Genul Escherichia Shigella

Genul - Klebsiella

Genul Serratia

Genul Enterobacter

Genul Citrobacter

Genul Salmonella

FAMILIA ENTEROBACTERIACEAE. CARACTERE GENERALE Taxonomie Aceasta familie reprezinta o grupare taxonomica foarte bine dezvoltata insumand 28 de genuri, dintre care 23 sunt de interes medical uman. Genul Escherichia si Shigella au fost reunite intr-un singur gen; genurile Klebsiella, Serratia, Enterobacter, Citrobacter au fost extinse cu un numar cosiderabil de specii, iar genul Salmonella a fost restrans numai la 2 specii: Salmonella enterica (cu 6 subspecii) si Salmonela bongori. Bacili scurti, Gramm negativi, nesporulati, imobili sau mobili prin 1. Definitie prezenta flagelilor. Nepretentiosi din punct de vedere nutritiv, cresc peptona, in prezenta bilei. pe medii cu

2. Habitat

Fermenteaza glucoza, sunt oxidazo- negativi, produc catalaza si reduc nitratii in nitriti. Enterobacteriaceaele colonizeaza in mod normal intenstinul omului si animalelor (1g fecale contine 1010 enterobacterii), raspandindu-se larg in mediul ambiant: sol, apa, alimente, plante. Specii din genul Escherichia, Klebsiella, Enterobacter, Serratia, Proteus sunt in mod curent prezente in mediile naturale participand in ecosisteme de reciclare biologica. Unele specii precum Salmonella enterica serovarul Typhi, serovarul Paratyphi A sau serovarul Paratyphi B se regasesc numai la om, care rarissim poate polua apa, solul, alimentele. Bacili Gramm negativi care nu se pot diferentia prin microscopie optica, la unele genuri germenii sunt imobili (Shigella, Yersinia, Klebsiella) la alte genuri germenii sunt mobili cu cili peritrichi (Salmonella, Proteus), nesporulati, unele specii pt detine capsula (Klebsiella). Germeni nepretentiosi, datorita bogatului echipament enzimatic pe care-l detin se cultiva usor pe medii obisnuite (bulion simplu, bulion glucozat, agar nutritiv, agar sange). In mediul lichid, formele S tulbura uniform mediul, fara depuneri, pe cand formele R tulbura in grade diferite mediul sau il lasa limpede cu inel, val si depozit pe fundul eprubetei. Pe mediile solide, formele S formeaza colonii de 2-3 mm, rotunde,

3.Caractere morfologice

4.Caractere de cultura

bombate cu suprafata neteda si marginile regulate, iar pe medii cu sange incorporat unele tulpini pot dezvolta hemoliza. Formele R dezvolta colonii de 2-3 mm, rotunde, plate cu suprafata rugoasa si marginile neregulate, unele tulpini pot dezvolta hemoliza pe mediul cu sange. Formele M pentru speciile capsulate, dezvolta colonii de 4-5 mm rotunde, bombate cu margini regulate si tendinta la confluare. Sunt specii Serratia, Enterobacter care po dezvolta colonii pigmentate. Sunt germeni aerobi, facultativ anaerobi. Sunt foarte importante permitand identificarea Enterobacteriilor. In cadrul identificarii preliminare se utilizeaza sistemele multitest: TSI (Triple Sugar Iron) asociat cu MIU (mobilitat, indol, uree) sau cu MILF (mobilitate, indol, lizina, fenilalanina) care permit diferentierea principalilor germeni enteropatogeni implicati in patologie sau sistemele microtest, cu un pret de cost mai ridicat, care le fac mai putin utilizabile in tara noastra in acest moment. Identificarea preliminara permite incadrarea in gen si specie. Identificarea de certitudine presupune diagnosticul biologic, serologic si tipizarea (bacteriofagica, bacteriocinica, biochimica, la antibiotice, moleculara, genetica) permitand incadrarea de specie si tip. Sunt oxidazonegativi, catalozopozitivi, reduc nitratii in nitriti. Utilizeaza fermentativ glucoza cu producere sau nu de gaz. Germenii patogeni sunt lactozonegativi, iar cei conditionat sau ocazional patogeni sunt lactozopozitivi. Sunt germeni rezistenti in mediul extern: sol, apa, alimente, elemente de mediu spitalicesc, obiecte, etc. Inactivati de caldura, substante dezinfectante in special clorigene in concetratiile uzuale. Sensibili la actiunea antibioticelor, este necesara totusi antibiogramei. a. Lipozaharidul (LPZ) efectuarea

