Instalațiile de curent cu panouri solare

Luca Maria-Ruxandra

Facultatea de Energetica

Grupa 2201A

Introducere

Economia de energie este la ora actuală o prioritate mondială, prezervarea planetei şi a resurselor ei devenind obiective principale internaţionale. Crizei energetice, ce derivă din epuizarea sau exploatarea din ce în ce mai grea a surselor de energie convenţionale, se adaugă schimbări climatice vizibile, cauzate de emisia în atmosferă a gazelor cu efect de seră.

Contextul energetic mondial, conduce către o preocupare intensă în domeniul energiilor neconvenţionale. Dintre acestea, energia solară ocupă un loc important. Se poate menţiona faptul că Pământul nu primeşte, la suprafaţa sa, decât o mică parte din radiaţia emisă de Soare, după ce aceasta suferă fenomenele de transmisie, absorbţie şi difuzie la nivelul atmosferei. În aceste condiţii intensitatea ei scade cu 30% în cazul în care cerul este senin şi clar. Anual, pe continente se primesc în jur de 1,5 x 1018 kWh, de 10 000 de ori mai mult decât consumul energetic mondial, Soarele devenind astfel una dintre cele mai importante surse neconvenţionale.

Soarele este considerat un corp negru având o temperatură de T ≈ 6000K care interacţionează cu Pământul şi cu atmosfera sa. Intensitatea maximă a radiaţiei solare la intrarea în atmosferă este de 1353 W/m2şi se numeşte constantă solară. Mici variaţii în jurul acestei valori se datorează variaţiei distanţei dintre Terra şi Soare, aproximativ ±1,7%, iregularităţilor suprafeţei solare şi rotaţiei acestuia.

Soarele emite o radiaţie electromagnetică cu o putere de aproximativ 3.86 × 10 J/s, într-o gamă variată de lungimi de undă, de la raze X la unde radio. Cea mai mare parte din această energie este emisă între 0,2 şi 8 µm, repartizată în următoarea manieră: 10% ultraviolet, 40% spectru vizibil şi 50% infraroşu. Spectrul solar este reprezentat în figura 1.

Fig.1 Spectrul radiatiei solare

Principiul de func ionare al celuleor fotovoltaiceț

Datorită faptului că siliciul are 4 electroni pe ultimul strat, pentru a realiza elemente electronegative (de tip N) sau electropozitive (de tip P), acesta este dopat cu elemente de valenţă superioară (fosfor), respectiv cu elemente de valenţă inferioară (bor). Prin acest procedeu se alcătuiesc semiconductoarele de tip N, respectiv semiconductoarele de tip P. Prin punerea în comun, în aceeaşi reţea cristalină în maniera de a avea conductivitate electrică, a unui material de tip N cu un material de tip P se obţine o joncţiune PN. O celulă fotovoltaică este alcătuită dintr-o joncţiune de acest tip, doi electrozi, o grilă conducătoare şi un strat antireflexie .

Fig. 2 - Structura şi principiul de funcţionare al unei celule PV cu Si

Siliciul este cel mai utilizat material pentru producerea de celule PV la nivel industrial. În urma proceselor tehnologice industriale se obţine siliciul metalurgic cu o puritate de 98%. Acesta este supus apoi unei etape de purificare chimică, obţinându-se siliciul de calitate electronică, sub formă lichidă. Ultima etapă este cea de dopare pentru obţinerea materialelor de tip P şi de tip N. O celulă PV trebuie să funcţioneze între 2 şi 3 ani pentru a produce energia necesară procesului său de fabricaţie.

Randamentul unei celule PV este definit ca raportul dintre puterea electrică furnizată la bornele sale şi puterea radiaţiei incidente:

η=PePi

(1)

Puterea electrică disponibilă la bornele unei celule PV variază în funcţie de: intensitatea radiaţiei solare, temperatura celulei, unghiul de incidenţă al razelor solare, caracteristicile constructive ale celulei şi condiţiile meteorologice (temperatură ambiantă, viteza vântului etc.)

Tipuri de celule fotovoltaice

Celule cu siliciu monocristalin În urma răcirii sale, siliciul cristalizează, dând naştere unui singur cristal. Acesta se decupează în fâşii subţiri pe care sunt aplicate apoi celelalte straturi componente ale unei celule PV. Culoarea lor este în general albastru uniform. Avantajul principal al acestui tip de celule este randamentul lor foarte bun (≈17%). Dezavantajele constau în costul ridicat de producţie şi randament scăzut în cazul unei slabe iluminări.

