Eu nu strivesc corola de minuni a lumiiLucian Blaga

Modernismul este un termen generic care include toate cuvintele si miscarile cultural literare manifestate in Europa la sfarsitul secolului 19 si prima jumatate a seclului 20: simbolism, expresionism, avangardism, imagism, decadentism. Lucian Blaga este revendicat atat de traditionalisti cat si de modernisti ca dovada ca intre cele doua orientari nu a existat o ruptura transanta. Blaga porneste de la traditionalism si ajunge sa defineasca si sa promoveze expresionismul, considerat de critica manifestarea poetica cea mai importanta a modernismului. Blaga depaseste polemica traditionalism-modernism, descoperind in irationalitatea primordiala un model ontologic pentru criza dezumanizarii din contemporaneitatea sa.Modernismul blagian este de factura expresionista prin: asezarea eului in centrul cunoasterii-supradimensionarea eului, vitalism, raportarea la absolut, la ilimitat, dimensiunea metafizica, retrairea autentica a fondului mitic. De asemenea, textul se incadreaza in expresionism prin intelectualizarea limbajului, articulatia filosofica, ambiguizare, si obscuritate- Hugo Friedrich in studiul “Structura liricii moderne”, textul modern vorbeste in obscuritati.Volumul de debut “Poemele luminii” ce contine aproape toate elementele estetice expresioniste putand fi receptat sub zodia “strigatul expresionist” se deschide programatic cu “Eu nu strivesc corola de minuni a lumii”. Se remarca tendinta modernistilor de a teoretiza actul creator. Nicolae Manolescu in studiul “Metamorfozele poeziei” considera ca in modernism “actul teoretic premerge actul creator”. Pentru Blaga, creatia inseamna modalitate de a fi, de situare a eului in raport cu lumea si nu cu universul. Prin urmare, arta poetica blagiana are valoare ontologica.Tema poeziei este relatia creatorului cu opera si cu universul; textul contine implicit si o viziune despre lume modelata de factori culturali si estetici de la inceputul secolului 20. Autorul se desparte de expresionismul german care cauta atingerea absolutului prin iesirea din lumea naturala, prin strigatul fiintei. In aceasta ordine de idei, metafora “corola de minuni a lumii”, o sintagma a valorilor general-umane presupune nu numai protejarea tainelor, ci si ramanerea in proximitatea minunilor. In viziune blagiana, misterul este ascuns in realitatea si ii

1

confera adancime si substanta.Mai mult, poetul identifica conditia omului modern cazut din starea de gratie obligat la o munca de Sisif prin care orice descoperire se transforma intr-o invaluire. In maniera expresionista eul este supradimensionat, fiind asezat in centrul cunoasterii. Discursul se constituie ca o confesiune, ca un crez artistic la persoana 1. Metafora-simbol “corola de minuni a lumii” sugereaza frumusetea si armonia insondabila a lumii. “Corola” adduce sugestia circularitatii, a perfectiunii, iar epitetul metaforic “de minuni” sugereaza adancirea in nenumit, in mister. Este o metafora revelatory, sinteza a valorilor general-umane care se arata si se invaluie in acelasi timp.Relatie semantica stransa intre titlu si incipit, prin recurenta, avand effect retoric de insistenta. Verbul la foma negaticava sugereaza atitudinea poetica de protejare si potentare a misterului. Este de asemenea si generatoare de tensiune lirica. “Eu si coola de minuni” reprezinta cei doi poli ai creatiei blagiene. Se situeaza prin aceasta viziune polemic fata de alte arte poetice trecute sau contemporane. De exemplu eul arghezian este unul lucid, asumat care inglobeaza traditia. Arghezi pune accent pe creatie inteleasa ca mestesug. Pentru Blaga, creatia inseamna modalitate de situare a eului in univers, de a fi in si prin poezie. Prin urmare, pentru Blaga actul creatiei are valoare intologica. Poezia devine traire prin revelatie a tainei, adica prin poezie, fiinta umana se situeaza in orizontul universului.Relatia de cauzalitate sintactica sustine simetria incipit-final. Finalul realizeaza simetria dintre iubire si cunoastere. Textul poate fi structurat in 3 secvente: versurile 1-8, 9-18, 18-20. Dispunerea formala moderna prin lipsa strofelor, versuri libere, tehnica ingambamentului. Are ca efect acordarea importantei majore a continutului si nu pe expresie. La Blaga versurile scurte pun accente semantice.Imaginarul liric contureaza un eu liric situat in orizontul misterului. Atitudinea eului este de protejare si de potentare a tainei, depaseste esteticul, capatand valoare ontological. Este certificata cunoasterea luciferica:numai prin poezie , nepatrunsul ascuns primeste forma armonioasa si cosmica a tainei revelate. Suportul acestei revelari il reprezinta apropierea de elementele disparate ale lumii prin iubirea cunoscatoare. Prin urmare, tema de profunzime a textului o reprezinta poezia ca proces liric de revelare a tainei.

2

Ideea poetica a primei secvente este definirea poetica a cunoasterii luciferice. Metaforele plasticizate reprezinta manifestari ale tainelor in univers. Ele sugereaza diversitatea lumii in care se arata si se camufleaza misterul, profanul contine sacrul, iar acesta confera o ordine ascunsa lumii.Ideea poetica a celei de-a doua secvente este opozitia dintre cele doua tipuri de cunoastere prin metaforele lumina mea-lumina altora. La Blaga, metafora lumina este plurisemantica. Poate insemna de asemenea creatia, iubirea, spiritul creator. Domina campul semantic al tainei: “nepatrunsul ascuns”, “misterul”. Se remarca comparatia ampla cu lumea specific blagiana. Luna este un symbol ce potenteaza misterul, prin lumina sa difuza protejeaza partea criptica a existentei. Prin urmare regimul nocturn permite integrarea fiintei in totul cosmic. Poetul insusi devine o forma de manifestare a tainei. Ultima secventa motiveaza preferinta pentru cunoasterea lucifrica la baza demersului cognitive blagian aflandu-se efectul. Pentru Blaga, iubirea si cunoasterea sunt sinonime. Prin iubire omul poate restabili corespondenta dintre univers si sine, simtindu-se un fragment dintr-un mister ce se autogenereaza continuu.Lipsa strofelor, tehnica ingambamentului, alternarea versurilor lunci cu cele scurte, importanta majora a continutului fata de expresie ce are ca efect fluidizarea discurului sunt elemente ale razvratiii poetului modernist fata de canoanele clasice.La nivel morfosintactic, verbele la forma negativa au inteles poetic pozitiv (“nu strivesc”, “nu ucid”) lasand intacta taina. In concluzie, textul se incadreaza in modernism prin ambiguizare, intelectualizarea emotiei/articularizarea filosofica, poezia ca lectura a limbajului, nonreferentialitatea si prin obscuritate. Modernismul blagian este de factura expresionista prin sentimental absolutului, vitalism, exacerbarea eului creator, retrairea autentica a fondului mitic, dilatarea cosmica a sentimnetelor.

3