5.Caractere biochimice

6. Rezistenta in mediu, la agenti fizici, chimici si biologici

7. Structura antigenica

Caracteristic microorganismelor Gramm negative, este format din: - lipidul A, responsabil de activitatea toxica - prezent la toate enterobacteriile. De el se ataseaza: - polizaharidul format dintr-un miez (core) similar la toate bacteriile Gramm negative si o serie de unitati terminale repetitive care difera de la

specie la specie (antigenul O). Antigenul O este asimilat cu notiunea de endotoxina, este termostabil si rezistent la alcool. Fata de antigenul O apar in general anticorpi din clasa IgM. Pot exista: antigene O comune (Escherichia coli-Shigella), pot exista reactii incrucisate intre Escherichia colli, Klebsiella, Providencia, Salmonella. Anumite structuri antigenice O de la Escherichia coli reactioneaza incrucisat cu structuri antigenice izolate ale Genului Vibrio si cu structuri antigenice de grup sanguin. b. Antigenul H Prezent la nivelul flagelior (inexistent la speciile imobile), este de natura proteica, este mai antigenic decat antigenul O. Poate masca antigenul O. Fata de antigenul H apar anticorpi din clasa IgG. Anticorpii anti-H imobilizeaza bacteria, atenuand virulenta microorganismelor mobile, fiind se pare cauza aparitiei variatiei de faza la Salmonelle. Variatia de faza este proprietatea bacteriei de a altera exprimarea unui anumit tip de antigen flagelar.

c. Antigenul K Este extern antigenului O si este prezent la bacteriile capsulate. Este un antigen de natura polizaharidica, partial stabil la temperatura. Este implicat in patogenitate, favorizand rezistenta la fagocitoza a bacteriei si contribuind la invazivitate.

d. Antigenul Vi (antigen de virulenta) Prezent la Salmonella typhi, face parte din categoria antigenelor de invelis ale bacteriei, cu structura polizaharidica, implicat in scaderea complementului seric, leucopenie. Capacitatea de multiplicare intramacrofagica a Salmonellei poate

masca antigenul O. Clasificarea antigenica a enterobacteriilor indica adesea prezenta fiecarui antigen: Escherichia coli O 55: K5: H21. e. Exotoxine elaborate de anumite specii (toxina Shiga) Enterobacteriaceaeele, din punct de vedere a patogenitatii se pot considera: - cu semnificatie patogena certa: Salmonella, Shigella-Escherichia (fenotipurile diareigene si uropatogene), Yersinia. - cu semnificatie conditionat patogena: Citrobacter, Enterobacter, Escherichia (cu alte localizari decat intestinale sau urinare), Klebsiella, Morganella, Proteus, Providencia, Serratia.. - cu semnificatie ocazional patogena: Cedecea, Hafnia, Kluyvera, Leminorella, Pantoea, Tatumella, Yokenella. Germenii conditionat patogeni si ocazional patogeni au semnificatie etiologica doar in prelevatele necontaminate (LCR, puroi din cavitati inchise), in rest implicarea lor cauzala trebuie argumentata clinic si de laborator. In patogenitate detin roluri importante:

8.Caractere patogenitate

de

a. Adezinele. Toate bacteriile Gramm negative, deci si entrerobacteriile prezinta pili, indispensabili pentru aderarea germenilor la mucoase, acesta reprezentand primul pas in vederea colonizarii si multiplicarii initiale. b.Toxinele - exotoxinele: toxina Shiga (Shigella), toxina Shiga-like (la Shigella si la unele tulpini de Escherichia. coli), toxina LT (termic labila), la Escherichia coli (similara cu exotoxina vibrionului holeric). Se mai semnalizeaza citotoxine produse de Escherichia coli care sunt alfa- hemolizine (exotoxine); betahemolizinele raman legate de celula si inhiba fagocitoza si chemotaxia leucocitelor. - endotoxinele: (antigen O) apar la toti germenii Gramm negativi determinand in cazul unei eliberari masive (distrugerea brutala a unui numar mare de bacterii) - socul endotoxinic.

c. Achizitia de fier Multe bacterii excreta o componenta care cheleaza fierul (siderofor), complexul format fiind apoi recaptat de catre bacterie (aerobactina de la Escherichia coli). d. Structurile capsulare Antigenele de tip K ale Escherichiei coli au o strucutra proteica si sunt importante in colonizare; diminua opsonizarea si fagocitoza. Sunt slab imunogene. Klebsiella are o capsula si respectiv antigen K bine reprezentat. e. Plasmidele Sunt importante pentru ca transmit atat informatii genetice legate de rezistenta la antibiotice cat si pentru virulenta. Pentru infectiile digestive manifeste clinic care raman cantonate la poarta de intrare, raspunsul imun este modest. Pentru infectiile sistemice cu Enterobacterii - raspunsul imun este puternic. Enterobacteriacaeele cu putine exceptii sunt recunoscute ca patogeni intestinali fiind agentii etiolgici cel mai frecvent incriminati in sindromul diareic infectios (Escherichia coli, Shigella, Salmonella, Yersinia, etc). Recent se recunoaste implicarea tot mai frecventa a unor specii de enterobacterii in patologia infectioasa a tractului urinar (Escherichia colii, Klebsiella, Proteus, etc.). In infectiile nozocomiale musculo-scheletale si cutanate Escherichia coli, Serratia, Enterobacter ocupa locul 3 dupa stafilococi si piocianici. Clinicienii apreciaza ca 30% din pneumonii si infectiile cavitatilor conecte aparatului respirator se datoreaza enterobacteriilor (Klebsiella, Yersinia pestis, etc). Salmonella typhi si Salmonella paratyphi A si B, Yersinia pestis pot determina infectii sistemice grave, desi frecventa lor este restransa astazi . Mai frecvent se semnaleaza bacteriemii si septicemii determinate de Escherichia coli, Klebsiella, Enterobacter.

