em rio logie

7/21/2019 Em Rio Logie

http://slidepdf.com/reader/full/em-rio-logie 1/12

DIVIZIUNEA CELULARA Ciclul celular reprezintă totalitatea evenimentelor prin care o celulă a organismului crește, își dubleazăcromozomii și se divide, rezultând astfel 2 celule identice. Un ciclu celular are 2perioade: interfaza șiciclul mitotic (pentru celulele somatice) sau meiotic(pentru celulelegametice/sexuale).Diviziunea mitotică este cea pe baza căreia se realizează creșterea organismului. Aceasta debutează prindiviziunea nucleului sau cariochineză și se termină cu diviziunea citoplasmei sau citochineză. Origineamultiplicării celulare stă în replicarea ADN-ului cromozomial, care are loc în stadiul S alinterfazei. Meioza are loc la organismele cu reproducere sexuată, fiind un tip particular de diviziune încare se pornește de la celule diploide și se ajunge la celule haploide sau gameți, prin unirea cărorarezultă zigotul diploid (celula unică) de la care pornește dezvoltarea unui nou organism pluricelularcomplex.Celulele fiice rezultate în urma mitozei au un număr egal de cromozomi (material ereditar), repartizatuniform în nucleul celular. Această diviziune asigură creșterea continuă, diferențierea celulară șicontinuitatea genotipului, având loc în celulele somatice aflate în plină creștere și în țesutul embrionar.

MITOZA Este tipul de diviziune celulară prin care celula somatică se multiplică, ducând la creșterea organismelorpluricelulare. Cuprinde diviziunea nucleară și diviziunea citoplasmatică, rezultând astfel două celule fiiceidentice. Mitoza este un proces continuu, dar pentru ușurarea înțelegerii succesiunii fenomenelor, ea afost împărțită didactic în 4 faze: profaza, metafaza, anafaza și telofaza. Intefaza, sau etapa metabolică,nu este o parte a mitozei, deși este frecvent inclusă în descrierea procesului de diviziune, fiind plasata înaintea profazei. Ea este însă o fază a ciclului celular și este împărțită în stadiile G1, S și G2. Diviziuneacelulară este baza reproducerii organismului. Perioada dintre 2 diviziuni mitotice se numește ciclucelular. Acesta cuprinde interfaza și diviziunea celulară împărțite în următoarele etape: G1- perioadapesintetică, S-perioada sintetică, G2- perioada postsintetică, M- mitoza (diviziunea).

Interfaza Este perioada ce are loc înaintea diviziunii nucleului, etapă în care celula se pregătește pentru mitoză.Alcătuită din fazele G1, S și G2, ea este etapa dintre 2 mitoze consecutive. În această fază celula are ceamai ridicată activitate metabolică din ciclul celular, deoarece acum au loc procese importante carepreced mitoza. Nucleul este vizualizat la microscopul optic ca fiind o structură uniformă, iar cromozomiisunt despiralizați. Vizibili sunt doar nucleolii și au loc modificări ale cromatinei nucleare (materialuluigenetic). În perioada G1 cantitatea de ADN este constantă (2n în celulele somatice, n în cele gametice). Are locsinteza intensivă de ARN pe matriță ADN, proteine și enzime. Se acumulează ATP în celulă (adenozintrifosfat- sursă importantă de energie, baza procesului de respirație celulară) și crește numărul deorganite celulare. G1 se desfășoară pe durata a 4-10 ore (25- 50% din interfază). În perioada S are locreplicarea ADN-ului prin mecanism semiconservativ, cantitatea de ADN crescând la 4n în celulele

somatice și la 2n în celulele gametice. Cromozomii sunt de asemena replicați datorită replicării ADN-uluipentru ca, apoi, în timpul fazei M (mitoza) să fie duplicați și segregați în cele 2 celule fiice, iar fiecarecelulă fiică va conține aceeași cantitate de informație genetică (același număr de cromozomi și aceeașicantitate de ADN) ca și celula mamă. Sinteza de ARN continuă paralel. Durata acestei perioade este de 5-8 ore (35-40% din interfază). În perioada G2 continuă sinteza de ARN și proteine și se acumulează încelulă cantități mari de tubulină, actină și miozină, structuri proteice esențiale pentru diviziuneacelulară. Durata este de 3-5 ore (25-35% din interfază). După terminarea interfazei începe mitoza, careasigură continuitatea vieții prin creșterea, multiplicarea, diferențierea și regenerarea țesuturilor



organismului. Mitoza ocupă 10% din ciclul celular și poate dura între câteva minute și câteva ore, înfuncție de tipul celulelor care se divid. ProfazaCromozomii se răsucesc puternic spiralizându-se și se condensează devenind vizibili. Aceștia suntalcătuiți fiecare din 2 cromatide (sunt dicromatidici) răsucite una în jurul celeilalte, ambele fiind cuplatela nivelul centromerului. Nucleolul și membrana nucleară se degradează și dispar la sfârșitul profazei șiapar centrii mitotici. Succesiunea temporală a proceselor care se petrec în această etapă este: migrareacentriolilor dublați încă din interfază spre polii celulei, evidențierea optică a cromozomilor datorităcondensării cromatinei, degradarea nucleolilor și a membranei nucleare și formarea fusului de diviziunecu amestecul carioplasmei (substanța fundamentală a nucleului alcătuită din proteine, enzime și acidribonucleic) și hialoplasmei (zona periferică a citoplasmei celulare). Profaza ocupă 30 de minute (50%din mitoză). Fusul de diviziune este alcătuit din filamente care leagă centriolii situați la polii celuleimitotice.MetafazaCromozomii bine constituiți și delimitați se așează în regiunea ecuatorială (centrală) a nucleului,formând placa metafazică sau placa ecuatorială. Datorită bunei delimitări a cromozomilor, această etapăeste cea mai potrivită pentru analiza cariotipului uman. Cromozomii se atașează de fibrele fusului dediviziune cu ajutorul centromerului, prin kinetocor (component al ultrastructurii centromerului), cele 2

