Explicații Suplimentare – Baza Juridică 3 Comunități: CECO, CEE, EURATOM – fiecare avea tratatul constitutiv (1951, 1957) Uniunea Europeană – Tratatul privind Uniunea Europeană (1992) Celelalte: AUE, Amsterdam, Nisa, Lisabona au fost amendamente: CECO a încetat în 2002 și a fost preluată de CE

Baza JuridicăBaza Juridică în prezent:

a) Tratatul CEE – redenumit Tratatul CE (Maastricht) și TFUE (Lisabona)b) Tratatul Euratom (încă în vigoare) c) Tratatul privind Uniunea Europeană

Tratatul de la Maastricht - Evoluții Procedura Co-deciziei Noi organe: Banca Centrală Europeană, Comitetul Regiunilor Uniunea Economica si Monetara (UEM) Noi domenii de competență: cercetare, rețele trans-europene, protecția consumatorului etc. Cetățenia europeană

Tratatul de la Amsterdam Semnat 1997, în vigoare din mai 1999 Noi obiective ale UE: nivel ridicat de ocupare a forței de muncă, spațiul de libertate,

securitate și justiție Drepturile omului Extinderea procedurii de “co-decizie” Politicile privind vizele, azilul, migrația și cooperarea judiciară civilă sunt mutate în pilonul I

Tratatul de la Nisa Semnat 2000, în vigoare 2003 Răspuns instituțional în raport cu extinderile viitoare (repartizarea voturilor în Consiliu) Extinderea co-deciziei: politică socială, coeziune economică și socială, cooperare judiciară în

materie civilă, vize, azil, migrație Cooperarea intensificată Politica de Securitate și Apărare

Extinderea UE1986 – 10 Membri 1995 – Suedia, Finlanda, Austria2004 – 10 noi state 2007 – România și Bulgaria2013 – Croația Tratatul de instituire a unei Constituții pentru Europa

Semnat în noiembrie 2004 Proiect foarte ambițios – abroga toate tratatele anterioare O singură Uniune – dispariția pilonilor Simbolismul tratatului:

- actele Uniunii erau numite “legi”- partea generală prevedea “simboluri ale UE”

- era creat “Ministrul Afacerilor Externe” Tratatul de la Lisabona

Compromisul care a urmat eșecului “Constituției” Păstrează substanța, renunțându-se la simbolism (“legi”, “constituție”) Nu reprezintă un tratat nou, ci amendează tratatele existente: TCE devine TFUE, TUE

rămâne. Tratatul de la Lisabona – Principalele evoluții

Eliminarea structurii de “piloni” – o singură Uniune cu proceduri diferite Implicarea deplină a CJUE în domeniul Justiției și Afacerilor Interne (cu o perioadă de

tranziție de 5 ani ) Carta Drepturilor Fundamentale + Aderarea la CEDO Personalitate de drept internațional unică Rol crescut al Parlamentului European (inclusiv în domeniul tratatelor internaționale)Modificări instituționale: Consiliul European devine instituție, este reglementată structura viitoare

a Comisiei (2/3 din Statele Membre din 2014) Înaltul Reprezentant pentru Afaceri Externe și Politică de Securitate + SEAE Consolidarea Politicii de Apărare – includerea clauzei de apărare comună

Concluzii privind evoluția integrării Abordarea – mai întâi integrarea economică, apoi cea politică (și nu în sens invers) Aprofundare atât orizontală (mai mulți membri), cât și verticală (mai multe domenii de

competență, extinderea majorității calificate) Provocări:- dificultăți în punerea în aplicare (CEDO, comitologia)- dificultatatea de a se ajunge la unanimitate în domeniul PESC

1 b. Instituțiile și Funcționarea UniuniiI. Cadrul instituțional

ComisiaConsiliul Consiliul EuropeanParlamentul EuropeanCurtea de Justiție, Curtea de Conturi, Banca Centrală Europeană ComisiaCompoziție – “Compromisul Lisabona”:2009 – 2014: un comisar pentru fiecare SM 1 Nov. 2014: 2/3 din statele membre, dacă Consiliul European nu decide altfel- Președintele- Înaltul Reprezentant pentru Afaceri Externe și Politică de Securitate (unul din cei doi vice-

președinți) - Consiliul European – numește Președintele Comisiei - Parlamentul European – alege Președintele COM cu majoritatea voturilor membrilor săi- Consiliul – în acord cu Președintele, adoptă lista Comisiei- Parlamentul – votează- Consiliul European – adoptă formal cu majoritate calificată

