Specializarea: ”Inginerie Medicală”

Endoscop digestiv superior

”EDS”

Profesor Coordonator: Studente:

Ş.L.dr.ing. Octavian Trante Bucur Mihaela

Gheorghe Aura-Andreea

Moroșanu Roxana-Mădălina

-2014-

Page 1 of 20

Cuprins

1. Introducere------------------------------------------------------------------------------------------------------- 3

2. Scurt istoric------------------------------------------------------------------------------------------------------- 3

3. Tipuri de endoascoape----------------------------------------------------------------------------------------4

4. Comonente ale unui endoscop------------------------------------------------------------------------------4

5. Manevrarea endoscopului-----------------------------------------------------------------------------------9

6. Examinarea----------------------------------------------------------------------------------------------------- 11

7. Pregătirea endoscopului şi a endoscopistului---------------------------------------------------------12

8. Contraindicaţiile endoscopiei------------------------------------------------------------------------------13

9. Rolul endoscopiei--------------------------------------------------------------------------------------------- 14

9.1. Endoscopia digestiva superioara------------------------------------------------------------------------14

9.2. Colonoscopia------------------------------------------------------------------------------------------------15

9.3. Rectosigmoidoscopia--------------------------------------------------------------------------------------15

9.4. Bronhoscopia-----------------------------------------------------------------------------------------------15

9.5. Cistoscopia--------------------------------------------------------------------------------------------------15

9.6. Colposcopia-------------------------------------------------------------------------------------------------15

9.7. Amnioscopia------------------------------------------------------------------------------------------------16

9.8. Laparoscopia------------------------------------------------------------------------------------------------16

9.9. Toracoscopia------------------------------------------------------------------------------------------------16

9.10. Artroscopia--------------------------------------------------------------------------------------------------16

10. Principii de dezinfecţie şi sterilizare-------------------------------------------------------------------16

11. Avantajele endoscopiei----------------------------------------------------------------------------------18

12. Dezavantajele endoscopiei------------------------------------------------------------------------------18

13. Alimentarea endoscopului------------------------------------------------------------------------------18

14. Preţul unei endoscopii------------------------------------------------------------------------------------18

15. Preţul unui endoscop-------------------------------------------------------------------------------------19

16. Bibliografie-------------------------------------------------------------------------------------------------- 20

Page 2 of 20

1. Introducere

Endoscopia digestivă superioară constituie o procedură prin care se realizează vizualizarea şi/sau tratarea unor leziuni ale tractului digestiv superior, prin trecerea unui endoscop flexibil pe cale orală.

Introducerea endoscopiei digestive a constituit o etapă majoră în gastroenterologie datorită capacităţii superioare de diagnostic comparativ cu examenul radiologic, datorită posibilităţii prelevării de biopsii precum şi ca rezultat al posibilităţilor de tratament pe care le oferă această tehnică.

Endoscopia digestivă superioară constituie la ora actuală principala ”armă” în arsenalul diagnostic al medicului gastroenterolog pentru elucidarea suferinţelor tractului digestiv superior: esofag, stomac, duoden. Pentru o cât mai bună utilizare, cunoaşterea indicaţiilor majore ale endoscopiei este absolut necesară. Sunt discutate astfel indicaţii pentru endoscopia digestivă superioară diagnostică, pentru monitorizarea endoscopică a unor leziuni precum şi pentru endoscopia digestivă superioară terapeutică

2. Scurt istoric

Dorinţa omului de a examina organismul uman prin interiorul lui a existat din cele mai îndepărtate timpuri. De fapt „endo” înseamnă înăuntru iar „skopeo” - a privi.

Endoscopia a fost descoperită prima dată de Hipocrateîn Grecia(460-375 Î.Hr), care a făcut trimiterela un specul rectal, în același timp, un specul vaginal a fost găsit în ruinele Pompeiului(70 d. Hr).

Primele endoscoape au fost construite de o companie americană, dar japonezii prin Olimpus, Pentax, Fujinon, au perfecţionat instrumentele şi tehnica cucerind piaţa. Din 1970 endoscoapele corespund cerinţelor medicilor.

Ataşarea unei videocamere la endoscop de către Allen Welsh, la sfârşitul anului 1980, a adus mai multă spectaculozitate endoscopiei şi a uşurat procesul de predare şi învăţare a acesteia.

Page 3 of 20

3. Tipuri de endoascoape

Endoscopia constă în parcurgerea şi examinarea cu un instrument, numit endoscop, a unei traiectorii destul de întortochiate. Din acest motiv, trebuie să cunoaştem elementele de bază ale construcţiei sale, precum şi toate amănuntele tehnice pe care le utilizăm în cursul endoscopiei.

