este un mare privilegiu să am această invitaţie de a reveni la file– ed.] cum s-a întâmplat...

1 C U V Â N T U L V O R B I T

1. Este un mare privilegiu să am această invitaţie de a reveni la adunarea din Yuma. Ultima data am avut un timp minunat şi apoi, când am înţeles că urma să mai vin o data m-a făcut să mă simt foarte bine. Să asculţi mărturiile şi cuvintele minunate ale oamenilor te întăreşte, să zic aşa. 2. Billy mi-a zis că fratele din Las Vegas care dorea să ne întâlnim imediat după serviciu referitor la stabilirea unei adunări acolo, la biserică, a sosit. El spune că ar fi o periodă în care am putea să facem loc pentru adunare, în ianuarie, înainte de cea din Phoenix. Noi întotdeauna am vrut să ajungem acolo. Cred că fratele Art Wilson locuia mai demult în Las Vegas, sau poate încă mai locuieşte. El m-a rugat să vin, el şi sora Wilson. Eu nu am avut ocazia să ajung, aşa că, poate acesta va fi timpul în care să pot veni.

Dacă-l vedeţi pe Billy Paul sau fratele Roy Borders (mă gândesc că este pe aici pe undeva. Cineva mi-a zis că fratele Roy era), fratele Pearry, Lee, sau oricare, ei vă vor putea comunica şi stabili detaliile pentru venirea noastră. 3. Am văzut mulţi lucrători aici, fraţii mei, cu care sunt foarte fericit să mă întâlnesc. Mi-aş fi dorit să fi avut timp să vă însoţesc la casele voastre, pentru că ştiu că aveţi cea mai bună gastronomie din ţară. Este bine.

Fratele Pearry a făcut ceva în seara asta, două lucruri. Are două bile negre, să zic aşa [fratele Branham se amuză – Ed.] Una este că a deschis microfonul. Eşti responsabil pentru asta, frate Pearry. Poate nu eşti chiar atât de vinovat. Dar, cineva urma să vorbească. Asta a fost bună. El vorbea cu fratele Collins in preajma microfonului şi se auzea: „Cina a fost aşa bună. Să-ţi spun ceva. Bucătarul trebuie să fi fost hispanic, mexican. A fost cel mai iute ardei pe care l-am gustat vreodată.” El vorbea într-una. Nu-şi dădea seama că bucătarul îl asculta şi la un moment dat el spune: „Eu sunt bucătarul.” 4. Aşa este Texasul. Dacă va continua să se lărgească va intra peste Arizona cândva, nu-i aşa?

R Ă P I R E A 2

5. Foarte plăcut să fiu aici. Sper că nu sună a glume, ci cu simţul umorului. Domnul Însuşi avea un simţ al umorului, ştiţi. Despre Irod, „Du-te spune-i vulpii ăleia: astăzi scot draci şi mâine, iar a treia zi voi isprăvi...” Dacă El avea simţul umorului atunci mă gândesc că nu ne va face rău nici nouă din când în când. 6. Este târziu. De obicei predic patru ore. Dar cunoscând amabilitatea fratelui şi sorei de la această adunare, vom scurta în seara asta. Terry m-a întrebat dacă pune o bandă de două ore şi i-am zis că nu este cazul, pentru că este un banchet. Este suficientă una de patruzeci de minute, să vorbesc ceva poporului. Voi încerca deşi, de fiecare dată ştiu că... 7. Atunci când eram tânăr oamenii obişnuiau să vină să mă asculte pentru că eram un băiat-predicator, unul tânăr, un flăcău, ştiţi voi, doar un puşti, ştiind că nu am umblat prin şcoală şi fără educaţie. Ei mă chemau Billy Branham. Şi ei veneau să îmi asculte vorbele încâlcite în accentul de engleză kentucky-ană, de genul: aista, nu-s, a vorovi, dutie [cuvinte adaptate cumva la limba română – Ed.] Cum s-a întâmplat odată într-una din adunări, ei au zis să ne ridicăm în picioare şi să cântăm imnul naţional. M-am ridicat şi începusem să cânt „Pentru patria mea îndepărtată, Kentucky.” Era singura naţiune pe care o ştiam, aşa că acela era imnul naţional pentru mine. 8. Acum, îmbătrânind, de ce să nu aveţi mai bine decât atât atunci când veniţi înăuntru? Vedeţi, Pavel a spus, „Atunci când eram copil vorbeam ca un copil şi gândeam ca un copil.” Acţionezi ca un copil, dar pe măsură ce înaintezi în vârstă începi să faci primii paşi, te împleticeşti, mai cazi, te ridici şi mai încerci o dată. După un timp ajungi să poţi merge drept. Asta trebuie să facem ca soldaţi ai crucii. Este timpul să mergem în linie dreaptă pe cărarea ce duce la Slavă. 9. Cred cu adevărat că trăim în scenele finale ale istoriei acestei lumi. Cred cu adevărat că venirea DOMNULUI este mai aproape decât poate ne gândim. Pentru treizeci de minute din timpul nostru aş dori să fac apel la atenţia voastră către o Scriptură care mi-ar


place să aibe rolul de subiect şi să mai fac referire şi la alte câteva. Stând acasă ziua trecută mă gândeam că, am vorbit din întreaga Scriptură, luând diferite părţi pentru fiecare din aceste servicii scurte, cum este şi-n seara asta.

Vreau să zic ceva în timp ce voi deschideţi la Psalmi 27, de unde vreau să citesc primele cinci versete. 10. Vreau să zic asta în ce priveşte aceste adunări ale Oamenilor de Afaceri ai Evangheliei Depline. Fratele meu, Pearry, vorbea despre noile cărţi pe care le-au publicat. Câţi îşi amintesc când am înregistrat banda cu predica de la una din convenţiile din Phoenix despre „Domnilor, cât este ora?” Acela a fost începutul acelei cărţi. 11. Există atât de multă adeverire supranaturală a Cuvântului scris al lui Dumnezeu pentru acest timp, ceva ce nu este cu aproximaţie pentru noi. Este prea real. Vedeţi, ar fi prea şocant pentru voi doar să vă las să cunoaşteţi ceea ce întradevăr are loc. Mulţi dintre voi, străinii, poate îi auziţi pe aceşti oameni să se ridice şi să facă aceste afirmaţii despre Mesajul acestui ceas şi aşa mai departe. La ce ajung ei este făgăduinţa lui Dumnezeu pentru acest timp, fiindcă El a promis ce va face şi noi Îl vedem adeverind Scriptural exact ceea ce El a spus că va face, în acelaşi fel. Spus mai dinainte, atingând ţinta doar exact, perfect de fiecare dată, pentru că este Dumnezeu spunând-o. 12. Dacă un om oarecare ar încerca să facă o asemenea predicţie, există o şansă din zece milioane ca ceea ce a spus să se împlinească vreodată. Iar în ce priveşte locul în care să se întâmple ar fi încă o şansă la o sută de milioane. Apoi şansa ca timpul să se potrivească se diminuează şi mai mult. Şi felul în care să se întâmple şi cum se întâmplă şi aşa mai departe, este dincolo de a ghici. Când noi vedem cum se întâmplă de fiecare dată atât de perfect atunci este Dumnezeu. Atunci ne întoarcem la Scripturi. Poate este ceva ce pare străin pentru noi, dar noi ne întoarcem înapoi la Scripturi fără să ştim măcar unde să privim şi Duhul Sfânt scoate la iveală şi

R Ă P I R E A 4

aşează întregul Cuvânt împreună şi face un tablou pentru a ne arăta timpul în care trăim. Noi schimbăm vremurile. 13. Noi suntem la colţ. Este uşor când se clădeşte după ce un meşter zidar clădeşte colţul mai întâi. Ceilalţi aşează apoi cărămizile în rând aşa cum o denominaţiune începe să zidească drept înainte. Este în regulă. Dar când ajungeţi la acele unghiuri, unde trebuie să schimbi direcţia... Dumnezeu nu clădeşte un zid, ci o casă. Vedeţi? Există multe tăieturi şi întorsături pe care el le-a prezis aici, în Biblie. Sunt acele cotituri. Oricine poate încerca să facă o cotitură, însă trebuie să fie conform cu proiectul. Dacă nu este atunci trebuie dărâmat. 14. Aşa că, mulţumim lui Dumnezeu pentru bunătatea Lui şi pentru părtăşia cu voi, oamenii şi pentru uşile pe care DOMNUL ni le-a deschis prin Oamenii de Afaceri... Întotdeauna m-am afirmat a nu crede în... Eu cred în oamenii din denominaţiuni, dar nu am mult timp să predic denominaţiunilor, pentru că fiecare clădeşte un gard în jurul lor. Cred că fratele David zicea cum a crescut raţe şi râul s-a umflat şi fiecare raţă, ştiţi voi, vroia părtăşie una cu alta şi nu puteau pentru că între ele erau garduri. Dar când apa a urcat atât de sus raţele au plutit pe deasupra îngrădirilor. Socotesc că asta este calea de-a o face. Apa creşte şi putem ieşi din ţarc să avem părtăşie unii cu alţii, ştiţi voi, să avem veritabila Dragoste a lui Christos în inimă. 15. Şi Oamenii de Afaceri ai Evangheliei Depline au fost o oază pentru mine pentru că de multe ori presupun că am fraţi minunaţi în fiecare denominaţiune pe care am întâlnit-o, fie că vorbim de presbiterieni, luterani, baptişti, penticostali, toate liniile diferite de penticostali, Biserica lui Dumnezeu şi Nazarineni, Sfinţenia Pelerinului. Fraţi minunaţi peste tot. Dar de multe ori ei nu mă pot avea în comunitatea lor pentru că, vedeţi, nu pentru că nu o cred, ci pentru că asta îi desparte de denominaţiunea lor. Când faci aceea atunci asta se întâmplă.


16. Nu demult era un frate metodist care a venit la mine. Nu-i voi spune numele. Este un om minunat. Scria o teză despre vindecarea divină şi a venit la mine pentru a discuta. Am şezut şi am discutat o vreme. El a zis:

– Singurul lucru pe care-l avem împotriva ta este că te ataşezi de penticostali tot timpul.

– Atunci lasă ca biserica metodistă să sponsorizeze şi voi veni. Asta era diferit. Vedeţi, el a zis mai departe: – Păi, desigur, eu nu sunt biserica metodistă; eu doar aparţin

de ei. – Asta e. Penticostalii sunt aceia care îşi deschid uşile. Ei sunt

aceia la care pot ajunge. Şi atâţi câţi vor deschide noi suntem gata să venim înăuntru.

Ca în Apocalipsa capitolul 3, unde El spune: „Eu stau la uşă şi bat. Dacă deschide cineva Eu voi intra şi voi cina.” Acela era Isus. Întotdeauna am ştiut că Acela era Christos. Şi El este Cuvântul. Este corect. El este Cuvântul. 17. Şi astfel Oamenii de Afaceri ai Evangheliei Depline au fost o oază unde noi am putut veni împreună. Nici o biserică nu sponsorizează. Ei, împreună cu oamenii din biserici am venit împreună în părtăşie pe întreg cuprinsul lumii, pretutindeni.

Şi am ajutat la stabilirea a multor, multor, multor adunări ale Oamenilor de Afaceri ai Evangheliei Depline pe întreg cuprinsul lumii. Sunt recunoscător pentru acea oportunitate care mi-a fost dată. Acolo Oamenii de Afaceri sponsorizează şi apoi toate bisericile vor să vină, oricum. Nu vreau să încerc vreodată să trag pe cineva din biserica lui. Rămâneţi în biserica voastră şi răspândiţi Lumina. Fii un creştin veritabil şi păstorul tău va aprecia. Un sfânt real, loial, veritabil va fi apreciat de orice om care crede în Dumnezeu. Da. 18. Mulţumesc fratelui de aici şi soţiei lui şi acestei adunări pentru oportunitate. Fie ca această adunare să crească. Fie ca binecuvântările lui Dumnezeu să se odihnească peste ea şi să fie un instrument în mâinile lui Dumnezeu pentru salvarea a sute şi sute

R Ă P I R E A 6

de oameni înainte de Venirea DOMNULUI. Valabil şi pentru celelalte adunări sau reprezentanţi. 19. Cartea Psalmi... Acum vreau să vorbesc despre un subiect foarte ciudat pentru scurt timp. Aveam câteva Scripturi notate şi m-am gândit că în seara asta urma să vorbesc despre altceva, dar văzând timpul trecând doar ce am deschis şi am mai luat câteva Scripturi. Nu am vrut să stau atât de mult. Vreau să vorbesc despre subiectul Răpirea. Înţelegeţi? 20. Credem că va fi o Răpire. Toţi creştinii o cred, toţi cititorii Bibliei cred că va fi o Răpire. Voi citi pentru un fundal Psalmul 27, versetele de la 1 la 5.

DOMNUL este lumina şi mântuirea mea: de cine să mă tem? DOMNUL este sprijinitorul vieţii mele: de cine să-mi fie frică?

Când înaintează cei răi împotriva mea ca să-mi mănânce carnea, tocmai ei, prigonitorii şi vrăjmaşii mei, se clatină şi cad.

Chiar o oştire de ar tăbărî împotriva mea, inima mea tot nu s-ar teme. Chiar război de s-ar ridica împotriva mea, tot plin de încredere aş fi.

Un lucru cer de la DOMNUL şi-l doresc fierbinte: aş vrea să locuiesc toată viaţa mea în Casa DOMNULUI, ca să privesc frumuseţea DOMNULUI şi să mă minunez de Templul Lui.

Căci El mă va ocroti în coliba Lui, în ziua necazului, mă va ascunde supt acoperişul cortului Lui şi mă va înălţa pe o stâncă.

