Analiză pe descentralizarea Elveţiei

Analiză pe descentralizare

ELVEŢIAProiect realizat de:

Simionca Tania

Terec Oana

CuprinsI. Introducere: 1.Cuvânt înainte

2. De la canton la Elveţia de astăzi 3. Succesul politico-administrativ 4. Ce înţelegem prin „confederaţie”? 5. Dar prin „cantoane”? 6. Constituţia Elveţiei 7. Federalismul elveţian 8. Ce fel de autonomie? 9. Democraţia directă 10. Descentralizare fiscală 11. Împărţirea competenţelorII. Cantonul Geneva

III. Cantonul JuraIV. ConcluziiV. Bibliografie

1

FSE, AE, an. I

Analiză pe descentralizarea Elveţiei

1. Cuvânt înainte

“Dacă vedeţi un bancher elveţian că sare pe fereastră, săriţi după el; există cu siguranţă ceva de câştigat.”

(Voltaire)

Imaginea bancherilor, a ciocolatei şi a ceasurilor de mână atent lucrate, staţiunile montane şi peisajele incredibile sunt mereu corelate cu această ţară: Elveţia. Însă, trecând peste gândirea ordonată, conştienţa asupra mediului şi atenţia pentru detalii a acestui popor helvet vom încerca să redăm o analiză clară a procesului politic al acestui popor şi stat, un alt element al specificităţii elveţiene.

2. De la canton la Elveţia de astăzi

1Un résume istoric :

-1291 este anul jurământului depus de cei trei reprezentanţi ai cantoanelor Uri, Schwyz şi Unterwalden ce au format nucleul naţiunii helvetice. Jurământul a fost confirmat ceva mai târziu printr-un document istoric controversat (Bundesbrief), căruia i s-a atestat de curând autenticitatea perioadei în care se presupune că a fost scris, prin metoda datării cu carbon. Rămâne însă dubiul că cei trei ţărani ar fi fost iniţiatorii acelui document scris în limba latină.

-1648 a însemnat eliberarea Elveţiei de sub dominaţia Imperiului german

-1798 a însemnat creearea Republicii Helvetice; este un moment pe cât de scurt pe atât de complex din punct de vedere al alianţelor din istoria Elveţiei. Pe scurt, această formă de stat a existat între 1798 şi 1803, ea fiind rodul pe de-o parte a influenţei unui curent ideologic pornit de altfel chiar din Elveţia, iniţiatori fiind J.J. Rousseau şi J.M Pestalozzi. Susţinătorii ideilor promovate de Revoluţia franceză au fost numiţi "Patrioţi". Figura principală din această perioadă este Napoleon Bonaparte. Detalii despre lupte, alianţe, Mişcarea de rezistenţă şi revenirea la 1 http://casa-romanilor.ch/formarea-na%C5%A3iunii-helvete-3162

2

Analiză pe descentralizarea Elveţiei

independenţa cantonală şi statală puteţi găsi în lucrarea lui Holger Böning (detalii în bibliografie).

-1815 în cadrul Congresului de la Viena este recunoscută neutralitatea Elveţiei.

-1848 este anul în care Constituţia este votată de majoritatea cantoanelor ce s-au alăturat Confederaţiei.

-1891 ziua de 1 august este aleasă ca zi de Sărbătoare naţională

-1971 a însemnat introducerea dreptului de vot pentru femei.

Astfel, am reuşit să conturăm forma spirituală, esenţa şi parcursul istoric al acestei naţiuni unice. Totodată, aceste prime momente esenţiale, fundamentale în configurarea statului nu au reprezentat decât contextul, circumstanţa favorabilă şi totodată logică ca şi parcurs, al cazului elveţian. Dintr-o perspectivă politico-administrativă, însă, statul elveţian se bazează pe patru piloni funfamentali respectiv: democraţie directă, federalism, voluntariat şi neutralitate.

3. Succesul politico-administrativ

Urmărind istoria, Elveția nu a fost o națiune, ci o confederație de state mici, independente, legate între ele prin tratate. În 1848, aceste cantoane au decis să se alăture în construirea unui stat-naţiune federal. Au existat două motive principale pentru acest pas:

(1) o incapacitate a vechiului în ceea ce priveşte reformele şi obligaţia de ratificare a tuturor cantoanelor.