Endoscoapele ca şi colonoscoapele sunt din punct de vedere a transmiterii imaginii de două tipuri: cu fibre optice şi vedeoendoscoape. În cazul celor cu fibre optice, imaginea se transmite printr-un mănunchi de fibre optice care realizează o imagine coerentă la capătul ocular al endoscopului, pe când în cazul videoendoscoapelor imaginea este colectată printr-un sistem electronic CCD („charge-coupled device”) şi prelucrată de un videoprocesor pentru a reconstitui o imagine color de o mare rezoluţie. Din punct de vedere al direcţiei de acţionare pot fi: cu vedere axială (Fig.1) şi cu vedere laterală. Pentru uzul obişnuit se folosesc cele cu vedere axială, cu un unghi de 90-130 grade, iar pentru investigaţii speciale se folosesc cele cu vedere laterală.

4. Comonente ale unui endoscop

Endoscopul (Fig.1) este constituit din două părţi esenţiale:- Capul (extremitatea proximală), deţine sistemul de conducere şi manevrare, sistemul de

insuflare cu aer, spălare, aspiraţie, precum şi pe cel de vizualizare directă sau de transmitere a imaginii la monitor;

- Extremitatea distală, flexibilă, terminată cu o porţiune manevrabilă care răspunde la mişcările efectuate de sistemul proximal, orientează endosopul pe calea dorită. Capătul distal este dotat cu sistemul care asigură vizualizarea (lentilă), un orificiu prin care se produce insuflarea, spălarea, aspiraţia, canalul prin care pătrunde sonda de biopsie sau alte instrumente (balon de dilatare, periuţă pentru citologie).

Pentru a se asigura funcţionarea, se ataşează la endoscop sistemul de alimentare (sursa de lumină, aer-apă), pompa de aspiraţie, firul de conexiune la reţeaua electrică. Între cap şi extremitatea distală a endoscopului se află tubul de inserţie, care este străbătut de deferite canale (aer-apă, biopsie), cu o lungime variabilă între 1-2 m, în funcţie de segmentul de tub digestiv pentru care este utilizat.

Fig.1.: Schema generală a unui endoscop

Page 4 of 20

Capul endoscopului (Fig.2) este prevăzut cu următoarele elemente:(a) ocularul şi rotiţa de focalizare, în cazul endoscoapelor cu fibre optice; acest lucru este

absent în cazul videoendoscoapelor, unde imaginea este urmărită pe ecran;(b) butonul de aer-apă asigură insuflaţia şi spălarea; presarea butonului cam până la

jumătate asigură insuflarea cu aer, iar apăsarea până la capăt produce jet de apă;(c) butonul de aspiraţie, utilizat pentru aspiraţia secreţiilor, excesului de aer sau în cursul

unor manevre intervenţionale – aspiraţia unor polipi, aspiraţia varicelor în vederea ligaturării etc;(d) canalul de instrumentare (biopsie) cu diametrul uzual de 2,8 mm are partea de

introducere la nivelul extremităţii cefalice, la dreapta ocularului şi străbate tot tubul de inserţie, terminându-se într-un orificiu de ieşire la nivelul capătului distal. La endoscoapele cu vedere laterală, poarta de ieşire este prevăzută cu un sistem de elevare controlat de la extremitatea cefalică;

(e,f) rotiţele de manevrare, situate pe faţa laterală (dreaptă) a endoscopului asigură mobilitatea controlată a vârfului printr-un sistem de cabluri, care traversează toată lungimea tubului de inserţie. Rotiţa mare (e) asigură mişcarea vârfului în sus şi în jos, iar rotiţa mică (f) asigură mişcarea stânga-dreapta, când este mişcată în jos şi respectiv în sus.

Tubul de inserţie este străbătut pe toată lungimea de canalul de instrumentare (biopsie), canalul de insuflaţie şi fibre optice. El este protejat de un manşon gradat în cm, care asigură o orientare asupra poziţiei vârfului.

Fig.2.: Capul endoscopului

Extremitatea distală flexibilă şi manevrabilă are o lungime de circa 10 cm. Extremitatea distală (Fig.3) conţine: poarta de ieşire a canalului de instrumentare, orificiul de insuflare, lentila şi orificiul de iluminare.

Page 5 of 20

Fig. 3.: Extremitatea distală, manevrabilă a endoscopului

Sursa de lumină foloseşte un arc de xenon sau lampă cu halogen, intensitatea luminii fiind reglată prin filtre sau printr-o diafragmă. În interiorul sursei există un sistem de răcire de tip freon şi un sistem de conectare a pompei de aer-apă.

Accesorii

Pensele de biopsie, conferă posibilitatea de a preleva biopsii şi de aceea sunt constituite din două cupe metalice, care se unesc formând o cavitate ovală, prevăzută sau nu cu un ac central şi un tub care se termină într-un sistem de manevrare ce asigură închiderea şi deschiderea cupei. Modelele de pense de biopsie (Fig.4) s-au diversificat în ultimii ani, ajungând de la forma ovalară la cea cu aspect de dinţi de crocodil. Dimensiunile cupei sunt diferite şi ele în funcţie de canalul endoscopului.

Fig.4.: Pense de biopsie.

Page 6 of 20

Periuţele de citologie (Fig.5) sunt de fapt nişte perii ataşate unui tub de inserţie şi protejate cu un tub de teflon.

