epurarea apelor uzate industriale

22
Proiect la Protectia Mediului: Epurarea apelor uzate industriale

Upload: ramona-simion

Post on 18-Feb-2015

158 views

Category:

Documents


9 download

DESCRIPTION

Protectia mediului

TRANSCRIPT

Proiect la Protectia Mediului:

Epurarea apelor uzate industriale

PROCEDEE PENTRU EPURAREA APEI

Posibilităţile de poluare a apei sunt multiple, iar numărul substanţelor poluante

fiind foarte mare.

Măsurile de epurare ale apei se iau atât pentru asigurarea unei anumite calităţi

pentru anumite destinaţii, cât şi pentru a se asigura protecţia mediului, când

epurarea se execută la apele uzate.

Epurarea apelor se realizează prin două mari procedee:

1) epurare naturală (autoepurare);

2) epurare artificială, care are la bază aceleaşi procedee ca şi în cazul

autoepurării, numai că tehnologiile de epurare sunt dirijate de către om şi se

desfăşoară cu o viteză mult mai mare.

Epurarea naturală (Autoepurarea) este un proces natural complex de reducere

a impurităţilor unei surse de apă. Fenomenul este mai accentuat în cazul apelor de

suprafaţă curgătoare.

Procesele care au loc în timpul autoepurării sunt de natură fizică, chimică,

biologică, bacteriologică şi depind de următoarele condiţii:

- constanţa fluxului emisiei de substanţe poluante fluxul poate avea o variaţie

zilnică, săptămânală, pe anotimp sau aleatoare);

- diferenţa dintre viteza de propagare a substanţelor şi viteza apei (la diferenţe

între cele două viteze se înregistrează variaţii de flux chiar dacă emisiile sunt

constante);

- condiţii meteoroleogice: temperatură, luminozitate, vânt (se creează curenţi

hidrodinamici cu intensităţi diferite);

- natura substanţelor poluante;

- prezenţa florei şi faunei acvatice.

Epurarea artificială, variază în funcţie de gradul de poluare, substanţele

poluante şi destinaţia apei. Procedeele principale de epurare artificială a apelor

uzate, clasificate după procedeele pe care se bazează, sunt:

1) epurare mecanică;

2) epurare chimică;

3) epurare biologică.

Prin epurarea mecanică se elimină corpurile mari, particulele grele care se

depun sau plutesc din apele uzate. în cazul epurării mecanice, apele uzate sunt

considerate amestecuri eterogene de tipul lichid-solid sau lichid-lichid, iar separarea

acestor amestecuri eterogene se poate realiza prin următoarele procedee:

- prin reţinerea impurităţilor mari; • - în

câmp gravitaţional;

- în câmp centrifugal;

- prin filtrare în medii poroase sub acţiunea diferenţei de presiune. Epurarea

chimică se bazează pe:

- oxidarea chimică în fază lichidă cu ozon sau clor;

- schimb ionic;

- incinerare;

- oxidare termică, cu aer, în fază lichidă;

- catalitiză;

- fotocatalitiză.

Prelucrarea chimică a apelor uzate, se realizează prin următoarele tipuri de

procedee:

- neutralizare;

- oxidare şi reducere;

- coagulare şi floculare;

- schimb ionic;

- prin folosirea catalizatorilor de accelerare a reacţiilor chimice.

Prin epurarea biologică se înţelege procesul de prelucrare a apelor uzate în

urma căruia are loc transformarea impurităţilor organice, ca rezultat al

metabolismului bacterian, în produşii de degradare inofensivi şi biomasă.

Procedeele de epurare biologică a apelor uzate se rezumă la un transfer de

materiale dinspre apă spre celulele vii şi dinspre acestea spre apă.

Epurarea biologică cuprinde două procese:

1) un proces biologic aerob în care sunt implicate microorganisme care necesită

oxigen dizolvat pentru desfăşurarea proceselor metabolice;

2) un proces biologic anaerob în care sunt implicate microorganisme care

folosesc oxigenul din materia organică sau din compuşii minerali (din nitraţi

sau sulfaţi cu formare de amoniac, respectiv hidrogen sulfurat).

