germania, cu toate că nu dispune de rezerve însemnate de gaze naturale (o mare parte din necesarul intern fiind acoperit prin importul acestora), realizează o producţie medie de circa 17 miliarde m3. Principalele zăcăminte se găsesc în nordul ţării, mai ales între Weser şi Ems, precum şi în Bavaria.

Deşi industria de petrol în lume s-a născut în Polonia, ţara nu se poate compara cu Kuwait. Depozite de petrol şi gaze naturale au fost descoperite în Carpaţi, Carpatica Foreland (Depresiunea Carpatica), Monocline Sudetian şi Pomerania. În prezent, există 92 depozite cunoscute de petrol, estimate la 13,7 milioane de tone. În anul 2000 depozitele subterane au dat 350000 de tone de petrol (64000 în partea de sud şi 279000 în Câmpia poloneză). Acest lucru este mult mai puţin decât nevoile ţării: aproximativ 18 milioane de tone de petrol şi 11 miliarde metri cubi de gaze naturale pe an.

Polonia ar putea deveni un important furnizor de gaz pentru Europa (ameninţând supremaţia Rusiei), acoperindu-şi în acelaşi timp întreaga cerere de gaz pe plan intern, aici fiind descoperit în aprilie 2010 un zăcământ de gaz de şist comparabil ca marime cu cel din regiunea rusă Iujno-Tombeisk. Dacă imensa capacitate a acestui zăcământ va fi confirmată, rezervele totale ale gazului din UE vor creşte cu 47 la suta. Experţii consideră că proiectele europene privind extracţiile gazului de şist ar putea deveni în următorii zece ani o mare ameninţare pentru Gazprom.

Polonia deţine cele mai mari zăcăminte recuperabile de gaze de şist din Europa, estimate la 5.300 de miliarde de metri cubi, potrivit unui raport al Administraţiei americane pentru Informaţii în Domeniul Energiei, Franţa fiind sigurul stat cu rezerve comparabile, de 5.100 de miliarde de metri cubi.

Gazele obţinute din şisturi, mai dificil de exploatat decât cele din zăcămintele clasice, sunt o sursă neconvenţională de gaze şi o soluţie pentru reducerea dependenţei de livrările din Rusia şi ţările din Golful Persic, în condiţiile în care Polonia importă din Rusia 2/3 din gazele naturale necesare. Analiştii apreciază că gazele neconvenţionale reprezintă oportunităţi atractive de investiţii în sectorul energetic, având un potenţial ridicat de dezvoltare. Gazul de şist reprezintă gaze prinse între plăcile de şisturi ori în straturile de cărbune şi aflate mai la suprafaţă decât zăcămintele de gaz convenţional.

România este una din primele ţări ale lumii care a folosit o tehnologie modernă pentru exploatarea petrolului.

Zăcămintele cunoscute din România se ridică la 95 de milioane de tone de petrol şi la 185 de miliarde de metri cubi de gaz, producţia anuală în 2007 fiind de 4,6 milioane de tone de ţiţei şi de 11,2 miliarde de metri cubi de gaz. Acestor rezerve li s-ar putea adăuga rezerve probabile, evaluate la 73.3 milioane tone şi circa 100 de miliarde de metri cubi de gaz şi 10 milioane de tone de petrol care s-ar afla într-o zona de 12.000 de kilometri pătraţi sub platoul continental al Mării Negre.

Ţara noastră este bogată în petrol. Principalele noastre zăcăminte de petrol se gasesc în Oltenia (la Tg. Jiu), Muntenia (câmpul petrolifer Dâmboviţa-Prahova şi cel din Piteşti), Moldova (zona petroliferă Bacău). În prezent, se continuă cercetările în vederea descoperirii altor zăcăminte de petrol , prin a căror exploatare raţională industria noastra petrolieră să ia o dezvoltare crescândă. Speranţe mari sunt puse în rezervele de petrol din zona românească a platoului continental al Mării Negre.

În Subcarpaţii Moldovei se conturează o mai veche regiune de extracţie a petrolului, zonă revalorificată în ultimul timp. Cele mai importante centre sunt: Zemeş -Solonţ, Bogata, Lucaceşti, Moineşti, etc.

