untitled9 7 7 1 2 2 0 6 3 5 0 0 6
I S S N 1 2 2 0 - 6 3 5 0
9 7 7 1 2 2 0 6 3 5 0 0 6
I S S N 1 2 2 0 - 6 3 5 0
1 3 9 6( 3 ) / 201
Neagoe Basarab. Modelul „omului desvârit i întreg” (I) de Eugen Simion
Naiune cultural i naiune politic la români în epoca modern de Al. Zub
Fructele mâniei. Consideraii despre un roman marginalizat de Paul Cernat
EMINESCU de Tudor Nedelcea, Lucian Chiu, Viorel Coman, Dana Lizac
CUPRINS
1
1/2016
FRAGMENTE CRITICE Eugen SIMION: Neagoe Basarab. Modelul “omului desvârit i întreg” (I)
Neagoe Basarab. “The thorough and whole man” as a model (I) . . . . . . . . . . . . . . . . . 3
A GÂNDI EUROPA Al. ZUB: Naiune cultural i naiune politic la români în epoca modern
Romanian’s cultural and political nation in the modern era . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 14
CRONICI LITERARE Tudor NEDELCEA: Maladia lui Eminescu i maladiile imaginare
ale eminescologilor Eminescu’s disease and Eminescologists’ imaginary diseases . . . . . . . . . . . . . . . . . . 21
Constantin COROIU: Enogastronomia, literatura i cafeneaua literar Enogastronomia, literature and literary café. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 26
Bianca BURA-CERNAT: Provocrile i surprizele unei ediii critice The challenges and the surprises of a critical edition . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 31
EMINESCU Lucian CHIU: Eminescu – între admiraie i tgad (I)
Eminescu – between admiration and disproof (I) . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 40 Viorel COMAN: Eminescu – bolile lui i bolile noastre
Eminescu – his diseases and our diseases . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 48 Dana LIZAC: “Rugciunea unui dac” sau blestemul receptrii
“A Dacian’s Prayer” or the curse of a poet’s reception . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 52
COMENTARII Paul CERNAT: Fructele mâniei. Consideraii despre un roman marginalizat
Grapes of wrath. Remarks about a marginalized novel. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 57
2
Confronting Conspiracy . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 72 Luminia KÖVARI: Texte ale literaturii române vechi accesibile on-line
Texts of old Romanian literature available online . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 76
Ilustrm acest numr cu lucrri ale pictorului Johannes VERMEER
(1632-1675)
3
Învturile lui Neagoe Basarab ctre fiul su Teodosie este un manual de moral scris întâi în slavonete în perioada 1512-1521 i tra-
dus în românete, probabil, de un crturar din preajma lui Udrite Nsturel, în timpul lui Matei Basarab1. Ioan, eclesiarh al Curii,
Fragmente critice
Eugen SIMION Neagoe Basarab. Modelul
„omului desvârit i întreg” (I)
Prezentul fragment este prima parte a unui studiu de mai mari dimensiuni asupra Învturilor lui Neagoe Basarab..., scrise în slavon i traduse în românete la începutul secolului al XVI- lea. Analiza de fa vizeaz aspecte precum istoricul receptrii documentului, autenticitatea lui i chestiunea paternitii, epoca i influenele de interpretare a dogmei sau de relevare a modele dup alte scrieri (Machiavelli, Baldassare Castiglione). Cea mai consistent parte a primului fragment se focalizeaz asupra analizei documentului din punctul de vedere al valorilor artistice aflate într-o limb româneasc în forma ei incipient de uz literar. Scrise dup regulile literaturii medievale, Învturile... se prezint ca un manual pentru uzul celor destinai s conduc, dar i ca unul de moral practic, termeni în care opera poate fi considerat, în ansamblu, un triptic etico-moral, ale crui componente sunt conturate în “tabloul” (viziunea) asupra lumii, parabolele de esen biblic i, nu în ultimul rând, în tâlcuirea acestora. Cuvinte-cheie: literatur român veche, dogm, diplomaie, moral, modele
The present fragment is the first part of a large scale study on The teachings of Neagoe Basarab..., written in Slavic and translated into Romanian at the beginning of the 16th century. This review targets aspects as the reception history of the document, its authenticity and the issues regarding the paternity, the era and the influences of dogma interpretation or modelling after others writings (Machiavelli, Baldassare, Castiglione). The most substantial part of the first fragment is focused on analysing the document from the point of view of the artistically values found in an Romanian language in its incipient form of literary usage. Written by the rules of medieval litera- ture, The teachings of Neagoe Basarab... It is presented as a manual for those use intended by lead, but also like a moral practice one, terms in which the work can be considered, overall, a trip- tych ethical-moral, whose components are shaped in the “Painting” (vision) of the world, Biblical parables essence and not in the least, in their interpretation.
Keywords: old Romanian literature, dogma, diplomacy, moral, models
Abstract
Eugen SIMION, Academia Român, preedintele Seciei de Filologie i Literatur, directorul Institutului de Istorie i Teorie Literar „G. Clinescu”; Romanian Academy, President of the Philology and Literature Section, Director of The „G. Clinescu” Institute for Literary History and Theory, e-mail: eugen.simion@fnsa.ro.
1 Datele i istoria acestui manuscris esenial pentru literatura noastr moral i religioas au fost recon- stituite de Dan Zamfirescu (în Studiu introductiv la ediia Învturile lui Neagoe Basarab ctre fiul su Teodosie, text ales i stabilit de Florica Moisil i Dan Zamfirescu, cu o traducere a originalului slavon de G. Mihil, studiu introductiv i note de Dan Zamfirescu i G. Mihil, Editura Minerva, Bucureti, 1971) i Dan Horia Mazilu (DGLR, 2012).
editeaz cu mari erori i intervenii neinspi- rate, copia româneasc a scrierii, provocând – dup cum arat cei care se ocup de aceas- t tem – nemulumirea lui Hasdeu. Cartea fusese tradus în parte (partea a doua) în grecete, se presupune, de un Manuil din Corint. S-a pus, de la început, chestiunea paternitii acestei scrieri moralistice în care religia se amestec în chip curent cu înelep- ciunea rsritean... O dezbatere ce a trecut, timp de aproape 200 de ani, de la o genera- ie la alta de istorici, filologi i istorici lite- rari. Hasdeu, o autoritate în toate aceste dis- cipline, crede c autorul nu poate fi decât Neagoe Basarab, domnitorul-crturar, i c prima variant a crii a fost scris în româ- nete. Alii, foarte muli i cu mare autorita- te în materie (Ioan Bogdan, D. Onciu, Nicolae Iorga, Sextil Pucariu, Ovid Densusianu etc.) recunosc c autorul este, într-adevr, Neagoe – mare sprijinitor al culturii româneti –, dar c opera este redac- tat, nu în român, ci în slavon i c ea a fost tradus în român în secolul al XVII- lea. Adversarii paternitii lui Neagoe asu- pra acestei opere care transcrie sfaturile
cretine i de ceremonie sunt, i ei, foarte importani: A. Philippide, Demostene Russo, P.P. Panaitescu. Acetia consider Învturile... o compilaie religioas compu- s de un clugr greu de identificat, oricum nu domnitorul este creatorul acestui ghid moral i religios sau, mai degrab, ghid de moral religioas i de comportament orto- dox. Literaii propriu-zii s-au artat mai circumspeci în privina valorii estetice a textului original sau compilat sau tradus din grecete, text “mozaic” – cum îi spune Demostene Russo. De-abia generaiile mai noi de istorici literari (Al. Piru, Dan Zamfirescu, Dan Horia Mazilu) au încercat s gseasc în el note de literaritate autenti- c. G. Clinescu nu-i acord crii decât câteva rânduri, zicând c adaptarea (din Hrisostom) este fcut “cu spontaneitate i ondulrii proprii, pline de patos”. Prea puin, trebuie s recunoatem, pentru a impune un text, indiferent cine l-ar fi scris, în literatur.
Adevrul este c, citite azi, Învturile... – scrise direct sau dictate cuiva, un om înv- at oricum, bun teolog, la curent i cu scrie- rile morale ale Antichitii i cu literatura bizantin – las o impresie mai puternic decât spontaneitatea, ondularea i patosul frazelor... Este, cum au observat muli comentatori (Hasdeu este cel mai entuziast dintre toi, vzând în Învturi... “falnicul moment de literatur, politic, filosofie i elocven”), o oper de meditaie religioas i moral în mediul medieval rsritean i cu mentaliti în care regsim i ceva din tradiiile spiritualitii noastre. Comen - tatorii mai noi (Dan Zamfirescu i Dan Horia Mazilu) recunosc, de pild, “omenia” în pedagogia recomandat de Învturile..., element esenial în codul moral românesc. “Omul dezvârit i întreg” – modelul de care vorbete Neagoe – trebuie s aib, pe lâng alte virtui, cum ar fi “mintea slobod i chibzuitoare”, i pe aceea de a fi omenos, adic om bun, milos, cinstit i drept. Toate acestea definesc omul din om i întregesc calitatea lui esenial ca fiin i model uman i social.
Învturile... cuprind, dup cum se tie, dou pri. Prima este o teologie, dar mai ales o pedagogie pentru uzul celor menii s cârmuiasc, iar cea de a doua – cea mai inte-
4
Neagoe Basarab. Modelul „omului desvârit i întreg” (I)
resant sub raport spiritual i moral, dup gustul meu – este, cum am zis, un manual de moral practic. Destinatarul principal este Teodosie, fiul care va prelua, într-o zi, povara domniei, dar cel care pstorete azi i a acumulat deja o vast experien (Neagoe) se adreseaz i altora (boieri, sluji- tori, dregtori etc.). Sursa acestor reflecii i sfaturi folositoare pentru cei care vor s se apropie de modelul “omului dezvârit i întreg” este, se vede limpede, Biblia, cu pre- cdere Noul Testament. Omul întreg, des - vârit este, înainte de toate, un bun cretin. Desvârirea i întregirea lui pornesc, aa- dar, de la ceea ce recomand textele sacre. În afara credinei în Dumnezeu i a moralei cretine, nimic nu se poate gândi i nimic nu se poate face pentru om. i omul însui nu poate reflecta la desvârirea lui, sub toate aspectele, dac se îndeprteaz de divinita- te. De aici pornesc toate i la captul divini- tii se opresc toate.
