enciclopedia gale a fenomenelor neobisnuite si ... · ÎnÃlÞarea la ceruri. . . . . . . . . . . ....

INTRODUCERE v

CUPRINS

VOLUMUL I

PREFAÞÃ . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .xiii

INTRODUCERE . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .xv

CAPITOLUL 1CUM PRIVESC MARILE RELIGII

VIAÞA DE DUPÃ MOARTE . . . . . . . . . . 4

Budismul . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 5

Creºtinismul . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 8

Hinduismul . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 11

Islamul . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 12

Iudaismul . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 14

EGIPTUL ANTIC ºI VIAÞA DEDUPÃ MOARTE . . . . . . . . . . . . . . . . . . 15

Cartea egipteanã a morþilor . . . . . . . . . . . . . . 16

Osiris : învierea din morþi . . . . . . . . . . . . . . . . 18

Textele din piramide . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 19

EXPERIENÞA INDIVIDUALÃ UMANÃA MORÞII ºI A VIEÞII DE DUPÃMOARTE . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 21

Viziunile pe patul de moarte . . . . . . . . . . . . . 23

Experienþele din apropierea morþii (NDE) . . . . 26

ªCOLILE MISTERELOR . . . . . . . . . . . . . . 31

Misterele dionisiace . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 32

Misterele eleusine . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 33

Misterele hermetice . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 33

Misterele orfice . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 34

Pitagora . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 34

RELIGIILE TRIBALE . . . . . . . . . . . . . . . . . 35

Tumulii funerari . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 38

Tãrâmul Strãmoºilor . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 39

CUM PRIVESC MARILE RELIGIIREÎNCARNAREA . . . . . . . . . . . . . . . . . . 40

Budismul . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 43

Creºtinismul . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 43

Hinduismul . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 46

http://www.all.ro/enciclopedia-gale-a-fenomenelor-neobisnuite-si-inexplicabile-vol-1.html

Islamul . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 47

Iudaismul . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 47

ªCOLILE CONTEMPORANE ALEMISTERELOR ºI REÎNCARNAREA . . . 48

Arhivele Akashice . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 50

Antropozofia . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 51

Asociaþia pentru Cercetare ºi Iluminare . . . . . 52

Teozofia . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 55

CERCETÃRILE PRIVINDVIEÞILE ANTERIOARE . . . . . . . . . . . . . 57

Regresia hipnoticã în vieþi anterioare . . . . . . . 58

Bridey Murphy . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 61

Terapia vieþilor anterioare . . . . . . . . . . . . . . . 65

Ian Stevenson . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 68

CAPITOLUL 2ªAMANISMUL . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 74

Cãlãuzirea de cãtre spirite . . . . . . . . . . . . . . 77

Animalele totemice . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 78

Cãutarea viziunii . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 78

MEDIUMNITATEA . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 80

Tabla Ouija . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 82

ªedinþele de spiritism . . . . . . . . . . . . . . . . . . 84

Controlul exercitat de spirite . . . . . . . . . . . . 87

Transa . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 90

MEDIUMURI ºI CANALE SPIRITISTE . . . 91

Sylvia Browne . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 94

Florence Cook . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 96

Mina „Margery” Stinson Crandon . . . . . . . . . . 98

John Edward . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 101

Arthur Augustus Ford . . . . . . . . . . . . . . . . . 102

Eileen Garrett . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 105

Daniel Dunglas Home . . . . . . . . . . . . . . . . . 107

J. Z. Knight . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 111

Carlos Mirabelli . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 114

Eusapia Palladino . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 115

Leonora E. Piper . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 117

James Van Praagh . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 119

Jach Pursel . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 120

Jane Roberts . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 121

Rudi Schneider . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 124

Vrãjitoarea din Endor . . . . . . . . . . . . . . . . . 126

SPIRITISMUL . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 127

Andrew Jackson Davis . . . . . . . . . . . . . . . . . 130

Sir Arthur Conan Doyle . . . . . . . . . . . . . . . . 131

Surorile Fox . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 134

Allen Kardec . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 137

MISTICII . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 138

Helena Petrovna Blavatsky . . . . . . . . . . . . . . 141

Rudolf Steiner . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 143

Emanuel Swedenborg . . . . . . . . . . . . . . . . . 145

CERCETÃTORII ÎN DOMENIULMISTERELOR ºI AL CONTACTELORCU SPIRITELE . . . . . . . . . . . . . . . . . . 148

Hereward Carrington . . . . . . . . . . . . . . . . . 152

Sir William Crookes . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 154

Harry Houdini . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 156

William James . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 159

Sir Oliver Lodge . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 160

Fredric W. H. Myers . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 162

Societatea pentru Cercetãri

Parapsihice (SPR) . . . . . . . . . . . . . . . . . . 163

CAPITOLUL 3ANTIHRISTUL . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 170

APOCALIPSA . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 172

APARIÞIILE SFINTE . . . . . . . . . . . . . . . . 176

ARMAGEDDON . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 181

CONºTIINÞA COSMICÃ . . . . . . . . . . . . . 182

DEMONII . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 185

STIGMATUL DIAVOLULUI . . . . . . . . . . . 188

EXTAZUL . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 190

EXORCISMUL . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 193

VINDECAREA PRIN CREDINÞÃ . . . . . . . 198

ÎNGERII PÃZITORI . . . . . . . . . . . . . . . . . . 200

ILUMINAREA . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 203

INCHIZIÞIA . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 206

MIRACOLELE . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 208

POSESIUNEA DEMONICÃ . . . . . . . . . . . 211

PUTEREA RUGÃCIUNII . . . . . . . . . . . . . . 214

ENCICLOPEDIA GALEvi


ÎNÃLÞAREA LA CERURI . . . . . . . . . . . . . 219

GIULGIUL DIN TORINO . . . . . . . . . . . . . 221

666 . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 226

MÂNUITORII DE ºERPI . . . . . . . . . . . . . 227

STIGMATELE . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 229

FECIOARA DIN GUADALUPE . . . . . . . . 232

VIZIUNILE . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 234

STATUILE ºI ICOANELE CARESÂNGEREAZÃ . . . . . . . . . . . . . . . . . . 237

CAPITOLUL 4ªCOLILE EGIPTENE ALE

MISTERELOR . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 245

Akhenaten . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 247

Isis . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .248

Osiris . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 250

ªCOLILE GRECEºTI ALEMISTERELOR . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 252

Delfi . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 253

Dionysos . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 254

Eleusis . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 256

ªCOLILE MISTERELOR, CULTELE, EREZIILE CREºTINE . . . . . . . . . . . . . 257

Madona neagrã . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 260

Catarii . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 262

Gnosticismul . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 264

Maniheismul . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 267

MISTERELE TRIBALE . . . . . . . . . . . . . . . 270

Dansul Fantomei . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 270

Macumba . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 272

Santeria . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 273

CULTELE SATANICE . . . . . . . . . . . . . . . 275

ASCENSIUNEA SATANISMULUI ÎNEVUL MEDIU . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 278

Liturghia neagrã . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 280

Catherine Montvoisin . . . . . . . . . . . . . . . . . . 283

Gilles de Rais . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 285

PRIMA BISERICÃ A LUI SATANAA LUI ANTON LAVEY . . . . . . . . . . . 286

TEMPLUL LUI SET . . . . . . . . . . . . . . . . . 289

CULTELE OZN . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 291

Societatea Aetherius . . . . . . . . . . . . . . . . . . 293

Poarta Raiului . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 295

Raelienii . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 297

EXPRESIILE SPIRITUALE DINSECOLUL AL XX-LEA . . . . . . . . . . . 299

Ramura Davidienilor . . . . . . . . . . . . . . . . . . 301

Eckankar . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 302

Falun Gong . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 303

Ordinul Templului Solar . . . . . . . . . . . . . . . 303

Templul Poporului . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 304

Scientologia . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 305

GLOSAR . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 309

VOLUMUL II

CAPITOLUL 5ASASINII . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 4

ALEºII LUI JUPITER . . . . . . . . . . . . . . . . . 6

FRANCMASONII . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 9

GARDUNA . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 12

SFÂNTUL VEHM . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 15

ILLUMINATI . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 16

CAVALERII TEMPLIERI . . . . . . . . . . . . . . 19

OAMENII LEOPARD . . . . . . . . . . . . . . . . . 24

MAU-MAU . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 26

ROZICRUCIENII . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 28

THUGGEE . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 31

TONGII . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 33

INTRODUCERE vii


CAPITOLUL 6ALCHIMIA . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 40

Valentine Andreae . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 41

Roger Bacon . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 42

Helvetius . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 43

Hermes Trismegistus . . . . . . . . . . . . . . . . . . 44

Albertus Magnus . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 45

Paracelsus . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 46

MAGIA . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 47

Magia Abremelinã . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 48

Magia neagrã . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 49

Magia Enohianã . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 50

Vodun/Vodoun/Voodoo . . . . . . . . . . . . . . . . . 51

Magia albã . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 55

MAGII . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 56

Agrippa . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 57

Contele Allesandro Cagliostro . . . . . . . . . . . . 59

Aleister Crowley . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 60

John Dee . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 62

Dr. Faust . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 64

Marie Laveau . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 64

Eliphas Levi . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 66

Simon Magul . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 67

Pico della Mirandola . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 67

Pitagora . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 68

Contele Saint-Germain . . . . . . . . . . . . . . . . . . 69

WICCA . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 70

POPORUL WICCA . . . . . . . . . . . . . . . . . . 72

Margot Adler . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 75

Philip Emmons (Isaac) Bonewits . . . . . . . . . . 76

Raymond Buckland . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 78

Gavin Frost ºi Yvonne Frost . . . . . . . . . . . . . . 80

Gerald Brosseau Gardner . . . . . . . . . . . . . . . . 83

Sybil Leek . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 84

Margaret Alice Murray . . . . . . . . . . . . . . . . . . 86

M. Macha NightMare . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 87

Starhawk . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 87

Doreen Valiente . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 88

VRÃJITORIA . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 90

Familiarii . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 93

Inchiziþia – timpul rugurilor . . . . . . . . . . . . . . 94

Sabatul . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 96

PROCESELE VRÃJITOARELOR . . . . . . . . 98

Anglia . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 99

Franþa . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 100

Germania . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 101

Salem, Massachusetts . . . . . . . . . . . . . . . . . 102

Scoþia . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 104

Spania . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 105

VÂNÃTORII DE VRÃJITOARE . . . . . . . . 107

Jean Bodin . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 108

Henri Boguet . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 109

Matthew Hopkins . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 110

Innocenþiu Papa al III-lea . . . . . . . . . . . . . . . 112

Pierre de Lancre . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 112

CAPITOLUL 7ASTROLOGIA . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 117

SCRIEREA AUTOMATÃ . . . . . . . . . . . . . 125

CARTOMANÞIA/TAROTUL . . . . . . . . . . . 125

Ghicirea viitorului cu cãrþi moderne de joc . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 132