Fie ca DOMNUL să adauge binecuvântările la citirea

Cuvântului Său. 21. Astăzi vorbim despre acest subiect. Unii dintre voi poate umblaţi pe căi diferite faţă de cea pe care umblu eu, dar câţi dintre voi din cei prezenţi cred că Biblia învaţă că va fi o Răpire a Bisericii? Da, domnule. Aşa este. Corect. O luare departe a Bisericii. Că eşti metodist, baptist, presbiterian sau orice ai fi, penticostal, acolo va fi o Răpire. Socotesc că prin vorbirea mea nu încerc să mă ridic aici


sus să spun ceva care să fie pe placul poporului. Niciodată nu am fost vinovat de asta. Vreau să vin aici sus şi să spun ceea ce mă simt călăuzit să spun, care cred că va fi de folos vouă, ceva ce va face să înainteze experienţa voastră cu Dumnezeu dacă sunteţi creştini. Dacă nu eşti un creştin te va face atât de ruşinat de tine încât vei deveni creştin. Şi acela este motivul pentru care întotdeauna am încercat să-mi aliniez gândurile aşa cum DOMNUL mă conduce. 22. Noi suntem avertizaţi şi învăţaţi în legătura cu asta că în zilele din urmă se va face batjocură. Haideţi să citim doar un moment în 2 Petru 3:3-4. Să vedem dacă nu este aşa.

Înainte de toate să ştiţi că în zilele din urmă vor veni batjocoritori plini de batjocuri, care vor trăi după poftele lor

şi vor zice: „Unde este făgăduinţa venirii Lui? Căci de când au adormit părinţii noştri toate rămân aşa cum erau de la începutul zidirii!”

Căci înadins se fac că nu ştiu că odinioară erau ceruri şi un pământ scos prin Cuvântul lui Dumnezeu din apă şi cu ajutorul apei şi că lumea de atunci a pierit tot prin ele, înecată de apă. 23. Vedem că motivul pentru care acest subiect este sub lumina reflectoarelor este pentru că profetul de aici a zis că în aceste zile din urmă aceşti batjocoritori vor veni şi vor zice aceste lucruri. Vedeţi? Este prezis. Este motivul pentru care oamenii acţionează astăzi în felul în care o fac. Voi, cu siguranţă, vă aşteptaţi la asta, pentru că Biblia a zis: „În zilele din urmă vor fi obraznici, îngâmfaţi, iubitori de plăcere mai mult decât iubitori de Dumnezeu, neînduplecaţi, clevetitori, neînfrânaţi, dispreţuitori faţă de cei buni, având o formă de evlavie dar tăgăduindu-i puterea. Depărtează-te de ei.” Putem privi la o imitare a Adevărului? Desigur. 24. Atunci când Moise s-a dus în Egipt pentru a elibera pe copiii lui Israel, având doar un toiag în mâna lui pentru adeverire şi cu Dumnezeul cerului în spatele lui, el a înfăptuit un miracol. Au venit

R Ă P I R E A 8

imitatori după el pentru a face acelaşi lucru. Vedeţi? Ei au venit după ce el a înfăptuit mai întâi. Atunci au venit şi ei pentru că ei copiau ceea ce el a făcut, imitând originalul. Noi aflăm asta. Voi spuneţi acum că aceea s-a întâmplat în zilele lui Moise. Dar aceeaşi Scriptură spune că ei vor veni din nou în zilele din urmă. „După cum Iane şi Iambre s-au împotrivit lui Moise tot aşa şi oamenii aceştia se împotrivesc adevărului, ca unii care sunt stricaţi la minte.” Vedeţi? Imitatori cu tot felul de lucruri care să tulbure oamenii. 25. În ce priveşte Răpirea care va veni, întotdeauna este ceva să vină să necăjească, dacă se poate, orice are Dumnezeu aliniat cu Cuvântul. Este scopul lui Satan.

După cum spunea fratele de aici la adunarea din Las Vegas: „Lumea era domeniul lui Satan şi el îşi avea cartierul general acolo.” Ştiu că Satan este dumnezeul acestei lumi. Fiecare naţiune de sub cer este controlată de el. Exact. Această lume aparţine lui Satan. Dar Isus o va prelua. Satan i-a oferit-o Lui odată dar El a refuzat-o, pentru că a ştiut că va fi moştenitor al ei în vremurile viitoare. 26. Să ne oprim asupra cuvântului „batjocoritori” pentru câteva momente înainte să mergem mai departe. Citeam un ziar acum două săptămâni în Tucson precum că era un englez din Anglia care a declarat (era trecut pe prima pagina a ziarului) că, crucificarea Domnului nostru Isus Christos a fost doar un fals între Pilat şi Isus, ca El să Se remarce. Nu este nici o cale prin care să le putem demonstra contrariul, pentru că toate lucrurile lui Dumnezeu sunt primite prin credinţă. Trebuie să credem. În ziar el a continuat prin a descrie cum s-a putut întâmpla. 27. Nu demult în marea naţiune, Anglia, ei au respins acel Mesaj al zilei lor, unde John Wesley, Charles şi mulţi alţi mari predicatori timpurii, Spurgeon şi ceilalţi, au predicat Evanghelia în pieţele publice şi pretutindeni şi priviţi cum sunt ei astăzi. Acolo este unde fratele Williams împreună cu ceilalţi sunt în seara asta. Este una din cele mai degradate ţări din lume. Am fost în toată lumea dar nu cunosc alta mai nelegitimă decât Anglia. Billy Graham a spus acelaşi


lucru. De ce? El a trebuit să iasă cu soţia din parcuri datorită actelor dintre bărbaţi şi femei care aveau loc public. Când am fost acolo nu am mai văzut ceva care să poată sfâşia inima unei persoane atât de mult decât ceea ce se întâmplă în Anglia, care odată a avut ocazia să conducă lumea în reformare. Asta arată cât de mult poate decădea.

Ceea ce provoacă aceea este faptul că englezii încearcă să se ţină astăzi de mesajul care a fost pentru o altă zi. Nu va merge astăzi. Nu va funcţiona. 28. Ce ar fi fost dacă Moise ar fi venit şi ar fi adus mesajul lui Noe? „Vom construi o arcă şi vom pluti pe Nil”. Nu ar fi funcţionat. Şi nici mesajul lui Isus nu ar fi funcţionat cu Moise. Şi nici mesajul lui Wesley nu va funcţiona cu Luther sau vice versa. Ultima noastră mare reformare a fost penticostalul. Astăzi noi mergem mai departe şi mesajul penticostal nu se va amesteca cu aceasta, pentru că este o altă zi. Totul este Cuvântul lui Dumnezeu care clădeşte. Precum sunt picioarele, braţele, în sus, formând o Mireasă pentru Răpire. Înţelegeţi? Nu-i strămutaţi în urmă acolo; ei au trăit cu mesajul lor. Toţi cei care au ieşit din aceea erau în Mireasă. La fel cum viaţa străbate prin tulpina de grâu. Ea părăseşte pleava dar bobul se formează. Precum bobul de grâu care cade în pământ. 29. Nu demult am citit o carte a unui critic german în care zicea că, „...din toţi fanaticii din lume William Branham îi întrece pe toţi; el nu este decât un magician ce înfăptuieşte acele lucruri.” Vedeţi, omul care nu ştie.

Omul era un critic. El nici măcar nu credea în Dumnezeu. El zicea: „Un Dumnezeu care putea sta în ceruri în epocile întunecoase şi să-şi ţină mâinile încrucişate pe burtă şi să se amuze atunci când creştinii, ucenicii Lui, mamele cu copii erau daţi la lei fără să mişte un deget.” Vedeţi unde mintea carnală şi educaţia nu pot prinde viziunea? Acel bob de grâu a trebuit să cadă în pământ. Aşa cum Isus a trebuit să cadă pentru a se ridica din nou tot aşa biserica Cincizecimii a trebuit să cadă, a trebuit să se ducă în pământ în acele epoci întunecoase. Orice bob care cade în pământ trebuie să

R Ă P I R E A 10

zacă în acel timp întunecos pentru a rodi. A început să încolţească în Martin Luther şi a crescut mai departe prin Wesley şi mai departe, în penticostal. Acum ajunge la bob. Acum, sistemele denominaţionale pe care ei le-au lăsat în urmă sunt tulpina. Asta-i tot. Trebuie să fie arsă. Este sistemul denominaţional. Dar bobul de grâu real care iese din toate reformările va fi apucat în Mireasă. Împreună vor forma Mireasa. Acum, aflăm că în Anglia o grămadă de pletoşi, gălăgioşi, au personificat crucificarea, numidu-L pe Isus „cumătru”. Asemenea scursuri. 30. Voi spuneţi că asta se întâmplă în Londra, Anglia. Dar uitaţi-vă ce a fost în ziar săptămâna trecută aici în America. Ceva mare doctor în divinitate de la o renumită şcoală a spus că crucificarea a fost un fals, că Isus a încercat să Se remarce, că El ar fi băut mandragoră. În Geneza se vorbeşte despre ea. Este o iarbă ca marihuana. Se găseşte în orient. Dacă o bei te va adormi ca şi cum ai fi mort, te prăbuşeşti pentru două-trei zile.

Spunea că atunci când i-au dat oţet şi smirnă este foarte posibil să fi fost vorba de acea iarbă de mandragoră şi El ar fi căzut ca mort, L-au pus în mormânt şi L-au lăsat acolo. Şi după două-trei zile, desigur, El S-a trezit şi a fost în regulă şi că S-a dus în India şi a murit pe undeva ca un om de rând, încercând să imite o religie.

În primul rând, ce se întâmplă cu oamenii? Vedeţi? Este chiar această zi în care trăim, ziua în care se împlineşte profeţia cu batjocoritorii. 31. Dumnezeu a rânduit Cuvântul Lui pentru fiecare epocă şi fiecare din ele trebuie să-L manifeste. Şi El, de asemenea, a rânduit oameni pentru acea epocă pentru a împlini acel Cuvânt. De fiecare dată când El a rânduit Cuvântul Lui a rânduit şi omul potrivit. Când a rânduit vremea lui Moise l-a rânduit şi pe Moise. Când a stabilit timpul ca Fiul lui Dumnezeu să Se nască L-a rânduit şi pe El. În fiecare epocă El Şi-a predestinat oamenii. După cum spune Biblia, dacă Dumnezeu este Infinit, Atotputernic, Omniprezent, Atotştiutor atunci El a ştiut toate lucrurile de la început. Nu este nimic ieşit din


ordine. Suntem noi aceia care credem contrariul. Totul funcţionează...

Priviţi înapoi în Cuvântul Lui şi vedeţi ce face El, apoi noi vom înţelege. 32. Gândiţi-vă, doar. Primul lucru, dacă acel predicator s-ar fi gândit că atunci când ei i-au dat lui Isus oţet cu smirnă El a scuipat-o. El nu a înghiţit-o în primul rând. Vedeţi, doar batjocoritori ridicându-se.

Un alt lucru: cum a făcut acest Isus din Nazaret ca viaţa Lui să se potrivească fiecărei profeţii din Vechiul Testament? Cum se putea? Nu putea fi aşa fără să fie ordinat de Dumnezeu. Viaţa Lui a corespuns cu fiecare profeţie a Vechiului Testament.

Încă un lucru: dacă ucenicii L-au falsificat în aşa fel, atunci de ce au murit fiecare în martiraj? Şi chiar apostolul Petru a zis: „Întorceţi-mă cu capul în jos căci nu sunt vrednic să mor ca şi El.” L-au luat pe Andrei şi l-au crucificat cu capul în jos. Fiecare din ei şi-au pecetluit mărturia cu prorpiul lor sânge. Ei L-au crezut şi L-au iubit şi şi-au dat vieţile pentru El. Dacă El era un fals, cum ar fi făcut ei asta? Vedeţi aplicarea spirituală? Oamenii nu o pricep. 33. A fost un om odată, un rabin, care a scris că Moise în timp ce trecea prin Marea Roşie acolo nu era de fapt apă şi că apa nu s-a ridicat niciodată ca nişte ziduri şi că de fapt până la capătul celălalt al Mării era stufăriş şi el ar fi trecut prin acel stufăriş. Nu era apă, doar stufăriş, o suprafaţă imensă de trestii prin care au trecut. Şi mulţi clerici cred asta şi o acceptă. 34. Nu demult când acest astronaut s-a dus sus şi a venit înapoi nu a văzut nimic legat de Dumnezeu. Asta chiar i-a sucit pe predicatori. Ei credeau că Dumnezeu locuia sus acolo, undeva pe la 240 km înălţime. Vai, educaţia şi înţelepciunea lumii acesteia a transformat biserica într-o grămadă de praf în ochi. 35. Educaţia şi sistemul educaţional, ştiinţa şi civilizaţia sunt de la diavolul. Este civilizaţia diavolului. Biblia spune aşa. Civilizaţia noastră care vine nu va avea nimic de-a face cu această civilizaţie.

R Ă P I R E A 12

Nu va fi nimic din ea, deloc. Va fi o civilizaţie diferită. În această civilizaţie şi în această lume ştiinţifică pe care o avem obţinem şi mai multă ştiinţă. Înaintăm şi mai mult spre moarte, lucruri, capcane de ucis şi de toate. În acea nouă civilizaţie nu va fi moarte, boală, tristeţe sau durere. Vedeţi? Nu va fi nimic din ele acolo. Aşa că, această civilizaţie va trebui să fie distrusă, pentru că este de la diavolul. 36. Aflăm că în Geneza 4 poporul lui Cain a început civilizaţia, construind oraşe şi cetăţi şi aşa mai departe şi instrumente muzicale şi au pătruns în ştiinţă. Şi oamenii s-au îndepărtat tot mai mult de Dumnezeu, deşi erau religioşi. Dar atunci când poporul lui Set a venit înainte au început să cheme Numele DOMNULUI.