Subcarpaţii de Curbura şi cei Getici cantonează rezerve de seamă, exploatate la: Ocniţa, Moreni, Gura Ocniţei, Boldeşti, Berca, Arbanaşi, Ţicleni, Bălţeni, Bărbăteşti, etc.

Rezervele de petrol din Podişul Getic sunt cantonate la adâncimi cuprinse între 600 m şi 2700 m. Cele mai de seama sunt: Merişani, Vata, Leordeni, Bogaţi, Băbeni, Românesti, Iancu Jianu, Malu Mare, Simnicul de Sus, Gherceşti (ultimele trei centre fiind localizate în apropiere de Craiova). Recent introdusă în exploatarea petrolului este Câmpia Româna, unde sunt conturate două zone de extracţie: una la vest de Bucuresti (la Videle, Glavacioc, Tufeni, Cartojani, Hârlesti, etc.) şi una în Bărăgan (la Ulmu, Liscoteanca, Jugureanu, Ianca, Opriseneşti, etc.).

În vestul ţării se remarcă centrele de extracţie de la Satchinez, Variaş, Turnu, Ortişoara, Zădăreni, etc. (în Câmpia de Vest) şi Surplacu de Barcău (în Dealurile Barcăului). Centre de exploatare a petrolului de mai mica capacitate se mai gasesc în Podisul Moldovei (în sudul Colinelor Bârladului şi în Platforma Covurluiului), în Depresiunea Maramureş (Săcel) şi pe platforma continentală a Mării Negre (care participă cu o producţie anuală de circa 1 milion tone).

Gazul metan este cantonat în Podişul Transilvaniei, în structuri geologice specifice (cu strate usor boltite) denumite domuri. Conţinutul în metan din aceste depozite este foarte mare (99.93 %), fapt care dă posibilitatea utilizării directe a acestor rezerve. Principalele centre de extracţie sunt localizate în patru zone:

a. În Câmpia Transilvaniei (între cele două Someşuri şi Mureş) la: Bogata, Zau de Câmpie, Şincai, Puini, Sarmăşel, etc,

b. Între Mureş si Târnava Mare, cu centre de extracţie la: Deleni, Copşa Mica, Nadeş, Bazna, Tăuni, etc.

c. Între Tarnava Mare şi Olt, la: Ilimbav, Noul Săsesc, etc.d. În partea de est, la: Miercurea Nirajului, Sângeorgiu de Pădure, Cristuru- Secuiesc.

Gazele asociate însoţesc zăcămintele de petrol, localizarea centrelor de extracţie fiind aproximativ identică cu centrele de exploatare a petrolului. În zona subcarpatică, principalele centre de extracţie a gazelor naturale sunt localizate la: Finta, Măneşti, Mărgineni, Glăjdana, etc. În Podişul Moldovei se remarcă centrele de la Secuieni, Găiceana, Glăvăneşti, etc. În Câmpia Româna, cele mai de seamă centre de exploatare a gazelor naturale sunt localizate la: Videle, Balta Alba, Urziceni, Fierbinţi, etc. Piaţa de gaze din România are o istorie îndelungată şi este una dintre cele mai vechi pieţe din Europa. Ţara producea deja gaze naturale la începutul secolului 20. Drept consecinţă, infrastructura de transport şi distribuţie este destul de bine dezvoltată la nivelul ţării şi gazele naturale au fost folosite intens în sectorul industrial cu mult mai devreme decât în alte ţări europene. Vârful de producţie a fost atins la mijlocul anilor 1980, cu aproximativ 38 de miliarde de metri cubi pe an. Declinul nivelului producţiei, cuplat cu creşterea cererii, au determinat România să importe gaze naturale – în principal din Rusia. Astăzi, ţara importă circa 35% din necesarul său de gaze naturale.

De la schimbările de sistem politic de la sfârşitul anilor 1980, statul român şi economia românească au trecut printr-un proces major de restructurare, care, la rândul său, a condus la o mare scădere a cererii de gaze. Procesul acesta s-a stabilizat în prezent, după ce atinsese nivelul cel mai scăzut în 2001, iar ţara prezintă acum o uşoară, însă relativ constantă creştere a cererii de gaze naturale. Această tendinţă este susţinută de rate constante de creştere a PIB, de 4-6% în ultimii ani.

