Scrisoarea enciclica "HUMANUM GENUS" a papei LEON al XIII-leampotriva Francmasoneriei (20 aprilie 1884) NOT INTRODUCTIV: Enciclica Papei Leon al XIII-lea mpotriva francmasoneriei a fost scris acum mai bine de o sut de ani. Redactat de o minte foarte lucid si perfect avizat, ea este unul dintre cele mai virulente rechizitorii la adresa Francmasoneriei, acest aspect fiind confirmat de altfel chiar si de ctre francmasoni. Seful bisericii romane este fr ndoial personajul cel mai autorizat printre dusmanii francmasoneriei. scria n 1903 n revista masonic ACACIA, Marele Maestru Mason HIRAM. Aceasta este de astfel explicatia pentru efortul constant urmrit pn n ziua de azi din partea masoneriei de a distruge sau cenzura acest text sau cel putin de a-l discredita ct mai mult. De altfel, se cuvine s mentionm c textul pe care l prezentm aici pentru prima oar n limba romn este incomplet, lipsindu-i partea final n care sunt artate unele mijloace eficiente de a combate francmasoneria. Acest fragment a fost ns rezumat sintetic, chiar dup citatele pe care HIRAM le insereaz n tentativa sa furioas de a combate argumentele Papei prezentate n Enciclic (Revista ACACIA nr. 6, 1903). n acea perioad, la sfrsitul secolului trecut, francmasoneria pornise o campanie virulent si deja ftis, asumat cu o uluitoare ndrzneal mpotriva Bisericii si spiritului crestin, urmrind, cum face de altfel si astzi ns chiar cu si mai mult viclenie si nversunare, s distrug total orice metodologie sau institutie autentic spiritual. Iat spre exemplificare un fragment semnificativ aprut n aceeasi perioad ntr-un articol manifest scris de asemenea de maestrul mason HIRAM n revista ACACIA: Francmasoneria este si va rmne mereu o biseric: anti-biseric, anti-catolicism, biserica ereziei. Sau: Cine confer n fond mandatul oficial de pstori de suflete preotilor si Papilor? Dumnezeu cumva? Atunci unde este diploma cu semntura mputernicitului? De fapt, ei au aceast diplom de la niste oameni, care o au si ei la rndul lor de la alti oameni, si asa mai departe, de-a lungul secolelor, pn la apostoli. Dar oare apostolii au primit ei o diplom sau un atestat semnat de Iisus Cristos? Papa vorbeste de revelatie, dar unde este dovada acestei revelatii? Dovediti-ne c Iisus a fost ntr-adevr Fiul lui Dumnezeu!. n aceste conditii, acest semnal de alarm mpotriva masoneriei se nscrie si el pe linia activittii a nc sapte Papi, predecesori ai Papei Leon al XIII-lea, ns aici rigoarea si obiectivitatea argumentrii, dublate de o viziune profund si chiar inspirat vizionare asupra acestei organizatii oculte malefice aseaz Enciclica HUMANUM GENUS cu mult deasupra celorlalte ncercri anterioare. Caracterul vizionar si aproape profetic al Enciclicii reiese pentru orice fiint uman plin de bun simt cu evident si tocmai de aceea ea este n ntregime perfect actual si astzi prin demascarea foarte multor manevre si actiuni disimulate ale francmasoneriei mondiale. Sunt foarte putine pasaje care sunt legate strict de contextul istoric n care acest rechizitoriu a fost redactat (despre rolul Bisericii n stat, relatia Bisericii Catolice cu societatea civil), pe care de altfel le-am eliminat pentru a nu atenua cu nimic limpezimea si forta cu totul extraordinar a acestei analize de ansamblu asupra structurilor si directivelor vdit SATANICE ale francmasoneriei mondiale. Avem astfel convingerea ferm c prezentarea acestui text de referint pentru stabilirea adevrului despre francmasonerie, organizatie satanic ocult si suprapolitic mondial ce se opune n mod viclean si cu ndrjire oricrei miscri autentic spirituale, fie ea de natur religioas, yoghin, filozofic, va contribui din plin pentru toti oamenii din Romnia la o mult mai clar ntelegere a complexei conjuncturi sociale, istorice si spirituale actuale, mai ales dac se vor completa aceste informatii si cu profetiile faimoase ale indianului Sundar Singh cu privire la viitorul spiritual al Romniei si mai ales dac vom urmri s intuim rolul esential pe care aceast zon l va avea n viitorul apropiat