RADIESTEZIA . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 134

GRAFOLOGIA . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 135

I CHING . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 138

CABALA . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 139

NECROMANÞIA . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 140

NUMEROLOGIA . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 142

CHIROMANÞIA . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 145

PROFEÞII ºI DIVINATORII . . . . . . . . . . 147

Edgar Cayce . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 150

Oracolele delfice . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 152

Jeane Dixon . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 153

Irene Hughes . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 154

Olof Jonsson . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 155

Nostradamus . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 156

Mama Shipton . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 158

GHICITUL ÎN GLOBUL DECRISTAL/CRISTALOMANÞIA . . . . . . 159

GHICITUL ÎN FRUNZE DE CEAI(TASEOGRAFIA) . . . . . . . . . . . . . . . . 160

ENCICLOPEDIA GALEviii


CAPITOLUL 8AMULETELE . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 165

Clopotele . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 167

Hematitul . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 168

Lumânãrile . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 168

Ceaunul . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 169

Cristalele . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 170

Cercurile zânelor . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 173

Usturoiul . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 174

Mâna gloriei . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 174

Potcoavele . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 175

Cuþitul . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 175

Nodurile . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 176

Rãdãcina de mãtrãgunã . . . . . . . . . . . . . . . . 177

Armindenii . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 178

Oglinda . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 178

Vâscul . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 179

Inelele . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 180

Sarea . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 180

Argintul . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 181

Pietrele vindecãtoare ºi energizante . . . . . . . 182

Arborii . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 184

Pãpuºile voodoo . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 184

ÎMPUTERNICIREA TRIBALÃ . . . . . . . . . . 186

Craniile de cristal . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 187

Fetiºurile . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 190

Megaliþii . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 191

Runele . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 193

Talismanele . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 193

Totemurile . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 194

OBIECTELE CU PUTERI SACRE . . . . . . 196

Chivotul Legii . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 197

Crucile . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 199

Sfântul Graal . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 200

Piatra filosofalã . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 202

Lancea Destinului . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 204

Svastica . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 205

CAPITOLUL 9ANGKOR WAT . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 210

MUNTELE ARARAT . . . . . . . . . . . . . . . . 210

ATLANTIDA . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 213

AVALON . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 219

TRIUNGHIUL BERMUDELOR . . . . . . . . . 220

CHARTRES . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 224

CURSURILE ºI LINIILE DE FORÞÃ . . . . 224

EL DORADO . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 228

INSULA PAºTELUI . . . . . . . . . . . . . . . . . 229

GLASTONBURY . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 232

TEORIA PÃMÂNTULUI GOL . . . . . . . . . 233

IERUSALIM . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 236

KARNAK . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 239

LEMURIA ºI MU . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 241

LOURDES . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 243

MACHU PICCHU . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 246

TEMPLELE MAYAºE . . . . . . . . . . . . . . . 248

MECCA . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 251

LINIILE DE LA NAZCA . . . . . . . . . . . . . . 255

MAREA PIRAMIDÃ (A LUI KEOPS) DE LA GIZEH . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 258

SFINXUL . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 262

STONEHENGE . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 266

TAOS PUEBLO . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 270

TIAHUANACO . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 272

VOLUMUL III

CAPITOLUL 10ENTITÃÞILE FANTOMATICE . . . . . . . . . . . . 3

Spiritele animalelor . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 5

Apariþiile . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 8

Autoscopia . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 11

Stafiile celor vii . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 12

Fantomele . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 14

Fenomenul poltergeist . . . . . . . . . . . . . . . . . . 17

Spiritele morþilor . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 18

Luminile bizare . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 20

INTRODUCERE ix


CASELE ºI LOCURILEBÂNTUITE . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 22

Bell Witch . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 25

Casa parohialã din Borley . . . . . . . . . . . . . . . 28

Castelul Calvados . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 32

Casa parohialã din Epworth . . . . . . . . . . . . . . 35

Hanul Generalul Wayne . . . . . . . . . . . . . . . . . 37

Omul cenuºiu din Hinton Ampner . . . . . . . . . 38

Plantaþia Myrtles . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 41

Toboºarul din Tedworth . . . . . . . . . . . . . . . . . 43

Casa Whaley . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 46

FANTOMELE ÎN FILME . . . . . . . . . . . . . . . 47

COMBUSTIA SPONTANÃUMANÃ (SHC) . . . . . . . . . . . . . . . . . . 50

CAPITOLUL 11MONºTRII HUMANOIZI . . . . . . . . . . . . . . 57

Bigfoot . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 58

Orang Pendek . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 61

Maimuþa Mirositoare . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 63

Yeti . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 64

CREATURILE NOPÞII . . . . . . . . . . . . . . . . 67

Chupacabra . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 68

Ghoul . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 70

Golemul . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 71

Imp . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 73

Incubus . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 73

Diavolul din Jersey . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 75

Succubus . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 76

Vampirii . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 77

Vârcolacii . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 80

MONºTRII DE PE USCAT, DIN APÃ ºI DIN AER . . . . . . . . . . . . . . 83

Dragonii . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 85

Loch Ness ºi alþi monºtri lacuºtri . . . . . . . . . . 88

ªerpii de mare . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 92

Pasãrea tunetului . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 95

SPIRIDUºII ºI PRIETENII LOR . . . . . . . . . 98

Elfii . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 99

Zânele . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 100

Gnomii . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 102

Goblinii . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 102

Gremlinii . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 103

Leprechaunii . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 104

Menehune . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 105

Sirenele . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 105

Nisse . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 106

Selkie . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 107

Trolli . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 108

ACTORII CARE AU ÎNFRUNTAT(SAU AU DEVENIT) MONºTRIÎN FILME . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 108

CAPITOLUL 12VISELE . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 115

Visele creative ºi cele lucide . . . . . . . . . . . . 121

Coºmarurile . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 124

Paralizia în somn . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 125

Simbolistica viselor . . . . . . . . . . . . . . . . . . 126

MECANISMELE MEMORIEI . . . . . . . . . . 129

Falsele amintiri . . . . . . . . . . . . . . . . . 133

FOBIILE . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 134

STÃRILE ALTERATEALE CONºTIINÞEI . . . . . . . . . . . . . . . 139

Halucinaþiile . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 142

Hipnoza . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 143

Meditaþia . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 147

Substanþele psihedelice – drogurile care amplificã puterile minþii . . . . . . . . . 150

Relaxarea . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 154

PERCEPÞIA EXTRASENZORIALÃ(ESP): „AL ºASELEA SIMÞ” . . . . 155

CERCETÃTORII ESP . . . . . . . . . . . . . . . 159

Clarviziunea . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 164

Experienþele de decorporalizare (OBE) . . . . . . . . . . . . . . 168

Precogniþia . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 173

Psihokinezia . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 176

Telepatia . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 178

ENCICLOPEDIA GALEx


CAPITOLUL 13SUPERSTIÞIILE . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 187

Pisicile . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 188

Zilele sãptãmânii . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 189

Câinii . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 190

Deochiul . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 191

Trifoiul cu patru foi . . . . . . . . . . . . . . . . . . 192

Pietrele preþioase . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 192

Potcoavele . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 193

Bãtutul în lemn . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 194

Scãrile . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 194

Numerele . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 195

Laba de iepure . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 196

Strãnutul . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 196

Scuipatul . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 197

OBICEIURI ºI TABUURIBIZARE . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 198

Peþirea ºi mariajul . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 201

Ospitalitatea ºi eticheta . . . . . . . . . . . . . . . 212

Înhumãrile ºi funeraliile . . . . . . . . . . . . . . . 219

CREDINÞE ºI LEGENDEURBANE . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 226

Reptilele periculoase, importate

în covoare . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 227

Reþetele magice pentru prãjituri . . . . . . . . . 228

Bomboanele verzi M&Ms . . . . . . . . . . . . . . . 229

Cârligul de pe portierã . . . . . . . . . . . . . . . . 230

Sinuciderea colegului

de camerã . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 230

Isus pe autostradã . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 231

Autostopista fantomã . . . . . . . . . . . . . . . . . 232

Procter & Gamble este o

companie satanistã . . . . . . . . . . . . . . . . 233

Scafandrul din copac . . . . . . . . . . . . . . . . . 234

ªerpii din toaletã . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 235

Pãianjenii din coafurã . . . . . . . . . . . . . . . . . 235

CAPITOLUL 14

OZN-URILE ÎN ANTICHITATE . . . . . . . .244

Vizitatorii din spaþiu, în Biblie ºi în alte

cãrþi sfinte . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .247

ÎNCEPUTUL EPOCIIMODERNE A OZN-URILOR . . . . . . .249

Aviaþia americanã ºi Proiectul

Blue Book . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .252

Raportul Condon/Universitatea Colorado . . .256

Hangar 18 . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .257

Roswell, New Mexico . . . . . . . . . . . . . . . . . .258

Socorro, New Mexico . . . . . . . . . . . . . . . . . .263

CONTACTAÞI ºI RÃPIÞIDE OZN-URI . . . . . . . . . . . . . . . . . . .264

George Adamski . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .269

Daniel W. Fry . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .270

Betty ºi Barney Hill . . . . . . . . . . . . . . . . . . .271

Oamenii în negru (MIB) . . . . . . . . . . . . . . . . .273

Whitley Strieber . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .276

George Van Tassel . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .276

INFLUENÞA MEDIA . . . . . . . . . . . . . . . . .278

Close Encounters of the Third Kind . . . . . . . .278

The Day the Earth Stood Still . . . . . . . . . . . .279

War of the Worlds . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .280

The X-Files . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .282

MISTERUL OZN-URILORSPOREºTE . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .284

Zona 51 ºi cercetarea inginereascã . . . . . . . .286

Mutilãrile de animale . . . . . . . . . . . . . . . . . .287

Cercurile din lanurile de cereale . . . . . . . . .289

Majestic-12 . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .291

Experimentul Philadelphia . . . . . . . . . . . . . .293

INTRODUCERE xi


MISTERELE LUMII DE DINCOLO 1

SUMARUL CAPITOLULUI

CUM PRIVESC MARILE RELIGIIVIAÞA DE DUPÃ MOARTE

BudismulCreºtinismulHinduismul

IslamulIudaismul

EGIPTUL ANTIC ºI VIAÞA DEDUPÃ MOARTE

Cartea egipteanã a morþilor

Osiris : Moarte ºi înviereTextele din piramide

EXPERIENÞA UMANÃ INDIVIDUALÃ AMORÞII ºI VIEÞII DE DUPÃ MOARTE

Viziunile pe patul de moarteExperienþele în apropierea morþii

ªCOLILE MISTERELORMisterele dionisiaceMisterele eleusineMisterele ermetice

Misterele orficePitagora

RELIGII TRIBALETumulii funerari

Tãrâmul Strãmoºilor

CUM PRIVESC MARILE RELIGIIREÎNCARNAREA

BudismulCreºtinismulHinduismul

IslamulIudaismul

ªCOLILE CONTEMPORANE ALEMISTERELOR ºI REÎNCARNAREA

Cronicile AkashiceAntropozofia

Asociaþia pentru Cercetare ºi IluminareTeozofia

CERCETÃRILE PRIVINDVIEÞILE ANTERIOARE

Regresia hipnoticã în vieþi anterioareBridey Murphy

Terapia vieþilor anterioareIan Stevenson

CAPITOLUL 1

MISTERELE LUMIIDE DINCOLO

Obsesia omenirii faþã de necunoscut ºiinexplicabil începe cu întrebarea

fundamentalã: fiinþa umanã supravieþuieºtemorþii corpului fizic? ªi dacã este aºa, ne

naºtem din nou? Misterul despre ce se aflã dincolo de momentul morþii a dat naºteremagiei, misticismului, religiilor ºi tuturor

creaturilor Luminii ºi ale Întunericului carepopuleazã tainicele tãrâmuri dintre lumi.