Consumul total de gaze naturale al României în anul 2006 a fost de 17 miliarde metri cubi din care 70% de provenienţă internă şi 30% din import. Provenienţa acestei cantităţi de gaze naturale este după cum urmează:

Romgaz: 35,89% (6,1 miliarde m³)Petrom şi alţii: 34,11% (5,8 - miliarde m³)importuri: 30% (5,1 - miliarde m³)În România există atât gaz metan, cât şi gaze de sondă. Gazele naturale asigură

aproximativ 40% din consumul de energie al României. Piaţa gazelor a depăşit, în anul 2006, 4 miliarde de Euro. Rezervele de gaz ale României sunt estimate la 185 de miliarde de metri cubi. Aproximativ 62,5% din totalul producţiei naţionale este extrasă pe teritoriul judeţului Mureş. Din consumul total al României de 17 miliarde m³ din anul 2006, aproximativ 5 miliarde m³ (30%) au fost din import.

Pe termen mediu şi lung, România va fi dependentă de gaze de import. Cantitatea de gaze necesară a fi importată va fi în anul 2015 de 13,6 miliarde m³, iar în anul 2025 de 18,5 miliarde m³. Conform unei alte estimări, în anul 2015 consumul de gaze în România va ajunge la aproape 22 miliarde metri cubi/an. În condiţiile reducerii producţiei interne la circa 6 miliarde metri cubi/an, până în 2015, înseamnă că importurile se vor ridica la aproximativ 16 miliarde metri cubi/an.

România importă exclusiv din Rusia, prin intermediul mai multor companii precum Imex Oil, Conef, Wintershall.

Sursele de gaze naturale din import pentru România sunt următoarele: pe termen scurt (2004-2007): Federaţia Rusă, Europa de Vest; pe termen mediu şi lung (2008-2025): Federaţia Rusă, Europa de Vest, Iran, Egipt,

Zona Mării Caspice.În vederea diversificării surselor de aprovizionare cu gaze naturale a României,

Transgaz are în vedere realizarea următoarelor proiecte: Interconectarea sistemului de transport gaze din România cu cel din Ungaria

prin construirea unei conducte între Arad şi Szeged (Ungaria) Interconectarea sistemului de transport gaze din România cu sistemul din

Ucraina pe direcţia Cernăuţi (Ucraina) - Siret (România). Realizarea conductei de transport a gazelor naturale din zonele Mării Caspice

şi a Orientului Mijlociu spre Europa Centrală şi de Vest - proiectul Nabucco.

Cele mai mari depozite de gaze naturale din Ungaria sunt situate în apropiere de Szeged, Hajduszoboszlo, şi Miskolc. Geologii speră să descopere depozite suplimentare de gaze naturale, dar s-a prezis că rezervele de gaze naturale s-ar fi uscat în cincisprezece la douăzeci de ani. Depozite mici de ţiţei brut se află sub Szeged, judeţul Zala, unde este foarte vâscos şi dificil de transportat, la Wells, la Lispeszentadorjam, Lovaszi, şi alte site-uri de petrol cu randament mare, Driller (partea centrală a ţării) şi în apropierea Sarkeresztur, Endröd, şi Ulles.

În 2010, un grup de lideri din Europa Centrală au semnat o declaraţie prin care să mărească cooperarea asupra securităţii rezervelor de gaze naturale.Declaraţia exprimă susţinerea pentru diversificarea surselor de import a gazelor, rutelor şi cresterea interconectivităţii reţelelor de gaz din Europa Centrală.

Studiile arată că rezervele de gaze naturale sunt din ce în ce mai mici. Recenta criză de gaz natural din Europa Centrală din cauza disputei dintre Rusia şi Ucraina a accentuat nevoia de diversificare a surselor de import de gaz natural pentru această regiune.

Europa este una dintre principalele consumatoare de gaz natural şi plănuieşte să- şi bazeze strategiile viitoare de producere a energiei pe gazul natural.Pe lângă consumatorii obişnuiţi, principalele consumatoare de gaze naturale vor fi uzinele de energie.