Fig. 5.: Periuţe de citologie

Dilatatorele esofagiene

Dilatatorele sunt utilizate pentru lărgirea lumenului esofagian în cazul stenozelor esofagiene benigne.

În practică, se folosesc două tipuri de dilatatoare: bujii şi balonaşe.Bujiile sunt de două tipuri:- care nu necesită trecerea unui fir ghidat, cu vârf rotunjit (tip Hurst) şi cu vârf efilat

(Maloney), indicate în stenozele centrale, simetrice, în general peptice şi pentru autodilatare;- care necesită trecerea unui fir ghidat: tip Eder-Puestow, constituite dintr-o serie de olive

de oţel (cu diametru între 6,6...19,33mm) înşurubate pe un „carrier” flexibil (Fig. 6); tip Savary Gullard, constituite dintr-o serie de dilatatoare de polivinil cu vârf elifat şi flexibil, disponibile la diametre variabile, cu creşteri de 1-2mm până la 20mm. (Fig.7).

Page 7 of 20

Fig.6.: Dilatatoare Eder Puestow Fig.7.: Dilatatoare Savary-Guillard

Balonaşele pneumatice sunt disponibile în două variante: -pe fir ghid (lungime 8cm şi diametre între 5-20mm);-pentru canalul de biopsie al endoscopului (Fig.8).

Fig.8.: Dilatatoare de tip balonaş

Echipament adiţional

Camera de aspiraţie capcană (Fig.9) este un container legat în serie la sistemul de aspiraţie, înaintea sursei, şi are rolul de a reţine unele produse patologice aspirate. În lipsa acesteia se poate folosi un simplu filtru de tifon plasat la capătul cordonului de aspiraţie.

Page 8 of 20

Fig.9.: Camera de aspiraţie capcană

Dispozitivele de spălare se folosesc în asociaţie cu sistemul de apă al endoscopului pentru: clarificarea imaginii, spălarea unor leziuni, cheaguri. La endoscoapele terapeutice, sistemul de spălare este încorporat.

Overtuburile sunt nişte manşoane de cauciuc, flexibile, cu lungime variabilă, cu diametru mai mare decât al endoscopului şi un sistem de stopare la capătul proximal, utilizat în scop protectiv. Ele sunt trecute peste tubul de inspecţie al endoscopului, cu scopul de a facilita procedurile care necesită mai multe introduceri ale endoscopului sau extragerea unor corpi străini ascuţiţi.

Depozitarea endoscoapelor între proceduri se face în încăperi bine aerisite, atârnând în poziţie verticală. Există un tip de cuiere speciale pentru endoscoape.

5. Manevrarea endoscopului

Prima etapă pentru deprinderea endoscopiei este obişnuirea mâinii cu instrumentul, ţinerea lui astfel încât să potă fi utilizate toate capacităţile sale, dar asigurând în acelaşi timp un confort endoscopistului.

Page 9 of 20

a) cu două degete b) cu trei degeteFig.10.: Prinderea corecta a endoscopului

Se descriu două metode de ţinere a endoscopului în mână (asemănătoare): una care foloseşte două degete pentru prindere (Fig.10a) şi una care foloseşte trei degete (Fig. 10b).

Metoda de prindere a endoscopului cu trei degete (Fig.10b) este cea mai utilizată, asigurând cea mai mare stabilitate. Endoscopul trebuie ţinut cu capul în podul palmei stângi, astfel încât să fie susţinut de degetele 3, 4 şi 5 pe o parte şi degetul mare care va sta pe cealaltă parte sprijinit de rotiţa mare, reglând astfel vârful endoscopului în sus şi în jos. Degetul arătător al mâinii stângi va fi folosit pentru activarea butonului de aer-apă. Degetul mare poate fi utilizat şi pentru manevrarea rotiţei mici de control stânga-dreapta. Mâna dreaptă rămâne complet liberă pentru manevrarea tubului de inserţie (introducere sau retragere) precum şi a instrumentelor suplimentare (pense, anse, balonaşe, fir ghidat etc.). Mâna dreaptă va atinge roţile de control doar pentru a trece în porţiunea a doua a duodenului şi eventual în timpul retragerii endoscopului.

Cealaltă metodă de prindere, cu două degete (Fig.10a) foloseşte degetele 4 şi 5 pentru prinderea porţiunii efilate a capului, degetul mijlociu şi arătător stând pe butoanele de aer-apă şi aspiraţie, iar degetul mare pe rotiţa mare de angulare sus-jos. Inconvenientul major al acestei metode este gradul mic de siguranţă pe care îl are endoscopistul ţinând instrumentul cu două degete. Mâna dreaptă are acelaşi rol ca în varianta anterioară.

Orice gest al mâinii, umărului, trunchiului sau a întregului corp are efect asupra endoscopului. Unii endoscopişti preferă ajutorul unei asistente pentru introducerea şi retragerea tubului de inserţie, metodă care depinde de o colaborare foarte bună între cei doi participanţi la endoscopie, metodă care nu este recomandată decât în perioada de început a procesului de învăţare.