Biblia i scrierile sfinilor prini (izvoa- rele principale ale filosofiei i moralei medievale în toat lumea cretin) nu sunt, totui, unicele puncte de referin în Învturile lui Neagoe... Cei care au studiat tema semnaleaz textele isihastice, omiliile lui Ioan Hrisostom, Cuvântul de laud întoc- mit de Eftimie al Târnovei în cinstea împ- railor Constantin i Elena, precum i alte surse de înelepciune laic, cum ar fi, de exemplu, literatura sapienial a Renaterii. Fiind vorba de formarea spiritual i moral a monarhului desvârit, comparaia Învturilor cu Principele lui Machiavelli (contemporan cu Neagoe, Principele este scris în 1513 i publicat în 1532) i Curtezanul diplomatului Baldassarre Castiglione (1478-1529) se impune aproape de la sine. Acesta din urm face elogiul omului perfect de la Curte în epoca Renaterii. Vorbete mai întâi despre modul în care se constituie un principat i despre tipurile de principate, între ele i acelea în care sunt reunite Statele Bisericii. Important pentru consolidarea i puterea unui stat este ca el s aib nu mercenari, ci fore armate proprii. Mercenarii sunt primejdioi, nedis- ciplinai, infideli, ambiioi. În timp de pace, zice Machiavelli, te fur, în timp de rzboi te pot trda i atunci te fur dumanii. În capitolele XV-XXIII, deseori citate, aflm i
un portret al principelui, nu ideal, perfect virtuos, dup modelul propus de religie, ci al conductorului realist, eficient, altul decât cel pe care îl imagineaz filosofii i scriitorii. Machiavelli ironizeaz pe aceti utopiti i propune, în tratatul su, un model de conductor în care intr, masiv, logica faptelor sau logica realului, nu aceea a imaginarului. Este mai bine, scrie el, ca Principele s fie crud – dac este necesar s fie – decât inutil mizericordios; este mai util pentru stat i pentru el s fie temut i respec- tat, decât iubit i nu suficient ascultat i respec- tat; este necesar ca Principele s tie s fie vulpe i leu în acelai timp, s nu-i in jur- mântul, când este mai profitabil s uite de el; s tie, de asemenea, s fie milos, fidel, sincer, pios, uman, când este necesar s fie, s nu se des- part de bine, dac se poate, dar s nu ezite s îmbrieze rul dac este necesar s-o fac, pen- tru c în aciunile omului i, cu precdere, ale Principelui, conteaz totdeauna scopul final...
Este uor de observat c modelul princi- pelui din opera lui Machiavelli a circulat în toat Europa medieval i s-a impus în bun msur. El nu pune accentul, necondi- ionat, pe ideea de virtute, moral, perfec- iune, credin incoruptibil, ci pe ideea de for i eficacitate în exerciiul puterii de adaptare la circumstane i pe diplomaie, in teligen politic. Principele lui Machia - velli este, în genere, modelul conductoru- lui politic cinic, îndeprtat de virtuile reco- mandate de Biseric sau, mai aproape de adevr, conductorul-despot care folosete toate mijloacele pentru a-i atinge scopul, pentru c scopul scuz mijloacele...
Cum se situeaz modelul omului desvâr- it i întreg, propus de Învturile lui Neagoe... fa de modelul occidental prefigu- rat de Machiavelli?
Pstrând proporiile i respectând struc- tura într-adevr mozaical a operei, putem spune c, simind în coaste împunstura suliei otomane i, cum se va vedea, un acut sentiment de instabilitate politic, domnito- rul valah încearc, ajutat de oamenii înv- ai din vremea lui, s alctuiasc un ghid al principelui rsritean. Aflat sub vremi, el tre- buie s in bine cârma corabiei, s tie când trebuie s fie înelept i s cedeze (s plece capul pân trece urgia) i când s se apere
cu curaj i dibcie... Chiar dac Învturile nu reprezint integral sau parial creaia lui, ci este doar o compilaie – cum cred unii specialiti –, opera în sine, transpus în limba român, merit luat în seam i pre- uit cum se cuvine pentru c ea reprezint o opiune, propune un model de existen (modelul, repet, al “omului desvârit i întreg”) i un model de domn (principe) înelept, în condiiile rsritului european. Ea n-a circulat i, din aceast pricin, n-a avut urmri în lumea româneasc, aa cum s-ar fi cuvenit s aib, dar acest fapt nu ne împiedic s-o citim i s-i preuim frumuse- ea limbii i, de multe ori, fineea meditaiei.
Cum este de ateptat de la un cârmuitor cretin din secolul al XV-lea, aici, într-o isto- rie tulbure, ameninat din toate prile, Învturile... lui ctre viitorul domnitor, fiul su, încep cu îndemnul de a cinsti i luda “i zioa i noaptea i în tot ceasul i în tot locul” pre Dumnezeu. “Cu glas necurmat i cu cântri neprsite”, adaug domnitorul- moralist... “Cântri neprsite”, splendid precizare. Cugetrile sunt, în genere, luate din Biblie i, deci, cunoscute. Limba în care sunt expuse este deseori încânttoare. O limb ce încearc, într-o faz în care vocabu- larul este redus i sintaxa înc nesigur, s cuprind noiuni mai complexe i reflecii cu subiecte mai abstracte. De aici pleac fru- museea estetic a textului ce vrea, de pild, s spun c Dumnezeu “au întocmit i firea fiinei noastre” omeneti i, în acest scop, ne-a dat “minte i cuvânt i suflet îmbrcate în trup” [...]”ne-au înfrumuseat cu chip i cu podoab i ne-au tocmit cu toate dichisile cele bune”... Dichisile cele bune sunt, apoi, enumerate, nu singure, ci însoite de îndem- nuri sntoase, cum ar fi, de exemplu, acela ca omul s deschid gura, nu s slobozeasc “cuvinte spurcate i vorbe scârneve, care nu s cad i nici s cuvin”, nici s bârfeasc, nici s rspândeasc vorbe dearte ori “pati- mele cele drceti”, ci s laude i s cinsteas- c pe Creator (“fctoriul i dttoriul tutu- ror”). Printre patimele drceti i cuvintele necuvenite se afl i cele ce aâ, sunt aver- tizai cei ce urmeaz acest curs de moral a spiritului, “pohtele trupeti”. Toate acestea (i înc altele ce vor fi denunate, afurisite în capitolele urmtoare) sunt înirate într-un fel de mitologie a negativitilor ce amenin-
pe omul care aspir spre desvârire. Pe poarta ei se afl o propoziie, ca în Infernul descris de Dante, luat din Cartea Apostolilor: “vorbele cele rele stric i putrezescu nravurile cele bune”.
S observm c Învturile... pe care le analizm aici, pentru a surprinde semnele de finee a gândirii i, inerent, notele lor de literaritate, pun accent pe valoarea cuvântu- lui bun, potrivit, rodnic i repudiaz, cu insisten, cuvintele dearte, spurcate, scârna- ve, acelea ce stric moravurile (nravurile) bune. Stricciunea omului, vrea s spun (i spune cu o suspect frecven i vehemen- !) acest înelept pedagog medieval, începe cu vorba urât, vorba ce atac i roade (putrezete) gândul bun i purtarea cuviin- cioas...
Dup calitatea cuvântului, în epica câr- muitorului drept i cinstit cu aspiraie spre desvârire i completitudine, vine miloste- nia. Aceasta vrea s spun c domnitorul (în cazul de fa, iubitul fiu Teodosie care va ajunge într-o zi domnitor) trebuie s fie “milostiv tuturor oamenilor i tuturor gloa- telor, care i le va da Dumnezeu pre mâna ta”... Mila este o virtute cretin i, alturi de cumptare, dragoste de divinitate i de vecini (“în dragostea cea desvârit ctre Dumnezeu i ctre vecini i-au petrecut viaa aceasta cu obiceiuri i tocméle înge- reti”), blândee i nemânie, curie, mintea cea întreag, înelepciunea cea plecat i plângerea smerit, intr în ecuaia moral a omului desvârit i întreg i, totodat, intr în codul moral al celui care are puterea. Adic al domnitorului. i el trebuie s-i petreac viaa i s-i conduc pe cei pe care-i psto- rete cu “obiceiuri i tocméle îngereti”. Numai astfel îi va face un nume bun într-o lume pe care Neagoe, ca orice om pit, tre- cut prin multe, o vede sfârtecat de patimi urâte. Imaginea acestei lumi îneltoare i nestatornice, dominat de rele i îndeprta- t de un ideal moral absolut (acela întruchi- pat de Dumnezeu), este sugerat, cu posibi- litile limbii de atunci, într-o proz moral dens i colorat, cu sintagme uluitoare, uneori. Proza începe cu o descripie a tabloului (tabloul lumii în care stpânete invidia i minciuna), dup care descripia vizionar este pus, pentru a-i da mai mult autoritate, într-o parabol formulat în ter-
6
Eugen Simion
meni biblici i, la urm, vine tâlcul acestei închipuiri despre înelciunea lumii i des- frâul provocat de ru. Iat cum începe acest triptic epic-moral în închipuirea naratorului Neagoe:
“Iar lumea aceasta cu adevrat iaste rea i înltoare i pizmtari i urâtoare. C cât druiate pre priiatenii ei, apoi iar cu mânie i cu urgie întoarce i ia înapoi i-i tri- mite goli de toate buntile i îmbrcai în ruine i însrcinai cu toate greutile în scârba cea de veci, i pre cei ce-i înal iari degrab’ îi supune suptu picioare i-i smere- te cu srciia cea mai de apoi i sunt bucurie tuturor vrjmailor lor. Aa i într-acesta chip sântu darurile ei. Aa sântu milele ei, i iaste vrjma priiatenilor ei i fctoare de ru tuturor celor ce fac voia ei i cu mânie arunc-i jos pre toi cei ce s razim de dânsa, i slbete pre toi ceia ce s ndjdu- escu spre dânsa. Cu cei nebuni s sftuiate i face fgduiale mincinoase, numai ca s-i trag ctr sine. Deacii ei, deaca s apropie ctr dânsa, ia s afl / fr înelepie i min- cinoas i nu umple fgduialele ce le-au
fgduit. C astzi unge gârtanul lor cu unsori de bucate dulci, iar mâine ia-i pune de-i mnânc vrjmaii lor. Astzi pune pe vreunul dentr-înii împrat, iar mâine ia-l d în rea robie. Astzi iaste îndstulit cu de toate buntile fr’ de numr i fr’ de seam, iar mâine ia-l mân de cere pre ulie, den u în u. Astzi coruna slavei pune în capul lui, iar mâine ia-l pune cu capul jos pre pmântu. Astzi înfrumusieaz gruma- zii lui cu gherdanuri de aur curat i cu pietri scumpe, iar diminea ia-l smerete i-l leag cu lanuri de hier. În puinea vreme cu toate buntile îl face, iar apoi, curând îl urate i pune pizm pre dânsul. Astzi îl veselete, iar mâine cu plângere i cu sus- pini îi pltete. Ca acesta sfârit pune ia pre ceia ce o iubescu i totdeauna aa voiate i într-acesta chip priiate i nu-i iaste grij de cei ce au trecut, nici îi iaste mil de cei ce au rmas. Ce pre ceia cu hicleug i-au înlat, iar pre cetea iar s nevoiate cu meteugul ei s-i vânéze. i muncete ca s nu scape nimeni din cursele ei cele ficléne”, dup care urmeaz parabola omului urmrit de
7
8
Eugen Simion
un înfricotor inorog i czut într-o groap în fundul creia se afl un arpe mare i groaznic, patru capete de aspid, un copac din care se scurge miere i doi oareci – unul alb i altul negru – care au rostul lor... Omul czut în groap i pândit de inorog devine prizonierul acestor elemente/simbo- luri. Aadar, cei care triesc fr credin, condui de poftele ticloase ale trupului, cad în groapa pcatului i ce-i ateapt nu-i deloc bine: “Deci cei ce-i altur cugetele i-i petrec viaa i traiul dup voia acetii stpâne rele i fr credin, iar de bunul i iubitoriul de oameni Dumnezeu ei cu neîn- elepiia lor s-au deprtat i s-au amestecat cu mare bucurie în lucrurile lumii i de cele ce vor s fie n-au socotit, nici -au adus aminte, ci au petrecut tot în voia i în pohte- le trupului, iar pre ocaianicul i ticlosul suflet l-au prsit, de s-au topit de foame i au ptimit întunerece de nevoi i de ruti, acetea s aseaman unui om ce fugea de un inorog i nu putea nici cum s rabde i s târpeasc strigarea i zbieretul glasului lui cel groaznic i înfricoat, ce fugiia tare, ca nu cumva s-l ajung i s-l mnânce. i aa fugind, czu într-o groap mare. i, deaca czu într-însa, el afl acolo un copaci i s apuc de s urc într-însul i sttu cu picioa- rele pre nite ramuri i gândea c va fi în pace i fr’ de nici o grij. Iar deaca s urc, el cut la rdicina acelui copaci i vzu doi oareci: unul era albu, iar altul era negru. i rodea totdeauna acel copaci, în care era el, i atâta-l rosese, cât / puintel era s caz jos. Deacii cut în fundul acei gropi i vzu un arpe mare i groaznec i unde sufla i ea din gura lui par de foc i venea cu gura cs- cat i cu dinii rânjii, numai s-1 înghi. Deacii iar cut spre partea înctro sta el cu picioarele, i vzu 4 capete de aspid, unde s iviia din malul acela ce era. i iar cut în sus, i vzu unde pica dintr-o ramur [a ace- lui copaciu] câte o pictur de miiare. i, deaca vzu acea puinea miiare, uit de-a-i mai aduce aminte de acele ruti multe ce- 1 încungiurase, c denafar de acea groap sta inorogul gata s-1 mnânce, iar în fun- dul gropii rânjiia acel arpe groaznec, ca |s-1 înghi, iar copaciul în care s urcase era puinel numai s caz, iar picioarele i le pusese pre nite ramuri uscate i putrede. i uit aceste ruti i greuti toate, i s
porni spre acea ramur ce pica puinic miiare.”