După natura procesului biologic, microorganismele se împart în două grupe:

- microorganisme aerobe;

- microorganisme anaerobe.

Microorganismele aerobe sunt folosite la epurarea apelor uzate cu impurităţi

predominant organice şi în procesele de stabilizare aerobă a nămolurilor.

Micoorganismele anaerobe sunt utilizate în procesele de stabilizare a

nămolurilor, la fermentarea lor cu producere de biogaz.

8.4. TEHNOLOGII CURATE DE EPURARE A APELOR UZATE

APLICATE LA COMPANIA APA R.A. BRAŞOV

Staţia de epurare a Municipiului Braşov aparţinând Companiei APA Braşov

este de tip mecano-biologic, asigurând un grad ridicat de epurare a apelor uzate

orăşeneşti.

Apele uzate orăşăneşti, definite conform STAS 1846 - 90, reprezintă amestecul

dintre:

- apele uzate menajere;

apele uzate tehnologice proprii sistemului de alimentare cu apă şi de

canalizare;

- apele industriale;

- apele agrozootehnice;

Toate apele (preepurate sau nu), trebuie să respecte valorile indicate în NTPA

002/2002 „Normativ privind condiţiile de evacuare a apelor uzate în reţelele de

canalizare ale localităţilor", aprobat prin Hotărârea Guvernului României nr.288 din

28 februarie 2002, în ce privesc caracteristicile lor fizice, chimice, biologice şi

bacteriologice.

Staţia se compune din instalaţiile treptei mecanice, cele ale treptei biologice

pentru tratarea apei uzate şi cele pentru prelucrarea nămolurilor.

Procesul de tratare al apei, cuprinde următoarele faze :

1. separare grosieră;

2. separare fină;

3. deznisipare;

4. separare grăsimi;

5. decantare primară;

6. aerare şi tratare cu nămol activat;

7. decantare secundară;

8. evacuare în emisar.

Nămolul primar rezultat în cadrul procesului de separare şi decantare primară

suferă următoarele transformări:

1. pre-deshidratare în instalaţia de îngroşare nămol;

2. fermentare anaerobă în metantancuri;

3. deshidratare în instalaţia de deshidratare finală;

4. transportul şi depunerea în depozitul ecologic.

Procesul tehnologic este monitorizat în flux continuu, în cadrul dispeceratului

staţiei de epurare, ajungând informaţii în timp real despre debite, oxigen dizolvat,

presiune, etc. Pe baza acestor informaţii se conduce procesul tehnologic.

în figurile 8.1. - 8.16, sunt prezentate poze ale unor părţi componente sau ale

unor instalaţii de la "Compania APA R.A. Braşov", utilizate în procesul de epurare al

apelor uzate orăşeneşti.

8.4.1. Treapta mecanică

Schema tehnologică după care funcţionează treapta mecanică cuprinde

următoarele faze:

1. Canale de intrare şi cămine de intersecţie;

2. Grătare;

3. Deznisipatoare;

4. Separator de grăsimi şi distribuitor DO;

5. Decantoare primare şi distribuitor D1.

în figura 8.1. este prezentată o vedere generală a treptei mecanice de epurare.

8.4.1.1. Canalele de intrare şi căminele de intersecţie

Căminele de intersecţie se află amplasate la intrarea în staţie, pe două canale

pe care intră apa de canalizare a oraşului, cu secţiuni de 1400 x 1200 mm, respectiv

1200 x 1200 mm. Cele două cămine comunică între ele printr-un canal cu secţiunea

2000 x 1400 mm (fig. 8.2.).

Pe canalul colector A, după căminul de intersecţie şi bifurcare, se află căminul

de intersecţie cu canalul de avarie, canal care asigură funcţionarea staţiei în regim

by-pass.

In regim normal debitul maxim orar la intrare este de 1620 l/s, distribuit astfel:

810 l/s maxim pe linia I şi 810 l/s maxim pe linia II.

Reglarea debitelor la intrare pe liniile de grătare şi deznisipatoare se face cu

două stavile plane metalice S2 în căminul de intersecţie II, iar în căminul de

intersecţie I cu o singură stavilă plană metalică S1.