Comisia – Funcții Inițiativa legislativă Singura instituție care poate iniția acțiuni contra SM în fața CJUE Gardianul Tratatelor – supraveghează respectarea de către SM a obligațiilor din dreptul UE

Puteri executive – legislația de implementare (art. 290 TFUE) și puterile delegate (art. 291) Negociază tratate Reprezintă interesele Uniunii

Consiliul Compus din reprezentanții SM la nivel ministerial Funcții legislative și bugetare, împreună cu Parlamentul Coordonarea politicilor economice ale SM Aprobă încheierea tratatelor internaționale și mandatele de negociere Reprezintă interesele Statelor Membre

Consiliul – evoluții după Lisabona Formațiunile Consiliului- Consilul Afaceri Generale- Consiliul Afaceri Externe

Președinția – cu excepția Consiliului Afaceri Externe – un stat membru, pe baza principiului rotației egaleFlexibilitate ridicată: Consiliul European adoptă decizii cu majoritate calificată asupra:- Formațiunilor, altele decât CAG și CAE- Mecanismul de rotație

Consiliul European Compus din șefii de stat și de guvern. Înaltul Reprezentant asistă Stabilește direcțiile politice generale și prioritățile UE Ia decizii prin consens (dacă nu se prevede altfel) Președintele (ales cu majoritate calificată)

Parlamentul European Compus din reprezentanții cetățenilor Uniunii, aleși pentru o perioadă de 5 ani Numărul maxim: 751 (inclusiv Președintele) Numărul /stat membru – degresiv – Max. 96, min. 6 Consilul European – adoptă o decizie, la propunerea Parlamentului European și cu acordul

acestuia, privind compoziția Funcții legislative și bugetare (împreună cu Consiliul) Control politic (moțiune de cenzură împotriva Comisiei) Funcții consultative Aprobă tratatele internaționale, în anumite domenii (împreună cu Consiliul, în anumite

domenii) Competențele UniuniiPrincipii generale:- Principiul atribuirii – UE acționează în limitele competențelor conferite de statele membre - Principiul subsidiarității – se aplică în cazul competențelor partajate: UE acționează numai și

în măsura în care obiectivele acțiunii propuse nu pot fi atinse la nivelul SM - Criterii: anvergura și efectele

- Control jurisprudențial redus: Cazul Working Times (C – 84/94) UK c. ConsiliulRolul Parlamentelor naționale după LisabonaPrincipii generale:

- Principiul proporționalității – acțiunea Uniunii nu va depăși ceea ce este necesar pentru atingerea obiectivului

Categorii de competențe: “codificarea” LisabonaI. Exclusive: a) uniunea vamală; b) regulile de concurență necesare pentru funcționarea pieței interne; c) politica monetară; d) pescuitul; e) politica comercială comună.II. Partajate III. Acțiunile de susținere, coordonare și complementare celor ale SM Alegerea bazei juridice – competența implicită

Fiecare act al Uniunii trebuie să indice baza juridică; Consecința: se pot aplica proceduri diferite Ce se întâmplă când baza juridică e ambiguă și s-ar putea aplica două proceduri?

- Cazul 281/85 Germania c. Comisia (art. 118, în prezent 153 TFEU) – consultări privind migrația implică puterea de a decide- Cazul C 176/03 Comisia c. Consiliul (protecția mediului prin dreptul penal) Procesul decizional

Procedura legislativă ordinară (în trecut numită “co-decizie”) Proceduri legislative speciale:

- Procedura consultării: Consiliul adoptă după obținerea avizului consultativ al PE - Procedura acordului: Consiliul adoptă decizia după obținerea avizului conform al PE

Inițiativa: regula: Comisia; excepția: un grup de SM, PE, recomandarea BCE, CJUE, BEI; Dacă Consiliul amendează o propunere a COM, trebuie să voteze cu unanimitate