9. Raspunsul imun

10. Boala la om

11. Epidemiologie

Maladii cu raspandire universala. Sursa de infectie: exclusiv umana: omul bolnav sau purtator pentru febra tifoida, dizenterie bacilara, dar si animale, pasari, alimente, apa pentru alte Enterobacterii. Caile si mecanismele de transmitere: - fecal orala este indrecta si complexa datorita contaminarii cu dejecte a solului. Ca vehicole sunt frecvent incriminate: apa, solul, alimente insuficient sau incorect prelucrate termi, muste, maini murdare; - rar contaminarea poate fi directa de la o persoana la alta. Receptivitatea este generala, gravitatea maladiillor provocate de Enterobacterii ramane maxima la exrtremele de varsta si la malnutriti. Nu exista diferente corelate cu sexul sau rasa. Profesia poate constitui uneori un factor de risc . Maladiile in a caror etiologie sunt implicate Enterobacterii sezonalitatea corelata cu sezonul cald: vara si inceputul toamnei. au

Factorii favorizanti implicati sunt atat cei naturali (seceta, ploi, inundatii) cat si stilul de viata al comunitatii in cauza (tabere pentru copii, santiere, excursii, etc.) precum si factorii socio - economici (saracia, malnutritia, deprinderi igienice incorecte, apa si alimente contaminabile frecvent, etc). Vaccinarea antitifoidica si cea antidizenterica sunt indicate in anumite sectoare de risc, avand caracter de necesitate nu de obligativitate.

GENUL ESCHERICHIA- SHIIGELLA (1994) Pe baza caracterelor fenotipice si ca urmare a rezultatelor studiilor de hibridare Holt si colab. in anul 1994 grupeaza cele doua entitati taxonomice inrudite: Escherichia si Shigella intr-un singur gen, mai sus mentionat. ESCHERIHIA COLI Taxonomie In cadrul gruparii Escherichia se recunosc 5 specii: Escherichi coli cu 2 biovaruri: (Escherichia coli normal si

Escherichia coli inactiv), Escherichia fergusonii, Escherichia hermanii, Escherichia vulneris,

1.Definitie

Escherichia blattae. Bacili Gramm negativi, frecvent mobili, aerobi, facultativ anaerobi, lactozopozitivi, fermenteaza glucoza cu producere de gaz, produc indol si lizindecarboxilaza. Nu produc H2S in mediul TSI, nu porduc ureaza, nu lichefiaza gelatina, nu utilizeaza citratul ca unica sursa de carbon.

2. Habitat

Toate speciile de Escherichia coli se regasesc ca principalul saprofit din intestinul omului si animalelor cu sange cald. In intestinul omului serotipurile de Esch. coli par sa joace un rol important in antagonismul bacterian al intestinului si in sinteza unor vitamine din grupul B si K. Se gaseste mai rar in flora tractului respirator sau genital. Modificare habitatului determina implicarea speciilor ajungand de exemplu la nivelul tractului urinar. in patologia umana

3.Caractere morfologice 4. Caractere de cultura

Prezenta colibacilor in apa sau alimente este un indicator de poluare fecala al acestora si de insalubrizare. Bacili Gramm negativi, drepti sau usor incurbati, cu capetele rotunjite, nesporulati, necapsulati (rarisim pot avea o pseudocapsula de tip K). Sunt mobili, prezinta cili. Germeni putin pretentiosi se dezvolta bine pe slab selective, fiind inhibati partial pe mediile moderat selective si total pe mediile inalt selective. Pe geloza sange: - formele S (bacilii pseudoincapsulati) dezvolta colonii rotunde, bombate, opace cu margini regulate, usor emulsionabile in ser fizologic, - formele R - colonii uscate, turtite cu maginile neregulate de aspect dintat, - colonii mucoase (M). Unele serotipuri (cele uropatogene) produc hemoliza beta.