i, dup ce înfieaz aceast parabol înfricotoare, naratorul, spre a fi mai sigur c parabola este îneleas cum trebuie, în adevrata ei semnificaie, o tâlcuiete, adic traduce în limbaj mai direct simbolurile închipuirii:
“Aceasta iaste închipuire celor ce s îna- l cu înlciunea lumii acetiia, care acum i-o voi tâlcui: inorogul semneaz moartea, care gonete s ajung pre tot neamul lui Adam; iar acea groap mare iaste lumea aceasta / care iaste plin de cursele morii; iar copaciul acela, carele rodea acei 2 oareci totdeauna, de carele s apucase de s inea acel om, acela iaste viaa a fietecruia om, i s scurteaz trecând ziua i noaptea, i s apropie de svârit; iar acele 4 capete de aspid, semneaz 4 stihii, din care s toc- mete trupul omului, care de le va purta cineva ru i cum nu s cade, deacii i s va rsipi tocmirea trupului; iar focul acela ce ea den suflarea acelui arpe, acela semnea- z groaznecele i cumplitele mae ale iadu- lui, care ateapt s înghi i s mistuiasc pre cei ce iubescu mai vârtos frumuseile i cinstea lumii acetiia decât buntile vea- cului ce va s fie; iar acea pictur de miiare semneaz dulceile lumii acetiia, cu care amgete ia i înal pre priiatenii si i nu-i las s s grijasc de spseniia i mân- tuirea sufletelor lor.”
Morala fabulei este simpl i, sub alte forme, revine în Învturile... acestea în care sunt adunate înelepciunile i închipuirile evului de mijloc rsritean. Omul, fugrit de moarte (inorog), dominat de stihiile fiin- ei interioare i pândit de focul iadului (ar- pele), trebuie s se îngrijeasc în cursa vieii sale (groapa înfricotoare) de mântuirea sufletului...
i, pentru a consolida aceast etic a sp- eniei i mântuirii (o putem numi astfel), Învturile... aduc o nou parabol (parabola priatenilor farnici, i-am putea zice) în care este vorba de griji, scârbe, inimi rele, de oameni care umbl cu frii i îndoiri, iar în partea frumoas i trainic a lumii se afl “cridina, dragostea, ndejdea, milosteniia, dreptatea, iubirea de oameni, curiia, ruga i alte bunti multe”... Adic toate însui- rile omului care aspir spre întregire i
des vârirea sufletului; pe scurt: modelul medieval de existen. Impresia pe care o avem, când citim aceast proz moralistic i simbolic este, repet, c limba român are, acum (secolele al XVI-lea-al XVII-lea), într-o bun msur, capacitatea de a cuprin- de i exprima valorile umanismului euro- pean, cu un accent pus pe milostenie, o noiune pe care, s-a reinut, Machiavelli o folosete cu mare circumspecie atunci când definete morala Principelui su, iar, mai târziu, Nietzsche o va respinge categoric din codul moral al omului superior. În limbajul lui Neagoe sau al aceluia ce-i traduce gân- durile, omul bun, plcut lui Dumnezeu i folositor, aici, pe pmânt, umbl “cu adeve- rin i desvârit”, nu cu “întristciuni”, nici “frii” (infideliti cinice). Când vede suferina fratelui su (vecinul) sau când el însui are un mare necaz, trebuie ca inima s i se umileasc (“i se umili inima”) i s se ciasc...
Nu lipsete din acest ghid de via spiri- tual i de moral practic ideea biblic a zdrniciei zdrniciilor i a prbuirii mriilor lumeti. O gsim i aici într-o pagi- n memorabil ce cuprinde, în imagini sublime prin frumuseea lor naiv împodobi- t, o cutremurtoare imagine a risipirii ine- vitabile a lumii materiale. O viziune escato- logic ampl ce îmbrieaz toate planurile existenei, de la marile împrii transfor- mate în pulbere pân la dispariia frumosu- lui chip al femeii iubite: totul a devenit râ- n. Cine a compus-o a citit bine crile sfinte i a tiut, poate, s combine imaginile apo- calipselor din alte scrieri, laice, unind rug- ciunea cu patosul înfricorii, filosofia nlu- cirilor omeneti cu ideea salvrii prin cre- dina în divinitate. Un fragment – nu singu- rul – de veritabil literatur de meditaie pe marginea unei teme majore (moartea indivi- dului i efemeritatea puterilor i strluciri- lor vieii pmântene) i, în interiorul acestei enorme aglomerri de imagini ale trecerii i pulverizrii universului material, aflm un discurs melancolizat, liric, în note grave, despre destinul omului i despre salvarea lui prin credin i milostenie. Milostenia, zice naratorul iscusit din Învturi..., ne va duce spre porile cerului. Ce se întâmpl când porile cerului se deschid, nu spune sau nu tie, dar ce las în urm tie i spune
cu o febril resemnare i o gravitate pasio- nat:
“Vedei împraii i nu v mai înlarei, vedei domnii i nu v mai uluii, c deaca s dspart de viaa aceasta i deaca s îngroap, deacii cine mai poate cunoate pre care au fost împrat i puternic? Iar de moarte / nicicum nimeni nu s poate mân- tui, ci toi vor s s cutremure de pharul ei. Iat c iaste i el ca fietecare om i-i iaste fric i s cutremur de dânsa. Cel ce era mai nainte puternic i înfricoat, iar acum, iat, s duce ca un osândit; i de cel ce s cutremura eri cei urgisii, iat acum cu totul s ia, i toat înelepciunea i puterea lui piiare. i pre dreptate s spimânteaz, c vzu puterile îngereti i-i uit toat obl- duina sa. Vzu chipul stpânului Hristos i s schimb faa sa. Unde iaste acum puterea i mriia cea domneasc? C multe povae ne trebuescu s ne poveasc i s ne treac prin vmile cele din vzduh. Dar de vreme ce, când vom s mergem vre într-o lature de loc, sau vom s întrm vre într-o cetate strei- n i netiut, noi ctm i cercm s aflm vreo pova, s ne poat povui bine, cu cât mai mult înc ni s cade s avem atunci pova i ajutoriu acolo, unde i când s va întoarci i va trece slava noastr ceast tre- ctoare i înltoare în moarte. Ca s aco- pere i s dprteze puterile i biruitorii cei mari ai lumii acetiia cei nevzui, din vz- duh, pre cari-i nemerescu i le zic sfintele scripturi, c sunt vamei i ispititori i vrj- mai. Atuncea bun ajutor i bun pova ne va fi noao milosteniia i ne va duce drept prin porile cereti. Acolo vom avea proca- tori buni, sracii pre carii i-am miluit, mai nainte de moartea noastr, într-aceast lume. Pentru aceia s silim s miluim pre toi mai nainte, pân ce nu ne ajunge moar- tea. i toi câi suntem împrai, domni, boiari i slugi, venii i cutai în mormân- turi i vedei ce v facei, i v cutre murai! Venii i voi, cei ce avei griji i vrajbe unul pre altul, i cutai de vedei cum v rsipii, i v împcai. Caut cu tot de-adinsul în mormânt i vezi pre cei ce zac acolo într-în - sul i cunoate care au fost împrat i care sântu oase de domn. Vezi groaznecul i înfricoatul chip i fa a oaselor i zi dar: dentr-acetea, care au fost împrat i care au fost domn, sau care au fost boiariu, sau care
9
10
Eugen Simion
au fost slug, sau bogat, sau srac, sau btrân, sau tânr, sau care au fost harap i care au fost om frumos? Au doar nu sântu toi rân? Au nu sântu toi pulbere? Au nu sântu toi plini de împuiciune?. Au nu / ne sântu acum urât oasele celora ce ne era odat dragi? O, mare nevoe i greutate! Unde iaste acum [frumuseea] obrazului? Iat, s-au negrit. Unde iaste rumeneala feei i buzele cele roii? Iat, s-au vetejit. Unde iaste clipeala ochilor i vederile lor? Iat, s topir. Unde iaste prul cel frumos i piep- tnat? Iat, au czut. Unde sântu gru mazii cei netezi? Iat, s-au frântu. Unde iaste limba cea repede i dsluit? Iat, au tcut. Unde sântu mâinele cele albe i frumoase? Iat, s-au deznodat. Unde sunt hainele cele scumpe? Iat, s-au pierdut. Unde iaste înflo- rirea statului? Iat, au perit. Unde sântu unsorile i zulufiile cele cu miros frumos? Iat, s-au împuit. Unde iaste veseliia i dz- mirdciunile tinereelor? Iat, au trecut. Unde sântu prerile i nlucirile omeneti? Iat, s fcur rân, c rân au fost [...]
i vai de cela ce s va afla c au lcuit în traiu i în via spurcat în lumea aceasta, c [cu] mult ruine i ocar va sta înaintea lui Hristos Dumnezeu. Ia aminte i socote- te, o, oame, acestor cuvinte ce fur grite, i caut în mormânte i vezi oasele noastre cum zac, i-i vino în gând i în firea ‘inimii tale, i cuget ce sfârit vei s aibi, i te întoarce cu lacrme. i de vei putea s-i aduci aminte, chibzuiate i zi: carele iaste împratul i carele iaste omul cel prostu i de nimic? Carele iaste bogatul i omul cel ludat, i carele iaste sracul i cel de nimic? Carele iaste robul i carele iaste cel slobod? Sau carele iaste stpânul, sau care iaste sluga, robul i slobodul? Cu adevrat întoc- ma va fi stpânul i sluga, robul i slobodul. i cu adevrat din lucrurile lor sau s vor înla, sau s vor ruina. i cu adevrat din lucruri vor fi cunoscui i cei ce vor fi alei întru mrire i / întru înlime.”
