Tanase-Miron Mariana Anul III CEtica in transplantul de organe si tesuturi

Descoperirile stiintifice medicale din ultimii ani, precum si dezvoltarea tehnologic din acest domeniu, au dus la realizri inimaginabile care, ns, pot afecta profund modul de viat si gndire dinsocietatea uman.Epoca transplantarilor experimentale de organe a fost deschisa de catre Carell, Ullman, Florescu(1902) care fac primele transplantari derinichi, ulterior urmata si de transplantarea altor organe.Epoca clinica incepe cu Muray si Merill in 1964, cand se face prima transplantare de rinichi la om, continuand spectaculos prin transplantarea cardiaca din Capetown in1967. Este lesne de inteles ca aceste evenimente medicale nu au trecut neobservate de opinia publica; dimpotriva acestea au generat o serie de discutii si controverse pe plan mondial. Au aparutpuncte de vedere diferite, atat pe plan medical cat si pe plan moral, filozofic-religios etc.Transplantul de organe este o activitate medical complex prin care suntnlocuite, n scop terapeutic, organe, tesuturi sau celule, din organismul uman,compromise din punct de vedere functional, cu structuri similare sntoase.Fiind o metod exceptional de tratament, transplantul este justificat dup ce s-au epuizat toate celelalte forme si modalitti detratament.Transplantul de organe, tesuturi saucelule presupune prelevarea acestora de la un donator si implantarea lor la un primitor.Prelevarea este recoltarea de organe, tesuturi sau celule umane sntoase morfologic si functional, nvederea realizrii unui transplant. Prelevarea organelor, tesuturilor si celulelor de origine uman se pot faceatt de ladonatori vii sau da la donatoridecedati.Transplantul este implantarea organului, tesutului sau celulelor, n scop terapeutic, n organismul unui om bolnav.

Organe prelevate dela indivizi in viataPrelevarea de la donatorii vii se face de la persoane majore, cucapacitate de discernmnt, dup obtinerea prealabil a consimtmntului in format scris, liber si expres al acestora, dup informarealor de ctre medic,asistentul social sau alte persoane cu pregtire de specialitate, asupra eventualelor riscuri si consecinte pe plan fizic, psihic, familial si profesional, rezultate din actul prelevrii, donatorul putnd reveni asupra consimtmntului dat pn n momentul prelevrii.Donarea se face in scop umanitar,are caracter altruist si nu constituie obiectul unor acte si fapte juridice sau urmarea unei constrngeri de natur fizic sau moral.Este interzis prelevarea de organe, tesuturi si celule de la minori, cu exceptia prelevrii de celule stemhematopoietice, cu consimtmntul minorului si cu acordul scris al ocrotitorului legal. Refuzul scris sauverbal al minorului mpiedic orice prelevare.Din punct de vedere deontologic este absolut obligator ca indicatia de transplant sa fie stabilita cu precizie stiintifica, adica sa reprezinte ultima sansa de supravietuire a primitorului, dupa epuizarea tuturor celorlalte mijloace terapeutice. Simplul interes stiintific nu va puteain niciun caz sajustifice o astfel de interventie. Medicul este obligat sa cantareasca, sa compare riscurile pentru donator cu sansele de success ale viitoarei grefe,astfel ca sacrificiul sa nu ramana fararezultat.

