m um P R O P R I E T A R : A B O N A M E N T E : BOC. AN, „UNIVERSUL" BUCUREŞTI , BREZOIANU 23 . . . . . . . . . . . . . . . l n n n , ,

_ a u t o r i t ă ţ i ş i i n s t i t u ţ i i 1000 le i DIRECTOR ŞI A D - T O B DELEGAT, 8 I E L I A N . P O P C 8 C D d e onoare 600 „

par t i cu lare 12 luni 360 „ 6 luni 190 „ înăcrişi sub No. 163 Trib. I l fov

REDACŢIA ş l ADMINISTRAŢIA

BUCUREŞTI I Str . B r e z e i a n n 23

T E L E F O N 3.30.10

APARE SA

PREŢUL 6 LEI

m U L L I N r . 35

S Â M B Ă T A 29 A U G U S T 1942 Redactor responsabil : ШНАІ NICULESCU

Nostalgii pentru mâine Este fără îndoială cum n u se poate mai

jalnica o ti-er^ţ.: cu uostaigii. лге în ta ceva de mn.miiatc, ue u^puuaţa: atri­bute auică te care i>u Ic yo^ asocia шп primul moment cu e tuca u e crc«(ie, de vigoare, de vehemenţă chiar a omuiui tâ­năr.

In fond la ce nostalgie avem dreptul noi — aceştia tme.i .' Viaţa n u ne-a dat încă nimic — sau — m a i bine spus — n u ne-a luat încă nim.c. Pentrucă n'am avut inpă nimic- O ura»t,s:e.? Asta trece, n e soarbe, ne scoate рише.іі obiazuiui in r e ­lief — ca un va.it ae bte^ă. Dar n u ne ueide, nu ne răpeşte. Rámj.iem — printre regăsiri şi deacoper.ri — an.

Nostalgia unei cărţi ? Cred că sunt pu­ţini cei care-şi mai amintesc că sunt ti­neri care se chiauesc n u de trupul lor, ci de sufletul l„r care-i arde cât gátul şi bu­zele nu pot fi arse de sete, de dorul ireal al unui ceas, într'o bibliote.ă solitară, în tovărăşia unei cărţi.

Nu, nu şt.u daca oamenii pot să mai creadă azi, aur'o tinereţe cu nostalgii. Şi poate a u dreptate, cel puţi.i au dreptate într'un fel. In Саірш lor.

Deaceea sunt poate mai dramatice decât ar părea, toate a<_e.>te tr.steti în contra­punctul aniior, deactea sunt poate cu atât mai reale cu cât par mai de necrezut no­stalgiile oa.nenilor tineri.

Ei nu au ncs.algiiie celor neîmplinite. Nostalgia lor nu are gustul amar al nerea-lizării, ei nu se otrăvtsc cu amintirea a ceeace nu a fost dupa thip-l şi asemăna­rea gândului lor. N'au îatat nimic,: ca cei peste care anii au aruncat ceuu,a sfârâi­turilor de drum.

Sunt tineri, se hrănesc adică din ceeace v a fi. Nostalgia lor nu este a trecutului, ci a viitorului. Ochii nu li se afundă în zare, pentru a privi ceeace ar fi putut să Ле. ChJaul lor mu este al RtreMia: dece n'a fost? dece nu sa putut sau nu a tre­buit să fie?

Privirea scurmă vii orul şi-l disecă c u bistutiul neînd rat al credinţei. Al cre­dinţei'în ceva din afara lor, al credinţei într'o împlinire ce ar fi pornit din lăun-

de COSTTN I. MURGESCU

trul lor sau pur şi simplu în loteria vieţii. Ei nu rig.etă un drum pe care — cu

sau fără voe — l'au al.s, ci însăşi posibi­litatea de a alege.

Prin acest fapt ei nu mai au seninăta­tea (chiar aparentă numai) de a judeca ; fiindcă oricât ar voi să fie de cruzi cu ei însăji, n'au undi să găsească eroarea lor. Greşeala, păcatul care să 1з îndulcească regretul, să le tempereze imputările, să dea farmec de геѵлЬ nostalgiilor.

Cât n'ar da, Doamne, omul tânăr să-şi sădească în suflet ; să găsească în tre­cutul lui isvorul tristeţilor sale.

Dar, nu: el n'ar 2 trecut. Asta este apă­sarea lui. Viaţa lui este în mâine. In des­coperirile, în frârg rib şi alegerile lui de mâine. In ceeace el nu va putea atinge vreodată, aşa cum alţii au putut.

Deaceea nostal ia lui nu creşte din re­grete. Ci di i unui iţă. Din umilinţa cum­plită a nedreptăţii.

Ar vrea să rateze сптат; de.i-ar sta la îndemână să se оЫіте chiar a alege dru­mul din stânga, al e?uă ier . Dar să nu i se răpească drepţii de a rata.

fUrmere în puo. 3-a) CALISTRAT HOGAŞ

AMINTIREA LUI CALISTRAT HOGAŞ — (După douăzeci şi cinci de ani dela moarte) —

Calis ţ ra t Hogaş înfăţişează în rea confesiunii nu. se străvede in musteţîle sure şi lungi ale botu- i>âl£orii ape lo r TaUSului „cu schi-i t teratu*a t i p« ţ -d?e tu l di.:rar,-l9r^vpda-i kmpede, care ogUndeşte lui ei ascuţit — fantastice ve- nare, ca un balaur" sau ascen-

n e t u l b u r a t ă zâmbetul luminos al denii de coşmar, cărora atât de siunea si descr ierea HăJăucăi — tâ ln i t at ser ţ i ţorului că ru ia exe r ­ci ţ iul a r t e i sale n u - i a l te rează timbrul natural şi expresia fi­rească a felului său de a fi, Q-menesc. * ' "

Dacă l i r i smul e n e t a dominan tă a'minunatelor amin t i r i d e d r u ­meţ ie p r i n m u n ţ i i Neamţu lu i , d â n d scrisului său in t imi ta tea ca ldă a unor destăinuiri, totuşi nimic din neliniştea şi impudoa-

bune unei comunica t ive î i ţ i i .

Ce t r ă s ă t u r ă neş t iu tă ar - ma i pu tea йй. àduogv rnàrturîtte celor ce l-au cunoscut, l a ' p o r t r e t u l a-tăt de viu care se desprinde par'că aevea pentru desfătarea ci t i torului , d in tă l /ăsu ia la sfă­toasă a scrisului său, cu toate în-

sunt pagini in care datorită tm>-prejurărilor şi dspoziţiei sufle­teşti a poves t i torulu i , r ea l i t a tea se dilată peste- marginile ei fa­miliare, până unde în tâ lneş te fantasmagoriile basmului şi ale slobodei închipuir i . Această ne­contenită lunecare a real i tă ţ i i în

soare in versuri de C A L I S T R A T H O G A Ş

N u p o ţ i s ă - m i s p u i , a m i c e , c a m u n d e o s ă a j u n g i P è d r u m u l а г з d e s o a r e c u p a ş i i t ă i c e i l u n g i ? T e d u . . . l a r e v e d e r e , ş i n u fii a a n â r î t , B o c c e a u a t a d i n s p a t e s ă - ţ i ţ i e d e u r î t !

' ţ a r c â n d t e - o ' n c i n g e d r u m u l ş i . n u v e i m a i p u t e a , L u n g e ş t e - t e c a m i n e , c u c a p u l p e b o c c e a , D e s l a - ţ i d e l a p i c i o a r e o p i n c i l e u s c a t e Ş i ' n u b r ă d e m e s t e a c ă n ! , î n t i n d e - t e p e s p a t e . Ş i d a c ă a i , c a m i n e , p o e t i c e s i m ţ i r i , I n a i ţ ă - t e l a c e r u r i p r i n c r e n g i l e s u b ţ i r i . . . E u c n i a r a c u m a v u i - a m î n d e p ă r t a t u l c e r , O t a i n i c ă ' n t ă i n i r e c u v e c h i u l Jupiter. . . Ş i p o a t e v r a i , ş i ţ i e , s ă - ţ i s p u n c e - a m s f ă t u i t ? S ă - ţ i s p u n : B ă t r â n u l Z e u s e f o a r t e a m a r i i ; E v e ş n i c d u s p e g â n d u r i , c u c a p u l î n t r e m â n i , D e c a n d l - a u l ă s a t g r e c i i ş i s ' a u f ă c u t p ă g â n i . L a c n e , n u m a i a r e , , s ă r m a i n u i , s ă - ş i î a c r u n t e C u m ş i ' n c r u n t a o d a t ă s p r â n c e n e l e - i c ă r u n t e Ş i a s u p r a c u i n u a r e , s ă r m a n u l , s ă t r i m e a t ă V r ' u n f u l g e r d e u r g i e , c u m t r i m e t e a o d a t ă ; Ş i s t ă p i e c a t ş i g ä r o o v p e r u g . n i t u - i s c e p t r u , C u m s t ă ' n C a r n a c , l a l u n ă , u n p a l i d r e g e s p e c t r u ; Ş i ' n s u f i e t u - i n u a r e d e c â t u n s i n g u r d o r : S ă m o a r ă ; d a r n u p o a t e , c ă c i e n e m u r i t o r , S ă r m a i n u i , c u b a s m a u a — c ă c i a r e ş i b a s m a — Ş t e r g â n d u - ş i d e p l â n s o c h i , O l i m p u m i - a r ă t a C u s i ă b ă n o g u - i d e g s t . P ă c a t c ă n u a m t i m p S ă - ţ i s p u n c u d e a m ă n u n t u l t o i c e e r a ' n O i i m p . S ă - ţ i s p u n d o a r , c ă J u n o n a s e d ă c u s u l i m a n , C ă M a r t e s e î n t r e c e c u V e n u s î n c a n c a n , C ă G a n i m e d , ş t r e n g a r u l , î ş i p u n e t o a t ă v e r v a S ă s c o a t ă d i n s ă r i t e p e p u d i c a M i n e r v a ; C ă H e r m e s b a t e c e a r t t a ş c u A p o l o n d i n p i n t e n i , C ă Baccus e E g u m e n , S i l e n M i t r o p o l i t , C ä P r o s e r p i n a t r a g e p e A i d e s l a c h i t , C ă c e l e d o u ă M u i e u n d i n t e n ' a u î n gUTă, Ş i c ă V u l c a n l a t o a t e l e - a f ă u r i t d a n t u r ă ; C ă a m b r o z i a - i r a r ă , n e c t a r n u s e g ă s e ş t e , C ă P o s e i d o n î n c e r u r i e n e g u s t o r d e p e ş t e , Ş i c ă , d e c â n d v a p o r u l i e s i t - a l a i v e a i ă , N a i a d e l e f u g i t - a u î i c e r c u p i e l e a , g o a l ă ; C ă P e g a s e o g l o a b ă , c e z a c e d e r ă p c i u g ă ; C ă F a e t o r a l - î n h a m ă d e t r a g e l a c o t i u g ă ; C ă ş i - a p i e r d u t D i a n a ş i a r c u l ş i o g a r i i , Ş ' a c u m d e s c u l ţ ă m â n ă l a p ă ş u m a t m ă g a r i i ; C ă t o t , p r e c u m o d a t ă , ş ' a c u m E n d i m i o n , L u n g i t l a u m b r ă , d o a r m e ş 'a ' m b ă t r â n i t î n s o m n ; C ă C e r b e r e o j a v r ă c u c o a d a î n t r e v i n e ; C ă H e b e - i t o t f r u m o a s ă ş i m ă ' n t r e a b ă d e t i n e ; C ă M o m u s s t ă d e o p a r t e ş i , c â n d a a u z i t , A r â s , a r â s , s ă r m a n u l , a r â s p â n 'a p o c n i t ! . . . Ş ! a c u m , f i n d c a Z e i i s ' î n d o l i u d u p ă M o m , I i l a s c a s jW j e l e a s c ă ş i e u m ă c u l c să d o r m . . .

• (Din vlumul „Лпгіпгігі *nfr'e ettiterie*')- ,

dispo- bine le-ar sta tn ceata tovarăşi-lo? lui Harap-Alb, ca nişte vred­nice replici... femin.ne ale ace-fere.**ß#r, cw vorba tot a lui Creangă:

D u m n e z e u să n e m a i ţie, Cá c u v â n t u l <Ln poveste , î n a i n t e m u i t m a i este, — să ieş im şi in î n t â m p i n a r e a iantastic şi ireal, spcifxă visului

suşirile-i alese de- ţăran duhliu arătăr.i de basm a lui Sgribincea, de veghe al reveriei, caracteri-şi ager la minte, isteţ foarte — p ( P р і д д ^ j i t ioan i i , „suind, p a r c ă zează ma i presus de orice scri-uri Creangă lir.c şi pu ţ in te l p e - „reotu, p e t rep te de aer" şi ţi- sul lui Hogaş. Lirismul abundent dant —dar şi cu toate pitoreşti- tlând in mână „drept ghioagă, ră- şi s.mţul epic al unor proporţ i i le lui metehne: cicălitor şi ihdti- d i c a t î n a e T ) deasupra imensei depăşind măsura ob işnu tă con­cret , slobod la gură însă robit căciul i , u n în t r eg a rbo re t t i b u e deopot r ivă la desăvârş i rea poftelor tiranice ale pântecului ^ r u j i i de coapă şi de crengi, dar impresiei de realitate fantastică, s ă u veşnic bân tu i t de o n ă p r a z - c u rădăcina neatinsă"; şi să nu p r e c i 2 a t ă ca r ica tu ra l şi localizată nică- foame. uităm pe atleticul Ion Rusu din p T n umorul nesecat al povestito-

Plecarea la d r u m a lui Hogaş gura Dârmocsului, cel cu „măi r u j u i , u m o r u l este reacţ ia cri t ică prin coclaurile munţilor e ca un storăş... mi-ţi tămâia şi paras- ? i c icăl i toare a lui Hogaş faţă de început de poveste, şi ca intrarea. tasu.J! sau pe ves t i tu l l l ie Mar - p r o p m i e - i c ianur i , cedând dese> tn fantastic, peste, marginile çu „al căru ia cal bea rachiu , ro-i t r d m t e i rea l i tă ţ i prozaice^ á f iu- -dea p a s t r a m a ş i cunoştea geo-lul de împărat din basmele r o - grafia amănunţită a mun te lu i mâneş t i . Sub memorabiia-î pală- mat bine decâ t u n au to r de căr ţ i rie neagră, mare cât o roa tă şf didact ice"; şf nici pe Eremia Hon-

cu, primarul din Tazlău, uriaşul cv glas ca răgetul de leu, care „da porunci s a tu lu i întreg, stri­gând dela ol de-acasă, şl tot sa­tul revărsat pe vale îl auzea ş i- l asculta".

Peisagiul şi împre ju ră r i l e tn care Hooaş se întâlnea cu astfel de făpturi: episodul înoptăr i i tn poiata de scânduri a babei cu bo-

sub i m e n s a lui pelerină ascun­zând „un anàchron-sm de carne şi oase", care cugeta lucrurile „cu capul unei generaţiuni dis­părute" nu va fi greu să ne in-chlp.um pe neuitatul Harap-Alb, —negreşit un _ H a r a p - A l b cu a-pucăturl şi reminiscenţe de „belfer" provincial, idar .căruia i se întâmplă cele mai năstruş­nice şi mai f an t a s ' i ce aven tu r i , t u l ascuţ i t , t r ece rea d e - a c ă ' a r e

Amint i f i -vă de Aniţa, ce>a cu pe spetele ce lebrei Pis icuţo, sbu-guşe noduroasă sau de b a b a cu r â n d ca o p a j u r ă p e deasupra

Eshil: Orestia (Vestea despre căderea Troie i s o s e ş t e la Argos)

A G A M E M N O N t V . 1—257)

T r a d u c e r e d e N . I. HEREŞCU

PĂZITORUL

O ze i , curmaţ i o d a t ă truda m e a . D e a n i tot s t a u d e v e g h e , c a u n c â i n e , s u s , p e p a l a t e l e AtrizUor : c u n o s c ş i m e r s u l s te le lor î n n o a p t e — d a s p o ţ i d a foc strălucitori p a b o l l â — c e - a d u c l a o a m e n i ierni ş i ver i c u rândul , ş i - a m î n v ă ţ a t c â n d pier ş i c â n d răsar . A c u m a ş t e p t m e r e u s e m n a l u l torţe i o f l a c ă r ă V 8 3 t n d c ă d e r e a Troiei : a ş a m i - a poruncit , n e r ă b d ă l o a r e f e m e e a c u v o i n ţ ă d e bărbat . C u m s t a u a c i 'n c u l c u ş d s r o u ă u m e d , d e p a r t e d a a c a s ă , fără v i s e . d o a r frica m i - e t o v a r ă ş ă , n u s o m n u L , şl och ' i nu-i î n c h i d p s n t r a o d i h n ă . Iar c â n d s ă zic u n c â n t e c s a u s â ' n g â n , că - i l e a c u l c e a l u n g ă a ţ ' p e a l a . a tunc i b o c e s c ş i p l â n g ursita сгхаэі în c a r e nu-i s e n ' n c a odin.'oară. O , d e - a r fi 'azi sfârş'tul trudei m e l e ş i focul l u m i n â n d în în luner ic d e m i - a r a d u c e a s t ă z i v e s t e a b u n ă 1

(Pauză O lumină apare în d e p ă r t a r e

Păzitorul e b r.dică p e jumăte^a. Cu e s n o ţ l » d

Mărire ţie, torţă c a r e - a d u c i l u m i n a zi le i într'un m i e z d e n o a p t e ş i 'n A r g o s c â n t e c e l e d a i z b â n d ă 1

(Ser'ridica în picioare)

Ura I U r a 1 A c u m . c u g l a s puternic , v e s t e s c t o v a r ă ş a lui A g a m e m n o n : din p a t s ă s a r ă iute , ş i cu 'n strigăt d e b u c u r i e s ă p r i m e a s c ă torţa. C e t a t e a Troiei fost-a cucer i tă : s a m n a l u i focului n e - a d u c e v e s t e a . J u c â n d e u v o i î n c a p ă s ă r b ă t o a r e a . . . S t ă p â n i i c â n d c â ş t i g ă , e u c â ş t i g , ş i n u - i c â ş t i g m a i b u n c a torţa a s t a 1 De s 'ar pu'.ea, c â n d e s v a 'ntoarce D o m n u l c a m â n a m e a s ă - i p r i n d ă m â n a s c u m p ă 1 N u s p u n m a i mult , u n b o u îmi s t ă p e l i m b ă ; d e - a r a v e a д і а з , pa la tu-ar s p u n e s i n g u r întregul a d e v ă r . Dar e u v o r b e s c doar pen iru c s i c e ş t : u . Jar pen 'ru ce i la l ţ i e u d i n a d i n s a m şi uitat d e toate .

(Intră în palat. D in dreqpta, v i n e î n c e t c o r u l format din 12 bătrâni).

CONDUCĂTORUL CORULUI

Sunt t o c m a i z e c e a n i d e c â n d Prfam v ă z u 'mpotr iva lui c u m s e r d ' câ feciorii lui Atreu, v r ă ş m a ş i puternici , p e r e c h e v a j n i c ă , d a Z s v s c'ns' i tă c u d o u ă tronuri şi c u d o u ă schîpiruri , p e regii Menelcru ş i A g a m e m n o n c u m m i l a d e corăbi i a r g i e n e o s t râng d i n ţară şi p o r n e e c l a luptă . Din in m a lor p l i n ă d e m â n i e u n m a r e str igăt d e război s e 'na l ţă a ' d o m a c u vultur'i c â n d ţ 'pă, îndureraţ i c ă ş i - a u o ' erdu ' prăs i la , ş i p e d e a s u p r a cuibului , în roată ,

fUrmare în pag . 4-a)

ori pasul i roniei l 'psi tă de răuta­te şi cu rmând , uneor i la ne t imp , firul fa imoaselor lui filosofâri care nu totdeauna sunt dioresiue. El. care iubea natura pentru s im­pl ici ta tea ei s u b l w i ă n u ru'ea să aibă, desigur, înţelegere dozat pentru „manifestările nemeşteşu-gite ale inimei omeneşti" — cum scrie undeva —• si t rebu ia să iu­bească cu dragoste păgână, fru­museţea neprefacută şi f rus tă a unor forme plast ce care-i satis­făceau s:mţul armoniei, s t ă rn ln -du- i totodată şi celelal te s imţur i .

(Urmare în pag. 6-a)

Părintele Io v i n a d i e — F R A G M E N T E —

In cerdacul strâmt de sub straşina tupiuată, sfânt, în care se vede srhrăjuind de sus şi peste pe o măsuţă veche de brad, stă veşnic deschis toate ochiul rnistlic în trei colţuri al lui Dumne-ceaslovul şi mai vechiu încă, temeinic legat în zeu. Apoi iese afară şi transfigurat oarecum, piele groasă şi cafenie şi cu sfinţenie păstrat în calcă mai cu temeiu pe picioarele sale slabe, curăţenie de octogenarul călugăr: în el părin- se aşează înaintea mesei cu cecslovul pe un tele Iovinadie îşi găseşte ziinic şi la oricare scaun vechiu, cu speteaza rotundă de leimm şi ceas liniştea şi mângâierea sufletului său fără cu o mână mai puţin tremurătoare, deschide cu de pată, de multă vreme acum şi -pentru tot- mare evlavie sfânta carte la zăloaga a treia, aí-deaiuna despărţit de cele lumeşti. Inaut odată, cătuită ca şi celelalte, din o tasma îngustă din greutatea anilor l-a îndoit sub povara lor şi cu lână neagră. Vârsta i-a slăbit auzul şi de aceea greu îşi mai poate urni părinteie lovmadie, de citeşte tare, pentru ca, însăşi ou urechile sale, ici până colea, pe picioare făr'de putere, trupul să audă dumnezeeştile cuvinte ale prea mari­said slăbănogii; barba-i albă şi curată îi umple tarilor de Dumnezeu iubitorilor prooroci şi mu-pieptul, iar privirea lui istovită şi străină parcă cenici. de cele pământeşti, se pare veşnic aţintită spre zarsa îndepărtată a altor lumi. Dimineaţa, când Şi lumini tainice, lumini din ceruri se pare îşi spală cu mâini tremurătoare, faţa-i albă de că încing faţa şi capul întreg al părintelui Io-sfânt, în lumina curată a răsăritului, însăşi pi- vinadie.. Ai, pentru o cliipă, üuzia unei aureole.