INTRODUCERE

Copiii considerã continuitatea vieþiidrept un fapt garantat. Moartea estecea care trebuie învãþatã. Autoconser-

varea este unul dintre cele mai puterniceinstincte ale umanitãþii, depãºind moartea,fiindcã dorinþa de a trãi veºnic, dupã dispari-þia corpului fizic, nu este nimic altceva decâto formã de cãutare a autoconservãrii.

În interiorul lor, oamenii se considerã niºteobservatori a tot ceea ce poate fi vãzut sauimaginat. Conºtiinþa este experimentatã caun flux mereu curgãtor care, în ciuda întreru-perilor temporare din timpul somnului, paretotuºi continuu ºi fãrã un început sau sfârºitconºtient. Omul doarme de multe ori, darîntotdeauna se trezeºte o datã în plus. Pentruoameni, a fi vii a devenit o obiºnuinþã. Ei potaccepta condiþia muritoare a altora, dar nu ºipe a lor.

Unele dintre cele mai vechi exprimãri aledorinþei pentru o viaþã viitoare a fost scrisã,cu mii de ani în urmã, de un scrib egiptean,pentru care expectativa nemuririi personaleera strâns legatã de credinþa cã trupul sãu vaevita ororile dezintegrãrii, dacã avea sã fiemumificat. Aceastã rugãciune a unui om încre-zãtor este un strigãt disperat, în care recu-noaºtem imediat dorinþa de nemurire, speci-ficã fiinþei umane.

„Zeule Osiris, rege ºi judecãtor al

morþilor, se roagã el : dã-mi dreptul de a

pãtrunde în tãrâmul veºniciei, pentru

cele ce am sãvârºit pentru tine, o, zeule,

tu, al cãrui trup n-a cunoscut nicicând

putreziciunea... Nu lãsa ca trupul meu sã

fie mâncat de viermi, ci izbãveºte-mã,

cum tu însuþi te-ai izbãvit... Fie ca viaþa

sã vinã din moartea trupului meu ºi sã

nu putrezesc... sã nu mã sfârºesc de tot.

Eu voi fi o fiinþã veºnicã. Eu voi trãi ! Eu

voi trãi !” (din Egyptian Book of the Dead,

tradusã de E.A.W. Budge, 1901).

Credinþa în viaþa de apoi coincide cu con-vingerea înnãscutã cã actuala viaþã are o sem-nificaþie ºi un scop. ªi cum oamenii considerãcã existenþa lor terestrã are un sens ºi prinurmare au un motiv sã trãiascã, pare impera-

tiv ca mãcar o parte a lor sã continue cumvasã existe, într-o viaþã viitoare. Deºi viaþa dupãmoarte este un concept dificil de dovedit, însens material, diferite religii ale lumii promitsã asigure o legãturã spiritualã între acþiunileunei persoane, în actuala viaþã, ºi existenþa ei,continuatã într-o viaþã viitoare.

Concepþiile despre lumea de dincolo demoarte variazã considerabil la religiile lumii,dar în fiecare expresie religioasã, cunoscutãde istorici ºi antropologi, chestiunea nemu-ririi a fost de primã importanþã, pentru cre-dinciosul de rând. Acest capitol va oferi rezu-mate ale credinþelor budiste, creºtine, hin-duse, islamice ºi evreieºti privitoare la soartasufletului dupã moarte.

Credinþa în viaþa de dincolo, ca ºi ceaîntr-o Fiinþã Supremã, îi determinã pe cei ceo nutresc sã-ºi priveascã existenþa în raportcu viaþa viitoare. Aceºti indivizi nu-ºi ima-gineazã posibilitatea unei alte vieþi la modulabstract. Cei a cãror credinþã i-a învãþat sãaibã deplinã convingere în existenþa vieþii dedupã moarte îºi pot imagina cu uºurinþã cumva fi aceastã viaþã. Pentru ei, viaþa de dupãmoarte este un concept ce poate fi definit,un rezultat real ºi firesc al modului cum autrãit pe Pãmânt. Pentru credincioºi, accep-tarea continuitãþii vieþii de dupã moartedevine o parte intrinsecã a propriei existenþe,ce le dã curaj ºi putere pe mãsura treceriianilor. ªi atunci când ajung la momentulmorþii fizice, pentru majoritatea acestor indi-vizi, cel mai semnificativ aspect al vieþii deapoi va fi uniunea cu Divinul.

Aceºti indivizi, care pot fi creºtini, musul-mani sau evrei, considerã cã sufletul prindeviaþã odatã cu naºterea corpului fizic ºi arpieri simultan cu acesta, dacã n-ar fi inter-venþia supranaturalã a lui Dumnezeu, care-iconferã o nemurire imposibil de obþinutaltfel. Cei ale cãror convingeri asupra vieþiide apoi includ posibilitatea reîncarnãrii, avieþilor anterioare ºi a viitoarelor încarnãri nuau nicio îndoialã cã sufletul este nemuritor,prin însãºi natura lui. În opinia lor, existenþasufletului nu începe atunci când un trup fizicse naºte, deci nu sunt temeiuri sã se creadãcã va înceta sã existe odatã cu dispariþiacorpului fizic. Potrivit diferitelor doctrine alereîncarnãrii, existã legi spirituale infailibile,

ENCICLOPEDIA GALE2



Primele necropole descoperite au aparþinutoamenilor de Neanderthal, deºi potrivitcercetãtorului George Constable „ei nu aufost creditaþi cu înmormântarea deliberatã a

morþilor decât la un secol ºi jumãtate de ladescoperirea necropolelor“. Binecunoscutul antro-polog ºi arheolog Louis Leaky considera cã acestemorminte au fost fãcute intenþionat, indicând faptulcã neanderthalienii aveau o conºtiinþã ºi manifestaupreocupãri de ordin spiritual.

Multe situri funerare au fost descoperite înEuropa ºi Orientul Apropiat. Aºezarea osemintelorrelevã elemente ritualice, cãci cadavrele au fostdescoperite în poziþie de somn sau fetalã. Unelerãmãºiþe au fost descoperite având alãturi plantesau flori, uneori, chiar colorate cu pigment roºu,folosit probabil în cadrul unui ritual simbolic. Uniineanderthalieni au fost înhumaþi laolaltã, pentru caîntreaga familie sã rãmânã unitã dupã moarte.

Una dintre cele mai interesante necropole adã-posteºte oseminte aºezate atent în poziþie fetalã, peun pat de coada-calului, o plantã localã. Alãturi semai aflau ºi alte varietãþi de flori. Leaky considera cãflorile au fost deliberat aºezate lângã cadavru.Aparent, familia ºi prietenii decedatului au adunatflori din specii diferite, le-au adus la mormânt ºi auacoperit cu ele trupul neînsufleþit.

Analiza speciilor de flori a relevat cã este vorba,între altele, despre vineþele, scaieþi ºi zambile. Multedintre ele au proprietãþi curative, mergând de laatenuarea durerii la suprimarea inflamaþiilor. Nu seºtie dacã oamenii de Neanderthal erau suficient deavansaþi încât sã realizeze proprietãþile curative aleplantelor sau a fost vorba despre o alegere acciden-talã a florilor depuse în mormânt. S-ar putea, la felde bine, ca depunerea florilor sã fi fost o formã devenerare a vraciului sau ºamanului tribului. Oricumar sta lucrurile, este evident cã omul de Neanderthalera o fiinþã mult mai complexã decât s-a crezut.

CEL MAIVECHISIT FUNERAR

Potrivit antropologului F. Clark Howell, poziþiaflexatã a corpului ºi descoperirile altor locuri undelespezi de piatrã au fost plasate deasupra mormin-telor neanderthaliene, alãturi de hranã ºi unelte,sugereazã cã exista, încã de atunci, o credinþã înviaþa de dupã moarte. Pentru oamenii de Nean-derthal, viaþa veºnicã nu trebuie sã fi arãtat preadiferit de cea trãitã pe Pãmânt ; ei aprovizionaudecedaþii cu mâncare, unelte ºi alte obiecte casnice,aproape la fel cum vor face mai târziu egiptenii,pentru cãlãtoria în lumea de apoi. Probabil ei consi-derau moartea un fel de somn, poate o odihnãînaintea renaºterii – de aceea corpurile erau atentplasate în poziþie fetalã.

SURSA

Burial, Ritual, Religion, and Cannibalism. http ://thunder.indstate.

edu/~ramanank/ritual.html. 10 July 2001.


care vor determina dacã sufletul se va muta

într-un alt corp fizic sau se va contopi veºnic

cu Absolutul.

Deºi mulþi oameni considerã credinþa în

reîncarnare ca specificã hinduismului ºi unor

secte budiste, conceptul vieþilor anterioare

nu este nicidecum restrâns la religiile orien-

tale. Acest capitol va examina opiniile multor

filosofi, clerici, medici ºi savanþi occidentali

care susþin existenþa vieþilor anterioare ºi a

celor viitoare, alãturi de anumite secte creº-

tine, musulmane ºi evreieºti, care, de aseme-

nea, sugereazã cã reîncarnarea poate fi una

dintre formele supravieþuirii dupã moarte.

De-a lungul secolelor, actul fizic al trecerii

dintr-o lume în alta, la momentul morþii, a

rãmas un mister pentru cei vii. Din când în

când, oamenii salvaþi în ultima clipã din

ghearele morþii ºi readuºi la viaþã susþineau

cã se aflaserã la marginea unei lumi necunos-

cute ºi necercetate ºi se întâlniserã, în ea, cu

fiinþe eterice. În deceniile recente, s-au pro-

dus tot mai multe asemenea cazuri de resus-

citare din starea de moarte clinicã ; eroii lor

vorbesc de trecerea printr-un tunel întunecat,

cãtre un loc strãlucitor, unde au întâlnit fiinþe

de luminã. Asemenea eexxppeerriieennþþee ddiinn aapprroo--

ppiieerreeaa mmoorrþþiiii (NDE) demonstreazã dorinþa

inerentã pentru o viaþã conºtientã dincolo de

mormânt ºi pentru continuarea, la nesfârºit,

a oportunitãþilor spirituale. Nãzuinþa spre o

viaþã fãrã opreliºti, o viaþã în cel mai deplin

sens pe care fiinþa umanã îl poate concepe

reprezintã un element esenþial al visului

nemuririi.