pentru trezirea spiritual a ntregii planete.HUMANUM GENUS Iubiti frati crestini, primiti salutul si binecuvntarea mea apostolic. Din clipa n care, datorit actiunilor negative ale fortelor malefice, demonice si satanice, antidivine, umanitatea s-a separat ntr-o anumit msur de Dumnezeu, cruia i datoreaz chemarea la existent si toate darurile supranaturale, ea s-a mprtit n dou tabere opuse care nu nceteaz s se lupte, una pentru adevr, bine, frumos si virtute, iar cealalt pentru tot ce este contrar virtutii si adevrului. Prima parte a umanittii reprezint mprtia lui Dumnezeu pe pmnt si este adevrata Biseric a lui Iisus Cristos, ai crei membri, dac doresc din toat inima s-i apartin pe de-a ntregul si s actioneze n vederea desvrsirii lor spirituale, trebuie n mod necesar s-l slujeasc pe Dumnezeu si pe Fiul Su Divin cu tot sufletul si cu toat vointa lor. Cea de-a doua parte reprezint mprtia cumplit a Satanei. Sub stpnirea si puterea sa se afl toti cei care, urmnd funestele exemple ale tenebrosului lor conductor si ale pcatului primordial, refuz s se mai supun Legii divine si si ntetesc necontenit eforturile, fie pentru a-l elimina pe Dumnezeu din viata lor, fie pentru a actiona direct mpotriva lui Dumnezeu. Aceste dou mprtii au fost vzute cu ochiul intuitiei spirituale si descrise de Sfntul Augustin cu o mare plasticitate sub forma a dou cetti opuse una alteia, att prin legile care le guverneaz, ct si prin idealul pe care-l urmresc si aceasta ntr-o exprimare deosebit de laconic dar n acelasi timp plin de sens, el a scos n evident n cuvintele urmtoare principiul constitutiv al fiecreia: Dou tipuri de iubire au dat nastere la dou cetti: cetatea pmnteasc provine din iubirea egoist doar fat de tine nsuti, dus pn la desconsiderarea si uitarea de Dumnezeu iar cealalt cetatea cereasc, provine din iubirea de Dumnezeu dus pn la desconsiderarea si uitarea egoului. (De Civitas Dei, I XI, c.XXV) De-a lungul tuturor veacurilor care ne-au precedat, aceste dou cetti opuse n-au ncetat deloc s se lupte una cu alta, utiliznd tot felul de tactici si armele cele mai diverse, desi nu ntotdeauna cu aceeasi impetuozitate. n epoca noastr, factorii rului s-au coalizat ntr-un imens efort destructiv, sub impulsionarea si cu sprijinul direct al unei societti secrete rspndite ntr-un mare numr de locuri, foarte puternic si foarte viclean organizat, si anume societatea francmasonilor. Acestia, de altfel aproape c nici nu se mai ngrijesc s-si disimuleze intentiile si se ntrec ntre ei n ndrzneala de a ataca ftis sublima mretie a lui Dumnezeu. Ei ntreprind acum prin satanicele lor actiuni ruinarea Sfintei Biserici n mod public, la lumina zilei, tinznd dac s-ar putea, s lipseasc complet popoarele de binefacerile si binecuvntrile pe care ele le datoreaz Mntuitorului nostru Iisus Cristos. Cuprinsi de o profund tristete la vederea acestor mpietti si sub impulsul milei si compasiunii, ne-am simtit de nenumrate ori mpinsi s strigm si Noi cu disperare ctre Dumnezeu: Doamne, iat c vrjmasii Ti s-au ntrit si cei ce Te ursc au ridicat capul. mpotriva poporului Tu au uneltit cu ncptnare si viclenie si s-au sftuit mpotriva Sfintilor Ti. Da, iat c ei zis-au Veniti s-i pierdem pe ei dintre neamuri. S-au sftuit ntr-un gnd si mpotriva Ta legmnt au fcut. (Psalmul 82, 2-4) Cu toate acestea, n fata unei amenintri att de presante si n prezenta unui atac att de crud si de vehement ndreptat mpotriva crestinismului, este de datoria noastr s semnalm pericolul, s denuntm adversarii si s opunem ntreaga rezistent posibil proiectelor lor mrsave: n primul rnd pentru a mpiedica pierderea sufletelor a cror salvare ne-a fost ncredintat, apoi pentru ca mprtia Domnului nostru Iisus Cristos aici pe pmnt, pe care avem misiunea de a o apra, nu numai s rmn n picioare n toat integritatea ei, ci s fac pe ntregul pmnt ct mai multe noi progrese si noi cuceriri. In vigilenta lor solicitudine pentru salvarea poporului crestin, predecesorii nostri au recunoscut si ei foarte repede acest dusman capital nc din momentul n