Ah, să vorbim de cel subtil... 37. Nu sunt aici să rănesc simţămintele cuiva sau să spun ceva despre o biserică. Dacă sunteţi aici şi aparţineţi de această biserică nu spun asta pentru a vă răni sentimentele. Cum sunt oameni buni aici sunt şi în alte biserici. Citeam în Shreveport săptămâna trecută unde biserica catolică a făcut o declaraţie. Şi noi vedem cum ei vin cu toţii împreună acum la marele Conciliu Ecumenic şi aşa mai departe, împlinind doar exact ceea ce Biblia a spus că vor face. Doar exact. 38. Aflăm că ei spun că „... unii protestanţi vor să se ţină de Biblie, care nu a fost decât o carte de istorie a bisericii şi nu au avut-o tipărită până acum două sute cincizeci de ani. Biserica a fost dintotdeauna, nu Biblia, care nu este decât o istorie a ceea ce a făcut biserica.” Ce minciună subtilă! De ce? Noi am avut Biblia de trei mii de ani. Vechiul Testament a fost scris în Scriptură cu sute şi sute de ani înainte de venirea lui Christos. Este doar un lucru subtil al diavolului. 39. Găsim în această zi această mare batjocură şi derâdere a Bibliei şi încercarea de înlăturare a Ei. Dumnezeu trebuie să judece biserica prin ceva. El nu ar fi drept, altfel. Nu pot fi oprit pentru depăşire de viteză dacă nu este ceva care să mă atenţioneze de


limita de viteză. Trebuie să fie acolo. Şi Dumnezeu va judeca biserica, omenirea, într-o zi. Ştim asta. Vine o judecată. Aşa că, dacă El va judeca prin biserica catolică, atunci care din ele? Dacă va judeca prin cea metodistă, atunci baptistul este pierdut. Dacă va judeca prin unitarieni, atunci duotarienii sunt pierduţi. Vedeţi? Prin ce va judeca El? El a spus că va judeca prin Christos şi Christos este Cuvântul. Deci, este Cuvântul lui Dumnezeu prin care Dumnezeu va judeca. „La început a fost Cuvântul şi Cuvântul era cu Dumnezeu şi Cuvântul era Dumnezeu. Şi Cuvântul a fost făcut trup şi a locuit printre noi, Acelaşi ieri, azi şi-n veci.” Înţelegeţi? Astfel, El va judeca prin Cuvântul Lui. 40. Aflăm că în această zi se încearcă împingerea Bibliei în afară şi acceptarea bisericii. Biblia nu este dorită de biserică, astfel ei pot face orice fel de crez sau orice altceva prin care să umble. După cum am vorbit seara trecută la Shreveport despre faptul că la împărtăşanie, atunci când s-a jertfit mielul pentru sacrificiu, acolo nu trebuia să fie aluat dospit printre ei pe întreaga perioadă de şapte zile. Fără aluat dospit, fără pâine dospită. Totul trebuia să fie nedospit. Aceea a reprezentat cele şapte epoci ale bisericii (le avem în formă de carte aici). Nu există aluat dospit, ceva amestecat cu el. Dar noi am amestecat crezuri, denominaţiune şi orice altceva cu Cuvântul şi încă încercăm să Îl numim Cuvântul. Nici o plămădeală să nu fie pe întreaga perioadă de şapte zile. Şi mai mult, ceea ce se mănâncă astăzi să nu se păstreze pentru mâine, ci să fie ars în foc înainte de zorii zilei, căci este un nou mesaj venind înainte, un nou lucru. 41. Vedeţi, se încearcă să se păstreze la nesfârşit. Dar, asta este atitudinea bisericii. O trezire se desfăşoară şi primul lucru pe care-l observaţi este că în aproximativ trei ani se începe o organizaţie deasupra ei. Denominaţiunea începe o organizaţie. Dar aţi observat voi că această trezire s-a răspândit de douăzeci de ani încoace şi nu s-a organizat şi nici nu se va organiza. Este sfârşitul. Grâul a ajuns la

R Ă P I R E A 14

stadiul de bob din nou. Pleava s-a dat la o parte şi grâul trebuie să stea în prezenţa soarelui pentru a se coace. 42. Nu este ciudată recenta mare pană de curent de pe coasta de est? Nu se putea elucida. Texas a rămas fără curent săptămâna trecută. Nu realizaţi că este un semn? Nu ştiţi că naţiunile se destramă? Israel este în patria lui şi aceste semne indică faptul că suntem la sfârşit. În acelaşi timp se întunecă. Nu ştiţi că este un semn despre care profetul a vorbit? „Va fi Lumină în timpul serii.” Va fi o Lumină care va veni în timpul serii, când se întunecă şi se întâmplă lucrurile aşa cum se întâmplă acum. Priviţi cum s-a întunecat. 43. Papa tocmai a venit pe aici. Vă amintiţi când am vorbit la Tabernacol? Aveţi benzile. Presupun că toţi le aveţi. Cum DOMNUL ne-a arătat atunci în Tabernacol exact unde sunt acele epoci ale bisericii şi cum urma să fie. Le aveam desenate pe tablă acolo, epocile pe care le revedeţi desenate în carte. Şi Duhul Sfânt a venit jos într-un mare Stâlp de Foc şi S-a retras la un perete unde le-a desenat, în timp ce trei sau patru sute de oameni priveau. Şi cum a venit papa aici [în Statele Unite – Ed.] luna s-a întunecat şi s-au luat fotografii. A fost la fel cum a fost desenată la platformă. El şi-a făcut vizita pe treisprezece, a păşit de treisprezece ori, a luat împărtăşania la treisprezece, într-o naţiune care este sub numărul treisprezece. Şi întunecarea vine peste tot. Nu vedeţi voi unde ne aflăm? Noi suntem la timpul de sfârşit. 44. „Batjocoritori se vor ridica în zilele din urmă, spunând că ‚Nimic nu s-a schimbat de când părinţii noştri au adormit.’” Dar când vedeţi aceste lucruri începând să se întâmple ridicaţi-vă capetele şi fiţi pregătiţi. Ceva se poate întâmpla oricând. Christos vine după Biserica Lui. 45. Acum ei nu cred asta. Ei nu realizează că ei împlinesc Scriptura. Oamenii chiar nu realizează că ei sunt aceia care împlinesc Scriptura, că făcând aceste lucruri şi spunând aceste lucruri ei împlinesc Scriptura. Cât de puţin au ştiut Caiafa şi marii


preoţi în acea zi că ei batjocoreau şi luau în derâdere pe El, tocmai pe Dumnezeul despre care cântau „Dumnezeul Meu, de ce M-ai părăsit? (Psalmul 22) Mâinile şi picioarele Mele sunt străpunse...” Cântau asta în templu şi El murea acolo pe cruce. Ei nu ştiau că ei făceau asta. Chiar Isus S-a rugat: „Tată, iartă-i, căci nu ştiu ce fac.” Ei erau de fapt prezişi de Scripturi să fie orbi. 46. Ştiţi voi că este prezis că bisericile protestante şi cea catolică vor fi oarbe? Acelaşi lucru prin Scriptură, Christos fiind în afară, încercând să ajungă înăuntru? „Pentru că zici, sunt bogat şi nu duc lipsă de nimic şi nu ştii că eşti ticălos, nenorocit, sărac, orb şi gol.” Apocalipsa 3. Iată, înapoi la orbire din nou, călcând în picioare lucrurile lui Dumnezeu ca şi cum nu ar fi nimic pentru ei, batjocorind şi râzând de ele. Asta spune Biblia. 47. Dar pentru Biserică, pentru Mireasă, Răpirea este o descoperire. Îi este descoperită. Adevărata Mireasă a lui Christos va aştepta pentru acea descoperire a Răpirii.

Este o descoperire, căci descoperirea este credinţă. Nu poţi avea o descoperire fără să fie credinţă. Credinţa este o descoperire, o revelaţie, pentru că este ceva ce îţi este descoperit. Credinţa este o descoperire. Credinţa este ceva ce ţi-a fost descoperit ca şi lui Avraam, care putea numi orice era contrar la ceea ce i-a fost descoperit. Asta este credinţa, descoperirea lui Dumnezeu. Biserica, întregul trup, este zidită pe descoperire. 48. Acum câteva săptămâni am vorbit cu un bun predicator baptist. El a venit să discute cu mine şi a zis:

- Îmi placi ca om, dar eşti cu totul încurcat. - Atunci mă rog ca tu să mă ajuţi să mă îndrept, cu Scriptura. - Nu vom putea face asta, frate Branham, să obţinem lucrurile

puse în ordine încât să avem fiecare cuvânt cu cuvânt exact cum este în greacă... şi aşa mai departe.

- Oh, domnule, tu ştii mai bine de atât. Chiar şi la Conciliul din Niceea, chiar atât de departe, trei sute de ani de la moartea lui

R Ă P I R E A 16

Christos, ei dezbăteau care şcoală greacă era corectă. Aceasta este o descoperire. Întregul lucru...

- Eu nu pot accepta descoperirea. - Atunci cum Îl poţi accepta pe Christos? - Biblia spune, „Cel ce crede în Isus Christos are Viaţă Eternă”. - Adevărat. De asemenea spune că nimeni nu poate numi pe

Isus Christosul numai prin descoperie de la Duhul Sfânt; îi este descoperit lui.

Vedeţi? Iată-vă din nou aici cum ajungeţi din nou la descoperire. Trebuie să fie descoperit. 49. Cain şi Abel nu au avut Biblie să citească, dar i-a fost descoperit lui Abel prin credinţă, prin revelaţie. Abel i-a oferit lui Dumnezeu o jertfă mai excelentă decât cea a lui Cain, prin care Dumnezeu a mărturisit că el era neprihănit. Când Isus a întrebat în Matei 16:17-18 (nu avem timp să citim, doar dacă vreţi să notaţi) [Matei 16:13-18 – Ed.], „Cine zic oamenii că Sunt Eu, Fiul Omului?”, unii dintre ei au răspuns: „Moise, Ilie, sau altcineva.” El a întrebat din nou: „Dar cine ziceţi voi că Sunt Eu?” 50. Simon Petru a răspuns: „Tu eşti Christosul, Fiul Viului Dumnezeu.” Isus a zis: „Binecuvântat eşti tu, Simon, fiul lui Iona, fiindcă nu carnea şi sângele ţi-a descoperit lucrul acesta, ci Tatăl Meu care este în ceruri. Pe această piatră...” Descoperirea spirituală Cine este Dumnezeu, Cine este Isus; şi El este Descoperirea lui Dumnezeu, Dumnezeu făcut trup şi descoperit lumii. El era în lume, Dumnezeu era în Christos împăcând lumea cu Sine, descoperind ce era Dumnezeu într-un trup de carne. „Tu eşti Christosul, Cel Uns, Fiul lui Dumnezeu.”

El a zis: „Carnea şi sângele nu ţi-a descoperit niciodată asta ţie, ci Tatăl Meu, Care este în ceruri. Pe această piatră voi zidi Biserica Mea (descoperirea Cuvântului la vremea lui) şi porţile locuinţei morţilor nu o vor birui.” 51. Cartea Apocalipsa este ultima carte a Bibliei. Este pecetluită pentru necredincioşi. Acolo Biblia spune în capitolul 22: „Oricui


scoate sau adaugă un cuvânt, Eu îi voi scoate partea lui din Cartea Vieţii.” Noi realizăm astfel că aceasta fost dată în întregime credincioşilor. Cartea Apocalipsa [în engleză cartea Apocalipsa este denumită Revelation, descoperire – Ed.] se deschide şi descoperă Cine este Autorul întregii Cărţi. Privim la El ca Alfa şi Omega, de la Geneza la Apocalipsa, Isus Christos doar la fel de la un capăt la altul. Şi se descoperă taina Lui completă despre Sine şi planurile Lui pentru epocile Bisericii Lui care urmau să vină şi erau pecetluite acolo cu şapte peceţi. 52. Cartea a fost scrisă dar, reţineţi, a fost pecetluită cu şapte peceţi. Şi aceste şapte peceţi urmau să fie rupte (Apocalipsa 10) nu înainte de sunetul ultimului înger pământesc (Apocalipsa 10:7). Vedeţi? „Şi în zilele sunării Mesajului ultimului înger, al şaptelea, taina lui Dumnezeu se va sfârşi”, în acea epocă. Este epoca în care trăim. Cu toţii ştim că trăim în epoca Laodicea. Nu va mai fi o altă epocă; nu poate fi. Astfel, noi trăim în epoca Laodicea şi aceste şapte peceţi care ţin acea Carte este o taină pentru oameni şi vor fi deschise în acea zi. Asta a promis El. Nu va fi nimic în afara Cuvântului, pentru că nu poţi adăuga sau scoate la Cuvânt. Trebuie să rămână întotdeauna Cuvântul. Descoperirea are rolul de a descoperi Adevărul acestuia, ce este acesta, să facă să se potrivească cu restul Scripturii. Şi atunci Dumnezeu îl adevereşte ca fiind Adevărul. 53. Vedeţi, Dumnezeu nu are nevoie de interpret. EL este propriul Interpret. El îşi face propria interpretare prin a aduce la îndeplinire lucrurile pe care El le-a zis. Cum a fost la început, El a zis: „Să fie lumină” şi a fost lumina. Nu mai are nevoie de nici o interpretare. A fost adeverit.

Acum, El a promis în Scriptură anumite lucruri pentru această ultimă zi. De aceea s-au împlinit. Astfel Isus a fost Fiul lui Dumnezeu, pentru că EL a promis să-L trimită. Când El a fost în zilele Lui pe pământ şi oamenii nu-L puteau crede, El a zis: „Cercetaţi Scripturile căci în Ele socotiţi că aveţi Viaţă Eternă; şi Ele

R Ă P I R E A 18

mărturisesc despre Mine. Dacă nu fac lucrările Tatălui Meu atunci să nu Mă credeţi. Dacă nu Mă puteţi crede, atunci credeţi lucrările pe care le fac. Ele mărturisesc Cine Sunt.” 54. Astfel, lucrările pe care le-a făcut Wesley în epoca lui mărturiseau cine era el. În epoca de reformare a lui Luther, ele mărturiseau cine era el. În zilele penticostalilor restaurarea darurilor, vorbirea în limbi şi scoaterea dracilor mărturiseau. Nu era nici o glumă.