Şi când toaca, cu glasul ei de oţel ascuţit, sau clopotele cu glasul lor de tuciu răsunător şi greu vestesc pretutindeni credincioşilor ceasul de închinare, părintele Iovinadie, care fiind prea bătrân, nu se poate duce la biserică, se a-dună orideunde ar fi, în sfânta sfintelor chiliei sale şi înaintea icoanelor şi înaintea lui Dum­nezeu unu.a, fără mărturie străină, îşi face sin-guratkile sale rugăciuni de cuviinţă.

Un lucru, totuşi, te lasă nedumerit, când a -

cătuirile de apă străbătute de soare, ce cad mă­runte pe pământ, au în ele ceva din nevinovă­ţia picăturilor de rouă... Cu un pieptene stră-vechliu, din care numai câţiva dinţi rari au mai rămas, îşi dă frumos şi neted peste cap cele câ­teva şuviţe' de păr aâbe şi cruţa/te încă de vre­muri, îmbracă rasa-i sărăcăcioasă dar curată, îşi pune comanacul şi intră în chilie, pentru a-şi face rugăciunea de dimineaţă.

Drept pe picioarele lui slabe, cu capul desco­perit, ou cruci smerite şi largi îşi şopteşte în

"cuvinte numai de Cel Atotputernic .auzite, ru- nume, şi ce mănâncă parintele iovinadie?... găciunea sa fierbinte în faţa icoanelor. Preacu- A i putea să-l pândeşti de -dimineaţă până'n rate i c u pruncu l In braţe şi a /coborârii D u h u l u i seară ş i n i c i .0 î n d e l e t n i c i r e o m e n e a s c ă n'ai f i In

stare să prinzi la el. S'ar părea că are pudoarea lucrurilor pământeşti. Sânit zile, însă, când chiar părintele Iovinadie işi aduce aminte, că trebue câteodată să dea şi el Chesaruiui ceea­ce este a Chesaru.ui... E sifânta zi de i-'robajuii, care dă deslegare de peşte întregii suflări ome­neşti şi părintele Iovinadie îşi aduce deaseme­nea, aminte, cu prilejul acesta că este om şi el; numai cât la dânsul lucrurile se petrec ou toitull altmintrelea... Cu ceva înainte de ceasul prân­zului, părintele Iovinadie aşează cu chibzuială între filele cuminţi ale ceaslovul ui zăloaga de tasma neagră, închide ceaslovul cu îngrijire, II ia cu evlavie şi îl duce pe măsuţa din chilie ; iar în loc pe măsuţa curată çi groasă de cânepă în patru iţe, pune deasupra şi unul peste altul două talgere de lut roş cu flori albastre de smalţ pe margini, scoate de undeva o furculiţă ou trei dinţi, un cuţit pătat de rugină şi o lin­gură veche de tisă roşie cu coada săpată în for­mă de şopârlă, le aşează pe toate cam în cruce la dreapta talgerului şi masa e gata- Sună clo­potul de trapeză...

Peste puţin, însă, pe puntea de scânduri de printre zidurile de verdeaţă se aud apropiin-du-se paşi grăbiţi de ceobote greoaie cu potcoa­ve de fier la călcâe şi de sub bolta stufoasă a nucului se iveşte, plecat înainte şi cu câte o strachină în fiecare mână, fratele Vavila, în­sărcinat la zile mari să aducă părintelui Iovi­nadie mâncarea dela Arhondane.

In o strachină e borş de peşte proaspăt, î n alta ibuce de peşte sărat amăgit cu câteva măs­line. E sfânta zi de Probajini.

(Urmare ш pag.

г UNIVERSUL LITERAR 29 AUGUST 19

ТЛ T Jxríli R a b s i r l l Я f ä p . l l t ^ D . L i v i u R e b r e a n u a f ă c u t u r m ă t o a r e a u e c i u i a ţ i e z i a -r u l a i „ V i a ţ a " :

„Aş d o r i c a a r t i ş t i i d e l à N a t i o n a l s ă - ş i i a c a o c â t m ^ i i . i u y i ă e d u c a ţ i e i n t e a ­t r u l c l a s i c , p â r ă s i n a o a i i u -nui-a l u e i U a i i t ú i e o u l e v a r -d i e r â t a r e - i ţ i n e d e p a r t e a e d i s c i p l i n a t e a t r u l u i « . a e v ă -r a t . i n s i t u a ţ i a a c t u a l ă , c ă n „ c e a m a i m u r e p a r t e a a r t i ş ­t i l o r s u n t s t r e i n i d e p i e s e i c i n v e r s u r i , a v a n u o ^ . u e v â r â ­t ă r e p u l s i e p e n t r u e i e , e s t -a p r o ^ e i m p o s i b i l s ă s e j o a ^ a ş a c u r a a r t r e b u i ope re i - -c l a s i c e d e t e m e i , a c e l e a c a t - , f a c c u l t u r a m r o s t u r i l e e . f u n d a m e n t a l e " .

î n s e m n a m a i c i , c u t o a t a b u c u r i a , c u v i n t e i e î n ţ e l e p t e a ï e d i r e c t o r u l u i t e a t r u i u -N a ţ i o n a l , i a r r e z u l t a t e l e K. b ă n u i m f o a r t e a p r o p i a t e .

S p r e d e o s e b i r e d e v e d e t e i -f e m e m n e a i e t e a t r u l u i N a -ţ iuuu i , c a r i r e i u ^ a c u o Can­d o a r e s p e c i f i c i e m e i i i n â , i o -Ltm u . n i e p e r u m u i c l a s i c , m o t i v â n d , p e s e m n e , c ă n u le v i n e b i n e c o s t u m u l d e e-p o c a , r o l u r i l e m a s c u l i n e u m a c e l e a ş i p i e s e s u n t l a n i a i v p r e ţ .

A i t f e l , p â n ă a c u m , t r e a c t o r i a i N a ţ i o n a l u l u i r â v ­n e s c s ă i m e r p i e t e z e r o i u ­l u i J a g o d i n „ u t h e l i o " ' . Ş i a-c e ş t i a a r fi d -n i i ß a i a b a n , T o ­rna D i m i t r i u ş i I J ă i t a ţ e a n u . l i e a s e m e n e a s ' a i v i i u n t â ­n ă r a c t o r , d. D r a g o m a n , d o r ­n i c s ă i n t e r p r e t e z e r o m M a u r u l u i g e l o s , b i n e . n ţ e l e s , d u p ă d. V r a c a .

Ş i p e n t r u r o l u l M a r c h i z u ­lu i d e t ' o s a ' d in . D o n C a r l o s ' e x i s t ă m a l m u l ţ i p r e t e n ­d e n ţ i . N o i a m a u z i t p â n ă a -c u m v o r b i n d u - s e d o a r й d - n i l P o p M a r ţ i a n , B a l a b a n , S o r i n G a b o r ri N . F ă ^ d t v -( c a r e , p e s e m n e c ă a r e n u n ­ţ a t , o d a t ă c e p l e a c ă l a T . N d i n C r a i o v a ) .

D i n a c e s t e v i i t o a r e „ m a t -c h u r i " a r t i s t i c e , p u b l i c u l n u v a a v e a d e c â t d e c â ş t i g a t .

<Ins<fâr,şit, se pare că H . Ni-colaide s'a hotărît ce-o să facă în stagiunea de toamnă: s'a hotărît pentru teatrul serios, isDăb'nd un contract cu d. Mi-

H. Niicclaide

şu Fotino- Dar cine ştie? S'ar p u £ e a ca în clipa în care apar aceste rânduri, „grecul" să stea din n o " de vorbă cu Puiu Maximilian.

I n c o n t e s t a b i l d. S i c ă A l e -x a n d r e s c u e s t e u n o m c u Idei . L l t i m a u i n t r e a c e s t e a : L n s p e c t a c o l î n c a r e s ă a p a ­r ă î n t r e a g a f a m i l i e a I u i t . n M a n o l e s c u . P e n t r u a c e a s t a , i n g e n i o s u l o m d e t e a t r u s ' a g â n d i t l a o p i e s ă i t a l i a n ă : „ O m u l c a r e s ' a î n t â l n i t c u s i n e î n s u ş i " . N ' a r i i e x c l u s ,

î n s ă , c a s ă s e p r e z i n t e p â n - i l a u r m ă p i e s a l u i Pagn ;> l „ J a z z " , a v â n d a c e e a ş i d e e l a b a z ă ş i c u p r i n z â n d r o l u r i c a r i a r p u t e a f i i n t e r p r e t a t e a t â t d e s o ţ i i I o n M a n o l e s c u c â t ş i d e s o ţ i i I o n A u r e l M a ­n o l e s c u . D o a r p e n t r u d - r a I o a n a M a n o l e s c u , n e p o a t a m a e s t r u l u i , d o m n i ş o a r ă d c t r e i a n i ş o r i „ş i c e v a " , n u s e a f l ă n i c i î n t r ' o p i e s ă , n i c i î n c e a l a l t ă , r o l p e m ă s u r a t a ­l e n t u l u i d e c a r e s e p a r e c a d ă d o v a d ă .

V i i t o a r e a s t a g i u n e n e va da d e a s a m e n e a ocaz ia să aduni r ă m u n a c t o r m a r e , î n t r ' u n rol de la fel de m a r i p r o p o r ţ i i : a - n u l C a l b o r e a n u i n t e n ţ i o n e a ­ză să i n t e r p r e t e z e r o l u l lu S h y l o c k d i n p i e s a l u i S h a k e s ­p e a r e .

4fS

SAVOY: . A P A R T A M E N T U L 54"

Domriii Vasi lache şi Cr is todulo sun t — în înţelesul de astăzi al cuvân tu lu i — autor i d ramat i c i . Doi foar te fecunzi au to r i d r a ­mat ic i .

D-ni i Vasi lache şi Cr is todulo au a v u t odată o idee: au găsit u.i pe r sona j , l - a u botezat F i r f i ­r ică şi l -au pus să in t re în n e ­n u m ă r a t e încurcă tu r i , că rora uai.şii l e -au spus conflicte d r a -i.;aii,ce.

Comedioara ca re a u r m a t a-eesiei iüe . a avu t succes, deoa­rece Firf i r ică, a şa cum a în ţe les să-l p rez in te d. Vasi lache era un băiat foar te s impat ic , hazliu, şi totuşi, p e a locuri , v redn ic dc milă . A plăcut , aşa dar , m a i m u l t personaju t creat de au tor i , decât conflictele în ca re a fost ames teca t . Şi domni i Vasi lache şi Cris todulo ş i -au da t s eama — b â n u . m — de aceas tă p m e r i n ţ ă a publ iculu i , ş . ş i l a u spus d ă n -şii a tunc i : „Firf i r ică a piăcut . ч і і і г і с а „ u t rebue să moară . Ii vom schimba, î,.i comedii le ce vor u r m a , ident i ta tea , i a r ă să - i ş t i rb im p r in aceasta , ceva din i iersonal i ta te" .

Şi a ş a a u şi făcut d-ni i au tor i . In u l t ima comedie delà Savoy,

Firf i r ica e controlor la U. C. ii. Şi se n u m e ş t e Anagnosiopol (sau aşa ceva). E la fel de cumsecade лі.а l 'aţi ma i cunoscut şi în cele­lalte co.-.iedii: f ra te bun cu Arnos "u jo reseu diu comed.a lui Ca ioa Tiieodorian, F i r f i r i că -Auagnos-opoi (sau aşa ceva) e, h i fond,

ma i nev inova t ca o fee.oară, dar , din pr ic ina inbnci lm bune ca pâ inea caldă (din f ă j i ă aibă), aaă să se creadă, p e n t r u a-şi

salva un pr ie ten , că es .c a m a n t u l unei femei cu t r ecu t dubios . Şi de-aici încep încurcătur i le . . . F i ­indcă şi Firf i r ică iubeş te pe ci­neva : In ^F i r f i r i c ă ' pe р п е . е и а p r ie tenu lu i său (dragoste ne fe r i ­cită); în „Cava le r Gândac" , pe soţia Iu.'; în „Săracu G.eă", pc fata pa t ronu lu i ; i a r în ^ A p a r t a ­m e n t u l 54", pe logodnica lui... Mai p e scurt , pe Tan t i C ă p ă ţ â n ă sub diverse aspecte . (De as tă da t ă poa r t ă ochelar i şi o a l tă cu loare de păr ) .

D a r să l ă săm gluma, domni lor Vasi lache şi Cris todulo! De ce-i pune( i d u m n e a v o a s t r ă pc c:.o.ii-carii d rama t i c i (căci de critici, fiu poa te fi vorba , la piesele d-voas t ră ) , în s i tua ţ ia să n u ma i a ibe ce scrie, despre piesele ce le p rezen ta ţ i ?

In oa reca re m ă s u r ă v ' am pu tea da d r ep t a t e : V a p lăcu t pe r sona ­

ju l Fir f i r ică şi nu vre ţ i să r e ­n u n ţ a ţ i l a el. P r e a bine.'... D a r de ce nu vre ţ i să r e n u n ţ a ţ i la copilăroasele conflicte de farsă p e r i m a t ă ? Nu-1 pu te ţ i p rezen ta pe Fi r f i r ică in al t chip?

Nu e nevoe să recurge ţ i m e r e u ia a t â t de l ipsitele de haz echi ­voc u n . (*apiu i că uni i spec ta tor i râd, n u e n e a p ă r a t цп s e m n că a ţ i rea i iza t un lucru bun. Ke ţe -tcle ceva m a i scăzute din u l t imul t.i.'.p n u uoveu..dc u i i e p . iCi»»ui cu c u c pubi icui a început sa î n ­t âmpine comeuiiie ce ie scrieţ i la teieioii sau pr , , i a l te mijioace?)

Vă in ie iesează p ă r e r e a pub l i ­cului? (Sau n u m a i r e ţ e t a vă priveşte'.*)

Voiu face totuşi să a jungă la urechi le autor i lor câ teva ecouri : „amuzan t , d a r ne sch imba t ca niée •'.

Vedeţi? Publ icu l a râs când d. Vasi la­

che ş i -a d-it cu puii inii în cap şi a leşinat î n t r ' u n fo.oiiu. P u b l i ­cul a r â s când d. K o m á n a r ă c -I . . . cu ü i spc . a i e şi u, i u b . t sa se a scundă ш a l t ă odae .

Şi acelaş publ ic a l ă c r ă m a t uşor, canu a văzu t cât suferea u. Vasi lache.

В ш е , d a r dc câ te or i a venit puo . iL .ul la comediue delà Savoy, a reac ţ iona t la le i . F i indcă i s'a іСічн m e r e u ace iaş fei de co­medie .

Curioşi să vedem s u b ce înfă­ţ i şare va m a i a p a r e Firfirica iu Yii.i>.trea comedie muz.ca ia delà Savoy, îndemnăm aici m o m e n ­tele de a d e v ă r a t ă comedie p e eare i e -a real izat d. Vasi lache iu cursul ce.or 3 ac te ; me r i t a să fie felicitat m a i aies p e n . i u sce -i.ieie da i sp re f inaiui piesei.

D. Aur i că Athanasuscu , a c r e ­ionat , m u n u s igure , de m a e s t r u , io . iu ca r i ca tu ra l a l socrului . Nu ne i i i ipâcăm cu răcne te le d- iui Uo.iian, foar te gus t a t e în s c h i m b de galer ie .

D - n a Lu lu Savu a t r ecu t cu deosebi tă u ş u r i n ţ ă p r i n rolul „fe-mee i care s t r ica mena ju r i " .

D - n a Elena Burmaz , des tu l de amuzai.iiă î n t r ' u n rol de subre t ă .

D - n a Tantz i C ă p ă ţ â n ă fără să îşi sch imbe genul , ş i -a sch imbat , după cum a m m a i spus, cu loarea pă ru lu i .

D - n a l îombonica R o m a n e soţia d- lui Roman . A t â t a p u t e m spune despre t a l en tu l său.

S'a ma i cân ta t în t impu l celor 3 acte, o melodie veche : ,,A r u ­ginit f runza d i i v i i ' .

Şi astfel a fost fabr ica t u n nou spectacol de succes.

T R A I A N LALESCU

nterpretare si creaţie

Deschizând un colocviu cu prie­tenul A., despre inconştienţa ac­torului , sus ţ inută cu îngâmfară când rolul îi depăşeşte posibili­tăţile meşteşugii ui, convenisem că fflţâi t imp cât personagiul unei opere dramatice, n u - ş i găseşte corespondente în structura psy-hologică intimă a aspirantului la gloria creaţiei, rolul cade în de­suetudinea specta orilor, deşi coordonatele literare îi sunt rea­lizate.

Lămurind sensul a două no­ţiuni opuse şi mereu greşit tăl­măcite : . n t e rp re t a r e şi creaţ ie , p r i n care prima subs t i tu ind-o -meşteşugului actor icesc, o defi­neam ca o insuficienţă de conţi­nut psyhologic specific, rezultat mereu întării, de jocul actorului ce sugerează acea nesiguranţă în complexul cauzal al intrigei dra­matice; pe de altă parte soco­t ind creaţia, ca funcţiune orga-nicistă, a tavică, de formulă ab-s.ractă, al cărei final virtuos e realizarea unei lumi de idei o-puse sau asimilate con ţ inu tu lu i psyhologic, reaminteam acea conuLn^ie nobilă ' a lui Gordon Craig, din care rezidă şi trăeşte aria actorului.

Cunoaştem aţâţi actori, uneori cu nume de priza in public prin reclama cearceafurilor colorate, ce-şi însuşesc roluri depăşind mijloacele posibilităţilor lor ar-tis.ice, numai prin simplul fapt că pletele au încărunţi,, in foie-rele teatrelor. Aici, şi-au însuşit tonul gutural al cutărui maes­tru, au surprins gestul şi m i m i ­ca interjecţiei : Vai !, au h.o.ărit prigoana tuturor celor capabili şi nevărstnici, numai pe mot iuul meşteşugului de care dispun.

Oii, a fi meşteşugari — a t rece p r in filiera: , исьпіс, calfă, meş­ter — nu pare a fi tot una cu a avea ta ten. , a fi artist.

Oare câţi dintre fierarii cu firma : „meşteşugul, brăţară de aur' au isbuitit să facă scut lui Achile?

Învăţămintele rutinare, nu pot completa s ter i l i ta tea nepu.i?i[ii c rea toare .

Râuni to r i de măriri, r a t a ţ i une­ori datorită Ц&аггіе-гЫ pricinuite de acelaş egoism feroce al î na in ­taşilor, a nefastelor influenţe de t ea t ru politic şi culise, ajunşi pe călea timpului lachei îmbătrâniţi in palatul Thaliei, — u i t ându-ç i ani i lor mârunf i , d a r grei de povară, se cred în, preajma nă­zuinţelor, ce-au căzut ca fructele putrede. .

Ori, irimbul lor, în locul râsu­lui .argintiu al ciocârliei , are stranii melancol i i de clopote sparte...

ION CALO VIA

M U Z E U

C O M I C U L Când cineva într'un salon spu­

ne anecdote vechi şi face spirite proaste se spune: Vai, ce comic e ? !

Când se întâmplă din fericire ca cel în cauză să fie peltic şi cu nasul mare, nimic nu-i mai lip­seşte ca să se urce pe scenă.

Pentrucă noţiunea de comic se confundă cu cea de caraghios.

E'te oare caraghiosul, comic ? E suficient ca să r âdă l umea

de. cineva ca să-l clasăm printre corn'ci ?

Da, ar spune cei ce vor să vadă comedie...

Pentrucă un comic trebue să râde el de publ ic .

El, îşi bale joc de toţi, făcăn-du-i sa se nveselească de come­diile lui întocmai ca un ciown care te face sa râzi fără să te super i cand te s t ropeş te cu a p ă spe rand i t - t e că te împuşcă.

Cu toate astea comicul astăzi este peilic şi cu nasui mare.

Canava a fost cam şi cu ta­lent.

Cândva ne-a făcut să râdem şi sa plângem in aceeaş timp.

Cândva, când doream artă. Dar era unul singur şi tre­

buiau mai mulţi. Решгиса multe erau comedide cari se cereau de domnia sa spectatorul.

Comica sunt de orice fel : şi graşi şi slabi.

Când este gras comicul mă­nâncă şi pe scenă ca să facă haz.

Când este slab, mănâncă nu­mai partenerii.

Dacă joacă cu alţi comici, co­micul se supără totdeauna când nu i se respectă poanta, dar... tuşeşte t o .deauna pe poan ta p a r - l tenerului. 'J

Aţi asistat vre-odată la uni spectacol cu mai mulţi comici? . . . !

Spectacolul e foarte prost.

Şi, când nu râde lumea, râd comicii unul de attul, facându-şi larse.

In orice caz comicul este foar­te inteugent.

Dacă nar fi, s'ar face amorez. De-asca jemeile comice sunt

foarte rare. In general, când sânt urâte. Nici n'ar fi poLticos dealtfel

să râdem de o femeie frumoasă. Dupăce a ajuns mare, comi­

cul se face director de scenă. Nu pentrucă sar pricepe mai mult ca alţii. Dar e un sistem foarte bun ca să se pună în e-videnţă oprind pe ceilalţi să se re jnarce.

Pen t rucă toţi comicii sunt suc­cesorii lui Agop, cel cu băşica.

Comicii sunt căutaţi de toată lumea.

De directorii de teatre pentru cassă şi de publ ic pentru veselie

Dar dacă cineva ar vrea să se amuze în afară de vieaţa de car­ton a teatrului, nu-l sfătuesc să caute un comic.

Femeilor, nu încercaţi să staţi de vorbă cu comicii. Sunt cei mai plictisitori oameni. Pentrucă după ce şi-au scos masca sunt o-bosiţi şi cu grijile zilei.

Pentru asta cău ta ţ i un amorez. Numai el vă poate vorbi ce

frumos e timpul afară, ce bine vă stă părul violet şi ce colecţii? japoneză are .

N u m a i ei vă poate şopti cu temperament: ,.— Ce faci astă seară frumoasă domnişoară?"...

V O N A 7 1

T R I A N O N : „VIVERE" Director i i cinematografelor,

xcontându-şi succesul ma te r i a l as igura t de-un nume celebru pe afiş, par a nu se deranja să se întrebe dacă-i decentă totuşi, prezentarea unui film atât de vechiu, lucrat în timpurile când t imidele d scurt în arta cinema­tografică apăreau ca reuşi te r e a -l isări .