Poziţia endoscopistului în timpul procedurii este în general în picioare, dar în cazul examinărilor lungi se poate adopta şi poziţia şezând. Indiferent de poziţia adoptată, trebuie avut în vedere ca tubul de inserţie să rămână cât mai rectiliniu, pentru a se putea transmite la vârful endoscopului orice gest.

Înainte de a începe şi în timpul examinării, trebuie respectate câteva reguli de bază: Nu se începe nici-o examinare cu frâna trasă; Nu se avansează endoscopul fără viziune directă (lumen), în cazul pierderii

lumenului se retrage endoscopul până la o bună vizualizare; Înroşirea imaginii semnifică intrarea în perete;

Page 10 of 20

Nu se efectuează manevre de aspiraţie fără viziune directă a lumenului deoarece pot rezulta leziuni ale mucoasei;

Nu se efectuează nici o modificare de poziţie a vârfului endoscopului cu imaginea îngheţată;

Nu se încearcă nici-o metodă de biopsie sau terapeutică fără vizionarea perfectă a lumenului şi a leziunii;

Nu se efectuează manevra de retroflexie în esofag; Nu se insuflă aer prea mult, deoarece există riscul disconfortului sau chiar al

perforaţiei; Nu se scoate pensa de biopsie prin capătul distal al endo-scopului decât în plin

lumen, niciodată împotriva mucoasei; Regula de aur este ca: viziunea să fie directă, clară, cu lentila spălată.Precauţii tehnice: nu se trage de tubul de conexiune; nu se îndoaie tubul de inserţie; nu se

loveşte capătul distal al endoscopului; nu se strânge tubul de inserţie al endoscopului; nu se foloseşte endoscopul dacă s-au supraâncălzit contactele.

6. Examinarea

Pacientul va sta în poziţia culcat lateral stâng, cu capul situat pe o pernă şi uşor flectat pentru a facilita scurgerea eventualelor secreţii. Se îndepărtează protezele dentare mobile şi ochelarii. O asistentă stă la capul bolnavului supraveghind-ul, asigurând aspiraţia secreţiilor, fixarea piesei bucale în poziţie şi ajutând la nevoie medicul pentru inserţia tubului. Se plasează o tăviţă renală sau un prosop de hârtie în dreptul gurii bolnavului, pentru eventualele secreţii. Asistenta poate sta cu o mână în jurul trunchiului şi membrelor superioare ale bolnavului, împiedecându-l să tragă de endoscop şi cu cealaltă mână pe capul bolnavului, oprind retragerea acestuia, în timpul procedurii. Medicul va sta pe cât posibil, în faţa bolnavului.

Introducerea endoscopului (EDS) se poate efectua prin trei metode, prin toate realizându-se de fapt acelaşi lucru, şi anume, parcurgerea cu vârful endoscopului a cavităţii bucale, a faringelui până deasupra sfincterului esofagian superior, localizat la 16-18 cm. de arcada dentară şi apoi depăşirea acestuia, spunând pacientului să înghită, sau prin presiune uşoară, când pacientul este sedat. Se lubrifiază primii 10 cm, de la vîrful endoscopului, cu un gel hidrosolubil, care conţine xilină. Cele trei metode de introducere, în ordinea preferinţei, sunt următoarele:

1. Introducerea sub viziune directă, se recomandă când se foloseşte un endoscop cu vedere axială. În acest caz: se plasează piesa bucală în gura pacientului pentru a evita muşcarea endoscopului; se ţine tubul de inserţie în mâna dreaptă cam de la 30 cm. de vârf, se angulează vârful endoscopului în jos la cca.45 grade şi se introduce prin piesa bucală, încercând să se menţină central pe faţa superioară a limbii (Fig. 11a). Se înaintează, observându-se pe monitor sau prin ocular suprafaţa limbii. Înaintând în direcţia jos-posterior, se observă epiglota, valeculele, laringele, sinusurile piriforme şi sfincterul esofagian superior (SES). Cea mai uşoară metodă de a depăşi sfincterul este de a spune bolnavului să înghită, dacă este conştient. La început endoscopistul resimte o rezistenţă şi apoi o depăşire a acesteia. În momentul trecerii SES imaginea devine complet roşie.

Page 11 of 20

a) sub viziune directă b) prin ghidare cu degetele Fig.11.: Introducerea endoscopului

2. Manipularea oarbă a vârfului este o metodă preferată când se utilizează endoscoape cu vedere laterală, care au vârful rotunjit şi alunecă mai uşor. Bolnavul stă culcat pe o parte, cu capul pe o pernă şi uşor flectat. Asistenta introduce piesa bucală, endoscopistul introduce vârful endoscopului pre-flectat prin piesa bucală în gura bolnavului şi manevrele se repetă ca în cazul anterior.