Credinþa în viaþa de dupã moarte poate fi,

în esenþã, o credinþã a omenirii în ea însãºi.

La majoritatea oamenilor, existã dorinþa pri-

mordialã ca viaþa raþionalã ºi conºtiinþa sã

continue dupã moarte. În secolele trecute,

nãzuinþa spre o viaþã viitoare se mãrginea la

afirmarea credinþei în învãþãturile sau scrip-

turile unei anumite religii. Astãzi, speranþele

omului de rând, ale misticului sau sfântului,

care privesc viaþa de apoi ca o realitate, sunt

împãrtãºite ºi de mulþi savanþi, care dove-

desc cã imboldul ºtiinþific de a ºti este doar

o altã formã a aceleiaºi nevoi de continuare

a vieþii, într-o formã raþionalã ºi conºtientã.

CUM PRIVESC MARILERELIGII VIAÞA DE DUPÃMOARTE

În ciuda diversitãþii preceptelor lor, marilereligii de azi cad de acord asupra unuiaspect esenþial : fiinþele umane sunt ne-

muritoare, iar spiritul lor provine dintr-o lumedivinã ºi care în cele din urmã se întoarceacolo. Încã de la primele forme de expresiespiritualã, aceasta este marea promisiune ºisperanþã pe care religiile au oferit-o adepþilorlor. Este eternul rãspuns al credinciosuluifaþã de cinismul materialiºtilor, care procla-mã cã nu existã viaþã veºnicã ºi cã moarteaînseamnã sfârºitul.

Antropologii pot doar presupune cã primiimembri ai speciei Homo sapiens (c.30000î.H.)aveau ritualuri funerare de o calitate care sãle poatã califica drept religioase. Dar se ºtiecã ei îºi înhumau morþii cu grijã ºi conside-raþie, punându-le alãturi hranã, arme ºi di-verse obiecte personale. Chiar ºi speciile deneanderthalieni (c.100000 î.H.) puneau mân-care, unelte de piatrã ºi scoici ºi oase cumodele decorative în mormintele deceda-þilor, acoperind trupurile neînsufleþite cu pig-ment roºu. Cum nu existã mãrturii scriseprivind scopul includerii unor astfel de obiec-te funerare în morminte (scrisul a apãrut abiaîn mileniul IV î.H.), am putea presupune cãplasarea de arme, hranã ºi alte lucruri utilelângã morþi indicã faptul cã populaþiile primi-tive nu considerau moartea un sfârºit.Membrul tribului sau clanului care nu se maiafla printre cei vii avea încã nevoie de îngri-jire, de veºminte ºi protecþie spre a cãlãtoriîn siguranþã în existenþa de dincolo de mor-mânt. Cumva, o parte a fiinþei supravieþuiamorþii.

Partea fiinþei umane care supravieþuieºtemorþii se numeºte, în iudaism, creºtinism ºiislam, suflet – esenþa însãºi a persoanei, caretrebuie sã rãspundã pentru faptele pãmân-teºti, bune sau rele, ale acestuia. Hinduismulpercepe esenþa spiritualã ca partea divinã afiinþei umane, atman, care este eternã ºi tin-de a se uni cu sufletul universal, Brahman.Budismul învaþã cã omul este doar o combi-naþie efemerã a celor cinci atribute ale fiinþei

ENCICLOPEDIA GALE4


(skandhas) – materia, senzaþia, percepþia,predispoziþia ºi conºtiinþa – ºi nu are un su-flet permanent. Budismul percepe aspectulmetafizic etern al personalitãþii umaneîntr-un mod diferit de restul religiilor. Dartoate religiile majore considerã cã spiritul,dupã ce pãrãseºte trupul, trece într-o altãdimensiune existenþialã. Unele credinþe afir-mã cã el urcã în Rai sau coboarã în Iad. Altelecred cã poate renaºte într-un alt corp fizicsau se poate contopi cu divinitatea, într-ounitate divinã. În mod tradiþional, creºtinis-mul, islamul ºi iudaismul prevãd o reînvierea trupului spiritual la momentul Judecãþii deApoi, dar, în general vorbind, sufletul are ovaloare ºi un scop mai mari decât trupul fizicîn care sãlãºluieºte pe Pãmânt. Înveliºul ma-terial în care trãiesc oamenii pe parcursulvieþii nu este decât lut sau cenuºã peste careDumnezeu a trimis suflarea vieþii. Corpul fiziceste o posesiune temporarã pe care omul odeþine, nu omul în sine.

Toate marile religii ale lumii considerã cãmodul în care cineva trãieºte pe Pãmânt vainfluenþa destinul sufletului, dupã dispariþiacorpului fizic. De fapt, multe doctrine suge-reazã cã adevãratul motiv pentru care ne naº-tem aici este oportunitatea de a pregãti des-tinul sufletului în lumile imateriale. Mai mult,felul cum oamenii înfruntã încercãrile vieþiipe Pãmânt, fie cã ei aleg sã meargã pe caleaBinelui sau a Rãului, determinã tratamentulde care sufletul va avea parte dupã moarte.Roadele tuturor seminþelor, bune sau rele, pecare un om le-a semãnat în viaþã, vor ficulese în viaþa de apoi. Când moare o per-soanã, potrivit multor religii majore, sufletuleste judecat sau evaluat, apoi trimis spreceea ce se percepe a fi un loc etern – Raiulsau Iadul. Hinduºii sau budiºtii se aºteaptãsã-l întâlneascã pe Yama, zeul morþilor. Înscripturile hinduse, Yama stãpâneºte pestetãrâmuri strãlucitoare ºi poate fi îmbunat sãaccepte pãtrunderea sufletului, prin ofrandeaduse, în sprijinul decedatului, de rude sauprieteni. În tradiþia budistã, Yama estestãpânul Iadului, care-i pedepseºte pe muri-tori în funcþie de karma fiecãruia, ciclul decauze ºi efecte generat de acþiunile pãmânte-nilor. În nicio expresie religioasã însã Yamanu este comparabil cu Satana, care în cre-dinþa creºtinã este, atât creatorul Rãului, câtºi acuzatorul slãbiciunii umane.

În creºtinism, islam ºi iudaism, pãtrun-derea sufletului în Rai sau în Iad devinecumva confuzã, din cauza credinþei, într-o zia Judecãþii de Apoi ºi a Învierii Morþilor. ªicând Biserica romano-catolicã a adãugat doc-trina Purgatoriului, în secolul al VI-lea, ches-tiunea a devenit ºi mai complexã, fiindcãacum anumite suflete aveau ºansa de a-ºiispãºi pãcatele, într-un fel de teritoriu neutru,situat între Rai ºi Iad. Deºi mulþi creºtini,evrei ºi musulmani cred cã morþii se odih-nesc în mormintele lor pânã la Judecata deApoi, alþi adepþi ai aceloraºi credinþe consi-derã cã Judecata are loc imediat dupãmoarte. De asemenea, conceptul Lumii ce vasã vie, din scrierile iudaice, se poate referi laun Rai actual sau poate prevesti o viitoareizbãvire pe Pãmânt.

BUDISMUL

Chiar dacã textele budiste recunosc exis-tenþa sinelui, ca o entitate ce distinge o per-soanã de alta, învãþãturile budiste susþin cãtoate conceptele creºtine, hinduse, evreieºtisau musulmane referitoare la un suflu meta-fizic etern sunt inadecvate. Pentru budiºti,fiinþa umanã este doar un ansamblu trecãtor,format din atribute variate, psihice ºi fizice, ºiniciunul dintre aceste aspecte individuale aleîntregii persoane nu poate fi izolat, ca repre-zentând sinele esenþial, dar nici suma tuturoratributelor nu constituie sinele. Totul, tot ceînseamnã realitate, se aflã într-o continuãstare de schimbare ºi decãdere. Deoareceomul este compus din atât de multe atributecare se gãsesc permanent în stare de curge-re, care se dizolvã ºi se combinã unele cualtele, mereu, în noi feluri, este imposibil desugerat cã un individ îºi poate menþine ace-laºi sine sufletesc pentru veºnicie. Decât sãvorbeascã despre atman, doctrina budistãpredicã, mai curând, existenþa lui anatmansau „non-sinele”.


P R I M I I membri ai speciei Homo sapiens

(c. 30000 î.H.) aveau ritualuri funerare care ne

permit sã le considerãm religioase.


Deºi Buddha (c. 567-487 î.H.) neagã con-ceptul hindus al unui sine nemuritor caretrece printr-o serie de reîncarnãri, el acceptã doc-trinele karma („acþiuni” – legile cauzã-efectale existenþei materiale) ºi samsara (renaº-tere). Dacã Buddha recunoaºte renaºtereaîntr-o altã viaþã, dar nu crede în existenþaunui sine esenþial sau suflet, atunci ceanume va renaºte ? Rãspunsul budist estedificil de înþeles ; diferitele componente (dincadrul procesului perpetuu de schimbare)care constituie fiinþele umane nu se reaºazãla întâmplare. Legile karmice determinãnatura renaºterii unei persoane.

Diferitele aspecte care fac fiinþa umanã sãfuncþioneze, în timpul vieþii, formeazã san-tana, „lanþul devenirii”, ale cãrui zale suntlegate unele de altele prin ciclul cauzei ºi alefectului. Deºi nu existã un atman sau unsine individual care sã poatã fi reîncarnat,„sinele contingent” ce existã permanent estecompus din atribute care poartã povara con-secinþelor acþiunilor anterioare ºi potenþialulde a se naºte iarãºi ºi iarãºi. Cum atributelefiecãrei fiinþe vii poartã în ele fructele acþiu-nilor ºi dorinþelor trecute, momentul morþiipune în miºcare o rãsplatã sau o pedeapsãimediatã pentru consecinþele acestor fapte,obligând individul sã se nascã încã o datã, înneîncetatul ciclu de karma ºi samsara.Totuºi, dharma, legile fizice ºi morale careguverneazã universul, afecteazã orice lucruºi orice fiinþã, aranjând ºi rearanjând decifiecare aspect al omului. Deºi impulsionatãde karma, dharma rearanjeazã procesul re-naºterii, pentru a forma un nou individ. Înprima lui predicã, Nobilul Adevãr al Suferinþei(Dukha), Buddha îºi prezintã pãrerile asupraatributelor care constituie condiþia umanã :

Nobilul Adevãr al Suferinþei este

acesta : naºterea este suferinþã ; bãtrâne-

þea este suferinþã ; moartea este suferin-

þã ; durerea ºi lamentaþia, jalea ºi dispe-

rarea sunt suferinþã ; despãrþirea de plã-

cere este suferinþã ; neatingerea idealului

este suferinþã – pe scurt, cele cinci atri-

bute ale ataºãrii înseamnã suferinþã.