Oamenii ziceau atunci când penticostalul s-a ridicat prima dată că, nu poate dura mult şi se va stinge. Am citit cărţi despre istoria penticostală. Încă arde. Este pentru că nu veţi putea niciodată să o scoateţi afară. Dumnezeu a zis că va fi acolo. Este acea porţiune din Cuvânt care nu o puteţi scoate afară. Şi atunci când Mireasa este chemată afară, cum veţi putea elimina asta? Este descoperirea manifestării Cuvântului adeverită. Şi noi trăim în acea zi. Laudă lui Dumnezeu! Descoperirea tainei Lui. 55. Răpirea despre care vorbim este numai pentru Mireasă. Reţineţi, Biblia a spus că restul dintre cei morţi nu au trăit pentru o mie de ani. Dacă nu este această mare Răpire atunci unde ne aflăm, prieteni? Ce vom face? În ce epocă trăim? Ce făgăduinţă avem? Va fi o Răpire. Biblia o spune. Şi va fi numai pentru cei aleşi, Doamna aleasă, Mireasa din această zi care este trasă afară, Biserica. Chiar cuvântul biserică înseamnă chemat afară. Aşa cum Moise a chemat o naţiune dintr-o altă naţiune, Duhul Sfânt cheamă o Mireasă din biserică, o Biserică dintr-o biserică, membri din fiecare denominaţiune formând o Mireasă, Pomul Mireasă. Există banda Pomul Mireasă. O Mireasă chemată să vină afară. Şi Ea este Aceea, Mireasa, Cea care va fi în Răpire; şi numai Ea. Nimeni altcineva decât Mireasa, Cea aleasă, cunoscută mai dinainte de Dumnezeu, încă de la început, gena spirituală a Tatălui. 56. Lăsaţi-mă să mă opresc aici un minut. Încep să devin nervos gândindu-mă că vă voi reţine prea mult.


57. Dar, observaţi. Priviţi. Fiecare din voi, oameni, ştiaţi că înainte să fi fost născuţi aţi fost în tatăl vostru ca genă? Corect. Un germene de sămânţă era în tatăl vostru. A venit din sexul bărbătesc, nu din cel femeiesc. Vedeţi? Femela furnizează oul, solul fertil.

Să mă iau ca exemplu pe mine şi pe fiul meu de aici. Când eram de şaisprezece ani fiul meu era în mine. Nu l-am cunoscut dar el era acolo. Printr-un teren fertil, prin sfânta cununie, el a venit după chipul meu. Eu îl cunosc. Eu pot avea părtăşie cu el. Şi el vine la timpul potrivit. 58. Dacă ai Viaţă Eternă, tu ai fost în Dumnezeu înainte să fi existat o lume. Tu eşti o parte, un fiu de Dumnezeu, un atribut al lui Dumnezeu. El a ştiut chiar epoca în care urma să vii. El te-a predestinat pentru acea epocă să-ţi iei locul şi nimeni altul nu ţi-l poate lua. Nu contează câţi imitatori sunt şi alte lucruri, tu trebuie să fii acolo, pentru că El a ştiut că vei fi acolo. Acum tu eşti manifestat. Tu poţi avea părtăşie cu El şi asta este ceea ce vrea El. El doreşte părtăşie, să fie venerat. Dacă viaţa ta nu a fost dintotdeauna ca un atribut în Dumnezeu atunci tu doar imiţi creştinătatea. Înţelegeţi? Vor fi milioane şi milioane care vor imita creştinătatea. 59. Am remarcat ceva recent. Mă uitam la fratele Demos Shakarian atunci când se obţinea vita hibridă, cum el urmărea eprubetele aduse de doctori şi acele lucruri. În lichidul seminal există, să zicem aşa, un milion de germeni care ies de fiecare dată. Femela are, să zicem, un milion de ovule. Dar ştiaţi voi că, din toţi germenii care umblă încoace şi-ncolo există numai unul destinat la viaţă şi există numai un ovul fertil? Şi acel mic germene îşi va face loc printre toţi ceilalţi, care arată la fel ca el şi va ajunge primul la ovulul fertil şi va pătrunde înăuntru. Apoi toţi ceilalţi mor. Vorbind despre naşterea din fecioară să ştiţi că nu este nici pe jumătate atât de misterioasă ca o naştere normală, după cum este predestinată de Dumnezeu. 60. La început, cu mult timp în urmă, înainte să fie un timp care să înceapă, tu, dacă eşti un creştin născut din nou în seara asta, ai fost

R Ă P I R E A 20

în Dumnezeu, Tatăl tău. De aceea atunci când vii în viaţa asta de aici şi te declari creştin dar totul merge prost te întrebi ce se întâmplă. Dar, într-o zi ceva te loveşte. Ce este asta? Acea viaţă care era jos acolo încă de la început. 61. M-aţi auzit predicând despre povestioara cu mama vultur găsindu-şi puiul, cum fusese puiul de vultur clocit sub o găină. Felul ei de a încerca să-şi hrănească puii de găină nu era potrivit pentru stomacul puiului de vultur, pentru că el nu era în primul rând pui de găină. Totuşi el era în ogradă împreună cu puii de găină şi îi urma. Dar găina scormonea prin bătătură şi micuţul vultur nu suporta asta. Dar dacă găina cloncănea şi toţi puii se duceau la ea, atunci se ducea şi el.

Dar într-o zi mama lui a ştiut că a făcut două ouă, nu unul. Mai trebuia să fie unul pe undeva şi s-a dus să-l caute. A zburat în jur şi în final a ajuns peste ogradă, unde şi-a găzit puiul. A strigat la el. Era un glas pe care el l-a recunoscut ca fiind ceea ce i se potrivea. Asta era ce căuta el. Vedeţi? Şi el a realizat atunci faptul că nu era un pui de găină, ci un vultur. Aşa se întâmplă cu fiecare creştin născut din nou. Atunci când vii, nu contează la câte denominaţiuni aparţii, în câte cărţi ţi-ai pus numele. Atunci când acel real Cuvânt al lui Dumnezeu este confirmat şi adeverit înaintea ta, pur şi simplu, atunci tu realizezi că eşti un vultur chiar acolo. Tot cotcodăcitul găinii, aparţine aici, aparţine dincolo, du-te acolo şi vino-ncoace, era nonsens. Era o veritabilă adăugare de cuvânt la Cuvânt. 62. Germenele ajunge în pântecul femeii. Ai devenit un germene uman de la tatăl tău şi nu a fost o trecere de la germene de pui de găină, apoi de la cel de pisică, apoi de la cel de câine; a fost de la început germenele uman. Mireasa va fi parte din Trupul Lui. El era Cuvântul şi Mireasa va trebui să fie Cuvântul, Cuvânt peste Cuvânt peste Cuvânt: justificarea lui Luther, sfinţirea lui Wesley, botezul penticostal cu Duhul Sfânt, restaurarea darurilor şi tot restul merge împreună. Trebuie să fie Cuvânt peste Cuvânt, germene peste


germene, viaţă peste viaţă, pentru a înfăţişa statura deplină a Miresei Domnului Isus Christos. 63. Reţineţi. Voi eraţi un atribut. Acum, după ce am aflat aceste lucruri, principalul este că Christos vine după Mireasa Lui. Cum ajungem în acea Mireasă? Asta-i întrebarea. Mulţi zic: „Alătură-te adunării noastre.” Unii dintre ei vor un anumit tip de botez. Alţii vor să faceţi asta sau cealaltă. Unii zic că trebuie să vorbiţi în limbi sau nu aveţi ce trebuie. Ceilalţi zic ca nu trebuie să vorbiţi în limbi. Unii zic că trebuie să dansezi în Duhul iar alţii că trebuie să strigi. Acesta are o senzaţie. Totul este în regulă. Şi totuşi este totul greşit. Cum poate un bărbat sau femeie sau un copil al lui Dumnezeu născut din Duhul lui Dumnezeu să nege Cuvântul lui Dumnezeu, când Dumnezeu Însuşi l-a interpretat şi a spus: „Acesta este. Eu l-am promis. Iată-l aici”, arătându-l atât de simplu pentru ei. Ei trebuie să-l vadă. Înţelegeţi? Cum poate Christos să nege Propriul Cuvânt? Dacă Christos este în voi atunci El nu poate nega Propriul Cuvânt. 64. Atunci, cum ajungem noi în acest Trup? 1 Corinteni 12: „Printr-un singur Duh suntem botezaţi în acest Trup”. Printr-un singur botez cu Duhul Sfânt. Dacă vreţi să notaţi este 1 Corinteni 12:13. Printr-un singur Duh suntem cu toţii botezaţi. Şi Duhul este Viaţa lui Christos, corect? Şi viaţa oricărei seminţe aduce sămânţa la viaţă, El fiind Cuvântul Sămânţă. Pricepeţi? Dacă acea viaţă este în sămânţă şi acest botez al Duhului Sfânt vine peste ea atunci trebuie să aducă acea sămânţă la viaţă. 65. După cum v-am mai spus, nu demult aici la Phoenix vorbeam cu fratele John Sharritt. Eram afară acolo şi el mi-a arătat un pom citric. El a îngrijit o mulţime de citrice. Mi-a arătat un pom care avea opt sau nouă feluri diferite de fructe pe el. Am întrebat:

- Frate Sharritt, ce fel de pom e acesta? De ce are şi mandarine şi tangelo şi grepfrut?

- Toate sunt citrice dar sunt altoite. - Oh, văd! Asta înseamnă că la anul va rodi din nou doar

portocale.

R Ă P I R E A 22

- Oh, nu. Fiecare ramură va rodi după soiul ei. Mulţi dintre voi, crescători de fructe din această vale ştiţi asta.

66. Altoiţi o ramură de lămâi într-un pom de portocal şi va rodi lămâi, căci este natura fructului citric. Nu va rodi fructul original. Asta este ceea ce am făcut. Noi am altoit, aducând înăuntru crezuri şi alte lucruri. Cum poate metodistul să rodească altceva decât un copil metodist? Cum poate orice denominaţiune să rodească altceva decât un copil denominaţional?

Dar dacă acel pom produce o ramură originală, aceasta va rodi portocale. Şi dacă Dumnezeu face ceva în biserică atunci va fi originalul, din nou cu Cuvântul. Exact. Trebuie să fie aşa pentru că viaţa este în pom şi rodeşte după soiul ei. 67. Marea biserică s-a mişcat în jos prin epoci rodindu-şi fructele; şi în măsura în care crengile se usucă, ele sunt tăiate. În Ioan 15 nu este tăiată via, ci mlădiţele. Pentru că ele nu rodeau nici un fruct.

Isus vrea fructul pentru Sine. Soţia Lui trebuie să rodească felul de copil aşa cum este El. Şi dacă ele nu rodesc copii de Mireasă, copii de Cuvânt, atunci vorbim despre un copil denominaţional. Atunci ea se întoarce la prima ei dragoste pentru lume şi denominaţiune. Ele nu pot rodi un creştin real, veritabil şi născut din nou, pentru că nu există nimic acolo care să vină la suprafaţă. 68. Este ca şi cum luaţi o ramură de lămâi şi o altoieşti acolo. Ea va rodi lămâie, nu o portocală, pentru că nu a fost aşa de la început. Dar ce a fost menit de la început, predestinat de cunoştinţa mai dinainte a lui Dumnezeu şi născut trebuie să rodească portocală. Nu poate rodi altceva. 69. Aşa este cu biserica Viului Dumnezeu. Atunci când soseşte timpul, toţi...

Lăsaţi pe Dumnezeu să înceapă să facă ceva şi toţi iau mingea şi fug cu ea. Vedeţi? Întotdeauna a fost aşa. Am citit în istoria lui Martin Luther nu demult. Se spune că nu era greu de crezut că Martin Luther putea protesta împotriva bisericii catolice şi să scape. Lucrul interesant era că el putea să-şi ţină capul deasupra


întregului fanatism care a urmat trezirii lui şi să rămână neclintit pe justificarea lui. Înţelegeţi? Tot felul de imitatori apărând... 70. Priviţi la Aimee Semple McPherson, care are acest templu aici. Fiecare doamnă predicator ia Biblia sub aripă în acelaşi fel. Doar imitare carnală. Ele nu pot fi originale. În acelaşi fel bisericile nu pot fi originale. Lăsaţi o biserică să aducă ceva într-un oraş, iar cealaltă biserică nu va avea linişte până nu va avea şi ea acelaşi lucru. Vedeţi? Ele nu mai sunt originale. Cuvântul lui Dumnezeu este original. Este Cuvântul. Şi trebuie să rodească după soiul Lui la timpul potrivit, pe cei aleşi şi predestinaţi de Tatăl Dumnezeu. 71. Cum ajungem noi în această biserică? Printr-un singur Duh suntem cu toţii botezaţi în acest singur Trup, Trupul lui Christos, care este Mireasa, Cuvântul, botezaţi înăuntru acolo prin Duhul Sfânt. 72. Haideţi să cercetăm, să vedem dacă suntem în ultima epocă sau nu. Noi aflăm, dacă deschidem la Geneza, pe la capitolul 5 şi în Luca, faptul că Enoh a fost al şaptelea de la Noe [de la Adam – Ed.] Acolo prinde sămânţa şarpelui, căci dacă Cain era fiul lui Adam, atunci el era al optulea. Vedeţi? Dar nicăieri în Biblie nu se spune că Cain a fost fiul lui Adam. Biblia spune că era de la cel rău. Şi Adam nu era cel rău. Înţelegeţi? Cain era de la cel rău. 73. Acum, aflăm că Enoh era al şaptelea de la Adam, un exemplu al epocilor bisericii. Restul celor şase dinaintea lui au murit, dar Enoh a fost transformat, răpit. El era al şaptelea, arătând că este a şaptea epocă a bisericii care prinde Răpirea. Acum, nu este nici o îndoială că suntem în a şaptea epocă a bisericii. Noi cu toţii ştim asta.

Este a şaptea epocă a bisericii care prinde Răpirea. Şase dinaintea lui Enoh au murit, dar el a fost transformat pentru că nu a mai fost găsit; Dumnezeu l-a luat. Răpirea lui Enoh era un exemplu. Răpire, fără moarte. Toţi ceilalţi au murit, dar Mireasa timpului de sfârşit va fi chemată afară din epoca a şaptea a bisericii. Noi purtăm mărturie despre acea epocă. Oh, Doamne! Haideţi să pătrundem mai adânc acum.