Mediile lichide: sunt tulburate uniform, formand un inel pe peretele tubului. Pentru crestere se pot utiliza si medii diferentiale: pe mediul ABTL formeaza colonii galbene deoarece fermenteaza lactozaa. Aerobi si facultativ anaerobi, se dezvolta in limite largi de temperatura si pH. Fermenteaza lactoza (dar exista si variante lactozonegative) care-l diferentiaza de alte enterobacterii, glucoza si alte zaharuri cu producere de acid si gaz. Nu produce H 2S pe mediul TSI. Este catalazo-pozitiv, oxidazonegativ, citrat negativ. Pe mediul MIU este mobil, indol pozitiv si ureazo-negativ. Unele tulpini produc hemolizina si substante cu actiune antagonista (colicine). Germeni foarte rezistenti la conditiile de mediu extern (sol, apa), unde ajung prin poluare cu materii fecale si supravietuiesc luni de zile. Sub actiunea caldurii sunt distrusi la 600 C in 30 minute. Sunt sensibili la actiunea colorantilor (verde malahit, verede briliant, cristal violet) sarurilor de seleniu in concentratii mari. Clorul s-a dovedit in anumite concentratii un bactericid puternic, fiind utilizat la purificarea apei de consum. Sunt rezistenti la penicilina, producand penicilinaza insa sunt sensibili la antibiotice cu spectru larg (colimicina, neomicina, kanamicina, cloramfenicol, etc). - Antigenul O (LPZ ) este specific de grup, cu 166 factori de specificitate. - Antigenul H este specific de tip detine 53 de factori specifici. - Anumite tulpini au antigenul K specific de tip (98 de factori de specificitate) care poate masca antigenul O facandu-l neaglutinabil. Dupa rezistenta la caldura se definesc (termorezistent), B (termolabil) si L (termolabil). 3 tipuri de antigene K: A

5. Caractere biochimice

6. Rezistenta in mediu, la agenti fizici, chimici si biologici

7.Structura antigenica

8.Caractere de patogenitate

- Antigenul solubil - endotoxina se elibereaza dupa moartea bacteriei. Escherichia coli este patogen prin multiplicare si prin invazivitate sau prin multiplicare si toxigeneza, fie prin recombinarea acestor mecanisme. Pentru colonizare tulpinile de Escherichia coli prezinta pili (adezine). Endotoxina eliberata la nivelul peretelui bacterian, il distruge, fiind apoi implicata in aparitia unor tulburari fiziopatologice. Tulpinile dotate cu antigene de suprafata (tip K, capsular) au o rezistenta speciala fata de fagocitoza si capacitate de invazivitate (EIEC). Tulpinile care detin antigenul de suprafata de tip B (EPEC) sunt implicate

in aparitia diareii maligne a nou-nascutului (sindromul toxicoseptic). Exotoxinele sunt sintetizate in cursul metabolismului bacterian (LT, ST, Shiga-like) caracterizeaza anumite tulpini (ETEC, EHEC) fiind implicate in patogenia unor manifestari clinice. Apare un raspuns imun umoral care nu are semnificatie nici in ceea ce priveste protectia fata de boala si nici in diagnostic. Desi Escherichia coli face parte din flora normala a intestinului, in conditii favorizante poate determina anumite infectii enterale sau extraenterale. Infectii enterale ESCHERICHIA COLI Tulpina Mecanism de patogenitat e LT si ST Tipul de Manifestari infectie clinice Grupe de varsta implicat e Adulti, copii Factori risc de

9. Raspunsul imun 10. Boala la om

ETEC

EPEC

EIEC

EHEC

EaggE C DAEC

Crampe abdominale, diaree apoasa, abundenta, SDA Adezine, Diaree Febra, distrugerea acuta varsaturi, peretelui diaree, intestinal scaune mucoase Invazia si Dizenterie Febra, distrugerea crampe mucoasei "shigella - abdominale, epiteliului scaune like" intestinal mucosanguinolent e Toxina Diaree, Febra, "shiga-like" crampe abdominale, colite hemoragic diaree, scaun sanguinolent e Necunoscut Diaree Varsaturi, acuta si diaree apoasa cronica Aderenta Diaree Varsaturi, difuza de apoasa, celulele colita Colici epiteliale abdominale intestinale Diaree apoasa

Diareea turistilor

Calatorii in strainatate.

Copii Sub 2 ani mai mici de 2 ani; adulti Adulti

Calatorii in strainatate.