Se spune c în orice pasaj din Sfânta Scriptur putem afla patru sensuri: un sens literal, un sens alegoric sau spiritual, un sens tropologic sau moral i un sens anagogic, în
legtur, evident, cu viziunea escatologic2 care a trecut în literatura laic i a fost culti- vat, mai ales, de romantici. Eminescu este, la noi, exemplul la îndemâna oricui. Michel Zink, un specialist în literatura Evului Mediu, observ c exegeii vor s descopere mai ales primele trei sensuri dintr-un text medieval care pornete, de regul, de la Cartea Sfânt. Cel de al patrulea (sensul ana- gogic) tinde s fie confundat cu cel alegoric, ceea ce mi se pare exact, dar nu numai pen- tru cele dou ultime sensuri citate, ci pentru toate. În definitiv, când citim un fragment ca acela reprodus mai sus (din Învturile...), îl citim cu prioritate, dac nu în exclusivitate, ca o alegorie. Ceea ce i este în realitate. Viziunea escatologic (anagogic) intr, ca i simbolistica moral i spiritual, în aceast parabol care cu un capt înfricoeaz, sugerând iluziile vieii i zdrniciile lumii, iar cu cellalt arat calea spiritual, drumul spiritului spre porile cerului dup moartea inexorabil a trupului...
Învturile lui Neagoe nu fac excepie de la aceste reguli ce funcioneaz în litera- tura medieval cu teme religioase i, în con- secin, trebuie citit ca atare. Alegoria, pe care Quintilian o definea ca “o metafor dezvoltat”, iar învaii lumii medievale (Sfântul Augustin, de pild) vd în ea “un trop prin care se semnific altceva decât se spune” (cf. Michel Zink), este i pentru Neagoe al nostru un instrument retoric curent. Pildele lui, cci aa vedem c sunt Învturile... sale, fabulele, parabolele, sfa- turile ce se aglomereaz în acest monolog pedagogic ajung, toate, la o alegorie sau chiar pornesc de la o alegorie luat din Biblie. Curiozitatea este c, pentru a lmuri mai bine sensurile morale i spirituale, naratorul lui Neagoe (identificat cu el însui, autorul textului) d i tâlcul alegoriei (fabulei), cum am vzut mai înainte. Uneori precizeaz aceast operaie exegetic, aver- tizându-i asculttorii c urmeaz tâlcul (tl- mcirea) celor citate i comentate, alteori, ca în cazul viziunii escatologice de dinainte, prelungete discursul cu un nou discurs,
2 Cf. Michel Zink, La constitution d’une littérature: L’allégorie medieval: rhétorique et exégése, vol. Introduction à la littérature du Moyen Âge, Livre de Poche, 1993, p. 108.
mai scurt, în ali termeni. Un discurs supli- mentar, sintetic, întritor, lmuritor i, s se observe, amenintor. Dup ce i-a artat omului (m rog, fiului Teodosie) ce se întâmpl cu lumea trectoare i i-a dat o imagine cât se poate de dezolant i com- plet a deertciunii acestei lumi, îi spune, s-a vzut din pasajul citat mai sus, direct, în tonuri aspre, pedepsitoare, ce-l ateapt când va ajunge în faa lui Hristos, judecto- rul cel drept: (“i vai de cela ce s va afla c au lcuit în traiu i în via spurcat în lumea aceasta, c [cu] mult ruine i ocar va sta înaintea lui Hristos Dumnezeu. Ia aminte i socotete, o, oame...) i, dup ce mai laud o dat “slava cea neschimbat” i “adeverita credin”, Neagoe trece la alte pilde, artând unde poate duce lipsa de “îngduial” (toleran) i de “facere de bine” sau, mai exact, unde ajung biruitorii i puternicii lumii care se abat de la mai sus-numita “sfânta adeverita credin”.
Ajung, de bun seam, în “întunericile iadului”, dar, înainte de a ajunge acolo, pe locurile biruinei i mririi lor lumeti se va instala apocalipsa. Apocalipsa dezmului i a minciunii. “Adeverina” va pieri i se
vor întri “limbuia” i “mscriile”, adic o alt fa a escatologiei. Învturile... abund în astfel de imagini ale rsturnrii ordinii creaiei divine pe pmânt, acolo unde învin- ge necredina. Omul Evului Mediu are o imaginaie bogat a rului i, în ficiunile i confesiunile sale, domin fantasmele nega- tivitii. Uneori, ele au i o calitate estetic, cum se întâmpl în fragmentul ce urmeaz. Blestemul, scârba (un termen ce se repet în discursul lui Neagoe), imaginea rsturnat a mainriei lumii (cum ar zice Eminescu) se unesc cu rugciunea i sfatul ocrotitor, menit s avertizeze omul fr credin i s îndrepte, de este nevoie, pe cel care a pc- tuit deja. Pedagogia nu lipsete niciodat din acest discurs povuitor (aa l-am putea numi) în care spaima (strategia înspimân- trii) “tainete” (un cuvânt frumos, foarte expresiv, cu mai multe semnificaii în limba- jul omului medieval!) mereu cu umilina i sperana. Iat cum arat lumea învingtori- lor care s-au îndeprtat de adeverita credin- :
“C din birui torii i puternicii lumii ace- tiia, pre muli i-au ajunsu judecata i mâni- ia mai nainte de vreme i fur aruncai în
11
12
Eugen Simion
întunerecele iadului. i / judectorii fur judecai de ceiia care-i judecase ei. i cei bogai apoi srcir, i cei înelepi fr’ de zbav i de nprasn nebunir, i cei tari i vârtoi slbir, iar cei sntoi bolnvir. i nici un lucru bun i adevrat nu iaste între oameni, cându nu s afl în lume nici un cuvios i plcut lui Dumnezeu. C feciorii vor batjocori pre prinii lor i muerile s vor lepda de brbaii lor i nu-i vor bga în seam, nici brbaii nu vor pzi cugetele i gândurile muerilor lor; fetele cele tinere vor mscri pre fmeile cele btrâne, cei btrâni cu cei tineri vor dobândi minte copil reasc. Atuncea nu iaste de a crede pre priiateni sau pre vecini, nici vei îndrzni s greti cu frate-tu de cele de pace, nici s taineti cu dânsul. C el va cugeta tot cele ce sântu de vrajb. i pre vremile acelea va ei i va vie- ui pizma i înlciunea i nedreptatea, i limbuiia s va întri, i nu-i va aduce aminte nimeni de Dumnezeu, nici îi va atepta nimeni moartea. i pentru aceia s vor înmuli i rutile, pentru c frica lui Dumnezeu nu se va pomeni / nici s va bga în seam. C el ne-au dat minte ca s cuge- tm noi înine cele bune, iar noi gîndim în inimile noastre tot cele rele i hiclene. Datu- ne-au putere i bogie, ca s dm noi celor neputernici, iar noi în locul acestora ne batem joc i ne râdem de dânii. Biruin ne-au dat în mâinile noastre, ca cu dânsa s pzim i s rscurnprm pre cei slabi, iar noi muncim pre cei nevinovai i le facem nevoe. Pentru c nu va fi calea dreptii, nici judecata cea dreapt. Dragostea va peri i s va înmuli pizma. Buntatea va fi ocrât i bat jocorit, iar frniciia s va cinsti i s va crvi. Urî-se-va înelepiia cea smerit i plecat i s va înla trufiia i s va cinsti. Peri-va adeverina, iar minciunile vor aco- peri toat faa pmântului.”
Este imaginea, repet, a lumii întoarse în care toate lucrurile se petrec pe dos pentru c rul a luat locul binelui i, dup cum se vede limpede din exemplele date în texul citat mai înainte, frnicia este cinstit, iar buntatea este ocrât i batjocorit. Toate, care va s zic, se smintesc i se stric acolo unde “înelepia cea smerit i plecat” (însuirea moral i religioas pe care o recomand Învturile...!) a fost înfrânt de trufie. Trufia este un pcat grav în codul etic
cretin. Neagoe se refer mereu la ea i nu prididete a-i semnala efectele. Trufia este aceea ce deschide, pe pmânt, porile rului, iar rul nu duce, simbolic vorbind, decât spre “întunerecele iadului”... Simbolic, pen- tru c limbajul acestor Învturi... are tot- deauna ceva ce se afl dincolo de cuvinte: o stare de spirit în care evlavia se unete cu frica, intuiia rului (diabolicului) inspir viziunile apocalipsului... Omul medieval crede c diavolul se amestec în existena curent i c virtutea se câtig printr-o lupt continu cu ispitele lui. Imaginarul
medieval este populat de aceti draci astu- ioi i activi care, precum o armat nevzu- t, se strecoar peste tot i atac sufletul individului, îndemnându-l la rele. Arma lui predilect este viclenia, iar scopul lui, cum sugereaz i fragmentul despre “îngduiala i ateptarea lui Dumnezeu”, este s elimine adeverina i s instaureze pe pmânt min- ciuna. Ce face Dumnezeu în acest timp de ispit i conflict în teritoriul creaiei sale? Neagoe ne asigur c Dumnezeu nu se mânie când vede atâtea ruti, Dumnezeu “în adâncul buntii i rbdrii” sale ateapt. Are mil i miluiete “ca un tat” pe fiul su, nu pentru c n-ar putea s-l pedepseasc, ci pentru c are îngduial i tie s atepte s treac “npasta nbunir” din om. Ateptarea intr, dar, în ecuaia pedagogiei divine. Ateptarea i mila... Exist, pe scurt, o speran pentru omul ce pierde “sfânta adeverita credin”. Nara - torul moralist al lui Neagoe pune aceste vir- tui în capul listei de valori numit “înv- tur pentru facerea de bine”.