R Ă P I R E A 24

74. Un alt exemplu a celor şapte epoci este că, în Apocalipsa 10:7 marea taină a Cărţii urma să fie desfăşurată prin Mesajul îngerului al şaptelea. Există un Mesager deasupra tuturor lucrurilor şi un mesager pe pământ. Cuvântul englez „angel” înseamnă „mesager”. Şi Mesajul îngerului al şaptelea este când el îşi proclamă slujba, când el începe să sune. Nu este când el porneşte. Isus când a pornit a început să vindece bolnavii şi suferinzii. „Oh, marele rabi este un profet.” Toţi îl vroiau în biserica lor. Dar într-o zi, când s-a aşezat şi a zis „Eu şi Tatăl Una suntem” asta a fost diferit. Asta a fost altceva. „Dacă nu mâncaţi trupul Fiului Omului şi nu-I beţi Sângele, nu aveţi Viaţă în voi.” „Oh, este un vampir.” Vedeţi? Aceea era diferit. El nu a explicat. Ei deja văzuseră manifestarea şi adeverirea Cuvântului lui Dumnezeu pentru epoca Lui, fiind făcut real şi dovedit pentru ei, că El era Mesagerul acelei epoci. El nu trebuia să explice nimic. 75. Acei ucenici poate nu erau capabili să explice asta, dar ei credeau asta indiferent dacă puteu explica sau nu. Au stat neclintiţi şi au crezut. Cum puteau ei explica cum să mănânce trupul Lui şi să-I bea Sângele? Era imposibil pentru ei să facă asta. Dar ei au crezut pentru că au fost predestinaţi. Isus a zis că El i-a ales înainte de întemeierea lumii. Vedeţi? Ei au crezut aceasta, indiferent dacă puteau explica sau nu. 76. Priviţi acum. În a şaptea epocă a bisericii, atunci când al şaptelea înger începe să sune, tainele lui Dumnezeu urmau să fie făcute de cunoscut chiar acolo. Peceţile nu erau pentru timpul reformatorilor. Luther nu a trăit suficient şi nici Wesley. Epocile nu au durat suficient de mult. Acei reformatori au avut mesajul lor pentru acele zile şi oamenii l-au apucat şi l-au denominat. Şi ce s-a întâmplat? 77. Nu puteţi învinge natura. Natura întotdeauna mărturiseşte. Dumnezeu merge în continuitate cu natura. El trebuie. Cum este cu soarele, acesta răsare dimineaţa. Este ca un copil nou născut, slab, nu are prea multă căldură. La ora zece iese din liceu. În mijlocul zilei intră în viaţă. La ora trei după masă începe să îmbătrânească.


La ora 5 începe să moară, bătrân şi slab din nou, ducându-se la mormânt. Este acela sfârşitul lui? Răsare din nou dimineaţa următoare. Vedeţi?

Priviţi copacii, cum îşi dau frunzele şi orice fac ei. Noi aflăm că frunzele cad din pom şi viaţa se duce jos, la rădăcină. Este acela sfârşitul? Vine înapoi primăvara următoare cu viaţă nouă. 78. Priviţi cum s-a întâmplat cu bisericile în reformare. Aceasta a venit sus. Bobul de grâu a căzut în pământ şi a murit sub persecuţia epocilor întunecoase. A trebuit să moară. Orice om spiritual poate vedea asta. Dacă acea sămânţă nu moare şi nu putrezeşte rămâne singură. A trebuit să se ducă în pământ în epocile întunecoase. A zăcut acolo, a putrezit şi a venit înainte sub forma a două mici lamele a bisericii luterane. Sub biserica luterană au apărut alte lamele, Zwingli şi alţii. De acolo a ajuns la floare, John Wesley, marea epocă misionară. Aceasta s-a retras şi de acolo a venit acea epocă amăgitoare, epoca penticostală.

Este cineva aici care cultivă grâu? Când voi vă uitaţi la el şi spuneţi că aveţi grâu, aşa se pare. Deschideţi-l şi priviţi-l îndeaproape. Nu aveţi deloc grâu, ci pleavă. Nu ne-a avertizat Isus în Matei 24:22-24 că în zilele din urmă cele două duhuri vor fi atât de apropiate încât să înşele chiar şi pe cei aleşi dacă ar fi posibil. Vedeţi? Priviţi acum. Este un purtător. 79. Viaţa care a venit în sus prin Luther este ce l-a produs pe Wesley. Viaţa care a venit din Wesley este ceea ce a produs penticostalul. Viaţa care vine din penticostal formează bobul de grâu. Dar ei sunt purtători. Înţelegeţi? Viaţa reală trece pe acolo. Mesajul străbate dar se îndreaptă în sus înspre bob. Acela este motivul pentru care grâul se formează în sus şi aduce întregul lucru în Răpire sus aici, în vârf. Însăşi Mireasa vine afară din fiecare epocă în timp ce tulpina denominaţională se usucă şi moare. 80. Aţi observat voi în aceste zile din urmă cum a început să se retragă? Când acel bob de grâu începe să crească atunci pleava începe să se dea la o parte de pe el. Priviţi din nou în acea pleavă

R Ă P I R E A 26

din nou. Deschideţi-o şi priviţi înăuntru. Aveţi un mic mugur de grâu. Ar trebui să luaţi un obiectiv de treizeci să-l vedeţi. Înţelegeţi? Dar el este acolo şi începe să crească. Acum, acea pleavă trebuie să fie acolo pentru a-l proteja şi să-i ofere şansa să iasă. Când începe să crească şi Mesajul începe să se răspândească atunci pleava se retrage de la el şi viaţa se duce de la acea pleavă în bob; se duce mai departe. Aşa se întâmplă cu fiecare epocă. Nu se poate învinge natura. Este continuitatea lui Dumnezeu, felul Lui de a face lucrurile. Chiar acum, aceea este epoca în care trăim, a şaptea epocă a bisericii. 81. Totul trebuie manifestat în bobul de grâu la sfârşit. O altă revenire. În Luca 17:30, El a zis: „Cum a fost în zilele Sodomei tot aşa va fi la venirea Fiului Omului, când Fiul Omului începe să Se descopere.” Ce înseamnă să se descopere? Să-Şi facă descoperirea a ceea ce este El în această zi, descoperit oamenilor, Cuvântul făcut cunoscut pentru acea zi, revelat oamenilor prin manifestarea Duhului Sfânt, făcând ca Isus să trăiască printre noi. 82. Reţineţi, El a fost reprezentat acolo într-un Om. Un Om. El a zis: „Cum a fost...” Acum, El a citi aceeaşi Biblie pe care o citim şi noi, Geneza. Noi obsrevăm în capitolul din Geneza, la care Isus face referire, că El stă cu spatele întors către acel cort unde era Sarah. El pune o întrebare. Ea nu a crezut că ce urma să se întâmple era posibil. El a zis: „Avraame, la anul pe vremea aceasta te voi vizita...” Şi Sarah, care era în cort, a râs. El a întrebat: „De ce a râs Sarah în cort, zicând ‚Cum se poate aşa ceva?’” Isus a promis. El era Acela. Avraam L-a numit Elohim, Cel Atotputernic. El era Acela. 83. Biblia prezice că se va întoarce din nou în zilele din urmă. Isus a spus aşa. Când vedeţi aceste lucruri că încep să se întâmple în felul acela, reţineţi, atunci să ştiţi că timpul este aproape, chiar la uşă.

Priviţi lumea de acum, o Sodomă ca atunci. Priviţi oamenii cum sunt atât de pervertiţi. Minţile lor sunt pervertite. Ei nu ştiu ce este decenţa normală. Priviţi criminalii, homosexualii şi orice


altceva. Priviţi la femeile noastre ce apucături au; apucături indecente şi imorale printre femeile noastre şi nu numai. Voi spuneţi că vorbim de metodişti sau penticostali. Este în întregime. 84. Priviţi bărbaţii noştri. Ei atârnă de o mică tradiţie a unei denominaţiuni în locul Cuvântului lui Dumnezeu, în loc să vină afară atunci când văd pe Dumnezeu făcut de cunoscut perfect. Motivul este că ei sunt orbi şi nu pot vedea. Niciodată nu o vor vedea.

Priviţi ce are loc aici. Noi ne vom grăbi. Cred că doamna vrea ca noi să plecăm. Am văzut-o mişcându-şi mâinile, ca şi cum ar vrea să ieşim, aşa că mai bine ne grăbim. 85. Analizaţi-l pe Enoh, modelul Bisericii. Aici el este de asemenea reprezentat în a şaptea epocă a bisericii. Vă puteţi gândi la asta? Epoca a şaptea. Observaţi, când va suna...

Câţi credeţi că sunt şapte mesageri pentru cele şapte biserici? Oh, noi cu toţii credem aceea dacă credem Biblia. Dacă nu credem Biblia, desigur, nu credem nici asta. Dar a fost...

Acum, noi trăim în a şaptea epocă a bisericii. Biblia spune că în această epocă a şaptea a bisericii, când mesagerul epocii bisericii a şaptea începe să sune Mesajul lui, tainele tuturor lucrurilor care au fost sucite prin epoci vor fi descoperite. Aici noi vedem aceasta, Fiul Omului venind printre poporul Lui şi făcând doar exact, confirmând Mesajul Lui aşa cum El a zis că va face. Aici noi aflăm asta, în această ultimă epocă. 86. Este precum în cele şapte străji. El nu a venit în prima strajă, nici în a doua, a treia, a patra, ci în a şaptea strajă. Al şaptelea era Enoh, care a fost transformat. Iar Noe, fiind un model a rămăşiţei iudeilor, va fi purtat mai departe.

Că tot vorbeam de străji, în vremurile biblice nopţile nu erau împărţite în ore. Ascultaţi aproape. Mă voi grăbi pentru că ei vor încăperea. Nopţile nu erau împărţite în ore în vremurile biblice, ci în străji.

R Ă P I R E A 28

Erau trei străji. Prima începea de la nouă la doisprezece. A doua de la doisprezece la trei. Iar a treia era de la trei la şase. Noi avem trei. Trei ori trei egal nouă, un număr impar. Noi ne întoarcem la şapte pentru Răpire, care va avea loc, cred, între şase şi şapte, sau între şase şi nouă într-o dimineaţă. Căci trâmbiţa DOMNULUI va suna.

În dimineaţa strălucitoare şi senină Când cei morţi în Christos vor învia

Şi Slava Învierii Sale să împartă Ai Lui aleşi se vor aduna la casele lor

Dincolo de cer Şi atunci când se va chema din suluri

Eu voi fi acolo 87. Cuvântul „răpire” în Biblie nici măcar nu este folosit. Noi doar am pus acel cuvânt acolo. Biblia spune „apucaţi sus”. Citim în 1 Tesaloniceni ordinea acestei mari Răpiri care va avea loc în zilele din urmă. Ascultaţi aici. Vom începe cu versetul 13 [1 Tesaloniceni 4:13, versiunea King James – Ed.]

Nu voiesc, fraţilor, să fiţi în necunoştinţă despre cei care au adormit, ca să nu fiţi întristaţi ca ceilalţi, care n-au nădejde.

Căci dacă credem că Isus a murit şi a înviat, credem şi că Dumnezeu va aduce înapoi împreună cu Isus pe cei ce au adormit în El. Iată, în adevăr, ce vă spunem prin Cuvântul DOMNULUI: noi cei vii, care vom rămânea până la venirea DOMNULUI, nu-i vom împiedica pe cei adormiţi (nu-i vom reţine). Căci Însuşi DOMNUL va coborî din ceruri cu un strigăt, cu glasul arhanghelului şi cu trâmbiţa lui Dumnezeu; şi întâi vor învia cei morţi în Christos.


88. Vreau ca voi să remarcaţi un mare lucru care are loc acum. Să nu rataţi asta. Înţelegeţi? Observaţi acum. Cuvântul zice aici în Tesaloniceni, de la versetul 13 la 16, trei lucruri care trebuie să se întâmple îninte ca Însuşi DOMNUL să apară. (Ne vom grăbi, ca să putem să încheiem.) Primul lucru care s-a întâmplat a fost un strigăt, apoi un glas, apoi o trâmbiţă. Haideţi să citim şi să vedem dacă este aşa. Vedeţi?

Căci Însuşi DOMNUL (versetul 16) va coborî din ceruri cu un strigăt, cu glasul arhanghelului şi cu trâmbiţa lui Dumnezeu. 89. Trei lucruri trebuie să se întâmple înainte de apariţia lui Isus: un strigăt, un glas, o trâmbiţă. Isus le înfăptuieşte pe toate trei în timp ce El coboară. 90. Strigătul. Ce este un strigăt? Este Mesajul care vine mai întâi, Pâinea vie a Vieţii aducând înainte Mireasa. Dumnezeu are o cale de a face lucrurile şi El niciodată nu-Şi schimbă politica. EL este Dumnezeul neschimbător. În Amos 3:7 spune că El nu va face nimic pe pământ până ce nu descoperă mai întâi slujitorilor Săi, profeţii. Şi atât de sigur cum El a făgăduit-o, El o va face. 91. Noi am trecut prin epocile bisericii şi ne este făgăduit că în zilele din urmă, conform cu Maleahi 4, va fi o restituire, un profet în ţară. Corect. Observaţi natura lui şi cum va fi el. Oh, Dumnezeu foloseşte acel duh de cinci ori: o dată în Ilie, în Elisei, în Ioan Botezătorul, în chemarea afară a bisericii şi în rămăşiţa evreilor. De cinci ori înseamnă Har. Isus, credinţa şi numărul Harului [în engleză J-e-s-u-s, f-a-i-t-h, cinci litere – Ed.] Vedeţi? În regulă. 92. Reţineţi, Mesajul este făgăduit. Şi când toate aceste taine au fost răsucite de grupurile ecleziastice este nevoie de un profet direct de la Dumnezeu să descopere. Şi este exact ce El a făgăduit. Vedeţi?

Reţineţi. Cuvântul DOMNULUI vine la profet, nu la teolog. La profet vine. El este un reflector al Cuvântului lui Dumnezeu. Nu

R Ă P I R E A 30

poate spune nimic din gândurile lui, ci numai ce Dumnezeu descoperă. Chiar şi proorocul Balaam atunci când a fost încercat să-şi vândă dreptul, el a zis: „Cum poate un prooroc să spună altceva decât ceea ce Dumnezeu i-a pus în gură?” Este un lucru pe care Dumnezeu îl face, prin care nu poţi spune nimic altceva. Şi tu eşti născut astfel. 93. Este ca şi cum nu poţi spune că ai ochii închişi în timp ce priveşti sau că nu-ţi poţi împreuna mâinile în timp ce ele sunt împreunate. Nu poţi fi câine când tu eşti un om. Vedeţi? Tu eşti făcut în felul acela. Şi Dumnezeu întotdeauna ridică un profet de te miri de unde şi-l trimite în decursul epocilor, cum a fost Isaia, Ieremia, Ilie, în timp ce grupurile ecleziastice încurcă totul. El nu aparţine la niciuna din situaţiile lor şi vorbeşte Cuvântul Lui, este chemat de pe scenă şi dispare, doar bărbaţi aşpri ai Adevărului lui Dumnezeu. 94. Cum vă puteţi da seama întotdeauna este că El a zis: „Dacă este în mijlocul vostru unul spiritual sau un profet...” Acum, există darul de proorocie în biserică, dar un profet este predestinat şi rânduit mai dinainte pentru acel timp. Înţelegeţi? Da, domnule.