Copii, tineri

Toate varstele Copii 2-6 ani, adulti

Consum de carne incorect prelucrata termic Necunoscut i

11.Epidemiologi e

Infectii extraenterale ale tractului urinar (60-90% din etiologia infectiilor urinare, dupa cateterisme uretero-vezicale, igiena deficitara), colecistite, infectii ale cailor aeriene superioare, meningite neonatale, (poseda antigenul K), septicemii (la pacientii cu aparare diminuata) toxiinfectii alimentare, etc. Sursa de infectie este omul bolnav sau purtatorul sanatos. Calea de transmitere principala este digestiva dar se citeaza cutanata sau respiratorie. si cea

Receptivitatea este generala, dar mai ales la imunodeprimati infectii cu Escheichia coli sunt mai frecvente. Profilaxia este nespecifica. SHIGELLA Taxonomie In cadrul gruparii Shigella se recunosc 4 specii sau subgrupe sau serovaruri: - A - Shigella dysenteriae , - B - Shigella flexneri, - C - Shigella boydii, - D - Shigella sonnei. Istoric Dizenteria - determinata de germeni din genul Shigella este cunoscuta inca din antichitate, etiologia ei a fost precizata numai la inceputul secolului XX de catre Shiga. Bacili imobili, Gramm negativi, asemanatori cu Escherichia coli, de care se 1.Definitie deosebesc prin fermentarea glucozei fara producere de gaz, lizindecarbozilazonegativi, utilizeaza inconstant acetatul de sodiu. Se intalnesc in materiile fecale ale bolnavilor de dizenterie, precum si la 2. Habitat purtatorii aparent sanatosi . Se izoleaza mai greu din mediul extern: ape poluate, alimente contaminate, obiecte, muste. Bacili, cu capetele rotunjite, Gramm negativi. Sunt imobili, nesporulati, necapsulati. Germeni putin pretentiosi. Shigella se dezvolta selective. caracteristic pe mediile slab selective si moderat

3.Caractere morfologice 4. Caractere de cultura

Pe medii simple produc colonii de tip S. Unele specii de bacili dizenterici necesita insa pentru cultivare acidul pantotenic. Ca medii se utilizeaza medii speciale si diferentiale care contin lactoza ( ADCL, ABTL, mediul Istrate- Meitert, mediul Leifson). Pe aceste medii, bacilii dizenterici dezvolta colonii rotunde, bombate, transparente si lactozo negative. Aerobi si facultativ anaerobi, cresc in conditii optime la 370 C; Sensibili la variatii de pH, cresc cel mai bine in conditii de neutralitate. Nu fermenteaza lactoza (lactozonegativi). Shigella sonnei o poate fermenta tardiv. Descompun glucoza fara producere de gaz (glucozo-pozitivi) Unele tulpini de S. flexneri tip 6 produc si gaz. Unele tulpini produc indol (Shigela .flexneri si Shigella schmitzii). Nu formeaza H2S. Dupa modul in care fermenteaza sau nu manita, Shigellele pot fi subimpartite in 2 mari grupe: - grupul manitopozitiv ( grupele B,C,D); - grupul manitonegativ (grupul A). Speciile din genul Shigella sunt oxidazonegative. In afara organismului uman germenii din acest grup rezistenti.

5. Caractere biochimice

6. Rezistenta in mediu, la agenti fizici, chimici si biologici

sunt

putin

In produse alimentare: lapte, produse lactate rezista 1-2 saptamani, in ape poluate supravietuiesc 9 zile, in gheata - 2 luni, in praf uscat-10 zile, lenjerie -2 saptamani. La temperatura de 60 0 C mor in 10 minute. Fenolul l% ii omoara in 30 de minute. Sunt sensibili la antagonismul microbian si la bacteriofagii specifici. Sunt sensibili la actiunea sulfamidelor si antibioticelor. Structura lor antigenica este constituita numai din antigene somatice O (LPZ). O serie de tulpini de Shigella poseda antigene de invelis - antigen K (Sh. flexneri 6, Sh.largei sachsi, Sh.boydii). Shigella shiga elaboreaza o exotoxina termolabila de natura proteica.

7. Structura antigenica

In functie de proprietatile biochimice si antigenice Shigellele acestea se grupeaza in 4 grupuri serologie sau subgrupe: l - grupul A Shigella dysenteriae cu l3 serotipuri : - Shigella shiga este cel mai patogen dintre toate bacteriile; elaboreaza o exotoxina neurotropa, desi este Gramm negativ, ceea ce constituie o excepti; - Shigella schmitzii; - Shigella Large Sachs. - Shigella dysenteriae tip 3 care are inrudiri antigenice cu E. coli =124. 2 - grupul B - Shigella flexneri cu 13 serotipuri (1a,1b, 2a, 2b, 3a, 3b, 4a, 4b, 5a, 5b, 6, x, y). 3 - grupul C - Shigella. boydii - cu 18 tipuri 4 - grupul D - Shigella sonnei cu 2 tipuri (S,R). Grupele A si C sunt omogene din punct de vedere antigenic, germenii din grupul B sunt heterogeni avand in afara de antigenul specific de tip si o serie de fractiuni antigenice. Au caracter de multiplicare si invazivitate. La serotipul 1 din subgrupul A (Shigella shiga) este implicata toxigeneza. Shigella dysenteriae poseda o exotoxina (neurotropa) si o endotoxina (enterotropa). Shigela enterotropa. flexneri (forma S) sintetizeaza de natura si

8.Caractere patogenitate

de

proteica

numai o endotoxina

9.Raspunsul imun

Alti factori care contribuie la patogenitatea Shigellelor sunt o enzima mucinolitica si antigenul K. Infectia cu Shigella induce un raspuns umoral slab, cu aparitia de anticorpi care nu confera protectie. Aparitia anticorpilor locali tip A ar putea avea importanta in prevenirea infectiei.