cromatide ale fiecărui cromozom fiind așezate una lângă alta și unite prin centromer. Astfel cromozomiisunt dispuși în formă de stea (cu centromerul spre centru). La sfârșitul metafazei are loc diviziuneacentromerilor, cromozomii devenind monocromatidici. Metafaza are durata de 8 minute, constituind 13% din mitoză. ANAFAZAAre loc clivarea cromozomilor pe axul longitudinal și rezultă 2 cromozomi fii monocromatidicicare sunt atașați printr-un centromer propriu de placa ecuatorială. Cromozomii monocromatidici începsă migreze spre polii celulei, prin glisarea pe axul longitudinal al fibrelor de tubuluină ale fusului dediviziune. Prin urmare, la polii celulari se formează 2 seturi de cromozomi, câte un set la fiecare pol,fiecare cromozom monocromatidic de la 1 pol fiind o copie identică a celui de la polul opus, cele 2 copiiavând aceeași informație genetică și constituție ca și cromozomul mamă care a fost clivat. La poliicelulari are loc segregarea celor 2 copii identice ale fiecărui cromozom. Anafaza durează 4 minute (7%

din mitoză). Se consideră că deplasarea cromozomilor către polii celulari se face ca urmare a contracțiilor proteinelorcontractile (actina și miozina) din alcătuirea microtubulilor fusului de diviziune. TELOFAZAAre loc decondensarea și despiralizarea cromozomilor cu formarea câte unui nou nucleu lafiecare pol celular, care devine omogen din punct de vedere optic. Fiecare pol conține un număr diploid(2n) de cromozomi. Se formează membrana nucleară în jurul fiecărui grup de cromozomi și la sfârșitultelofazei apar și nucleolii. Fusul de diviziune se degradează și masa citoplasmatică se separă în două jumătăți odată cu repartiția organitelor citoplasmatice în cele 2 celule fiice identice genetic, morfologicși funcțional cu celula mamă. Citokineza (kytos-cavitate, kinesis-mișcare) reprezintă diviziunea citoplasmei și a tuturor organitelorcitoplasmatice și a membranei celulare. Este stadiul final al mitozei, diviziune la finalul căreia, dintr-ocelulă somatică diploidă (2n) rezultă 2 celule fiice tot diploide.

Există anumite tipuri de mitoză caracterizate prin existența unor diferențe între celula mamă și celulelefiice. Astfel sunt: - mitoza homotipică - celulele fiice sunt identice între ele dar mai mature decât celulamamă. Caracteristică diferențierii celulare (din celula stem rezultă celule specializate ce caracterizeazăun anumit țesut al organismului) - mitoza homoheterotipică - una din celulele fiice este identică celuleimamă, iar cealaltă este diferită - mitoza de diferențiere - tipică pentru limfocite, celulele fiice fiind mai tinere decât celulamamă. Funcțiile mitozei sunt: asigurarea unui număr constant de cromozomi, deci responsabilă deconstanța materialului ereditar de la celula mamă la celulele fiice, asigură integritarea structurală și



f uncțională a țesuturilor (înlocuirea celulelor distruse sau bătrâne), asigură creșterea și dezvoltareaorganismului precum și regenerarea țesuturilor și organelor.

MEIOZA Este tipul particular de diviziune, în urma căreia are loc formarea celulelor haploide din celule diploide.Are loc numai în cadrul gametogenezei fiind diviziunea indirectă specifică celulelor germinale(spermatozoidul și ovocitul de ordinul II) cu formarea celulelor sexuale (gameți). Meioza se produce doar în organismele care se produc sexuat și care produc gameți. Gameții au un număr înjumătățit sauhaploid de cromozomi (n) caracteristic fiecărei specii. Meioza este practic un mod de menținere aconstanței numărului de cromozomi de la părinți la urmași, deoarece dacă aceasta nu ar avea loc,numărul de cromozomi s-ar dubla la fiecare generație. În cadrul meiozei au loc două diviziuni nuclearesuccesive care preced formarea gameților: 1. Diviziunea reducțională sau meioza primară 2. Diviziunea ecuațională sau meioza secundară, aceasta fiind similară mitozei Meioza primară este precedată de interfază, în faza S a acesteia ADN-ul replicându-se doar o dată cuformarea cromatidei soră a fiecărui cromozom, având ca rezultat final cromozomii bicromatidici. Între

diviziunea 1 și 2 poate exista o etapă intermediară- interchineza, fără sinteză suplimentară de ADN.Fiecare dintre cele 2 etape ale meiozei cuprinde 4 faze: profază, metafază, anafază, telofază. Diviziunea reducționalăAceasta reduce la jumătate numărul de cromozomi ai unei celule diploide (2n) cuformarea a 2 celule fiice haploide (n).Profaza I este cea mai complexă și cea mai lungă etapă, în care au loc modificări ale cromozomilor cusemnificație genetică deosebită fiind subdivizată la rândul ei în 5 stadii succesive: 1. Leptoten (leptos - subțire, tainia - panglică) - începe condensarea cromatinei nucleare, formacromozomilor devenind vizibilă, aceștia fiind alcătuiți din filamente subțiri și 2 cromatide. Ei suntorganizați într-o rețea numită spirem 2. Zigoten (zygotos - împreună) - cromozomii omologi matern și patern se asociază pe axul longitudinalpe toată lungimea lor, de la telomer către centromer, alinierea lor formând complexul sinaptonemal .