Totui rbdarea (ateptarea) i mila lui Dumnezeu nu sunt fr capt, avertizeaz acest narator care a cules înelepciunea de pe unde a gsit-o (din textele sacre) i o sin- tetizeaz, acum, în nite Învturi în care, aa cum s-a putut constata, tolerana alter- neaz cu o veritabil pedagogie a afurise- niei i înfricorii, mergând pân la blestem i viziuni ale apocalipsei (escatologiei). Omul trebuie s le aib pe amândou în faa lui. El trebuie s-i cultive neîncetat mintea (s-o cultive în sensul sfintei adeveritei credin- e!) i s-i îmbrace, în acelai timp, trupul cu haine srccioase. Adic s urmeze o etic a modestiei i bunei cuviine, nu a luxului i desfrânrii. Învturile... reco- mand, în consecin, o etic a austeritii i modestiei. Cuminenia este termenul care revine în acest tratat de moral a bunului cretin i, totodat, a omului de bine. Cum face, de obicei, naratorul acesta – gânditor i judector moral neobosit, cu imaginaia productiv –, care vorbete în limbajul pil- dei i îi pune gândurile în parabole. Discursul lui Neagoe se construiete prin acumulri succesive de fapte (referine), metafora (pe care o folosete cu pricepere, fr s abuzeze de ea) leag o abstraciune de un cuvânt brutal concret – în conformita-
te cu stilul discursului bisericesc. De pild, “hainele neputrejunii”... i, totui, caracte- rul simbolic rmâne predominant în aceste figuri de stil. Putem spune c metafora-sim- bol leag i dezleag aceste parabole în care se îmbulzesc categoriile, lucrurile, fabulele morale. Rugciunea i afurisirea se îngdu- ie i se pândesc în frazele despletite i pti- mae, sftuitoare – de regul – dar, la nevo- ie, poruncitoare. Ele se adreseaz împrai- lor i oamenilor simpli, de toate vârstele i de toate rânduielile, în ton apostolic:
“Ascultai, brbailor, ascultai, muerilor ascultai, împ railor, ascultai, împrtese- lor, ascultai, boiari, ascultai, jupâneselor, ascultai, toat vârsta i toate rânduialeli, btrânii i tinerii, btrânele i cele tinere; c nici de un folos nu v sunt haine[le] cele lucii du pre denafar, ci cele denluntru, acelea sunt de folos i de treab. C pân’ vor fi îngrijai i vor purta pre denafar haine lucii i frumoase, cu nevoe ne vom îmbrca sufletele cu hainele neputrejunii! C nu iaste putere s-i împodobeasc cineva i trupul, i sufletul, nici va putea s slujasc cineva i lui Hristos, i diavolului, tot bine. Deci iani s lepdm aceast munc cumpli- t, c nimeni nu -ar împodobi casele cu prtare i într-alte chipuri poleite, iar s mearg i / s az cu robii si îmbrcat în nite ferfenie rele. Iar tu, iat c faci i eti aa; c casele sufletului tu s cheam tru- pul, care-l înfrumsiezi cu multe îmbrc- minte frumoase, iar pre suflet tu îl lai de zace într-o ferfeni rea acoperit. Dar nu tii c s cade s s împodobeasc mai frumos împratul decât cetatea? C cetatea o împo- dobete cu zvese de in supiri i cusute, iar împratul s împodobete cu caftanuri fru- moase i cu corune. Aa i [tu], trupul s i-l îmbraci în haine slabe i proaste, iar mintea i-o îmbrac în haine împrteti i o împo- dobete cu corun, i zi în carât nalt i luminat. Iat, tu acum faci împotriv i în ponci, c cetatea, adec trupul, tu i-l împo- dobeti cu multe feliuri de haine, iar pre împratul, adec mintea, i-o lai legat de s târate spre patimile i lucrurile cele nebune i dobitoceti. Dar nu cugeti c ai fost chemat la nunt, i nunta au fost a lui Dumnezeu, i nu chibzueti c în cmrle lui vor s între toate sufletele îmbrcate în haine lucii i cu ranuri de aur împodobite.”
13
14
Câteva lmuriri conceptuale i un mic excurs în istoria temei ar putea fi utile înain- te de a trata grosso modo tema însi, a crei actualitate e dincolo de orice îndoial.
S notm, mai întâi, c dosarul proble- mei naionale s-a repus pe rol tocmai când se credea c a devenit caduc. În loc de “moartea naiunii”, ca expresie a lumii moderne, “asistm din contra la o restaura- re a identitilor etnice i na io nale”.1
Realpolitik pare c s-a impus din nou fa de paradigmele universaliste ce se preconizau în plin schimbare a lumii. “Postmoder - nitatea, ne previne un exe get al ei, este nu atât epoca unei gândiri fragmentate, cât a pluralitii for me lor.”2 Sub unghiul care ne intereseaz aici, ea presupune resemnifica- rea ideii naionale cu tot complexul proble- matic aferent. De unde nevoia de a-i re - gândi feno menologia, cu tot ce implic ea ca
Al. ZUB Naiune cultural
i naiune politic la români în epoca modern
Întrucât dreptul istoric leag naionalismul de istorism, autorul apelelaz la autoritatea istoricilor, pentru a sugera corectivele necesare la un subiect precum cel despre naiune la români. Coagulat în secolul istorismului, conceptul are în cazul nostru trsturi aparte, în sensul c termenul de de naiune cultural premerge celui de naiune politic. Demersul este însoit de numeroase argu- mente alese din opera i activitatea lui Gh. Asachi, M. Koglniceanu, V. Alecsandi, N. Blcescu, dar i cu citarea unor autori strini (Hippolyte Desprez, I. A. Ubicini). Din aceleai raiuni, în discuie intr personaliti ale secolului – T. Maiorescu, N. Iorga, Vasile Prvan, D. Gusti – care au contribuit semnificativ în toate etapele importante ale edificrii idei de naiune la noi. Cuvinte-cheie: Post-modernism, istorie, fenomenologie, elite, cultur, naiune
Since the historic right connects nationalism with historicism, the author appeals to the authority to historians, in order to suggest correctives necessary in a subject such as this about the Romanian nation. Curdled in the historicism century, the concept has special features in our case, meaning that the term of cultural nation forerunner the political nation. The demarche is accompanied by many arguments chosen from the work and activity of Gh. Asachi, Kogalniceanu, V. Alecsandi, N. Balcescu, and by summoning some foreign authors (Hippolyte Desprez, A. I. Ubicini). The same rea- sons, in the discussion amoungst the personalities of the century - T. Maiorescu, Nicolae Iorga, Vasile Parvan, D. Gusti - who contributed significantly in all important stages of nation building to new ideas. Keywords: Postmodernism, history, phenomenology, elites, culture, nation
Abstract
A gândi Europa
Alexandru ZUB, Institutul de Istorie “A.D. Xenopol”, Academia Român, Filiala Iai, e-mail: alzub@xenopol.is.edu.ro.
1 Grigore Georgiu, Naiune, cultur, identitate, Bucureti, 1997, p. 32. 2 Gianni Vattimo, Sfâritul modernitii, Constana, 1993, p. 185-186.
15
surse, forme, trasee, consecine. Ateni mai ales la sincronie, politologii
uit c în structura actualitii intr elemen- te ce vin din istorie i reclam un tratament diacronic. Istoricul e destul de bine plasat pentru a impune sau mcar a sugera corec- tivele necesare. Reexami nând problema naiunii, el sper s pun diferenierea i integrarea sub ace lai semn, al sintezei explicative.3 Un neo-istorism ar trebui s-i inspire “lectu ra” faptelor i reconstrucia.4 Dar istorismul însui, ca ideologie semni - ficativ pentru secolul naionalitilor, e pus adesea în cauz, ca una din sursele naio na - lismului.5
Românii constituie, sub acest unghi, un caz destul de interesant pentru a sugera ideea miracolului în ceea ce privete conti- nuitatea lor medieval i construcia de stat modern. Edificarea imaginii de sine repre-
zint, ca i la alte naiuni, un traseu demn de luare-aminte.6
Sub impuls umanist, s-a creat în secolul al XVII-lea o ideologie a daco-româ nis - mului, care avea s fac o lung i semnifi- cativ carier. D. Cantemir a exprimat-o destul de limpede, la începutul secolului al XVIII-lea, perioad care a pregtit, în multe privine, fenomenul regenerativ din secolul urmtor.7 Pe aceast linie, se poate vorbi de o constant ideologic, una din acele “per- manene” pe care N. Iorga încerca s le des- copere în devenirea noastr istoric. O reg- sim i în Transilvania, în pofida exagerrilor produse acolo pe linia unei puriti latine. Ideea originii i a unitii etnice a nutrit generaii în ir, cu deosebiri de nuane i intensitate, pân la realizarea Unirii Princi - patelor extracarpatine i apoi a României Mari.
Momentul cel mai semnificativ, de lim- pezire programatic, e desigur acel Supplex Libellus Valachorum (1791), text esenial care proclama dreptul naiu nii române din Transilvania de a fi pus pe picior egal cu celelalte naiuni. La numai câiva ani dup marea rscoal a lui Horea, se cuta o înte- meiere a acestui drept pe istorie, naiunea “cea mai veche” reclamând de fapt o restitu- tio. Planul ei de viitor se întemeia pe trecut, stimulat – dup observaia celui mai remar- cabil dintre exegeii si – de un “copleitor istorism”.8
Aspirând la un statut de egalitate cu naiunile politice, definite prin pactul verböc- zian cu aproape trei secole în urm, românii au fcut apel la dreptul isto ric, legând inse- parabil naionalismul de istorism, cum s-a întâmplat de altfel la orice popor pe cale de a-i construi un stat naional.9 Ei “descope- reau în trecut mult mai mult decât libertatea naional i o egalitate cu celelalte naiuni ale
3 Cf. Grigore Georgiu, op. cit., p. 39. 4 Cf. Ernst Schulin, Traditionskritik und Rekonstruktionsversuch, Göttingen, 1979. 5 Cf. Jörn Rüsen, Konfigurationen des Historismus, Frankfurt/M., 1993; Friedrich Jaeger, J. Rüsen, Geschichte
des Historismus, München, 1992. 6 Dan Pavel, “Deteapt-te române! O cercetare în ideologia naionalismului”, în Polis, 2/1999, p. 153-170. 7 Cf. V. Maciu, Mouvements nationaux et sociaux roumains au XIXe siècle, Bucarest, 1971, p. 9-39. 8 D. Prodan, Supplex Libellus Valachorum, Bucureti, 1967, p. 463. 9 Ibidem, p. 464-465.
16
Al. Zub
rii: contemplau Dacia antic, coloniile lui Traian, strlucirea descendenei roma ne”.10 Prezentul se arta meschin i corupt în com- paraie cu acel trecut, din care generaii de-a rândul aveau s-i trag seva recuper- rii. Retrospectiva stimu la prospectiva, ca element de program, ca surs de mobilizare în sens naional.11
Rediviva Natio Valachica din amintitul Supplex12 s-a impus treptat, câ ti gându-i un loc mai bun în relaiile cu vecinii i cu lumea în ansamblu. Se poate spune c ideea de naiune i aceea de stabilitate au evoluat un timp paralel, parc ateptând clipa când se vor putea contopi. Istoria cantitativ a ajuns s contureze destul de exact dezvolta- rea economiei, modernizarea statului, insti - tu iile din deceniile renaterii, toate indi- când un progres evident pe linia adecvrii la structurile lumii apusene.13 Era îns un progres sub nivelul ateptrilor sociale i naionale, exprimate tot mai insistent de elite.14
Proiectul devansa momentan posibilit- ile. Scriind poemul La Patrie, G. Asachi reu- nea deja, la 1812, mai toate elementele sim- bolice ale româ nis mului, ca ideologie a uni- tii naionale.15 Le vom regsi în Dacia lite- rar, scoas la 1840 de Koglniceanu, dar mai ales în Cuvântul rostit de acelai, peste trei ani, la deschiderea cursului de istorie naional. Acolo, istoricul nu ezita s închi- puie o Românie ideal, dincolo de barierele înc existente: “Eu privesc ca patria mea toat acea întindere de loc unde se vorbete românete i, ca istorie naional, istoria Moldovei întregi, înainte de sfâierea ei, a Valahiei i a frailor din Transilvania”.16 Este ceea ce avea s spun i V. Alecsandri, peste un deceniu, prefaând culegerea de Poezii populare: “Exist în lume o Românie, dei ea nu figureaz pe hrile de geogra-
fie!”17 Se referea, ca atâia dintre comilitonii si, la acea naiune cultural care a premers, în cazul de fa, naiunea politic. N. Blcescu nu ezita s asocieze istoria însi pentru a defini “naia român”, eforturile ei spre o existen autonom i stabil. O tripl lozin- c trebuia s inspire, de aceea, revoluia vii- toare: dreptate, frie, unitate!18 Panro - mânismul era ideologia asumat de mai toi “cuzaii” în principatele extracarpatine, ca i în Transilvania.