În Dhammapada (147:51) Buddha vor-beºte mai departe despre destinul tuturorfiinþelor umane în termeni foarte elocvenþi :

„Priveºte acest trup minunat, o masã

de rãni, un morman de buboaie, bolnav

ºi frãmântat, din care nimic nu rãmâne,

nimic nu dãinuie. Întru totul istovit este

acest trup, un cuib de boli, pieritor... Cu

adevãrat viaþa se sfârºeºte în moarte...

Din oase este acest locaº plãmãdit, ºi

este tencuit cu carne ºi cu sânge. Aici

sãlãºluiesc putreziciunea, moartea, înºe-

lãciunea ºi ipocrizia. Pânã ºi carele aurite

ale regilor se stricã, în timp. La fel ºi trupul

atinge vârsta bãtrâneþii. Dar Dharma

Binelui nu îmbãtrâneºte ºi astfel Binele

se relevã prin Bine”.

Sfatul lui Buddha pentru cei care dorescsã se înalþe deasupra legilor karmice ale mor-þii ºi reîncarnãrii este sã ducã o viaþã contem-plativã, religioasã :

„Oamenii care nu au dus o viaþã

pioasã ºi nu au agonisit comori în tine-

reþe vor pieri ca bâtlanii bãtrâni, într-un

lac fãrã peºte. Oamenii care nu au dus o

viaþã pioasã ºi nu au agonisit comori în

tinereþe zac precum arcurile stricate,

oftând dupã trecut” (Dhammapada

155-156).

Sfatul lui Buddha este foarte asemãnãtorcuvintelor lui Isus din Matei 6:19-21, cândMântuitorul le cere celor care vor sã-l urmezesã nu-ºi iroseascã energia adunând bogãþii pePãmânt, „unde le mãnâncã moliile ºi rugina,ºi unde le sapã ºi le furã hoþii ; ci strângeþi-vãcomori în cer, unde nu le mãnâncã moliile ºirugina ºi unde hoþii nu le sapã, nici nu lefurã. Pentru cã unde este comoara voastrã,acolo va fi ºi inima voastrã.”

Dharma este calea cãtre nirvana, care po-trivit învãþãturilor budiste poate reprezentastingerea totalã a dorinþei de a exista, saupoate sugera totodatã un nivel ridicat deexperienþã misticã, dobânditã prin transã saumeditaþie profundã. Ea nu înseamnã com-pleta anihilare a sinelui, ci doar nimicireadorinþei de renaºtere. Adesea, nirvana indicã

ENCICLOPEDIA GALE6

C Â N D un fiu a lui Buddha îºi împlineºte

destinul, în lumea ce va veni el devine Buddha.


o stare modificatã a conºtiinþei umane careatinge o realitate independentã de lumeamaterialã.

Odatã ce dorinþa de continuare a exis-tenþei în forma materialã, trupeascã a fostînãbuºitã ºi „când un fiu a lui Buddha îºiîmplineºte destinul, în lumea ce va veni eldevine Buddha”. Atingerea acestui scop înbudism este comparabilã cu devenireaBrahma, Absolutul ºi Supremul, în hinduism.De îndatã ce aceste niveluri au fost atinse secrede cã omul este eliberat pentru totdeaunade realitatea materialã ºi devine parte a rea-litãþii eterne.

Existã multe ºcoli ale budismului istoric –Hinayana, Mahayana, Tantricã ºi a TãrâmuluiPur – ºi este dificil de gãsit un consens întreele, privind viaþa de apoi. Cartea Tibetanã aMorþilor oferã o importantã sursã de înþele-gere a conceptelor lor în ceea ce priveºtecãlãtoria sufletului dupã moarte. Un lama(preot) stã lângã decedat ºi recitã texte dinCarte, ritual despre care se considerã cã arrevigora bla, forþa vieþii din trup, ºi i-ar da pu-terea de a porni în cãlãtoria de 49 de zile prin

tãrâmul intermediar dintre moarte ºi renaº-

tere. O asemenea recitare a preotului, lângã

patul rãposatului, poate include urmãtoarele

versete din Cartea Tibetanã a Morþilor :

„Întrucât nu mai ai un corp material,

din carne ºi sânge, orice ar veni spre tine

– sunete, lumini sau raze – nu-þi mai pot

pricinui vreun rãu ; nu poþi muri. Este

suficient sã ºtii cã toate aceste apariþii

sunt doar propriile tale forme-gânduri.

Aceasta este bardo (starea intermediarã

dupã moarte).”

Dacã sufletul nu urmeazã sã mai renascã,

el apare înaintea lui Yama, zeul morþilor, spre

a fi judecat. În budismul tibetan existã o legã-

turã directã între faptele din timpul vieþii te-

restre a omului ºi stadiile intermediare ale

existenþei în diferite sfere ale paradisului,

înfãþiºarea sufletului rãmânând aceeaºi ca

atunci când persoana se aflã în sfera terestrã.

Atât budismul, cât ºi hinduismul îl pla-

seazã pe Yama, zeul morþilor, în postura de

judecãtor în viaþa de apoi, iar aceste pasaje


Cel de-al XIV-lea

Dalai Lama.


din Rig-Veda prezintã veneraþia deosebitã cucare era el tratat :

„Yama a fost primul care ne-a gãsitsãlaº, un loc ce nu poate fi luat, un locunde toþi strãmoºii noºtri au plecat ; toþicei nãscuþi ajung aici pe aceastã cale.Întâlneºte-l pe Yama, întâlneºte-i pestrãmoºi, împlinindu-þi dorinþele în Raiulcel mai de sus ; alungã stricãciunile,gãseºte un nou locaº ºi împreuneazã-tecu un trup strãlucitor.”

Indiferent de mediul lor religios, prezenþamorþii le face pe toate fiinþele umane sã seconfrunte cu cel mai mare mister al exis-tenþei lor : viaþa se întinde ºi dincolo de mor-mânt? Fie cã oamenii cred într-un regatsupranatural al Cerurilor, în ineluctabilelelegi ale karmei, sau într-o stare de eternã feri-cire, moartea rãmâne o forþã înspãimântã-toare, dincolo de controlul nostru. Pentrunenumãrate milioane de bãrbaþi ºi femei,ceremoniile religioase oferã singura asigu-rare cã viaþa continuã ºi dupã ce umbrelenegre ale morþii corpului fizic îi învãluie.

LECTURI SUPLIMENTARE

Carter, John Ross ºi Mahinda Palihawadana,

trad. Buddhism, The Dhammapada. New

York, Oxford University Press for the Book

of the Month Club,1992.

Crim, Keith. The Perennial Dictionary of World

Religions. San Francisco, Harper Collins,

1989.

Eerdmans’ Handbook to the World’s Religions.

Grand Rapids, Mich., Wm. B. Eerdmans

Publishing Co., 1994.

Larousse Dictionary of Beliefs and Religions.

New York, Larousse, 1994.

Rosten, Leo, ed. Religions of America. New

York, Simon & Schuster, 1975.

Sullivan, Lawrence E., ed. Death, Afterlife, and

the Soul. New York, Macmillan, 1989.

Wilson, Andrew, ed. World Scripture : A

Comparative Anthology of Sacred Texts.

New York, Paragon House, 1995.

CREºTINISMUL

Nucleul religiei creºtine este credinþa înînvierea lui Isus Hristos (c.6 î.H. – 30 d.H.)dupã moartea acestuia pe cruce ºi promisi-

unea vieþii veºnice adresatã tuturor celor careacceptã divinitatea lui ºi cred în el. Cumcreºtinismul a apãrut din iudaism, învãþãturilelui Isus sunt consemnate în evanghelii cereflectã multe dintre credinþele iudaice despresuflet ºi viaþa de apoi, mai ales aceea cã oreuniune între trup ºi suflet va fi realizatã înaltã lume. Descrierile apariþiei lui Isus în faþaapostolilor sãi, dupã înviere, denotã cât deconvinºi erau aceºtia cã îl vãd în carne ºi oase,pânã acolo încât Toma Necredinciosul a atinscu degetele rãnile încã deschise provocate decrucificare. „Un spirit nu are carne ºi oase cumvedeþi cã am Eu”, le-a spus Isus. Apoi, pentrua-ºi dovedi ºi mai mult aspectul teluric, le-acerut ceva de mâncare.

Pavel ( ? – c. 68 d.H.), apostolul ºi cândvaavidul persecutor al creºtinilor, a primit reve-laþia prin vocea lui Isus, apãrut în mijloculunei lumini orbitoare, pe când se afla pedrumul Damascului. A descoperit cã este oprovocare sã-i convingã pe ceilalþi de credin-þa în reînvierea fizicã a morþilor, atunci cânda predicat în Atena. Deºi atenienii adunaþi auascultat politicoºi mesajul noii credinþe, eil-au ironizat ºi au început sã se împrãºtieatunci când Pavel le-a vorbit despre corpurilemorþilor ridicându-se renãscute. Acestor oa-meni cultivaþi, ce cunoºteau filosofia luiPlaton, susþinând cã trupul material este doaro închisoare de carne din care sufletul esteeliberat prin moarte, însãºi noþiunea reîn-vierii unor trupuri putrezite le repugna. Pavela refuzat sã-ºi accepte înfrângerea. Deoareceprimise o educaþie greceascã, a început sãcaute un compromis între teologia reînvierii,propovãduitã de ceilalþi apostoli, ºi concepþiaplatonicã asupra sufletului, larg acceptatã însocietatea greacã. Pavel ºtia cã Platon con-siderase sufletul compus din trei pãrþi : nous(sufletul raþional, nemuritor ºi încarnatîntr-un trup fizic), thumos (pasiunea, inima,spiritul) ºi epithumetikos (dorinþa). Dupãmulte greutãþi, dupã ce a fost întemniþat ºiumilit, Pavel a conturat o teologie caresuferea cã fiinþa umanã este compusã dintrei elemente esenþiale : corpul fizic, psyche –principiul vieþii, asemãnãtor conceptuluiebraic de nephesh ºi pneuma – spiritul,sinele interior. Dezvoltând ºi mai multaceastã gândire, el a fãcut distincþia dintre„corpul natural” al unei persoane vii care

ENCICLOPEDIA GALE8


moare ºi este îngropatã ºi „corpul spiritual”,care este reînviat.