10. Boala la om

Germenii din genul Shigella ( doza infectanta minima 100 - 1000 bacterii) determina la om dizenteria bacilara care se manifesta clinic prin 3 simptome majore ce determina sindromul dizenteric cartacterizat prin:

- scaune diareice sanguinolente si mucoase, - colici abdominale, - tenesme ( senzatia acuta de defecare). Sursa de infectie: este omul bolnav de dizenterie forma acuta, cronica sau purtatorul sanatos sau cronic de bacili dizenterici. Calea de transmitere este digestiva prin mecanism indirect complex implicand alimente, apa contaminata, mustele ca vectori sau prin mana murdara. Receptivitatea este generala, dar se pare ca sugarii si copii mici sunt mai predispusi la dizenterie. Conditiile igienico-sanitare deficitare favorizeaza indirect extinderea imbolnavirilor. Profilaxia specifica Meitert si Istrate au reusit producerea unui vaccin antidizenteric viu VADIZEN preparat dintr-o suspensie de bacili: Sh. flexneri 2a varianta apatogena T-32. GENUL SALMONELLA Taxonomie Deoarece cercetarile mai vechi considerau structura antigenica definitorie pentru specie, s-a ajuns ca Genul Salmonella sa totalizeze peste 2000 de specii. Studiile recente fenotipice (Ewing) si genotipice (Le Minor, Popoff) reconsidera nomenclatura veche si propun ca din genul Salmonella sa faca parte 2 specii: - Salmonella enterica cu subspeciile enterica, salamae, arizonae, diarizonae, houtenae, indica ; - Salmonella. bongori. Actualmente serovarurile poarta numele anterior atribuit de schema Kauffmann-Withe scrise insa cu caractere romane nu italice: Salmonella serovarianta Typhymurium, Salmonella serovarianta Enteritidis. Istoric Prima specie: Salmonella cholerae a fost descrisa de SALMON si SMITH in 1885. LIGNIERES propune denumirea generica de Salmonella in l900. .

11.Epidemiologie

1.Definitie

2. Habitat

Genul Salmonella cuprinde enterobacterii mobile (exceptie serovarul Gallinarum/Pullorum) care fermenteaza glucoza cu producere de gaz, produc acid din manitol si sorbitol, produc H2S si folosesc citratul ca unica sursa de carbon. Nu produc indol ureaza, nu degradeaza adonitolul si esculina. Salmonelele sunt foarte raspandite in natura. Toate serovarurule de Salmonella enterica subsp. enterica sunt parazite pentru om si mamifere, in timp ce celelalte subspecii si Salmonella bongori se intalnesc in special la animalele cu sange rece (pesti, serpi), la pasari si la insecte. Se gasesc frecvent in intestinul pasarilor, mamiferelor, omului bolnav, purtatorilor sanatosi. Se pot izola din mediu de pe alimente infectate, din ape de suprafata, ape reziduale, unde pot supravietui luni si chiar ani (sol). Multiplicarea in mediul exterior este posibila dar nesemnificativa si fara importanta practica. Sunt bacili Gramm negativi, mobili cu cili peritrichi (cu o exceptie) necapsulati, nesporulati. Unele specii prezinta o pseudocapsula - antigenul Vi. Speciile cu pseudocapsula sunt: Sallmonella typhi, Salmonella paratyphi A,B,C, Sallmonella typhimurium. Nu sunt germeni pretentiosi. Se dezvolta pe medii obisnuite lichide sau solide, formand colonii de tip S sau R. Cultivarea pe mediile cu sange nu determina hemoliza. Avand in vedere ca salmonelele se izoleaza frecvent din materiile fecale si ca aspectele coloniilor de enterobacterii sunt deseori identice pe medii obisnuite, pentru izolarea salmonelelor si identificarea lor sunt necesare medii de imbogatire (cu selenit sau mediul Muller Kaufmann) si medii de cultura selective: Leifson, Istrate- Meitert, Wilson Blair Pe mediile de imbogatire coloniile de Samonelle se dezvolta prompt (24 de ore), fara a modifica culoarea mediului pe care cresc. Salmonelele vireaza in caramiziu in 24-48 de ore mediul cu selenit si decoloreaza mediul Muller Kauffmann Pe mediile moderat selective Istrati- Meiter si Leifson apar sub forma colonii bombate, rotunde, transparente, lactozonegative.

