elementele compozitiei

5
Ce este o compoziţie? greu de spus. S-au dat tot felul de definiţii care, în esenţă, spun acelaşi lucru incomplet (conform DEX-ului): 1. Totalitatea elementelor care alcătuiesc o structură, o unitate; structură, compunere, alcătuire, parte. 2. Organizare complexă a operei de artă destinată să coordoneze diversele elemente ale acesteia într-un tot unitar, după care sunt enunţate câteva definiţii legate de muzică, literatură și pictură. Ultima este extraordinară: ”aliaj de cositor cu care se căptuşeşte suprafaţa unei piese metalice care freacă altă suprafaţă metalică, având rolul de a micşora frecarea ...prostii! Pentru Vitruviu, compoziţia este definită de proporţia geometrică şi simetrie: "comensurabilitatea între întreg şi părţi, corespondenţa determinată de o măsură comună între diferitele părţi ale ansamblului şi între aceste părţi şi întreg". Pentru mine: ce spunea Le Corbusier: jocul savant, corect si magnific.și nu mă refer numai la arhitectură. Nu putem să nu observăm că istoria umanităţii, dincolo de succesiunea evenimentelor politice și sociale, este un lung şir de descoperiri care au permis oamenilor să realizeze şi să îmbunătăţească continuu obiectele. De la banalul tirbuşon la naveta spaţială, toate obiectele sunt caracterizate de şi . Pentru a deveni cu adevărat compoziţii, eu cred că aceste obiecte mai au nevoie să fie investite cu o forță proprie de expresivitate, sau de ceva ce nu poate fi definit foarte clar, ceva ce poate fi desemnat prin cuvintele: sentiment, armonie… Naveta are o componentă funcţională extraordinară, fără greşeală (deşi au avut loc și accidente când au fost scăpări în acest sens) dar nu putem să spunem că e o operă de artă, că ne emoţionează forma ei. În domeniul grafic, prin compoziţie se înţelege: dispunerea după anumite reguli a elementelor unei reprezentări grafice (desen), operaţie care are ca scop realizarea unor forme care să satisfacă cerinţele funcţionale şi estetice ale obiectului reprezentat. De-a lungul timpului, oamenii au încercat să explice ce este frumosul și care sunt legile lui. Când cuvintele s-au dovedit a fi insuficiente, s-a apelat la matematică. Există nenumărate cărți care descriu acest lucru. Dacă vreţi să aprofundaţi subiectul, pot să vă dau câteva titluri Pentru a vă incita la lectură amintesc câteva capitole: Secţiunea de aur, Teoria lui Thiersch, Teoria triangulației, Teoriile lui Hambidge, Lund și Moessel, Relaţia dintre secţiunea de aur și şirul lui Fibonacci, Limbajul formelor, Sensibilitatea iniţială, etc. : Rudolf Arnheim ARTA ȘI PERCEPȚIA VIZUALĂ P.A. Michelis – ESTETICA ARHITECTURII L.Raicu GRAFIC ȘI VIZUAL ÎNTRE CLASIC ȘI MODERN Henri Delacroix - PSIHOLOGIA ARTEI Andre Leroi-Gourhan GESTUL ȘI CUVÂNTUL Scopul acestui curs, aşa cum am mai amintit, nu este de a face teorie, ci de a vă ajuta să vă însuşiți desenul de arhitectură lucrând și observând natura tot mai mult. Cu toate acestea, în spatele oricărui gest pe hârtie stă un demers teoretic legat de temă, de tehnica de desen, de organizare, etc. Aşadar, cu cât citiţi și ştiţi mai multe, cu atât desenul vostru va fi mai bun. În continuare, înainte de a formula niște reguli pe care să la folosiți la elaborarea desenelor câteva explicații sunt necesare. lumină vechi plastelină4 plastelină6 desenul liber compoziției DEFINIRE Cele asemănătoare şi înrudite nu aveau nevoie de armonie; însă cele neasemănătoare, neînrudite şi distribuite în mod inegal trebuie să fíe legate printr-o astfel de armonie, prin care să poată fi menţinute împreună în univers. (Philolaus) elementele

Upload: vlasceanu-ionut-adrian

Post on 21-Jul-2016

83 views

Category:

Documents


2 download

DESCRIPTION

Curs elemente compozitie

TRANSCRIPT

Page 1: Elementele compozitiei

Ce este o compoziţie? � greu de spus. S-au dat tot felul de definiţii care, în esenţă, spun acelaşi lucru incomplet (conform DEX-ului):

�1. Totalitatea elementelor care alcătuiesc o structură, o unitate; structură, compunere, alcătuire, parte.