Procedura legislativă ordinară (art. 294) COM trimite propunerea către PE și Consiliu Prima lectură:- PE adoptă poziția sa și o trimite Consiliului- Dacă Consiliul nu aprobă poziția PE, o trimite înapoi, cu motivare. COM trimite de

asemenea, poziția sa A doua lectură - PE are 3 luni. Variante: adoptă, nu dă aviz, respinge sau propune amendamente – trimise

Consiliului - COM transmite opinie asupra amendamentelor - Dacă CONS respinge amendamentele PE – conciliere Concilierea - Comitetul este compus dintr-un număr egal de membri ai PE și ai Consiliului, cu sarcina de a

ajunge la un text comun (6 săptămâni) - Textul comun este trimis Consililui și Parlamentului, care au 6 săptămâni pentru a-l adopta.

Dacă nu îl adoptă – respins Definirea majorității calificate

Aranjamente tranzitorii:- 2009 – 2014:

- fiecare stat are un număr de voturi: total 352; sunt necesare 260 de voturi și ½+1 din statele membre (15 din 28); dacă propunerea nu vine de la COM – 260 voturi și 2/3 din statele membre

- un stat membru poate cere să se verifice că voturile reprezintăm 62% din populația UE

- 01.11.2014: 55% din membri, care cuprind cel puțin 15, reprezentând cel puțin 65% din populație. O minoritate de blocaj trebuie să aibă cel puțin 4 membri.

- Când propunerea nu vine de la COM – 72% din membri - 01.11.2014 – 31.03.2017 – un stat membru poate cere ca procedura anterioară să fie

aplicată Comitologia

Rațiune:- În baza tratatelor, instituțiile UE adoptă acte (regulamente și directive) - Aceste acte pot fi implementate prin acte juridice ale UE, care se numesc, de asemenea,

regulamente și directive - Inițial, competența aparținea Consiliului. Acesta a decis să o “delege” Comisiei, impunând un

“mecanism de control” – Comitetele - Baza legală înainte de Lisabona – art. 202 TCE Decizia 1999/468 : Sfera de aplicare: acte care implementează “acte de bază” și care amendează prevederi

neesențiale ale actelor de bază 4 proceduri:- consultativă - management- regulatorie

regulatorie cu verificarea PE (scrutin)Nouă bază juridică în TFEU:- art. 290 – amendarea prevederilor ne-esențiale din actele de bază

- actul de bază poate delega această competență COM - condiții: PE și Consiliul pot revoca delegarea sau pot obiecta la actul COM

Art. 291 – competența de implementare aparține COMISIEI (schimbare prin Lisabona) PE și Consiliul, prin procedura legislativă ordinară, vor reglementa un mecanism pentru

controlul acestei competențe de către Statele Membre (nu Consiliu) Un nou regulament adoptat (182/2001): numai 2 proceduri (consultativă și de examinare);

dificultăți în ceea ce privește rolul SM. Metoda deschisă de coordonare- Descrisă prima dată la Consiliul European de la Lisabona (2000):1) Fixarea liniilor directoare pentru UE, combinate cu calendare pentru obiectivele de atins 2) Indicatori calitativi și cantitativi și obiective raportate la cele mai bune performanțe pe plan

mondial 3) Traducerea acestora în ținte specifice la nivel național și regional4) Monitorizare și evaluare Abordare deplin descentralizată: nivel național, local, regional + parteneri sociali Trăsături:1) Se desprinde de guvernarea “verticală” 2) Se desprinde de caracterul complet al politicilor 3) Absența instrumentelor obligatorii Operează în domenii în care UE nu are competență Domenii: coordonare economică, ocuparea forței de muncă, coeziune socială, pensii,

sănătate, educație, cercetare, sociatatea informațională

Secțiunea 2

Dreptul Uniunii EuropeneIzvoarele dreptului

Izvoarele = forme materiale în care se exprimă normele de drept Pot fi scrise/nescrise În cazul dreptului intern: constituția, tratatele, legile, actele administrative cu caracter

normativ Tratatele: în prezent: TUE, TFUE, Protocoale Principiile generale de drept: dreptul internațional cutumiar, drepturile omului, principiile

comune tradițiilor constituționale ale SM Acordurile internaționale încheiate de UE Dreptul secundar: actele adoptate de instituții în baza tratatelor