3.Caractere morfologice

4. Caractere de cultura

Pe mediul inalt selectiv Wilson Blair salmonelele dezvolta colonii mici de culoare neagra, lucioase cu o zona metalica in jur. Pe AABTL este lactozonegativ. Germenii din genul Salmonella sunt aerobi, facultativi anaerobi. Temperatura optima de crestere este de 37 0C, dar se pot dezvolta si intre 10-450 C, la un pH optim intre 7,2-7,6. Salmonella nu fermenteaza lactoza dar descompune glucoza. Salmonella typhi fermenteaza glucoza numai cu producere de acid iar celelalte Salmonelle fermenteaza glucoza cu producere de gaz. Sunt germeni deosebit de rezistenti. In afara organismului, in apa si sol pot supravietui timp indelungat. Laptele constiuie un mediu de cultura favorabil, salmonelelle putand supravietui 30-35 de zile (toxiinfectii alimentare), rezista 4 ani in pulberea de oua a carei utilizare in alimentatie este interzisa. Culturile de salmonelle sunt distruse prin caldura la 600 C (caldura umeda) in 15-20 minute. Substantele clorigene le distrug in cateva ore (var cloros 20%, cloramina 5%) iar acidul fenic 5% in cateva minute. Isi pot castiga rezistenta la antibiotice. In general sunt sensibile la cloramfenicol, streptomicina, tetracicilina, ampicilina si bacteriofagi specifici. Prezinta toare cele trei tipuri de antigene. l. Ag.O somatic este de natura polizaharidica si confera specificitate de grup. S-au identificat 67 de fractiuni antigenice de AgO exista deci 67 de serogrupuri de salmonele, numerotate de la 1,2,67. Antigenul somatic O are importanta in patogenitate, constituind endotoxina responsabila de efectele toxice ale acestor germeni. 2. Antigenul flagelar H este de natura proteica se gaseste la nivelul cililor peritrichi, este specific de tip. Pe baza sa grupurile serologice se impart in tipuri serologice, avand posibilitatea unor variatii de faza. Variatia antigenica se poate realiza prin transductie existand mai multe posibilitati: - pot pierde antigenul H si devin imobile, - pot pierde antigenul O si colonile S se transforma in colonii R,

5.Caractere biochimice

6. Rezistenta in mediu, la agenti fizici, chimici si biologici

7.Structura antigenica

- pot pierde partial sau total antigenul Vi. Specificitatea de tip este determinata de cantitatea si calitatea aminoacizilor din flagelina. 3. Antigenele de invelis K. Sub aceasta denumire sunt grupate 3 antigene Vi, M, 5 dispuse in peretele bacterian, care prin prezenta lor impiedica O aglutinablitatea. Antigenul Vi stimuleaza producerea de anticorpi specifici. Antigenul g Vi al tulpinilor de Salmonella typhi reprezinta substratul de fixare al bacteriofagilor. Lizotipia tulpinilor de Salmonelle constituie un mijloc de investigatie epidemiologica in vederea stabilirii filiatiei cazurilor. Numarul lizotipurilor cunoscute de Salmonella typhi este astazi de 100. Antigenul M a fost descris initial la tulpinile mucoide de Salmonella. paratyphi B si nu are rol in patogenitate Salmonella spp. devine patogena prin multiplicare si invazivitate. Este obligatorie colonizarea realizata cu ajutorul unor structuri de aderare (adezinele) care induc modificari la nivelul membranei celulare. Studii de fiziopatologie fundamentala au identificata un receptor hormonal afectat prin atasare si invazie bacteriana.. De mentionat ca la genul Salmonella a fost pus in evidenta si un grup de gene (gene de invazivitate) unele din ele fiind asemanatoare cu cele identificate la Genul Yersinia. Salmonella spp. supravietuieste intrafagocitar datorita prezentei unor structuri de suprafata precum si prin prezenta unor proteine (peste 40 ) care apar ca raspuns la fagocitare. Endotoxina (antigenul O LPZ) eliberat dupa distrugerea germenilor are un rol important in patogenitate. Raspunsul imun umoral este detectabil in special dupa infectii extraintestinale. Este certa aparitia raspunsului imun dupa infectiile produse de Salmonella typhi si paratyphi cu punerea in evidenta a anticorpilor circulanti anti -O, anti-H, anti -Vi. Anticorpii anti-O si anti-Vi au rol protector. Aparitia anticorpilor din clasa Ig A secretorii pot impiedica atasarea la