(2) necesitatea de a integra, de exemplu, pentru a crea o piață comună care să permită libera circulație a mărfurilor și a liberei circulații a persoanelor peste frontiere cantonale. Acest lucru a însemnat, de asemenea, introducerea unei monede comune. De ce această alegere? Pentru faptul că teritoriile cantoanelor s-au dovedit a fi prea mici pentru a face față provocărilor de industrializare rapidă și modernizare în Europa.

Din punct de vedere administrativ, structura Elveţiei poate fi asamblată astfel:

3

Analiză pe descentralizarea Elveţiei

- 2Parlamentul reprezintă puterea legislativă (ei votează legile, după ce ele ce au fost dezbătute în plenul celor două Camere reunite); tot Parlamentul votează (alege) Consiliul Federal (Guvernul), care este format din şapte persoane plus un Cancelar pe o perioadă de patru ani. Cei şapte reprezintă puterea executivă. Prin rotaţie, anuală, unul din ei reprezintă Elveţia ca Preşedinte. Reprezentare mult mai relevantă în plan extern

- Tribunalul Suprem Federal reprezinta autoritatea judecătorească, cu sediu în Lausanne şi Lucerna.

- Poporul este, conform Constituţiei, Puterea Supremă în Stat, deci instanţa politică supremă. Electoratul, în  jur de 5,5 milioane de persoane, reprezintă aproximativ două treimi din populaţia Elveţiei.

- Cetăţenii elveţieni au o mare libertate în exprimarea politică. Astfel, aceştia pot decide, prin cele patru instrumente ce le stau la dispoziţie: das Wahlrecht, dreptul de a alege sau a fi ales, la 4 ani se votează candidaţii pentru Parlament, Stimmrecht (decizii ce se iau aproximativ de 4 ori pe an), Initiativenrecht (dreptul la iniţiativă) şi das Referendum (dreptul la referendum). Cel mai interesant aspect apare la votul naţional, unde candidaţii de pe liste pot fi: cumulaţi, amestecaţi sau şterşi (kumulieren, panaschieren oder streichen).

3-Consiliul Federal (Guvernul) – autoritatea executivă

Consiliul Federal este alcătuit din 7 membri, aleși de către Adunarea Federală (Parlament) pentru un mandat de 4 ani. Consiliul Federal reprezintă puterea executivă supremă în cadrul Confederației. Elveția are 7 departamente federale, fiecare condus de câte un Consilier Federal:

1. Departamentul Federal pentru Afaceri Externe

2. Departamentul Federal pentru Justiție şi Poliţie

3. Departamentul Federal de Interne

4. Departamentul Federal pentru Mediu, Transporturi, Energie şi Comunicații

5. Departamentul Federal de Finanțe

6. Departamentul Federal de Apărare, Protecție Civilă şi Sport2 ibidem3 http://bern.mae.ro/node/484

4

Analiză pe descentralizarea Elveţiei

7. Departamentul Federal pentru Afaceri Economice

-Președinția:

Președintele Confederației, care este şi şef al guvernului, este desemnat, pe termen de un an, prin rotație, dintre cei șapte membri ai Consiliului Federal. Președintele conduce ședințele Consiliului Federal şi are, de asemenea, sarcini de reprezentare.

4.Ce înţelegem prin „confederaţie”?

4Termenul de Confederație desemnează Statul Federal în Elveția. Competentele Confederației sunt fixate prin Constituția federală. Confederația este, cu precădere, competentă în materie de politică externă, de politică de securitate, politică vamală, monetară şi de legislație, atunci când aceasta se aplica pe întreg teritoriul național. Competenţe de altă natură revin nivelului imediat inferior, respectiv al cantoanelor.

5. Dar prin „cantoane”?

5De la fondarea Cantonului Jura, în 1978, Elveția număra 23 de cantoane. Din rațiuni istorice, trei dintre ele, Unterwald, Appenzell şi Basel sunt constituite din câte două semi-cantoane. Cantoanele sunt state care s-au reunit în 1848 pentru a da naștere Confederației, transferând acesteia o parte din suveranitatea lor. Fiecare canton sau semi-canton are propria sa Constituție, propriul sau Parlament, propriile sale tribunale. Parlamentele cantonale număra de la 58 la 200 de locuri, iar guvernele cantonale câte 5, 7 sau 9 persoane. Regimul de democrație directă, cunoscut sub numele de Landsgemeinde, există încă în cantoanele Appenzell, Rodes-Intérieures si Glarus. In toate celelalte cantoane poporul se exprimă prezentându-se la urne.