care, iesind din tenebrele unei conspiratii satanice oculte, el se lansa la asaltul ftis. tiind foarte clar ce era si ce voia el, ei au dat semnalul de alarm guvernelor si popoarelor, punndu-le n gard mpotriva capcanelor si tertipurilor pregtite n mod diabolic pentru a lua prin surprindere. Pericolul a fost denuntat pentru prima oar de Clement al XII-lea n 1738, iar Constitutia promulgat de acest Pap a fost rennoit si confirmat de Benedict al XIV-lea. Pius al VII-lea, a mers pe urmele acestor doi pontifi, iar Leon al XII-lea incluznd n Constitutia sa apostolic QUO GRAVIORA toate actele si decretele Papilor precedenti cu privire la acest subiect, le-a ratificat si le-a confirmat pentru totdeauna. De asemenea, Pius al VIII-lea, Grigore al XVI-lea si n repetate rnduri Pius al IX-lea au vorbit si ei n acelasi sens. Scopul fundamental si spiritul organizatiei francmasonice au fost scoase la iveal prin manifestarea evident a actiunilor si orientrilor sale, prin cunoasterea principiilor ei, prin expunerea regulamentelor si ritualurilor mpreun cu comentariile acestora, la care de nenumrate ori s-au adugat mrturiile propriilor si adepti. n fata acestor fapte era ct se poate de firesc ca acest Scaun apostolic s denunte n mod public francmasoneria ca pe o asociatie satanic criminal, nu mai putin periculoas pentru crestinism dect pentru societatea civil. Au fost dictate mpotriva ei cele mai grave pedepse cu care Biserica i poate lovi pe cei vinovati, precum si interdictia de a se afilia la ea. Iritati de aceast msur si, spernd c vor putea, fie prin dispret, fie prin calomnie s scape de aceste condamnri sau mcar s le atenueze forta, membrii acestei organizatii oculte i-au acuzat pe Papii care le-au formulat c au dat sentinte nedrepte si arbitrare sau c au ntrecut msura cu pedepsele aplicate. Astfel, procednd cu viclenia lor legendar, ei s-au strduit s eludeze autoritatea sau s diminueze valoarea Constitutiilor promulgate de Clement al XII-lea, Benedict al XIV-lea, Pius al VII-lea si Pius al IX-lea. Totusi, chiar din rndurile gruprii nu au lipsit membri sau asociati care au mrturisit aproape fr voia lor: conform doctrinei si disciplinei catolice, pontifii romani nu au fcut n realitate dect un lucru perfect legitim. La toate aceste mrturisiri trebuie adugat de asemeni asentimentul explicit al unui numr de sefi de stat care au tinut n mod ferm, fie s denunte societatea francmasonilor la Scaunul apostolic, fie s o loveasc ei nsisi, artndu-i periculozitatea, prin legi emise mpotriva ei, asa cum s-a ntmplat n Olanda, Austria, Elvetia, Spania, Bavaria, Savoia si-n alte prti ale Italiei. Este extrem de important s remarcm acum ct de mult au confirmat evenimentele ntelepciunea vizionar a predecesorilor Nostri. Solicitrile si atentionrile lor antemergtoare si printesti nu au avut ns din pcate pretutindeni si totdeauna succesul dorit; aceasta se datoreaz pe de o parte disimulrii si vicleniei oamenilor afiliati acestei grupri periculoase si, pe de alt parte, a imprudentei usurinte a celor care ar fi trebuit s fie cel mai direct interesati n a o supraveghea cu cea mai mare atentie. Rezultatul acestor lucruri a fost c ntr-un secol si jumtate francmasoneria a fcut progrese distructive incredibile. Folosind din plin att ndrzneala insolent ct si siretenia si perfidia, ea a invadat toate rangurile ierarhiei sociale si a nceput s aib n interiorul statelor moderne o putere care echivaleaz aproape cu suveranitatea. De la aceast rapid si formidabil expansiune au rezultat n mod precis att pentru Biseric, ct si pentru autoritatea conductorilor de state si pentru societatea public relele multiple pe care predecesorii nostri le prevzuser de att de mult timp. La ora actual am ajuns chiar pe punctul de a avea toate motivele s ntrevedem pentru viitor cele mai serioase temeri; desigur, nu att n ceea ce priveste Biserica, ale crei fundamente solide nu ar putea fi cu usurint distruse de efortul oamenilor, ci referitor la securitatea tuturor statelor n snul crora francmasoneria sau