8.Caractere patogenitate

de

9.Raspunsul imun

10. Boala la om

nivelul epiteliului intestinal. Infectiile salmonelozice sunt larg raspandite pe glob, evolueaza endemoepidemic si constituie o parte importanta a sindromului diareic in special la copilul sub 3 ani. Clinic, salmonelozele pot determina: - salmoneloze sistemice sau febre enterice (febra tifoida si febrele paratifoide) entitati clinice clar definite cu evolutie clinica caracteristica si imu nitate durabila; - salmoneloze enterice - forma comuna - parte importanta a sindromului diareic de etiologie bacteriana, cu rapandire universala si manifestare endemoepidemica, care in conditii deficitare de aparare locala si generala, in contextul unei bacteriemii pasagere pot determina infectii extradigestive: urinare, articulare, meningeale, respiratorii. - septicemiile salmonelozice suint de fapt complicatii ale unor forme enterice care se generalizeaza pe fondul unei agresiuni puternice la organismele imunodeficiente ( copii, varstnici debilitati prin boli cronice, maligne,etc). Conditia de baza a pacientului imprima gravitatea bolii care de obicei inregistreaza procente ridicate de mortalitate (10%-20%) l. Salmonella typhi determina febra tifoida, iar Salmonella paratyphi, febrele paratifoide, considerate boli sistemice denumite si febre enterice . Se preteaza ladiagnostic imunologic, dau o imunitate durabila. 2. Restul Salmonellelor pot determina la om; - toxiinfectii alimentare de tip infectios in urma ingerarii de alimente intens contaminate. - colite, enterocolite in cazul consumului unei cantitati mai mici de germeni.

TOXIINFECTIA ALIMENTARA de tip infectiosAgent etiologic: cel mai ades Salmonella.typhimurium sau Salmonella enteritidis in urma consumului oualor de rata. Boala apare in urma consumului de alimente masiv contaminate cu Salmonelle, procesul infectios manifestandu-se dupa 48-72 de ore. Toxina eliberata de bacterii este endotoxina. Simptomatologia se manifesta prin: greturi, varsaturi, colici abdominale, peristaltism exagerat, scaune diareice apoase, pierderi electrolitice. Diagnosticul bacteriologic si antibiograma sunt obligatorii in stabilirea conduitei terapeutice. Se efectueaza obligatoriu si reechilibrarea

hidroelectrolitica a bolnavului.

FEBRA TIFOIDADeterminata de Salmonella. typhi (10 3 Salmonelle) in urma ingerarii de alimente contaminate. Salmonella patrunde pe cale digestiva ajunge in placile Payer si se multiplica in profunzime. Dupa primele 7 zile de la contaminare apre bacteriemia primara determinata de multiplicarea germenilor din organele limfoide (ganglioni solitari intestinali, ganglionmi mezenterici, canal toracic apoi invadeaza si alte organe limfoide). Boala debuteaza cu un acces febril datorat patrunderii germenilor in circulatie. Bacteriemia secundara apare simptomatologiei, iar febra creste. la o saptamana de la aparitia

Perioada de stare dureaza 2-3 saptamani, timp in care simtomatologia obiectiva are intensitate maxima. Febra atinge in platou 39-40 0 C. Starea generala a bolnavului este alterata. Endotoxina cu tropism vascular, edem materializat clinic prin starea tifica. permeabilizeaza vasele, producand

Prin hiperpermeabilizarea vasculara apar pete hemoragice, se produce leucopenie. Simptomatologia digestiva se manifesta prin: - ulceratii spre lumenul intestinal, dar si spre profunzimea peretelui (determinate de cantitatea mare de germeni din intestin), - colici puternice, - peristaltism accentuat. Dupa 2 saptamani de boala, titrul anticorpilor creste mult determinand o fagocitoza masiva (numarul germenilor scade). Dupa aparitia Atc antiO si a Atc antiH, simptomatologia se amendeaza, bolnavul intrand intr-o etapa noua convalescenta. Dupa vindecarea clinca, unii bolnavi pot ramane purtatori sanatosi de germeni, care localizati in colecist se vor multiplica lent si se vor elimina in cantitati mici.

11.Epidemiologie

. Sursa este repezentata de om pentru Salmonellele exclusiv umane, sau de om si animale pentru celelalte. Calea de transmitere este digestiva. Receptivitatea este generala. Intensificarea relatiilor comerciale intertari, posibitatea calatoriilor cu avionul la mari distante, migratiile populationale, industrializarea alimentatiei si a cresterii animalelor de consum (porci, pasari) in ferme unde consuma hrana cu adaosuri proteice deseori contaminate (fainuri furajere de carne, oase, sange) au contribuit decisiv la raspandirea larga a serovarurilor de Salmonella si deci la cresterea morbiditatii si chiar mortalitatii prin salmoneloze. Factorii sezonieri, clima calda, un mod de viata neigienic favorizeaza in conditii precare nivelul morbiditatii. Profilaxia nespecifica consta in depistarea sursei si anihilarea ei, iar profilaxia specifica se aplica doar febrei tifoide ( vaccinul antitific este un vaccin microbian omorat).