6. Constituţia Elveţiei

4 http://bern.mae.ro/node/484

5 ibidem

5

Analiză pe descentralizarea Elveţiei

6Constituţia federală conferă cantoanelor autonomie atâta timp cât ele respectă principiile de bază ale egalităţii şi democraţiei. Ele au libertatea să strângă resurse şi să utilizeze o parte din cele federale în funcţie de regulile fiscale proprii şi deşi guvernul federal intervine azi în aproape toate domeniile, cantoanele şi comunele administrează mai mult de 2/3 din angajaţii publici şi din resursele financiare. De fapt guvernul central nici nu are capacitatea gestionării numeroaselor politici publice, deoarece federalismul elveţian nu a construit o birocraţie centrală puternică. Şi chiar dacă dispune de unele mijloace de constrângere şi de control, el le utilizează foarte rar.

7De fapt, politicile sunt formulate într-o manieră extrem de deschisă, care lasă loc interpretărilor, iar deciziile implică şi alţi actori, cum ar fi societatea civilă, grupuri de interese şi ONG-uri. Faptul că nu există o Curte Constituţională care să evalueze conformitatea legilor cantonale cu normele federale semnifică iarăşi, faptul că marja de manevră a cantoanelor poate fi mare. Ca urmare, normele şi standardele cantonale sunt destul de heterogene şi în general dau dovadă de inovativitate şi deschidere.

Constituţia Elveţiei reuneşte câteva principii fundamentale esenţiale, între care amintim egalitatea în faţa legii, nota bene pe care trebuie să o respecte toate cantoanele. În afară de acestea administraţiile cantoanelor pot să se organizeze după propria lor voinţă!

7. Federalismul elveţian

8Federalismul elveţian este unul simetric, în care cantoanele au aceleaşi drepturi şi sunt supuse aceloraşi obligaţii. Cantoanele puternice apără de aceea deseori interesele cantonale în general, şi chiar dacă acestea nu au posibilitatea de veto în formularea unei noi politici, ele pot să o influenţeze şi să o descurajeze. Cantoanele mici, a căror administraţie este mai puţin specializată, impun unele standarde minime pentru aplicarea programelor şi a normelor. Ca urmare a acestor realităţi, normele federale tind să fie suple şi nu foarte imperative. De fapt un mare număr de programe se bazează pe finanţări federale care sunt obţinute doar de cantoanele care doresc să le implementeze.

6 Eidgenössische Finanzverwaltung, apud S. Wälti, A-B Bullinger, Regional Policy and Energy Policy in the light of Swiss federalism, in: W. Linder, La decision politique en Suisse: Genese et mise en oeuvre de la legislation, Ed. Realites sociales, Lausanne, 1997, pp.78-108.

7 ibidem8 W. Linder, Ch. Bolliger, R. Zürcher, Gespaltene Schweiz – geeinte Schweiz, Ed. Hier und Jetzt, Baden, 2008, p.72

6

Analiză pe descentralizarea Elveţiei

Luând în calcul situaţia prezentă, Federalismul Elveţian este unul de tip cooperativ, adică: diferitele nivele de guvernare sunt puternic dependente unul de celălalt, Constituţia conferind guvernului central anumite responsabilităţi, iar cantoanelor competenţele reziduale.

8. Ce fel de autonomie?

1. 9Dreptul de a exista , inclusiv libertatea de a fuziona cu alte comune sau de a rămâne independent.

2. Libertatea de a alege , în limitele legislației cantonale , propria lor politicăstructură și administrare

3. Libertatea de a legifera, de a planifica și de a pune în aplicare , în limitele legislației cantonale , acele activități care țin de responsabilitățile comunei.

4. Dreptul de a impune taxe, și anume o impozitul pe venit.5. Dreptul de a acționa în toate domeniile care nu sunt reglementate de legislația cantonală sau

federală: Acesta este o expresie a principiului subsidiarității.6. Dreptul la protecție juridică a autonomiei.

Sistemul politic cunoaşte un format diferit, mai exact: nu este nici parlamentar, nici prezidenţial.

