Erikson considera ca fiecare etapă de dezvoltare este caracterizată prin evenimente şi conflicte, sarcini specifice de rezolvat pe care copilul şi mai târziu adolescentul, adultul trebuie să le parcurgă şi să le soluţioneze adecvat pentru fiecare vârstă sau etapă specifică. Personalitatea individului este un produs al modului cum au fost soluţionate aceste crize sau conflicte. De aceea, aceste stadii de dezvoltare au mai fost numite şi crize de dezvoltare

  Dupa un an, copilul isi dezvolta o serie de abilitati fizice si intelectuale, care ii maresc  libertatea de actiune si de comunicare, de care el este mandru si pe care ar dori sa le exercite cat mai mult.·       Importante sunt abilitatile de a retine si de a da drumul, ca manifestari ale capacitatii de a alege. Copilul invata sa apuce si sa dea drumul obiectelor la momentul si in modul potrivit: apucarea poate fi facuta intr-o maniera benigna sau intr-una ostila,  distructiva. Similar, gestul de a da drumul la ceva poate fi facut in maniera unei relaxari pasive sau, dimpotriva, cu furie distructiva. Ambele prototipuri comportamentale  se pot manifesta pozitiv sau negativ (de exemplu a retine devine ulterior orientat spre a iubi sau a fi distructiv; a da drumul se poate manifesta prin furie distructiva sau indiferenta pasiva).·       Copilul invata sa-si manifeste autonomia, vointa, sa se perceapa pe sine ca persoana. Problema este in ce masura mediul (parintii) permit manifestarea acestei autonomii. "Dresajul la olita" este exemplul tipic de situatie in care copilul este antrenat sa retina si sa dea drumul fecalelor in functe de anumite ore si locuri. Daca parintii lasa copilul sa actioneze in ritm propriu sau, dimpotriva, sunt nerabdatori si furiosi, aceasta va influenta atitudinea ulterioara a copilului. Impiedicand copilul sa-si manifeste propria vointa, parintele ii va imprima o nesiguranta de sine si jena in relatiile cu ceilalti. Desi zona anala este "centrul" acestui stadiu, conflictele nu sunt de natura biologica ci psihosociala.

Rezultate pozitive:Încurajarea din partea părinţilor în această etapă va dezvolta copilului sentimentul de siguranţă şi încredere în sine absolut necesare în viitoarele situaţii-problemă pe care le pot întâmpina în viitor (în stadiile următoare).

Rezultate negative:Dacă dimpotrivă, părinţii manifestă dezaprobare în tot ceea ce fac copiii, mai ales prin ridiculizarea unei fapte, ca de exemplu atunci când copiii mai fac în pat uneori şi sunt apostrofaţi la genul: "nu ţi-e ruşine, eşti băiat mare şi mai faci în pat?" când acesta din urmă va începe să se ruşineze de propriile acţiuni, dar va pierde şi încrederea în propriile decizii.