2. Organizare complexă a operei de artă destinată să coordoneze diversele elemente ale acesteia într-un tot unitar, după care sunt enunţate câteva definiţii legate de muzică, literatură și pictură. Ultima este extraordinară: ”aliaj de cositor cu care se căptuşeşte suprafaţa unei piese metalice care freacă altă suprafaţă metalică, având rolul de a micşora frecarea ...prostii!

Pentru Vitruviu, compoziţia este definită de proporţia geometrică şi simetrie: "comensurabilitatea între întreg şi părţi, corespondenţa determinată de o măsură comună între diferitele părţi ale ansamblului şi între aceste părţi şi întreg".

Pentru mine: ce spunea Le Corbusier: jocul savant, corect si magnific�.și nu mă refer numai la arhitectură.

Nu putem să nu observăm că istoria umanităţii, dincolo de succesiunea evenimentelor politice și sociale, este un lung şir de descoperiri care au permis oamenilor să realizeze şi să îmbunătăţească continuu obiectele. De la banalul tirbuşon la naveta spaţială, toate obiectele sunt caracterizate de şi

. Pentru a deveni cu adevărat compoziţii, eu cred că aceste obiecte mai au nevoie să fie investite cu o forță proprie de expresivitate, sau de ceva ce nu poate fi definit foarte clar, ceva ce poate fi desemnat prin cuvintele: sentiment, armonie…

Naveta are o componentă funcţională extraordinară, fără greşeală (deşi au avut loc și accidente când au fost scăpări în acest sens) dar nu putem să spunem că e o operă de artă, că ne emoţionează forma ei.

În domeniul grafic, prin compoziţie se înţelege: dispunerea după anumite reguli a elementelor unei reprezentări grafice (desen), operaţie care are ca scop realizarea unor forme care să satisfacă cerinţele funcţionale şi estetice ale obiectului reprezentat.

De-a lungul timpului, oamenii au încercat să explice ce este frumosul și care sunt legile lui. Când cuvintele s-au dovedit a fi insuficiente, s-a apelat la matematică. Există nenumărate cărți care descriu acest lucru.

Dacă vreţi să aprofundaţi subiectul, pot să vă dau câteva titluri

Pentru a vă incita la lectură amintesc câteva capitole: Secţiunea de aur, Teoria lui Thiersch, Teoria triangulației, Teoriile lui Hambidge, Lund și Moessel, Relaţia dintre secţiunea de aur și şirul lui Fibonacci, Limbajul formelor, Sensibilitatea iniţială, etc.

:Rudolf Arnheim � ARTA ȘI PERCEPȚIA VIZUALĂP.A. Michelis – ESTETICA ARHITECTURIIL.Raicu � GRAFIC ȘI VIZUAL ÎNTRE CLASIC ȘI MODERN Henri Delacroix - PSIHOLOGIA ARTEIAndre Leroi-Gourhan � GESTUL ȘI CUVÂNTUL

Scopul acestui curs, aşa cum am mai amintit, nu este de a face teorie, ci de a vă ajuta să vă însuşiți desenul de arhitectură lucrând și observând natura tot mai mult.

Cu toate acestea, în spatele oricărui gest pe hârtie stă un demers teoretic legat de temă, de tehnica de desen, de organizare, etc.

Aşadar, cu cât citiţi și ştiţi mai multe, cu atât desenul vostru va fi mai bun.

În continuare, înainte de a formula niște reguli pe care să la folosiți la elaborarea desenelor câteva explicații sunt necesare.

lumină

vechi

plastelină4

plastelină6 desenul libercompoziției

DEFINIRE

Cele asemănătoare şi înrudite nu aveau

nevoie de armonie; însă cele

neasemănătoare, neînrudite şi distribuite

în mod inegal trebuie să fíe legate

printr-o astfel de armonie, prin care să

poată fi menţinute împreună în univers.

(Philolaus)

elementele

Page 2: Elementele compozitiei

desenul liber

SIMETRIA In geometrie, simetria reprezintă: "Dispunerea a două figuri care să corespundă punct cu punct, în aceeaşi măsură în care două puncte corespund unul cu celălalt, fie Ia egală distanţă de un alt punct, de o dreaptă sau de un plan, de o parte şi alta a acestora" (Larousse). " , spune Vitruviu, constă în acordul de măsură dintre diversele elemente ale operei, precum şi dintre aceste elemente separate şi ansamblu... Ca şi trupul omenesc... ea decurge din proporţie - ceea ce numesc grecii «analogie» - consonanţa dintre fiecare parte şi întreg". Deci simetrie, în limbajul perioadei sus amintite, era sinonim cu , iar a obţine simetrie era acelaşi lucru cu ceea ce noi numim astăzi .