Un caz similar Statelor Unite ale Americii, elveţienii manifestă o neîncredere în sistemul guvernamental, sistemul de conducere fiind asemănător cu cel American, în special în ceea ce priveşte sistemul de verificări. Preşedintele are unele puteri, însa dispune numai de un an pentru a şi le exercita, fiind restrictionat de Consiliul Federal al Celor Şapte şi de numeroase referendumuri. Tocmai datorita acestor referendumuri trimestriale, oamenii obişnuiti se bucura de un statut superior faţă de cetăţenii din cele mai multe ţări. Chiar dacă am fi ghidaţi de principiul “ bunăstarea întăreşte puterea” cazul elveţian se remarcă prin neintimidarea cetăţenilor.

9. Democraţia directă

Elveţia este una din puţinele ţări unde parlamentul alege guvernul, însă populaţia este dotată cu alte instrumente de control democratic:

1. Iniţiativa populară: se face sub forma unei propuneri care cere o modificare constituţională. Ea trebuie supusă votului, iar Consiliul federal şi Adunarea federală pot comenta propunerea şi pot formula altele pe baza ei.

9 Conţinut formulat în baza sursei http://www.bhutan-switzerland.org/pdf/Kaelin_Switzerland.pdf

7

Analiză pe descentralizarea Elveţiei

2. Referendumul este un drept constituţional prin care deciziile importante trebuie să obţină acordul populaţiei.

10. Descentralizarea fiscală

10Descentralizarea financiară: venituri și cheltuieli împărţite între cele trei niveluri de guvernare

VENITURILE: În Elveția, cea mai importantă sursă este impozitul pe venit perceput pe venitul persoanelor fizice, urmata de TVA (taxa pe valoarea adăugată). În timp ce TVA-ul este un impozit federal pur, impozitul pe venit se duce la toate nivelurile de guvernare: Cantoanele obține cea mai mare pondere (45% în 1997), urmată de comunelor (36,8% în 1997), iar guvernul federal (18, 2% în 1997). Repartizarea totală a veniturilor arată următorul model: Guvernul federal se aprox. 30%, cantoanele au o pondere de cca. 40%, iar comunele obține aproape 30% și, prin urmare, generează aproape aceeași cantitate de venituri ca nivel federal.CHELTUIELILE: Revenind la cheltuieli , relațiile rămân aproximativ la fel , cantoanele cheltuind aproximativ 40 %, iar guvernul federal și comunele petrece fiecare aprox . 30 %

Cantoanele cheltuiesc mai mult de 54% și comunele mai mult de 44 % în zona sănătății publice , lăsând doar 1,1% pentru nivelul federal . Cu 63 % , comunele sunt cei mai mari cheltuitori din domeniul protecției mediului și planificării urbane . Descentralizarea poate fi costisitoare atunci când vine vorba de costurile generale de administrare : Aici , ponderea comunelor este de 43,2% , comparativ cu 37,6 % pentru administrații cantonale și la fel de puțin ca și 19,2% pentru administrația federală . Cheltuielile reprezintă preţul plătit pentru calitatea serviciilor.

11. Împărţirea competenţelor

Specific descentralizării elveţiene este repartizarea clară şi echitabilă a competenţelor. În acest fel, statul beneficiază de un control mai riguros şi, astfel, cetăţenii de o mai mare rodnicie şi eficienţă.

Dintre aceste competenţe amintim:

1. 11Competenţe exclusive ale Confederaţiei

10 ibidem11 -F. Aubert, Le partage federatif des competences: comparaison entre le systeme Suisse et le systeme europeen, in: Collection du Forum Helveticum, cahier nr.11, Lenybourg, sept. 2000, pp.19

8

Analiză pe descentralizarea Elveţiei

- afaceri străine- apărare- transport feroviar şi aerian- energie nucleară- servicii poştale şi telecomunicaţii- radio şi televiziune- moneda- dreptul civil- drept penal şi procedură penală- drepturi vamale

2. Competenţe concurente (cantoanele pot legifera atâta timp cât Confederaţia nu şi-a exersat dreptul)

- formare profesională- sport- cinema- protecţia mediului şi a apelor- protecţia faunei şi florei- circulaţia rutieră energie- exerciţiul activităţilor economice private- bănci, servicii financiare şi asigurări private