În prezent, alimentarea cu gaz natural în Europa Centrală provine în mare parte din Bazinul Rusesc.Piaţa de gaz natural în aceste ţări este încă la început.Piaţa de gaz natural în Austria deţine un mare consum pe cap de locuitor şi nu se aşteaptă creşteri de preţuri, întrucât este considerată o piaţa matură. În celelalte ţări din Europa Centrală, în afară de România, consumul este mic.

În evoluţia strategiei de export al gazului natural, un rol important îl are transportul gazelor.Este cunoscut faptul ca alimentarea Europei Centrale cu gaz natural este extrem de importantă pentru dezvoltarea economică din cauza constrângerilor protocolului de la Kyoto.

Conducta de gaz Yamal-Europa, cu o lungime totala de 4000 de km va conecta vestul Europei cu cel mai bogat zăcământ de gaz natural, Peninsula Yamal. Rusia rerezintă principala sursă de gaz natural ce va alimenta Europa Centrală prin conducta Yamal. Datorită aşezării geografice, Rusia este principala sursă de gaz pentru Polonia şi Slovacia.Capacitatea totală a conductei Yamal este prevăzuta a fi de 65.7 mld m3 .Ruta Nabucco este un proiect pentru o conductă de gaz ce va alimenta România, Ungaria şi Austria, iar sursa gazului natural va fi regiunea Mării Caspice. Proiectul Nabucco este estimat că va avea o capacitate de 20-30 mld m3 si o lungime de 3630 km.

Germania:

Petrol:

-produce 147,200 bbl/zi =locul 46 în lume- consumă 2.495 mil. bbl/zi = locul 9 în lume-exportă 470,200 bbl/zi =locul 31 în lume-importă 470,200 bbl/zi =locul 7 în lume-rezerve 276 mil. bbl =locul 57 în lume

Gaze naturale:

-produce 12.65 mld. m3 /an =locul 35 în lume-consumă 99.5 mld m3 /an =locul 7 în lume-exportă 16.19 mld m 3 /an = locul 14 în lume-importă 99.63 mld m3 /an =locul 2 în lume-rezerve 175.6 mld m3 = locul 48 în lume

Polonia:

Petrol:

- produce 28,230 bbl/zi =locul 72 în lume-consumă 564,500 bbl/zi=locul 30 în lume-exportă 50,400 bbl/zi = locul 79 în lume-importă 531,300 bbl/zi =locul 23 în lume-rezerve 96.38 milioane bbl =locul 71 în lume

Gaze naturale:

-produce 6.084 mld m3 /an =locul 49 în lume-consumă 17.2 mld m3/ an = locul 38 în lume-exportă 47 mil m3 /an =locul 46 în lume-importă 10.89 mld m3 /an =locul 23 în lume-rezerve 164.8 mld m3 =locul 49 în lume

Cehia:

Petrol:

-produce 10,310 bbl/ zi = locul 86 în lume-consumă 195,700 bbl/ zi = locul 58 în lume-exportă 25,480 bbl/ zi = locul 86 în lume-importă 208,800 bbl/ zi = locul 47 în lume-rezerve 15 mil. bbl = locul 85 în lume

Gaze naturale:

-produce 203 mil. m3 /an = locul 76 în lume- consumă 9.308 mld m3 /an = locul 48 în lume- exportă 159 mil. m3 /an = locul 46 în lume- importă 8.51 mld m3 /an = locul 26 în lume-rezerve 3.964 mld m3 = locul 93 în lume

Slovacia:

Petrol:

-produce 8,281 bbl/ zi = locul 86 în lume-consumă 83,810 bbl/ zi = locul 85 în lume-exportă 78,940 bbl/ zi = locul 69 în lume- importă 139,200 bbl/zi = locul 59 în lume-rezerve 9 mil. bbl = locul 91 în lume

Gaze naturale:

-produce 103 mil. m3 /an = locul 79 în lume-consumă 6.413 mld m3 /an = locul 55 în lume-exportă 808 mil. m3 /an = locul 38 în lume-importă 6.425 mld m3 /an = locul 29 în lume-rezerve 14.16 mld m3 = locul 78 în lume