în regim accidental, debitul la intrare poate fi mai mare decât debitul maxim

orar (1620 l/s).

în cazurile excepţionale când se depăşeşte debitul de 2200 l/s, surplusul se

deversează în canalul ocolitor. în cazul debitului minim (800 l/s) se dirijează întregul

flux pe o singură linie.

Programul de întreţinere constă în verificare zilnică a etanşeităţii stavilelor şi a

stării funcţionale a sistemelor de acţionare, verificarea lunară a stării garniturilor şi

revizia totală anuală.

8.4.1.2. Grătare

Apele uzate orăşeneşti, conţin unele materiale grosiere cum ar fi: cârpe, resturi

metalice şi lemnoase, materiale plastice, cărămizi şi gunoaie. Dacă nu sunt

înlăturate înainte ca apa să intre în instalaţiile staţiei, se pot înfunda conductele,

canalele, stăvilarele, pompele, schimbătoarele de căldură, orificiile şi ajutajele.

Odată intrate în staţie, materialele grosiere sunt greu de înlăturat şi pot să impună

golirea sau oprirea temporară a instalaţiilor respective. Scopul grătarelor este de a

înlătura accesul acestor materiale dăunătoare pe canale.

Sistemul de grătare (fig. 8.3.) este amplasat în două camere speciale pe cele

două linii, care la rândul lor se ramifică în câte două canale deschise cu dimensiunile

1800 x 1550 mm. Fiecare canal este prevăzut cu stavile în amonte şi aval pentru

izolarea grătarelor sau repartizarea debitelor în funcţie de necesităţi.în componenţa sistemului intră următoarele echipamente :

- 4 grătare rare fixe, cu curăţare manuală, cu distanţa între bare de 80 mm şi

dimensiunile canalului 1600 x 1650 mm;

- 4 grătare dese, cu curăţare mecanică, tip GPM 2000. Acestea au distanţa

între bare de 10 mm, dimensiunile canalului sunt de 2000 x 1600 mm, iar

viteza de deplasare a greblei de curăţire este 0,094 m/s;

- 2 transportoare elicoidale AP pentru materialul reţinut, cu o capacitate de 4

m3/oră. Distanţa de transport este de 7 m;

- 2 prese hidraulice tip HP 250/500 - pentru materialul reţinut, cu o capacitate

de 1,4 m3/oră.

Debitul la intrare în regim normal este de 405 l/s pe fiecare grătar. La grătarele

rare este suficientă înlăturarea deşeurilor reţinute odată la 2-3 ore. Acest material

poate fi spălat şi transportat la rampa oraşului.

La grătarele dese, îndepărtarea reţinerilor se face mecanic cu ajutorul greblei.

Acţionarea acesteia se face în funcţie de diferenţa de nivel amonte-aval indicată de

senzorii de nivel montaţi în canal.

Materialul înlăturat de pe grătare ajunge în transportul elicoidal care

alimentează presa, unde acesta este comprimat, deshidratat şi apoi evacuat în

containerul de gunoi, fapt prezentat în figura 8.4.

Operarea în regim accidental înseamnă un debit la intrare mai mare decât

debitul maxim orar pe fiecare grătar şi posibila apariţie a unor deranjamente în

exploatare, cum ar fi:

- blocarea greblei de curăţire din cauza depunerilor excesive;

- blocarea transportului colector, care necesită intervenţia personalului.

în regim accidental se instituie supravegherea permanentă de către personal

calificat a tuturor echipamentelor pentru intervenţii operative.8.4.1.3. Deznisipatoarele

Deznisipatoarele (fig. 8.5.) au rolul de a reţine granulele anorganice cu

diametrul mai mare de 0,2 mm, viteza de sedimentare a mineralelor fiind mai

mare decât viteza de sedimentare a materiilor organice.

Viteza orizontală maximă de curgere a apei în deznisipatoare este 0,3 m/s,

iar cea minimă 0,2 m/s.