3. Competenţe cadru (Confederaţia legiferează doar pentru a fixa principiile generale)- planificare teritorială- conservarea şi punerea în valoare a resurselor de apă- consumul de energie- armonizarea impozitelor directe- în unele domenii cum ar fi naturalizarea străinilor, Constituţia prevede din partea

Confederaţiei unele „dispoziţii minimale”4. Competenţe comune

- unităţi de învăţământ superior- crearea centrelor de cercetare- impozitele directe

Competenţe exclusive ale cantoanelor. Constituţia nu prevede o listă de competenţe exclusive pentru cantoane din moment ce competenţele reziduale le aparţin, dar menţionează câteva acţiuni importante, cum ar fi funcţionarii publici, raportul dintre stat şi biserică, organizarea judecătorească, procedurile şi administrarea justiţiei în materie civilă şi penală. Acestea sunt menţionate explicit pentru a evita o interpretare extensivă din partea Confederaţiei.

9

Analiză pe descentralizarea Elveţiei

II. Cantonul Geneva

Republica Geneva (République et Canton de Genève), ca parte a Confederaţiei Elveţiene, are propria ei politică…una democratică. Locaţie a reformei religioase a lui Calvin, alături de o bine cunoscută Universitate fondată de acesta în anul 1559, cu o populaţie emancipată, cosmpolită şi progresistă, sediul european al Organizaţiei Naţiunilor Unite este Geneva, în inima Europei.

Şi totuşi, ce este atât de special despre Geneva pentru elvețieni și restul lumii? Răspunsul? Acest canton are mult mai mare influență internațională decât orice alt oraș de 200'000 de locuitori. Astăzi, al doilea cel mai mare oraș din Elveția este casa, la aproximativ douăzeci de organizații internaționale. De aici şi potenţarea importanţei acestui canton.

12Istoric, în 1584 Geneva devine un un aliat, un compus etern al Confederaţiei Elveţiene. Chiar dacă, surprinzător, în timpul Republicii Elvetice, Geneva nu făcea parte din Elveţia, ci din Franţa. Cantonul Geneva s-a unit cu Confederaţia în 1815, după momentul în care cantonul fost extins cu teritorii franceze şi savoiare în cadrul Congresului de la Viena.

Constituţia cantonului a fost stabilită în 1847 şi amendată de atunci de câteva ori. Guvernul cantonal are şapte membri care sunt aleşi la fiecare patru ani (Conseil d'Etat). Organul legislativ (Grand Conseil) are 100 de locuri. Deputaţii sunt aleşi o dată la fiecare patru ani.

Legile sunt supuse unui referendum, cu condiţia ca acest lucru să fie cerut de cel puţin 7.000 de persoane cu drept de vot. Semnăturile a cel puţin 10.000 de persoane pot chiar propune noi legi.

Cantonul este împărţit în localităţi (communes) care au propriul lor ansamblu şi un primar.

Datorita naturii sale internaționale și tradiție multiculturală, Geneva oferă locația ideală pentru companii globalizate, mai exact multinaţionale. Peste 140 de companii multinaționale s-au stabilit deja în Geneva, nu mai vorbim de 36 de organizații internaționale (OI), peste 300 de organizații neguvernamentale (ONG-uri) și 200 de misiuni diplomatice, făcând astfel Geneva un oraș cosmopolit, cu o populație străină de 40%. Cantonul oferă o serie de avantaje, dintre care amintim: un sistem atractiv de impozitare, un loc ușor accesibil, în inima Europei, un set complet de servicii de sprijin pentru întreprinderi, o forță de muncă înalt calificată, multilingvism o calitate excepțională de viață.

Sistemul bancar

12 Conţinut formulat pe baza sursei http://www.whygeneva.ch/en/geneva-international-city

10

Analiză pe descentralizarea Elveţiei

În 1387 , Biserica acordă oamenii din Geneva un privilegiu unic în creștinism : dreptul de a împrumuta bani cu dobândă, astfel că  în secolele XIV și XV Geneva devine una dintre cele mai importante capitale echitabile comerciale europene. Începând cu secolul al XVII-lea bancherii de la Geneva au construit o rețea comercială la nivel mondial , finanțarea „Indiile de Vest”, Royal Bank of England , Saint - Gobain , prima companie industrială din Europa ) și multe alte asociații. În 1857 ,la Geneva, Bursa de Valori devine primul de acest gen din Elveția , și printre cele mai importante din Europa.