Asocierea începe într-un anumit punct și se extinde similar unui fermoar, iar locii omologi corespund.Dacă pe parcursul celor 2 cromozomi bivalenți există necorespondențe de loci, ei se nu se unesc în aceleporțiuni, alipindu-se doar în segmentele omoloage. Formarea complexului sinaptonemal estecaracteristică meiozei. Funcția complexului este de a menține legați cromozomii omologi și de a asiguracrossing-over-ul.3. Pahiten (pachys - gros) - cromozomii se spiralizează și se condensează, fiecare cromozom fiind vizibil șiformat din 2 cromatide surori, deci fiecare bivalent fiind alcătuit din 2 cromozomi bicromatidici omologi,rezultând astfel o structură alcătuită din 4 cromatide numită tetradă. Procesul de crossing-over sedesfășoară între cromatidele non-surori ale cromozomilor omologi, astfel are loc schimbul reciproc desegmente cromatidice prin care se formează noi combinații de gene în gameți. Crossing-over-ulreprezintă una dintre sursele variabilității umane. 4. Diploten (diploos - dublu) - apar forțe de respingere între cromozomii omologi care au fost supuși

crossing-over-ului, cu dispariția complexului sinaptonemal. Se produce separarea cromozomilor unuibivalent, care începe la nivelul centromerului. Astfel, cromozomii omologi mai sunt uniți doar prin cele 4cromatide la nivelul unor puncte de contact numite chiasmata.5. Diakinesis (dia - divergent, kinesis - mișcare) - cromozomii ating maximul de condensare, cromozomiiomologi fiind uniți doar prin câteva chiasme. Aceștia se separă complet până la sfârșitul etapei deoarecechiasmata (punctele de contact dintre omolgi) sunt împinse de forțe electrostatice către extremitățilebivalenților. Începe să se formeze fusul de diviziune.



Prometafaza este o fază scurtă în care are loc dispariția membranei nucleare și a nucleolului, iar fusul dediviziune își definitivează formarea.Metafaza I – bivalenții migrează către zona ecuatorială a fusului de diviziune formând placa

metafazică la ecuatorul celulei. Cromozomii omologi sunt dispuși simetric pe fus: unul este orientat spreun pol al celulei iar altul spre celălalt pol, iar prin forțele de respingere dintre cei 2 centromeri aibivalentului are loc îndepărtarea cromozomilor omologi unul de celălalt. Anafaza I – chiasmata dispare și cromozomii omologi bicromatidici migrează fiecare către un pol alcelulei. Centromerii nu se divid, prin urmare, către poli migrează doar jumătate din numărul inițial decromozomi. Are loc segregarea independentă a cromozomilor omologi, aceștia fiind repartizați întâmplător la polii celulari opuși, indiferent de originea maternă sau paternă pe care o au. La finalulanafazei I, la fiecare pol al celulei există câte un set haploid de cromozomi bicromatidici combinațivariat.Telofaza I – după ce cromozomii au ajuns la polii celulei începe formarea unei noi membreane nuclearela fiecare pol celular și astfel rezultă 2 nuclee haploide urmate de citochineză cu formarea a 2 celulefiice. Fiecare celulă fiică are un număr haploid de cromozomi bicromatidici, iar cele 2 cromatide alefiecărui cromozom sunt diferite între ele ca urmare a crossing-over-ului.Urmează interchineza, în care numărul de cromozomi nu se modifică, la finalul acesteia începând meioza

ecuațională. Diviziunea ecuaționalăEste similară mitozei cu diferența că aici se divid 2 celule haploide care aucromozomi bicromatidici și rezultă 4 celule haploide, fiecare având cromozomi monocromatidici(formați dintr-o singură cromatidă). Este similară mitozei având loc diviziunea centromerilor cu migrareacromatidelor surori către polii opuși ai celulei. Diferența este că în mitoză, dintr-o celulă mamă diploidărezultă două celule fiice diploide. Are tot 4 faze:profaza II, metafaza II, anafaza II, telofaza II. Profaza II - filamentele de cromatină ale cromozomilor se condensează și membrana nucleară sedegradează. Începe să se formeze fusul de diviziune.Metafaza II - se finalizează formarea fusului de diviziune, iar cromozomii migrează către planulecuatorial al celulei formând placa metafazică sau ecuatorială. Ei se prind de fus cu ajutorulcentromerului.

Anafaza II - are loc divizarea centromerilor cu separarea cromatidelor surori, fiecare migrând către unpol al celulei.Telofaza II - se produce despiralizarea și decondensarea cromozomilor ajunși la cei doi poli, cu formareaunei noi membrane nucleare în jurul fiecărui set haploid de cromozomi. Prin citochineză rezultă 4 celulehaploide care au un număr de cromozomi monocromatidici de 2 ori mai mic decât celula mamă. Cele 4celule formează o tetradă, fiind precursorii gameților. Meioza, la toate mamiferele are loc doar în gonade. La masculi, toate cele 4 celule ale tetradei vordeveni gameți masculi (spermatozoizi la om) în urma procesului de spermatogeneză. La femele, 3 dintrecele 4 celule avortează, ultima transformându-se în gamet-femelă (ovocit la femeie) în urma procesuluide ovogeneză. Î n concluzie, meioza este responsabilă de constanța numărului de cromozomi prin reducerea la jumătatea numărului de cromozomi al celulelor sexuale, care vor forma zigotul în urma procesului de

reproducere. De asemenea asigură variabilitatea și diversitatea trăsăturilor umane, schimbului dematerial genetic produs ca urmarea crossing-over-ului, multe aberații cromozomiale și mutații geneticefiind rezultatul erorilor din cadrul meiozei datorită proceselor de crossing-over inegal și a non-disjuncțieicromozomilor.GAMETOGENEZAEste procesul în urma căreia rezultă gameții haploizi capabili să intre în fecundație.Gameții reprezentați de spermatozoid la bărbat și de ovocitul de ordin II la femeie sunt produși numai îngonadele masculine, respectiv feminine. Celulele epiteliului germinal al gonadelor fiecărui sex suferăprocese de diviziune,citodiferențiere și maturare care au rezultat producerea gameților maturi.