Admira to r i i vocei lui Tito Schippa vor face eforturi să-şi atenuieze plictiseala ce-i va cu­prinde când, în decursul acţiunii

idolul nu-i va delecta cu cele câ­teva arii , în program".

însăşi i n t e rp re t a feminină Ca-terine Boratto s'ar ind i spune crâncen revăzânău-se după atâ­ţia ani, atât de nepotrivită în rolul de ingenuă proaspăt ieşită de pe băncile şcoalei.

Nu mai vorbesc de tristeţea spectatoarelor silite să-şi rea­mintească vârsta pe care-o aveau pe când „se purtau" rochiile până la gleznă iar părul cutat „în colţi" gen perucă uza'ă.

A D R I A N A N I C O A R Ä

D. VICTOR P A P A C O S T E A

reactual izează în luc ra rea d-sale r ecen t a p ă r u t ă (Un observator prusixn in Ţările Române) р з a -oel J o h a n n F e r d i n a n d Neige-baur , ale cărui notaţ i i d î s p r e noi sun t p l ine de mul t ip le s e m n fi­caţii. Cu o erudi ţ ie pre ţ ioasa şi un incisiv spiri t polemic, d ip lo­ma tu l g e r m a n a ' acă în sa Bes­chreibung der Moldau und Wa­lachei, aspectele esen» aie al î p r o b l e m : i româneş t i , luându-ş i mis iuna de a a p ă r a în faţa Л -pusu lu i civilizat, teza uni tă ţ i i noas t re etnice. Profundele con­secinţe polit ics da i e rmina t e i e cercs tăr i le neobosi tului d ip lo­ma t p rus ian nu int ră în u n ­ghiul încres tăr i i noas t re . N : mul ţumim- să con tu r ăm sumar sp lendidul prof.! mora l al scri i­torului ge rman , care in 1S12---1845 a învăţat. , să desluşească din amorfa soc ie t : t e r o m â n e a ­scă, p e r m a n e n ţ e l e ei. In te lec ­tual p a s : o n a t d s ргзЬѴлѵ:1э culturii , J o h a n n F e r d i n a n d N s i -^ b a u r s i-a cizelat t e m p e r a m e n ­tul stufos la Par i s , în clima'.ul enciclopedismului francez, care я . -c să - l accentuieze şi m - i m u l t in te resu l pon i ru var ia te le aspecte ale civilizaţiei. Mil i tant al d rep tu lu i de au tode t e rmina re a popoarelor , d i p l o m a ' u l p r u ­sian se idontiifică uşor cu a sp i ­ra t ile româneş t i , de un i t a t e şi Independenţă ,

Neligîbaur s'a in te resa t în mod d -os .b i t d j Trans i lvania , dwspre care nota : „cea ma i m a ­re pe r t e a locui or lor acestei provinci i o formează români i . Ei sun t locuitori i s t răvechi , , r ă rnă -ş.,ţ le Dacilor amesteca ţ i cu co­loniştii roman' . . ." . „Porn ind delà ace astă convingere, p e care şi-o a lcă tuieş te in u r m a săpătur i lor de arheologie în t rep.dnse în ţ i ­nu tu l Hunedoare i , d ip lomatul p rus ian a creiat un cl imat nece ­sar înţelegeri i de că t re „Apuseni -. p rob lemelor româneş t i , sus ţ i ­nând nu n u m a i teza la t ini tă ţ i i noast re , dar p lasând g ç n é z a r n a -ţ iunii r omâne în in ima podişului t rans i lvan . .~ .. : * r

D. profesor Victor Papacasţea.

aduce un m a r e serviciu p r o p a ­gandei româneş t i , reac tua l izând f igura acestui pas ionat şi obiec­tiv cerce tă tor al t recu tu lu i n o s ­tru. Luc ra rea d-sale (apăru tă la . .Monitorul Ofic ia l -ş i I m p r i m e ­riile S ta tu lu i , 97 pp . 8o B u c u ­reşti 1942), const i tue ur. nou lanţ a d ă u g a t is toricului re laţ i i lor r o -m â n a - g e r m a n e .

CĂRŢI I D - L U I V I N T I L Ä H O R I A

„Acolo şi stelele ard ' ' i se apli­că întocmai cuvintele d-lui Per-pessictus : „Un roman bun este, ia urrna urmelor, indiferent de multiplicitatea definiţiilor, o po-ves.ire cu care mergi în pas şi căreia nai să-i reproşezi n imic , n 'a i să-i faci vreo obiecţie..."

O carte plină de notaţii vi­brante, despre ° m şi a r tă , care te poartă printr'o Italie veche şi noua toiuşi, o Italie a iubirii şi morţii, a pictur i i şi poeziei.

C L A V I A T U R I

este t i t lul revis te i de poezie а d- lui Gherghinescu Ѵаша, care apa re la Braşov, în exce len .e condiţii t t hn i ce . O încercare , a-semenea revis te i „Li to ra l " delà Constanţa , de a grad n ă r i exc lu ­siv suava miăd i ţ ă a genului l i ­ric, de a g rupa în j u r u l r e d a c ­ţiei tot ceeace genera ţ ia t inerei poezii româneş t i a r e m a i sem­nificativ.

In u l t imul n u m ă r a l „Clavia­tur i lor ' ' (anul II, n r . 1) î n t â l ­n im versu l cizelat şi, to tuşi , pl in da o a tâ t de p r imi t ivă sav°are , al d- lui Tudor Arghez i :

Curge vântul... Curgeţi vânturi de vulvoare,

Nu vă pese ce ne doare. . Grâu, secară şi porumb

S'au făcut p ie t r i ş de plumb. Ciuruit de păcla groasă, De trei luni te-ascult pe coasă..

O revis tă care t rudeş te pen t ru poezia românească .

D E S P R E CREAŢIE

Giavanni Papini notează în „Un uomo finito ' :

„Cel mai mare lucru pe care-l poate face omul e să adauge na­tură la natură, viaţă la viaţă, spirit la spirit..."

Frământatul florentin vede în creatorul spiritual o prefigura­re a Divinităţii prolixe...

P O A T E F I O P O E S I E R E ­GIONALA ?

Ia tă în t r eba rea sugera tă de p l a ­cheta a t â t de un i t a r ă în ton a d-lui Octav Sarge ţ iu : „Cântece în singurătate" (ed t u r a Via ţa Basarabie i , 1942). F ă r ă a fi b a ­sa rabean , d. Sa rge ţ iu devine un tă lmăci tor l ir ic a l peisagiului basa rabean , al acelui ha luc inan t profi l psihologic al provinciei d in t re P r u t şi Nis t ru . Ca rea l i ­zare p u r poetică, ve rsur i l e a c e ­stea au încă poa te unele s t â n ­găcii, acea ca ren ţă a fondului nu îndea juns de cristalizat. Ca po r t r e t liric al Basarabie i , le g ă ­sim însă d i n t r e cele ma i b u n e biografii poetice a le provinciei de pes te P r u t

CONVORBIRI L I T E R A R E

a u împl ini t t re i p ă t r a r de veac de exis tenţă , sup rav i e ţu ind J u ­nimii şi J u n i m i s t lor, tblturor în ­cercăr i lor şi curente lor din a că-or ciocn те şi împle t i r e a m r e a ­lizat m o m e n t u l con temporan al cul tur i i r omâneş t i . Ala iur i de Ga ­zeta Trans i lvanie i , Convorbir i le î n t eme ia t e d e T i tu M a orescu sun t cea ma i veche publ icaţ ie românească . Ele ş i -au legat n u ­mele de lup ta lui Maiorescu î m ­pot r iva proec tu lu i Academiei de a edi ta un dic ţ ionar et imologic al l imbii r o m â n e , de evoluţ ia s t i lu ­lui nos t ru l i terar , de p romovarea lui C reangă şi decre ta rea lui d r ep t un i t a t e de m ă s u r ă p e n t r u l imba l i te rară , d e spr i j inul a co r ­d a t de Jun imiş t i lu i Eminescu , pe scu r t : de t oa t e m o m e n t e . e e-senţ ia le a le i t inerar iu lu j s t r ă b ă ­tu t dc sp i r i tua l i t a tea Românie i noui .

Revis ta lui T i tu Maiorescu s e află astăzi în mâin i l e d- lui profe­sor I. E. Torouţ iu , ca re ş t ie ce da torează t rad i ţ ie i Convorbir i lor . Este u n m e r i t exclus iv al d -sa le , faptul că r ev i s t a a suprav ie ţu i t acestei cele m a i f r ă m â n t a t e pe ­r ioade d i n i s tor ia n o a s t r ă m o d e r ­nă, de a fi p ă s t r a t vechea a t i t u ­dine d e echi l ibru ş; valor i f icare a bogăţi i lor etnice, d e a n u fi accepta t p rac t ica conformismului .

P ă s t r a r e a C o n v o r b r i l o r l i t e ra re pe l inia robus te i t radi ţ i i r o m â ­neşt i este o da tor ie şi de vi i tor a d- lu i profesor I . E. Torouţ iu .

D. G R I G O R E P O P A

autorul sp lendidei monograf i i despre K i r k e g a a r d a tipărit nu de mul t i m fcoUmjoj d e „ I n v i ­

taţ i i" . Eúada t din pseudovalorile civilizaţiei contemporane, tână­rul filosof ardelean, format în şcoala non-materialistă a lui Lu­cian Blaga, se întoarce cu toată fiinţa spre permanenţele clasici-tăfii greco-romane : frumosul, poezia, credinţa, înţelepciunea, metafizica, moartea, aventura, câmpul, tradiţia, comuni utea. pentru a despr inde din ele va­lori şi concluzii aplicabile stilu­lui nostru de existenţă.

O invitaţie de actualitate din­tre cele făcu'e de d. Grigore Po­pa, este aceea privitoare la e-roism. Autorul reduce eroismul la scânteea conştiinţei pururi treze a vocaţiei dinlăuntrul in­dividului. Prin prisma acestei conştiinţe apoi, nu mai există echivoc sau piedică, nii există decât dăruirea integrală pentru idee. Punctate de preţioase în­crustaţii lirice, invitaţiile d-lui Grigore Popa isvorăsc dintr'o atitudine filosofică, având certe înrudiri cu suflul umanist al cosmogonici noastre populare.

GIOVANNI P A P I N I

î n d e m n â n d u - n e să ne ferim d3 „acea ob işnuinţă a vieţ i i l ă u n t r i ­ce şi sol i tare, ca re ne î n d e p ă r t e a ­ză p e n t r u to tdeauna d e o a m e ­n i " ca o dovadă a ro lu lu i p e d a ­gogic — în sensul profund al n o ­ţ iuni i — p e c a r e 1-a a v u t n a t u r a în fo rmarea sa in ter ioară , m ă r ­tur iseşte : „Ală tur i d e căr ţ i şi morţ i , m i - a u p l ă smui t sufletul pomii şi munţ i i . . . "

D E S P R E I L A R I E C H E N D I

scrie cu multă înţelegere şi dra­goste de adevăr d. Vasile Netea, care polemizând cu d. E. Lovi-nescu, încearcă să spulbere afir­maţia aces tuia că florie Chendi ar fi dovedit o totală neînţele­gere faţă de noua poezie româ­nească, sensibi l i ta tea sa fiind li­m i t a ă la p roduc ţ ia curentului poporanist.

GEORGE SBÄRCEA

D I S T R I B U Ţ I I

Tea t r e l e n o a s t r e se bazează pe pr incipi i p r e a p u ţ i n a r t i s t ice a-tunci când e v o i b a d e d i s t r ibu­ţ ia pieselor. Mai m u l t in teresele comerciale îi călăuzesc p e a r t i s ­ticii noş t r i conducător i să p r e ­zinte u n spectacol. Deaceea as i s ­t ăm la spectacole în car i ac tor i de f rumoasă va loare s t r ică ro lu r i şi a p a r r idicul i în genur i p e car i nu a r t r ebu i să le a tace .

Dar , comer ţu l e comer ţ . P e n ­t ru u n spectacol î ţ i t r ebue o f i rmă, o iei pe care o găseşt i , ia r f irma n u p r i m e ş t e să joace de­cât ro iu l p r inc ipa l .

Ne g â n d e a m în să că în epoca asta de moi r i r ad ica le s 'ar p u ­tea găsi c ineva care să p u n ă p e p r im p lan ţ inu ta spectacolului şi să î n l ă tu re apa r i ţ a vedete lor in ro lu r i nepotr iv i te .

D a r tocmai de acolo de u n d e a ş t e p t a m o nou t a t e ne a p a r e a-ceiaşi veşnică greşa lă .

Ce p u t e m crede despre u n t ea ­tru ca re p e n t r u u n rol de co­vârş i toare i m p o r t a n ţ ă se g â n d e ­şte să - l d is t r ibue p e Bel igan iar în l ipsa acestuia p e Valen t i -neanu . Şi însfârşi t când p e u r m ă nu p r imeş te ro lu l să apeleze Ia F in teş teanu .

Nic iodată nu s'au gândi t cei trei ac tor i că o s ă se ba t ă p e n ­t ru acelaş rol .

Când oa re v o m în tâ ln i ma i m u l t ă ser iozi ta te î n d i s t r ibu i rea actor i lor , p u n â n d p e f iecare la locul s ă u ?

PiiTtrucă s t ag iunea recentă n e - a dat des tu l : pe Iancovescu în t r ' un rol de d r a m ă şi pe Marcel A n -ghelescu î n t r ' unu l de amorez .

G Ă L Ă G I O Ş I I

Totdeauna în teatru au fost nemulţumiri şi certuri, cari s'au desfăşurat însă undeva în dosul culiselor fără ca publicul să fie jăcut spectator al acestor ine­rente conflicte familiare.

De câtva timp însă asistăm la n u m e r o a s e conflicte.

C u m se î n t â m p l ă ceva, pub l i ­c i ta tea n u p ie rde ocazia să se a-mestece ca un gură cască dornic de scandaluri care se amestecă oriunde vede o încăierare.

Teatraliştii noştri profită şi ei de mahalaua publicului şi nu pierde ocazia reclamei.

Cum întârzie un actor delà re­petiţii şi i se pune amendă, presa începe polemica. Cum nu-şi plă­teşte chiria un impresar ano­nim şi este dat afară începe să atace injurios pe foştii lui pri 'e-ІР.ПІ.

Publicul curios urmăreşte si a-ceste spectacole, î n dosul că rora vrea să descopere ceeace i s'a promis.

Dar gălăgioşii nu pot da decât gălăgii.

Pentrucă arta, adevărata artă nu se poate creia cu trâmbiţele de reclamă ale scandalulu i ci nu­mai în atmosfera pe care o dă liniştea gândului .

T I N E R E Ţ E A

A m cunoscut câ ţ iva t ineri cu feţele pa l ide şi p ă r u l resf i rat , câteva tuleie d e ba rbă a l e t ea ­t ru lu i nostru .

Nic iodată p â n ă la contac tu l cu Academia de d r a m ă aceşt i copii n ' au m â n c a t t e a t r u cu pâine. Dacă-1 în t r eb i despre un actor care a t r ecu t f rumos p r in meser ie fără însă a se t r â m b i ţ a in a n s a m b l u r i uşoare , t â n ă r u l nos t ru nici nu-1 cunoaş te : „Tre ­bue să fie u n cabo t in" îţi spune el.

Copiii aoeşt ia nefericiţ i cari n ' au a v u t ocazia să vadă decâ t „Pros tu l d in bae" sau .-uşa ceva neagă p e Vraca, pe Tony B u -lamdra, pe Maximi l i an , caşieuim i -a r p u t e a în locui p e toţi fără să - ţ i poa tă spune însă ce a u real iza t ma r i l e f iguri a l e t e a t r u ­lui.

Aceiaşi copii însă n u au î n ­c rede re nici în t inere t . I - a m v ă ­zut îndo indu-se d e posibi l i tă ţ i le unu i t â n ă r d a r va loros regizor pe mot iv că n ' a r e des tu lă e x ­per ienţă .

A s t a este mot ivu l p e n t r u care neagă pe toţi.

E i neagă a r t a în genera l , p e n ­t rucă n ' au încredere î n e i înşişi , în nepu t in ţa lor.

P e n t r u c ă n ic i -unu l d in aceste tuleie n u a v isa t c u m a m visa t cu toţii la . P r i n ţ u l Danemarc i i , ci n u m a i la aureo la d e glorie comercială a lu i Bir i ic .

P e n t r u c ă să n u se oprească t ea t ru l în loc, es te da tor ia une i Academi i oa reca re să v indece a -n e m i a unu i t i ne re t neput incios .

G E O E G E M U S C E L E A N U

= • 29 AUGUST 1942 UNIVERSUL LITERAR 3 lea statisticei, metode prin cari ajungem numai la tipuri medii (Durchschnittstypen) construite fals şi cari nu mai au nimic de

Щ a face cu realitatea v'e şi intu i , tivă a omului", (pg. 181).

PROFESORUL ERNST KRIECH uung pozit iv a v â n d însăş i v i a ţ a PROCEDEELE » E CERCETARE drep t n u m i t o r comun p e n t r u ^ XESTELE p lu ra l i t a t ea cupr insă in t e r m e n u ' delà universitatea din Heidel­

berg este un cugetător pe cât de fecund, pe atâta de revoluţionar. F.ind titularul une i catedre de pedagogie, studii le sa l e se cen­trează în jun i i problemei edu­caţiei. Dar d-sa nu vede în edu­caţ ie numai partea itehnică şi nici numai cea pur teoretica. Ceeace-1 interesează în prima l i ­nie e s t e integrarea omu.ui în ac ­tualitate, — desrobirea lui de toate prejudecăţile şi rătăcirile trecutului, ruperea ituturor sche­melor şi sistemelor prea geome­trice câte î i îngrădeau ş i - i î n ­grădesc spiritul s i canalizarea Iui către albiile vieţii , puternice şi autentice.

rasă , comuni t a t e etnică, perso­nalitate, conducere, lege a n a t u ­rii, hereditate, sânge, pământ, faptă, rang rasial în ierarhia va­lorilor, dreptate socială, educa­ţie corespunzătoare, şi a ş a .ma i d e p a r t e .

DAR SA TRECEM

la ps iho loga p e care o apără autorul nostru. Ea este etnică.

Ce este psihologia etnică? — Se întreabă Ernst Krieck. Răs ­punsul e acesta:

„— dacă membrii unui popor devin, în conformitate cu speci­ficul lor ras.al, obiecft de cerce­tare s a u cercetători în domeniul

Profesorul Ernst Krieck por- ... . . vedere Psdiologiei, atunci stanţa este neşte delà viaţă şl are în

numai viaţa. D-sa e insă naţio-nal-socialist convins ca atiitudi-ne polit că şi vede în naţional-socialism singurul mod de a fi şi via al aşezăr.ior sociale de mâi ­ne. Că aceste aşezări sociale sunt şi vor fi germane înainte de toa­te, e o chestiune pe care Krieck, in calitatea d-sale de neamţ n u o poate neglija, — şi, în afară de aceasta, e firesc lucru ca unei m u ţ i germane ordinea tuiscă să i s e pară mai ordine decâi'. toa­te celelalte în parte sau Ia un loc.

IN NOTELE DE MAI JOS

ne vom opri asupra unei psiho­logii care, nu ne îndoim, va ne­dumeri. In prea tabu însă, şi toc­mai pentru a sto-bUi, măcar în felul acesta, câteva puno^e de reper, credem că este bme sä comunicam, tuturor celor ce лг vrea să cunoască mai de aproape scrierile lui Ernst Krieck, o par­te din operă.

L u c r a r e a lu i de bază este vo­luminoasa Völkisch - pol i t ische Ánh t ropo log ie (Antropologia et-

pregnată rasial ş i etn.c". Cu alte cuvinte: Un german nu poate face decât ps.ho.ogie germană şi delà un german nu se рсГ, obţine decât lezufctate psihologice ger­mane.

Psihologia rasial-etnică por­neşte, deci, delà constatarea „că nici un om luat in pante nu se poate naşte, creşte şi desăvârşi ca personalitate numai prin sine însuşi şi pentru sine însuşi , ci că f.eca.e exista şi v.eţiuujbe n u ­mai ca memora al unei comuni­tăţi emice de viaţa." u>g. ib8).

,Д*гіпсі!ріи1 imaginii e m i c - p o -litice a omului, principiu ca i e e normat.v şi lundamental pentru viitoarea teor ie a conş t i in ţe i (Bewusstseinslehre) sună : . . c o ­rn uni ta^ea cinică este un dat na­tural şi s e desăvârşeşte prin m ş-carea istorică ce porneşte şi e îndrumată de presiaţiun.le crea­toare a l e personalităţilor che­mate".

Krieck critică erorile psiholo-giilor din u.t m c l e trei veacuri şi impaive lovituri directe şi n e -

curenbeior

aparţin tipului recetelor din căr­ţile de gătit, cari, toate, încep cu formula: Se ia. Omul este pr iv i t ca o m a ş i n ă ca r e reac ţ io ­nează aşa sau aşa la anumiie exci ta ţ i i ce i se aplică de un­deva. In viaţa reală însă omul, dimpreună cu conştiinţa sa ac­tuală şi dimpreună cu conşt i in­ţa în curs de d e v e n i r e (Bewuss t -S E I N und Bewuss t -WERDEN) , n u stă sub o sumă de excitaţii intâmplăoare şi arbitrare, ci sub influenţele, încărcate cu sensul lor propriu, ale semeni lor , i a r acte le aces tor s e m e n i se su­pun, toate, legilor ş i normelor comuniiăţii. Psihologia antropo­logică îşi găseşte abia în acestea problematica, prespectivele şi metoda".

Şi mai departe: „Specificul ras ia l n u - l po ţ i sesiza, t n cele d in urmă, pornind delà anumite excitaţii izola-e şi delà anumite probleme izolate, şi nici pornind delà problema aptitudinii de în­vă ţa re si delà vre-o izolată pre-s ta ţ iune a in te l igenţe i , ci o sesi-гегі numai in acrele creatoare dinamice (in d e n bewegenden H-Tvorbr ingungen) , î n s p o n t a ­nei ta tea felului şi direcţiei dt viaţă la cari se adaugă specificul perspect ivei comuni tă ţ i i d impre ­ună cu istoria ei" (pag. 183).

CEEA CE URMĂREŞTE KIEK

e, deci, o psihologie concretă a insului u m a n p r in s în ţ e su .u r i l e vii concre te a le med iu lu i social concret şi v iu . A m repe ta t şi subl in ia t a n u m e c u v â n t u l „con­cret" , ia r aceas ta p e n t r u a ev i ­denţ ia , fie şi p r in r epe t ă r i m o ­deste, că profesorul E rns t Kr ieck nu v e d e nici va loa rea ş t i in ţ fică, nici ros tu l psihologii lor c lădi te pe p r e p a r a t e ana tomice .

