Eugen Lovinescu 1881-1943

“Critic literar, ideolog, eseist, memorialist si scriitor belletristic, minutios cercetator al istoriografiei literare, autorul unor exceptionale sinteze culturale privind civilizatia si literatura romana, Eugen Lovinescu a fost si va ramane peste veacuri, un miracol, o personalitate proemionenta si prodigioasa. Pana la moarte s-a devotat cartii si scrisului”

“Amintiri si evocari despre E. Lovinescu- JUNIMEA 1981”

S-a nascut la Falticeni la 31 octombrie 1881, fiu al profesorului de istorie Vasile T. Lovinescu, director al gimnaziului din localitate. Aici isi

face studiile gimnaziale, fiind coleg cu Sadoveanu. Frecventeaza apoi cursurile "Liceului Internat" din Iasi,insa doar pentru doua saptamani,iar intre 1899-1903 cursurile Facultatii de limbi clasice si moderne de la Universitatea din Bucuresti, unde ii are ca profesori pe T. Maiorescu, Gr. Tocilescu, D. Evolceanu, C. Radulescu-Motru, Ovid Densusianu, N. Iorga etc.

Eugen a fost al patrulea fiu din cei sapte ai lui Vasile T. Lovinescu si ai Profirei Manoliu.

I Negoitoiu il descrie ca fiind “ copil inchis si retras al unor parinti sobri si glaciali ”.

In 1906 pleaca la Paris pentru studii. De acolo colaboreaza cu “Convorbiri literare” si “Viata romaneasca”.

Isi sustine doctoratul la Sorbona cu lucrarea "J. J. Weiss et son oeuvre litteraire" si “Les voyageurs francais en Grece au XIX-eme siècle”.Ambele lucrari apar la Editura “Champion”.

In perioada interbelica, Eugen Lovinescu contribuie la infiintarea uneia dintre cele mai importante grupari literare, concentrate in jurul revistei "Sburatorul" (1919-1922 si 1926-1927) si al cenaclului cu acelasi nume, de la locuinta criticului din strada Campineanu, numarul 40, unde vreme de peste douazeci de ani, in sedinte duminicale, s-au adunat numeroase personalitati literare ale epocii. Din aceasta postura, de mentor literar, Lovinescu a promovat cu staruinta talentele literare ale vremii si a actionat pentru afirmarea ideilor sale literare si estetice.

Datorita prestigiului dobandit in decursul anilor, precum si capacitatea sa de a se adapta la spiritul vremii, critical reuseste sa adune la cenaclul proaspat infiintat pe cei mai promitatori scriitori din tanara generatie. Pe langa scriitori vechi-Elena Farago, Victor Eftimiu, Nanu s.a- aduce nume precum Ion Barbu, Camil Petrescu, Felix

Aderca, Camil Baltazar, Tudor Vianu, Vladimir Streinu sau Serban Cioculescu.

Despre Lovinescu s-a spus mereu ca este “unul din fauritorii literaturii din vremea sa”1.

Eugen Lovinescu e un scriitor a carui viata se identifica intru totul cu opera; in sensul ca biografia, psihologia, etosul si bibliografia se contopesc intr-o unitate perfecta. Criticul ne-a lasat Memoriile sale, un jurnal intim, a scris romane cu bogate referinte biografice, iar la sfarsitul vietii a publicat si o autobiografie esentiala, cu valoare de document moral.

Referindu-ne la scriitorii si formulele literare incurajate de revista si gruparea modernista a “Sburatorului”, am subliniat ca ele nu numai ca au produs cele mai insemnate mutatii in gramatica genurilor literare si ca acestea au fost cele care au rezistat timpului, dar si ca, in acele momente, campania lovinesciana a insemnat un act de vointa temerara intampinat cu o rezistenta ce pornea de la principii critice opuse, pana la reactii personale uneori venind chiar de la marii sciitori pe care Lovinescu i-a lansat si sutinut. Daca trecem peste atacurile violente ale adversarilor “ideologici” afirmatia lui E. Simion apare ca perfect indreptatita, de exemplu esul lui Camil Petrescu, Eugen Lovinescu sub zodia seninatatii imperturbabile este “tot ce s-a scris mai rau despre marele critic”2

Lovinescu isi propune la fel ca si mentorul Junimii cu o jumatate de veac in urma, sa descrie si sa disocieze tendintele literare ale momentului, sa arate valorile noi si sa indice sensul spre care trebuie sa se indrepte literatura romana a epocii sale, dar spre deosebire de 1 Alexandru George, In jurul lui E. Lovinescu, ed. cit. , p. 3022 Eugen Simion comenteaza pe Mircea Eliade, Vasile Voiculescu, Eugen Ionescu, Eugen Lovinescu, Perpessicius, Tudor Vianu, Editura Recif, Bucuresti,1993, p. 89

predecesorul sau, actul lovinescian se produce intr-un context cultural si literar mult schimbat.

I-a fost dat lui E. Lovinescu, critic “impresionist” sa poarte cea mai lunga si consecventa lupta literara de pe meleagurile culturii noastre: o lupta literara care pentru a fi temeinic castigata l-a obligat pe antidoctrinarul critic sa-si sistematizeze gandirea intr-o doctrina sociala: Istoria civilizatiei romane moderne.

Refuzand inca de la inceput samanatorismul doctrinar si evoluand extrem de lent spre modernismul reprezentat mai intai de simbolisti, a stat scris in destinul lui Lovinescu sa devina, la maturitate, adica la data aparitiei Sburatorului (1919), criticul modernismului romanesc.

Lupta literara de o viata a lui E. Lovinescu a fost purtata, asa cum insusi criticul relateaza in Istoria literaturii romane contemporane din 1937, pe baza gustului artistic, a ideii sincronismului, adica a adaptarii la cultura europeana moderna, si pe ideea generala a disocierii esteticului de celelalte valori.1

1 I. Negoitescu, Despre E. Lovinescu p. 40-50