Structurile specifice în care se produce gametogeneza sunt foliculul ovarian pentru ovocitul de ordin II șitubul seminifer contort pentru spermatozoid.Stadiile gametogenezei:1. Multiplicare celulară - celulele germinale primitive diploide (2n) sunt supuse unor mitoze succesivecare produc spermatogoniile (2n) la bărbat și ovogoniile (2n) la femeie. 2. Creștere - rezultă spermatocitele primare (2n) și ovocitele primare (2n) sau ovocitele de ordin I,pregătite pentru meioză 3. Maturație - spermatocitele și ovocitele primare sunt implicate în diviziunea reducțională și diviziuneaecuațională urmate de diferențierea celulelor haploide și producerea gameților maturi. Gameții sunt celule haploide care conțin 23 de cromozomi (n) din care 22 sunt autozomi și unul estecromozom sexual sau gonozom și este reprezentat fie de cromozomul X, fie de cromozomul Y. Prinurmare gameții au cariotip 23, X sau 23, Y. Aceștia sunt diferiți de celulele somatice sau diploide careconțin 46 de cromozomi (2n) dintre care 44 sunt autozomi și 2 sunt gonozomi. Celulele diploide aucariotip 46, XX sau 46, XY.Sigura funcție a gameților este aceea de a fecunda și de a produce un nou organism. În lipsa fecundației,gameții involuează și dispar în 24 de ore. Linia celulară de la care pornește producția de gameți senumește linie gametogenă.

SPERMATOGENEZAEste procesul prin care se formează gameții masculini sau spermatozoizii. Producțiaacestora începe la pubertate, când testiculele încep să secrete testosteron în cantități mari, acesthormon stimulând dezvoltarea caracterelor sexuale secundare, maturarea tubilor seminifer și inițiereaspermatogenezei care are 4 etape:1. Diferențierea și proliferarea - spermatogoniile de tip A aflate în tubii seminiferi contorți sunt celulestem care se înmulțesc prin mitoze succesive în urma cărora 50% dintre celulele fiice devinspermatogonii de tip A, celelalte 50% devenind spermatogonii de tip B. Cele de tip B suferă din noumitoze și după ce se vor multiplica suficient de mult ele se vor diferenția formân spermatocitele

primare.2. Creșterea - are loc la pubertate. Se produce diferențierea și maturarea spermatocitelor de tip B, cuformarea spermatocitelor primare cu cariotip 46, XY

3. Meioza (diviziunea de maturație) - fiecare spermatocit primar suferă meioza primară cu reducerea la jumătate a numărului său de cromozomi, rezultând 2 celule haploide numite spermatocite

secundare (una cu cariotip 23, X cealaltă 23, Y). Spermatocitele secundare suferă meioza secundară sauecuațională formându-se astfel 4 celule haploide numite spermatide care au tot 23 de cromozomi, dinfiecare spermatocit secundar rezultă două spermatide cu cariotip 23, X și două spermatide cu cariotip23, Y.4. Spermiogeneza - are loc transformarea spermatidelor în spermatozoizi , rezultând două tipuri despermatozoizi, cu cromozom X și cu cromozom Y, care pătrund în tubul seminifer contort. Diferențiereade la spermatie la spermatozoid durează 64 de zile, procesele având loc astfel: 16 zile mitozelespermatogoniilor, 8 zile meioza primară a spermatocitului primar, 16 zile meioza secundară aspermatocitului secundar și 24 de zile durează spermiogeneza. OVOGENEZAEste un proces similar spermatogenezei dar care se desfășoară diferit în timp, cu formarea

și dezvoltarea ovulului. Gametul feminin este localizat în foliculii ovarieni și tot aici se desfășoarăovogeneza. Procesul de formare al ovulului cuprinde : meioza ovocitelor, vitelogeneza și formarea

membranelor ovulului.

În viața intrauterină, când ovarul nu este complet diferențiat are loc diviziunea mitotică a celulelorgerminale în urma căreia se formează ovogoniile. Ovogoniile se divid mitotic după săptămâna 12intrauterină și rezultă ovocitele primare sau de ordin I. O parte dintre ovocitele primare încep meiozareducțională dar se opresc în profaza primei diviziuni meiotice și rămân inactive până la prima ovulațiecare poate avea loc oricând, de la pubertate la menopauză. Stadiul inactiv în care se blochează meioza



primară a ovocitelor se numește dictioten, perioadă încadrată între diploten și diakinesis. Dictiotenuleste caracterizat de prezența cromozomilor bivalenți care sunt parțial condensați. În momentul în carehormonul numit LH atinge peak-ul preovulator și foliculul ovarian ajunge în stadiul preovulator se reiameioza (în general la pubertate, dar prima ovulație poatea apărea și mai târziu). Ovocitul primar aflat în dictioten este acoperit până la pubertate de un strat de celule foliculare,formându-se astfel foliculul primordial . Foarte puțini folicului primordiali ajung să se matureze lapubertate, deoarece mulți degenerează. Lunar, începând cu pubertatea, o parte dintre ovociteleprimare intră în procesul de diferențiere dar, doar un singur ovocit va deveni matur sau ovocit de ordin

II. Prima diviziune meiotică este pornită din nou cu puțin înainte de ovulație și rezultă celule fiice care au însă o cantitate diferită de citoplasmă, una din ele fiind ovocitul de ordin II cu cariotip 23, X și a douafiind primul globul polar , tot 23, X. În momentul în care este expulzat din foliculul ovarian, ovocitul secundar se află în metafaza II, meiozareducțională fiind terminată în trompa uterină, numai dacă are loc procesul de fecundație. În urmameiozei II rezultă ovulul matur și al doilea globul polar , ambele cu cariotip 23, XX.