După ce trece prin grătare, apa brută este condusă la două deznisipatoare

orizontale, unul cu 4 canale pe linia I şi celălalt cu 3 canale pe linia II. Ambele

deznisipatoare au suprafaţa transversală parabolică.

Pentru izolarea fiecărui compartiment s-au prevăzut 7+7 stavile cu acţionare

electrică, amplasate în amonte şi respectiv, în aval de deznisipator.

Nisipul depus pe fundul compartimentelor din beton este evacuat cu un

sistem airlift, amplasat pe câte un pod curăţitor care execută o mişcare dus-întors

în lungul deznisipatoarelor. Aerul necesar pentru sistemul airlift este asigurat de

câte două suflante LUTOS DITL 401 pe fiecare pod. Amestecul aer+apă+nisip

este evacuat într-un jgheab lateral prevăzut cu strat drenant, guri de scurgere şi

ferestre de preaplin prin care apa revine în deznisipator.

Periodic nisipul din jgheab se încarcă cu ajutorul unui graifer într-un container

şi trimis la rampa de deşeuri.

în regim normal, debitul la intrare este de 600-900 l/s pe fiecare compartiment,

iar cantitatea de nisip în suspensie nu depăşeşte 2 m3 la 100000 m3 de apă.

Forma şi modul de amenajare a camerei de distribuţie şi a celei de împreunare

sunt concepute în aşa fel încât să asigure o viteză de.curgere apropiată de viteza de

curgere din canalul de legătură pentru evitarea turbioanelor şi a zonelor de stagnare

în deznisipator.

în caz de necesitate, se poate recurge la reducerea vitezei de circulaţie a apei

în deznisipator prin mărirea numărului de compartimente folosite. Dacă se constată

că în nisipul evacuat există cantităţi mari de substanţe organice se reduce numărul

de compartimente folosite. Această măsură împiedică aerarea apei, implicit

determină reducerea activităţii biologice.

8.4.1.4. Separator de grăsimi şi distribuitor DO

Căminul distribuitor DO

în acest cămin apele uzate sunt amestecate şi distribuite în mod egal la cele 3

grupuri ale separatorului de grăsimi. Distribuţia şi măsurarea debitelor se face cu

ajutorul a 3 deversoare montate la acelaşi nivel. Apa este deversată în trei

compartimente, fiecare corespunzând unui grup de două cuve ale separatorului de

grăsimi.

Separatorul de grăsimi

Această instalaţie are rolul de a separa materialele mai uşoare ca apa (grăsimi,

uleiuri) aflate sub formă de pelicule şi în emulsie din apele uzate prin flotare

pneumatică.

Separatorul este compus din şase cuve cuplate câte două, fiecare având

dimensiunile L x B x H = ( 2 0 x 4 x 2,7) m. Apa uzată este adusă la fiecare

grup de câte două cuve prin câte o conductă Dn = 1000 mm. Separatorul de

grăsimi prezentat în figura 8.6. este prevăzut cu insuflare de aer de joasă

presiune (0,3-0,4) daN/cm2 prin ţevi perforate amplasate pe fundul bazinului.

Aerul necesar flotării este furnizat de suflantele LUTOS DITL 60 T.

Parametri tehnologici:

- timp efectiv de staţionare, t = 8,4 min;

- încărcarea superficială, u = 32 m3/m2 h;

- debitul specific de aer insuflat q = 0,5 m3 aer/ m3 apă uzată/h.

Procesul tehnologic constă în trecerea apei uzate deznisipate prin cuvele

separatorului, unde viteza orizontală se micşorează la (1-3) cm/s. Bulele de

aer introduse la partea inferioară a cuvelor interceptează bulele de grăsimi şi le

ridică la suprafaţă sub formă de pelicule sau spumă. Grăsimile se acumulează

pe lateral, de unde sunt colectate de lama racloare pentru grăsimi şi evacuate

în jgheabul colector de grăsimi, situat în capătul aval al separatorului. De aici

grăsimile se evacuează cu ajutorul unui graifer la rampa de gunoi. Grăsimile,

uleiurile şi celelalte substanţe colectate în separatoarele de grăsimi, nu sunt

recuperabile, fiind foarte poluante.