Dreptul secundar Articolul 288 TFUE: regulamente, directive, decizii, recomandări, opinii- Înainte de Lisabona: actele adoptate în baza Pilonului III erau: decizii (similare

regulamentelor), deciziile cadru (similare directivelor)Regulamentul

- Are aplicabilitate generală- Obligatoriu în întregul său - Este direct aplicabil în Statele Membre

Directiva Este obligatorie în privința rezultatului de atins, în cu privire la fiecare stat membru căreia i se

adresează Lasă autorităților naționale alegerea formei și metodei pentru atingerea obiectivelor

În practică: - directivele trebuie transpuse în cadrul unui termen stipulat în text- legislația de transpunere trebuie comunicată Comisiei Regulamente și directive

Pot fi adoptate pe baza tratatelor (acte de bază) Pot fi adoptate în aplicarea altor regulamente și directive (acte de implementare)

Criterii: - Instituția care adoptă actul- Baza juridică menționată în preambul

Alte acte Deciziile: specifică persoanele cărora le sunt adresate și sunt obligatorii pentru acestea Recomandările și opiniile: nu au forță juridică obligatorie

Trăsăturile generale ale dreptului UE APLICABILITATE IMEDIATĂ = nu este necesară o procedură specială pentru a “introduce”

dreptul UE în dreptul intern (asemănătoare ratificării unui tratat internațional) Dreptul UE este în mod automat parte din ordinea juridică internă din momentul intrării în

vigoare APLICABILITATE DIRECTĂ = actul de drept al UE, dacă nu prevede contrariul, nu implică

măsuri legislative pentru executarea sau transpunerea sa - este valabil pentru regulamente, nu pentru directive

EFECTUL DIRECT = dreptul oricărei persoane de a invoca o prevedere de drept al UE în fața unei autorități sau a judecătorului național EFECTUL DIRECT

Modalități:1. orizontal – între persoane private 2. vertical – între persoane private și stat (ascendent și descendent)

C ondi ții : - actul să fie clar, precis și necondițional; - directivele trebuie să îndeplinească două condiții suplimentare: must

accomplish two more conditions: a) să nu fie transpuse (sau să fie transpuse greșit) b) să creeze un prejudiciu persoanei care o invocă

Tratatele: Decizii CJUE : - Van Gend & Loos (26/62) - Defrenne (43/75)

Regulamentele: efectul direct este prevăzut expres de art. 288 TFEU Directivele – beneficiază de efect direct ascendent: jurisprudența relevantă:

Van Duyn (41/74) Marshall (152/84) Foster v. British Gas (C-188/89) – noțiunea de “stat”Von Colson (14/83) – efectul indirect al directivelor netranspuse; Marleasing (106/89)) – instanțele naționale trebuie să interpreteze dreptul intern “în lumina” directivelor netranspuse Maria Puppino – efectul interpretativ al deciziilor cadru

Responsabilitatea statelor (“compensare” pentru lipsa efectului direct orizontal) Francovich (6/90) – CJUE a decis că statul este responsabil de prejudiciul cauzat

persoanelor private, rezultat din încălcarea dreptului UE de către acel stat (principiul răspunderii statului)

Când CJUE a decis că un stat a încălcat dreptul UE (art. 258 TFUE) , persoanele private pot cere repararea prejudiciului în instanțele, interne, conform regulilor dreptului civil

Prioritatea dreptului UE Această regulă este o regulă de drept UE, nu de drept constituțional (ca în cazul tratatelor

internaționale) În caz de conflict între dreptul UE și dreptul intern, dreptul UE are prioritate Jurisprudența: Costa (6/64) Simmenthal (107/77) – efectele practice Handelsgesellchaft (11/70) – prioritate în raport cu Constituția

Curtea de Justiție a Uniunii Europene Competența sa este definită de prevederile TFUE Include: Curtea de Justiție (însăși), Tribunalul și Tribunalele specializate Curtea de Justiție: 1 judecător/SM + 8 avocați generali Tribunalul: “cel puțin” un judecător/SM Inovație după Lisabona: Comitetul “255”

Acțiunile pentru încălcarea obligațiilor- Pot fi inițiate de Comisie (art. 258) sau de un stat membru (foarte rar în practică – art. 259)- Etape: notificare, aviz motivat, acțiune în fața Curții