Termenul simetrie, în semnificaţia menţionată, începe să fie utilizat abia la mijlocul secolului al XVII-lea.

În domeniul arhitecturii, artelor plastice şi design-ului, simetria privită prin prisma unei armonii elementare,

. În cadrul armoniei ea nu este aplicabilă în toate direcţiile. Din acest motiv clădirile nu sunt de obicei simetrice decât în sens orizontal, faţadele lor sunt împărţite în două părţi egale în jurul unei

.

Simetria

bine proporţionata pune în proporţie

este dispunerea a două elemente identice de o parte şi de alta a unei axe

axe verticale

Axa de simetrie poate fi concepută orizontal? Se poate, desigur, concepe şi astfel, dar sentimentul nu admite niciodată decât axa verticală, deoarece, dacă în dispunerea orizontală a e l e m e n t e l o r n e e s t e indiferent să ştim care merg la stânga şi care la dreapta, în dispunerea lor verticală avem sentimentul că cele ce se vor ridica o vor face reac ţ ionând împo t r i v a gravitaţiei. Este raţiunea pentru care.

Biserica mănăstirii Cozia

Pantheon, Paris, 1790

Gara Helsinki, 1914, E. Saarinen AT&T New York, , , 1978-84Philip Johnson

compozițieielementele

bormasină

aspirator

noptieră

noptieră1

Page 3: Elementele compozitiei

desenul liber

RITMUL

compozițieielementele

Într-un sens foarte general, prin se înţelege punerea în ordine în vederea realizării şi organizării unui obiect, unui proces sau a unei mişcări. El poate fi definit de sau în , rezultând din şiruri de acorduri sau de proporţii.

Studiindu-se etimologia termenului ritm se constată că atât cuvintele " " şi " " derivă, ambele, din grecescul "curg", însemnând ritm respectiv lipsit de ritm.

Cea mai simplă formație ritmică este cea binară (ex.: mişcarea respiratorie, flux şi reflux, alternanţa zi - noapte, etc.)

Aristoxene din Tarent spunea: "Ritmul este o punere în ordine determinată de timp".

Nu vreau să vă plictisesc dar trebuie să citiți cam ce scria G.M.Cantacuzino în 1926 (cu trei ani înainte să fie arhitect)

reo

ritm

periodicitate repetiţie timp sau spaţiu

rythmos arythmos

A vorbi despre ritm, înseamnă a vorbi iarăşi despre proporţie. Rămânând în acelaşi subiect nu faci decât să păşeşti mai departe în domeniul abstractului. Căci tot de viaţă e vorba printre ale cărei moduri diverse sunt proporţia, ritmul şi armonia.

Ne-am dat seama vorbind despre proporţie, ce intim este legată naşterea ei de persoana noastră fizică. Ocupându-ne de ritm vom putea lăsa la o parte această preocupare atâta timp cât vom încerca să ne închipuim mişcarea în ea însăşi. Dar de îndată ce ne vom sili să vedem cum se exprimă în mod plastic această mişcare din nou, vom fi nevoiţi să ţinem seamă de limitele noastre fizice.

Muzica exprimă ritmul în timp; arhitectura îl exprimă în spaţiu: armonie succesivă şi armonie simultană.

Această a doua expresie a armoniei ne va fi subiectul.

Armonia este amintirea pe care ne-o lasă ceva organizat, iar un lucru organizat este în acord cu ritmul vieţii. E greu să găseşti ritmului o definiţie. Existenţa lui nu se demonstrează, nici postulatul lui Euclid. El este certitudine pentru cei care au percepţia vieţii organizate şi unitare: întunecime pentru ceilalţi.

Ritmul este expresia plastică a mişcării în infinitul mare şi infinitul mic.

Dintre toate arhitecturile, cea gotică este poate aceea în care ritmul este cel mai aparent. În stilul gotic tot ce nu este ritm este exclus sau foarte redus. Planul şi faţada, utilul şi simbolul se împletesc până la unitate. Totul este aşa de echilibrat şi de complet ca într-un sistem astral; nimic care să nu fie necesar şi suficient.

Necesar şi suficient; iată divergenţa cu unele arhitecturi teoretice de azi care rezolvă problema până la un grad necesar şi nu merg până la cel suficient.