Apa degresată iese din separator printr-o conductă din oţei cu Dn=800mm şi se

deversează prin intermediul unui cămin intr-un canal colector care comunică cu

distribuitorul D1 al decantoarelor primare. Jgheabul de grăsimi este spălat cu

ajutorul unei conducte ce transferă apă caldă de la centrala termică.

în regim normal, debitul maxim orar la intrarea în separatorul de grăsimi este

de 1620 l/s, repartizat în mod egal pe fiecare din cele 6 compartimente (Qcomp =

270/s). Evacuarea grăsimilor se face alternativ dintr-un compartiment sau altul de 2-

3 ori în 24 ore sau mai des în funcţie de conţinutul în grăsimi al apelor uzate.

în regim accidental, pot apărea diferite deranjamente, datorate depăşirii

debitului maxim la intrare (1620 l/s), a cantităţilor medii de grăsimi şi produse

petroliere în apele uzate, dar şi a unor eventuale defecţiuni ale echipamentelor sau

ale alimentării cu aer. Defecţiunile în funcţionarea echipamentelor mecanice şi

electrice se pot preveni prin efectuarea riguroasă unor revizii şi lucrări de întreţinere.

Normativul P 28-64 pentru proiectarea staţiilor de epurare mecanică ce

deservesc peste (50-60) mii locuitori prevede obligativitatea separatorului de grăsimi

la staţiile care au decantoare radiale şi, în orice caz, la staţiile ce au şi treaptă

biologică.

8.4.1.5. Decantoare primare şi căminul distribuitor D1

Căminul distribuitor D1 (Distribuitorul D1) are rolul de a distribui debitele pe

cele 4 decantoare primare.

Decantoarele primare (fig. 8.7.) servesc la reţinerea prin decantare a

particulelor cu diametru de peste 10~4 mm.

Staţia de epurare a Municipiului Braşov este dotată cu patru decantoare

radiale cu diametrul D = 35m, din care 2 decantoare sunt cu următoarele

caracteristici:

- adâncimea utilă : 3,30 m;;

- volumul util: 3300 m3;

- încărcarea de suprafaţă la debitul de 4001/s : u = 1,52 m/h;

- timpul de trecere la debitul de 400 l/s : t = 2,2 h.

Celelate 2 decantoare au următoarele caracteristici:

- adâncimea utilă : 2,0 m;

- volumul util: 1880 m3;

- încărcare de suprafaţă la debitul de 400 l/s : u = 1,52 m/h;

- timpul de trecere la debitul de 400 l/s : t = 1,28 h.

Apa uzată soseşte la decantor printr-o conductă Dn = 800 mm de la

distribuitorul D1. Intrarea în decantor se face în corpul central de unde apa trece

în spaţiul de decantare printr-un perete cu fante

Apa decantată este colectată într-un jgheab. Pentru a ajunge în jgheab apa

trece pe sub un perete semiscufundat care reţine spuma şi eventualele grăsimi şi

apoi peste deversorul reglabil.

Grăsimile şi spuma reţinute la suprafaţa apei sunt colectate într-o pâlnie

metalică de unde sunt evacuate într-o cameră colectoare de grăsimi. Evacuarea

apei spre bazinele cu nămol activat se face printr-un canal deschis cu lăţimea de

1m.

Colectarea nămolului sedimentat pe fundul decantoarelor se face mecanic (cu

podul raclor), iar evacuarea nămolului se face intermitent, prin sifonare. Conducta

de nămol are diametrul de 250 mm.

Regimul de funcţionare (continuu sau intermitent) a podului raclor depinde de

volumul de nămol depus. O curăţire totală a fundului decantorului durează circa 2

ore. în regim normal, debitul maxim pe zi la intrarea în decantoarele primare I şi II

este de Qmax- 324 l/s, iar la intrarea în decantoarele primare III şi IV de 486 l/s.

în regim accidental, pot să apară o serie de deranjamente, cum ar fi:

- nămol plutitor;

- conţinut greu şi mirositor;

- decantare excesivă în canalele de intrare;

- distrugerea braţelor cu lame racloare;

- evacuarea dificilă a nămolului etc.