3. Metoda asistată prin ghidare cu degetele nu este recomandată de rutină, se utilizează doar când celelalte metode au dat greş. Exminatorul ţine cu mâna dreaptă tubul de inserţie al endoscopului, trecut prin piesa bucală, de la cca.30cm de vârf, iar degetele II şi III de la mâna stângă sunt introduse în gură (Fig.11b). Se introduce vârful endoscopului şi se ghidează pe linia mediană şi în jos; când s-a introdus cca. 16-18cm, se cere pacientului să înghită, împingând în acel moment endoscopul în esofag. Se plasează piesa bucală în gura bolnavului şi se retrag degetele. Această metodă este cea mai uşoară şi este preferată de începători. Are însă dezavantajul de a pune în pericol degetele examinatorului şi măreşte disconfortul bolnavului. Se interzice atunci când bolnavul are disfagie înaltă.

Un incident posibil în timpul introducerii este intrarea cu vârful endoscopului în trahee. Acest incident trebuie suspectat când bolnavul încearcă să tuşească şi când se observă cartilajele traheale.

Când se începe o EDS, scopul examinării trebuie să fie examinarea completă a esofagului, stomacului şi a duodenului până la unghiul inferior.

7. Pregătirea endoscopului şi a endoscopistului

Endoscopistul trebuie să-şi programeze intervenţiile, asigurându-se că are suficient timp la dispoziţie în condiţiile în care procedura se dovedeşte a fi dificilă. Pauza dintre EDS sau colonoscopii trebuie să fie suficientă pentru a permite să se realizeze o bună spălare şi dezinfecţie a instrumentarului.

Endoscopistul are obligaţia de a se feri de posibilele accidente ce pot apare în timpul procedurii prin purtarea unui echipament de protecţie: mască, halat, ochelari, mănuşi. Înainte de fiecare procedură, medical trebuie să se asigure că poate avea încredere în: endoscopul folosit, asistenta de endoscopie, existenţa tuturor accesoriilor necesare pentru o bună funcţionare, medicaţia în caz de urgenţă (complicaţii). Toate asistentele din serviciul de endoscopie trebuie să

Page 12 of 20

ajute endoscopistul la efectuarea procedurii, să fie capabile să asiste un stop cardio-respirator şi să administreze rapid medicaţia cerută de medic.

Înaintea fiecărei proceduri, medicul trebuie să efectuieze următoarele verificări:- testează imaginea, uitându-se prin ocular sau la ecran, îndreptând vârful endoscopului

spre o imagine luminoasă; spală sau şterge lentilele;- efectuiază testul de “alb” pentru videoendoscop;- testează dacă angularea vârfului este suficientă, rotind la maxim rotiţele;- verifică sistemul de frânare, având grijă să nu-l lase tras;- verifică sistemul de insuflaţie şi aspiraţie introducând vârful endoscopului într-un vas cu

apă şi apăsând parţial butonul aer-apă, apoi butonul de aspiraţie;- scoate endoscopul din apă şi verifică funcţionarea sistemului de spălare cu apă prin

apăsarea completă a butonului aer-apă;- verifică valvele şi le schimbă periodic;- lubrifiază canalul de biopsie cu silicon, prin introducerea pensei de biopsie până când ea

apare la capătul distal al endoscopului, aplicarea a câteva picături de silicon şi retragerea pensei.Urmărirea precisă a protocolului de endoscopie de către medic, reprezintă metoda cea

mai bună de educaţie a echipei de endoscopie.

8. Contraindicaţiile endoscopiei

Deşi puţine, contraindicaţiile absolute trebuiesc precizate înainte de stabilirea fiecărei indicaţii pentru EDS.

Contraindicaţii absolute:- Când riscul pentru viaţa bolnavului este mai mare decât beneficiul maxim scontat.

Această situaţie este întâlnită în caz de insuficienţă cardiacă sau respiratorie gravă, stare de şoc. Refuzul pacientului reprezintă deasemeni contraindicaţie.

- Perforaţia cunoscută sau suspectată la nivelul tractului digestiv reprezintă o contraindicaţie absolută. Insuflarea aerului în timpul EDS ar mări contaminarea cavităţii peritoneale sau ar putea transforma o perforaţie acoperită într-una liberă.

Contraindicaţii relative:- Afecţiunile cardiopulmonare decompensate. La pacienţii cu insuficienţă respiratorie

severă, dacă se decide efectuarea EDS cu sedare conştientă, se indică intubaţie endotraheală şi eventual ventilaţie mecanică.

- Infarctul miocardic recent. La pacienţii cu HDS, stabili hemodinamici, se poate totuşi efectua EDS în perioada postinfarct fără mari riscuri.

- Diverticul Zenker voluminos nu necesită confirmare EDS. În cazul când EDS este recomandată pentru un alt motiv (suspiciune de neoplazie, HDS), se poate folosi, utilizând intubare pe fir ghid.