Dacă o profeţie este dată, doi sau trei trebuie să judece dacă este corectă sau nu înainte ca biserica să o poată primi. Dar nimeni nu este aşezat înaintea unui profet, pentru că el este absolut Cuvântul lui Dumnezeu. El era Cuvântul în epoca lui. El Îl vedea pe Dumnezeu reflectat. 95. Dumnezeu ne-a făgăduit să ne trimită aceea din nou în zilele din urmă pentru a aduce acea Mireasă afară din încurcătura ecleziastică. Este singurul fel prin care se poate face. Biserica nu-L poate primi pe Christos. Noi, penticostalii, nu putem purta acest Mesaj mai departe în condiţia în care se află biserica astăzi. Cum vom putea noi întâmpina timpul de sfârşit în condiţia în care se află ei astăzi, când fiecare este unul împotriva altuia şi orice altceva, la nivel ecleziastic? Oh, milă. Este o încurcătură. Este deja dusă în denominaţiuni. Valabil întotdeauna. Întreb orice istoric să-mi spună


diferit. De fiecare dată când un mesaj a venit înainte pe pământ şi l-au organizat, aceasta a murit chiar acolo. Penticostalul a făcut acelaşi lucru ca toţi ceilalţi, cel care odată ieşise afară. 96. Voi, adunările lui Dumnezeu, străbunii voştri au ieşit din acele organizaţii din vechiul consiliu general şi au strigat şi l-au lăudat pe Dumnezeu şi au vorbit împotriva acelor lucruri. Şi voi v-aţi întors ca un câine la vomitătura lui şi ca un porc la mocirla lui şi aţi făcut acelaşi lucru, fiind atât de ecleziastici încât vă închideţi inima şi trebuie să aveţi un carnet de părtăşie înainte de a vă putea, cu greu, asocia între voi.

Şi voi, unitarienii, Dumnezeu v-a dat un Mesaj şi, în loc să înaintaţi şi să vă păstraţi umili, v-aţi desprins şi v-aţi organizat grupul. Şi unde sunteţi cu toţii? În aceeaşi găleată. Exact. Şi Duhul lui Dumnezeu se mişcă înainte. „Eu, DOMNUL, voi sădi, Eu voi uda zi şi noapte.” 97. El a hotărât aceste lucruri să fie şi El trebuie să trimită asta. Primul lucru care vine când El începe să coboare din cer este strigătul. Ce este strigătul? Este un Mesaj care să adune oamenii împreună. Un Mesaj vine înainte mai întâi. „Este vremea curăţirii candelei. Ridicaţi-vă şi curăţaţi-vă candelele.” Ce strajă era? A şaptea, nu a şasea. A şaptea. „Iată Mirele. Ridicaţi-vă şi curăţiţi-vă candelele.” Şi asta au făcut. Unele au aflat că nu mai aveau ulei în candelă. Vedeţi? Dar este timpul de curăţire a candelei. Este timpul lui Maleahi 4. Este Luca 17, este Isaia. Toate acele profeţii din Scriptură care pot fi aşezate perfect în ordine pentru această zi le putem vedea aduse la viaţă chiar acolo. 98. Să vezi aceste lucruri, dragul meu frate şi draga mea soră, când Dumnezeu din ceruri ştie că aş putea muri pe platforma asta acum, voi s-ar cuveni să analizaţi îndeaproape o vreme. Este formidabil să vezi pe Dumnezeu venind din cer şi stând înaintea grupurilor de oameni, stând acolo şi afirmându-Se aşa cum întotdeauna a făcut-o. Şi acela este adevărul, cu Biblia deschisă. Vedeţi? Aşa este. Aici suntem.

R Ă P I R E A 32

99. Şi sistemul denominaţional este mort, este pierdut şi niciodată nu se va mai ridica. Va fi ars. Asta este ce faceţi cu pleava pe câmp. Fugiţi de ea. Ajungeţi în Christos. Să nu spuneţi: „Eu aparţin de metodişti, de baptişti, de penticostali.” Voi să ajungeţi în Christos. Şi dacă sunteţi în Christos nu există un singur cuvânt scris aici fără să-l credeţi. Nu contează ce spune oricine altcineva. Şi atunci Dumnezeu face acel lucru manifestat. Când El toarnă Duhul peste Cuvânt ce se întâmplă? Este ca şi cum ai pune apă pe orice altă sămânţă. Aceasta va trăi şi va rodi după soiul ei. 100. Dacă spui că ai botezul Duhului Sfânt nu înseamnă că eşti salvat, nici pe departe. Priveşte aici. Tu eşti o fiinţă triunică. Înăuntrul acestui individ de aici este un suflet, apoi un duh, apoi este trupul. Tu ai cinci simţuri în acest trup pentru a contacta casa ta pământească şi care nu pot contacta restul. Ai cinci simţuri ale duhului aici: dragostea, conştiinţa şi aşa mai departe. Dar înăuntru aici este unde trăieşti, este ceea ce eşti. 101. Nu a zis Isus că ploaia cade peste cei drepţi şi cei nedrepţi? Puneţi un scăiete aici şi grâu acolo şi turnaţi apă peste ei şi păstraţi-i fertilizaţi, nu vor trăi ei prin aceeaşi apă? Desigur. Dar ce se întâmplă? Unul va rodi un scăiete, pentru că asta este el. Scăietele îşi va ridica mâinile şi va striga la fel ca grâul. 102. Nu spune Biblia că în zilele din urmă vor veni christoşi falşi? Nu Isuşi falşi, ci christoşi falşi, unşi falşi în ce priveşte Cuvântul. Unşi denominaţional dar nu de Cuvânt, căci Cuvântul va purta mărturie despre Sine. Nu are nevoie de nimic altceva. Acesta va purta mărturie despre Sine. Vor veni unşi falşi. Voi aveţi banda mea despre asta. Oh, dacă aţi întreba pe cineva „Eşti tu un Isus?”, va răspunde „Oh, cu siguranţă nu.” Nu va sta pentru asta. Dar când se ajunge la „Oh, glorie, am ungerea...” Şi este o ungere veritabilă. 103. Reţineţi, Caiafa a avut-o şi a profeţit. Tot aşa a făcut Balaam. Dar asta nu are nimic de-a face cu acest interior. Dacă nu este sămânţa lui Dumnezeu, gena Lui de la început, predestinată, atunci tu eşti terminat. Nu contează cât de mult strigi, vorbeşti în limbi,


alergi. Nu are nimic de-a face cu asta. Un scăiete valorează cât orice altceva. Am văzut păgâni ridicându-se şi strigând, vorbind în limbi, bând sânge dintr-un craniu de om şi invocând pe diavol. Vedeţi? Senzaţiile şi alte astfel de lucruri, uitaţi-le. Este inima ta în acel Cuvânt şi Acela este Christos. Aduceţi-l şi priviţi-l făcându-se de cunoscut pentru epoca în care trăieşte, aşa cum se deschide ca oricare altă sămânţă. 104. Luther nu a putut produce decât firele. Ceilalţi au putut aduce celelalte lucruri. Noi suntem acum în epoca grâului. Luteranii veritabili au trebuit să producă luther-ul veritabil. Penticostalul veritabil a trebuit să producă penticostalul veritabil. Asta-i tot. Dar noi am trecut de acea epocă şi mergem mai departe. 105. Aţi ştiut că biserica catolică a ieşit din Cincizecime? Dacă biserica penticostală ar dura două mii de ani, aceasta ar fi într-o formă mai rea decât cum este cea catolică acum. Exact.

Acum, eu spun asta fraţilor mei şi surorilor mele, pe care-i iubesc şi Dumnezeu ştie asta. Dar reţineţi, prieteni, eu trebuie să vă întâlnesc acolo, la Judecată. Şi poate nu va mai dura mult. Trebuie să port mărturie despre Adevăr. 106. Când m-am dus în adunări cu voi, rugându-mă pentru bolnavi, a fost bine. Dar când am venit cu un Mesaj... Dacă un mesaj vine şi dacă este adevărat, cu miracole veritabile de la Dumnezeu, acesta nu se agaţă de o organizaţie, pentru că atunci nu ar fi de la Dumnezeu, pentru că deja s-a declarat. Isus S-a dus înainte vindecând bolnavii pentru a capta privirile oamenilor, apoi a urmat Mesajul Lui. Aşa este. Trebuia să aibe ceva Dumnezeu să introducă. Vindecarea divină, miracolele, doar captează privirile oamenilor. Punctul principal este Mesajul. Asta vine de acolo. El încearcă să obţină favorul oamenilor ca să stea să-L asculte. Înţelegeţi? Căci sunt unii printre ei care sunt predestinaţi la Viaţă. Unele din boabele de grâu au căzut pe pământ şi păsările le-au luat. Altele au căzut printre spini şi altele în pământ pregătit şi au adus roadă.

R Ă P I R E A 34

107. Primul lucru este strigătul, apoi glasul şi apoi trâmbiţa. Strigătul, un mesager pregătind poporul. Al doilea este glasul învierii. Este acelaşi glas, un glas tare, care în Ioan 11:38-44 l-a chemat pe Lazăr din mormânt. Aducerea Miresei împreună şi apoi învierea celor morţi (vedeţi?), să fie apucaţi sus. Urmăriţi cele trei lucruri care au loc. 108. Ce era următoarea? Trâmbiţa. Un strigăt, un glas, o trâmbiţă. A treia este trâmbiţa, care întotdeauna la Sărbătoarea Trâmbiţelor chema poporul la sărbătoare, care va fi Cina Mielului şi a Miresei în cer. 109. Vedeţi, primul lucru care vine este Mesajul Lui, chemând Mireasa împreună. Următorul lucru este învierea Miresei adormite, a celor care au murit în celelalte epoci. Ei sunt apucaţi împreună şi sună trâmbiţa, sărbătoarea în ceruri. Asta se întâmplă, prieteni.

Noi suntem pregătiţi acum. Singurul lucru este ca biserica ieşită afară să stea înaintea Soarelui pentru a se coace. Marea combină va veni după o vreme. Pleava va fi arsă, dar grâul va fi adunat în grânar. Vedeţi? 110. Voi nu sunteţi orbi. Voi sunteţi oameni cu judecată. Şi dacă eu am stat aici şi am zis aceste lucruri, nu a fost să vă aduc prejudiciu, ci pentru că aceasta este Viaţă, pentru că sunt responsabil faţă de Dumnezeu să o spun. Eu trebuie să o spun. Tot timpul, privind în trecut sub vindecare şi aşa mai departe, a fost doar pentru a capta atenţia oamenilor, ştiind că Mesajul va veni. Şi iată-L aici. 111. Şi cele Şapte Peceţi au fost deschise, acele taine, arătând că acele lucruri s-au întâmplat. Eu nu am ştiut asta, dar sunt oameni stând chiar aici care erau cu mine atunci când m-aţi auzit predicând „Domnilor, cât este ora?” Şi în acea dimineaţă, exact unde a spus că va fi, au stat şapte Îngeri coborâţi din cer. Acel vârtej de vânt i-a luat sus în timp ce noi stăteam şi priveam cum se îndepărtau. Ştiinţa a luat fotografii prin naţiuni, până în Mexic. 112. Într-o zi, când am început să predic aceste şapte epoci ale bisericii l-am sunat pe Jack Moore, un mare teolog şi l-am întrebat,


„Jack, Cine este această Persoană care stătea acolo, Care semăna cu Fiul Omului, cu părul alb ca lâna? El era un Bărbat tânăr. Cum putea avea El părul alb ca lâna?” El a zis, „Frate Branham, acela era trupul Lui glorificat.” Nu suna bine. Dar când m-am dus în cameră şi am început să mă rog, El m-a lăsat să ştiu ce era. 113. Vedeţi, eu întotdeauna am predicat că El era Divinitatea, nu doar un Om. El era Dumnezeu manifestat în trup, Dumnezeu, Atributul de Dragoste a lui Dumnezeu, marele Atribut a venit jos de la Dumnezeu şi S-a arătat pe pământ. Isus era Dragostea lui Dumnezeu, care a clădit un trup în care Însuşi Jehovah să locuiască. El era plinătatea Dumnezeirii trupeşte. Ce era Dumnezeu, El a manifestat prin acel trup. Trupul a trebuit să moară ca El să poată spăla Mireasa cu Sângele Lui. 114. Observaţi, nu numai că Mireasa este spălată, iertată, ci este şi justificată. Înţelegeţi? Aţi încercat vreodată să vedeţi ce înseamnă cuvântul justificat? Spre exemplu, dacă fratele Green ar fi auzit că beau şi că fac lucruri rele şi apoi să afle că nu le-am făcut, atunci ar veni şi ar spune: „Te iert, frate Branham.” „Mă ierţi? Dar ce-am făcut?” Vedeţi? Dar dacă sunt vinovat, atunci pot fi iertat dar încă nu sunt drept, pentru că am comis-o. Dar cuvântul justificat înseamnă că nu ai făcut nimic. Sângele lui Isus Christos ne curăţeşte de orice păcat până ce este pus în cartea uitării lui Dumnezeu. El este singurul care o poate face. Noi, nu. Noi putem ierta dar nu putem uita. 115. Vă pot ierta, dar îmi voi aminti întotdeauna că aţi făcut acele lucruri rele. Atunci, nu eşti drept. Eşti iertat. Dar în ochii lui Dumnezeu Mireasa este justificată. Ea este nevinovată, în primul rând. Amin. Stă acolo, măritată cu Fiul lui Dumnezeu virtuos şi niciodată nu a păcătuit. De ce? Ea a fost predestinată, prinsă în asta. Şi când Ea a auzit Adevărul şi a păşit înainte, Sângele a curăţit-o. Şi Ea stă acolo virtuoasă. Înţelegeţi? Nu există nici un păcat la Ea, deloc.