asociatii similare care coopereaz cu ea sunt sateliti ai ei, au devenit prea puternice. Pentru toate aceste motive, de ndat ce ne-a fost ncredintat conducerea Bisericii, am sesizat cu claritate necesitatea de a rezista n fata unui ru att de mare si de a ridica mpotriva lui att ct ne st n putint autoritatea noastr apostolic. De asemenea, profitnd de toate ocaziile favorabile, am tratat clar si la obiect principalele teze doctrinale asupra crora opiniile perverse ale Lojilor masonice par s fi avut cea mai mare influent. Astfel, n Enciclica Noastr QUOD APOSTOLICI MUNERIS ne-am strduit s combatem monstruoasele sisteme socialist si comunist. ntr-o alt enciclic, ARCANUM, ne-am permis s punem n lumin si s aprm notiunea veritabil si autentic de familie a crei origine si surs este cstoria. n enciclica DIUTURNUM am fcut cunoscut conform principiilor ntelepciunii crestine esenta puterii politice si am artat admirabilele ei armonii cu ordinea natural, ct si cu salvarea popoarelor si a conductorilor acestora. Acum, dup exemplul predecesorilor nostri ne-am decis s ne fixm n mod direct atentia asupra societtii francmasonice, asupra ansamblului ei de doctrine, planuri, sentimente si acte ale traditiei sale, pentru a pune ntr-o evident si mai izbitoare extraordinara sa putere malefic si a opri astfel proliferarea contagioas a acestui flagel funest pentru ntreaga planet. Exist n lume un anumit numr de grupri si secte care, desi difer unele de altele prin nume, ritualuri, form, origine, se aseamn si sunt perfect de acord ntre ele cu privire la scopul final si principiile esentiale. De fapt, ele sunt identice cu francmasoneria, care este pentru toate celelalte axul central de la care pornesc si n care se termin. i desi n prezent ele au aparenta unor societti deschise, desi organizeaz reuniuni publice sub ochii tuturor, desi public ziare si reviste de prezentare a activittii si organizrii lor, totusi, dac mergem mai profund, dincolo de aceste aparente, se poate constata c ele apartin familiei de societti satanice clandestine si c ele pstreaz mereu acest atribut. Exist ntr-adevr n cadrul lor o anumit categorie de secrete a cror divulgare este interzis cu cea mai mare grij de Constitutia lor unele chiar sub pedeapsa cu moartea nu numai persoanelor din afar, ci chiar unui mare numr dintre adepti. Acestei categorii de secrete apartin Consiliile intime si supreme, numele principalilor sefi (n special din afara gradelor cunoscute), anumite ntlniri mai oculte si interioare; de asemenea, tot aici se includ si deciziile importante care au fost luate mpreun cu mijloacele si agentii lor de executie. La aceast lege a secretului concur ntr-un mod strlucit: diviziunea fcut ntre membri, care se ocup unii de drepturi, altii de oficii si altii de sarcini sau ndatoriri, distinctia ierarhic, magistral organizat, pe ordine si grade, si disciplina sever la care toti sunt supusi. Cea mai mare parte a timpului n ritualurile de initiere, cei care le solicit trebuie s promit, ba mai mult dect att, s jure solemn c nu vor dezvlui niciodat nimnui, sub nici o form, numele tovarsilor lor, nsemnele strict secrete si nscrisurile caracteristice si doctrinele gruprii. Astfel, sub aparente mincinoase si fcnd din disimulare o regul constant de conduit, francmasonii nu precupetesc nici un efort pentru a se ascunde si a nu avea alti martori n afara complicilor lor. Marele lor interes fiind de a nu prea niciodat ceea ce n realitate sunt , ei joac cel mai adesea rolul aparent nevinovat al unor persoane iubitoare de literatur sau filozofie laolalt doar pentru cultivarea stiintelor si artelor. Ei nu vorbesc atunci dect despre zelul cu care impulsioneaz ei progresul civilizatiei si nu mai contenesc s tin discursuri sforitoare despre mila lor nesfrsit pentru oamenii srmani. Dac ar fi s-i credem, singurul lor scop n viat este ameliorarea constant a vietii maselor si mprtsirea la un numr tot mai mare de oameni a avantajelor si beneficiilor spirituale care sunt att de utile societtii civile. Dar chiar