FECUNDATIAEste procesul prin care cele 2 celule sexuale fuzionează cu formarea celulei ou sau zigot, cu

număr diploid de cromozomi (2n) care rezultă din contopirea celor 2 celule haploide (n). Fecundația areloc în treimea laterală a trompei Fallopio și durează 24 de ore. Ovocitul de ordinul II trebuie fecundat la24 de ore după ce a fost eliberat din foliculul ovarian, altfel suferă procesul de apoptoză (moartecelulară programată). Zigotul nou format va avea material genetic de la ambii părinți datorităcombinației de gene rezultate de la fiecare dintre aceștia. Etapele fecundației: 1. capacitația - procesul prin care spermatozoizii se activează pentru a pătrunde în ovocitul de ordinul II 2. penetrarea zonei pellucida a ovocitului de ordin II, strat celular complex, cu numeroase legăturiintermembranare. Enzimele conținute în acrozomul spermatozoidului asigură modificareapermeabilității stratului celular al zonei pellucida cu penetrarea acestuia. 3. formarea de pronucleilor masculin și feminin - odată spermatozoidul pătruns în ovocitul de ordin II,

are loc terminarea meiozei reducționale a ovocitului, rezultând ovulul și al doilea globul polar. Nucleulovulului matur se numește pronucleu feminin iar nucleul spermatozoidului se numește pronucleumasculin. Aceștia se contopesc și are loc replicarea ADN-ului. Se formează fusul de diviziune între cei 2centrioli, fus de care cromozomii matern și patern se atașează cu ajutorul centromerului și numărulcromozomilor devine diploid (2n), 46, XX sau 46, XY în funcție de cariotipul spermatozoidului care afecundat ovocitul de ordin II.4. Formarea celulei ou sau zigot cu număr diploid de cromozomi, care va suferi procese succesive dediviziune mitotică în urma cărora va lua naștere embrionul uman.

Migratia Rol in migratie au: Miscarile peristaltice ale tubei

acestea sunt diferite in diverse zone ale tubei astfel: sunt rare si neregulate in portiunea ampulo- pavilionara, frecvente si ritmice in portiunea istmica

ele sunt sub control hormonal; estrogenii le activeaza, pe cand progesteronul freneaza peristaltica tubara



Cele doua aspecte (controlul hormonal si diferenta de activitate in diversele segmente aletubei, se pare ca explica aspectul controversat al stagnarii oului 48 - 70 ore in jonctiunea ampulo-istmica, in timp ce in portiunea ampulo-pavilionara si in cea istmica, migratia e mult mai rapidaMigratia tubara a oului

Miscarile cililor epiteliului tubar: ce imping oul spre uter, de asemenea, sub control

hormonalCurentul lichidianCercetarile au aratat ca el are directie dinspre uter spre cavitatea peritoneala, deci oul

migreaza in sens contrar curentuluiAceasta circulatie a lichidului tubar se datoreaza inchiderii temporare a jonctiunii tubo-

uterineCantitatea secretiei tubare e si ea sub control hormonal fiind mai crescuta la varful secretiei

estrogeniceK oester emite ipoteza “predominantei“, ce incearca sa explice parcurgerea rapida a

portiunii ampulo-pavilionare si stagnarea in jonctiunea ampulo-istmicaTinand cont ca migratia este contra curentului lichidian, autorii arata ca:

portiunea ampulo-pavilionara este mai larga, ceea ce determina scaderea vitezei curentuluiconform legilor fizicii; in aceasta zona celulele ciliate predomina fata de celulele secretorii =>aceasta portiune este strabatuta mai rapid

la nivelul jonctiunii ampulo-istmice lumenul este mai ingust, astfel incat viteza curentuluicreste

datorita predominentei celulelor secretorii fata de celulele ciliate, zigotul stagneaza aici cattimp predomina secretia estrogenica (dupa 48-78 ore de la fecundatie, incepe sa creasca secretiade progesteron) => scade secretia tubara si creste activitatea miscarilor ciliate, astfel incat oul sa poata fi impins in portiunea istmica contra curentului, fiind transportat pana la jonctiunea utero-tubara, unde stagneaza 12-14 ore si apoi patrunde in cavitatea uterina in stadiul de blastocist apt pentru nidatie, ce se produce dupa 24 de ore de la patrunderea zigotului in cavitatea uterina

Secretia de prostaglandine ce activeaza progresia zigotului spre uter prin relaxarea jonctiunii tubo-uterine

Secretia de histamina cu efect asemanator prin modificarea de tonusTransportul tubar ce dureaza aproximativ 5 zile, poate fi sistematizat astfel:fecundatia si l mitoza au loc la nivelul jonctiunii ampulo-istmicein stadiul de 4 blastomere (la 3 zile de la fecundatie), zigotul este in portiunea istmicain stadiul de 8 blastomere oul este tot in portiunea istmicain stadiul de 64 blastomere (ziua 4-5 de la fecundatie) morula se afla in portiunea

interstitiala a tubei uterineSegmentatia, fecundatia, migratia

stadiul de 4 celule al embrionului Migratia si dezvoltarea zigotului continua pentru ca, in ziua a 6-a, acesta sa patrunda incavitatea uterina in stadiul de blastocist

Trecerea la acest stadiu se produce prin accelerarea marcata a ratei metabolice si adiviziunii cu aparitia unei cavitatiBlastula este alcatuita din doua tipuri de celule:

unele dispuse periferic, aplatizate, alungite, ce se divid rapid si vor forma trofoblastul



altele dispuse intern, globuloase, ce vor forma butonul embrionar, care este inconjurat de ocavitate chistica plina cu lichid

In ziua 5-6 dupa fecundatie oul este liber in cavitatea uterina, apt pentru ovoimplantatie ceare loc dupa aproximativ 24 ore de la patrunderea in cavitatea uterinaOvulatia si perioada cea mai fertila pentru conceptie

Ca si definitie, ovulatia este fenomenul de dezvoltare si eliberare a unui ovul din ovarele femeii.In jurul datei de ovulatie, este perioada cea mai fertila a femeii, iar cunoasterea acestei date estefoarte utila pentru planificarea unei sarcini.Ca si numerologie, cele doua ovare, contin aproximativ 500.000 ovule, dintre care lunar sematurizeaza doar unul.Ovulul matur, traieeste in total una pana la doua zile, timp in care ‘calatoreste’ prin trompauterina catre uter. In tot acest ‘periplu’, daca se intalneste cu spermatozoizi, va fi fecundat.Spermatozoizii pot trai in corpul femeii pana la 5 zile, iar daca are loc un contact sexual inaintede fecundare, acestia pot ‘astepta’ pana la 5 zile pentru a se intalni cu ovulul. De aceea, incalculele zilelor fertile, se ia in considerare o fereastra de 5 zile: 3-4 zile inainte de ovulatie, si 1-2 zile dupa ovulatie.