R Ă P I R E A 36

116. Astfel, Mesajul cheamă Mireasa împreună. Vedeţi? Strigătul şi trâmbiţa. În acea dimineaţă El a strigat cu glas tare şi l-a trezit pe Lazăr. El a strigat cu glas tare: „Lazăre, vino afară.” Vedeţi? Glasul trezeşte Mireasa adormită, pe cei adormiţi, morţi.

Şi trâmbiţa sună. Întotdeauna o trâmbiţă a chemat pe Israel la Sărbătoarea Trâmbiţelor, care era Sărbătoarea Cincizecimii, marea Sărbătoare în cer. O trâmbiţă anunţa o strângere laolaltă la sărbătoare.

Acum vorbim despre Cina Mielului în cer. Fiţi atenţi. Adunarea laolaltă în Mireasă, Sărbătoarea Trâmbiţelor, Cina Nunţii.

Noi le-am văzut tipizate. Fiţi atenţi doar un moment înainte de a încheia. 117. Observaţi. Noi le-am văzut tipizate. Dacă vreţi acum să citiţi în Matei 18:16, este scris că, sunt trei care mărturisesc. Vedeţi? În 1 Ioan 5:7 şi aşa mai departe. Trei întotdeauna înseamnă o mărturie. Este corect? Este o verificare, ceva care este corect. Trei poartă mărturie. „Orice vorbă să fie sprijinită de mărturia a doi sau trei martori.” 118. Observaţi, noi am avut trei mărturii. Trei înseamnă martor. Noi am avut deja trei răpiri în Vechiul Testament, ca mărturie. Aţi ştiut voi asta? Observaţi, una a fost Enoh; a doua a fost Ilie; a treia, Isus, El fiind Cheia de Boltă, poartă mărturie. Vedeţi, El a fost Cheia de Boltă între Vechiul şi Noul Testament, pentru că El a trebuit primul să moară şi să fie răpit. El a murit, a înviat şi a umblat printre noi, apoi a fost răpit sus. Pentru că El a fost Cheia de Boltă care a legat cele două împreună. După Învierea şi Răpirea Lui, după ce El a dovedit că Vechiul Testament... 119. Noi ştim că Enoh a fost transformat. Ştim că Ilie a fost luat sus de un vârtej de vânt, într-un car de foc. Corect? Şi Isus a murit, a fost îngropat, a înviat şi a trăit aici, pe pământ şi apoi a fost răpit sus, Cheia de Boltă. Sunt trei care mărturisesc. Corect? 120. A existat deja o Răpire. Aţi ştiut? Să vedem dacă putem să citim rapid. Să ajungem la Matei 27, pe la versetul 45. Să vedem


dacă putem deschide repede acolo şi să vedem dacă putem obţine o porţiune care să ne ajute. Să citim:

De la ceasul al şaselea până la ceasul al nouălea s-a făcut întuneric peste toată ţara.

Şi pe la ceasul al nouălea Isus a strigat cu glas tare: „Eli, Eli, Lama Sabactani”, adică: „Dumnezeul Meu, Dumnezeul Meu, pentru ce M-ai părăsit?”

Unii din cei ce stăteau acolo, când au auzit aceste vorbe, au zis: „Strigă pe Ilie!”

Şi îndată unul din ei a a lergat de a luat un burete, l-a umplut cu oţet, l-a pus într-o trestie şi I-a dat să bea.

Dar ceilaţi ziceau: „Lasă, să vedem dacă va veni Ilie să-L mântuiască.”

Isus a strigat iarăşi cu glas tare şi Şi-a dat Duhul. (Un strigăt, priviţi; când Isus murea a strigat cu glas tare)

Şi îndată perdeaua dinlăuntrul templului s-a rupt în două, de sus până jos, pământul s-a cutremurat, stâncile s-au despicat, mormintele s-au deschis şi multe trupuri ale sfinţilor care muriseră, au înviat.

Ei au ieşit din morminte, după învierea Lui, au intrat în sfânta cetate şi s-au arătat multora. 121. O Răpire a avut loc. Trei au avut loc în Vechiul Testament, a celor pregătiţi, la care a venit Cuvântul DOMNULUI. Înţelegeţi? Cuvântul DOMNULUI a venit la Enoh. Cuvântul DOMNULUI a venit la Ilie. El era profet. Vedeţi? Cuvântul DOMNULUI era Isus. Înţelegeţi? 122. Urmăriţi sfinţii din Vechiul Testament când această Răpire a avut loc. Observaţi versetul 50. Glasul Lui tare a înviat pe sfinţii Vechiului Testament, exact cum glasul Lui tare l-a trezit pe Lazăr. Vedeţi? Glasul Lui tare i-a înviat. A doua, este împlinită în 1 Tesaloniceni 4. Să o recitim. Am citit-o acum câteva minute. Vedeţi?

R Ă P I R E A 38

Nu voiesc, fraţilor, să fiţi în necunoştinţă despre cei care au adormit, ca să nu fiţi întristaţi... Este în 1 Tesaloniceni 4:12-18. Aceea va fi a doua Răpire. A doua Răpire va fi luarea deoparte a Miresei. 123. Sfinţii Vechiului Testament s-au dus în prezenţa Lui. Paradisul s-a isprăvit. Sfinţii Vechiului Testament s-au înălţat când El a strigat cu glas tare şi Şi-a dat Duhul. De ce? Jertfa, ispăşirea păcatelor lor după care ei au aşteptat... Ei au crezut că Mielul perfect urma să vină. Ei ofereau ca jertfă un miel. Şi atunci când El a murit şi Şi-a dat Duhul, a strigat cu glas tare şi sfinţii Vechiului Testament au înviat. Urmăriţi strigătul şi glasul acolo, acelaşi lucru la venirea Lui. Vedeţi? Şi-a dat Duhul şi când a făcut asta Jertfa a fost perfectă şi paradisul s-a golit. Şi sfinţii Vechiului Testament au venit pe pământ din nou, au păşit pe pământ şi au intrat împreună cu El în Răpirea Lui. 124. David a zis acolo: „Porţi, ridicaţi-vă capetele, ridicaţi-vă...”

El a luat robia roabă şi a dat daruri oamenilor. Când sfinţii Vechiului Testament au intrat împreună cu El, au zis: „Cine este Regele Neprihănirii? DOMNUL Slavei, DOMNUL Ostirilor.” Iată-i că vin, mărşăluind. Isus a luat robia roabă. Şi iată-L că vine cu sfinţii Vechiului Testament şi intră pe noile porţi, sus acolo; şi zice: „Ridicaţi-vă, porţi veşnice şi voi, înălţaţi-vă şi lăsaţi pe Regele Slavei să intre.” Glasul vine din interior: „Cine este Regele Slavei?” Răpunsul este, „DOMNUL, puternic în luptă.” Porţile se deschid. Şi Isus Cuceritorul ia robia roabă pentru cei care au crezut în El şi la care a venit Cuvântul. Acolo aşteaptă sfinţii Vechiului Testament. El a luat robia roabă şi S-a înălţat în înălţimi, a luat pe sfinţii Vechiului Testament şi s-a dus înăuntru. O răpire deja a avut loc. 125. A doua Răpire are loc în 1 Tesaloniceni, pentru Biserică, Mireasa, să fie înviată pentru a fi răpită în Slavă. „Noi, cei care suntem vii şi vom rămânea (trupul rămas pe pământ) nu-i vom împiedica pe cei adormiţi; căci trâmbiţa lui Dumnezeu va suna mai întâi şi cei morţi în Christos vor învia. (Vedeţi?) Şi noi, cei vii, care vom fi rămas, vom fi răpiţi toţi împreună cu ei.”


126. Într-una din zile stăteam la colţul străzii şi urmăream parada Zilei Armistiţiului. Şi cum defila în sus pe stradă eu stăteam cu fiul meu mai mic, Iosif. Primele care au venit au fost primele modele de tancuri, acelea mici. După aceea au venit marile tancuri Sherman din al doilea război, împreună cu marile tunuri cu amortizor de recul. Apoi, au trecut mamele care şi-au pierdut fiii în război. Apoi, a trecut flota. Înaintea ei era mormântul soldatului necunoscut. Un soldat păzea mormântul. Pe partea cealaltă era un puşcaş marin şi vis-a-vis un marinar. Era un depărţitor şi pe partea cealaltă era o mamă cu stea aurie, care şi-a pierdut fiul în bătălie. Mai era o soţie tânără cu capul aplecat peste o masă, plângând. Lângă ea era un băiat îmbrăcat sărăcăcios, cu faţa plânsă. El îşi pierduse tatăl. Mă gândeam: „Ce trist. Cum stau aici şi privesc, să văd soldaţii care au mai rămas, mărşăluind, unii schilodiţi şi îmbătrâniţi, cu uniformele pe ei, dar înfăţişându-le cu mândrie, pentru că erau americani.” 127. M-am gândit: „Oh, Dumnezeule, într-o zi va veni o explozie din cer şi cei morţi în Christos vor învia întâi. Acei sfinţi testamentali care aşteaptă o explozie vor ieşi de acolo primii şi vor veni în înviere. Noi vom intra în linie şi vom merge la ceruri, având trupurile acestea muritoare şi îmbătrânite schimbate şi făcute ca trupul Lui glorios. Ce paradă va fi atunci când vom porni spre cer într-una din aceste zile în timpul Răpirii care ne stă înainte. Oh, înfăţişând cu mândrie Sângele lui Isus Christos pe piepturile lor, Mesajul lui Dumnezeu din ceasul în care au trăit. Înspre acel timp privim, frate.

Priviţi, în timp ce încheiem. Prima înviere a trecut. A doua este aproape acum şi va veni. 128. A treia se referă la cei doi martori din Apocalipsa 11:11 şi 12. Ei sunt aceia care se întorc cu Duhul lui Christos pentru a mărturisi Evreilor, cum a făcut Iosif fraţilor lui. Vă amintiţi că, trupurile lor moarte stau în stradă timp de trei zile şi jumătate. Apoi duhul de viaţă vine în ei şi sunt răpiţi, luaţi sus în cer. Aveţi cele trei Răpiri

R Ă P I R E A 40

ale Noului Testament. Cele trei Răpiri ale Vechiului Testament au trecut.

Acum noi suntem gata, aşteptând Răpirea sfinţilor. A fost vorbit şi aşa va fi. 129. Când Dumnezeu zice ceva, toate cerurile şi pământul vor trece, dar acel Cuvânt nu va trece. Când Dumnezeu a zis în Geneza 1 „să fie lumină”, poate au trecut sute de ani înainte să fie vreo lumină. „Să fie un palmier, un stejar, un deşert, un munte.” El a vorbit. Vedeţi? Şi atât timp cât a ieşit din gura Lui, Cuvântul trebuie manifestat. Trebuie să fie. 130. Atunci, în ziua când El a chemat poporul afară a vorbit unui om pe nume Moise printr-un Stâlp de Foc, o Lumină sfântă, un Foc sacru. Poporul nu l-a crezut pe Moise. El a zis: „Adu-i la muntele acesta.”

În acea dimineaţă muntele era înflăcărat, luminând, cu tunete. Iar poporul a zis: „Să nu mai vorbească Dumnezeu. Să vorbească Moise, ca să nu murim.” Vedeţi?

Dumnezeu a zis: „Nu voi mai vorbi în felul acesta, ci le voi ridica un profet şi voi vorbi prin el. Şi dacă ceea ce el spune se va împlini atunci să ascultaţi, pentru că Eu Sunt cu el.” EL ne arată că ce el spune se va împlini. 131. Priviţi la profetul Isaia, un om inteligent, văzut bine de rege, pentru că el trăia în timpul lui Ozia, un mare om. El a încercat să ia locul unui predicator odată şi a fost lovit cu lepră. Şi asta spun Oamenilor de Afaceri: să nu încercaţi niciodată să luaţi locul unui predicator. Nu, domnule. Staţi acolo unde sunteţi. Înţelegeţi? Făceţi-vă lucrarea voastră, ceea ce Dumnezeu v-a pus să faceţi. Dacă sunteţi un deget, nu puteţi fi ureche. Dacă sunteţi ureche, nu veţi putea fi niciodată nas, sau ochi. Staţi în poziţia voastră. 132. Aţi ascultat mesajul acela într-una din zile la radio, „Încercând să faci lui Dumnezeu un serviciu”. David, regele uns. Tot poporul striga că era bine şi el nu a consultat deloc profetul lui Dumnezeu. Un om a murit şi totul s-a năruit. Nu încerca să faci lui Dumnezeu


un favor. Aşteaptă până este timpul lui Dumnezeu. Las-o să vină în felul Lui. „Voi face lucrarea asta mare. Voi face cealaltă.” Fii atent, frate. 133. David ştia mai bine de atât. Natan era în ţară în acea zi. El nu a fost deloc consultat. Vedeţi? El a consultat căpitanii peste o sută şi peste mii. Tot poporul striga şi dansa. Ei aveau toată mişcarea religioasă, dar nu a fost în linia şi rânduiala Cuvântului lui Dumnezeu şi a eşuat. Orice altceva care nu este în linie şi în rânduială cu Cuvântul lui Dumnezeu va eşua. Numai Cuvântul lui Dumnezeu va rămâne pentru totdeauna. „Cerurile şi pământul vor trece, dar nu şi Cuvântul Meu.” 134. Să-l luăm pe Isaia, acel tânăr inteligent. Dintr-o dată Duhul l-a atins. El nu putea spune altceva; el era profet. El a zis: „Iată, fecioara va rămâne însărcinată. Un Copil S-a născut, un Fiu ni S-a dat. Îl vor numi Sfetnic, Prinţ al păcii, Dumnezeu tare, Părintele veşniciilor. Domnia va fi pe umărul Lui. Domnia Lui nu va avea sfârşit.” Cum putea acel om să spună în mod inteligent că o fecioară va rămânea însărcinată? Toţi au aşteptat asta. A fost vorbit. Era AŞA VORBEŞTE DOMNUL şi trebuia să se împlinească, pentru că era Cuvântul lui Dumnezeu, la fel cum a fost în Geneza, atunci când El a plantat acele seminţe jos, sub mare, când acesta era pustiu şi gol şi apa era peste adâncuri. Vedeţi, a trebuit să se întâmple. 135. Într-o zi, opt sute de ani mai târziu, pântecele unei fecioare a zămislit Sămânţa lui Dumnezeu, o Sămânţă creată. Ea a născut un Fiu. Acelaşi Fiu a stat acolo într-o zi şi a zis: „Lazăre, vino afară.” Şi un om care fusese mort de patru zile şi putrezit, cu nasul căzut, duhnind, a venit afară. A zis: „Nu vă minunaţi de asta, căci vine ceasul (Amin) când toţi cei din morminte vor auzi glasul Fiului lui Dumnezeu.” Astfel, aceasta a fost vorbită şi trebuie să vină la îndeplinire. Va fi o Răpire. 136. Oh, Doamne! Îmi aduc aminte de ultimul Mesaj în California, unde m-am gândit că nu mă voi mai duce niciodată, unde eu am prezis că Los Angeles se va duce sub ocean. AŞA VORBEŞTE

R Ă P I R E A 42

DOMNUL, se va duce. Este terminat, este sfârşit. Când se va întâmpla? Nu ştiu când, dar se va scufunda. Imediat, cutremurele au început să lovească şi să zdruncine. 137. Vă amintiţi, mulţi dintre voi, cei care staţi aici, de stânca din ziua aceea când Îngerul a venit jos şi Lumina şi Focul a căzut din cer în jurul stâncii, în timp ce eram acolo, pietre zburând de pe munte şi căzând încoace şi-ncolo. A bubuit de trei ori. Am zis: „Judecata va lovi coasta de vest.” Două zile mai târziu Alaska aproape s-a scufundat.