presupunnd c aceste intentii ar fi sincere, ele sunt departe de a le epuiza toate scopurile. ntr-adevr, nu este deloc ntmpltor c cei afiliati la francmasonerie trebuie s promit c vor asculta totdeauna, gata la cea mai mic atentionare, la cel mai mic semn s execute rapid si fr crcnire ordinele date, acceptnd dinainte, n caz contrar c vor suporta cele mai riguroase si mai dure tratamente, care includ pn chiar si moartea. De fapt, nu rareori pedeapsa capital este aplicat acelor membri care sunt convinsi fie s trdeze disciplina secret a societtii, fie s reziste la ordinele superiorilor, iar aceasta se practic cu o asemenea dexteritate, nct n cele mai multe cazuri executorul acestei sentinte mortale se sustrage justitiei, stabilit s vegheze asupra crimelor si s le pedepseasc. Deci, s triesti n disimulare si s fii nvluit de satanice tenebre, s nlntui de tine prin legturi dintre cele mai strnse fr a le face niciodat cunoscut n prealabil la ce se angajeaz, oameni redusi astfel la conditia de sclavi, s utilizezi n tot felul de atentate aceste instrumente pasive ale unei vointe satanice strine, s narmezi pentru crim mini prin intermediul crora ti asiguri neimplicarea direct la omor, toate acestea si multe altele sunt practici monstruoase, condamnate chiar de ctre natur. Ratiunea, bunul simt si adevrul sunt de ajuns ca s demonstreze c organizatia de care vorbim este ntr-o opozitie indiscutabil cu justitia si cu morala natural. Alte dovezi de o mare claritate se adaug celor precedente si permit s se vad si mai bine ct de mult i repugn francmasoneriei prin nssi constitutia sa esential, onestitatea. Orict de mare ar putea fi ntr-adevr printre oameni vicleana abilitate de disimulare si obisnuinta minciunii, este imposibil ca o cauz de orice natur ar fi ea, s nu se trdeze prin efectele pe care le produce: Nu se poate ca un pom bun s fac roade rele si un pom ru s fac roade bune. (Matei, VII.18.) Ori este evident c toate fructele produse de francmasonerie sunt dintre cele mai otrvitoare. Iat ce rezult din datele pe care le-am prezentat pn acum, iar aceast concluzie ne d ultimul cuvnt cu privire la intentiile acesteia. Actiunile francmasonilor si subliniem c eforturile lor converg toate n acest scop sunt cu o ncptnare diabolic ndreptate s distrug din temelii pn la culme orice form religioas si spiritual autentic crestin si s-i substituie o alta, modelat dup ideile lor si ale crei principii si legi fundamentale sunt mprumutate din asa zisul naturalism. Tot ce am spus sau ce ne propunem s spunem trebuie s fie clar nteles ca privind secta francmasonic n ansamblul ei, care cuprinde si alte societti surori sau care sunt aliate ei. Nu pretindem ns aplicarea tuturor acestor reflexii la fiecare membru luat individual. Printre acestia cu sigurant c se pot ntlni unii chiar ntr-un numr notabil care, desi nu lipsiti de vina de a fi aderat la asemenea societti, nu se murdresc totusi n actiunile lor criminale si ignor datorit naivittii scopul final pe care aceste societti satanice se strduiesc s-l ating. Mai mult dect att, se poate ntmpla uneori ca unele grupuri s nu aprobe concluziile extreme pe care logica ar trebui s-i constrng s le adopte deoarece ele decurg n mod necesar din principii comune oricrei organizatii. ns rul poart cu el o mrsvie care de la sine respinge orice constiint curat sau produce teama. Primul principiu al naturalismului este ca n orice lucru trebuie s prevaleze natura sau ratiunea strict uman, prin definitie limitat (negnd deci partea spiritual sau Sinele Divin al fiintei umane). Dup aceast asertiune ei fac prea putin caz de Dumnezeu sau alterneaz esenta oricrui demers religios prin opinii vagi si sentimente eronate. Ei neag c Dumnezeu ar fi autorul vreunei revelatii. Pentru ei, n afar de ceea ce poate s nteleag ratiunea uman comun nu exist nici dogma religioas, nici adevr si nici maestru realizat spiritual n care s poti avea ncredere. i cum misiunea proprie si special a Bisericii const n receptarea n toat plenitudinea lor a doctrinelor revelate de