ARTURO DAZZI

craţăioare tuturor n i c - p o ^ c a , , i r « a t ca re , cu cete ^ « - - l o g i c e « • f f ^ І ^ " trei părţi aie saie - (Die ѴГлг- ^ ^ ^ L T T T S I к і і с п к ш adtca : R e a l i z a , Das mecan.ste, analiste e t c . i se H a n d e l n u n d die O r d n u n g e n , pe n u n u m a * ^ l c i e a U > e l > româneşte: Acţiunea fi Ordinele, deadreptul, rătăcitoare. •adică Rânduirile, - şi Das E r - Iató, s p r e xemplu, care-l este eunrt astfel de argumentări, «« k e n n e » u n d die Wissenschaft, conv-ngerea în chestiunea proce- cuvine, totuşi, să facem catev^, m traducere: Cunoaşterea şi deetor de cercetare ^ c u testele Ştiinţele — constitue u n fel de „Până in prezent nici omul şi ob ecţiuni. s istem filosofic, — dar sistem ale nici conştiinţa Iul nu au putut fl cărui prinetprf biologice J u n a a - supuse legii izolatorii a experi­mentale se iau la întrecere cu meniului, — retortei spre e x e m -I w e ş e l e pglemice. Krieck e un piu. Psihologia mecanistă şi e x -fbosofU) d e acţiune (!). Ca o i a re per imenta l i insă lucrează con­n u pregetă să d e a pes te c a p sau form acestui рглс .р іи şi cu- a-să dovedească adversa inuti- ceste metode. Procedeul d e cer-ИЫе a istorismelor şi formalii' cetare cu testele imaginează un melor perimate. Cugetarea lui proces mecanic scurt (Kurza-gâlgâie impetuoasă, din vinele blauf), rupt din desfăşurări şi Ю- zultate pozitive. Până la desco-u n c i reo l i tă ţ i concre te şi in te r - taliitate, izolat în mod artificial, perirea al'or i n s t rumen te , psiho-p r e t a t e a td t cât e necesar vieţii. c e e a c e face oa să f^ îndepărtai ă, iogia modernă, chiar şi cea et-Cugetarea lui izvorăşte de pe te- а щ > а pu tu tă , dirijarea vie (prin nc .ras ia lă , nu se poate dispensa r e n ş. p e n t r u t e r e . t ivu cu n a r apercepţie) şi înlocuită prin de ele fără a cădea în vag şl, p u t t a )uoso}a 0ur« :aaa t a u p â ѵ о щ л şi scopul experimentáló- deci, nevalabdl ştiinţ fi ceste. mormane ae cărţi şi n lini>tea r u j u i . După această metodă con- 3. Statisticile şi testele nu ne-cea mai desavarşs .ă a camere i de 8 t j n ţ a € gândită ca o sumă, ca glijează specificul etnic, ci, dini

o construcţie mecanică făcută potrivă, controlate p e " ~

ORICÄT DE ATRĂGĂTOARE

şl oricât de bogate în sugestii unt astfel de argumentări, se ivine, totuşi, să facem câteva,

modeste dar, din păcate, valabile

1. Teoriile profesorului Ernst Krieck pun probleme noi, reale şi urgente pentru vremea de azi. melode ştiinţ fice de investigaţie psihologică.

2. Procedeele d e cecetare psi­hologică prin statistică şi feste sunt tn ziua de azi, s'ngurele mijloace de obţinere a unor r e -

GHIATÄ Biserică (Expoziţ ia i n t e r n a ţ i o n a l ă d e a r t ă d in Venezia)

Străbunii Amestecaţi cu vremea şi cu lutul Dormiţi adânc, sub brazdele surori •—

\ Cum doarme'n rădăcină neştiutul Aducător de roade şi de flori. Nimic din truda voastră. Nici popasul Nu e crestat în ani, cu vre un semn ; Dar eu v'aud prin vreme, aspru, glasul, Când sună'n seară toacele de lemn. Şi vara când arşiţa cheamă ploi Vă simt, străbuni, sub glie, când ridic Bogatul snop hrănit încet din voi, De tremură cu visul vostru'n spic ; Căci chiar la fund, unde se'nchlagă viaţa Atâtor verzi întinderi şi belşugul, Deşi'ngheţaţi, străbuni, voi staţi cu faţa Spre ţarina în care geme plugul.

TEODOR SCARLAT

e vinul dintre cei mai com­plecşi sculptori contemporani din Italia, purtând ca prim semn de •recunoaştere gigan­tismul şi dramatismul, impri­mare bogat compoziţiilor sale statuare. Căci Anuro Dazzi face parte dintre puţinii artişti oare se mai ocupă în epoca noastră de vaste compoziţii decorative, renunţând la atât de obişnuitele, astăzi, busturi, capete, adică la fragmente din ceeace a însemnat odată, no­bila artă a sculpturii. Dacă pictorii se feresc să mai în­ceapă tablouri 'de mari di­mensiuni sau picturi murale a căror desăvârşire cere o viaţă de om, fraţii lor sculptorii au părăsit şi ei operele pur orna­mentale sau compoziţiile care se integrează unei cerinţe ar­hitectonice.

Impresia schiţată fugar pe o pânză sau în lut cere mai mul­tă fantezie, dă mai rrmre li­bertate artistului fără să-i pretindă în schimb, cum face o compoziţie, un prea rafinat simţ al măsurii, al echilibru­lui şi prea multă trudă. Artu-ro Dazzi a înlăturai unele co­modităţi şi capricii proprii ar­tistului de asazi exemplu munca săi. I-au stat in faţă cele mai glorioase opere, a.n studiul

cărora a folosit din plin. Prin­tre realizările sale amintim mausoleul Pa>llanza, mausoleul Iui Costanzo Ciano, statuia sfântului Ambrogio şi, cea mai recentă, alto relieful in­titulat Guistizia Biblica din Puiatul de Justiţie delà Mi­lano.

Compusă din trei episoade,— arhanghelul Mihail care do­boară- pe Lit:ifer, alungarea din Paradis a primilor oameni şi legendara judecată a lui

Salomon — eompsziţia nu pierde din unitate, dar nici nu-si amestecă spaţiile celor trei epocale evenimente. Fie­

care episod rămâne închis tn timpul şi'n spaţiul lui, Шіп-zând totuşi miraculoase ante­ne şi celorlalte. In jurul unui palmier — simbolic arbore al vieţii — personagiile celor trei episoade se alungă, se rotesc, se urmăresc parcă, sunt într'o misterioasă dependenţă : ca şi cum căderea lui uueifer ar fi fenomenul iniţial a>l căderii omului, iar blestemul ceresc aruncat asupra primei perechi de creaturi ar cădea asupra urmaşilor, asupra celor două mame care vin să ceară drep­tate înţeleptului Rege biblic.

Emană compoziţia aceasta o ciudată impresie de statorni­cie, de veşnicie, de eternizată dramă a neputinţei celor ce nu-s în. totul Dumnezeu., Se ascunde parca undeva, nevă­zut cu ochii dar presimţit de suflet, destinul.

Motivele sculpturale, aici ca şi în toate operele lui Dazzi, aduc aminte diferite grupuri plastice pe care tradiţia italia­nă le-a lăsat moştenire ; moş­tenire pe care se grăbesc toţi s'o 'lase necercetwtă, pe ,care Dazzi a întrebuinţat-o cu ti­neresc curaj. Dar arta şi sensi­bilitatea sculptorului din se­colul XX-lea a avut puterea să

i_ a luat ca j , e schimbe Ia jaţă, să le îm-inambaşilor trace în haine noi, să le dea

suflul personalităţii sale.

Căci Arturo Dazzi merită pe de-a'ntregwl denumirea de „ricostruttore" a sculpturii contemporane pe care i-o dă Michèle Biancale, într'un nu­măr recent din revista „Ci-viltà".

CONSTANŢA TUDOR

Cronica plastică

Reflecţiuni pe marginea Biennalei din Venezia A m cet i t c u d e o s e b i t i n t e r e s art ico lul a D - n e i PILLAT. N i m e n i n u contes tă c a -

confrate lu i m e u — î n t r u cronică — I O N l i tă ţ i l e b i n e c u n o s c u t e a l e t ehn ice i d e a-

lucru şt nu ca ar dispreţul, artpt neirvuriAje, etao wuten: tuye-u-ru pure. Dar Grieck nu le recunoa-

ăn astfel de procese scurte şi cari, înlănţuindu-se cauzal şi me.

a n g r e n a n a u - s e p r a c u e t n ener­giile v u a i e . P e n t r u l umea lui n u

şte aderenţa ta via ta , n u ie vede с а п і с > ^ p u t e a f i cerce ta te in

mod anal i t i c DM ţelui său experimentatorul

au va loa re decât lucrurue şi pro- c r e e a z ă d u p ă p o s i b i l . t a t e , şi ce*ele ca r i sporesc şi garaniea- л Ы o '^nsteiaţ ie conformă sco-tă ăesjaşurarea biologica, — tn u i p e n t r u d e s f i ş u r a t e a proce-speţa umana, — a tuturor împ l i ­nir i lor .

Des t inu l , e tn icu l , a r t e l e , s t r ă -dan-i ie omuiu i d e ş t i in ţă , po l i t i ­cul, etc., vreoue să fie confluente, altfel nu au nici un rost de a ji.

Deci pe Ernst Krieck il inte­resează concre tul şi m a i ales in m ă s u r a î n ca re acest concret e plas t ic şi d i r i jabi l in mâini le omulu i , — în măsura în care poate folosi vieţii omeneşt i .

Des igur că d in p a n a u n u i as t ­fel d e cuge tă tor n u a u p u . ui ieşi decât opere ca N a ü o i u u p a . i -t ische Erz -ehung (Educaţ ia n a -fional-politică,), D-ch tung und Erz iehung (L i t e ra tu ră şi educa­ţie), Musische Erz iehung (Edu­caţ ie muzicală) , Deutsche K u l ­tu rpo l i t ik (Politica germană a culturii), S'.aat und K u l t u r (S .a t si cu l tură ; , Die deu t sche S í a a t -s idee (Ideea germană de stat), Völkischer G e s a m t s t a a t u n d n a ­t ionale E r z i t h u n g ( S i a u l etnic to ta l i t a r şi educaţ ia naţională), Wissenschaft , We l t anschaung , Hochschu l re fo rm (Ş. i tnţă , concep -ţie a lumii, reformă a învăţă­mântului superior), Das Natur­recht der Körpe r scha f t en aitf Erziehung und Bildung (Dreptul natural al coporaţiilor la educa­ţie şi cultură).

Toate operele acestea se pot procura delà Armanen-Verlag d in Lipsea .

DAR PSIHOLOGIA

la c a r e n e - a m refer i t m a i sus, const i tu ie u n capitol, şi a n u m e a l 10-lea, d in t r ' o car te a p ă r u t ă a c u m p a t r u a n i şi a n u m e Leben als P r i n z i p d e r Wel tanschauung u n d Problem der Wissenschaft (Viaţa ca p r inc ip iu a l concepţiei a s u p r a l umi i şi ca p rob l emă a şt i inţei) .

Şi în aceas t ă operă , p r e c u m în toa te a le sale, p rofesoru l Kr iech e na ţ iona l -soc ia l i s t ; ceea ce u r ­m ă r e ş t e el să dovedească , e teza că na ţ iona l - soc iaLsmul a r fl a c -tua imen te . unicul Weţtanscha-

colective cinice bine definite, l i se pot a-plica fără risc.

4. Psihologul e psiholog abea d'n momentul in care ştie, — şi aici ps ho Iogia devine, ca şi me­dicina, artă, — să interpreteze just datele obţinute fn mod ri­guros ştiinţif c. Cei ce nu cunosc

eelor psihice. Deaceea va şi că- această artă sunt, cel mult, har-păta, întotdeauna, un rezulrtat nici laboranţi, corespunzător scopului său in­trodus în mod art i ic ia l . Rezul­tatul metodei artificiale e însă, in mod necesar ştergerea şi ne ­garea oricărei individuai i tăţ , a oricărui caracter, oricărei forţe spontane vii, şi a oricărei cohe

5) P s i h o l o g a nu s e rezumă nu­mai la un singur sector şl la o singură metodă, el pot ex'srta a-tâtea psihologii câte aspecte pre­zintă viaţa psihică.

6) Ps hologla etnică e u n do­meniu atât de complex încât nu

ziuni ras a le sau coomun.tare. s e poate lipsi de n o i una dintre Anatomul psihologic caută şi el uneltele * s cercetare ştiinţifică realitatea când taie complexele as-* 2*- Lips'ndu-se însă de ele , vii, când alungă parte a vie (das psihologia etn'că apărată de v l -Lebendge) , nimicind şi negân- gnrosu' profesor Krieck, *ă -d-o. Nu trebuie să ne mire apoi mâne frumoasă, — dar numai făptui că această viaţă nu mai atât, — teoretizare în jurul unei poate fi regăsită nici pe calea realităţi care n e import» pe toţi. aşa numitei ..sinteze',, nici pe ca- TRAIAN CHELARIU

FRUNZETTI apărut în „Vremea" de Du minică 23 August 1942, şi-1 semnalez a-celor care ar voi să ştie cum şi în ce fel s'au prezentat pictorii români la această bine cunoscută manifestare de artă. care este expoziţia „Biennalei" din Veneţia. Sa­voarea articolului o constitue — cred — redarea transparentă sub cizelura fraze­lor a părerilor italiene asupra pânzelor româneşti, fireşte cu interesante caracte­rizări complectate de cronicar.

M'am bucurat mai cu seamă de locul de frunte dat „în fine" pictorilor noştri tineri în fruntea cărora stă H. H. CA­TARGI; dar am văzut cu surprindere şi mâhnită şi indignată — de ce să n'o spun — lipsa elementului femenin reprezentat prin numai două nume. al RODICĂI MA-NIU şi al CECILIEI CUTZESCU-STORCK. Să le fi trecut cu vederea cri­ticul italian pe celelalte — peste poate — să fi rămas indiferentă critica în faţa unui tablou cum ar fi „căluşarii" de MAGDA­LENA RÄDTJLESCU, fosta soţie a lui MASSIMO CAMPIGLI, unul din cei mai reprezentativi pictori moderni italieni împreună cu GIORGIO DE CHIRICO) şi la formaţiunea căruia prin firea sa, ex­traordinar de artistă, a contribuit?

Nu, este absolut imposibil. Nu accept nici calificativul de „neîntrecut" aplicat tehnicei de acuarelă a RODICĂI MÀ-NIU. O seamă de acuarele ale MĂRIEI BRATEŞ PILLAT, ar fi dat Italienilor o idee justă despre prospeţimea şi calitatea viziunii pur-româneşti, aşi zice latineşti

Părinte le Iovinadie Ca şi cum s'ar pregăti' pentru o faptă de

mare însemnătate, cu c-nste şi cu buinâcuv invă se aşează părintele Iovinadie la masă pe scau­nul său cel vechiiu cu speteaza rotundă de lemn; îşi face cruce, îşi netezeşte mai frumos cu mâna părul de peste cap, instinctiv, îş'i mai resfiră barba pe piept, îşi drege glasul şi. fără pnpire, ba cu un fel de sfinţenie începe a lua din mân­cările îngăduite de bine-cuvântata şi sfânta zi a Probajmilor... Nu prea taie cuţisbul căci rugina şi vechimea i-au ros ascuţişul; cu toate acestea părintele Iovinadie, ca şi cum s'ar afla în faţa unui act religios îngrădit de anumite regulle rm-işi îngădue de a rupe ou mâna dán patratuu de pâine neagră; şi cu aceeaşi băgare de seatnă soarbe, cu mâna tremurătoare, borşul din lin­gura veche de tisă roşie, cu oare ar sorbi din lingurinţa de argint sfânta împărtăşanie; furcu­liţa nu poate prinde din peşte mare" lucru in vârful celor trei coarne ale sale, cu toate aces­tea părintele Iovinadie nu împunge de două ori pentru odată... Privindu-1 cum mănâncă, ai zice că-şi face mai mult o datorie decât că-<şi astâm­pără foamea care pentru dânsul pare a fi un lucru necunoscut; iar după ce a gătit gustarea, ridică de pe masă, strânge pentru sară ce a mai rămas, îş. tace catra răsărit închinăciunea de mulţămire cătră D-zeu, şi fiindcă masa a fost prea îmbelşugată, apoi părintele Iovinadie îşi îngădue luxul nevinovat al unui scurt repaos...

(Urmare din pagina I-a) răzămat cu totul pe masă şi cu capul pe mână, rămâne câteva minuta nemişcat şi cu ochii Iul, care de obiceiu se par a privi spre zări necu­noscute, se pironesc de astă dată asupra nucu­lui străvechiu, ce străjueşte cuprinsul său în­treg delà cer pân'la pământ...

Iar în miez de noapte, când părintele Iovi^ nadie, din sfânta sfintelor chiliei sale, răspunde cu rugăciuni singuratice ceasului târziu de utrenie, chipul său se ridică deasupra înfăţişării utmenaşti. Privindu-1 prin geamm strâmt şi în­sufleţit numai de lumina slabă a unei candele cât de drept şi de nemişcat stă cu mâinile îm­preunate spre răsărit şi cu ochii pironiţi în sâ­nul adânc al lui Dumnezeu, o taină neînţeleasă ţi se pare că aruncă peste întreaga lui fiinţă licăririle candelei mute şi o putere peste fire ai zice că se desprinde din încremenirea eestatică a trupului său. Cel ce n'a călcat în calea păcăto­şilor îndreaptă cătră Atotputernicul din inimă curată Şi suflet sdrobit, rugăciunea sa fierbinte pentru cei ce nu mai sunt, pentru cei de veacuri adormiţi întru Domnul, pentru el şi pentru toţi, cei ce ca şi dânsul. în curând vor păşi pe calea celor drepţi.

Şi rugăciunii sale, clopotul cel mare al mă­năstirii îi răspunde din întuneric cu glas pu­ternic si rar şi se cutremură liniştea adâncă a văzduhului de noapte.

CAUSTRAT HOGAŞ

cuarelă a D-nei Maniu, pe alt plan, decât al D-nei PILLAT ; deseori însă prea pu­ţin fluidă, cam pisată, cam îmbâcsită în tonuri închise, cu dese reveniri, în timp ce MARIA PILLAT a avut acum în urmă o gamă de-o adorabilă fluiditate amin­tind faianţele albastre, fapt ce nu poate scăpa unui ochi exersat. Şi'n afară de D-na PILLAT, sunt atâtea alte tehnici de acuarelă, care fără să ştirbească nimic din calităţile tehnicei D-nei MANIU, o pot întrece.

Care să fi fost criteriul pentru alegerea numai, a acestor două doamne ? Faptul că sunt nelipsite de la vre-o expoziţie străină, pistonate şi aşezate veşnic pe pri­mul plan ? Şi ca atare, dând la o parte orice alte element femenin...?!

Natura moartă de importante dimen­siuni, premiată în anul acesta, a OTTI-LIEI NICHIFOR, soţia lui LUCIAN GRI-GORESCU ar fi putut figura — fără tea­mă — alături de temperamentosul ŢU-CULESCU, incandescentul VÄNÄTORU şi chiar-valorosul DAMIAN, susţinând cu delicateţă rolul fineţei, gustului şi interio­rizării femenine, cu o modestie care ori­cât s'ar scuipa pe dânsa (astăzi când fie­care urlă mai tare ca să fie auzit) e totuşi demnă de laudă I...

Ne punem iarăşi întrebarea, care a fost criteriul de alegere, mărginindu-se numai la aceste dftuë pictoriţe, prea bine cunos­cute ? Să ІІ fost vechimea lor, activarea de atâţia ani pe tărâm plastic?! Se prea poate, dar atunci ne-am putea răscula şi noi, acestea care luptăm de un car de vreme..- Hai să ne considerăm edecuri, ciubote vechi, pictoriţe răsuflate ;primim cu seninătate graţioasele epitete, ce pro-jabil colegii noştrii mai tineri ni le re­zervă 'n mintea lor — dar lăsaţi atunci într'adevăr tineretul femenin, noutăţile, trufandalele să-şi aibă locul... Nu le ne­socotiţi — pe tema că pictura femenină este inferioară celei masculine, CĂCI ESTE INEXACT !

Intre LUCIAN GRIGORESCU, ŞTE­FAN CONSTANTINESCU (unu-i dyoni-siac, altu-i apollinic ! Deci înrudiţi pe poalele Parnassului) ION ŢUCULESCU, GEORGE VÂNATORU sunt afinităţi şi asemănări mai mari, de cât sunt între MI-CAELA ELEUTERIADE, MAGDALENA RÄDULESCU, MARIA PILLAT, NUTZI ACONTZ.şi OTTILIA NICHIFOR ale că­ror lucrări „tranşază" complect între ele, Aşi putea să mă numesc şi pe mine — dar nu caut să-mi trag spuza pe turtă — cum s'ar grăbi să mă judece răuvoitorii ; ci numai să dovedesc că din femeile noas­tre pictor, sunt câteva mai independente în manifestările lor, chiar dacă tehnica nu le este încă, la înălţimea celei masculi­ne. In unele cazuri numai (într'altele, le îste superioară !) Independenţa o socotesc, în materie plastică, cel mai de seamă ele­ment pentru formarea şi desăvârşirea ar­tistului.

Sunt şi artiste decedate cum e ELENA POPEA -— a cărei memorie de un an de eând s'a stins nioi măcar n'a fost pome­

nită — sau NINA ARBORE, reprezenta­tive pentru evoluţia picturii femenine româneşti, şi care cu drept cuvânt ar fi putut figura la „Biennală".

Părerea mea diferă de a D-lui Frun-tetti, precum ca să avem la „Biennale" un spaţiu şi mai larg pentru cinstirea picto­rilor noştri. In 1921, la P a r i s , in sala „jeu de Paume" s'a expus o remarcabilă cule­gere de tablouri olandeze, o sală pentru clasici, alta pentru desen, iar a treia pen­tru pictorii moderni. In aceasta din urmă sumedenie de pictori şi — numai un sin­gur sau poate doi „VAN GOGH". Toţi ;eilalţi erau şterşi, morţi, cu tonuri fără vlagă. Floarea soarelui, a lui Van Gogh NUMAI, strălucia ca o nestemată...