Reţineţi. Acelaşi Dumnezeu care a zis aceea, a zis şi că Los Angeles este osândit. Este terminat. Nu ştiu când. Nu vă pot spune. 138. Eu nu am ştiut că am zis aceea. Dar acest frate de aici, cred că el a fost. Ba nu, a fost unul dintre Mosley, cred, m-a întâlnit pe stradă. Nu am ştiut ce a însemnat asta până ce am privit înapoi în Scriptură, când Isus a zis: „Capernaum, Capernaum, tu care te-ai înălţat până la cer, vei fi coborât în iad, căci dacă lucrările puternice care au fost făcute în tine ar fi fost făcute în Sodoma, ar fi rămas în picioare până astăzi.” Sodoma era făcută deja una cu pământul. Şi după aproape o sută cincizeci de ani de atunci Capernaum a ajuns în apă, de asemenea. 139. Şi acelaşi Duh al lui Dumnezeu care a zis toate aceste lucruri şi a făcut toate aceste lucruri, a zis acolo: „Oh, cetate Capernaum, care te autonumeşti după numele îngerilor, Los Angeles [în limba spaniolă Los Angeles înseamnă Îngerii – Ed.], cum te-ai ridicat până la cer” (chiar centrul şi scaunul lui Satan. Vedeţi?).

Pentru predicatori a ajuns un cimitir. Oameni buni merg acolo şi mor ca şobolanii. Ce s-a întâmplat?

„Tu, care te autonumeşti după numele îngerilor, dacă lucrările mari care au fost făcute în tine ar fi fost făcute în Sodoma, ea ar fi rămas până astăzi. Dar timpul tău a sosit.” Urmăriţi ce se întâmplă. Dacă nu se întâmplă atunci sunt un profet fals. Vedeţi? Acolo este ea. Ea zace acolo.


140. Înainte de asta, îmi amintesc de acea noapte când am văzut o previziune a Miresei. Cum stăteam acolo, am văzut o domniţă frumoasă, îmbrăcată corect, mergând în partea asta. Era cineva lângă mine în viziune şi am văzut că ei ziceau, „Previziunea Miresei.” Eu am văzut-o trecând. Ei au venit pe partea asta şi s-au dus în jur. 141. Şi am văzut venind în sus biserica, din partea cealaltă. A venit biserica asiatică. Oh, vorbiţi de murdărie? A venit biserica europeană. Oh, vai! Apoi, am auzit un sunet de rock-and-roll. Era biserica miss America. Ea nici măcar nu avea haine deloc pe ea. Ea avea hârtii, ca ziarele, gri, ţinându-le în faţă, dansând pe ritm de rock-and-roll. Biserica miss America. 142. Am stat acolo în prezenţa Lui. M-am gândit: „Oh, Dumnezeule, dacă asta este tot ce am putut face noi mai bine ca predicatori, oh, vai!” Ştiţi cum vă simţiţi. Apoi m-am gândit: „Dumnezeule, ascunde-mă. Dacă aş putea doar să plec de aici. Dacă asta este tot ce am făcut noi şi asta este ce producem...” 143. Acele femei au trecut, toate în rock-and-roll şi alte lucruri, cu părul scurt şi feţe vopsite, presupuse a fi fecioare pentru Christos. Când ea a trecut pe lângă mine în felul acela mi-am întors capul, să nu mai trebuiască să văd aşa ceva. Din spate era dizgraţioasă. Ele au trecut în felul acela.

Mi-am întors capul să plâng. Nu am putut suporta asta. El stătea acolo. Eu ştiam că eram un predicator al bisericii şi aceea era ce am produs pentru El. Am zis: „Oh, Dumnezeule, nu pot privi. Lasă-mă să mor. Lasă-mă să dispar.” În felul acesta. 144. Şi cum pleca una, alta venea. Se duceau într-un anumit loc şi dispăreau, împreună cu sunetul. Apoi am auzit ceva ca sunetul melodiei „Înainte, soldaţi creştini.” Am privit şi iată că vine acel grup sfânt de fete, exact cum erau, toate îmbrăcate corect, cu părul în jos pe spate, neted, curat, mergând la pasul Evangheliei. Ea era Cuvântul. Se părea că era câte una din fiecare naţiune. Eu priveam aşa cum ele treceau. În loc să se ducă în jos, ele au început să urce.

R Ă P I R E A 44

Am observat că două sau trei din ele au încercat să iasă din linie şi am strigat, „Staţi în linie!” Şi viziunea m-a părăsit şi mă aflam în încăpere strigând, „Staţi în linie!” 145. Mă întreb, se poate să fie în desfăşurare deja? Se poate ca Mireasa să fie deja chemată? Este aceea prin ce trecem noi astăzi? Ea trebuie să fie modelată şi făcută în imaginea lui Christos şi Christos este Cuvântul. Acela este singurul lucru. Vedeţi, este acolo, în Cuvânt. Vedeţi, nu poate fi nimic adăugat. Nu poate fi o femeie cu un braţ de om şi unul de câine. Trebuie să fie exact Cuvântul DOMNULUI, aşa cum El este Cuvântul. Mireasa este o parte a Mirelui. Femeia este o parte a soţului ei, pentru că ea este luată din soţ. Eva era o parte din Adam, luată din coasta lui. Tot aşa este şi Mireasa, nu luată dintr-o denominaţiune, ci din sânul Cuvântului lui Dumnezeu pentru această zi. 146. Răpirea...

Trâmbiţa DOMNULUI va suna, Cei morţi în Christos vor învia,

Să împartăşească Slava Învierii Sale, Când cei aleşi se vor aduna la casa lor,

Dincolo de cer, Acolo se va striga sulul.

Haideţi să încercăm cu toţii să fim acolo, prieteni. Dumnezeu

să vă binecuvinteze. A fost vorbit. Trebuie să se împlinească şi se va împlini. 147. Nici un om sărman nu vrea să moară, să fie pierdut. Lăsaţi-mă să vă spun asta. Indiferent ce faci, nu mă interesează cât de frecvent mergi la biserică şi cât de loial eşti acolo. Este minunat. Nimic împotrivă. Tu ar trebui să mergi la biserică. Să faceţi asta. Continuaţi să mergeţi la biserică. Dar, indiferent ce este, aruncaţi tradiţiile voastre şi mişcaţi-vă drept în sus în Christos. Pentru că urmează să se sune într-una din aceste zile şi tu urmează să fii prins


cu semnul fiarei pe tine şi nu vei ştii ce este până când este prea târziu. Este exact corect. 148. Dumnezeu să vă binecuvinteze. Îmi pare rău că v-am ţinut. V-am ţinut prea mult aici. Aşa este. Şi oferta care aţi luat-o pentru mine, pe care nu v-am cerut-o, fraţilor, este pentru mine un gest de curtoazie. Luaţi oferta şi achitaţi motelul pentru timpul suplimentar, pentru că eu sunt de vină. Am avut câteva lucruri aici. Mai aveam încă opt sau zece pagini despre Răpire, dar nu mai am timp. 149. Dumnezeu să vă binecuvânteze. Îl iubiţi pe Domnul Isus? Să mai stăm liniştiţi un minut acum, în tăcere, reverenţi. Amintiţi-vă ce v-am spus. Reţineţi, suntem în ultimele ceasuri.

Naţiunile se destramă, Israel se trezeste,

Semnele pe care Biblia le-a prezis, Zilele neamurilor numărate,

Cu groază împovărate, Întorceţi-vă, oh cei împrăştiaţi,

La ai voştri.

Ziua Răscumpărării este aproape, Inimile oamenilor cedează de frică,

Fiţi umpluţi cu Duhul, Cu lămpile pregătite şi curate,

Priviţi sus, căci Răscumpărarea voastră este aproape. 150. Ştiţi ce?

Profeţii falşi mint, Adevărul lui Dumnezeu îl neagă

Ştim că este adevărat, nu-i aşa?

R Ă P I R E A 46

Îl iubesc, Îl iubesc,

Că-ntâi El m-a iubit, Şi a câştigat Salvarea mea,

Sus, la Calvar. 151. Câţi dintre voi chiar Îl iubesc, ridicaţi-vă mâinile. Acum, aş vrea ca voi, în timp ce cântăm din nou, să vă strângeţi mâinile cu cineva de lângă voi şi să spuneţi: „Dumnezeu să te binecuvânteze, peregrinule.” Suntem peregrini, nu-i aşa? Străini şi călători.

Îl iubesc, Îl iubesc,

Că-ntâi El m-a iubit, Şi a câştigat Salvarea mea,

Sus, la Calvar. 152. Vreţi să fiţi în Răpire? Câţi sunteţi interesaţi să fiţi în Răpire, spuneţi, „Dumnezeule, eu vreau să fiu, cu toată inima mea.”

Cunoaşteţi cântecul „Ţine-te de mâna neschimbătoare a lui Dumnezeu”? Îl ştii, soră?

Ţine-te de mâna neschimbătoare a lui Dumnezeu, Ţine-te de mâna neschimbătoare a lui Dumnezeu,

Clădeşte-ţi speranţele pe lucrurile eterne, Ţine-te de mâna neschimbătoare a lui Dumnezeu

Vă place?

Atunci când călătoria s-a sfârşit, Dacă faţă de Dumnezeu ai fost adevărat, A ta minunată şi luminoasă casă în Slavă,

Sufletu-ţi răpit va vedea.




Aş dori să vă aplecaţi capetele pentru un moment acum.

Să nu râvneşti bogăţiile deşarte ale acestei lumi,

Care atât de repede se duc, Caută de obţine comoara cerească,

Care niciodată nu va pieri.



153. Acum, cu capetele aplecate şi în gând ştiind că ne aplecăm capetele către ţărâna din care am fost luaţi şi-n care într-o zi ne vom întoarce, ştiind că tu ai un suflet înăuntru, acolo, care trebuie să răspundă în faţa lui Dumnezeu, dacă simţi că nu eşti tocmai gata pentru acea Răpire dacă ar veni în seara asta şi ai vrea să fii amintit în rugăciune, ridică-ţi doar mâna. Nu avem loc să facem o chemare la altar. Altarul este în inima ta, oricum. Ridică-ţi mâna. Dumnezeu să te binecuvânteze, pe tine, pe tine şi pe tine. „Vai, simt că nu sunt gata, frate Branham. Vreau să fiu un creştin. Am încercat să fiu, dar întotdeauna este ceva ce lipseşte. Ştiu că nu sunt acolo unde ar trebui să fiu. Ai Milă, Dumnezeule. Îmi ridic mâna. Fii milostiv cu mine.” Douăzeci, treizeci de mâini s-au ridicat deja în acest grup mic. Se ridică şi mai multe. 154. Dragă Dumnezeule, Tu ştii ce se află în spatele acelor mâini, acolo jos în inimă. Mă rog, dragă Dumnezeule. Sunt responsabil de

R Ă P I R E A 48

un singur lucru: să spun Adevărul. Şi dragă Dumnezeule, ei vor să fie salvaţi. Ei nu vor ceva care este doar emoţie, ceva prelucrat, ceva sistem denominaţional, ceva crez, ceva dogmă adăugată. Ei înţeleg, Tată, că este nevoie de un pur şi neamestecat Cuvânt al lui Dumnezeu. Orice altceva va trece, chiar şi cerurile şi pământul. Dacă noi am fi acel Cuvânt, pământul va trece de sub noi, dar noi nu putem niciodată să trecem, pentru că suntem acel Cuvânt, Mireasa Mirelui.

Mă rog pentru fiecare din ei, ca Tu să încuviinţezi pentru ei, Tată, după rugăciunea mea sinceră. Scuză-mă, Tată, pentru că am fost într-o stare atât de nervoasă în seara asta, venind atât de târziu aici, tremurând, spunând cuvinte frânte. Cumva, marele Duh Sfânt le-a îmbinat împreună în felul Tău Divin. Direcţionează-le din inima mea către inimile oamenilor, împreună cu motivul şi obiectivul din inima mea. Nu ai vrea Tu, Doamne? Salvează pe cei care pot fi salvaţi şi atrage-i la Tine, Doamne. Fie ca noi să fim gata pentru timpul de Răpire care este aproape. Căci cer aceasta în Numele lui Isus. Amin. 155. Dumnezeu să vă binecuvânteze. Acum, va veni preşedintele convenţiei.

este un mare privilegiu să am această invitaţie de a reveni la file– ed.] cum s-a întâmplat...

Documents