etapa 1 proiect beton anul 4 an iv 2014-2015

DESCRIPTION

A nu se uita că o clădire complet etanşă este nesănătoasă, periculoasă chiar. Ventilarea controlată. Clădirile mai vechi sunt ventilate prin scurgerile necontrolate de aer ce au loc la deschiderea ferestrelor şi uşilor, ceea ce nu este întotdeauna confortabil şi eficient. Pe vreme rece şi vântoasă, poate intra prea mult aer din exterior, cauzând curenţi neplăcuţi şi scăderea temperaturii interioare (sau creşterea costurilor cu căldura suplimentară necesară). Pe de altă parte, toamna sau primăvara, nu se asigură uneori suficient aer proapăt.În cazul în care bariera de aer există şi este continuă, schimbul necesar de aer se poate realiza pe toată durata anului printr-un sistem controlat de ventilare. Un sistem de ventilare controlată are, în esenţă, patru componente:* un mijloc de evacuare a aerului uzat şi a vaporilor de apă în exces,* un mijloc de asigurare a aerului proaspăt* un mod de distribuire a aerului proaspăt în întreaga clădire,* elemente de control pentru sistemul de ventilare.Multe dintre clădiri au deja componente ale sistemului de ventilare, punându-se doar problema completării lui cu elementele lipsă. Astfel, evacuarea aerului uzat poate fi asigurată prin ventilatoare mici amplasate în bucătării şi băi, acolo unde umiditatea este mare. Uscătoarele de rufe au de cele mai multe ori conducte de evacuare conectate la exterior. Asigurarea aerului proaspăt poate fi realizată în clădirile dotate cu sisteme de încălzire prevăzute cu circulaţie forţată de aer prin instalarea unei tubulaturi conectate la exterior şi acţionarea la turaţie redusă a ventilatorului sistemului de încălzire chiar şi în absenţa încălzirii. În cazul în care clădirile au radiatoare individuale în încăperi, se poate instala un sistem central de alimentare cu aer, cu tuburi către fiecare cameră şi un ventilator care să asigure circulaţia aerului. Acest sistem se potriveşte cel mai bine caselor mici sau cabanelor. În sezonul rece, însă, aerul rece din exterior trebuie preâncălzit sau temperat prin amestecarea cu aer cald de la interior. Elementele de control sunt de obicei montate pe partea de evacuare a sistemului; partea de alimentare răspunde pasiv prin simpla înlocuire a cantităţii de aer evacuat. Una dintre metodele de control utilizează umiditatea ca indicator al cantităţii de aer necesar a fi evacuate. În mod uzual, se realizează o setare automatizată a ventilatorului de evacuare, cu posibilitatea de intervenţie manuală pentru cazuri deosebite precum gătit, duşuri sau prezenţa mai multor persoane.În cazul clădirilor noi, foarte etanşe, se recomandă o capacitate de ventilare de ½ schimburi de aer pe oră. Aceasta înseamnă că, numai prin ventilare mecanică, jumătate din volumul de aer al clădirii este înlocuit cu aer exterior în decurs de o oră. Volumul de aer schimbat este însă şi mai mare, având în vedere ca scurgerile necotrolate se aer prin anvelopă nu pot fi eliminate practic complet. În cazul clădirilor mai vechi, scurgerile necontrolate de aer rămân semnificative chiar şi după execuţia unor lucrări majore de renovare şi reabilitare. Ca urmare, capacitatea de ventilare controlată necesară este ceva mai mică. Un indiciu clar de apreciere a necesarului de ventilare suplimentară îl constituie nivelul de umiditate şi apariţia condensului. În general, dacă pe ferestrele cu geam dublu apare condens doar în cazul cîtorva zile foarte reci, atunci se poate aprecia că nivelul de ventilare al clădirii este satisfăcător. O ventilare mai intensă poate fi necesară chiar dacă umiditatea nu este foarte ridicată, dar există alte surse de poluare precum fumatul sau alte îndeletniciri (lucru la traforaj, maşină casnică de ţesut, etc.) Permeabilitatea (sau etanşarea) clădirii la aer se poate măsura cu ajutorul unor teste speciale, precum cele cu gaz trasor sau uşă suflantă (vezi §5.4).Asigurarea aerului de ardere. O instalaţie de ardere cuprinde un dispozitiv ce arde combustibil. Exemple de instalaţii de ardere sunt: cup