Ochiul cere corective şi mintea nu se lipseşte de simbolurile forţei, iar între necesar şi suficient e loc destul pentru toate erorile.

Ritmul emană din proporţie, proporţia din corpul omenesc; s-ar putea zice deci că ritmul este proporţia la a doua putere sau că ritmul este proporţia mişcării.

Dacă într-un plan gotic, putem citi simbolul în forma crucii şi imensitatea bolţilor, galeriile, părţile lăturalnice, intercolonadele au totuşi ca punct de plecare corpul nostru. Faţada reproduce schema planului, iar înălţimea e în raport direct sau geometric cu lungimea acestui plan; distanţa dintre coloane cu acea lungime şi lărgime în raport cu lungimea etc., etc.în rezumat, fie la un templu grec sau egiptean, la un palat sasanid sau babilonian, noi regăsim această structură tainică care este o condiţie, pentru găsirea armoniei.

Această structură nu este decât ritmul care poate fi considerat ca un comun denominator al tuturor arhitecturilor.

noptieră2

noptieră3

noptieră4

6 desene

Page 4: Elementele compozitiei

desenul liber

ARMONIA

compozițieielementele

Prea lesne, seduşi de progresele ştiinţei şi de schimbările sociale s-a crezut că arhitectura rupea ultimele sale legături cu trecutul. Dar omul se schimbă puţin, fiziceşte mai deloc, şi cu toate că lumea s-a micşorat graţie mijloacelor de comunicaţie, hotarele armoniei umane, dictate de legile fizice ale corpului nostru, sunt stabile, conţinând veşnica preocupare a fericirii care la urma urmei rămâne scopul primordial (reamintesc că spunea aceste lucruri in 1926 când încă nu-și luase diplama de arhitect!).

Arhitectura este o armonie simultană. Ea este muzica maselor ceea ce înseamnă că e numai în funcţie de spaţiu.

Orice creaţie a acestei arte trebuie să existe întreagă în spiritul nostru. Amintirea noastră de o astfel de operă nu trebuie să fie o imagine imitativă, căci doar arhitectura nu e artă imitativă, ci trebuie să sugereze inteligenţei noastre o stare de spirit.

Dacă proporţia este supremul efort de convergenţă a spiritului cu sistemul nostru fizic, devenind astfel imaginea indisolubilitâţii lor: dacă ritmul nu-i decât proporţia la a doua putere sau mai bine zis însăşi proporţia mişcării, rezultatul final al acestui organism complex este armonia.

Dacă ne aducem aminte că a clădi înseamnă a aduce, în mod instinctiv, universul la limitele gândirii noastre, iată care a fost de întotdeauna rolul arhitecturii.

Imagine a tuturor simbolurilor războinice, religioase sau familiare, ea le-a exprimat cu o egală măiestrie, cu aceleaşi mijloace şi cu aceeaşi disciplină a cărei taină este să ghiceşti simbolul In elementele utilului şi elementele utilului in viaţă.

TRADIȚIA

;

?

Mărginind cuvântul tradiţie în câmpul imaginilor îl fac să crească în acel al spiritului.

Universul este un tot organizat. Lumea se mişcă după anumite legiîn acelaşi ritm se mişcă şi stelele şi inima oamenilor. Nici tradiţia nu este o stea nemişcătoare.

Întocmai cum ritmul naşte armonia, conştiinţa dă naştere tradiţiei, dar nu în chip imperios, căci fiecare din noi a moştenit un lot de eroare" (Catul), iar spiritul se împiedică prea uşor de lucruri, pe care din lipsă de experienţă, le crede statornice şi câteodată esenţiale.

Timpul este pentru întâmplări ceea ce noaptea este pentru monumente. El le reduce la trăsăturile lor esenţiale, aşa cum noaptea desenează monumentele în masele lor principale, întunecând particularităţile epocilor, ca să le rânduiască sub aceeaşi lege a proporţiei.

Dar iubim prea mult istoria pentru anecdotele ei, monumentele pentru pitorescul lor şi viaţa pentru micile ei satisfacţii ca să ne dăm seama că oameni şi lucruri se aseamănă ciudat de mult de întotdeauna.

Considerând ideea de progres", care a halucinat mai multe generaţii, nimic nu mai rămâne din ea, căci Marte a dovedit că inima omenească nu s-a îmbunătăţit, şi doar dacă progresul putea fi preţuit, era tocmai în acest domeniu. Şi ceea ce Marte nu putuse dovedi, săpăturile arheologilor au venit să ne completeze. Prin ele am aflat că în Babilon se ştiau, de mult, toate.