Dumnezeu si-n pstrarea lor ntr-o stare de puritate incoruptibil, ca si n autoritatea stabilit pentru a le mprtsi mpreun cu celelalte ajutoare druite de Provident pentru desvrsirea oamenilor, mpotriva ei adversarii au manifestat cea mai mare nversunare si au ndreptat cele mai violente atacuri. Faptul c membrii sectei francmasonice nu sunt cu totii obligati s renege explicit religia crestin, departe de a duna planului general al francmasoneriei care vizeaz distrugerea oricrei institutii divine pe pmnt, i serveste mai degrab interesele. Astfel, mai ales prin aceasta masoneria poate nsela mai usor oamenii simpli si fr discernmnt si face posibil admiterea mult mai multor persoane n organizatie. Mai mult chiar, prin deschiderea larg fat de adeptii care provin din cele mai diverse religii ea devine capabil s acrediteze o eroare fundamental a acestei epoci, si anume, dezinteresul fat de religie si mai general, fat de credinta n Dumnezeu. Naturalistii merg ns si mai departe. Angajati cu mult ndrzneal pe calea erorii n cele mai importante probleme ei sunt antrenati logic pn la consecintele extreme ale principiilor lor, fie datorit slbiciunii naturii umane, fie prin pedeapsa dreapt cu care Dumnezeu le loveste orgoliul. De aici rezult c ei nu mai au certitudinea si integritatea adevrurilor accesibile doar ratiunii superioare, iluminate de Constiinta Divin, cum ar fi existenta lui Dumnezeu, spiritualitatea si nemurirea sufletului. Purtat ntr-o nou aglomerare de erori francmasoneria nu a putut evita aceste pericole. ntr-adevr, desi luat n ansamblu francmasoneria admite existenta unui anumit Dumnezeu, mrturia propriilor si membri stabileste c aceast credint nu este obiectul unui asentiment ferm si al unei certitudini de nezdruncinat pentru fiecare membru individual. De fapt, se las initiatilor deplina libertate de a se pronunta ntr-un sens sau altul, fie pentru a afirma existenta lui Dumnezeu, fie pentru a o nega. Cei care neag cu ndrjire aceast realitate sunt la fel de usor primiti la initiere ca si cei care, ntr-un anumit mod o admit dar, denaturnd-o precum panteistii, retin din aceasta doar niste aparente absurde, pierznd esentialul adevrului existentei lui Dumnezeu. Pe de alt parte, atunci cnd acest fundament necesar este distrus sau numai zdruncinat, n mod automat si celelalte principii ale ordinii naturale devin confuze n mintea uman, care nu mai are atunci nici un punct de sprijin de care s se agate. Tocmai de aceea atunci nu se mai poate vorbi nici de Creatia lumii printr-un punct liber si suveran al Creatorului (DUMNEZEU), nici de guvernarea Providentei, nici de supravietuirea sufletului si nici de realitatea Spiritului esential Divin. Prbusirea adevrurilor care stau la baza ordinii naturale, care sustin ntr-o msur att de mare o conduit rational si practic n viat va avea cu sigurant un impact puternic asupra moravurilor particulare si publice. Lsm la o parte acum acele virtuti si calitti superioare pe care nimeni fr un dar special de la Dumnezeu sau care fr Gratia Divin nu le poate dobndi sau manifesta; si atragem atentia c toate acestea sunt nsusirile spirituale din care nu vom gsi nici mcar o urm la cei care si fac o veritabil profesiune de credint din a ignora dispretuitor Mntuirea umanittii, Gratia Divin, Sacralitatea, Beatitudinea supralumeasc (FRANCMASONII). Ne referim aici pur si simplu la ndatoririle ce rezult din principiile onestittii naturale. Un Dumnezeu care a creat lumea si o guverneaz prin Providenta sa, o Lege etern ale crei prescriptii ne orienteaz s respectm legile Divine universale ale firii fr a le nclca niciodat, o finalitate ultim a evolutiei sufletului ntr-o regiune superioar lucrurilor lumesti, iat sursele, iat principiile oricrei justitii si onestitti. Faceti-le s dispar (ori chiar aceasta este pretentia naturalistilor si a tuturor francmasonilor) si va fi dup aceea aproape imposibil s se mai stie n ce consta stiinta drepttii si a nedrepttii sau pe ce se bazeaz ea. Ct despre moral, singurul lucru care a gsit oarecum