8.4.1.6. Staţia de pompare a nămolului primar SP1

Staţia are rolul de a pompa nămolul primar din decantoarele primare în

metantanc (fig. 8.8.). Staţia este dotată cu :

- 2 pompe de nămol Fiygt CT 3170 MT (debit nominal 155 m3/h);

- 2 pompe Flygt CT 3152 MT (debit nominal 230 m3/h) pentru apa în exces;

- un mixer Flygt 4600 în bazinul de nămol.

Pompele pentru vehicularea nămolului primar spre metantancuri pornesc

alternativ (una în funcţionare şi cealaltă în rezervă). La fel funcţionează şi cele două

pompe pentru apa în exces. Pompele de nămol şi cele pentru apa în exces

funcţionează în regim automat, pornirea şi oprirea acestora fiind comandată de

senzorii de nivel maxim şi minim situaţi în bazinele de nămol şi apă. Mixerul Flygt

4600 este destinat omogenizării nămolului primar şi funcţionează periodic, pornirea

şi oprirea acestuia fiind comandată de senzorii de nivel.

8.4.2. Treapta biologică

Treapta biologică are în componenţă:

1. distribuitor bazine de aerare;

2. bazine de aerare cu nămol activat;

1. cămin distribuţie decantoare secundare;

2. decantoare secundare;

3. canale de evacuare în emisar

8.4.2.1. Bazine de aerare şi distribuitor bazine de aerare

Distribuitorul la bazinele de aerare se compune din două deversoare, câte unul

pentru fiecare grup de două decantoare primare.

Distribuitorul la bazinele de aerare are mai multe roluri :

- distribuie debitul de ape uzate la bazinele de aerare (Qmax / zi=1620 l/s);

- distribuie pe timp de ploaie debitul de mai sus la bazinele de aerare, iar

surplusul deversează şi se evacuează în canalul de evacuare, (Q deversat =

4420 l/s);

- descarcă, în caz de avarii, cu ajutorul a două stavile întregul debit influent.

Procesul de epurare biologică se efectuează în bazinele de aerare şi în

decantorul secundar. Bazinele de aerare sunt construcţii destinate aerării unui

mediu favorabil pentru activitatea intensivă de înmulţire şi hrănire a

microorganismelor aerobe componente ale nămolului activ. Acest mediu, conform

normelor de exploatare, trebuie să conţină oxigen dizolvat în cantitate de 1-3 mg/l,

conform NTPA 003.

Epurarea biologică se realizează în 3 bazine în care aerarea se face

pneumatic, prin dispozitive cu membrană elastică, difuzoare FLEXAZUR D 32, care

produc bule fine, dispuse pe toată suprafaţa radierului. Dimensiunile utile ale

fiecărui bazin sunt : (62,5x25x3) m, iar volumul total al celor 3 bazine este de 14000

m3.

Procedeul tehnic utilizat la epurarea biologică cu nămol activ la staţia de

epurare Braşov este distribuţia fracţionată, care prevede introducerea frontală a

nămolului activat şi introducerea fracţionată a apei prin vanele de perete din

lungul bazinului de aerare, fapt prezentat in figura 8.9

Apa uzată este condusă şi distribuită în mod egal în cele 3 bazine prin

intermediul unor canale de distribuţie prevăzute cu stavile la intrare. Distribuţia

fracţionată a apei în bazin este asigurată de amplasarea în lungul canalului de

distribuţie a 18 guri de scurgere. Aerarea se realizează pneumatic, prin

dispozitive cu membrană elastică, 2376 de difuzoare Flexazur D 32, care produc

bule fine, dispuse pe toată suprafaţa radierului.

Aerul comprimat este furnizat de staţia de suflante Hibon - (3 bucăţi în

funcţiune şi una de rezervă), fapt prezentat în figura 8.10.

Acestea au un debit maxim de aer de 6100 m3/h, la o presiune de

400mbar, cu o putere instalată de 110 KW.

Ieşirea apei aerate (fig. 8.11.) se face prin deversarea peste lama

deversoare reglabila, cu ajutorul cărora se reglează nivelul apei în bazin. De

aici apa aerată curge spre decantoarele secundare.