Principalele avantaje Geneva pentru sectorul bancar și financiar:

Stabilitatea politică și juridică

Condiții de viață atractive

  Legislație strictă împotriva spălării banilor

Conservarea garantat de confidențialitate afaceri și a vieții private client

III. Cantonul Jura

Capitala catonului Jura este Delemont. Jura este o zonă agricolă. Jura este situat în partea de nord-vest a Elveției fiind cel mai nou Canton. Acest canton are cetățenii vorbitori de limbă franceză și germană.E format din părți ale Munților Jura în sud și platoul Jura în nord. Platoul Jura este deluros și aproape în întregime din calcar. Termenul "jurasic" provine de la Alpii Jura, strat ce datează din acea epocă. Fiecare canton are propria sa constituție, legislativ, guvernul și instanțele de judecată. Cele mai multe legislaturi ale cantoanelor sunt parlamentele unicamerale. Cantoanele păstrează, de asemenea, toate puterile și competențele delegate de catre Confederației prin Constituție. Cele cantoane sunt responsabile pentru sănătate, bunăstare, de aplicare a legii și educația publică; își păstrează, de asemenea, puterea de impozitare.

11

Descriere mediu intern si extern:

Fondată în 1979, cantonul Jura este cel mai nou dintre cele 26 de cantoane existente în sistemul federal din Elveția , din guvern. Jura are o tradiție bine stabilită ca un centru de tehnologie. În conformitate cu spiritul de eficiență in ceea ce privesc puterile afacerilor din întreaga Jura, instituțiile sale guvernamentale au o reputație pentru prosperitate și productivitate. Această etica de eficiență a motivat recent liderii locali să ia o privire mai atentă la modul în care reorganizarea departamentelor guvernamentale ce putea eficientiza furnizarea de servicii administrative. Inițial, liderii guvernamentali au concentrat eforturile de restructurare pe funcții de operațiuni de bază.

Analiză pe descentralizarea Elveţiei

La nivel federal, toate cantoanele prevăd unele forme de democrație directă. Reproducere materiala

Economia :

În ceea ce priveşte economia , agricultura este foarte importantă în cantonul Jura, în special creștera vitelor, dar și a cailor , aussi (Freiberger este ultima cursa de cai elvețian). Principalele industrii sunt fabricarea ceasurilor, textilă și a tutunului. Există un număr tot mai mare de firme mici și mijlocii. În medie, taxele din comuna sunt mai mari decât în cele mai multe cantoane , din 2006, indicele fiscal în cantonul a fost 126,6 (medie elvețian este de 100,0). În acelasi an, localitatea avut cea mai mare rata de impozit final pe salariați.

Planuri de dezvoltare:

Partener Jura Basel și Rinul de Sus

Jura este în centrul unui patrulater în care oportunitățile s-au diversificat, odata cu aceasta deschidere Jura-Barsel. Jura are totul de câștigat din această deschidere. Avantajele regiunii Basel au avut loc la dinamismul economic din urmă, influența sa consta in centru internațional decompetențe în domeniul științelor vieții, calitatea cursurilor sale academice. Basel este centrul economic de greutate al localității, cu 1.000 de navetiști, care vin zilnic. Orasul are un PIB pe cap de locuitor fiind considerat cel mai mare din lume și constituie o parte din regiunile elvețiene care au rezistat cel mai bine crizei. Multe dintre recentele decizii ale autorităților Jura în formare profesional, bilingv, transport, reflectă ambiția de profil a acesteia. Un alt plan de dezvoltare îl constituie şi firma care poartă numele catonului , firma elveţiană JURA Elektroapparate AG care dezvoltă soluţii inovative pentru segmentul electrocasnicelor premium. Fiind un pionier in domeniul automatelor pentru cafea, JURA a contribuit activ la dezvoltarea acestui sector încă de la mijlocul anilor ‘80. Compania îşi foloseşte experienţa în dezvoltarea de soluţii pentru cafea în segmentul profesional, mai ales pentru birouri şi sectorul food-service.