deschidere n fata francmasonilor si-n care ei vor s fi instruit cu grij tineretul este ceea ce ei numesc morala civic (morala independent, morala liber), sau cu alte cuvinte morala care nu las nici un loc ideilor religioase si crestine. Dar ct de insuficient este aceast moral si n ce msur este ea lipsit de soliditate, nclinndu-se sub suflul pasiunilor si al instinctelor necontrolate, se poate vedea deja foarte bine prin tristele rezultate pe care ea le-a dat. ntr-adevr, acolo unde dup ce s-a nlocuit morala crestin ea a nceput s stpneasc cu mai mult libertate si s-a constatat totodat prompt disparitia probittii si integrittii moravurilor, s-a constatat extinderea si ntrirea opiniilor celor mai monstruoase si de asemenea ndrzneala crimelor care debordeaz peste tot. Aceste rele multiplicate provoac astzi plngeri si lamentri la scar mondial. Pe de alt parte, natura uman obisnuit fiind mult mai nclinat spre viciu dect spre virtute, onestitatea este absolut imposibil dac miscrile dezordonate ale sufletului nu sunt nfrnate si controlate iar dorintele inferioare nu se supun ratiunii si bunului simt. Dimpotriv, acum vedem cum se multiplic si cum ajung la ndemna oricui modalittile ce pot atta pasiunile inferioare. Ziare si brosuri din care decenta si pudoarea sunt alungate, opere artistice n care se etaleaz cu un cinism revolttor principiile a ceea ce se numeste astzi realism (iar alteori doar urtul, dizgratiosul si dizarmonia dobndesc valente estetice), inventii ingenioase destinate s stimuleze si s satisfac plcerile materiale, ntr-un cuvnt totul este pus n mod diabolic de inteligent n joc pentru a dezlntui si a cultiva n rndul oamenilor viciile si plcerile perverse, pe fondul unui somn al virtutii si ratiunii. Cu sigurant c francmasonii sunt vinovati de aceast stare de fapt dar n acelasi timp ei sunt si consecventi, suprimnd oamenilor speranta ntr-o fericire spiritual, cobornd ideea de fericire doar la nivelul lucrurilor perisabile, mai joase si mai degradate chiar dect orizontul terestru. n sprijinul acestor asertiuni se pot constata usor la o privire atent fapte sigure, desi aparent incredibile. Francmasonii au ajuns s sustin c ar trebui utilizate sistematic toate mijloacele de a stura multitudinea de perversiuni si vicii la nivelul maselor, asigurndu-se astfel c n aceste conditii ele vor fi n ntregime n minile lor, putndu-le servi cu usurint drept instrument docil n realizarea planurilor lor celor mai ndrznete si diabolice. Francmasoneria si concentreaz de asemenea toate energiile si toate eforturile ei satanice pentru a lua n stpnire educarea tineretului. Francmasonii sper c vor putea s formeze usor conform ideilor lor aceast categorie de vrst att de delicat pliindu-le flexibilitatea n aceast directia, pentru pregtirea unei rase de cetteni ai societtii civile dup metodele promovate de ei. (A se vedea la noi eforturile sustinute de ndoctrinare a copiilor de la vrsta cea mai fraged - Soimii patriei ai francmasonului Ceausescu). Deja, n mai multe tri ei au reusit s elimine complet din educatia moral a tinerilor marile si sfintele ndatoriri care unesc omul cu Dumnezeu. Referitor la situatia politic, statul trebuie, n viziunea lor s fie ateu. A trecut deja mult timp de cnd ei actioneaz ftis pentru realizarea acestor doctrine, utilizndu-si pentru aceasta fortele si toate resursele, crend astfel cale liber altor francmasoni mai numerosi si mai ndrzneti care sunt gata s trag din aceste false principii concluzii nc si mai detestabile, cum ar fi ideile socialiste si comuniste. Faptele pe care le-am rezumat pun suficient de bine n lumin constitutia intim secret a francmasonilor si arat n mod clar pe ce ci se ndreapt ei spre scopul lor final. Principalele lor dogme sunt ntr-un complet dezacord cu ratiunea, nct nu se poate imagina ceva mai pervers. ntr-adevr, a vrea s distrugi religia si biserica stabilit de Dumnezeu nsusi nu este culmea nebuniei si a celei mai nerusinate profanri? ns ceea ce este, nici mai putin oribil si nici mai putin suportabil, const