- Consecințe financiare: plata unei penalități poate fi cerută numai într-o a doua acțiune în fața Curții (art. 260). Excepție: acțiunile pentru omisiunea notificării acțiunilor de transpunere a directivelor

Anulare- Cauze: lipsa competenței, viciu procedural, încălcarea tratatelor sau a unei reguli de drept,

abuz de putere - Reclamanți privilegiați: SM, COM, Consiliul, PE- Reclamanți neprivilegiați: orice persoană fizică sau juridică- Termen: 2 luni de la publicare/notificare Condiții pentru reclamanții ne-privilegiați:- Actul trebuie să fie adresat persoanei în cauză

sau - Actul trebuie să fie de interes individual și direct pentru ele sau- Actul să fie reglementar, este de interes direct și nu presupune măsuri de transpunere

Jurisprudență: Plaumann, Cordoniu, Calpak, UPA Acțiunea în carență

Aceiași reclamanți ca în cazul anulării Reclamanți individuali: actul ar fi trebuit să le fie adresat Instiuția sau organul trebuie să i se fi cerut să acționeze – termen 2 luni

Cererea preliminară Formulată de instanțele naționale Obiect:a) Interpretarea tratatelor și dreptului secundarb) Validitatea dreptului secundar Când aceste chestiuni sunt ridicate în fața instanței și când instanța consideră că acestae

sunt necesare pentru a putea judeca respectiva cauză Când aceste întrebări sunt ridicate:- În fața unei instanțe – aceasta poate formula cererea preliminară;- În fața unei instnațe care emite o hotărâre împotriva căreia nu există căi de atac – instanța

trebuie să formuleze cererea preliminarăPrevederi similare în acorduri internaționale (SEE, Zona Comună de Aviație Europeană) Alte competențe ale Curții

Compensații pentru prejudicii pe baza responsabilității extracontractuale (art. 268, 340) Diferende între Uniune și funcționarii ei Excepția de ilegalitate (art. 277)

Clauze speciale: Curtea nu are competență în ceea ce privește legalitatea actelor adoptate în domeniul PESC, cu excepția acțiunilor individuale în anulare împotriva deciziilor care impun măsuri restrictive Drepturile omului în UE

Principii generale ale dreptului UE – evoluția jurisprudenței: Stauder (1969), Internationale Handelsgesellschaft (1970), Hauer (1979 – referire la CEDO)

Sursa de inspirație a principiilor generale ale drepului UE:- tradițiile constituționale ale SM- instrumentele internaționale de drepturile omului

Cazurile Kadi și Yusuf (I și II, 2001-2013): TPI nu a anulat dreptul UE care implementa rezoluțiile CS ONU, ci doar le-a evaluat pentru conformitate cu ius cogens (dreptul de proprietate, dreptul la o audiere echitabilă)

CJUE a anulat decizia TPI și a anulat regulamentul, pe baza drepturilor fundamentale CJUE și CEDO:- CJUE s-a inspirat din jurisprudența CEDO:

Roquette Freres (CJUE) – Niemitz (CEDO) privind art. 8 CEDO (dreptul la viața privată în raport cu sediul profesional)- Jurisprudentă divergentă: Orkem (CJUE): “art. 6 CEDO nu conferă dreptul de a refuza

adminstrarea probelor contra sieși” în timp ce Funke (CEDO): “dreptul de a tăcea și de a nu se incrimina pe sine”

- Bosphorus: CEDO a menționat că sistemul UE oferă protecție adecvată de drepturile omului Articolul 6 TUE- Efect obligatoriu al Cartei Drepturilor Fundamentale de la 1 decembrie 2009 - Interpretarea Cartei pe baza CEDO - UE aderă la CEDO (art. 6 (2))- Referirea la principiile generale de drept (art. 6(3))

Aderarea la CEDOCondiți – Protocolul 8:- Menținerea caracteristicilor specifice ale UE și ale dreptului UE - Prevederea mecanismelor necesare astfel încât cererile să fie corect adresate UE/SM - Aderarea nu va afecta competențele Uniunii, nici competențele instituțiilor - Situația SM în raport cu CEDO (în special protocoalele, rămâne neschimbată)

Consecințe: principalele provocări - Necesitatea unui mecanism “co-pârât”- Competențele CJUE

Compromisul – aprilie 2013