Celule cu siliciu policristalin În timpul cristalizării se formează mai multe cristale. Decuparea în fâşii conduce la realizarea de celule compuse din mai multe cristale. Acestea sunt de asemenea albastre, dar se pot distinge diversele motive formate în urma cristalizării. Avantajele acestei tehnologii sunt: randament bun al celulelor (≈13%) , preţ de producţie mai scăzut. Dezavantaje: randament scăzut în cazul unei slabe iluminări. Sunt cele mai utilizate celule la nivel industrial, pentru producerea de panouri PV, având cel mai bun raport calitate-preţ.

Celule cu siliciu în stare amorfă În acest caz siliciul nu este cristalizat, ci se depune pe o foaie de sticlă. Culoarea are o tentă gri. Avantajele constau într-un randament bun în cazul unei slabe iluminări şi în costul scăzut de producţie. Dezavantajele sunt un randament scăzut în cazul intensităţilor mari ale radiaţiei solare şi degradarea materialului într-un timp relativ scurt de funcţionare.

Celule tandem Celulele tandem se realizează prin asocierea tipurilor de celule prezentate mai sus, sub formă de straturi. Această combinaţie conduce la absorbirea unui spectru mai larg al radiaţiei electromagnetice pentru producerea de energie electrică. În acest fel se ameliorează randamentul de conversie, faţă de o celulă simplă. Costul de producţie în acest caz este evident mai ridicat. Celule cu film subţire Această tehnologie presupune reducerea cantităţii de material folosită la producerea de celule PV, dar poate conduce şi la o scădere a randamentului de conversie. Acest tip de celule a devenit des utilizat din prisma costurilor scăzute de fabricaţie, greutăţii reduse a panoului şi flexibilităţii lor. Din această categorie fac parte celulele CdTe, CIGS şi GaAs.

Tabel 1 – Randamentul celuleor si domeniul lor de aplicabilitate

Randamentul cu care celulele fotovoltaice monocristaline (cel mai frecvent utilizate) transforma energia solara incidenta in energie electrica este de circa 16-18%.

Constructia sistemului fotovoltaic de generare energie electrica

Fig 3 – Construcția panourilor fotovoltaice

Instalatiile de curent cu panouri solare  sunt de doua tipuri:

1. instalatii de sine stătătoare (tip izolat) folosite mai ales pentru alimentarea cu curent a unor consumatori care nu au acces la rețeaua de curent. Acestea sunt în general de putere mică, deoarece energia produsă de panouri se stocheaza în baterii electrice.

2. instalații conectate la rețeaua electrică. În acest caz consumul de curent este asigurat de panourile solare, atunci cand acestea au condiții de a-l produce, sau de rețeaua electrică, atunci când panourile nu pot produce curent (de exemplu noaptea sau când este înorat). Atunci când curentul produs de panouri depășeste necesarul de consum, surplusul este livrat în rețeaua de curent.

Un element important din schema este regulatorul solar. Rolul său principal este să protejeze bateria. Pe de o parte limiteaza curentul și tensiunea furnizate de panoul solar la valori maxim acceptate de baterie, iar pe de alta parte limitează curentul absorbit de invertor, pentru că bateriile solare au alte caracteristici decat bateriile auto și trebuie să reziste la multe cicluri de încărcare - descărcare pe durata a peste 10 ani. 

Invertorul preia curentul continuu de la regulatorul solar și il convertește în curent alternativ cu tensiunea de 220V si frecvența de 50 Hz. Pentru astfel de instalații există două tipuri de invertoare, cu ieșire sinusoidala (similar curentului furnizat de rețea) și cu ieșire cuasisinusoidala. Curba cuasisinusoidei are niște pante foarte abrupte, care pot afecta fuctionarea unor aparate sensibile, cum ar fi laptop, aparat tv, radio, etc. Aparatele electrocasnice (frigider, aspirator) și elementele de iluminat în general nu sunt afectate de un curent cuasisinusoidal.

Atunci când pentru o casă izolată sau pentru o cabana se monteaza o sursa de curent pe baza de panouri solare, se recomanda să se dea o atenție deosebită economicității aparatelor casnice. Se recomandă folosirea doar a elemnetelor de iluminat economice, care au nevoie doar de 20% din energia necesară becurilor clasice. Un laptop are nevoie doar de 40-50 W, pe cand un calculator obisnuit are nevoie de 200-300W. Un frigider modern foarte economic clasa A++ are nevoie de doar jumatate din energia consumată de un friginer fabricat acum 10 ani.