Aerarea este folosită pentru a transforma în nămol sedimentabil

substanţele nesedimentabile aflate sub formă fin divizată în suspensie

coloidală sau dizolvate. în procesul de epurare biologică substanţele

biodegradabile conţinute în apa uzată sunt degradate cu ajutorul

microorganismelor din nămolul activ recirculat şi încorporate în flocoane de

nămol, care se decantează apoi în decantoarele secundare.

în principiu, se urmăreşte ca indicele de nămol (volumul flocoanelor de

nămol activ din bazin corespunzător unui gram de materii solide în suspensie,

uscate la o decantare de 30 min) să fie de (50-150) ml/l.

Dacă nămolul este „bolnav", adică indicele de nămol creşte la circa 200

ml/l se introduce în bazin clor (circa 10-20 mg/l).

Tot ca o problemă importantă este nitrificarea excesivă a nămolului prin

utilizarea de către bacterii a oxigenului din nitraţii dizolvaţi. în acest caz se

introduce o cantitate mai mare de nămol în decantorul secundar şi se reduce

aerarea.

Valoarea pH-ului din nămol constituie un parametru puternic limitativ; nămolul

trebuie să aibă un pH cuprins între 7 şi 7,5. Corecţia mediului se face cu soluţie de

carbonat de calciu.

Pentru ca procesul de epurare biologică să aibă loc este necesar ca apele

uzate să nu conţină substanţe inhibatoare peste limitele admisibile, fapt prezentat

în tabelul 8.1.

Pe lângă aceste concentraţii limită, mai trebuie îndeplinite câteva condiţii:

- pH-ul optim al apei uzate să aibă valori de 7-7,5 (limita inferioară 6.5 şi limita

superioară 8.5);

- temperatura optimă a apei uzate să se încadreze în ecartul de (10-25)°C

(limita inferioară 5° şi limita superioară 37° C.

Gradul de epurare realizat în bazinele de aerare depinde de mai mulţi factori:

- timpul optim de aerare (2-3) ore;

- concentraţia de nămol (cantitatea de microorganisme constituite în flocoane

de nămol ce participă la procesul de epurare)-CN max = 3 kg Su/m3;

- încărcarea volumetrică (cantitatea de substanţă biodegradabilă raportată la

voi umul bazinului) -IOB max — kg CB05/m zi;

- încărcarea masică (exprimă dependenţa dintre încărcarea volumetrică şi

concentraţia de nămol)-l0N max = 0,1-0,3 kg CB05/kg Su* zi;

- concentraţia de oxigen = 1,5-2 mg 02/l ;

- indicele de nămol.

Tabelul 8.1. Concentraţiile limită ale substanţelor toxice în epurarea biologică prin

procedeul cu nămol activat (după Liebmann).Nr.crt.