Dar ce este tradiţia?O regulă de viaţă? O formulăNu.Tradiţia este o adâncă nelinişte.Şi ce este neliniştea, dacă nu făclia spiritului, dacă nu puterea care pune în mişcare conştiinţa.

Până la citirea textului de mai jos credeam că tradi ia nu are ce cauta într-o discu ie legată de simetrie, ritm i propor ie dar m-am în elat.

țț ș ț ș

materiale12

copaci6

copaci7

materiale11

noptieră5

Page 5: Elementele compozitiei

desenul libercompozițieielementele

Tradiţia este corectivul care tinde să menţină spiritul în armonie.Tradiţia este conştiinţă.Spiritul încărcat de întunecime al îndrăgostiţilor înverşunaţi de

progres a învinuit tradiţia că se așează de-a curmezişul vieţii. Da nu tot ceea ce e însufleţit de viaţă este frumos şi omenirea e împovărată de uscături.

Tradiţia selecţionează. Copilă a vremii, ea distruge ceea ce timpul n-a copt... Timpul, care statorniceşte victoriile şi înmlăştinează erorile.

Istoria ne învaţă că prezentul este o necontenită bătrâneţe care plânge, cu lacrimi amare, o copilărie şi o tinereţe legendară, care au precedat-o pe scena lumii.

Orice s-ar spune, oamenii sunt mai umili decât, o cred. Cei care au zidit Partenonul au lucrat cu simplicitate fără să-şi dea seamă că n-au să fie întrecuţi de nimeni niciodată.

Am spus: tradiţia este o nelinişte care ţine spiritul treaz. Această nelinişte cuprinde în ea o mare parte de nevindecabilă nostalgie a vremilor de aur ale umanităţii.

Omul năzuieşte să fie întotdeauna asemenea închipuirii celei mai frumoase pe care şi-o formează despre el însuşi. Această imagine nu se găseşte decât în trecut.

Tradiţia este pentru gândire ceea ce proporţia înseamnă pentru monument, dar în domeniul abstract al proporţiei nu se poate defini, ci doar sugera. Voi alege pentru aceasta un element sintetic al arhitecturii şi vom vedea cum el se desprinde din negurile istoriei, ca să se ridice în lumina de astăzi. Acest element va fi coloana, elementul cel mai nobil al arhitecturii, căci ea este statuia abstractă a omului, chip orb şi simplificat, care ne apare ca un simbol în verticalitatea sa.

La început, săpată în lemn, coloana apăru în grădinile Persiei, susţinând baldachinul uşor al regilor, şi oglindindu-se în avusurile sumbre

Întruchipare a răbdării şi a veşniciei, ea se înşiră, în sălile hypostile ale Egiptului, în rânduri strânse, în mase largi şi granitice. Atena o redă soarelui. Acolo se înveşmânta în caneluri, reamintind faldurile neprihănite ale rochiilor sacrificatorilor sau ale fecioarelor thesaliene.

Un meşteşugar de candele funerare o încorona cu frunza de acant, atât de bogată în linii.

Romanii o adaoseră la triumful lor, Bizanţul la fastul religios.Când civilizaţia antică se prăbuşi, oamenii şi coloanele căzură;

Renaşterea le ridică. Coloana urmează soarta oamenilor.Greoaie, asemenea credinţei egiptene, uşuratică, trandafirie şi

goală ca doamna de Pompadour, ea fu paznica tuturor templelor, tuturor porticelor.

Coloana este de sine stătătoare, nesfârşită în formele ei, şi totuşi veşnic asemenea cu ea însăşi.

Legile fundamentale ale armoniei sunt statornice.Orice proporţie, dobândită cu răbdare şi transmisă cu credinţă, este

un semn care corespunde unui ecou interior.Dar .Arta e lungă şi viaţa scurtă". Visul aşa cum şi-l închipuie vulgul,

ascunde lenevie.Dacă voim să fim noi, adică tineri prin spiritul nostru, să fim

asemenea coloanei... acestei imagini subtile a noastră.

Tradiţia nu este, poate, decât chiar viaţa însăşi care se reînnoieşte fără ca să se schimbe, asemenea, mersului stelelor, bătăilor inimii şi valurilor mării.

antichitate

antichitate1

antichitate2

antichitate3

Buuunn...acum mai citiți o dată...nu fiți ignoranți...încercați să surprindeți partea ascunsă a cuvintelor...dacă vreți să înțelegeți peste 3 saptămâni ce e cu arhitectura citiți texte ca acesta ...cât mai multă poezie, filozofie și spirit de observație....