Dar cand are loc ovulatia? Daca ar fi sa luam in calcul o menstruatie regulata de 28 de zile, ovulatia apare in cea de-a 14zi (la jumatatea perioadei). Insa organismul femeii este influentat de stress, oboseala, ceea ceduce la dereglarea ciclului menstrual, iar cu cat menstruatia este mai neregulata, cu atat va fi maigreu de stabilit ziua ovulatiei.Pentru un ciclu regulat la 29 zile, ovulatia va avea loc in a 15-a zi, pentru un ciclu regulat la 30zile ovulatia va avea loc in a 16-a zi, s.a.m.d., idea de baza fiind pastrarea unui interval de 14 zile pana la urmatoarea menstruatie.Pentru un ciclu neregulat (intervalul intre 2 menstruatii nu este egal de la o luna la alta),modalitatea de calcul a perioadei fertile este un pic mai complicata: se va lua perioada cea mailunga si cea mai scurta din cel putin 10 menstruatii urmarite. Pentru gasirea primei zile a

perioadei fertile se ia ciclul cu numarul cel mai scurt de zile, iar apoi se scade 18. Pentruidentificarea ultimei zile a perioadei fertile, se ia ciclul cu numarul cel mai mare de zile, iar din else scade 11. Pe baza celor doua numere se va putea identifica cu aproximatie perioada fertiledintr-o luna.Pentru o mai buna determinare a perioadei ovulatiei, este necesarsa observati si schimbarile

organismului in perioada ovulatiei:- Temperatura corpului creste cu cel putin un grad. Determinati aceasta perioada prin observareatemperaturii corpului, cu un termometru, pentru o perioada de cel putin 5-6 zile, la un interval de8-10 zile de la ultimul ciclu menstrual.- Mucusul cervical isi schimba textura, devine mai lipicios, si mai subtire.- Discomfort in zona abdomenului.

Pentru o mai buna determinare a ovulatiei, in farmacii exista teste de ovulatie, care functioneaza pe acelasi principiu ca si testul de sarcina. Acurateatea acestora este de 99,90%, si este foarte util pentru femeile care nu au o menstruatie regulata.Ovocitul din foliculul matur, inițial de ordinul I, deci diploid, suferă, înainte de ovulație, primadiviziune de maturare (diviziune meiotică) și devine ovocit secundar, celulă haploidă, sub carefor mă este expulzat de la suprafața ovarului în timpul ovulației, și pătrunde în trompa uterină,unde devine apt pentru fecundare. A doua diviziune meiotică (și expulzia celui de-al doilea



globul polar) este realizată doar dacă ovocitul este fecundat. Ovulul astfel format este o celulă demari dimensiuni ce conține practic toată citoplasma ovocitulului de ordinul I. Acrozomul este structura situată în partea anterioară a spermatozoidului, care are drept scop perforarea membranei ovulului, facilitând fecundația.Spermatozoidul - gamet masculin -determina sexul produsului de concepţie. Este o celula de lungime 50-70 microni, constituita din

cap, piesa intermediara şi flagel. La partea anterioara prezinta un corpuscul ascuţit - acrozomul -care conţine o enzima ce faciliteaza patrunderea spermatozoidului în ovul în timpul fecundaţiei.Piesa intermediara conţine o mare cantitate de glicogen, necesar ca material energetic pentrumişcarile spermatozoidului. Coada, prin mişcari helicoiadale, asigura mobilitateaspermatozoidului."'Fecundația"' (sau fertilizarea) este fuziunea de gameți, având dreptconsecință formarea unui nou organism al aceleiași specii. La animale, acest proces implicăunirea unui spermatozoid cu un ovul urmată de dezvoltarea unui embrion. În funcție de speciadin care face parte animalul respectiv, acest proces poate avea loc în interiorul organismuluifemelei (în cazul fecundației interne) sau în afara organismului (în cazul fecundațieiexterne).Fecundatia este procesul de fuziune a spermatozoidului cu ovulul. Capulspermatozoidului penetreaza peretele ovulului cu formarea oului (zigot), urmata de dezvoltarea

acestuia. Spermatozoizii depusi in vagin vor trebui sa strabata glera cervicala, cavitatea uterina sitrompa pana in treimea externa pentru a intalni ovulul.In acest timp,el isi finalizeaza maturarea,suferind procesul de capacitatie.Dupa ovulatie, ovulul, este aspirat de franjurii tubari si condusspre cavitatea tubara.Fecundatia are loc, in majoritatea cazurilor, in treimea externa a trompei.Momentul propriu-zis al fecundatiei la om nu este cunoscut.Fecundatia reprezinta unirea celordoi gameti de la sexe diferite (spermatozoidul respectiv ovulul) rezultand celula ou care mai poarta si denumirea de zigot. Aceasta "unire" se petrece de obicei la nivelul treimii externe atrompei uterine, ceea ce implica faptul ca spermatozoidul trebuie sa urce prin uter si trompa si saajunga la acest nivel.Fecundatia necesita un lant de evenimente: ovulul care este eliberat prinovulatie (de obicei in jurul zilei 14 a ciclului menstrual) este captat de catre trompa uterina (defapt nu este vorba de catre un ovul matur ci de catre o celula precursoare a acestuia);spermatozoidul sufera si el procese de transformare spre a deveni apti pentru a isi sumamaterialul genetic (respectiv cel patern continut in spermatozoid si cel matern continut la nivelulovulului).Procesele care vor duce la formarea ovulului incep inca inainte de nastere (in timp cefatul de sex feminin este in uter). Acest proces se opreste insa si stagneaza pana la pubertate canddiviziunile celulelor sexuale feminine se reiau si in fiecare luna va fi selectat un folicul ovariancare se va maturiza si va duce in final la formarea ovulului. La ovulatie, dupa cum spuneam maisus, se elibereaza de la nivelul ovarului ovocitul 2, o celula din care va rezulta ovulul. Captareaacestuia de catre trompa si transportul sau in treimea externa a trompei uterine, in primele 12 orede la ovulatie face posibila fecundarea. Ovulul se definitiveaza de fapt in momentul in care vinein contact cu spermatozoidul. Trebuie sa mentionam ca ovulul este una din cele mai mari celuledin organismul uman, putand fi vizibil chiar cu ochiul liber, fara ajutorul microscopului, in timpce spermatozoidul este o celula relativ mica.Spermatozoizii trec de la nivelul vaginului in uter sivor ascensiona spre trompele uterine daca acest lucru este permis de catre conditiile localeexistente la nivelul uterului.Numarul de spermatozoizi care ajung la nivelul trompei uterine esteredus acesta fiind de fapt un mecanism de selectie naturala (astfel spermatozoizii anormali ca siconformatie sau material genetic nu vor fi capabili sa ajunga la locul fecundarii, acest mecanismreducand riscul de afectiuni genetice). Capacitatea de fecundare a spermatozoidului este la om de24 de ore de la inseminarea vaginala. Ajunsi in apropierea ovulului, spermatozoizii sufera un proces numit capacitatie care le va permite sa traverseze invelisul ce acopera ovulul. Un singur