- Tulburările de coagulare ar trebui să fie corectate înainte de EDS. De cele mai multe ori însă este imposibil de aşteptat corectarea parametrilor de criză sanghină la un pacient cirotic cu hemoragie. Acesta va beneficia imediat de ligatura sau sclerozarea varicelor înainte de corectarea parametrilor de coagulare.

Page 13 of 20

- Sarcina, mai ales în ultimul trimestru. Riscul este destul de mic, totuşi se recomandă precauţie. Se va apela la EDS numai când indicaţia este majoră (hemoragie digestivă).

- În perioada postoperatorie imediată după o intervenţie chirurgcială, EDS ar trebui evitată existând riscul dehiscenţei anastomozei.

- Colonoscopia ar mai trebui evitată în: inflamaţiile acute severe ale colonului, peritonită, dializă peritoneală, ascită, boală hemoragipară

- Epilepsia necontrolată, cu crize frecvente, constituie o contra-indicaţie fără sedare.- Anevrism aortă voluminos- Dializă peritoneală şi ascită (infecţie).

9. Rolul endoscopiei

Endoscopia este folosita in scop diagnostic, pentru precizarea originii, localizarii unei afectiuni si a naturii acesteia, atunci cand exista simptome persistente si suspecte, ca tuse, hemo-ragie digestiva, diaree sau constipatie cronica etc. sau pentru stadializarea unei maladii. Endoscopia nu se rezuma insa la o simpla constatare, ci are si rol terapeutic. In interiorul endoscopului se pot introduce instrumente, care permit biopsia unei structuri suspecte (de exemplu, o formatiune tumorala, o zona de inflamatie sau necroza), dar si indepartarea unor corpi straini, excizia unei tumori sau oprirea unei hemoragii. Sonde laser introduse endoscopic permit realizarea unor manevre chirurgicale de mare finete.

Practic fiecare organ intern, de la tractul digestiv, primul care a beneficiat de aceasta tehnica revolutionara (de exemplu, excizia unor tumori, extirparea unui organ cum ar fi colecistul, repararea unor hernii, tratarea diverticulilor sau a afectiunilor inflamatorii cronice, plasarea unor stenturi care impiedica blocarea canalului biliar sau intestinului etc.), la maladii neurologice sau afectiuni ale colonei vertebrale, boli ginecologice (cancere ale uterului sau colului uterin, polipi, fibroame, endometrioza), la tumori pulmonare, tratarea unor fracturi dificile sau interventii articulare, operatii ORL sau renale, toate pot fi realizate astfel, prin metode mai putin traumatizante pentru pacient si care permit o recuperare mai rapida. Tot pe cale endoscopica se pot realiza si investigatii complementare.

De exemplu, ecografia endoscopica presupune montarea unui transductor de ultrasunete la varful endoscopului. Astfel, se poate realiza o mai buna investigare in cazuri complexe, cum ar fi stadializarea unor tumori pulmonare sau ale sistemului digestiv. Endoscopia se face cu anestezie locala sau sedare (rar anestezie generala) si este in general lipsita de riscuri (rareori pot aparea hemoragii, perforatii de organ sau infectii).

9.1. Endoscopia digestiva superioara

Endoscopia digestiva superioara permite investigarea esofagului, stomacului siduodenului (prima portiune a intestinului subtire). Este indicata in cazul unor dureri abdominale persistente, dificultati de inghitire, arsuri retrosternale, hemoragii digestive (de exemplu, varsaturi cu sange), putand depista existenta unui ulcer, hernii hiatale, gastrite sau tumori. Nu sunt necesare masuri speciale inainte de investigatie, totusi cu sase-opt ore inainte, pacientul nu trebuie sa mai manance. Investigatia se face cu anestezie locala si administrare de sedative. In colangiopancreatografia retrograda, endoscopul este introdus prin esofag, stomac si ajunge in

Page 14 of 20

duoden unde identifica ampula Vater, locul in care canalul biliar si pancreatic se varsa in duoden. Se introduce apoi o substanta de contrast care permite vizualizarea acestor formatiuni.

Metoda face posibila si extragerea unui calcul biliar sau incizii care largesc respectivele canale, permitand o mai buna evacuare a secretiilor ori plasarea unui stent (inel) in acest scop.

9.2. Colonoscopia

Colonoscopia este o investigatie care permite examinarea intestinului gros si care se faceatat in scop diagnostic (de exemplu, in caz de diaree sau constipatie cronica, oprirea tranzitului intestinal, hemoragii digestive, dureri abdominale), pentru biopsia sau indepartarea unor formatiuni (de exemplu, tumori, zone de inflamatie), dar si in scop preventiv, in lipsa oricaror simptome. Aceasta metoda (in ciuda senzatiei de disconfort si jena) este extrem de eficienta, permitand depistarea precoce si tratarea cancerului de colon, o maladie atat de frecventa in prezent. In acest sens, o prima colonoscopie ar trebui facuta la 50 de ani, repetata apoi dupa 10 ani daca totul este in regula.