Reproducere simbolica:

Cantonul Jura, în colțul de departe in nord-vest a țării, este bijuteria din mediul rural, perfect dacă tot ce vrei de la vacanta este de a merge pe jos sau cu bicicleta prin păduri întunecate, parfumate. Simbolistica drapelului : Drapelul Jura Canton are șapte dungi, reprezentând cele șapte districte care au fost recunoscute ca oamenii Jurassian de constituție din Berna în 1950 . Acestea au fost: Ajoie, Delemont, Franches-Montagnes, Moutier, Courtelary, La Neuveville și Laufen.

Identificarea actorilor regionali:

Roger Federer, ambasadorul JURA , multiplul campion de Grand Slam, elveţianul Roger Federer va fi ambasadorul JURA atât în Elveţia cât şi pe plan internaţional şi va

12

Analiză pe descentralizarea Elveţiei

raspândi în întreaga lume valorile lor comune: performanţă, precizie, prestigiu şi pasiune pentru excelenţă.

17 miniștri din 1979

Şaptesprezece persoane au deținut funcția de ministru de la înființarea Republicii și Cantonului Jura în 1979, inclusiv trei femei. Guvernul a servit în șapte compoziții diferite. Numele și conținutul diferitelor departamente, de asemenea, au evoluat considerabil de-a lungul legislaturi. În plus, trei persoane au deținut funcția de cancelar al statului: Joseph Boinay până în 1991, Sigismund Jacquod până în 2013 și Jean-Christophe Kübler din. Prima femeie ministru a fost Montavon Odile in 1994.

Populația este aproape în întregime francofonă și romano-catolică.

Concluzie:

Regiunea Jura oferă natura, cu o mare varietate de activități în aer liber în mijlocul unui fundal vechi - o combinație interesantă. Deși mai puțin cunoscuta decât în alte părți ale Elveției, este cu adevărat o valoare ce trebuie descoperita

IV.Concluzii

13Existența Elveției ca un stat federal modern, datează din 1848. Guvernul este format din șapte membri, aleși de către Adunarea Federală. Poporul elvețian poate influența afacerile politice prin sistemul specific cazului elveţian, respectiv cel al democraţiei exercitate în mod direct.

Poziția Elveției în calitate de stat neutru îi permite să joace un rol umanitar important în afacerile internaționale și de a acționa ca un mediator între părțile aflate în conflict.

Înainte de 1848 cantoanele au fost libere să se separe de la confederația dacă au dorit. Elveția de după 1848, însă, constituită ca şi stat federal, a limitat puterea cantoanelor individuale.

Constituția a fost concepută pentru a echilibra cât mai corect posibil interesele statului ca un întreg, cu interesele cantoanelor individuale. Din motive istorice, numele oficial al Elveției este încă "Confederația Elvețiană". În latină este Confoederatio Helvetica, din care abrevierea internațională a țării, CH.Cu toate acestea, acest lucru este de fapt un termen impropriu: o

13 Conţinut formulat pe baza sursei http://www.swissworld.org/en/politics/general_information/ch_confoederatio_helvetica/

13

Analiză pe descentralizarea Elveţiei

confederație este o alianță de entități autonome. Începând cu 1848 Elveția a fost o federație: un grup de entități cu o autoritate centrală.

V.Bibliografie

http://adrianavilsan.blogspot.ro/2012/06/suisse.html http://ro.wikipedia.org/wiki/Elve%C8%9Bia http://www.whygeneva.ch/en/geneva-international-city

http://ro.wikipedia.org/wiki/Cantonul_Jura#Leg.C4.83turi_externe

http://www.jura.ch/ http://www.swisscoffee.jura.com/home_swisscoffee_x/company_press/about_jura/about_jura_term.htm

http://en.wikipedia.org/wiki/Cantons_of_Switzerland

http://www.swisscommunity.org/files/webcontent/jura/welcome/CCJE_info_2009.pdf

http://www.swissworld.org/en/politics/general_information/ch_confoederatio_helvetica/ http://casa-romanilor.ch/formarea-na%C5%A3iunii-helvete-3162 http://bern.mae.ro/node/484 F. Aubert, Le partage federatif des competences: comparaison entre le systeme Suisse et

le systeme europeen, in: Collection du Forum Helveticum, cahier nr.11, Lenybourg, sept. 2000,

W. Linder, Ch. Bolliger, R. Zürcher, Gespaltene Schweiz – geeinte Schweiz, Ed. Hier und Jetzt, Baden, 2008

Institute of Public Law. March. 2000. Author: W Kälin

14