http://ro.wikipedia.org/wiki/Spermatozoid

http://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Ovul&action=edit&redlink=1

http://ro.wikipedia.org/wiki/Fecunda%C8%9Bie



http://ro.wikipedia.org/wiki/Gamet





http://ro.wikipedia.org/wiki/Embrion











spermatozoid va fecunda insa ovulul, apoi petrecandu-se modificari la nivelul invelisuluiovulului care nu permit ca alti spermatozoizi sa mai patrunda prin acest invelis.Continutulspematozoidului ajunge in interiorul ovulului unde vom avea materialele genetice provenite de laambii parinti. Se produce apoi unirea celor doi nuclei (al spermatozoidului si al ovulului ) siincep diviziunile celulei ou.Spermatozoidul, fiind mic, participa la formarea oului in principal

prin nucleul sau care contine materialul genetic al tatalui in timp ce contributia ovulului este maimare, pe langa materialul genetic nuclear al mamei, el contribuind si cu citoplasma sa (structurace inconjoara nucleul unei celule) precum si cu mitocondriile care contin si ele o cantitate deinformatie genteica (ADN mitocondrial-mitocondria este "uzina producatoare de energie a uneicelule") aceasta fiind deci provenita exclusiv de la mama. Oul isi incepe acum drumul catre uter,loc unde se va implanta si unde se va dezvolta pe tot parcursul sarcinii, daca aceasta este unanormal.Blastomer-Celula care rezulta din divizarea oului fecundat. Cercetarile genetice au evidentiat ca prelevarea unui blastomer purtator al patrimoniului genetic al individului, nu compromitedezvoltarea oului. Astfel, in viitor, diagnosticul anumitor boli genetice va putea fi efectuatinainte de implantarea oului in uter.

Blastocist-Blastocistul corespunde unui stadiu de dezvoltare ce precede embrionul - faza initialade dezvoltare (intre 5 si 7 zile de la momentul conceptiei). Blastocistul este format dintr-o masade celule interne – embrioblastul, din care se va dezvolta embrionul si toate structurile acestuia siun strat extern – trofoblastul, din care se va forma placenta.Trofoblast-Strat celular periferic al oului, format atunci cand acesta este inca in stadiul de blastocist (intre a 5-a si a 7-a zi dupa fecundatie), care se afla la originea placentei.

Morula este un embrion aflat la stadiul incipient de dezvoltare embrionara si este alcatuita dincelule numite blastomere (celule formate in urma diviziunii primare a zigotului).Morula este produsa de clivajul embrionar, divizarea rapida a zigotului. Dupa ce se atinge stadiulde 16 celule, celulele morula se diferentiaza astfel, blastomerele de interior vor deveni masa decelule interioare, iar balstomerele de la suprafata se vor aplatiza si vor forma trofoblastul (strat periferic cu functie de nutritie, care inconjura blastomerii) Nidatie-Fixare a oului fecundat in mucoasa uterina.Placenta prezintă 2 feţe şi o circumferinţă. a . F a ţ a m a t e r n ă ( u t e r i n ă ) , convexă, aderă de peretele uterin şi este acoperită decaducă, având o culoare roşie închi să,lucioasă. Este divizată într -un număr variabil de cotiledoane (8-12) separate prinşanţuri de adâncimi diferite.Înşanţur i pă t rund s ep tur i d in caduca sero t ină care separă co t i l edoanele . Înmi jl ocul fiacărui cotiledon se constată mici orificii vasculare, care reprezintăorificiilevaselor utero- pl acentare rupte cu ocaz ia decolări i aces te i fe ţe de pe peretele uterin.b . F a ţ a f e t a l ă răspunde cavităţii ovulare. Este netedă, acoperită de membranaamniotică, având oculoare a lbăs t ru ie , t r ansparentă , permi ţând să sevadăramificaţiile vaselor cordonului ombilical. Pe faţa fetală, de obiceiîn centrulacesteia, se inserează cordonul ombilical. c . C i r c u m f e r i n ţ a este de obicei regulată. Ea dă inserţie membranei oului care defapt este o continuare a părţilorcomponente ale placentei.



Caduca/deciduas-Strat (mucoasa) care captuseste peretii uterului in timpul sarcinii, fiindeliminata dupa nastere.În procesul de formare al placentei se descriu două etape: - perioada previloasă: între zilele 6-13, perioada viloasă: se întinde din ziua a 13-a şi până la terminarea sarcinii.