O mai dreaptă alegere în elementul nos­tru femenin se impune, a nesocoti pictura femenină românească este o aberaţie, a nu voi să-i dai locul care-1 merită o cri­mă, care mai târziu îşi va da roadele, ce nu vor fi pe placul celor care au înfăp­tuit-o.

LUCIA DEM. BÄLÄCESCU

Nostalgii pentru mâine

( U r m a r e d i n p a g i n a

Este nosta'gia care copleşeşte: a viito­rului, în care nu găseşti nici-un „dacă". Nostalgia înfăptuirilor neînfăptuite, a rea­lizărilor nerealizabile, a lui mâine care nu va fi niciodată.

A fi bătrân cu nostalgii, înseamnă dacă vreţi, a fi poet; dar a fi tânăr cu nostalgii, înseamnă a eşi din armonia vieţii, gonit de revolta nedreptăţii.

Şi nu cunosc nimic mai apăsător decât acest sentiment.

Poate pentrucă nici nu găseşti vre-un vinovat. I I cauţi şi nu-1 găseşti nicăeri, nici în afara ta, nici în tine. Nimic pe care să urăşti, peste care să asvârli răzbună-toarea ta judecată.

Decât poate viaţa care se apără şi nu vrea ca tu să-i poţi afla tainele, aşa cum alţii — asemeni ţie — le-au aflat. Ca o femeie dorită care se dă tuturor şi numai ţie care o visezi fecioară şi zână, nu.

Ca şi pe aceasta, nu poţi urî viaţa. Nu te poţi răzbuna pe ea.

Sunt oameni săraci care n'au decât o singură monedă, o singură bucurie: nos­talgia zilei de mâine, pe care nu o vor a* tinge niciodată.

Deaceea ei nu pleacă dincolo împăcaţi, senini, cu bogăjia amintirilor, ci chinuiţi de datoriile pe care le-au lăsat vieţii.

Chinuiţi de veinţa pe care n'au chel-tuit-o chinuiţi de visurile care n'au avut timp să-i înşele, sbuciumaţi de energia pe care n'au avut timp s'o împrăştie în pă­cate şi iluminări..

COSXIN I. MURGESCU

4 UNIVERSUL LITERAR 29 AUGUST 1942

Ţugulea Cercel este un ratat. Ţugulea Cercel, amploiat în adminis­

traţia judecătorească a unui Tribunal din provincie, este un ratat în cea mai complectă accepţiune a cuvântului.

Ţugulea Cercel, conservatorul corpu­rilor delicte şi al averilor furate, dosite sau moştenite, date în custodia sa, nu a avut parte de nimic.

Ţugulea Cercel a venit pe lume com­plect ratat — un ratai congenital — ba chiar scopul însuşi a± naşterii lui a iest capriciul fatalităţii celei mai atroce din­tre ratări-

Pe tat-său, — paracliser la biserica Iancu Nou, încurcat în nişte dări c o ­munale, mort î n Argentine, pe vapor — l'a pierdut din faşă.

Pe mamă-sa învinuită de oare cari avorturi susTvecte, ş i care şi-a p;erdut_ urma toi, in A i g e n t i n a , pe u n vapor —nu a cunoscut-o din faşă. Em cărtu-răreasă în Dichiu, — ghicea în cafea, descânta de guşter şi punea pahare în mahala.

Ţugulea Cercel a făcut cliasale prima­re 'in opt ani şi cele trei de liceu, în şase.

La două zeci şi doi de ani şi-a ras mustaţa şi în toamnă a intrat în Con­servator.

•La un prim probatoriu, a fost înde­părtat deia academia de declamaţie pen­tru c ă era afon, smead şi... incult !

încotro să o ia ? ! Din patru fraţi, nici unul nu fusese

mai pricopsiit ! Cei miare, da de râpă o fermă în deltă.

Osebit de asta, operase în sciipte nuci coţcării şi Ministerul îi ceruse demisia-Infractorul se încăpăţânase şi atunci statul i-a deschis acţiune penală pentru însuşire de bani pubuci. Lupă puşcărie, omul deLed îşi lăsase barbă şi se înghe-suise într'o dughiană d n guiia „Moşi­lor", botezată „Bodegă şi Ajer.tiv?' cu emblema la „Mielul Blând" şi unde creditul înghiţea debitul.

A desfăcut-o înainte c a autorităţile să-i pecetluiască obioanede şi şi-a luat drumul... în Argentina, рэ vapor !

Altul era n o ü r in Cartojani ! Tăia vite de contrabandă şi ИЬэга la

oamem baete і а ь с u - p u e s t a v i i . A mers ce a mers şi stăpânirea l'a trimis după cel dintâiu — l a închisoare !

După Închisoare, turbă, negoţ, fali­ment şi Argentina, tot pe vapor.

Al treilea a intrat practicant în Jude­cătoria Ocolului din mahalaua de baş­tină.

Se înfipsese băiatul binişor în graţiile judecătorului şi ale împricinaţilor.

Dar îi plăcea-., marea şi orizonturile largi !

Fire contemplativă, de dorul mării şi al valurilor ei, candidatul lia copistărie îşi piăsmuia î n iiecare Sâmbătă seara, citaţii prin care... era chemat deia Bucu­reşti la Constan'ja, ca martor în procese fictive !

Panamaua n'a durat multă vreme şi într 'o seară copilul mării a fost întors de

pe linie, din gara „Vadul Traian" în „Gara de N^rd". •

Cu simţitoare circumstanţe atenuan­te, visătorul infractor a absolvit repe­de termenul de penitenţă şi imediat după expirare, senzitivul ispăşit, insâc-sănat-cu o respectabilă „barb-c—btete-mis", a părăsit ţara pe vtapor pentru... Agentina !

In sfârşit al patrulea şi cel din urmă descendent marcul din i a m J a Ţugu-i_-ş t - ior , de niţaeris martor i a o u ^ - u i stării civile, a jurat strâmb într 'un par-tiaj, pentru a pune în posesie pe un moştenitor inexistent pe un imobil exi­stent

Puşcărie, barbă mare, Argentina ! Consecvent aptitudinilor comoşteni-

ioriior săi de sânge, Ţuguiea Cercel a intrat şi el in... magistratură !

La început, bine înţeles tot ca... prac­ticant !

Spre deosebire însă de predecesorii săi l i i eşa şi spre n e u u m e i u t a şti—or şi a întregului concert de iniţiaţi ai roma­n u l u i cej.0 rpa t iu disparus , pracucan-tui Ţugulea Cercel era poaoaba cmstei şi a o,cug'ainţC"i greiei cancelariei coipur rnor ae ueixte , şi al vaioriior iuiate , dosite sau moştenite aie Triounaiuiui in care s a reiugiat îndată după elimina­rea din conservator.

Ţuguiea Cercei era corect în ţinută, clar in vorbire şi sobru m marnera.

Ţuguiea Cercel încniriase o redingo­tă aeia lUica Lazăr dm „Uliţa Pădu­chilor" pentru a fi mai impecabil în cancelarie-

Şeiu direcţi îl apreciau, îl stimau şi îl iubeau.

i ţu^u-ta Cercel avea trăsătura pre­cisă a condeiului, ca r i t a tea expunerei ş. punctualitatea concepţiei.

Ajutorul de grefă Variam Diogheni-de ii iua de niuata secretai ui sau „par-tbCUMr", — un iei ae topor ae оаье pen­tru negnjateie iui lucrări de birou, ex­trem cte încurcate, cu libertatea pen­tru piUcucant ae а se „învârti" cins­tit cat i-o piăcea, in greiă, în vremea când şeful lua parte la şedinţă şi cu oDiiga^unea pentru secretar ae a-i aa mmuceie la semnat în Camera de Con­siliu şi apoi ia i le trece in jurnalul Grefei.

Pentru acest hamalâc, Ţugulea Cer­cel primea o mizerabilă indemnizaţie lunară, din salariul de franci 146 şi 66 bani al d-iui ajutor de greiă Variam Dioghenidie şi terma promisiune a a-cestuia de a-i da demisia... lui, după ce îşi va lua licenţa în drept la... laşi.

Acordul era perfect.

Ajutorul de grefă Variam Dioghe-nia.e, ac cana cu secretariatul, nu шаі făcea mnnc pentru canceiane.

Îmbracă aoar roba ae atias dăruită de juaecatoiui Jorj Dragăn^scu eşit la pensie, pentru a... compiecia Tribuna-Jui in şeam^eie de aaopţii, contestaţii la executare şi contraven ,iuni v^iute in apei de la juaecâtorie, luând s.mpie note, confuze şi pe cari Ţugulea Cercei Je mtercaia apoi ïn І о і т ш а г е de sen­tinţe tipărite, ducând mai deptirte, în spinare, Ыгоиі supra-încărcat al ajuto­rului ae greiă Variam Diognenidie, pre­cum şi toată hangaraua inuegei grele !

Numai arhivarul Mitache Viasopol nu-i nustuia pe Ţugulea Cercel !

Ţuguiea Cercei i i strica prea multe citaţu m vreme ce c h e i t U i U i a cancela­riei era muit redusă, ceeace obuga pe arhivarul Mitache Viasopol sâ scoaiá din buzunarul său, pentru speze !

Dar practicantul Ţuguiea Cercel avea grija sâ vire pe cete greşite m buzunar şi să le arunce apoi seara, la eşirea din biurou, pe maidanul de din dosul Tri­bunalului-

In lipsa unui candidat titrat, conform legilor în vigoare, practicantul Ţugulea Cercel fu numit copist arhivar în chiar grefa în care slugărise pe nimica tontă, pe ajutorul de gx-efă Variam Diogheni­die, in ciuda arhivarului titular Mita­che Viasopol, care nu mistuia de loc pe noul său ajutor Ţuguleta Cercel !

Aju toru l .de grefă Variam Dioghe­nidie plecă în curând într 'un concediu de doi ani, pentru a-şi da echivalen­ţa bacalaureatului la... Liège.

Astfel că, noul copist-urhivar Ţugu­lea Cercel se eliberă do'ini tiv de ha -malâcul atât de derizoriu iremunerat

de SĂRMANUL KLOPŞTOCK

de viitorul licenţiat în drept Variam Dioghenidie, rămânând şeful mesei de corespondenţă şi informaţiuni, din Gre­fa Tribunalului şi mâna dreaptă a ar­hivarului Mitache Viasopol.

* Vederea se înfăptui în scurt t imp şi

zaiafetul nunţii a avut loc în salonul cel mare delà „Pomul Verde" în Duminica ultimei săptămâni în care cununiile nu sunt încă oprite.

Dar proaspătul cununat şi avansat Ţugulea Сегсэі, încercă grabnic o de­cepţie, la fel cu aceea a demisiei etern irealizabilă a ajutorului de grefă Var­iam Dioghenidie — „mira.sa" avea.. un copil la mahala, ascuns !

Şi asta Га desgustat profund ! Divorţul a durat scurtă vreme —

Ţugulea Cercel fiind „omu" Tribuna­lului.

O a doua însurătoare propusă cu o profesoară din „Delea" în scopul unei ratrapări morale imediate, nu avu un sfârşit mai puţin catstrofal D°ntru crud încercatul cap de masă Ţugulea Cercel ! „Fata"... fugi la amantul ei şi divorţul se înscrise în condic'le p i-măriei în preziua în care o doTnn^i, de curând divorţată, cu o respectabilă avere şi cu destule resturi de frumu­seţe vestite, îi făcut propunerea unui al treilea mariaj, numai pentru cumin­ţenia şi răbdarea lui proverb'iilă !

Traiul se înfiripă într 'adevăr, pro­miţător.

Ţugulea Cercel fu avansat ajutor de gre<"ă în chiar locul d-lui Variam Dio­ghenidie, care, însfârşit îi trimise de-misiunea din Liège, unde renunţase la echivalen+a bacalaureatului pentru a-şi pierde urma în „Lap^ata" cu o t a -psuză de Cajfé-Chantant, buboasă, in­cultă, dar... virtuoasă — aşa îi scria cel puţin fostul lui îndrumător în „ magistratură, într'o scrisoare concisă precaut vârî tă în plicul galben al de­misiei.

Bank monstru în saloanele „ti-zei­lor căsătoriţi" Ţugulea Cercel şi Dido-na Bacnotescu din uliţa Nisipurilor !

Şeasesprezece familii rostogolite pe două imense tablouri de joc, sufocate de muşuroaie monetare şi cupe pline cu condimente şi hipnotice !

Lefşoara lui Ţugulea Cerce;!, chiar aşa mare cât era ea, de ajutor de gre­fă, nu mai făcea faţă-., nevoilor şi Di-dona Bacnotescu, a treia legitimă a lui Ţugulea Cercel, şi cu care chip o isbise, pretindea blană şi casă deschisă.

Şi Ţugulea Cercel se aclimatiza ce­rinţelor.

Femeia aducea oa zestre imobilul din Nisipari, o fărâmă de vemt după o sfoară de moşie în indiviziune la Peş-teana în Dolj, un imens imobil cu fa­brici, prăvălii şi locuinţe în... Argen­tina, testat unei moşteniri la care „mi­reasa" Didona Bacnotescu nu avea vo­caţie, şi... convivi !

Ţugulea Cercel, aporta ca coeficient cotidian compensativ, învârtelile delà cancelaria corpurilor de delicte şi al valorilor furate, dosite sau moştenite, tupeul şi spoliarea pariorilor !

* Dar manoperele nu dăinuiră multă

vreme. Sucoesul descrescu vertiginos, jefui­

ţii se răriră pe nesimţite şi becurile electrice din tavan îşi împuţinară treptat luminile, vărsându-şi ultimele văpăi pe ultimele lovituri infructuoase.

Casa dán Strada Nisipari îşi reluă aspectul mdronosit din epoca văduviei Diidonei Bancnotescu şi conservatorul de averi furate, dosite sau moştenite, Ţuguiea Cercei, r e l i c C i ă ia o ratrapare.

Femeia solicita asiduu o blană, în locul aceleia care se tocea vădit рэ la r e / e r u n şi o casă descmsâ in locui ca­sei care se închidea !

Ţuginea Cercel se abătu pela hipo­drom. Ultimele resurse ale bancurilor cu convivi cte disperaţi şi băuturi ade­menitoare, se topiră grabnic într 'un p.asac de ishltuxâ, d i n t r u n Crn^num care trebuia să consfinţească sau să descalifice un Uerby dubios.

Ţugulea Cercel nu mai dete multă vreme pela Tribunal.

Un aprod veni după chei. Un certificat medical de comple­

zenţă justifică io întârziere... nejusti­ficată !

Un altul prelungi agonia unui simu­lacru de boală.

Casa din Strada Nisipari se afunda tot mai mult în umbră-

— „La urma urmelor ce le-a fost scris ălor patru dinaintea mea, mi-o fi sens la fel şi m.e, murmură convins „pacientul" Ţugulea Cercel prăbuşit într 'un fotoliu de club.

— „Mâine îmi reiau serviciul ! Şi a doua zi chiar, Ţugulea luă în

primire cheile. *

Un bank şi mai monstru aprinse din nou vestibulul din Strada Nisipari.

O cerere formală de concediu pen­tru cauză de boală incurabilă, se în­registra lia cancelaria corpurilor de de­licte şi ale valorilor furate, dosite, sau moştenite, în vreme ce în aimineaţa banckului din nou infertil... o barbă, un cuiăr şi o doamnă, se îndreptau grabnic spre Argentina, pe vapor Í

La inventariul corpurilor de delicte şi al vaioriior furate, üosite, sau moşte­nite, autoritatea constată în procesul veroal al dispariţiei „conservatorului" Ţugulea Cercel, lipsa unui testament olograf pentru un imens imobil, cu fa­brici, prăvălii în... Argentina !

c u aripi u r i e ş e b a t v ă z d u h u l : c i CUJDUI l o i a fost p ă z i t z a d a r n i c . D a r s u s a e t o t u n ztu a u d e p l â n s u l d e p a s a r e — A p o l l o , P a n s a u Z e v s ? — ş i jaiea musaf .r i lor cereş t i , ş i 'nu*'un îarz.u iiuiptaŞuOr u i m i t e p a Er inys r ă z b u n a t o a r e a . Tot o s t i e i Z e v s , a l o s p a ţ i e i d o m n , lut Parjs îi Ш т Л е p e Atrizi. D m pr . c ina muier i i nec ins t i t e s e î n c l e ş t e a z ă bra ţe l e în luptă , g e n u n c h i i s e î n d o a e î n ţ ă r â n ă ş i l ă n c i l e 'ntr'o c l i p ă se s f ă r â m ă l a Grec i ş i l a Tro.eni dec<ptrivă, a ş a c u m Z e v s t o c m e ş t e b ă t ă l i a . D e - a c u m , tot c s - a io s l scr i s s ă fie, a fost I U n i < a h o t ă i â i ă n u s e s c h i m b a ş i ze i i n u - i îndup.ieci Ic- cdtare c u Serile, c u s u s p n e j a u cu l a c r ă m i . Iar no i , bătrân i i с э і fără fo los pentru o ş t i r e a d u s ă ' n l u p t ă d r e a p t ă , r ă m a ş i a c i n e spri j in im în b â t e s ă r m a n e l e puteri c a d e copi l . C ă c i s e v a c a r e u r c ă 'n p'ep'.ul t â n ă r e s t e î n t o c m a i cu-a bătrâni lor , d i r A r e s n u l a e i s e s i m t e b i n e . C e ' n s e a m n â u n m o ş n e a g , c â n d s e u s u c ă frunzişul lui ? El m e r g e 'n trei p i c i o a r e c u v l a g ă d e cop i l ş i r ă t ă c e ş t e p è drumuri, c a u n ѵ і з î n m i e z u l zilei .

D a r tu, o d r a s l ă a lui T y n d á r e o s , r e g i n ă C l i t e m n e s t r a , s p u n e c è e ? C e n o u ă v e s t e - a d u s ă d e v r e u n cra in i c p r e a v r e d n i c d e c r e z a r e , t e - a ' n d e m n a t s ă d o i p o r u n c ă p e n t r u - a i â i e a jer'ie ?

A l t a r e l e tuturor zeilor, a i cerulu i ş i a i p ă m â n t u l u i , a i p ie ţe lor , a i c a s e i ş i-ai cetăţii , s ' a u î n c ă r c a t d e daruri le t a l e . A r d p - e ' . u f n d e n i і эситі іе i sr ' ie i v e n i t e d"n p a l a t e l e r egeş t i ş i f l a c ă r a s e ' n a l ţ ă către ceruri, hrăn i tă d in b e l ş u g d e u n t d e l e m n u l curat ş i b l â n d ş i n e a m ă g i t o r .

Din toate a s t e a , rogu- te , s ă - m i s p u i d o a r ce - i î n g ă d u ' t ş i c e s e p o a t e , ş i suf letul ini-1 m â n t u e d e grijă, c ă e) a c i e chinuit ş i -ac i , c â n d v e d e jer'fale d e t ' n e a p r i n s e , d i n n o u n ă d e j d e a pr inde să- i a l u n g e n e l i n i ş t e a , n e s ă ţ i o s u l ch in .

CORUL

Eu tot m a i a m puteri s p r e - a p o v e s t i c e m a r e preves t i re s ' a r â i a s e c â n d a u p l e c a t l a luptă , în f l o a r e a vârste i . . C ă zeii n e - a u l ă s a t a t â t a v l a g ă ş i tot n e m o i i n s p i r ă pentru c â n t e c .

ESHIL : ORESTIA (u rmare din pag . I)

C e i d o i putern ic i d e s p o ţ i d i n A c h a i a d e c a r e - a s c u i t a t i n e r i m e a g i e a c ă s ' a u îndrepta t către p a m a m u i T i o i e i , c u l a n c e ş i c u braţ răzbunător .

Arunci, l a reg i i s t ă p â n i n d corăbi i d o u i r e g i a i p ă s ă r i l o r s 'arătară , — ş i n e a g r a e r a u r a dintre p ă s ă r i iar a h a e r a a l b ă . І щ р і е ш ш s ' a u ară ia t p e s u s , l â n g ă p a l a t (pe u î ide - i braţul c e r id ică l a n c e a ) ş i -au s fâ ş -a t î n v á z u l tuturora o i e p u r o a i c ă g r e a , c u p u i î n p â n t e c , l ips ind d e v i a ţ ă o ' n t r e a g â s e m i n ţ i e .

U n c â n t e c trist, u n c â n t e c trist rosteşte , d a r ze i i s â n e - a d u c ă n u m a i b i n e .

Proorocul înţe lept a l o a s t e i s p u s e c ă p ă s ă r i l e s u n t c e i d o i Atnz i , c o n d u c ă t o r i cu-o s i n g u r ă v o i n ţ ă , ş i - o s Hei n e t ă l m ă c i m i n u n e a a s t a : „ V a trece v r e m e a , d a r d e s t i n u l a p r i g v a n i m i c i c e t a t e a lui P r i a m ş i bogaţi l e a d u n a t e - a c o l o d e tot n o r o d u l Troiei, a n i d e - a r â n d u l .

N u m a i d e n u s 'ar s u p ă r a v r e - u n z e u ş i n'ar u m b r i i z b â n d a ş i p r ă p ă d u l c e t rebue s ă ѵ і е - а з и р г а TroieL C ă c i p r e a c u r a t a Artemis , d e m i l ă а fost c u p r i n s ă ş i d e - o g r e a m â n i e c ă 'ntraripaţii c â i n i a i ta tă lu i jertfiră b i a t a m a m ă ş i p r ă s l a c e t o c m a i s t a s ă n a s c ă : A r t e m i s urăşte o s p ă ţ u l vulturilor.

U n c â n t e c trist, u n c â n t e c trist ros teş te , dar ze i i s â n e - a d u c ă n u m a i b i n e .

Zei ţa b l â n d a , b i n e v o i t o a r e ş i pentru p u i i le i lor s ă l b a t e c i ş i pentru-a i v ietăţ ' lor m ă r u n t e , îmi cere s ă c i tesc în s e m n e l e d e p ă s ă r i arâ la t e . U n e l e n e - a d u c n ă d e j d i ş l a l t e l e ne l in iş t i .