9.3. Rectosigmoidoscopia

Rectosigmoidoscopia permite doar examinarea rectului si sigmoidului, zone in care aparmai frecvent tumori (maligne sau benigne). Oricum, in cazul depistarii unor anomalii ea trebuie urmata de colonoscopie. Investigatia trebuie facuta prima data la 50 de ani si repetata la cinci ani. Inaintea acestor investigatii, pentru o mai buna vizualizare, este necesara o golire a intestinului, care se face prin regim alimentar (dieta lichida), administare de laxative si clisma.

9.4. Bronhoscopia

Bronhoscopia este indicata in: u) tuse persistenta u hemoptizie (eliminarea de sange in timpul acceselor de tuse) u

dificultati respiratorii. Bronhoscopul este introdus prin nas, faringe, laringe, pana in trahee si bronhii, putand extrage corpi straini si colecta mostre de tesut pentru diagnostic si desfasura manevre terapeutice. Se folosesc doua tipuri de bronhoscoape: u rigid, folosit sub anestezie generala u flexibil, care nu impune anestezie generala.

9.5. Cistoscopia

Cistoscopia permite examinarea uretrei si vezicii urinare. Se face sub anestezie locala sieste indicata in caz de hematurie (sange in urina), incontinenta urinara, retentie de urina, infectii repetate, durere la urinare etc. Poate indeparta calculi sau tumori dezvoltate la acest nivel si poate informa asupra starii prostatei (indicand o prostata marita, care ingusteaza uretra la trecerea la acest nivel). De asemenea, cu ocazia acestei examinari se poate monta un stent care sa faciliteze curgerea urinei.

9.6. Colposcopia Colposcopia face posibila examinarea vaginului, vulvei si colului uterin cu un colposcop,

Page 15 of 20

permitand si efectuarea unei biopsii. Este indicata cel mai frecvent in cazul depistarii de anomalii la Testul Babes-Papanicolau.

9.7. Amnioscopia

Amnioscopia permite vizualizarea aspectului lichidului amniotic si se face de obicei inscopul stabilirii unei strategii a travaliului si nasterii. Fetoscopia permite examinarea fatului. Este indicata daca sunt importante suspiciuni ca acesta ar putea fi bolnav sau ar avea malformatii, care eventual ar putea fi corectate chirurgical. Tubul este introdus printr-o incizie in abdomenul mamei.

9.8. Laparoscopia

Laparoscopia se face prin introducerea endoscopului printr-o incizie abdominala, subanestezie generala. Ea permite vizualizarea organelor abdominale (inclusiv a organelor genitale feminine), informand asupra formei, dimensiunilor si culorii. Permite depistarea de zone de hemoragie, infectie sau inflamatie, tumori, obstructie, precum si efectuarea unei biopsii, extirparea unui organ (vezica biliara, uter, ovar, splina, apendice, portiuni din intestin) sau tratarea unei hernii.

9.9. Toracoscopia

Toracoscopia se face prin introducerea tubului printr-o incizie in torace si permiteexaminarea plamanului si pleurei, efectuarea biopsiei, drenarea lichidului existent la acest nivel, rezectia unei tumori sau portiuni din plaman. Se face cu anestezie locala sau generala.

9.10. Artroscopia

Artroscopia consta in examinarea interiorului unei articulatii si tratarea unei afectiuni laacest nivel. Se poate face, de pilda, la nivelul genunchiului, umarului, gleznei, cotului, pumnului sau soldului.

10. Principii de dezinfecţie şi sterilizare

Dezvoltarea tehnicilor medicale invazive, inclusiv a endoscopiei digestive, a generat numeroase probleme legate de riscul infecţiilor nosocomiale, fapt corelat şi cu aprofundarea cunoştinţelor legate de transmiterea germenilor şi de apariţia de noi agenţi patogeni. Din acest motiv, în literatura de specialitate au apărut numeroase ghiduri, atât ale societăţilor naţionale de endoscopie (britanic, francez, american etc), cât şi ghiduri internaţionale ale Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii.

Apariţia endoscoapelor flexibile a marcat o nouă eră în endoscopia digestivă şi respiratorie dar, în acelaşi timp, a determinat o schimbare radicală a conceptelor de sterilizare şi dezinfecţie. Spre deosebire de endoscoapele rigide metalice, cele flexibile nu se pot steriliza la cald deoarece se deteriorează ireversibil, motiv pentru care majoritatea tehnicilor actuale utilizează sterilizarea chimică. Sterilizarea trebuie să vizeze suprafaţa externă (inclusiv cea de la

Page 16 of 20

nivelul cordonului ombilical!), cea internă (canalele de biopsie şi de aer, butoanele, capacul canalului de biopsie), precum şi rezervorul de apă pentru spălarea lentilei (adică tot ce ar putea constitui sursă de germeni pentru mucoasa digestivă examinată).

Termeni utilizaţi · Curăţarea (cleaning) semnifică îndepărtarea sângelui, secreţiilor sau altor resturi de pe

endoscop şi accesorii de endoscopie. Această etapă este absolut obligatorie înainte de sterilizare-dezinfecţie deoarece persistenţa unor resturi organice pe suprafaţa externă sau internă determină formarea unui film proteic contaminat care împiedică acţiunea eficientă a dezinfectanţilor chimici.