Perioada previloasă: are două faze – prelacunară şi lacunară. Faza prelacunară: ţine până în ziua a 9-a şi apare imediat după orientarea blastocitului şi după

penetrarea butonului embrionar. În această etapă se formează două staturi – citotrofoblastul

primitiv şi sinciţiotrofoblastul . La nivelul zonei de contact între deciduă şi trofoblast apar o seriede modificări morfo-funcţionale, enzimatice şi biochimice, care delimitează o zonă placentară,denumită şi zona de conflict imunologic.Faza lacunară: începe din ziua 9-10 cu conturarea unui sistem lacunar, format prin confluenţaunor spaţii mici ce apar în citoplasma sinciţiotrofoblastului. În acest spaţiu lacunar va pătrundesânge matern din capilarele sinusoidale erodate. Concomitent, în peretele sacului vitelin seconstituie mezodermul extraembrionar în interiorul căruia se formează celomul extraembrionar.

Celomul extraembrionar este delimitat înspre citotrofoblast de către mezodermul extraembrionarsomatopleural. Din alipirea citotrofoblastului cu mezodermul extraembrionar somatopleuralrezultă corionul, iar fostul celom extraembrionar devine cavitatea corionică sau sacul corionic, peretele extern al cavităţii corionice fiind chiar corionul Perioada viloasă: începe din ziua a 13-a şi cuprinde la rândul ei două faze. faza de elaborare a placentei: între ziua a 13-a şi luna a IV-a (20 de săptămâni); faza placentei definitive: constituite între săptămânile 20 şi 40 de geastaţie. 1. faza de elaborare: se caracterizează prin apariţia vilozităţilor coriale primare constituite prin pătrunderea mugurilor de citotrofoblastului printre lacunele din sinciţiotrofoblast. În continuare,în zilele 19-21 mugurii de citotrofoblast cresc, se alungesc înspre decuduă şi ca urmare, în axulvilozităţilor coriale primare pătrunde şi mezodermul somatopleural al corionului şi astfelvilozităţile primare se transformă în vilozităţile coriale secundare. În mezodermul din axulvilozităţilor secundare apar numeroase capilare sanguine – care reprzintă începutul realizăriireţelei vasculare extraembrionare. Vilozităţile coriale la care în axul mezodermal s-au constituitvase de sânge se numesc vilozităţile coriale terţiale.→În ziua 21-a de gestaţie, placenta este unorgan vilos şi vascularizat, circulaţia vasculară stabilindu-se între ziua 14-21 de gestaţie.2. faza placentei definitive: în perioada cuprinsă între ziua 21 şi sfârşitul lunei a IV-a se produce definitivare placentei, cele mai importante transfornări constând în: - evoluţia caducei şi a corionului, - dezvoltarea vilozităţilor, - remanierea citotrofoblastului.În săptămâna a 6-a creşterea embrionului şi a amniosului face ca treptat să dispară cavitateacorionică şi astfel peretele amniosului ajunge să fuzioneze cu corionul neted formând corio-

amniosul. Rămâne vilozitar doar corionul din regiunea deciduei bazale şi de fapt numai acesta va participa la formarea placentei. Vilozităţile coriale terţiale, din această zonă, se vor dezvoltamult, se vor ramifica puternic şi fiecare vilozitate va forma un adevărat arbore vilozitar, şi deaccea ele se mai numesc şi vilozităţi pedunculare. Porţiunea corionului în care s-au formatvilozităţile pedunculare se numeşte corion frondosum. Corion frondosum cuprinde 15-30vilozităţi pedunculare şi suprafaţa lor este învelită într -un strat de sinciţiotrofoblast. Corionul dela baza vilozităţilor pedunculare formează placa corială.Vârfurile vilozităţilor pedunculare,



formate din citotrofoblast, străpung prin proliferare învelişul sinciţiotrofoblastic şi astfelcitotrofoblastul din vârful vilozităţilor vine în contact direct cu ţesutul decidual matern,ancorându-se ferm în decidua bazală. Prin proliferarea citotrofoblastului din vârful vilozităţilor pedunculare se constituie un strat continuu de citotrofoblast alipit la deciduă, formînd placa

citotrofoblastică.Baza fiecărei vilozităţi pleacă din placa corială, iar vârful fiecăreia se fixează

în placa citotrofoblastică. Fostele lacune din sinciţiotrofoblast sunt acum mult mărite, şiformează în jurul fiecărei vilozităţi pedunculare spaţii mari denumite spaţii interviloase, delimitate de placa corială şi respectiv placa citotrofoblastică. Din decidua bazală pornesc înspre placa corială, printre vilozităţile pedunculare, lame de ţesut decidual învelite la exterior de unstrat subţir e de citotrofoblast, formând septul intervilos. Acesta nu ajunge până la placa corială,ci numai pe 2/3 din distanţa dintre cele două plăci, astfel că la baza lor, spaţiile interviloasecomunică între ele. Placenta la om are forma unei umbrele iar la periferia placentei spaţiileinterviloase comunică cu un canal circular de dimensiuni mici numit sinus marginal . Dezvoltarea vilozităţilor şi formarea cotiledoanelor constă în desprinderea din placa corială a 15-30 de trunchiuri vilozitare mari, de prim ordin. Din acestea, la o mică distanţă de placa corială sedesprind trunchiurile vilozitare de al II-lea ordin, care la rândul lor dau alte ramificaţii dispuse

perpenducular pe placa bazală şi se numesc vilozităţi de ordinul III.Ansamblul vilozităţilor,dispuse în jurul unui ax median formează sistemul tambur WilhinAnsamblul vilozităţilor libere şicrampon derivate dintr-un trunchi vilozitar de prim ordin, formează un cotiledon , cotiledonul placentar reprezentând unitatea vasculară a placentei. Cotiledoanele mari de la periferia placenteisunt formate dintr-un singur sistem tambur, spre deosebire de cotiledoanele mari situate central,care sunt formate din 2-5 sisteme tambur. Ansamblul mai multor cotiledoane formează un lob

placentar - care reprezintă unitatea funcţională a placentei. Aprecierea definitivării constituirii placentei se face prin aprecierea maturării trofoblastului, existenţei sistemului vascular,modificări ale ţesutului conjunctiv sau modificări morfologice ale vilozităţilor coriale.

em rio logie

Documents