P e a n , te c h e m , d e t e a m ă c a ze i ţa p e m a r e s ă n ' a s m u t ă vântur i l e prot ivn'ce corăbi i lor n o a s t r e c e s t a u în port în l u n g ă a ş t ep tare , ş i s ă n u c e a r ă A r t e m i s o jertfă ne^c i iu i tă , fără v e s e l o s p ă ţ , a d u c ă t o a r e d e d i h o n i e ş i ca~e T > â m ă - e ş ' e c ă s n i c ' a . In fundul C T s e " s e d ^ s r e s ' e u r a : e a c r e ş ' e n e n a p ă s a t ă «si v i c b r r n ă ş i p e cop i l n u u i tă s ă i r ă z b u n e . " ;

Ast fe l d e s u m b r e prevest ir i ros teş te C a l c h a s c u a l t e l e m a i b u n e l a o l a l t ă , s t ă p â n i l o r ş i c a s e i , l a p i e c a r e .

U n c â n t e c trist, u n c â n t e c trist rosteş te d a r z e ü s ă n e - a d u c ă n u m a i b i n e . Z e v s , Z e v s , o i i c a r e - a r ti n u m e l e t ă u , de- ţ i p l a c e - a c e s t a , e u c u e l ie c h e m , c ă toi a m c u m p ă n i t ş i n u c u n o s c d e c â t p e Z e v s î n s t a r e s ă - m i rid c e p o v a r a s t e r p e i m e l e sufer inţe .

U n z e u a fost putern ic o d i n i o a r ă , c e 'n lupte L e m ă i a d e î n d r ă z n e a l a , d a r într'o zl toţi a u uitat d e d â n s u l . V e n i u n altul d u p ă e l , ş i - a c e s l a sf â r ş , l a r â n d u - i biruit.

Dar o m u l înţe lept , d i n i n i m ă îl l a u d ă p e Z e v s înv ingătoru l . El a d e s c h ' s l a o a m e n i c a l e a d r e a p t ă ş i i - a ' n v ă i a t c ă trebue s ' a . u n g ă pr in sufer inţă l a î n ţ e l e p c i u n e . C h i a r ş l p r m s o m n v e g h i a z ă i n i m a , c ă i n ţ a d u r e r o a s a s â n g e r e a z ă ş i 'n ei p ă t r u n d e , fără v o i a lor, î n ţ e l e p c i u n e a , d a r a l ze i lor c e s t a u în cer l a c â r m ă , p e s t e no i . Astfel, m a i vârs tn 'cu l dintre c e i d o u i c o n d u c ă t o r i a i flotei a r g i e n e , s p r e - a n u n e s o c o t i p e prooroc , s ' a fost făcut p ă r t a ş c u s o a r t a c r u d a în v r e m e c e p e t ă u n u l A u l i d e ' , d e u n d e s e z ă r e ş i e - o r a ş u l H a l k i s , c u p â n z e s t r â n s e ş i deşer ţ i l a p â n t e c , A h e i i - e r a u cuprinş i d e neas 'â^păT.

S e r i d i c a s e u n v â n t d i n s p r e Str imon z ă b a v a n e d o r i t ă a d u c â n d ş i f o a m e t e a în gol ful b l e s t e m a t ş i 'mrorăş ferea corăb'er î lor ş i p a g u b ă l a p â n z e s ! c o r ă b u . în târz ierea pururi p r e l u n g i t ă d u c e a p r ă p ă d u ' n f l o a r e a fner im?' . Atunc ' , în n u m e l e D i a n e 1 , C a l c h a s a d u s s reai lor o d e z l e g a r e m a i î n s p ă i m â n t ă t o a r e c a furtuna, — a ş a d e ' n i - i c o s a ' ă c ă Atrm> l o v i r ă sch ip t ruT ' l e d e p ă m â n t ş ! І а е л т п і е n u l e mai. opriră. M a i v â - s m ' c u l d in геті a tunc ' arâeate : „ G r e a m ' - e s t e soartrr d e m ă ' ^ n o t r i v e s c , g r e f d e o p o t r i v ă rJircă n e cv-«*lă, р п г І і і т Ь т e r s e ! •"чеіе. v o i íer'f'-o ş', 1а аИсгеі тгапа m e a d e tat?!

v o i p â n g ă r i - o 'n s â n g e fec iore ln ic . Q n c e - a ş aiege> tot n a p a s i ă e s t e . Pot e a s a p a - a s e s c c o i a o u e

ş i s a - m i î n ş e l t ovarăş i i a e l u p t ă ? jeriliiui s d a g e d e t e c . o a r ó a a c á s a p o i o i e a s c a ѵап.иг- іе p o a . e , c u nsui ie ţ ire v o i dori omorul , de -ar fi s ' a d u c ă i z b ă v i r e a n o a s t r ă " .

Â3tfel î n c o v o i a t s u b j u g u l s o a r t e i î ş i p l e a c ă f . u n t e a ; g â n a u l n e c u r a t n e l e g i u - t ü s t ă p â n e ş L e m n l e a s e hotărît s â î n d r ă z n e a s c ă toiul . C ă c i or i ş ice n e n o r o c i r e ' n c e p e c u - o n e b u n e a s c ă râ lâc ire , c a r e p a o m l a f a p t a r e a î l îndâr je ş t e . Ş i - a îndrasni t e l s ă - ş i î n j u n g h i e c o p i a lui , c a s ă a i u i e o a s t e a ş i s ă р о . п э а з с а n ă v i l e c u b i n e , da d r a g u l lupte i p e n t r u o f e m e e . Conducător i i dornic i d e r ă z b o i nesocg t i ră rugi le c o p i l e i c e r â n d m i l o s t i v i r e a u n u i tată , şi t 'nerejea- i f e c iore ln i că . Ş" d u p ă c e rostiră s l u ' b a , ta lă l un s e m n f ă c u l a slujitori, s 'o d u c a d e a s u p r a , p e al tare , c a p e - o vi tă . Infăşurată'n vă lur ' , s ' a g ă ţ â c o p i l a d e p ă m â n t c u d e s n ă d e j d e , ş i 'n g u r a e i f r u m o a s ă , u n c ă l u ş (cu s i l n ' c i a m u t ă a unu l frâu^, o ' m p i e d e c a s ă b l e s t e m e p e - а і s ă i . In t imp c e v ă l u r i l e şo frăn ' i c ă z u r ă d e p e t u p u - i l a p ă m â n t , e a s ă g e t a c u och i i rugători p e r â n d p e f 'ecare d i n c ă l ă i , a s e m e n i c u - o i c o a n ă f ă r ă g l a s , c o p i l a c e d e - a i â t e a ori c â n t a s e în c a s a p ă r i n t e a s c ă , l a v r e u n o s p ă ţ , c u l i m p e d e а e i v o c e d e f e c i o a r ă , z ' c ă n d p e o n u l b i n e c u v â n t a t in c i n s t e a ta lă 'u i iubit, l a u r m ă c â n d s e f ă c e a a tre'a î n c h ' n a r e .

C e - a fost a p o i , n ' a m m a i v ă z u i , n u s p u n D a r C a l c h a s n u d ă g r e ş c u h a r u l Iui ş i d o a r c e i care -au p ă ' i m ' t p r i c e p c ' a ş a e drept s ă fie. Vi i torul e v r e m e s ă - l a f l ă m c â n d v a - v e n ' . . N u te l ă s a с и р г п з d e p r e s i m ţ i r i : d e c e s ă g e m i na"n!e d e durere ? El întro b u n a zi o s â s 'arate d e p l i n ş i l a l u m i n a s o a r e l u i . A c u m a n u m a i d e - a r v e n ' i z b â n d a dorită d e r e g i n a , c a r e as tăz i — e a d nt :e to ' i d e r e g e m a i a p r o a p e —-m a i a p ă r ă p ă m â n i u l ţârii n o a s t r e .

T r t t d . d e N . I. HERÉSCU

29 AUGUST 942 UNIVERSUL LITERAR 5

Cronica literară

Episod CARNET de

de Horia Filip de Al. Raicu roman

SOLDAT Tavernáié şi Pelerinul serilor,

poeme ae BEN. CORLACIU

Jioapte sidiană Cerbii tristeţilor purtau în coarne Fânza celei din urmă sfâşieri, împletiţi printre ierburi, scânceau, Sărutând cărarea ultimei îngenuncheri.

Odată, erau liberi, ca Vântul, Fratele lor mai mare, de mult rătăcit. Odată alergau, împroşcând pământul, Şi nimeni serile nu le-a răpit.

In noaptea aceia, apele toate Au veinât împrejurul lor şi i-aiu strâns,

De nimeni văzute, nici ascultate, Apele, apele — <şi cerbii au.plâns.

Cerbii tristeţilor nu s'au mai văzut De-atunci, niciodată, peste Sibiu. Doar .apele, palide, au mai trecut, Intr'o noapte, târziu — ce târziu !

C Â N T E C E NOUI

9 f POLEMISTUL

BEN. C O R L A C I U

Ti t lu l Episod (Edi tura „Tipa­rul Românesc" , Bucureş t i 1942), al r o m a n u l u i d-lui Hor ia Fi l ip n 'a fost ales la î n t âmp la r e . S u b -in t i tu la rea : „ f r agment d e v i a ­ţ ă " p e . ca re au to ru l a c rezut de cuv i in ţă s'o adaoge , n u t r e b u e în ţe leasă c a o precizare n a t u r a ­l istă. Nici oa sens nici ca m a ­nieră , Ep sod-u l d-ilu. Hor ia F -l ip o u v rea să fie „o folie de v ia ţa" . î m p r e j u r ă r i l e vieţ i i d in afară, a le vieţ i i „aşa c u m este", resf râng ecouri ne însemnate , l ipsi te de consecinţe p e n t r u des ­fă şu ra rea r o m a n u l u i , in care şt decorul s a u peisajul fizic este a p r o a p e inexis tent , to tu l p e t r e -c â n d u - s e în p l anu l l ăun t r i c şi a b s t r a c t a l conşt i inţei poves t i ­torului . Es te r o m a n u l „în doi", de t ipu l clasic al lui Adolphe d e Ben j amin Constant .

C u v â n t u l „episod" caltă să fie sugest iv p e n t r u felul d e a fi a l eroufjuii c ă r ţ i , ca re şu i e r ă d e o c iudată Inf i rmitate m o r a l ă : aceea de a n u p u t e a lega — din punc tu l de vedéire a l conşt i inţe i — m o ­men te l e .vieţii lu i n t e r i o a r e i n t r ' o c o n t i g u i t a t e . biograf-ca, imp l i ­când oda tă cu consecvenţa lo­gică Şi p e aceea a unei r ă s p u n ­deri mora l e re t rospec t ive . D i m ­potr ivă , v ia ţa i se înfăţ işează î n t r ' u n fel d i spara t , f r agmen ta r , sub u n aspect episodic, f iecare clipă fiind t ră i t ă p e n t r u con ţ i ­nu tu l ei p ropr iu , au tonom, lipsit de consec in ţe deterrnmaitoare penóru cetóiaüte:

„O cl ipă n u a r e nl inic comun , nic.o i e a a i a i d , cu (.ea u r m ă ­toare" — observă poves t i to ru l în u n u l d in cele m a i acu te m o m e n ­te de criză m o r a l ă pe care i le priciniueşte excesu l d e iniro&pec-V-é. L'uaUnua asfciei: „Juste un egoism al subconş t ien tu lu i , o î n ­ce rcu i re d e p i i n ă a f iecărui m o ­m e n t p e care-1 t ră im. Deaceea, a d e v ă r a t a revolu ţ ie suf le tească t r e b u e cău t a t ă n u ca un c res ­cendo,, ca o succes iune în t imp, ci tocmai în acest in te rva l , în a-ceastă p r ă p a s t i e ne în ţe leasă , d i n ­t re ce»e două c l ipe p e ca re le t ră im" .

N e p u t i n ţ a lui mora l ă îşi p r e ­cizează feiul pa r t i cu la r , c u a-celaş p r . l e j : e s te n e p u t i n ţ a d e a exp r ima , dedusă , d in sfiala d i ­le tantă că expres ia a r pângăr i nil ş t iu ce v i rg in i ta te a unu i conţ inu t sufletesc p i e s u p u s i n e ­fabil . -Aluzia de t o t s t răvez ie d in cuv in te le : „cân ta rea neauz i tă este cea m a i f rumoasă" , c a r ac ­terizează abu l ia m o r a l ă a e rou ­lui cărţ i i . N e p u t i n ţ a d e a e x ­pr ima î n seamnă n e p u t i n ţ a d e a găsi o un i t a t e de m ă s u r ă şi o consecvenţă in te r ioa ră p ropr ie i vieţi sufleteşt i ca re se p u l v e r i ­zează în f r agmen te caleldosco-pice l ipsi te de consecinţe d e t e r -m i n a t o a r e une le p e n t r u a l te le :

„Şi n ' a m p u t u t vorb i Lia! M'am c u t r e m u r a t la gândul că aşi p u t e a fi bana l , că aşi p u t e a Oprim,

î n t r ebu in ţ a c u v . n t e p r e a c o m u ­ne p e n t r u t ine. A m tăcut , cău­tând să găsesc acel c u v â n t de clocot. Da! de clocot Lia! Şi a început s ă - m i vâ jâ ie capul . Vor ­bele se î n t r e t ă i au şi m ă u r m ă ­r e a , f raza că, n u m a i cân/tarea neauz . t a este cea mai f rumoasă. Ce căuta , d e u n d e venea, aceas tă і гага? ş i ce l e g ă t u r ă avea ea cu dor in ţa m e a de a găsi cuvân ­tul dori t? Nu ş t iu! A m s imţ i t însă a tuncea că t r e c u s e m clipa în care, ceeace aşi fi spus , ş i - a r fi a v u t u n sens. Deven i sem f r ân ­tu ră d in al ta , ca re n u avea nici pe d e p a r t e ceva deaface cu cea dintâi . Şi m ' a m înc run ta t , şi am fost t r i s t , t r i s t de tot Lia. Tr is t pen t ru mine , p e n t r u n e p u t i n ţ a mea" .

In te r io r iza rea excesivă a e r o u . lui căr ţ i i , odată cu abuzu l p r e o ­cupăr i i egotiste sun t r ă s p u n z ă ­toa re p e n t r u felul lui de a t ră i an t ic ipa t iv împre ju ră r i l e vieţi i din afară, c a r e - i apa re d e aceea l ips i tă de spon tane i t a t e şi p r o s ­pe ţ ime, ne in t e re san tă , deja văzu ­tă şi de ma i î n a i n t e ş t iută: „ in p a r c n e - a m opr i t p e o banca Bana l ! B a n a l de to t . Şi cerul era bana l de f rumos, d e comun. O seară a ş a c u m a m cet i t d e a t â ­tea or i . descrisă, inc lus iv luna şi tăcerea. . .

A c u m câţ iva an i a m mai s t a t par 'că p e bancă , ma i m u l t e seri . tot a t â t de ş t iu te pe d ina fa ră" ,

Cl imatu l r o m a n u l u i es te şi el determinat In cea mai mare

p a r t e d e nesfârş i te le desbater i l ăun t r i ce în ca r e s e is toveşte sp i ­r i tu l anal i t ic al poves t i torulu i la pe r soana în tâ ia — pe seama că­ru i a se î n t â m p l ă episodul de d ragos te din carte, — fără şansa ges tu lu i ho tă r î t şi bă rbă te sc ca­re să- l mân tu i e din in fe rnu l propr ie i conşt i inţe mora le .

* Poezia n u o p u t e m defini ci

numai recunoaş te . Dacă a r fi a l t ­fel, a r î n semna să p u t e m or i ­când recons t i tu i poezia, d u p ă ce vom fi des făout -o în e l e m e n t e cu p r o p r etăţ i co respunză toare de f ln ţ i e i , formulei s tabi l i te . Dar şi r ecunoaş te rea poeziei n u este posibilă dacă n u a m a v u t ma i îna in te revela t a ei în noi înşine. Cău ta rea poezie începe din cl i ­pa în oa re a m găsi t -o şi doru l de poezie creş te ma i in tens , cu cât n e u r m ă r e ş t e ma i s t ă ru i toa re nositalg'a ei.

î n ţ e l ege rea noas t r ă n u se poate apropia de esen ţa poez ei, odată ce n i s'a da t şansa în tâ ln i r i i cu ea, decât p r ' n t r ' o nesfârş i tă se ­rie de a p r o x i m ă r i succesive. Dar dacă poezia e s t e în aceas tă şansă a întâlniiiri hă răz i t e sufletului pregăibiit să o î n t â m p ' n e , şi n i -căeri în a f a ra ei, a tunci n u p u ­tem vorbi decâ t metafor ic despre o poezie <a na tu r i i sau a r ăzbo u -lui, etic. Insul omenesc fiind u n i ­t a t ea c u ca r e m ă s u r ă m , el es te şi m ă s u r a aces tui luoru al său , a războiu lu i . Fuitem vo.b i a t u n c i despre poez a omulu i în război, ca re este o realltoate, u n fapt d e conşt inţă . Deaceea l a t u r e a d e s -c r ' p t i vă a războiului es te cea ma i pu ţ i n semniiSkativă, aceea p e c a r e o p u t e m fără pagubă n e ­glija.

Aspec tu l aces ta e tatuş. covâ r ­şi tor în Carnet de soldat iBdi-t u r a „Ofar", Bucureş t i 1942), a cărui lec tură Basă impres i a î n ­regis t răr i i unu i f i lm documenta i . . Es te des tu l ma te r i a l poet ic b ru t în belşugul d e sensa ţ i d in c a r t e a de poezii a d- lui Al. Raicu, d a r numa i uneor i poezie, c a r e se d s p e n s e a z ă d e sensa ţ ian ismul exper ien ţe i dlirecte. Nu e nevoe să fi fost pe front ca să r e c u ­noşti poezia u n o r versur i ca a -cestea, c a r e sugerează, totuşi fe- , iul c o m p o r t ă r i omulu i război ­nic: ln beznă, se aud ia răstimpuri

comenzile scurte. Iar fânul căzut pe obraji ni se

pare mătasă. (Răsbo u)

£• în fiecare, o stranie aşteptare. Sufletele ni 's pasăr i călă toare .

(Mişcătoarele mlaştini) Exac t i t a tea dooumeni.ară ' şi1

plas t ic i ta tea notaţ i i lor sun t r e ­marcabi le . Desigur, succesiunea rapidă a înregis t ră r i i împied că să se r e ţ na şi a i t eeva decâ t aspectu l b r ü t sansstJanls t , ca în aceste strofe, ca în m a i toa te poeziile d in C a m e i de soldat:

Mitraliera

Vânătă, bolnavă, încetând orbi. tele,

Sărutată de ploaie, toamna venea, Ca o altă moarte, în taverna mea:

Moartea anotimpului. Măcinat de scurgerea timpului,

La poalele toamnei , m ă tărâm, istovt,

Dement că încă n ' a m m a i mur i t , Trăgând în piept fum de tavernă.

Aspeetu l sp. ial icesc al p o e m e ­lor d- lui Ben. Corlaciu e încă mai prozaic, ma i respingător , dacă g r ada rea negaţ iei poeziei a r e v r e - u n ros t :

Hei, medici, rupţi din coapsa câinilor,

Spălaţi siringa asta, că miroase Şi mai lăsaţi-mi ultimele oase Să le resfir pe perna mâinilor.

(Rugă bolnavă)

S o m n u l e a l bolnavului , pe care nu-1 ma i odihneşte , zori le-i r eaduc a ş t ep ta rea obseda tă de î n t u n e c a t e pres imţ i r i :

Mereu, acelaş somn ne stoarce pleoapele,

ln orice d iminea ţă — aceiaş oră Ne bate 'n piept o altă auroră.

(Ceasul somnulu i )

Ca o in t en ţ i e ceva ma i o rgan i ­zată, în sensu l poeziei, cel p u ţ n SUD a^peciui cw&cripi.v ai. unui pi toresc d e per . fe r . e sordidă , t r an sc r i em aceas tă „S t ampă" :

ln maHalaua mea, cu fete bu'ece Şi cu miros de găini de vânzare, Noaptea se roagă de felinare Să n'o mai sugrume, să plece, să

plece. Decorului nocturn, cu lumini bol­

nave. Ii sur îd t r e i cârc iumi , p i e r d u t e 'n

trei străzi. Femei lunatece — a ş t e a p t ă 'n

ogrăzi, Bărbaţii cu chefuri in ochii sti­

cloşi.

M I H A I NICULESCU

6at rene UITARE

Cometa se desprinde din panopliea zării Şi-argila, în argilă, nu mai musteşte viaţă.

• De undeva, din peşteri, cu degete de ceaţă, Să-şi ţeasă pânza, vine păianjenu 'noptării...

AMURG Se'ntoarce mierla'n codru şi pentru rugăciune, Smerit, îngenunchiază soarele sus pe deal. Domol, apoi, şi tainic, ca un tremol de strune, Porneşte'n lungul văii un înger vesperal...

ACUARELĂ Grea de amurg, pleoapa câmpiei se închide. Stelele, viespi de aur, apar cântând din naiuri. Pătrunde luna'n codru şi'n murmure lichide, Din munţi, călugări negri, visând, pornesc spre raiuri...

TOAMNĂ La porţile Iubirii, privind cum zboară anii, încă mai stă de strajă dorul ca un zăvod. Incoviaţi de vântul ce-i biciuie, castanii Scuipă bănuţi de-aramă pe drumul plin de glod-..

LEONIDA SECREŢEANU

JPo e s i e

Cum creşti — tulpină albă — în ţărmuri ideale Unde din larg vin păsări dz-şi odihnesc aripa, Un semn senin din drumul de zodii triumfale Deasupra ta, de vise, îşi scutură risipa...

Otrava ta unică îmbată şi ne doare; Adânc ne sapă'n carne neadormită rana, Când se deschid în umbră melodice isvoare Ne mângăe blestemul arsurei de pe geană.

Mâinile tale — mari fluturi albi — serile Dincolo de neguri ne cheamă, dincolo de ape; Sufletul primăverii e mai luminos acolo şi tăcerile SuJlt măi аерілпё', de ceruri mai aproape,

Intr'o noapte vom fi singuri, singuri sub ploi; Umbletul tău pierdut în oglinzi se va frânge, Pe lespezile vepiiciei albastre din noi

Cine va mai veghea atunci, cine va plânge''... .

N. VERONESCU

Sunt atât de ciudate aiocste întorto'chiaite căi ale literaturii, încât mă opresc uneori din drum fără ca să-mi dau sea­ma, şi mă întreb dacă toate a-ceste lucruri pe care le văd, sunt aevea sau doar o triată glumă. Ştiu că rostul acestor însemnări este de oale maii multe ori altul, însă nu роіЛе fi un mai bun prilej pentru o clipă de evadare, decât pre­textul medalionului nostru ide astăzi.