Austria:

Petrol:

-produce 29,590 bbl/ zi = locul 71 în lume-consumă 277,900 bbl/ zi = locul 49 în lume-exportă 46,020 bbl/ zi = locul 82 în lume-importă 282,200 bbl/ zi = locul 39 în lume-rezerve 50 mil. bbl = locul 78 în lume

Gaze naturale:

-produce 1.716 mld m3 /an = locul 58 în lume-consumă 9.116 mld m3 /an = locul 49 în lume-exportă 5.439 mld m3 /an = locul 27 în lume-importă 12.13 mld m3 /an = locul 31 în lume-rezerve 16.14 mld m3 = locul 77 în lume

Rom ânia :

Petrol:

-produce 107,100 bbl/ zi = locul 50 în lume-consumă 196,000 bbl/ zi = locul 57 în lume-exportă 95,500 bbl/ zi = locul 65 în lume-importă 193,100 bbl/ zi = locul 49 în lume- rezerve 600 mil. bbl = locul 45 în lume

Gaze naturale:

-produce 10.86 mld m3 /an = locul 41 în lume-consumă 12.87 mld m3 /an = locul 40 în lume-exportă 0 m3 /an = locul 165 în lume-importă 2.01 mld m3 /an = locul 45 în lume-rezerve 63 mld m3 = locul 61 în lume

Ungaria:

Petrol:

-produce 34,480 bbl/ zi = locul 66 în lume-consumă 146,600 bbl/ zi = locul 68 în lume-exportă 69,820 bbl/ zi = locul 74 în lume-importă 171,600 bbl/ zi = locul 57 în lume-rezerve 26.57 mil. bbl = locul 84 în lume

Gaze naturale:

-produce 2.494 mld m3 /an = locul 55 în lume-consumă 12.05 mld m3 /an = locul 44 în lume-exportă 227 mld m3 /an = locul 41 în lume-importă 9.636 mld m3 /an = locul 25 în lume-rezerve 8.098 mld m3 = locul 82 în lume

Elveţia:

Petrol

-produce 3,488 bbl/ zi = locul 99 în lume-consumă 242,700 bbl/ zi = locul 51 în lume-exportă 9,851 bbl/ zi = locul 95 în lume-importă 272,700 bbl/ zi = locul 41 în lume-rezerve 0 bbl = locul 194 în lume

Gaze naturale:

-produce 0 m3 /an = locul 129 în lume-consumă 3.625 mld m3 /an = locul 67 în lume-exportă 0 m3 /an = locul 184 în lume-importă 3.625 mld m3 /an = locul 38 în lume-rezerve 0 m3 = locul 194 în lume

Bibliografie

Christoph Basten şi Frank Betz, Studiul "Marx contra Weber. Influenţează religia politica şi economia?"Max Weber, „ Etica protestantă si spiritul capitalist”http://dilemaveche.ro/sectiune/din-polul-plus/articol/religie-si-pluralismhttp://pluralism.org/affiliates/baumann/slideshow.phphttps://www.cia.gov/library/publications/the-world-factbook/fields/2122.html?countryName=&countryCode=&regionCode=%C2%A6http://www.un.org/https://www.cia.gov/library/publications/the-world-factbookhttps://www.cia.gov/library/publications/the-world-factbook/geos/pl.htmlhttp://www.gracacarvalho.eu/xms/files/BIOGRAFIA/PUBLICACOES/Artigos_em_Revistas_Internacionais/Artigo12.pdfhttp://www.ziare.com/economie/stiri-economice/zacamant-imens-de-gaz-descoperit-in-polonia-suprematia-rusiei-amenintata-1007616http://www.ereferat.org/cauta/resurse-de-petrol-in-europa.htmlhttp://www.euractiv.ro/uniunea-europeana/articles|displayArticle/articleID_10156/Dosar-Migratia-romanilor-in-Europa-trecut-si-viitor.htmlhttp://www.muncainstrainatate.anofm.ro/aderarea-la-uniunea-european-n-beneficiul-tuturor