Denumirea substanţei chimice Modul de exprimare

Concentraţia toxică limită

1 Alchil sulfurat Substanţă activă 7-9,5 mg/l

2 Alchil sulfat Substanţă activă 50-100mg/l

3 Arsenaţi şi arseniţi As 0,7 mg/l

4 Alcool etilic C2H5OH 15 mg/l

5 Clorură de bariu BaCI 1 g/l

6 Acid hidrocianic, cianură CN 1-1,6 mg/l

7 Pirocatechină C2H4(OH)2 0,5-1 g/l

8 Compuşi ai cadmiului Cd 1-5 mg/l

9 Clorură de calciu CaCI2 20 g/l

10 Clor Cl2 0

11 Cromaţi, acid cromic, sulfaţi de crom

Cr 2-5 mg/l

12 Produşi neionici sintetici Substanţă activă 9-100 mg/l

13 Denitrofenoli (N02)2C6H3OH 4 mg/l

14 Compuşi ai fierului Fe 100 mg/l

15 Formaldehidă HCHO 800 mg/l

16 Gaze impure % in volum în mg fenol/l

0,5-1 mg/l 50 mg/l

17

18

Hexametilentatramina (CH2)6N4 2 g/l

Hidrochinonă C6H4(OH)2 600 mg/l

19 Compuşi ai cuprului Cu 1 mg/l

20 Clorură de magneziu MgCI2 16 mg/l

21 Sulfat de magneziu MgS04 10 mg/l22 Clorură de sodiu NaCI 8-9 mg/l

23

24

Sodă caustică, hidroxid de potasiu, var, sodă

PH 9-9,5

Sulfat de sodiu Na2S04 3 g/l

25 Tiocianat de sodiu CNS 36 mg/l

26 Compuşi de nichel Ni 6 mg/l

27

28

2930

Fenol (pur) C6H5OH 250 mg/l

Pirogalol C6H3(OH)3 500 mg/l

Rezorcinol C6H4(OH)2 2,5 g/l

Acid hipocloros, fosforic, sulfuric

PH 5

31 Hidrogen sulfurat H2S 5-25 mg/l

32 Compuşi ai zincului Zn 1-3 mg/l

în regim accidental pot apărea perturbaţii de funcţionare, cum ar fi:

creşterea densităţii nămolului, creşterea indicelui de nămol, ridicarea nămolului la

suprafaţă, formarea spumei, cazuri în care se efectuează procedee specifice de

remediere.

8.4.2.2. Decantoare secundare şi distribuitoare

Căminele distribuitoare pentru decantoarele secundare D3 se compun din 2

cămine de vane Dn = 1000 mm cu ajutorul cărora se pot izola pentru reparaţii

bazinele de aerare şi decantoarele secundare, fără întreruperea procesului

tehnologic al staţiei de epurare.

Decantoarele secundare (fig. 8.12.) sunt construcţii destinate separării prin

decantare a apei epurate de nămolul activ .

în cadrul staţiei de epurare Braşov există 5 decantoare radiale cu diametrul

de 45 m, înălţimea utilă de 3,5 m, cu evacuare hidraulică.

Principalii parametri ai fiecărui decantor sunt următorii: debitul - 324 l/s

(1166,4 m3/oră), suprafaţa de decantare - 1420 m2, volumul util - 5600 m3, timpul

de decantare - 4,8 ore şi încărcarea superficială - 0,82 m/oră.

Accesul apei în decantoare se face printr-o conductă de oţel Dn 1000 mm,

amplasată sub radierul decantorului şi se deversează printr-o pâlnie în partea

centrală, de unde apa este dirijată radial spre periferia decantorului.

Apa decantată este colectată de un jgheab dreptunghiular (fig. 8.13.),

amplasat pe circumferinţa decantorului. Accesul apei în jgheab se face prin

intermediul unor deversoare metalice reglabile, de formă triunghiulară, amplasate

pe ambele părţi ale jgheabului. Jgheabul se continuă printr-un cămin colector, de

unde printr-o conductă, apa epurată este evacuată spre emisar.

Nămolul în suspensie este decantat şi colectat printr-o instalaţie cu sucţiune

amplasată pe podul raclor, care evacuează nămolul într-un jgheab colector

mobil. Din acesta, prin sifonare, nămolul este introdus într-un jgheab inelar, de

unde este evacuat printr-o conductă spre un cămin de nămol situat lângă

decantor. Din cămin nămolul pleacă gravitaţional spre staţia de pompare nămol

activat. Viteza periferică a podului raclor este de 0.036 m/s, iar puterea instalată

de 2x0,37KW.

La golirea decantorului se pune în funcţiune sistemul de epuisment pentru

coborârea nivelului freatic, întrucât apele freatice exercită o presiune ridicată

asupra învelişului decantorului. în regim normal, debitul la intrare în fiecare

decantor trebuie să fie Q max = 342 l/s.

în regim accidental, deranjamentele apar când debitul la intrare în decantor

depăşeşte Q max şi CB05 al apei la ieşirea din decantorul secundar este mai

mare de 10 mg/l.

8.4.2.3. Canalele de evacuare în emisar

Evacuarea apei epurate se face prin două canale: unul vechi (tip clopot

1800/1140) şi un canal cu Dn = 1500 mm din tuburi din beton armat. Debitul

maxim la intrarea în canale este Q max = 1620 l/s.