La început a fost poetul. Aşa încape povestea, pe cire o ştim, prea bine, cu toţii. II cunoaştem fie din paginile re­vistelor şi aile ziarelor, fie de prin broşurile sau cărţile pe care le-a tipărit. Cu s:iu fără talent, ou sau fără cultură, lu­crul acesta nici nu prea avea importanţă, devreme ce poetul exista. L-am privit şi noi cu luare aminte şi cu interes, ba . ne-am spus chiar la o anumită răspântie că s'ar putea ca şi acest poet, etl ca şi atâţia alţii, să aibă dreptate cu ciobul lui de frumos pe care-1 agită în cele patru vânturi. Au căzut pe masa noasitră plicuri peste plicuri, într'un an şi ceva, de când migălim (şi de. multe ori prea puţin pentru ceeace s'ar putea numi „folosul nostru") în acest colţ cu cântece, рэ oare le vrem noui, în măsura în care tinereţea şi buna cre­dinţă sufletească pot fi aşa. Şi trebue să fie.

Am cunoscut aitât de mulţi poeţi, talentaţi sau netalentaţi, în acest răstimp, incât de mul­te ori ne întrebam dacă se poate ca aitâţi dintre adoles­cenţii mai tineri si mai bătrâni ai ţării, să aibă în vârful con­deiului cu care scriu, petecul de azur care face dinbr'un ba­nal versificator, un poet ds rasă. Dacă ne este îngăduită aici o nucă şi foarte personală mărturisire, vom spune în treacătul foii pe care scriem, că am crezut de foarte multe ori nu mimai în acest talent pe care-1 descifram mugurind, ci şi în febra literelor dm scri­soarea însoţitoare, plină de tainele ţi de neliniştile tuturor oamenilor prea plini de vis şi de întrebări. Cu buna noastră crediinţă, astfel pusă în aer de lume, mi ne prea dădeam sea-, ma că navigam între Scylla şi Carybda, doar într'o subţire caaje de nucă, şi că uneori vârtejurile erau gaiţa să ne a-runce in ochi apa sărată a mării.

Pe aceste drumuri ale poe­ziei şi .ale vieţii, ne-<am Întâl­nit şi cu un poet cure era undeva într'un colţ de ţară. La câteva săptămâni odată, a-veam prilejul să-i cetim slo­va caligrafjcă, rotunjită poate sub cerul Dobrogei sale şi ne bucuram sau ne întristam îm­preună ou el, că lumea si oa­menii (oh, oamenii!) sunt aitâta de răi ş: de uiriţi. Kpunea mili­te de toate tânărul poet şi uneori le spunea atât de fru­mos, încât mă gândeam că un om atât de duios trebue să aibă nu numai foarte mult ta­lent, ci şi foarte multă bună credinţă. Ţin minte, ca şi când totul s'ar fi petrecut doar eri, că mu erau multe scrisori mai aşteptate, decât acelea sorise cu albastră cerneală provin­cială, cu literele ca nişte co­vrigi de susan: dulci, caligra­fice. Poesiile care veneau ?i ele, foarte lungile articole care nu se lăsau aşteptate, toate îmi şopteau că am în faţa mea nu numai un poet ca ei toţi, ci şi un om. Deci nici nu mai aveam nevoe de felinarul lui Diogene.

Dar acum câtva timp, un prieten îmi şopteşte c'un zâm­bet: „Ştii Ies, acela ou slova rotundă ca un covrigel, te ia la rost în cutare foaie a zilei!" Ies nu fusese primul, mi-am spus atunci, şi nu e nici cel din urmă, îmi spun acuma. Scrisorelele lui, poeziile lui,, articolaşele lui. studioarele lui, toate aşteaptă încă pe masa de lucru, să le citesc şi să le dau la tipar. De pildă, -acest „ada­gio", sau altele...

Am plecat înspre un chioşc să-mi cumpăr şi eu, în schim­bul unei piese, o lecţie de stiJ poetic. Dar în nişte aldine şterse, n'am putut să dau de­cât de un ţur de grosolane complimente injurioase, vezi bine, la adresa prietenului de eri, pentru bucuria stăpânului de azi. Şi mulţumit ca în lo­cul unui poet, am dait de un polemist, Nam cotit după colţ spre redacţie, ca să scriu un articol care minte dela titlu până la sfârşit...

ŞTEFAN BACIU

N. B. Mam/uecrisele se trimit la redacţie, menţionându-se pe plic: pentru Şt. B. Şi răspun­surile : Mioara S., L. Trif, Neacşu N., L. S. Cor, S. Zaimf., Ionel Sigh., Melinte V. A., C. Grig.: Nu! Othmar, Cella G., Ileana C, Em. Sut., Ioanichie O.; Altele.

m e a cân tă mereu .

Un val de ruşi e culcat la pământ. Unul se prăbuşeşte cu faţa în sus, Se încioae ca un briceag, fără un

cuvânt. Ne ghemuim ca pisicile, după

fiecare par, In stânga, în dreapta, ai noştri

atacă la baionetă. Ca un talaz sboară grenade o-

fensive. Fug. Pe parapet a rămas o mână

desprinsă şi o baionetă.

Cele două p l ache te de poeme ale d-lui Ben. Corlaciu, pub l ica te la răstim/p de câ teva lun i : T a ­ve rná i é (Edi tura Cadran , B u c u ­reş t i 1941) şi Pe le r inu l ser i lor (E-d i t u r a Alfa, Bucureş t i 1942) aduc aceeaş a tmosferă evoca toa re de câ rc iumă şi spital , în ca re s t ă r u e gus tu l desoompuner i, a l celei ma i j oa se decrep i tud in i fizice şi mora le . Poezia e dincolo de v e r ­sur i le s t ângace — mişcă tor de n e î n d e m â n a t i c e — şi sărăcăc ioa­se a l e s t ihui toru lu i , din care n ' a m pu tea r e ţ ine deocamda tă m a i mul t decâ t un dor ostenit şi de s ­cura ja t , ca o bănu ia lă a r ă s c u m ­pă ră toa re i poezii.

O m ă r t u r i s i r e directă, nemeş t e ­şugită , ca: P ă m â n t u ! acesta e rău şi crud sugerează toa t ă penu r i a poet ică a poemelo r d- lui Ben. Corlaciu.

O b ia tă î n g ă i m a r e în doru l poeziei, obseda tă d e gându l d e s ­compuneri i , a l mor ţ i i , ca în acea­stă «Moarte tavernali":

Pentrucă observăm, în u l t imul t imp, u n deosebit interes pentru teatrul studenţesc pe care unii

socot că-l iniţiază, iar alţii, în­cercând să-l realizeze ar vrea să-i găsească formula cea mai potrivită — ne-am hotărît sa scriem aceste rânduri. Teatrul de care se vorbeşte, există. El a luat naştere nu incidental, ci iu mod plănuit, conştient ?1 încă de la început cu denUmirei ds „teatru studenţesc" în toamni anului 1939, {a Cluj, pe l ângă Seminarul de estetică al facui­tă ţ i i de l i tere şi filosofie. Am. a-vut ocazia, să cunosc toate a-mănuntele care au dus la ini­ţierea Şi realizarea acestui tea­tru, din gura unu ia d in t re cei mai vechi şi mai activi mentori ai acestei înjghebări. Nu mă gândesc să aştern pe hârtie a-ceste amănunte.

De altfel, am fost asigurat că ele vor constitui subiectul unor amintiri, pe care câţiva dintre decanii acestui teatru vor să le lase istoricilor de « m a i târzii i . Ceeace mi-am propus să arăt este că teatrul, a cărui proble- . mă se discută astăzi, nu numai că există, dar s'a realizat la un nivel superior de artă, că s'a uorbi t desp re el m a i mult decât se crede şi că nu a murii. E aşa de uşor ca un teatru studenţesc să dispară odată cu actorii lui, mai ales, când aceşt ia sunt s tu ­denţ i .

Cel dintâi spectacol realizat de Teatrul studenţesc din Cluj a fost „O scrisoare p i e rdu t ă " d e !• L. Caragiale, prezentată publi­cului în 3 Aprilie 1940. Cu ocazia acelui spectacol, în ziarul „Tri­buna" din Cluj (8 Aprilie 1940). apare o dare d? seamă de aproa­pe o pagină: „Ion L. Caragiale la teatrul studenţesc" semnată de G. Sbârcea, din care spicuim • „Trebue să mărturisesc dela în­ceput că spectacolul teatrului studenţesc a fost, din toate punctele de vedere, peste aştep­tările mele... P u ţ i n i sunt croni­carii dramatici care, părăsind un teatru, au putut afirma sus şi -tare că 1. L. Caragiale a fost în­ţeles pe deaintregul. Ci nimic

nu a fost nesocotit din ceeace alcătueşte sâmburele dramatic al lui, că s'a realizat pe to:ue planurile comicul amărui al sin­gurului n o s t r u a u t o r d e t ea t ru , în sensul profund şi nobil al no­ţiunii. Or, iată că mie şi confra­ţilor care au fost prezenţi ia spectacolul şi s ă rbă toa rea stu­denţească de Miercuri seara ni s'a oferit prilejul, atât de preţios de a vedea un Caragiale nefal­sificat în esenţa Іщ in t imă, un Caragiale pitoresc şi sobru to­tuşi, aşa cum es e întreaga lui operă. Un Caragiale evadat în întregime din a ja zisă tradi'ie scenică, al cărui singur rezultat a fost anchilozat în iniţiative şi persistarea în câteva lamentabi­le greşeli. Poate că spectacolul de Miercur i seara a fost, din a-ces. punct de vedere, o experien­ţă îndrăsneaţă şi edificatoare, despre care ss poate afirma că a reuşit'*.

Cu ocazia reprezentaţiei de a doua, apa re în acelaşi ziar din nou o notă elogioasă care subli­niază calităţile interpreţilor şi regia.

In numărul din 14 Apri l ie 19í0 al săptămânalului „Ţara Nouă", din Cluj, Traian Marcu, insis­tând asupra felului cum a Jost interpretată până aci- ,,0 scrisoa­re pierdută" a lui Caragiale, scrie: ,,Te izbeai înto'.deauna de ceva fals care gâtuia emoţia, de o notă forţată care trăda „jocul" în loc să-ţi netezească iluzia rea­lităţii Şi spectacolul se încheia sistematic deficitar pentru Ca­ragiale. Mă ispiteam să cred că aceas tă comedie şi cu ea întreg ieatrul lui Caragiale nu mai co­respunde gus tu lu i vremii n o a s ­tre şi că e menit doar paginilor de antologie şi nu luminilor rampei". Apoi despre spectaco­lul s tudenţesc :

,,Spectacolul din 3 Apri l ie ai studenţilor în luere a însemnat reabilitarea lui Caragiale în scenă, nu prin profesionişti ai teatrului, dar prin cei mai che­maţi să pătrundă sensul etern şi adânc omenesc al creaţiei sale, prin ucenicii porniţi să descifre­ze şi să adâncească tâlcul slovei

româneş t i "

ră, s'a organizat spectacolul de ieri seară..." Sub tilul „Teatrul s tudenţesc din Cluj a în re^ i s -;mt p r i m u l succes" — cronicarul -iarului „Сигеѣ ul" scrie: ,J'ri-mele scene au fost de ajirns ca

Despre profesorul s tudenţ i i interpreţi să сареіг \n-care a regisat p:e?a scrie urmă­toarele : „D-sa a înţeles, cu o rară putere de pătrundere, că pe Сатадіаіе nu t r ebue s ă - l ţ i nem т с . і и ч г і . în formule' arhibanale de teatru, la modă în veacul tre­cut, deci şi-a îngăduit 0 nouă pr ezen'are. revoluţionară pen­tru tradiţia- teatrului romă.iesc. dar tot .atât de fericită şi de bi­nefăcătoare pen.ru Сагадіііг".

Ziarul „Timpul" din 7 Aprilie 1940, sub semnătura Іщ C. Albu, scr ie : „ . . . reprezentarea comediei „O scrisoare pierdută" s'a făcui in condiţiuni care ar onora trupa oricărui teatru de profesionişti". Apoi : „Din lecţiile făcute în sa­la de cursuri şi din analizele ţi contribuţiile fiecăruia, în саагг-le seminarului de estetică literu-

ireaga încredere a asistenţei şi astfel, apoi, timp de trei ore, Î5 lie aproape permanent aplau­daţi".

Credem că, pentru cele ce dó­riam să demonstrăm, spicuirile acestea sunt suficiente. Exis'.ă deci un teatru studenţesc ! Mai mult, trăieşte şi azi. Inaugurat in 1940, el şi-a continuat ac t iv i -latea. Am în faţă programul celei de a doua repreztn aţii, den 1 Iunie 1942, cu „Heidelbergul de

face parle din seria încercărilor Uf. t e a t ru experimental ale Se­minarului de Estteiică delà U-iiiversila.ei „Regele Ferdinand J" din Cluj. Alaiuri ds audîf.i lc muzicale, înjghebate pentru a familiariza studenţimea noastră cu marile creaţii muzicale ul» cultura, şi alături de audiţAle voe ice, concepute ca nişte şe­dinţe experimentale ds poezie, încercările nozsire tta.rale au rolul să dea, celor ce se &imt a-iraşi de problemele dramatice, ocazia de a cunoaşte direct an­grenajul interior atât de compli­cat al scenei. Sub egida grupării „Prietenii Sem.narului de Este­tică", cele trei serii d e încercăr i experimentale de mai sus, muzi-

altădată", spectacol repetat apoi r M e > VOetice, teatrale, trec şi рг-t>i în ziua de 4 Iunie. Programul cuprinde, în afară de distribu­ţie, o succintă prezentare a tu­turor realizărilor de până aci. Tocmai de aceea o redau în în­tregime :

„Reprezentaţia de astăseari

Do a m ne, împărat al frumuseţilor cereşti şi stăpân al farme­

celor necuprinsei firi, iartă-mi slăbiciunea de a ne­socoti întotdeauna ceruil înflorit cu stele şi luceferi, decât&ori mă ispitesc visarea florilor şi gânguritul pnierilor.

In tiipele ocestea de vrajă fugară, gândurile se în-î'twiecă şi alunecă spre genuni de iapită iar poftele ce-mi înţeapă lutul îmL frâng avânturile către zările tale.

Miresmele ierburilor din largul câmpurilor mă îmbată şi brazda reavănă mă chiamă cu prospeţi­mea ei către împărăţia ogoarelor, din care răsar vrăjite, umbrele tremurătoare ale strămoşilor îngro­paţi, atât de păcătos, în amintiri înoptate.

Dar în goană de amurg fumuriu, când lumina se subţie ca mătasa din scame, destrămându-se, mă trezeşte zâmbetul îniurerat al stelei тг іе răsărită în tremurul de ape albastre ale cerului- Şi sufletul se doreşte atunci spre dânsa, pentru a-1 povăţui că­tre curţile tale, Doamne.

Umbrele străbunilor coboară din amintirile înoptate şi cu boraiiigicul iubirilor sfinţite de milă îmi şterg privirile Iimpezimdu-le. Rugăciuni smerite clădesc harnice scara de margarint, prin veşnicia zărilor spre a uşura sufletului urcuşul către împărăteştile tale grădini.

Doamne, fără hotar este dragostea şi fără cumpă­nă bunătatea ta.

Z. SANDU

sie ho ta re le Cetăţ i i Academice, incorporând între animavjriri iu? pe toţi amatorii de frumos. I n i -ţia.L încă la Cluj, teatrul nostru exper imenta l este prima încerca­re de teatru studenţesc perma­nent la noi. Vicisi tudinile vre­mii au întrerupt drumul încjput acolo cu ,,0 scrisoare pierdută" a lui Caragiale. După un răs­timp de chinuitoare aştepări, na regăsim astăzi, în enuZiOsmul de atunci, hotărîţi să continuăm teatrul nostru de amatori pe a-eelaşi drum, pe care ne-am a-vântat la Cluj — Ht ide loe . ' su l tuturor nostalgiilor şi visurilor noastre".

Acestea sunt realizările. Cel ce scris aceste r â n d u r i a avut norocul să vadă „O scrisoare pierdută", nu însă şi „Heidel­bergul de altădată". In trecere prin Sibiu, m'am putut infor­ma asupra ţinutei artistice a spectacolului, fapt care m'a de­terminat să aştern aceste lucruri pe hârtie, mai ales că, din anu­mite motive, despre spectacolul din urmă s'a scris prea puţin.

Asupra modalităţilor şi a for­mulei de constituire a acestui teatru, nu e locul să insist acum. Precizez numai că nu are socie­tari, că nu a cerut subvenţii ţi nu are comite e executive. Din câte am reuşit să aflu, teatrul despre care scriem, ne pregăteşte pentru anul care vine câteva suprize frumoase. Să aşteptăm. Cei cari se gândesc la formula cea mai adecvată a unui teatru studenţesc, să stea de vorbă cu cei dela Cluj.

O. RAUŢI

29 AUGUST 1942

Don JUAN pensionar... de P A U L I . D A N I E L

Vieaţa de toate zilele ne-a obişnuit, — cu toa­tă ţesătura grosolană de proză de care o acuză pe nedreot veşnicii şi incorjgibiiii ei îndrăgostiţi — cu o s'erie destul de respectabilă" de miracole.

In definitiv miracolul se poate reduce, cu pu­ţină bunăvoinţă, la ceiace are esenţial, şi atunci devine despuiat de tcate falsele aureole, o sur­priză neaşteptată. Sub forma aceasta îl întâlneşti la fiecare colţ de stradă. Este condimentul cel mai banal al vieţii citadine şi chiar al vieţii pur şi simplu. Şi este dealtfel în unele clipe uzate şi tocite până la exasperare destul de reconfortant, chiar şi pentru această pirandeliarô compilare care este omul zilelor noastre : să şc;e că totuşi mai poate întâlni ceva neaşteptat, că vidul îngro­zitor al vieţi moderne mai lasă loc şi pentru sur­prize, indiferent care ar fi ele, de vreme ce sub o forma sau alta sunt pline de însăşi conţinutul vieţii acel mult trâmbiţat, „etern omenesc"...

Eternul cmenesc are de altfel, ca tot ce este etern şi mai ales, ca tot ce este cmenesc : apa­renţe, ipocrizii, ascunzişuri, înşelătorii mărunte sau mari. Cine ar bănui, de pildă, eternul ome­nesc figurat prin eterna şi omeneasca înfăţişare a seducătorului Don Juan camuflat cu îngrijire sub forma unui cumsecade şi burtos funcţionar comercial ? Sau fanmecile şi seducerile virile ale unui modern Casanova sub înfăţişarea pirpirie şi ornamentată s'.mbolie de ghetre albe a unui subşef de minister ? Sau în cel mai rău caz sub aspectul ipccrit şi ţesălat al unui modest agent fiscal? Căile inimei sunt multe şi mai ales întor-tochisa*, au cugetat probabil aee-ti incorigibili şi mai ales periculoşi seducători... Sau poate n'au cugetat deloc, pentru unicul şi simplul motiv că nu le stă... în caracter.

Dar rezultatul este acelaşi, cu sau fără cu­getare: omul nostru s'a uitat în oglindă, şi a clă­tinat satisfăcut din cap. S'a supus unei necruţă­toare şi migăloase analize al cărei rezultat final a fost constatarea că la urma urmii n 'are nevoie de prea multă indulgenţă pentru a place. Esté in definitiv ceiace se poate numi „un tip bine". Ba, privind de aproape îşi găseşte chiar o oarecare asemănare cu un anumit actor de cinema, cu care în ceasurile de sentimentală expansiune îl şi asemuia Lenuţa, casieriţa unui cinematograf de cartier, eroina romanticelor, îndrăzneţe-cr şi apuse-or ьа.е t.nereţi. Personagiul nostru şi-a gă­sit vocaţia. Are neîndcelndc pe vino'ncoa şi dacă până acuma femeile n'au dat încă buzna în vizui­na lui de burlac, de vină nu este decât timidita­tea lui, aerul lui modest şi liniştitor de cetăţean în strae de Duminică. Dar toate acestea se vor sonimba irevocabil. Omul nostru îşi ia angaja­mentul soiemn ca începând de mà.ne delà oi a 8 să nu mai n e cumsecaue, să nu mai i:e timid, să nu mai fie modest, ci dimpotrivă îndrăzneţ., se­meţ, sigur de sine. Asta acar place iemeuor, asta le impresionează. Ca debut îşi cumpără cu muite precauyiuni, — căci îl intimidează privirile scru­tătoare şi ironice a i e librarului, — voiumui „Cum se cuceresc femeile" sau „Gh.dul amantmui per-fecf, bâlbâind circumstanţial „că-i trebuie pen­tru un prieten"... Seara ia iumir.a anemică a lăm­pii de petrol se pune pe... studiu. Trebuie sa-şi însuşească în cea mai scurt timp toate temele, toa­te şiretlicurile şi ingeniozităţile uzuale, tinzând la înaltul şi nobilul scop de a cuceri, de a place, de a seduce...

Eroul nostru într 'un târziu adoarme. In noap­tea aceea are o romantică aventură cu o frumoasă necunoscută mascată, care-i strecoară un bileţel parfumat. Se iasă condus de un lacheu gaionat, mut şi respectuos — printr 'o portiţă tainică ce se deschide misterios in faţa iui, printr 'un parc scăldat în clar de lună — şi este introdus în­tr 'un buduar parfumat, unde castelana t remu­rând de iubire şi ernoţiie se aruncă în braţele lui, spunându-i că nu poate trăi fără ei şi ameninţsin-du-1 că — la caz contrar — nu-i rămâne decât să se arunce din turnul cel mai inait al casteiului ca să sfarme nefericirea de stâncile ameninţătoa­re sau să se înnece ca o nouă Virginie în apele spumoase al torentului.

Nu, emul nostru nu va fi atât de nemilos. N'o va respinge, n'o va da pradă morţii. Frumoasa necunoscută îşi uscă fericită lacrimile şi in clipa în care scoate masca şi el are impresia că i s'su deschis porţile raiului, se aud în uşe câteva lo­vituri violente.

— Soţul meu, strigă frumoasa necunoscută pă­lind şi adăugând.: — „Sunt pierdută" şi îi cade leşinată în braţe.