Dincolo de muni, în provinciile încorpo- rate de Imperiul Habsburgic, ideea de naiu- ne cultural opera mai demult, ca urmare a faptului c de un statut de naiune politic nu beneficiau decât ungurii, secuii i saii. Limpede formulat în Supplex Libellus, dezi- deratul recunoaterii ca naiune politic
10 Ibidem, p. 465 11 Ibidem, p. 471. 12 Ibidem, p. 490 13 Vlad Georgescu, Istoria românilor de la origini pân în zilele noastre, München, 1984, p. 146-168. 14 Catherine Durandin, Istoria românilor, Iai, 1998, p. 86-101. 15 Cântare României, ed. G. C. Nicolescu, Bucureti, 1967, p. 67-68. 16 M. Koglniceanu, Opere, II, Bucureti, 1976, p. 394. 17 V. Alecsandri, Românii i poezia lor, 1853. Apud Cântare României, ed. cit., p. 138. 18 N. Blcescu, Mersul revoluiei în istoria românilor, 1850.
17
Naiune cultural i naiune politic la români
avea s devin un element definitoriu pen- tru elita româneasc din Transilvania, care a tiut s profi te de avantajele pe care i le ddea existena unei biserici unite cu Roma. “Unirea naional, nota la 1844 G. Bariiu, este frumoasa deviz ce rsun din toate prile i deteapt duhurile cu putere mult. Popoarele Europei, insista el, pricep i cunosc cum c tria i puterea unui popor, fora sa, politica sa cum p nit, ndejdile sale, prezentul i viitorul su zac în unirea naional”.
Când, la 1848, Hippolyte Desprez scria în Revue des Deux Mondes, refe rin du-se la români, c “acest popor mutilat alctuiete înc de acum un singur corp i întinsul teri- toriu care-l cuprinde în unitatea sa se numete România, dac nu în limba tratate- lor, cel puin în aceea a patriotismului”, el tia, ca i I.A. Ubicini, c transformarea acestei patrii ideale într-una real era numai o ches tiu ne de timp.19
Abordarea diacronic a naiunii i statu- tului ne poate oferi sugestii dintre cele mai utile pentru a înelege problematica lor în secolul al XIX-lea. S-au fcut deja, sub acest unghi, numeroase studii, pe segmente cro- notopice sau cu ambiii de sin tez. Nu e locul s le sistematizm aici. Se cuvine a fi menionat îns Istoria ideilor politice româ- neti de Vlad Georgescu (1987), pentru felul ingenios cum a tiut s pun în lumin geneza i recurena unor idei despre popor, naiune, stat, uni tate naional etc.20 Politogramele examinate de autor relev, între altele, o diferen de ritm între princi- patele extracarpatine i un accent mai puter- nic pe cul tur în Transilvania.21 De acolo au descins în “ar” pedagogi inspirai de “duh românesc” (G. Lazr, 1818; V. Pop, 1827), modelatori ai “contiinei de noi înine” (A.T. Laurian, 1845). Aron Pumnul (1850)
punea accent deopotriv pe comunitatea de sânge, limb, datini.22
Definiia cea mai complex a fost dat îns, prin Koglniceanu, în Divanul ad-hoc al Moldovei (1857): “Avem acelai început, aceeai limb, aceeai religie, aceeai istorie, aceeai civilizaie, aceleai instituii, aceleai legi i obi ceiuri, aceleai temeri i aceleai spe rane, aceleai trebuine de îndestulat, aceleai hotare de pzit, aceleai dureri din trecut, acelai viitor de asigurat i în sfârit aceeai misiune de îndeplinit”.23 Dimen si u - nea politic i cea cultural a na iunii se re - g sesc în aceast viziune comprehensiv, c - reia Al.I. Cuza, ajuns domn al Princi pa te lor Unite, avea s-i dea o definiie sintetic: “la co mmunauté de langue, de religion et d’intérêts”.24
Este evident c naiunea, gândit astfel, ca peste tot în Europa, avea un ca rac ter mai mult etno-cultural decât politic. Ea se iden- tifica oarecum cu poporul, iar contiina naional cu spiritualitatea, de unde apelul insistent al polito gra filor din epoca Unirii la simbioza daco-roman, la ideea de conti- nuitate istoric, asociat cu ideea de misiu- ne i destin.
Aproape sincron, I.C. Brtianu (Naiona - litatea, 1853; Apel la contiina naional, 1859) i I. Heliade-Rdulescu (Naionalitatea în des- naionalizare, 1856), ambii munteni, au subs- cris texte despre naiune i contiin colec- tiv, opu nându-se ideii de posibil dispari- ie a naiunilor în favoarea unei entiti su - pe rioare, umanitatea. În opinia lor, deloc marginal, naiunile se aflau înc pe o cale ascendent. La rândul su, bneanul V. Maniu apra Cauza limbilor i na ionalitilor în Austria (1860), distingând între o “naio- nalitate fizic sau gene tic” (altfel spus, etno cultural) i una politic, aa cum se putea întâlni aceasta din urm în Austria sau în Elveia.25 Naiunea politic nu se
19 H. Desprez, „La Moldo-Valachie et le mouvement roumain”, în Revue des Deux Mondes, XVIII, 1848, vol. 21, p. 105-131. Cf. Cornelia Bodea, Lupta românilor pentru unitatea naional, 1834-1849, Bucureti, 1967, p. 95-115.
20 Vlad Georgescu, Istoria ideilor politice româneti, München, 1987, p. 125-179, 323-348. 21 Ibidem, p. 323. 22 Ibidem, p. 326. 23 Ibidem. 24 Ibidem. 25 Ibidem. Cf. i Victor Neumann, Vasile Maniu, monografie istoric, Timioara, 1984.
18
Al. Zub
legi timeaz, într-o asemenea concepie, dac nu asigur libera dezvoltare a naiuni- lor de tip ge netic. O atare concluzie viza, desigur, relaia dintre Imperiul Austriac i românii din acel spaiu, pe care ar fi voit s-i tie la adpost de presiuni desna io na - lizante.
Este spiritul cultivat în aceeai epoc de B.P. Hasdeu, D. Bolintineanu, S. Brnuiu, A.D. Xenopol etc. Ultimul a tiprit o lung serie de studii, din care amintim Cultura naional (1868), Despre naionalitate (1872), Baza geo gra fi c a istoriei românilor (1875), Teoria general a înrâuririi popoarelor (1876), studii în care justifica istorico-filosofic naiunea i respingea cosmopolitismul ca fiind un obstacol pe calea coeziunii naiona- le.26 De la concret la abstract, de la mic la mare, de la aproape la departe, iat norma de conduit pe care – în spirit evoluionist – o sugera A.D. Xenopol, unul dintre promo- torii cei mai activi ai etnopsihologiei.27 Istoria întreag, conchidea tânrul învat, ne dovedete acest adevr, artându-ne c numai popoarele care au ajuns la o via naional, la o contiin clar a existenei lor, au produs ceva pentru binele omenirii”.28 Studiul comparat al istoriogra- fiei civilizaiilor l-a condus la aceleai con- cluzii, crora avea s le rmân de altmin- teri fidel i în conduita civic.29
Asemenea atitudini erau frecvente în epoc. Tendinei cosmopolite i s-a opus pan- românismul ca ideologie a originii comune i a unitii de neam, îndeo sebi sub unghi cul- tural. În spiritul ei s-au dezvoltat discursul istoric, literatura, artele i s-au construit instituii de rang simbolic. În Societatea Academic de la Bucureti (viitoarea Academie Român) au fost inclui, de
aceea, i învai din toate provinciile locui- te de români. La inaugurare (1867), ardelea- nul T. Cipariu invoca “simmântul naio- nal”, convins c se va dobândi în cele din urm i “eliberarea perfect a patriei româ- ne”30, acea patrie ideal pe care o definise cu un sfert de secol în urm i Koglni - ceanu, pentru a inspira apoi numeroi mili- tani ai cauzei: D. Bolintineanu (1869), Vi - cen iu Babe (1874), G. Bariiu, M. Eminescu (1876). Cu aceasta, observ un exeget al fenomenului, “panro mâ nis mul cultural devine panromânism politic”31, iar noua faz impunea desigur i instituii capabile s sprijine realizarea unitii de stat.
Ideea lui N. Blcescu (1850) i a altor comilitoni de “a întemeia regatul Daciei”32 începea s fie servit postum de împreju- rri. Unirea Moldovei cu Muntenia (1859), independena statal (1877), proclamarea Regatului (1881), iredentismul pus la lucru de unele societi, partide, asociaii etc. erau pai spre acea Românie Mare preconizat înc la 1852 de D. Brtianu, dar rmas oarecum pe seama viitorimii.33
Realismul pe trâm politic rima, desigur, cu incriminarea megalografiei de ctre T. Maiorescu, la Junimea, societate de inspira- ie german prin care o elit intelectual cuta s disciplineze corpul social.34 “Naionalitatea în marginile adevrului” e formula sintetic prin care Eminescu îi rezuma programul35, numai c asemenea exigene nu s-au putut impune pe un plan mai larg, iar dis cur sul unitii, preluat de politicieni, va suferi distorsiuni de tot felul, antrenând consecine pe care junimitii doriser tocmai s le evite.
Secolul al XIX-lea se încheia, pentru români, cu o dubl micare pe plan na io -
26 Vlad Georgescu, op. cit., p. 327. 27 Paul Simionescu, Etnoistoria – convergen interdisciplinar, Bucureti, 1983. 28 A.D. Xenopol, Scrieri sociale i filosofice, Bucureti, 1967, p. 145. 29 Ibidem, p. 156-203. 30 Vlad Georgescu, op. cit., p. 335. 31 Ibidem. 32 Ibidem, p. 341. 33 Ibidem, p. 342. 34 Cf. Sorin Alexandrescu, “«Junimea»: discours politique et discours cultural”, în vol. Libra, ed. par I.P.
Culianu, Groningen, 1983, p. 49-79. 35 Cf. Alexandru Zub, Eminescu: glose istorico-culturale, Chiinu, 1994, p. 13-18.
19
Naiune cultural i naiune politic la români
nal. În regatul care fusese instituit dup Congresul de la Berlin, se manifesta un ire- dentism difuz i intermitent, cu unele puseuri naionaliste, iar în provinciile din Imperiul Austro-Ungar sub form de reven- dicri punctuale, care aveau s se înche ie, în Transilvania, prin micarea memorandis- t.36 Dincolo de Prut, ro mânii basarabeni dispuneau de un spaiu i mai redus de manevr. Peste tot îns, sta tu tul naiunii ca atare constituia o problem de acut interes i de cutri adesea febrile.