Organe prelevate de la cadavruPrelevarea de la donatorii decedati se face numai cu consimtmntul scris a cel putin unuia dintre membrii majori ai familiei sau al rudelor, n urmtoarea ordine: sot, printe, copil, frate, sorsau persoana autorizat n mod legal.Prelevarea se poate face fr consimtmntul membrilor familiei, dac, n timpul vietii, persoana decedat si-a exprimat optiunea n favoarea donrii,printr-un act notarial de consimtmnt pentru prelevare. Prelevarea nu se poate face sub nicio form, dac,n timpul vietii, persoana decedat si-a exprimat deja optiunea mpotriva donrii, printr-un act de refuz al donrii,avizat de medicul de familie.Sondajele recente de opinii efectuate in unele tari au aratat ca imensa majoritate a oamenilor nu se opun prelevarilor de organe dela un cadavru.Totusi aceasta prelevare este interzisa cand se poate compromite o autopsie medico-legala, cand defunctul a decedat in urma unui accident de munca, sau cand se stie in mod precis ca decedatul si familia s-arfi opus prelevarii daca ar fi fost consultati.Transplantul de organe pare afi o tehnica tot mai accesibila si utila in rezolvarea unor maladii aparent incurabile sau in remedierea unor maladiigenetice. Lipsa donatorilor insa ramane una dintre cele mai importante probleme. Compatibilitatea si necesitatea unei trieri riguroase apacientilor dupa criterii etice si socialeimpuse de conditiile socio-economice dar si de datoria morala fata de pacient si fatade societate sunt alte norme care se autoimpun.Tehnica transplantului de organe se bucura deo buna reglementare in taranoastra. Anonimatul, compatibilitatea si fazele terminale ale bolilor par a guverna cerintele efectuarii transplantului de organe.Numarul mic al organelor disponibile pentru acest tip de interventii face imposibila satisfacerea tuturor cererilor. De aceea, se impune o triere riguroasa si prioritara abeneficiarilor dupa criterii socio-economice si etice.Criteriile stabilite de comisiile de bioetica nu tin contde obiceiurile habituale ale pacientului (consum de droguri sau alcool) sau de transplantul deorgane de la populatii vulnerabile, degenul detinutilor ce aucomis crime impotriva umanitatii.Se observa diferente legislative importante in ceeace priveste acordul prezumat. In Austria, orice persoana ajunsa inmoarte cerebrala devine donator de organe indiferent de acceptul familiei sau de nationalitate. In aceasta tara se pune un foartemare accent pe acordul prezumat. Spre deosebire de Austria, in Romania legea transplantului de organe prevede ca necesar acordul informat pentru prelevarea de organe de larude in cazul pacientului aflat in moarte cerebrala.

Poziia Bisericii Ortodoxe fa de transpantul de organeeste pozitiv n cazul n care se respect toate normele morale i drepturile celui ce doneaz organe. n primul rnd este vorba deacordul benevol al celui ce doneaz organul, care trebuie s fie o expresie a iubirii jertfelnice fa de cel suferind.n urma edinelor Sinodului episcopal jubiliar al Bisericii Ortodoxe Ruse de la Moscova din 13-16 august 2002 s-a conchis c ntr-adevr:Transplantologia contemporan face posibil ajutorarea efectiv a multor bolnavi care odinioar erau sortii morii timpurii sau unor grave invaliditi.Dar n acelai timp, o dat cu creterea nevoii de organe,dezvoltarea acestui domeniu al medicinii d natere unor probleme de natur etic i poate constitui o ameninare pentru societate. Astfel, propaganda fr scrupule a donriii comercializarea transplanturilor creeaz toate condiiile unui comer cu pri ale trupului omenesc, ameninnd viaa i sntatea oamenilor.Biserica socotete c organele omului nu pot fi privite drept obiecte de vnzare cumprare. Transplanturile de organe de ladonatorii vii se poatentemeia numai pe sacrificiul de bunvoie al cuiva de dragul salvrii vieii altuia. n acest caz, acordul este o manifestare a iubirii i compasiunii. Potenialul donator trebuie s fie ns pe deplin informat despre consecinele posibile ale explantului organelorsale pentru propria lui sntate. Practica cea mai comun este cea a prelevrii de organe de la oameni imediat dup moartea acestora. n aceste cazuri, trebuie exclus orice incertitudine cu privire la determinarea momentului morii. Este inacceptabil scurtarea vieii unui om prin refuzul procedurii de resuscitare (renviere, reanimare) n scopul prelungirii vieii altcuiva.n slujba nmormntrii cretine,Biserica i exprim cinstirea cuvenit trupului omului decedat. Donarea postum de organe i esuturi poatefi ns o manifestare a unei iubiri care se ntinde i dincolo de moarte. O astfel de donare sau dorin nu poatefi considerat o obligaie a omului.De aceea, condiia legalitii iadmisibilitii etice a explantului este acordul de bunvoie al donatorului nc din timpul vieii sale. n cazul n care medicii nu cunosc manifestarea dorinei unui potenial donator, ei trebuie s afle voina unui om muribund sau mort adresndu-se neaprat rudelor lui.Aa-zisul acord prezumtiv (nchipuit sau probabil) al unui donator potenial la prelevarea organelor i a esuturilor trupului su, nvigoare n legislaia unor ri este considerat de ctre Biseric drept o nclcare inadmisibil a libertii omului.Organele i esuturile donatorului sunt asimilate de omul (receptorul) care le primete i intr n sfera unitii sale sufletesc-trupeti personale. De aceea,transplantul care amenin identitatea primitorului, afectndu-i unicitatea ca persoan i reprezetant al speciei, nu poate fi justificat moral n nici omprejurare. Este deosebit de important ca, n rezolvarea problemelor pe carele implic transplantul de esuturi i organe vii, s nu fie uitataceast condiie.Biserica consider absolut inadmisibil folosirea aa-numitelor metode de terapie la baza creia st prelevarea i valorificarea de esuturi i organealeunor oameni sntoi avortai n diferite faze ale dezvoltrii lor ca fetui pentru ncercri dea trata diversemaladii i antineri organismul.Condamnnd avortul ca pcat de moarte, Biserica nu-i poate gsi o justificare nici mcar n cazul n care de pe urma suprimrii unei viei umane concepute cineva ar avea un folos pentru sntate.Biserica condamn transplantul pentru c acesta poate ncuraja avorturile prin care sunt prelevate i valorificate esuturi i organe ale unor oameni sntoi avortai n diferite faze ale dezvoltrii lor ca fetui pentru ncercri dea trata diversemaladii ia ntineriorganismul.Contribuind n mod inevitabil la o mai larg rspndirei comercializare a avortului, aceast practic (chiar dac eficiena sa nc ipotetic ar putea fi demonstrat tiinific) ofer un exemplu deimoralitate revolttoare i poart un caracter criminal.Practica prelevrii de organe omeneti necesare pentru transplant i dezvoltarea reanimrii i terapiei intensive ridic problema constatriiexactea momentului morii. Odinioar, criteriul erancetarea ireversibil a respiraiei i a circulaiei sanguine. Datorit perfecionrii tehnologiilor de reanimare,aceste funcii vitale por fins ntreinute artificial mult vreme. Actul morii se trasform astfel ntr-un proces terminal dependent de decizia medicului, fapt care impune o responsabilitate calitativ noumedicinii contemporane.