n tendinta lor ferm de a repudia binefacerile pline de compasiune si gratie divin druite de Domnul Iisus att indivizilor ct si oamenilor grupati n familii si natiuni, binefaceri care, chiar dup mrturia dusmanilor crestinismului sunt de cea mai mare valoare. Desigur, ntr-un plan att de nesbuit si de criminal ne este permis s recunoastem cu usurint aici ura nversunat de care este animat Satana fat di Iisus Cristos, precum si de teribila lui dorint de rzbunare. Cellalt scop diabolic, la realizarea cruia francmasonii si arunc n joc toate fortele, const n distrugerea oricrui fundament important al justitiei si onestittii. Prin aceasta, ei se fac colaboratorii acelora care ar vrea ca omul, asemenea animalelor, s nu aib alt regul de actiune dect dorintele inferioare si instinctele. Acest scop duce nu mai putin dect la degradarea si decderea umanittii si la precipitarea josnic a disparitiei sale. Rul creste astfel mereu cu toate primejdiile care amenint mediul familial si societatea civil. Erorile satanice rufctoare pe care le-am semnalat anterior amenint natiunile cu pericole dintre cele mai redutabile. Amenintarea lor, neluat n seam, poate aduce prin forta lucrurilor un haos universal si ruina tuturor institutiilor dac nu va fi stopat prompt. Acesta este cu adevrat scopul mrturisit si explicit urmrit prin toate eforturile lor de organizatiile socialiste si comuniste. Francmasoneria nu are dreptul s afirme c este strin de atentatele lor pentru c ea le favorizeaz intentiile, iar pe terenul principiilor este n ntregime de acord cu ele, guvernndu-le de fapt din umbr. S dea Dumnezeu ca toti, si ct mai repede, judecnd dup fructele otrvite ale tuturor actiunilor Francmasoneriei s poat recunoaste cu luciditate germenele si principiul relelor care ne amenint! Avem de-a face cu un dusman viclean, foarte subtil si prolific n capcane satanice perfide. El exceleaz n a gdila plcut urechile popoarelor si conductorilor lor, stiind s-i nvluie si pe unii si pe altii cu farmecul perceptelor si cu seductia linguselilor sale. El si bate n realitate joc si de unii si de altii, de fapt, flatndu-i prin procedee similare si avnd tot timpul pe buze cuvintele libertate, egalitate, fraternitate si prosperitate public. Departe ns de a fi mai fericite, popoarele coplesite de o oprimare si o mizerie crescnde, se vd lipsite si de sperant si de credint ntr-o realitate spiritual mult mai nalt. Cu cuvintele Sfntului Augustin putem astfel afirma c: ei cred sau caut s-i fac pe ceilalti s se cread c doctrina crestin este incompatibil cu binele statului de drept, pentru c n realitate ei vor s fondeze statul de drept, nu pe fermitatea si stabilitatea virtutilor, ci pe ncurajarea si tolerarea tuturor relelor si viciilor. (Epistola 157 ctre VOLUSIAN, cap.5, p.2). Pentru a distruge acest dusman satanic puternic, sunt fr ndoial necesare mijloace divine eficiente care trebuie s fie proportionate cu un ru att de imens ale crui ravagii sunt deja mult prea extinse pe tot globul pmntesc. Mai nti ns, trebuie s i se smulg ct mai grabnic masca francmasoneriei, scotnd la iveal toate tertipurile criminale folosite de aceast organizatie satanic ocult mondial pentru a seduce oamenii si a-i atrage n rndurile ei. Si, mai cu seam, trebuie s se invoce cu fervoare, n comun, gratia, puterea si lumina lui Dumnezeu, a lui Iisus Cristos si a Fecioarei Maria, a arhanghelului Mihail, a Sfntului Iosif si a Sfintilor apostoli Petru si Pavel. Scrise cu zeci de ani nainte de unirea Romnilor, ce bine se potrivesc aceste planuri cu cele ce se petrec acum la noi. Conductorii francmasoneriei, nc de la mijlocul secolului trecut, au declarat c cei mai mari dusmani ai lor sunt Monarhia si Religia crestin, Tronul si Altarul. Scopul lor tainic mrturisit este distrugerea oricrui Stat crestin, pentru ca apoi s ajung ei stpni asupra ntregii planete. Trebuie s drmm credinta n Dumnezeu si s smulgem definitiv din spiritul crestinilor nsusi gndul Dumnezeirii si al Sufletului, pentru a le nlocui cu socoteli si lipsuri materiale.