P e eroul nostru îl trec toate năduşelile, vede toate culorile, dar în clipa în care vrea s'o rupă la fugă amintindu-şi de un vechi şi oportun dic­ton românesc, se trezeşte. Constată atunci că bu­buiturile din vis nu erau decât... obişnuitele bătăi în uşe ale gazdei care strigă plictisită :

— Nu te mai secui ocuia, сисше v^usucă ? Ai să întârzii delà serviciu !

Costică se scoală cam întors pe dos. Are — nu ştiu cum — senzaţia că în aventura lui nocturnă nu s'a prea arătat la înălţime. Pe masă volumul „Cum se cuceresc femeile" sau „Ghidul amantu­lui perfect" a rămas deschis la pagina cinci sute. Atunci îşi aminteşte că in definitiv este un de­butant care a hotărît că de astăzi începe o vieaţă nouă. Deci curaj, Costică şi noroc.

Ómul nostru se îmbracă, se bărbiereşte cu în­grijire, îşi alege cea mai frumoasă cravată şi-şi Începe cariera. E încă foarte dimineaţă dar nu e niciodată prea devreme. In tramvai măsoară fe­meile cu un aer blazat, cinic, iron'c. Işi imagi­nează că le priveşte în... crncpcător. E adevărat că femeile nu prea îi întorc r r 'v i r i le dar astă nu e decât vina lor. Ce ştiu ele? Se pricep ele să deo­

sebească un bărbat cu adevărat bine ? Se apropie insinuant de o fată tânără şi blondă care stă sin­gură pe platformă. Ar vrea să-i vorbească dar nu ştie cum să înceapă. Ce spune în privinţa asta „Ghidul amantuxui perfect" ? Acum îşi aminteş­te. Fixând-o insistent — a citit că nu trebuie să-ţi p^eci niciodată privirea în faţa unei femei — în­cepe :

— Mult stimată duduie, inima mă împinge să vă aduc la cunoştinţă că aţi reuşit să-mi produ­ceai auevârâ te palpitaţii. Deaceia mă simt obligat să vă spun că îmi plăceţi foarte mult.

Fata îl priveşte pe jumătate scandalizată, pe jumătate amuzată. 11 măsoară de sus până jos şi-i întoarce spatele ca să nu izbucnească în râs. Cos­tică rămâne perplex. E un caz pe care „Ghidul amantului perfect" nu l-a prevăzut, sau poate că da. Se căsneşte că-şi aducă aminte, dar nu-i vine în gând nicio frază de circumstanţă prin care ar putea trece peste un refuz atât de hotărît. Cam plouat coboară din tramvai, dar până la birou îşi face curaj, spur.ându-şi că la urma urmii Napo­leon n'a debutat prin... victorii. De altfel o servi­toare durdulie cu un harbuz uriaş îmbietor sub braţ i-a zâmbit promiţător. Nu e decât o servi­toare, dar însfârşit e totuşi o femee, şi apoi.... Costică ajunge la birou în cea mai roză dispoziţie dar o săpuneală a şefului pentru întârziere o co­boară repede la cenuşiu. Cele două dactilografe tinere şi drăguţe din birou zâmbesc ironic şi com­pătimitor, dar cor.u Costică îşi aminteşte la timp că este un... Don Juan periculos şi că trebuie să se poarte ca atare. "

Deaceea îşi priveşte cu jicnită superioritate col­legeié, cugetând în sinea lui :

— Las' că vedem noi. O să vie clipa în care mă veţi ruga voi pe mine să vă bag în seamă, dar va fi prea târziu... In genunchi îmi veţi cerşi dra­gostea, dar eu voiu zâmbi absent şi rece în timp ce cele mai frumoase femei mă vor înconjura, se vor bate pe un zâmbet de al meu.

Şi cenu' Costică surâde încrezător acestei vi­ziuni, îşi scoate din buzunare oglinjoara şi se pr i ­veşte admirativ. Fetele îşi dau coate şi pufnesc

în râs. In timpul acesta el hotărăşte să-şi lase o mustăcioară obrasnică şi romantică à la... Clark Gabie. La ora plecăiii Costică propune celei mai drăguţe dintre_ funcţionare, — gândindu-se tot timpul la capitolul respectiv din „Cum se cuce­resc femeile" şi înghiţind in sec de teamă să nu greşească :

Îmi permiteţi, frumoasă domnişoară, să vă acompaniez ?

Fata îl priveşte amuzată pe sub gene, în vreme ce-şi pudrează nasul şi-i răspunde amabil:

— Regret, dar mă aşteaptă logodnicul meu. Şi mizerabila aceea de carte care nu prevede

nicăeri o soiuţie pentru o asemenea situaţie. Sau poate Ьа scăpat lui. O s'o recitească negreşit di-seară. Până una alta, o ia agale pe Caiea Victo­riei, măsurând femeile obrasnic şi admirativ. Din când în când îşi ia curajul în dinţi şi amintin­du-şi că un Den Jaun este mai întâi de toate întreprinzător şopteşte femeilor grăbite cuvinte galante, pe care ele nu le aud, saiu se fac că nu le aud.

— Nu merge aşa, îşi zice omul nostru. Proba­bil că lipseşte ceva. Sau am uitat eu ceva, sau nu le iau cum trebuie, sau ele sunt atât de proaste şi nu mă înţeleg. Sau, poate văd cât sunt de seducător, de periculos, de inaccesibil şi se tem de mine ? Femeile doar sunt fricoase, nu vor să sufere. Da, asta trebuie să fie. Conu' Costică se miră cum nu şi-a dat mai înainte cu ideea în cap. E doar limpede ca ziua. Ce e deci de făcut? Trebuie să le ia mai pe ocolite, mai domol, să nu le sperie. Şi va începe chiar de acum. A ochit repeae o victimă şi îi iese înainte cu un zâmbet modest şi încurcat (fii şiret Costică).

Scuzaţi-mă, duduită, dar îmi pare că vă cunosc.

b'ata îl măsoară de jos în sus. Ochii ei trec peste imacularea feciorelnică a ghetrelor albe, se opresc o clină pe proeminenţa fermecătoare a pântecului, insistă puţin asupra macului roşu şi agresiv delà butonieră. Mai departe nu se încu­metă. Pare că i-a pierit pofta. Apoi îi răspunde răspicat :

— Vă înşelaţi, domnule. Nu vă cunosc ! Şi vrea să o ia înainte. Dar eroul nostru a căpătat expe­rienţă. A devenit mai tenace, mai persistent, nu se mai lasă dus.

— Nu, duduie, nu mă înşel. N'aţi fost Dvs. anal trecut în. stăinătate? V'am cunoscut la Nissa în timpul carnavalului. (Inutil de adăogat că în viaţa lui nu trecuse de Chitila, dar Costică e ra­finat. Când va afla că a fost în străinătate, fe­meile sunt vanitoase, scrie la carte). Dar fata nu se lasă convinsă.

— N'am fost niciodată acolo şi (rnăsurându-1 încăodată) — cred că mai puţin ai fost d-ta. Şi o ia din loc grăbită, lăsându-1 cu buzele umflate.

— Ce ghinion ? Eu sunt de vină, spune Costică.

N'am fost destul de insistent. Asta m'a plăcut la sigur, nu^şi mai lua ochii delà mine. Probabil' că i-am căzut cu tronc şi deaceia a fugit. I-o fi fost frică, sărăcuţa.

Şi-i freacă mâinile satisfăcut şi înduioşat. Ho­tărît, nici metoda aceasta noi dă roadele aşteptate. Poate a minţit „Ghidul a<mantuiui perfect"?-Asta nu se poate. Probabil că omite el ceva. Işi amin­teşte de o frază: „Femeilor le plac oamenii ga­lanţi. Niciuna nu rezistă unui bărbat delicat, pre­venitor, fin, amabil". Dar tot acolo spune ceva ma departe: „Că un bărbat pent ru a izbândi tre­buie să fie cutezător, curajos, viril, sălbatec une­ori..." Cum să facă atunci? După ce să se ia? De­sigur variază ae.a caz ia caz, aeia femeie ia te­mele. Pen t ru una trebuie să fii delicat ca ó mi­moză, aita te cere îndrăzneţ, semeţ ca un corsar. Trebuie bineînţeles să cunoşti femeile, să ştii cum să ie iei pe iiecare m parte. Trebuie să le desci­frezi preferinţele, să le citeşti in ochi dorinţeie, să le pătrunzi in sufiet. Costică oftează resemnat :

— Grea treabă, dar însfârşit. Nimic nu vine delà sine, şi ca să fii Don Juan trebuie să te os te­neşti puţin. L»e a iuei este sigur că piace. A ob ­servat că femeile îl privesc, îl măsoară, îi zâm­besc făgăduitor. Şi ch^ar dacă nu-i privesc d a e c t pe el, ci puţin alături, sau la domnul din spate* o fac din timiditate, din modestie, d:n şiretenie, cine ştie din ce motive. Femeile sunt doar ciudate şi capricioase. Asta a experimentat-o şi el. Atunci, nu te lăsa Costică, fii tare. Arată ce poţi. Costică are noroc. Clasica mănuşe pierdută survenita ca un deux ex machina la răscrucea dezamăgirilor sale îl salvează. Licul nostru a i e spirit de ооьет-vaţie. Nimic nu-i scapă. A ochit mânuşa, a n a i ­ca t-o şi — în clipa uimătoare — işi pune i n j o c privirne cele mai aesmieraàtoare şi giasm cel-mai insinuant.

— Îmi permiteţi frumoasă doamnă să vă rest i ­tui a c e a s L a manuşe, pe care &\i p-emut-o spie i e ­r i cir ea şi bucuria mea ?

Doamna u mui | u rueş te scurt şi pleacă. De da ta aceasta Costică a dat lovitura, bau cel pufm o creae, ceeace este in iond aceiaş lucru, ь а i-a zâmbit, l-a privit duios, lung şi parca i-a lacut un semn, sau poate i s a părut, I N U , nu i s a p a r u t E sigur. ,

— juar dece o fi plecat atât de repede ? Costică se bate peste burta i luminat de o inspiraţie i u ­bită. Asta trebuie să iie. Nu încape nici o indö-iaiă. A plecat fiindcă l-a plăcut, s'a Îndrăgostit de el şi n'a vrut ca el să observe. I-a fost, ru*-şine de bună seamă. Aşa delà рглпа vedere, dea­ceia a piecat, aproape a fugit. A tugit de ei, de pasiunea pe care el i-a insp;rat-o. Astă-sear;â Costică adoarme fericit, înconjurat de femei iru-r-moaşe, care plâng, plâng, învinse de drag,ost.«j nùstuite de pasiunea necruţătoare şi arzătoare, Să-l lăsăm sa aoaimă liniştit. Să nu- i turburăm visele. E şi el in teiul lui un vizionar.

Profesorul mergea alene s p r e liceui militar şt se o u r i a t a d i n nou ia aieMş lucra caia j>e iui.se ca s a - i amaiascâ v » e u ţ a . -

Ite vreun an luase şi oreie de dessn şi c a . i y r u j i e a e la l i ­ceu l de fe ie . Din această c ^u -zâ Marţea şt Smerea avta pu­ţin de ait) gat p e n u u ca nu putuse să-fi aranjeze progra-ѵыіе cum ar fi vrut. Ma,ţea avea pcsnieiè a o u ă ore ia l i ­ceu l a e je^e şi uttimeie două la cel de băeţi. Ѵіпыеа, in-ѵл~.

Tot de цп an însă (.păru­seră primele — ce e drept şi singurele -,— ş i m p t o m e a l e boaiei. î n t â i a c r e z u t ca i se p a r e , pentru că părea nevero­simila o asemenea maladie, dur mai рг urmă, văzând că accesele vin periodic, s'a con­vins că e într'adevăr b o l n a v .

Mergea şi se gândea : — Uite, cam. p'aici, prin

dreptul bisericii m'apucă. Va să zică îndjtă ce ies delà

liceu. O fi din cauza enervă­rii ? Azi, adică, nu m'am su­părat de loc. Nu i-am făcut decât fetii lui Andreescu mo­rală că n'avea creion număru unu, d_ir n u m ' a m supărat. Poate c'o fi deajuns pentru mim, poate nu-mi dau seama în ce hal sunt. Doamne, Doam­ne. Şi păn'acum un an mi-era b i n e . D e ce m ' o fi a p u c â n d m e ­r e u cam prin aceleaşi părţi ale oraşului? Când plec de la fete mă ia cu rău p'aici, prin dreptul bisercii şi când termin l a liceul militar, m'apucă prin faţa prefecturii.'

Şi — aşa, t o t chinuindu-şi mintea oa să deslege problema, profesorul mergea spre liceul militar, ca o cămilă prin de­şert, gândindu-se la oaza feri­cită- care era sănătatea.

— C e faci profesore ? N i c i n u mă mai vezi ?

»— Noroc lancule. Iartă-mă, dar mi-e rău. Mă gândeam la boală si-mi era gându-аіцгеа.

—• D a r ce ai, că pari sănă-t o j ?

— Dragă, ce să-ţi spun, cred că sunt nebun.

— Eh! — Parol. S~u..âa--ă nu sunt

de legat,'nici mult nu mai am. Nu băiatule, e o boală care contrazice oria logică..

— Cvm adică? — Mi se umflă capul.

— C u m ? — Da, da. Mi se umflă ca­

pul. Periodic. — Glumeşti ? — Ce n'aşi da să glumesc...

Păn'acum n'am spus la ni­meni. Mi se părea ca mă fac

de BORIN ILIESCU

— Toate. Bune toate. După ele par'c'aşi аѵга doi ani.

— Dom'le, te-o fi strângând pălăria ?

— C e să mă strănc/f docto­re? O am de trei ani. ~ Şi pe urmă de ce nu mă strânge Lu-

caraghios : să ţi se umfle c a ­p u l jură să se vadă ?! Fă şi tu socoteala. Se poate? Nu. Dar la mine, iacă, se poate.

— C u m m ă , cum se umflă ? : — Se umflă pur Şi simplu. Uite, ecum îl simt umflat. Pare ?

— De loc. Nu ţi se văd nici măcar vinele pe tâmple.

— A ş a e ? Spune şi tu dacă nu sunt nebun!?

— De ce nebun, nene ? Poa-te-i fi avănd un început de ar-t e r i o s c l e r o z ă . Ş t i u e u ? L a doctor ai fost ?

— N ' a m fost. Drept să-ţi spun, mi-era r u ş i n e de ăla. Cum să-i spun: „Doctore, mi se umflă capul ?". Vezi ş i t u ce m i n ă ar fi făcut; cum s'ar fi uitat la mim.

— D u - t e frate la doctor, li fi având cine ştie ce fleac. Iţi dă ceva şi-ţi trece, că'n defi­nitiv, d'da e doctor : s'asculte pe toţi nebunii.

' *•• — Asta e, dom'le doctor :

m'apucă de două ori рг săptă­mână, Marţea şi Vinerea.

— C i u d a t . — Cred şi eu. Dar m'am

controlat. Uite : d'o lună am notat cu sfinţenie de câte ori m'a apucat. Locul, data, ora...

— Curios. — Când plec delà liceul de

fe te , a s i a Marţea, m'apucă prin dreptul bisericii Sfânta Тггі-me. Când plec delà l i c e u l m i -liiiair, r a m -pe l a pr-efecturâ. ;-•

— Analizele ţi le-ai făcut ?

nea, Dumitmca, î n orice altă zi? Doar n'o fi intrând la apă numui Marţea şi Vinerea?

— Dragă profesore, la mme ce să-ţi spun, n'ai ce căuta. Eu

sunt convins că n'ai nimic, că e o părere, dar pemru t m i ş t e a dumuaie, du-ie şi la uxnu' de nerpi. Nu te spuria ş i nu te trece cu firea. &d vezi că fi ăla o să-ţi spună la fel.

— Aşa cum vă spun : Mar­ţea, cand plec delà liceul de fete...

— Şi cu toate astea reflexul r'otular e bun, reacţia pupila-ră, la fel.

— D a c ă v ă s p u n ; p r i n d r e p ­t u l b i se r ic i i . . .

— Şi alte simptome ? — Nimic, dom'le doctor, ni­

mic. Doar sunt om cu cap, profesor, judec, ce n a i b a . Am stat, m'am observat, am scris la carnet. Asta-i tot. Mănânc, b e a u , v o r b e s c , c i tesc — şi p r i ­c e p ce citesc — d a r Vinerea, prin dreptul prefecturii...

— Foarte curios. Iţi măr­turisesc sincer că nu pari să fii ipohondru. La Bucureşti oá consultat pe cineva ?

— Nu. — î n c e a r c ă domnule şi la

profesor. Şi dacă ţi-o spune şi ăla că n'ai nimic, să ştii că aşa e. Eu unul, n'am ce să-ţi dau. Te cred sdravăn.

* Sfârşit de an şcolar. Duminică. Serbare la liceul m i l i t a r , ur­

mată de masă la care iau par­te projesoni şi absotvenf»» с і л -se i a o p t a .

D i s c u r s u r i ocazionale, a ce» leaşi şi acwievft, „siátpii i£e m a m e a i s o c i e t ă ţ i i " , ,,*ă d u c e ţ i f a i m a n u m e l u i de romanţ, „mens sana in c a r p a r « ІИЮА",

e t c . . -La urmă vorbeşte f i premi­

a n t u l : — ...şt pentru că ne despăr­

ţim dejinitiv, noi, absolevnţii clasei a opta, n e - a m g â n d i t ş a терлг&т un rău pe care, fără să vrem, l-am făcut celui mai drag dintre profesorii noştri, profesorului de desen şi cali-grajie.

Am aflat, prea târziu ca să mai p u t e m face ceva, d e b o a ­la ciudată a domniei-sale, boa­lă care-l făcea să-şi s i m t ă c e ­p u l umflat. Noi vă umflam ca­pul, dom'le profesor. Noi Vi­nerea, iar fetele de la liceul număru unu, Marţea.

Şi ca să ne iertaţi, vă ru­găm dom'le profesor, să pri­miţi din partea noastră acea­stă tabacheră. Veţi găsi în ea, gravată, explicaţia.

„Scumpului nostru profesor care ne-a purtat un an cores­pondenţa sub cureaua pălă­riei".

Amintirea lui Caiistrat Hogaş (Urmare din par. l-a)

Deseori, dealungul colindărilor prin coclaurile munţilor, pe un. de-l întâmpina mătrăguna cu „braţele sale albe de femeo vi­cleană", privirea-i rămânea pi­ronită „pe spetele goale şi fugă-Ware ale unei şăgalnice unde, ce se scălda cu o ne ruş ina t ă nev i ­novăţ ie" , s au m â n g â i a „şolduri le goale ale une i s tânci" . Şi tot ast­fel, închipuirea libertină a lui Hogaş nu se sfieşte să-şi desvă-lue apucăturile ştrengăreşti, în personificări şi des tă inu i r i de fe­lul ceior arătate, presărate dea­lungul a t â to r pag in i care î n d r e p ­tă ţesc calif icarea de „păgân" a acestui pasiont admirator al cla­sicismului antic. Evocările mito­logice in cadru l peisagiulut mun­ţilor şi râurilor moldoveneşti, prin frunzişul şi undele cărora închipui rea lui streacoară gra­ţioasele siluete de zeităţi păgâne*, constitue o no'ă caracteristică a or iginal i tă ţ i i lui Hogaş şi vn exemplu Căru'a nu-i putem (i-dăoga decât pe acel al lui Odo-bescu.

. F ă r ă îndoia lă . Hogaş e „cel. ma i p ă g â n " d in t re scri i tori i noş.

tri dar nu un ateu, zeflemitor al credinţe i . Dacă - l revol ta dogma mistificării cărnei — „grosolana eroare", cum îi spunea, potrivit căreia „carnea poate să muşte gura ce-o sfâşie" — şi dacă se simţea cuprins de ,,un fel de milă şi de durere'" văzând „atâta ti­nereţe, atâta v igoare şi a t â t a f ru ­muse ţ e chiar, înmormântate sub inohorîta îmbrăcăminte sacra­mentală" era pentrucă în el vor­bea impulsivul î m b o l d i de îndem­nurile nestăpânite ale simţurilor, aceia care punea „cuvân tu l scris de natură în in imă" , îna in tea „cuvân tu lu i scris în carte". Dar nu numai atât. Mai vorbea în el şi simţul iscoditor al a r t i s tu lu i îndrăgostit de armonii plastice, pe care-l iritau deopotrivă urî­ţenia fizică şi nepot r iv i r i le obser­vate împrejur, intre om şi haina purtată sau îndeletnicirile sale.

Hogaş nu era însă mai puf in sensibil la frumuseţea morală a credinţei t r ă i t ă , , de pildă, cu sin­ceritatea şi deplina candoare a păr in te lu i Iovinadie . Zeflemeaua lui biciuia păcătoş ia trupului ne­volnic faţă da vocaţia harului, An

lipsa căruia maimuţăreşte doar formele goale ale credinţei, dar înaintea copi lu lui îngenuncî i ia i în r ugăc iune , sufletul lui Hogaş nu rămâne nepăsător:

„Când întorsei capul, văzui pe Vasilică îngenunchiat în mijlocul casei, cu faţa spre răsărit, cu mâinile împreunate, cu marii săi ochi pironiţi în văzduh, z i când cu glas tare- o rugăciune de m u l -ţămire cătră Dumnezeu... Şi avea Vasdică nişte ochi aşa de mari, de l impezi şi de nevinovaţi! Şi aceşt i ochi u m b r i ţ i de n i ş te g e n e lungi şi negre, erau p i ron i ţ i at&t de adânc in sânul unui Dumne­zeu necunoscut! In l .niile de m a r ­moră ale fefei s a l e de o i dea l ă frumuseţă, aşa de în t ipă r i t e r a extazul credinţii! îmi încruc işa t mâinile pe piept şi, fără voe,-tn-torsei faţa spre răsărit". (Amin ­tiri d i n t r ' o călă tor ie) .

Am citat aceste rânduri pen­trucă ele relevă cu mai mult re­lief şi cu artă desăvârşită, îndoi­ta natură a talentului lui Hogaş, în compunerea căruia, smţvX plastic al frumuseţii p&gâiié se întovărăşeşte, în deplină şi rară armonie, cu sentimentul nesfâr­şitei g r a t i t ud in i pentru „Dumne­zeul necunoscut", D e m i u r g u l u n e i creaţ i i a t â t de f rumoase .

MIHAI NieULESGÜ

TIPOGRAFIA ZIARULUI „UNIVEBSUL" BUCUEEŞTI, STB, BBEZOIAtfü 23 Taxa poştală plătită în numerar conform aprobării dir. G-le P. T. T. Nr. 24.484.