Sintezele istorice elaborate de A.D. Xenopol, spre finele secolului al XIX-lea i de N. Iorga la începutul secolului al XX-lea constituiau, în felul lor, rspunsuri la acele cutri. Publicând Geschichte des rumäni - schen Volkes (1905) pentru seria lamprechtia- n Allgemeine Staatengeschichte, Iorga a inut s se distaneze oa recum de coordonator, deplasând accentul de la stat la naiune. Pentru el, ca i pentru Xenopol, naiunea era un produs “organic” al istoriei, având aa- dar dreptul la o deplin desfurare.37
O nuan aparte în definirea conceptului avea s introduc V. Pârvan, ocu pân du-se de Ideile fundamentale ale culturii sociale con-
temporane (1919). “Naiunea nu e un ele- ment biologic, ci unul spiritual. Individul nu se nate ca mem bru dintr-o naiune, ci devine membru efectiv al acelei naiuni pe msura cre terii în sufletul su a contiinei de solidaritate”, conchidea istoricul, atent – ca i Renan – la dimensiunea politic a naiunii.38
D. Gusti a mers poate cel mai departe în explorarea fenomenului, ela bo rând o “sociologie a naiunii” i finalmente o “ti- in” a acesteia.39 Efortul su a început în pragul secolului nostru, îns cele mai spec- taculoase rezultate se pla sea z dup primul rzboi mondial, când a creat o asociaie i un institut, cu scopul anume de a înlesni o cunoatere sistematic a corpului social.40 El fcea astfel un salt de la vechea etnopsi- hologie la o sociologie a naiunii, care de atunci a continuat s se dezvolte41, cu accente noi, de care i istoricii au tiut s profite, mai ales dup abolirea regimului comunist.42
Discursul istoric privitor la naiune se revitalizeaz pe seama instru men ta rului mai bogat i mai complex de care dispune acum, dar i sub impulsul plu ra lis mului adoptat în sfera politicii. Interesul pentru naiunea politic a sporit în chip evident, sti- mulând iniiative ce impun deja, în spirit comparatist43, noi “lecturi” în problematica naional a epocii moderne.
Text preluat, cu unele ajustri, din vol. Vârstele Unirii. De la contiina etnic la unitatea naional, ed. D. Ivnescu, C. Turliuc, F. Cântec, Iai, 2001, p. 51-57.
36 Liviu Maior, Le mouvement du Mémorandum, Bucureti, 1981. 37 A.D. Xenopol, op. cit., p. 145, 155, 209; N. Iorga, Conferine. Ideea unitii româneti, Bucu reti, 1987. 38 V. Pârvan, Scrieri, Bucureti, 1981, p. 364. 39 D. Gusti, Cunoatere i aciune în serviciul naiunii, I, Bucureti, .a. 40 Cf. Ilie Bdescu, “Performana european a lui D. Gusti: «sociologia naiunii»”, în vol. D. Gusti,
Sociologia naiunii i a rzboiului, Bucureti, 1995, p. VII-XXVIII. 41 Cf. Ilie Bdescu, Istoria sociologiei, Galai, 1994, p. 227-252. 42 Cf. Alexandru Zub, “L’idée nationale et le rythme historique dans les pays roumains au début de l’épo-
que moderne”, în Revue roumaine d’histoire, XIV, 1975, 2, p. 285-289; “Sur le natio na lisme roumain au XXe siècle”, în Revue des études roumaines, XVII-XVIII, 1993, p. 265-276; “Istorism i naionalism în România modern”, în Alina Mungiu-Pippidi (ed.), Doctrine politice. Concepte universale i realiti româneti, Bucureti, 1998, p. 130-141.
43 Cf. Guido Franzinetti, “Il problema del nazionalismo nella storiografia dell’Europa Centro-Orientale”, în Rivista storica italiana, CIII, 1991, 3, p. 812-846; Dan Pavel, op. cit.
20
21
S-a mai fcut un pas în evoluia emines- cologiei contemporane: Fundaia Naional pentru tiin i Art, în colaborare cu Academia de tiine Medicale, a organizat, la 27 iunie 2014, dezbaterea Patografia lui Eminescu: adevr i legende, la care au partici- pat medici-profesori, istorici i critici lite- rari, oameni de tiin din varii domenii, jurnaliti.
Ca urmare a acestei dezbateri a rezultat volumul Maladia lui Eminescu i maladiile imaginare ale eminescologilor, cu un argument de Eugen Simion i un cuvânt înainte de Irinel Popescu, volum aprut chiar de Ziua Culturii Naionale i a Poetului, la 15 iunie 2015, la Fundaia Naional pentru tiin i Art, cu sprijinul Centrului de Chirurgie
General i Transplant Hepatic “Dan Setlacek”, în viziunea grafic a lui Mircia Dumitrescu.
De ce “maladii imaginare”? Pentru c în jurul lui Eminescu s-au esut tot felul de legende, viaa sa a fost tabloizat la cel mai josnic nivel, sfâritul vieii sale – tragic, ca i al altor mari creatori – stârnind imaginaia multor “eminescologi”. S-a mers cu tabloi- zarea biografiei pân la acuzaia de implica- re a lui Titu Maiorescu în boala i moartea Poetului sau pân la a-l propune pentru... canonizare.
Datorit acestui aspect, acad. Eugen Simion pledeaz, în Argument, pentru nece- sitatea unei astfel de dezbateri tiinifice i pentru tiprirea interveniilor unor reputai
Tudor NEDELCEA Maladia lui Eminescu i maladiile imaginare
ale eminescologilor
Autorul elaboreaz o ampl recenzie asupra crii Maladia lui Eminescu i maladiile imaginare ale eminescologilor, prefaat de Eugen Simion, volum ce reunete studiile unor renumii medici români despre bolile – reale sau presupuse – ale lui Eminescu, o apariie editorial de excepie, menit s aduc azi preioase i necesare clariti într-un domeniu în care s-au emis multe ipoteze, nu toate benefice. Eugen Simion consider necesar o asemenea lucrare, în condiiile în care despre Eminescu s-au exprimat opinii denigratoare sau exagerate. Cuvinte-cheie: Eminescu, Eugen Simion, maladie, istorie literar, medicin
The author develops a comprehensive review on the book Eminescu’s disease and Eminescologists’ imaginary diseases prefaced by Eugen Simion, a volume that brings together studies by well-known Romanian doctors about Eminescu’s diseases - real or perceived - an exceptional editorial, designed to bring today precious and necessary clarity in an area where many hypotheses have been issued, not all of them beneficial. Eugen Simion also considers this work to be necessary, providing that bothersome or exaggerated opinions were told about Eminescu.. Keywords: Eminescu, Eugen Simion, disease, literary history, medicine
Abstract
Tudor NEDELCEA, Institutul de Cercetri Socio-Umane “C.S. Nicolescu-Plopor”, Craiova, e-mail: tudornedelcea2006@yahoo.com.
istorici sau medici de diverse specialiti. Constatând c, în ultima vreme, opera emi- nescian este supus “unei negaii insalu- bre, fie unei laude lipsite de orice noim”, Eugen Simion sintetizeaz: “Eminescu este, azi ca i ieri, în calea tuturor: zelatori, dela- tori, retori, limbui, complexai, resentimen- tari i, vorba lui Noica, nemernici”.
Eugen Simion nu numai comenteaz pertinent creaia lui Eminescu, dar, pragma- tic, a fcut enorm pentru cunoaterea, în integritate, a creaiei eminesciene, editând-o în celebra colecie Opere fundamentale a Fundaiei Naionale pentru tiin i Art, reeditând ediia critic Perpessicius cu o excelent introducere (M. Eminescu, Opere. Poezii, 2013), reeditând, în aceeai colecie, Opere fundamentale, în trei volume, Articole politice. Fragmentarium (2015), materializând apoi visul lui C. Noica de facsimilare a manuscriselor eminesciene (N. Manolescu le-a considerat “maculatoarele lui Emines - cu”) în 38 de volume, druite marilor biblio- teci din ar i de peste hotare etc.
Este o dovad gritoare a interesului con stant al celui mai important critic literar i editor de azi fa de spiritul eminescian
“care a îneles c suferina face parte din destinul su. i-a asumat, cu o sinceritate i o luciditate despre care n-am putea spune, acum, decât c amândou arat o adânc, tul burtoare i fireasc anxietate omeneas- c”.
Eugen Simion se arat de-a dreptul indignat de acuzarea unora cum c Titu Maiorescu ar fi vinovat de sfâritul tragic al lui Eminescu sau, falsificându-i biografia, chiar l-ar fi omorât: “legislatorul culturii române, creatorul criticii estetice, criticul care a impus pe Eminescu, I.L. Caragiale, Slavici i Creang i a aprat ideea de ade- vr în cultur, apare, acum, ca un simbol al complicitilor joase i inspiratorul i prote- guitorul unei odioase crime intelectuale. Ar fi de plâns, dac n-ar fi râs”.
Era necesar aceast punere la punct, pentru c “aberaia se lete i face carier într-o cultur a suspiciunii i a comploturi- lor”; unele posturi de televiziune au crezut c au descoperit misterul morii... lui Eminescu. Semicultura sau barbaria, ca s ne exprimm în termeni eminescieni (Las’ c lipsa de cultur adevrat e egal cu lipsa de moralitate în sensul mai înalt al cuvântului, “Curierul de Iai”, IX, nr. 137, 17 dec. 1876, p. 3) este pe gustul vulgului, câtig teren azi, iar promotorii acestora devin vedete peste noapte. Nu se merge pe studierea ple- nar a tuturor textelor eminesciene, chiar a Însemnrilor cu caracter intim, în care Emi - nescu transcrie convorbirea (cearta) sa cu Ecaterina Szöke, prima soie a lui Slavici, din seara zilei de 27 iunie 1883 (zi premer- gtoare “bileelului” trimis lui Titu Maio - res cu – “mesaj indecent, surprinztor de inu man” – i a internrii sale) (vezi Tudor Ne delcea, Eminescu, Bucureti, Fundaia Naio nal pentru tiin i Art, 2013, p. 337-340).
“Ireproabilul, olimpianul domnul Maiorescu”, cum îl definete Eugen Simion, l-a descoperit pe Eminescu, i-a tiprit prima ediie de Poezii, precizând c secolul al XX- lea va sta “sub auspiciile geniului lui i forma limbei naionale”, i-a sprijinit cariera poetic i intelectual, aflându-se într-o per- manent atitudine de “solidaritate intelec- tual ireproabil”, aa cum a consemnat i G. Clinescu.
22
Tudor Nedelcea
Argumentele privind necesitatea apari- iei, azi (când zelatori i detractori deopotri- v intr cu brutalitate i fr o noim de echilibru în judecata Poetului), a crii Maladia lui Eminescu i maladiile imaginare ale eminescologilor nu sunt greu de aflat. Reputatul istoric Ioan Aurel Pop i medicii au studiat documentele vremii, inclusiv cele medicale, ajungând la concluzia unanim c Eminescu n-a avut lues (sifilis), ci psihoz maniaco-depresiv (în limbaj psihiatric modern: tulburare afectiv bipolar), dato- rat suprasolicitrii sale psihice (mai ales în redacia “Timpului”), diagnostic prognozat i de medicii vienezi, intuit i de Titu Maiorescu, validat i de Ovidiu Vuia.