· Dezinfecţie înseamnă reducerea sau distrugerea microorganismelor în stare vegetativă, micobacterii, virusuri, spori de fungi şi anumite (dar nu toate) forme de spori bacterieni, endoscopul devenind apt pt utilizare.

· Sterilizare semnifică distrugerea tuturor microorganismelor viabile cu excepţia prionilor.

Există puţine date disponibile în literatură privind riscul transmiterii de parazitoze. Numeroşi paraziţi sunt infestanţi doar în anumite etape evolutive, iar ciclul standard de decontaminare-sterilizare distruge majoritatea paraziţilor cunoscuţi. Au fost totuşi emise unele semne de întrebare cu privire la Giardia, Criptosporidium şi Entamoeba. Transmiterea oricărei infecţii presupune integritatea unui aşa-numit ”lanţ infecţios”, întreruperea la orice nivel a acestuia împiedicând propagarea infecţiei. Componentele lanţului infecţios sunt: prezenţa de germeni viabili, în număr suficient pentru a iniţia infecţia, gazda susceptibilă, precum şi intrarea germenilor la nivelul unei ”porţi de intrare”.

Măsurile de decontaminare, dezinfecţie şi sterilizare pot bloca acest lanţ prin mai multe mecanisme:

· dezinfecţia şi sterilizarea echipamentului medical; · echipament de protecţie şi igiena personală; · dotarea şi designul corespunzător al laboratorului cu sistem de ventilaţie, apă potabilă

sau chiar sterilă; · dezinfecţia suprafeţelor; · monitorizare, educaţie, respectarea protocoalelor. Toate endoscoapele şi accesoriile trebuie dezinfectate după protocolul standard după

fiecare examinare, cuprinzând un număr de paşi standard [6]: · Pre-curăţare · Decontaminare · Spălare · Dezinfecţie · Spălare · Uscare · Depozitare Realizarea secvenţei complete decontaminare-dezinfecţie-sterilizare se poate realiza

manual sau cu maşini de procesat automat; procesarea complet manuală nu este permisă în unele state (Ex Marea Britanie) [7]. Ghidul OMS [8] precizează un nivel minimal, unul standard şi unul optim de procesare a endoscoapelor şi accesoriilor (tabelul II-1).

Page 17 of 20

11. Avantajele endoscopiei

Endoscopiile sunt, in general, nedureroase desi acestea pot provoca disconfort. Comparativ cu stresul experimentat de catre organism intr-o procedura

chirurgicala completa, o endoscopie este simpla, cu risc scazut si costuri mici. In majoritatea cazurilor este fara cicatrice –pentru ca se utilizeaza o

deschidere naturala a corpului. Recuperarea in urma acestei proceduri este rapida. De cele mai multe ori, internarea in spital nu este necesara. Endoscopia poate dezvalui probleme ce nu sunt descoperite cu ajutorul radiologiei

si uneori poate fi de ajutor in a elimina necesitatea unei interventii chirurgicale exploratorii. Metodele imagistice pot afla marimea, forma si locatia schimbarilor fizice din

organism insa detaliile precum culoarea sau textura sunt cel mai bine evaluate cu ajutorul unei endocopii

12. Dezavantajele endoscopiei

Posibilele complicații de endoscopie includ:

Perforarea unui organ Sangerare excesiva (hemoragie) infectie Reactie alergica la anestezie. Inflamatie a pancreasului (pancreatita), dupa o ERCP.

13. Alimentarea endoscopului

Sursa de alimentare a unui endoscop se face la o priza cu o tensiune de 220V.

14. Prețul unei endoscopii

La Spitalul Clinic Colentina o endoscopie costă 150 lei La Spitalul Clinic de Urgență Floreasca o endoscopie costă 70 lei Centrul Medical de Diagnostic și Tratament "Dr. Victor Babeș“ o endoscopie

costă 150 lei La Hyperclinica MedLife o endoscopie costă 200 lei

Page 18 of 20

15. Prețul unui endoscop

Endoscop – Spitalul Municipal Pașcani – preț 120.000 Ron

Page 19 of 20

16. Bibliografie

Endoscopia digestivă, diagnostică şi terapeutică - Iulian Constantin 2011

Introducere în endoscopia digestive - Sergiu Marian CAZACU, Cristin Constantin VERE, Adrian SĂFTOIU, Editura Arves 2009

http://jurnalul.ro/viata-sanatoasa/sanatatea-familiei/ce-este-endoscopia-587986.html

http://medlive.hotnews.ro/cum-functioneaza-un-endoscop-cum-se-realizeaza-o-examinare-si-ce-afectiuni- se-pot-despista-si-chiar-trata.html

http://www.cdt-babes.ro/recomandari_teste_medicale/endoscopie_digestiva_superioara.php

Page 20 of 20