entamoeba histolytica (amiba)
TRANSCRIPT
MODUL VIRUSOLOGIE, BACTERIOLOGIE SI PARAZITOLOGIEAN I ASISTENT MEDICAL GENERALIST
AMIBA (Entamoeba histolytica)
Amiba face parte din clasa Rhizopodelor ce cuprinde protozooare fără membrana celulară care emit pseudopode cu ajutorul cărora se deplasează şi se înglobează particulele alimentare.Entamoeba histolytica produce dizenteria amibiana.Amibă este o fiinţă microscopică cu corpul format dintr-o singură celulă.Forma corpului este necontenit modificată prin producerea de pseudopode cu care animalul se mişca sau hrăneşte.Are corpul format din nucleu şi protoplasma.
Protoplasma este de două feluri: externă denumită ectoplasma (ecto=exterior) şi internă, central denumită endoplasma(endo=interior).
Nucleul se găseşte în endoplasma, fiind format din membrană nuclear cu mici grămezi de cromatină.
Înmulţirea se face prin diviziune directă, iar în condiţii nefavorabile (uscăciune) amibele se închistează formându-şi un înveliş care le izolează de mediul înconjurător.
DIZENTERIA AMIBIANA
Entamoeba histolytica este un parazit al intestinului gros al omului care produce boala denumită dizenteria amibiana.
CARACTERE MORFOLOGICE
Forma vegetativa prezintă atât ectoplasmă cât şi endoplasmă.În intestine forma vegetativă de Entamoeba histolytica se poate găsi în două stadii: forma patogenă şi forma nepatogenă.Chisturile se produc numai în formă patogenă. Chistul format este rotund, învelit cu o membrană dublă iar în interior are 4 nuclei.
CICLUL BIOLOGIC
Purtătorul elimină o dată cu fecalele chisturi care ajunse în apă pot fi ingerate de către om.
PATOGENIE
Amibele atacă peretele intestinal pe care îl distrug, pătrund în submucoasa unde se înmulţesc masiv formând o pungă cu puroi în profunzimea peretelui intestinal.Prin activarea amibelor care distrug ţesuturi se pot produce perforaţii intestinale.
ASPECT CLINIC
Se caracterizează prin scaune diareice mucosanguinolente însoţite de dureri la defecaţie, febră.
EPIDEMIOLOGIE
Cel mai important izvor de infecţie este omul bolnav.Transmiterea bolii se poate face şi indirect prin apă poluată iar calea de pătrundere a parazitului este digestive. Incubaţia variază între două săptămâni şi trei luni, iar receptivitatea este generală.
DIAGNOSTICUL DE LABORATOR
Se bazează pe:
-evidenţierea formelor vegetative din scaune diareice ;
-evidenţierea formei chistice prin examen coproparazitologic.