Ce schimb aceste precizri ale unor spe- cialiti în destinul lui Eminescu, se întreab Eugen Simion: “nu schimb nimic esenial în ceea ce privete opera”, ci doar pune capt speculaiilor poliieneti. Eminescu “a murit sfâiat de un ru tratat medical, sfâ- iat de un ru mai adânc” (de ordin psihic), fiind “contient de rul ascuns ce-l roade”, conchide autorul Prozei lui Eminescu.
Cuvântul înainte al volumului, semnat de medicul Irinel Popescu, membru corespon-
dent al Academiei Române, subliniaz limi- tele epocii în care Eminescu a suportat boala (1883-1889), “în care mijloacele diagnostice i terapeutice de care dispunea medicina vremii erau foarte departe de cele de azi; atât diagnosticele, cât i tratamentele aplica- te par s nu fi fost cele mai adecvate”.
Acesta este motivul, recunoate reputa- tul medic, pentru care demersul iniiat de Academia de tiine Medicale, “la îndemnul acad. Eugen Simion”, are în vedere dou mari premise: tratarea subiectului “strict medical i cu maximum de obiectivitate”, precum i o “abordare multidisciplinar”. În opinia sa, Eminescu a avut “o ereditate încrcat”, munc excesiv, injectarea cu mercur a avut “efecte toxice majore”, pro- vocându-i, probabil, stopul cardiac care i-a fost fatal; însi necropsia a prezentat “serioase lacune”.
Studiindu-l în contextul istoric, sociopo- litic al epocii, dar i în context personal, acad. Ioan Aurel Pop i dr. Ioana Bonda fac unele precizri necesare: era ptruns de “ideea naional român, ura liberalilor” (de fapt, a aripii roii a Partidului Liberal),
23
24
Tudor Nedelcea
acuzaia acestora de risipire a banilor publici de ctre Titu Maiorescu, bani acor- dai lui Eminescu pentru finalizarea studii- lor, inclusiv a doctoratului, articolele sale “critice la adresa liberalilor sau a liberalis- mului”, aprarea drepturilor românilor din Imperiul Austro-Ungar, criticarea vehemen- t a politicii anexioniste ariste i “impune- rea politicilor i msurilor economice de ctre factorii externi, devenind un «ziarist de investigaii incomod»”, chiar i pentru conservatori sau pentru Titu Maiorescu (“poetul l-a acuzat pe Maiorescu de lips de patriotism?!”, exagerat, în opinia noastr), activitatea sa în Societatea “Carpai” etc.
În opinia celor doi istorici clujeni, “boala poetului, izbucnit în 1883, a fost generat de un complex de factori cu aciune sinergi- c, ducând la apariia strii de psihoz”, iar “ rzvrtirea în faa nedreptilor zilnice i-a acutizat starea de dezamgire i de neputin- i i-a ubrezit starea de sntate”.
Cred c era necesar, în acest volum, i un studiu pertinent al acad. Mihai Cimpoi.
Acad. Victor Voicu, medic i farmacolog, analizeaz sindromul maniaco-depresiv,
intoxicaia iatrogen cu mercur i consecin- ele acestui tratament (efecte psihice i neurologice centrale i periferice), erorile de diagnostic în cazul lui Eminescu, ajungând la concluzia, fundamentat pe “documente, mrturii, scrisori, date clinice, date anato- mopatologice”, c Eminescu a avut un “sin- drom maniaco-depresiv”, iar erorile de diagnostic i tratamentul îndelungat cu mercur injectabil “a supraadugat sindro- mului maniaco-depresiv o component neurotoxic, cu o agravare a depresiei i apariia altor simptome psihice, neurologice i organice”.
Prof. dr. Octavian Buda aplic patografia i biografia medicalizat pe “cazul” Eminescu, în special patografia lui Panait Zosin din 1903, a lui C. Bacaloglu din 1936, constatând c autorul Luceafrului “nu a fost decât un hipersensibil, la care toate bucurii- le, întristrile, decepiile au avut i în acest domeniu un ecou dintre cele mai puterni- ce”, c “identificarea autor-oper devine necesar i c materialul biografic i textele literare trebuie apreciate în bogia nuane- lor lor”.
Din perspectiva psihiatriei actuale, prof. dr. Dan Prelipceanu supune cercetrii sale boala psihic, începând cu primul acces de manie acut din 28 iunie 1883. “În opinia noastr, Eminescu era, ca fire, ca personali- tate, un ciclotim, care a prezentat cele trei episoade maniacale cu factori psihotici”, el suferind de o “tulburare afectiv bipolar tip I, cu episoade maniacale acute cu factori psihotici congrueni cu dispoziia, alternate cu perioade de subclinici depresive i cu remisiuni (pariale) interfazice”.
Prof. dr. Clin Giurcneanu prezint Punctul de vorbire al dermatologului privind diagnosticul de sifilis, menionând: “nicio leziune cutanat descris i nicidecum afec- tarea neuropsihic nu pot susine diagnosti- cul unui sifilis teriar sau congenital tardiv; examenul anatomopatologic nu arat leziuni specifice de sifilis teriar (creier, cord, ficat etc.); inând cont de predispoziia genetic, familial, probabil c Eminescu suferea de o afeciune bipolar, maltratat ca un posibil sifilis teriar, decesul surve- nind printr-o intoxicaie cu mercur”.
Neurologul Bogdan O. Popescu propune o perspectiv actual asupra bolii i morii lui Eminescu: “pe baza argumentelor men- ionate aici pe scurt, cred c Eminescu a suferit de tulburare bipolar i c argumen- tele c ar fi avut paralizie generalizat pro- gresiv nu sunt nici pe departe nici suficien- te, nici clare”.
Nici patologia cardiovascular n-a fost neglijat în cazul lui Eminescu. Prof. univ. dr. Eduard Apetrei ajunge la urmtoarele concluzii: “Suferina clinic a lui Eminescu, m refer la suferina adugat celei psihice, poate fi interpretat ca având o component important cardiac, produs cel mai pro- babil prin afectarea irigrii miocardului, în cadrul cardiopatiei ischemice (circulaie car- diac neregulat, mici sincope, oboseal, decesul subit). Datele anatomice, interpreta- te în contextul celor menionate, nu pot sus- ine aortita luetic, ci pot mai degrab a fi explicate de un proces aterosclerotic aprut la un om tânr cu muli factori de risc (plci de aterom vizibile pe partea cercetat a aor- tei). Nu sunt descrise în buletinul necroptic leziunile ce se întâlnesc în lues: dilataia aor-
tei, anevrisme i afectarea valvelor aortice. Intoxicaia cu mercur a avut un rol de acce- lerare i agravare a leziunilor vasculare arteriale (descrise în cercetrile recente) i a fcut posibil apariia manifestrilor clinice ale aterosclerozei la un om tânr”.
Despre otit, o boal mai puin cunoscu- t în cazul lui Eminescu, se pronun dr. Codru Sarafoleanu. Plecând de la observa- ia dr. Obersteiner cum c în urechea stâng a Poetului e “o uoar scurgere”, doctorul bucuretean constat c “acufenele i ame- elile prezente i la Eminescu sunt explicate de patologia psihiatric i nu de eventuala infecie cronic a urechii”.
Specialistul în medicina legal, prof. univ. dr. Vladimir Beli, constatând c, în a doua jumtate a secolului al XIX-lea, cuno- tinele i tratamentul despre sifilis “erau precare”, constatând “bizareriile comporta- mentale” descrise (cu obiectivitate?) în presa vremii, consider c “tratamentul cu preparate ce conin mercur induc un sin- drom neurologic progresiv, cu ataxie, tre- murturi, tulburri de deglutiie i de vorbi- re, anxietate, instabilitate i depresie psihi- c”. Studiind Controversele privind sntatea Poetului (diagnosticul de deces: meningit cronic) – diagnosticul de “paralizie genera- l progresiv”, neexaminarea scalpului spre a se constata dac a fost lovit sau nu cu o piatr, precaritatea cunotinelor medico- legale i de morfopatologie, “sumarul exa- men asupra creierului”, lipsa descrierii rini- chilor spre a dovedi intoxicaia cu mercur) – Vladimir Beli se arat oarecum pesimist în stabilirea “de o manier tiinific, a exis- tenei sau nu a bolilor de care a suferit Eminescu”, luând în considerare îns “gra- vele consecine ale tratamentului cu mercur”; în consecin, “nu vd cu ce suntem avan- sai dac hotrâm sau nu c Eminescu a fost bolnav, când acesta a lsat în urm opera sa nemuritoare, care azi, în treact fie spus, a ajuns chiar s fie ponegrit de persoane cu veleiti de critici literari”.
Maladia lui Eminescu i maladiile imaginare ale eminescologilor este o apariie editorial de excepie, menit s aduc azi preioase i necesare clariti într-un domeniu în care s-au emis multe ipoteze, nu toate benefice.
25
Maladia lui Eminescu i maladiile imaginare ale eminescologilor
Fascinaia enogastronomic în literatura român este o admirabil carte, la origine tez de doctorat, semnat de Izabella Krizsanovszki i aprut la Editura Tipo Moldova din Iai. Bazat pe o impresionant bibliografie, prevzut cu ample note i cu un indispensabil glosar, întocmit cu rigoare filologic, cartea, scris cu un remarcabil talent narativ, este dedicat cu fin umor “celor care i se închin atât lui Apollo, cât i lui Dionysos”. Eseul introductiv, deopotriv unul de istorie literar i de istoria culturii, caut s rspund la întrebarea: De ce aceast tem? Autoarea crede c un rspuns posibil, chiar dac uor frivol, l-ar putea constitui parafraza lui Pstorel Teodoreanu: “La început n-a fost cuvântul, ci foamea”. Apoi, invoc o propoziie a lui Feuerbach: “Sun tem ceea ce
mâncm”. Izabella Krizsanovszki admite c fa de dictonul pstorelian “putem s adop- tm o poziie consensual sau combativ, îns nu putem nega c literatura i enogas- tronomia sunt preocupri complementare ale fiinei umane”. În ceea ce privete con- textul (“numrul redus i fragmentarismul studiilor în domeniu”) i orientarea cercet- rii sale, ea distinge i, totodat, precizeaz: “Demersurile cercettorilor preocupai de relaia dintre creaie i gastronomie, în gene- ral, i dintre literatur i gastronomie, în special, se decanteaz în dou direcii: una, mai superficial i mai anecdotic, deci mai popular, care vizeaz picanteriile biografi- ce ale creatorului; alta, mai profund, mai tiinific, adesea mai incitant decât prima, care urmrete semnificaiile codului ali-
26
Scris sub forma unui eseu, la originea cruia st o impresionant bibliografie, Enogastronomia este o carte dedicat “celor ce se închin atât lui Apollo, cât i lui Dionysos”. Adaptat dup lucrrile lexicografice italiene, termenul prilejuiete autoarei un excurs istorico-literar îmbibat de aromele bucatelor i buturilor prezente în literatura celor mai reprezentativi scriitori români, un loc privilegiat deinând Al.O. (Pstorel) Teodoreanu, cunoscutul epigramist, enolog i autor de calambururi. Cuvinte-cheie: literatur, enogastronomie, mâncruri, vinuri, tradiie, prezent
Written as an essay, the origin of which is an impressive bibliography, Fine dining is a book dedicat- ed “to the ones who hallow to Apollo, and also to Dionysus”. Adapted from Italian lexicographical wo