În Corinteni I 15:35-44, Pavel scrie :

„Dar va zice cineva : Cum înviazã

morþii ? ªi cu ce trup au sã vinã? Nebun

ce eºti ! Tu ce semeni nu dã viaþã, dacã

nu va fi murit. ªi ceea ce semeni nu este

trupul ce va sã fie, ci grãunte gol... Iar

Dumnezeu îi dã un trup, precum a voit,

ºi fiecãrei seminþe un trup al sãu. Nu

toate trupurile sunt acelaºi trup... Sunt ºi

trupuri cereºti ºi trupuri pãmânteºti ; dar

alta este slava celor cereºti ºi alta a celor

pãmânteºti... Aºa este ºi învierea mor-

þilor : se seamãnã (trupul) întru stricãci-

une, înviazã întru nestricãciune ; se sea-

mãnã întru necinste, înviazã întru slavã,

se seamãnã întru slãbiciune, înviazã

întru putere ; se seamãnã trup firesc,

înviazã trup duhovnicesc. Dacã este trup

firesc, este ºi trup duhovnicesc.”

Deºi a început sã amestece filosofia luiPlaton cu filosofia evreiascã într-o manierã pecare o gãsea acceptabilã miilor de nou-con-vertiþi la creºtinism, Pavel nu s-a putut eliberacomplet de tradiþia ebraicã, ce insista asupraexistenþei unei forme trupeºti în viaþa deapoi. Oricât de inconsistentã ar pãrea ideeaunor studenþi în teologie, Pavel ºi ceilalþimisionari creºtini din secolul I predicau cã,deºi sufletul nemuritor era aspectul funda-mental al existenþei umane, pentru o viaþã deapoi deplinã, cândva avea sã aibã loc o jude-catã, iar cei drepþi vor primi înapoi trupurilede carne, refãcute.

Primii pãrinþi ai bisericii au început sãmodeleze tot mai mult doctrinele creºtine, înaºa fel încât sã reflecte filosofia metafizicã alui Platon, dar au rãmas, în mare parte, divizaþiasupra naturii particulare a sufletului nemuri-tor. Platonicienii considerau sufletul suprain-dividual ºi rãmânând în cadrul sufletuluicosmic universal dupã ridicarea la ceruri,pentru unirea cu divinitatea. Filosofii creºtinin-au putut sã renunþe însã la credinþa cãfiecare suflet era creat de Dumnezeu pentrua fi nemuritor ºi individual, irevocabil legatde viaþa de apoi. Printre ei s-a aflat Tertulian(c.160-220 d.H.), care definea sufletul caapãrând direct din suflarea lui Dumnezeu,ceea ce îl fãcea, deci, nemuritor. Corpul, în

accepþia platonicã, era doar un instrument alanima – sufletul. Reputatul erudit Origene dinAlexandria (c.185-254 d.H.) teoretiza cã, laînceputuri, Dumnezeu a creat un anumitnumãr de entitãþi spirituale care au primittrupuri fizice sau trupuri spirituale, dupãmeritele fiecãreia. Unele dintre ele audevenit fiinþe umane, altele au fost ridicate lastatutul de îngeri sau coborâte la poziþia dedemoni.

Un asemenea concept al preexistenþeisufletului a pãrut teologilor creºtini întruniþiîn primul Conciliu de la Constantinopole, în543, mult prea apropiat de reîncarnare. Laacel moment, doctrina bisericii decretase cãfiecãrui suflet îi este dat sã trãiascã o singurãdatã ºi apoi sã aºtepte Judecata de Apoi,când Hristos avea sã se întoarcã pe Pãmânt.În ciuda prestigiului sãu, ca învãþat ºi pãrinteal bisericii, Origene a fost acuzat de erezie.Viziunea dominantã a bisericii creºtine pri-mare a fost cea expusã de sfântul Ieronim(c.342 – 420 d.H.), care susþinea cã Dumnezeucreeazã noi suflete, pe mãsurã ce ele suntnecesare pentru oamenii care se nasc pePãmânt. În esenþã, creºtinãtatea contempo-ranã continuã sã susþinã cã fiecare nou-nãs-cut primeºte un suflet care nu a mai existatvreodatã, sub nicio altã formã. În doctrinacreºtinã, sufletul este superior trupului dato-ritã originii sale divine ºi faptului cã estenemuritor, dar credinþa într-o reînviere a cor-pului muritor este totodatã ºi un aspectesenþial al Crezului Apostolilor ºi Crezului dela Niceea, care proclamã cã dupã Judecatade Apoi Isus va reveni, „pentru a judeca viiiºi morþii”.

În Capitolul 25 din Evanghelia dupãMatei, Isus spune o parabolã despre cum FiulOmului va veni ºi va sta pe tron, iar nea-murile se vor aduna înaintea lui, pentru a fidespãrþite aºa cum pãstorul desparte oile decapre. Oamenii care ºi-au iubit aproapele ca


F I E C A R E suflet a fost creat de Dumnezeu

spre a fi nemuritor ºi individual, irevocabil legat de

viaþa de apoi.


pe ei înºiºi vor fi rãsplãtiþi cu viaþa veºnicã,dar cei ce au fost lacomi ºi egoiºti vor fi daþipedepsei veºnice. În Faptele 17:31, se scriecã Dumnezeu l-a însãrcinat pe Isus Hristos sãjudece lumea ; tot în Fapte 10:42, Isus estenumit „cel uns de Dumnezeu sã fie judecãtoral viilor ºi morþilor.

Membrii bisericii creºtine timpurii cre-deau cã a doua venire a lui Isus era iminentãºi cã mulþi dintre cei contemporani cu apos-tolii vor trãi sã vadã întoarcerea lui, din noriicerului. Acest remarcabil eveniment ar fimarcat sfârºitul timpurilor ºi Isus Hristosurma sã-i ridice pe cei morþi din morminte ºisã-i judece pe cei ce aveau sã meargã în Raiºi pe cei ce aveau sã sufere chinurile veºniceale Iadului. Întârzierea celei de-a doua veniria obligat biserica sã-ºi modifice teologia ºi sãsusþinã cã momentul judecãþii fiecãrui indi-vid se va produce la momentul morþii lui.

Pentru creºtinii tradiþionaliºti, Raiul esteun locaº veºnic, unde trãiesc Dumnezeu ºifiinþele angelice care-l slujesc cu credinþã dela începuturile timpului. Acolo, creºtinii rãs-cumpãraþi prin credinþa în Isus, Mântuitorullor, vor trãi veºnic alãturi de el, în gloria ce-reascã. Creºtinii liberali recunosc cã, aºa cumIsus a promis, existã multe sãlaºuri în regatulTatãlui Ceresc, unde pot locui ºi cei de altecredinþe. Pentru creºtinii conservatori ºi fun-damentaliºti, imaginile înspãimântãtoare careau descris, de-a lungul secolelor, Judecata deApoi au fost prea puternice pentru a fi elimi-nate din învãþãturile doctrinare, astfel încât eiau prevãzut existenþa unui loc minunat,deasupra Pãmântului, unde doar adevãraþiiadepþi ai lui Isus pot domni alãturi de el.

Iadul, în gândirea tradiþionalã creºtinã,este un loc al chinurilor veºnice, unde zac ceicondamnaþi la Judecata de Apoi. Este imagi-nat, în general, ca un hãu pustiu, cuprins deflãcãri, descriere influenþatã de Sheolul evre-

iesc ºi de tãrâmul lui Hades, din mitologiagreacã. Creºtinii romano-catolici continuã sãînfãþiºeze Iadul ca pe un loc al pedepseiveºnice pentru pãcãtoºi, dar cu peste cincisecole în urmã, Conciliile de la Florenþa(1439) ºi Trento (1545-1563) au definit con-ceptul de Purgatoriu, o stare intermediarãdupã moarte, în care sufletele aveau posibil-itatea de a-ºi rãscumpãra pãcatele. Membriievlavioºi ai familiilor rãposaþilor aveau ocaziasã înalþe rugãciuni ºi sã aducã ofrande,pentru a ajuta sufletele din Purgatoriu sã ob-þinã mai uºor iertarea pãcatelor ºi reluareacomuniunii cu Dumnezeu.

Creºtinismul protestant nu oferã adepþilorsãi oportunitãþi pentru mântuirea post-mor-tem, prin mijlocirea Purgatoriului sau a alteistãri spirituale intermediare, dar a îndepãrtat,în mare parte, teama acestora de Iad, înlo-cuind-o cu accentul pus pe graþia divinã ºi pecredinþã. Deºi protestanþii fundamentaliºtimenþin viziunea tradiþionalã asupra Raiului ºia Iadului, existã mulþi clerici protestanþi con-temporani care au respins ideea unui loc desuferinþã veºnicã pentru sufletele damnate,ca fiind incompatibilã cu credinþa într-unDumnezeu iubitor ºi iertãtor. Iadul a fosttransformat dintr-un spaþiu al chinului eternîntr-o stare de existenþã, unde fiinþele umanesunt, dupã moarte, lipsite de prezenþa luiDumnezeu. Pentru teologii creºtini liberali,întreaga învãþãturã privind locul pedepseiveºnice a fost complet respinsã, în favoareaiubirii lui Isus pentru întreaga omenire.


Brandon, S. G. F. Religion in Ancient History.

New York, Charles Scribner’s Sons, 1969.

Clifton, Charles S. Encyclopedia of Heresies

and Heretics. New York, Barnes & Noble,

1992.

Crim, Keith, ed. The Perennial Dictionary of

World Religions. San Francisco, Harper

Collins, 1989.

Pelikan, Jaroslav, ed. Christianity : The Apo-

crypha and the New Testament. New York,

Oxford University Press ºi Cambridge

University Press for the Book of the Month

Club, 1992.

Rosten, Leo, ed. Religions of America. New

York, Simon & Schuster, 1975.

ENCICLOPEDIA GALE10

I A D U L , în gândirea tradiþionalã creºtinã,

este un loc al chinurilor veºnice, unde zac cei

condamnaþi la Judecata de Apoi.


HINDUISMUL

În lucrarea clasicã religioasã din India,Bhagavad Gita („Cântecul Domnului”) naturasufletului este definitã astfel : „Nu e nãscut,nici nu moare vreodatã, ºi, dupã ce a fostadus întru fiinþã, va dãinui mereu, chiar ºi înlumea de dincolo. Nenãscut, permanent,etern, strãvechi, el nu piere când trupul eucis.”

Cea mai veche colecþie de imnuri san-scrite este Rig-Veda, datând de pe la 1400 î.H.Compuse de populaþiile ariane care au inva-dat valea Indului dupã 1500 î.H., primelecântece vedice sunt asociate, în mod fun-damental, cu ritualurile funerare ºi percepindividul compus din trei entitãþi distincte :trupul, asu (principiul vieþii) ºi manas (sediulminþii, voinþei ºi sentimentelor). Deºi asu ºimanas au fost foarte preþuite, nu pot fi con-siderate ca alcãtuind sinele esenþial, sufletul.Latura fiinþei umane care supravieþuieºte dis-pariþiei corpului fizic este altceva, un fel dereplicã miniaturalã a omului, care sãlãºlu-ieºte în centrul corpului, lângã inimã.