Controverse etice in transplantul de organe sitesuturi umaneNumarul persoanelor aflate pe listele de asteptare este cu mult mai mare decat numarul posibililor donatori. De exemplu, conform United Network forOrgan Sharing (UNOS),la sfarsitul lunii octombrie 2004, peste 87.000 de persoane erau pe listele de asteptare pentru un transplant, intimp ce sub16.000 de operatii de transplant fusesera efectuate incepand cu luna ianuariea aceluiasi an.Numarul redus al organelor disponibile pentru transplantridica numeroase probleme de natura morala si etica cu privire la procurareasi distribuirea acestora:- Ar trebui cei care au osansa de supravietuire mai buna sa aibaprioritate fata de ceilalti pacienti care asteapta un transplant?- Ar trebui parintii care au copii mici saaiba prioritate?- Ar trebui cei al caror mod deviata (fumat, alcool, droguri, obezitate)dauneaza sanatatii organelor sa aiba sansa la un nou organ?- Ar trebui sa fie oferite stimulente materiale sau nemateriale pentru a incuraja donatia de organe?- Ar trebui cei careaccepta donarea organelor persoanelor apropiate lor sa primeasca compensare financiara?- Ar trebui ca orice persoana careaccepta sau nu donarea de organesa afiseze acest mesaj pe carnetul de conducere auto sau in documentele pentru impozitul pe venit? - Ar trebui sa fie folosita tehnica de creare aorganelor pornind de la celulele stem?- Ar trebui considerat ca orice persoana isida acordul pentru donarea deorgane, cu exceptia cazului in care specifica strict ca nu este de acordcu aceasta tehnica?- Este acceptabil ca cineva care a primit deja un transplant deorgane sa mai primeasca unul?- Merita dezvoltarea tehnicilor de transplant costuri atat de ridicate?- Este normal ca doar persoanele cu bani sa primeasca transplanturi, tinand cont de faptul ca sunt extrem de scumpe?- Ar trebui ca politicile spitalelor sa permit recoltarea organelor de la pacientiiale caror inimi inceteaza sa bata (non-heart-beating donors ? NHBD)?- Familia este stapana in deplinul sens al cuvantului asupra organelor persoanelor apropiate?- Ar trebui ca persoanele care auavut in trecut tentative de sinucidere sa primeasca organe pentru transplant?- Ar trebui ca prizonierii condamnati sa primeasca organe pentrutransplant?