Între 600 ºi 480 î.H. o serie de scrierinumite Upaniºade au avansat doctrinele înge-mãnate ale samsarei (renaºtere) ºi karmei(ciclul de acþiuni cauzã-efect ale unui individ,în timpul vieþii). Omul influenþeazã direct pro-cesul karmic în lumea materialã, iar prinmaniera în care abordeazã dificultãþile ine-rente într-o existenþã terestrã, mãrginitã despaþiu ºi timp, determinã forma viitoarei salereîncarnãri. Elementul central al celor douãdoctrine este atman sau sinele, esenþa per-soanei care conþine suflul divin al vieþii.Atman-ul din interiorul omului era considerat„mai mic decât bobul de orez”, dar se credeacã este conectat la marele suflet cosmic,atman sau brahma, principiul divin. Din nefe-ricire, deºi ocupa un corp fizic, atman erasupus lui avidya, un vãl pãmântesc de pro-fundã ignoranþã, care ascundea atman-uluiadevãrata sa naturã, ca Brahma, ºi îl supuneaprocesului karma ºi samsara. Avidya generamaya, iluzia care-l determina pe fiecareatman sã creadã, în mod greºit, cã lumeamaterialã este cea realã. Trãind în aceastãiluzie, individul acumuleazã karma ºi conti-nuã sã fie prins într-un neîncetat proces de

samsara, roata reîntoarcerii, cu succesiuneaei de noi existenþe ºi morþi.

Trecerea sufletului din aceastã lume încea de apoi este descrisã în UpaniºadaBrihadarankyaka :

„Sinele, bucurându-se în vis de plãce-rea simþurilor, se miºcã încoace ºi încolo,trãieºte binele ºi rãul, se grãbeºte sprestarea de trezie din care a început.Precum omul care trece de la vis la trezie,la fel el pãtrunde dintr-o viaþã în alta...Apoi acel loc din inima sa unde nervii seunesc este aprins de lumina Sinelui ºiprin acea luminã Sinele trece fie prinochi, fie prin poarta craniului sau prinaltã deschizãturã din trup... Sinele rãmâ-ne conºtient ºi cel rãposat pleacã spresãlaºul sãu. Faptele acestei vieþi ºi amin-tirea pe care au lãsat-o îl urmeazã. Ca oomidã care, ajunsã la capãtul frunzeiapucã o altã frunzã ºi o trage spre ea, lafel Sinele, lepãdând trupul inconºtient,îmbracã un alt trup ºi se înveleºte în el”.

Prin secolul al III-lea î.H. hinduismul adop-tase, în mare, o viziune ciclicã a vieþilor ºireîncarnãrilor, în care conceptele anterioare


În hinduism, Vishnu

este considerat unul

dintre principalii

zei.


de Rai ºi Iad, un sistem ce implica recom-pensã sau pedeapsã în lumea de apoi,fuseserã înlocuite cu stãrile intermediaredintre douã existenþe. Cosmologia hindusãînfãþiºeazã trei lokas sau tãrâmuri – Cerul,Pãmântul ºi Infernul – ºi 14 niveluri adi-þionale, în care diverse grade de suferinþã saufericire aºteaptã sufletele, între existenþelefizice. ªapte dintre aceste tãrâmuri se aflãdeasupra Pãmântului ºi alte ºapte dedesubt.Potrivit marelui învãþat hindus Sankara, carea trãit în secolul al IX-lea, ºi ºcolii AdvaitaVedanata, scopul final al odiseei sufletuluiera moksa, eliberarea completã de samsara,ciclul morþii ºi reîncarnãrii, care ducea la nir-vana, uniunea deplinã cu divinul Brahma. Însecolul al XI-lea, Ramanjua ºi ºcoalaVisitadvaita considerau beatitudinea nirvanaca o unire completã a sufletului cu Dumnezeu.

În ultimele secole de dinainte de Hristos,o formã de hinduism numitã bhakti s-a

rãspândit rapid în India. Bhakti propo-vãduieºte o relaþie de iubire totalã întreDumnezeu ºi credincios, bazatã pe graþia di-vinã. Credincioºii care se dovedesc suficientde pregãtiþi, prin atitudinea iubitoare, studiulscripturilor ºi devoþiunea faþã de Krishna, sepot elibera de ciclul fãrã sfârºit al morþii ºirenaºterii. Viaþa veºnicã este dãruitã credin-cioºilor care, la momentul morþii, renunþã laînveliºul pãmântesc, având în minte doargândul comuniunii cu Krishna.


Brandon, S. G. F. Religion in Ancient History.

New York, Charles Scribner’s Sons, 1969.



Collins, 1989.

Pelikan, Jaroslav, ed. Hinduism : The Rig Veda.

Trad. de Ralph T. H. Griffith. New York,

Motilal Banarsidass Publishers for the Book

of the Month Club, 1992.



Wilson, Andrew, ed. World Scripture : A Compa-

rative Anthology of Sacred Texts. New York,

Paragon House, 1995.

Zaehner, R. C., ed. Encyclopedia of the World’s

Religions. New York, Barnes & Noble,

1997.

ISLAMUL

În privinþa conceptului de suflet, islamulvede omul ca pe o fiinþã formatã din spirit ºitrup. Crearea lui Adam, aºa cum e descrisã înCoran, are ecouri din Biblia iudeo-creºtinã(capitolul Facerea), Dumnezeu anunþându-ipe îngeri cã va fãuri un om din lut ºi cã, dupãce-i va da o formã, va sufla asupra lui spirituldivin. „La început, El a fãurit omul din lut ºidin apã murdarã ºi a modelat lutul, ºi a trimissuflarea Lui asupra omului.” (Coranul32:8-9).

Mohamed (570-632 d.H.) pare sã fi con-siderat sufletul ca sinele esenþial al fiinþeiumane, dar el, aderând la strãvechea tradiþieiudeo-creºtinã, a considerat ºi trupul fizic onecesitate pentru viaþa de dupã moarte.Termenul pentru „suflet independent” este

ENCICLOPEDIA GALE12

Om sfânt hindus

sau Sadhu.

N U e nãscut, nici nu moare vreodatã, ºi, dupã

ce a fost adus întru fiinþã, va dãinui mereu, chiar ºi

în lumea de dincolo. Nenãscut, permanent, etern,

strãvechi, el nu piere când trupul e ucis.


nafs, similar, ca sens, cu grecescul psyche,iar termenul pentru acel aspect al sufletuluicare dã oamenilor demnitate ºi îi înalþã dea-supra animalelor este ruh, echivalentul gre-cescului nous. Aceste douã aspecte ale sufle-tului combinã elementele inferioare cu celesuperioare, umanul ºi divinul.

Ca ºi în alte religii majore, modul cumomul trãieºte pe Pãmânt va pregãti sufletulpentru viaþa de apoi, unde existã perspectivaunei existenþe paradisiace sau avertismentulunui loc al suferinþei. Coranul (57:20) con-þine un sfat privitor la natura efemerã a vieþiipe Pãmânt ºi aminteºte de cele douã posibiledestinaþii care aºteaptã sufletul dupã moarte :„Sã ºtiþi cã viaþa aceasta este doar o joacã, oglumã, o podoabã, o goanã dupã laudã întrevoi ºi dupã înmulþirea averilor ºi a copiilor.Este ca o ploaie pentru iarbã, de care necre-dinicioºii se bucurã ; dar iarba se veºtejeºteapoi, ºi se îngãlbeneºte, ºi devine fân. Iar înviaþa de apoi se aflã fie pedeapsa cumplitã,fie iertarea din partea Domnului ºi adevãratafericire, în vreme ce viaþa pe Pãmânt estedoar o bucurie zadarnicã.”

Mohamed vorbeºte despre Judecata deApoi, dupã care urmeazã învierea morþilor,

ce va aduce fericire veºnicã celor drepþi ºichinuri infernale pentru cei pãcãtoºi. Jude-cata va fi individualã. Niciun suflet nu vaputea fi ajutat de familie sau prieteni, aver-tizeazã Profetul ; niciun suflet nu va beneficiade clemenþã ºi nici nu va putea intervenipentru un altul. Deºi doctrina învierii trupuluin-a fost niciodatã abandonatã în Islam, cerce-tãtorii ulteriori ai Coranului au cãutat sãdefineascã sufletul în termeni mai metafiziciºi a fost fundamentatã o credinþã în preexis-tenþa sufletului. Potrivit acestei viziuni, Allahpãstreazã în paradis un tezaur de suflete gatasã se întrupeze pe Pãmânt.

Paradisul islamic este în multe privinþeinspirat de legendara Grãdinã a Edenului, dinBiblie : un loc minunat, plin de flori, copaci ºifructe, a cãrui frumuseþe nu poate fi expri-matã pe deplin în cuvinte, depãºind oriceînchipuire omeneascã. „Toþi cei ce se supunlui Allah ºi Trimisului Sãu vor fi împreunã cucei pe care Allah i-a binecuvântat cu harulsãu – profeþii care propovãduiesc credinþa,adevãraþii iubitori ai Adevãrului, martirii caremãrturisesc credinþa, dreptcredincioºii caresãvârºesc binele. Ah, ce plãcutã tovãrãºie !”(Coranul 4:69)


Pelerinaj tradiþional

la Mecca.


Iadul este un loc al suferinþei ºi, ca pentrumulþi creºtini, reprezintã un loc de foc. Înînvãþãturile islamice, nici Iadul, nici Raiul, nusunt veºnice. Veºnicia este atributul exclusival lui Allah, iar pentru sufletele umane existãmulte niveluri, paradisiace sau infernale.


Ali, Ahmed, trad. The Qur’an. New York, Akrash

Publishing Karachi for the Book of the

Month Club, 1992.



Collins, 1989.

Larousse Dictionary of Beliefs and Religions.

New York, Larousse, 1994.



Wilson, Andrew, ed. World Scripture : A

Comparative Anthology of Sacred Texts.

New York, Paragon House, 1995.

IUDAISMUL

„Atunci, luând Domnul Dumnezeu þãrânãdin pãmânt, a fãcut pe om ºi a suflat în faþalui suflare de viaþã ºi s-a fãcut omul fiinþã vie”(Facerea 2:7). În al doilea capitol al Facerii,Yahve, divinitatea lui Israel, îl plãmãdeºte peAdam din lut ºi îi dãruieºte „suflare de viaþã”,astfel încât acesta devine nephesh, adicã„suflet viu”.

În mod interesant, Yahve trimite suflareavieþii ºi asupra animalelor din GrãdinaEdenului ºi de aceea ºi ele sunt consideratesuflete vii. Nephesh este strâns asociat cusângele, lichidul vital, stabilindu-se astfel întradiþia evreiascã faptul cã o persoanã vieeste o entitate complexã, formatã din carneºi nephesh, esenþa spiritualã. „Trupul este

teaca sufletului”, proclamã Talmudul,Sanhedrin 108, a.

Primii evrei credeau cã dupã moarte sufle-tul coboarã în Sheol, un loc în mãruntaielePãmântului, unde spiritele morþilor erau con-damnate sã rãmânã în întunecime ºi tristeþe.„Toate merg la un loc ; toate au fost fãcute dinþãrânã ºi toate se întorc în þãrânã” (Ecleziastul3:20). La momentul când a fost scrisã Cartealui Daniel (c. 165 î.H.) apãruse deja credinþacã morþii vor fi înviaþi ºi judecaþi : „Mulþi dincei ce dorm în þãrâna pãmântului se vor scula: unii pentru viaþa veºnicã ºi alþii pentru ocarãºi ruºine veºnicã. Cei înþelepþi vor strãluci castrãlucirea cerului ºi cei ce vor învãþa pe mulþisã umble în neprihãnire vor strãluci castelele” (Daniel 12:2-4).

Deºi versetele din Daniel sunt singureledin scriptura evreiascã ce menþioneazã pre-cis viaþa de dupã moarte a sufletului, subiec-tul este larg discutat în literatura rabinicã,cabala, ºi în folclorul evreiesc. În general, secredea cã sufletul îºi are originea în lumeacelestã ºi cã dupã moartea corpului fizicsufletul revine aici. Unii gânditori evrei sereferã la cãlãtoria sufletului pe Pãmânt ca laun fel de exil, ispãºit pânã la reîntoarcerea laDumnezeu.

În secolul al II-lea î.H., mulþi erudiþi evreiintraserã în contact cu conceptul grec alsufletului, ca sine esenþial care existã înaintede corpul pãmântesc unde va pãtrunde ºicare supravieþuieºte dispariþiei acestuia. Darvechile tradiþii menþin ideea cã existenþa dinlumea de dincolo implicã învierea întregiipersoane. Pe mãsurã ce doctrina evreiascãdespre viaþa de dupã moarte progresa, înde-pãrtându-se de convingerile iniþiale, a apãruto ºcoalã de gândire ce susþinea cã la sosirealui Mesia, Dumnezeu va ridica morþii la viaþãºi-i va judeca, rãsplãtindu-i pe drepþi ºi pe-depsindu-i pe pãcãtoºi. O asemenea înviere afost privitã ca o restaurare totalã a oame-nilor, ce aveau sã posede atât trup fizic, câtºi spirit, reîntãrind astfel filosofia tradiþionalãcã o persoanã vie trebuie sã fie o unitate psi-hofizicã ºi nu un suflet etern sãlãºluind tem-porar într-un trup muritor. Mai adesea însã,referirile la o judecatã a morþilor în iudaismreamintesc scena din Capitolul 7 al Cãrþii luiDaniel, în care cel îmbãtrânit de zile deschi-de cãrþile vieþii ºi judecã regatele de pePãmânt ºi nu indivizii.

ENCICLOPEDIA GALE14

M O H A M E D vorbeºte despre Judecata

de Apoi, dupã care urmeazã învierea morþilor, ce va

aduce fericire veºnicã celor drepþi ºi chinuri infer-

nale pentru cei pãcãtoºi.


Potrivit unor cercuri ale gândirii iudaice,adevãrata Zi a Judecãþii, yom hadin, înviereamorþilor, va veni odatã cu Mesia. În acea zifatidicã, Israelul ºi celelalte naþii vor fi che-mate la locul judecãþii de un mare shofar(instrument fãcut dintr-un corn de berbec),pentru a trezi popoarele din amorþirea lorspiritualã. Prorocul Ilie se va întoarce ºi vacãuta sã uneascã familiile înstrãinate. Ziuajudecãþii Domnului „va fi întunecatã, foarteîntunecatã, fãrã nicio razã de luminã” (Amos5:20). Cei ce au dus vieþi fãrã pãcat ºi ºi-auþinut legãmântul faþã de Dumnezeu vor fiduºi în paradisul ceresc. Cei care au fost gã-siþi vrednici de pedeapsã, pentru fãrãdelegilelor, vor fi aruncaþi în focul Gheenei, unde vorrãmâne pentru o perioadã de timp propor-þionalã cu pãcatele sãvârºite.


Jewish Publication Society Translation. The

Tanakh. New York, 1992.



Unterman, Alan. Dictionary of Jewish Lore and

Legend. New York, Thames and Hudson,

1997.

Wilson, Andrew, ed. World Scripture : A Compa-

rative Anthology of Sacred Texts. New York,

Paragon House, 1995.

EGIPTUL ANTIC ºI VIAÞADE DUPÃ MOARTE

Vechii egipteni au fost deosebit de pre-ocupaþi de spectrul morþii ºi de cumar putea sã gãseascã trecerea spre

lumea de apoi. Practic, nu a existat poporantic care sã insiste, cu mai multã emfazã,asupra credinþei cã moartea nu reprezintãsfârºitul fiinþei umane.

În cosmologia timpurie a egiptenilor,oamenii erau consideraþi fiii zeilor, ceea ceînsemna cã moºteniserã de la aceºtia nudoar trupul fizic, ci ºi alte elemente. Ba, sausufletul, a fost portretizat pe pereþii necro-polelor ca o pasãre cu cap de om care pãrã-

seºte trupul, în momentul morþii. În timpulvieþii, ba era o esenþã intangibilã, asociatã curespiraþia. Pe lângã ba, fiecare om poseda unka, un fel de dublu eteric atribuit în momen-tul naºterii. Câtã vreme pãstrau controlulasupra propriului ka, oamenii trãiau. Dardupã moarte, ka începea o existenþã dis-tinctã, deºi încã semãna cu trupul ocupatpânã atunci ºi avea încã nevoie de hranã.Fiecare persoanã avea ºi un ren, sau nume,care putea avea o existenþã separatã ºi eracândva substanþa fundamentalã a tuturoraspectelor fiinþei. Alte faþete includeau khu,inteligenþa, ab, sau inima (voinþa), sakkem,forþa vieþii, khaybet, sau umbra, ikh, sau spi-ritul glorificat ºi sahu, sau mumia. Dar celmai important dintre toate aceste faþete alefiinþei umane rãmânea ka, devenit nucleulcultului morþilor, cãci lui i se adresau toateofrandele de alimente ºi obiecte casnice.Preoþii însãrcinaþi sã poarte ofrandele cãtremorþi se numeau „slujitorii lui ka”.


Un rabin citind

Talmudul.


Când un egiptean murea, deºi trupul sãudevenea inert, incapabil de miºcare, el nu eralãsat sã putrezeascã, întrucât se manifestacea mai mare grijã pentru conservarea lui, cacentru al manifestãrii spiritului individual.Trupul era atent îmbãlsãmat ºi mumificat,fiind apoi plasat într-un sicriu, ca ºi cum doarar fi dormit. În mormânt, alãturi de mumie,erau aduse toate ustensilele de care o per-soanã vie ar fi avut nevoie pentru o cãlãtorieîndelungatã, alãturi de articole de toaletã,vase pentru apã ºi mâncare, arme ºi echipa-

ment de vânãtoare, pentru a se apãra derãufãcãtori ºi a-ºi procura mâncare dupã ceproviziile se vor fi terminat.

Pe baza scrierilor privitoare la concepteleegiptene despre bunãtate, puritate, credinþã,adevãr ºi justiþie, începând cu TTeexxtteellee ddiinnppiirraammiiddee, majoritatea savanþilor acceptãastãzi cã egiptenii erau un popor cu o înaltãþinutã moralã. Zeii Osiris ºi Isis erau veneraþica pãrinþi ideali, iar Set (zeul haosului) adevenit personificarea Rãului. În timpulRegatului de Mijloc (c. 2000 î.H.), povestealui Osiris a devenit un fel de evanghelie adreptãþii, iar justiþia a fost proslãvitã într-omanierã de puþine ori întâlnitã în istorie.

CARTEA EGIPTEANÃA MORÞILOR

Încã din timpul Dinastiei a XVIII-a, care aînceput pe la 1580 î.H., cea mai mare partea literaturii religioase a Egiptului antic, inclu-siv TTeexxtteellee ddiinn ppiirraammiiddee – cea mai veche lite-raturã funerarã care ni s-a pãstrat, datând dinmileniul IV î.H. – ºi anumite ediþii revizuiteale acestor texte, numite Scrierile din pira-mide, au fost reunite, reeditate ºi adãugite,fiind pictate pe sarcofage ºi scrise pe papi-rusuri. Acest masiv efort literar, realizat cueforturile multor autori ºi compilatori, estecunoscut drept Cartea morþilor ; autorii aunumit lucrarea Cartea drumului spre luminã.Deºi existã multe copii cunoscute ale acesteilucrãri strãvechi, niciuna nu conþine toatecapitolele, care erau, se pare, în numãr decirca 200. Subiectul fiecãrui capitol esteînfrumuseþarea morþilor, dar capitolele suntindependente unele de altele, ca ºi psalmiidin Vechiul Testament.

Unul dintre cele mai curioase aspecte aleCãrþii egiptene a morþilor este acela cã deºilucrarea dispune de imagini realiste ºi suges-tive, relevând pregãtirea decedaþilor pentrumumificare, nu existã ilustraþii ale morþilor.Pentru un popor obsedat de problematicilefunerare ºi mortuare, egiptenii rareori se re-fereau la modul în care oamenii îºi pierdeauviaþa. Unii savanþi au remarcat cã aici nu evorba despre dorinþa egiptenilor de a evitaneplãcutul subiect al morþii, ci mai curânddespre faptul cã ei nu au formulat vreodatã

ENCICLOPEDIA GALE16

L A moartea unui seamãn egiptenii dovedeau o

grijã deosebitã pentru conservarea trupului, conside-

rându-l centru al manifestãrii spiritului individual.

ISTORIA PRACTICILORFUNERARE ALE OMENIRII

TABEL CRONOLOGIC

70000 Î.H.

Cele mai vechi situri funerare cunoscute ale omului de Neanderthal.

3600 Î.H.

Primele tentative de mumificare a cadavrelor în Egipt.

3000 Î.H.

Locuitorii de pe teritoriul actual al statului Chile îºi mumificau morþii.

1000 Î.H.

Grecii antici îºi incinerau cadavrele.

625 Î.H.

În Grecia anticã, sub limbile morþilor se plasau monede de metal.

600 Î.H.

Romanii îºi incinerau morþii.

SURSE

Weathersby Trudy. About Death and Dying. http://dying.about.com/blchron1.htm. 9 iulie,

2001.


enciclopedia gale a fenomenelor neobisnuite si ... · ÎnÃlÞarea la ceruri. . . . . . . . . . . ....

Documents