Copyright UN

4

Cultura, inclusiv cea militară nu este un simplu postament si doar atât. In rândul popoarelor asiatice, cultura inclusiv cea militară este înrădăcinată puternic în cotidian având un grad de omniprezentă şi irevocabilitate pentru prezent si viitor. Grandioasa şi ceremonioasa expoziţie militară a soldaţilor de teracotă care s-a derulat ca eveniment şi pe plaiurile româneşti, au tradus în existenţialitatea noastră, amploarea culturii şi gradului de spiritualitate asiatică care se manifestă la infinit în spaţiul asiatic până la nivelul elementelor de cultură urbanistică, ca formă atemporală istorică şi uranistică de perpetuare a unui specific istoric naţional în cotidian.

Cultura militară straveche arată că dacă acorzi un nume de grad militar la o stradă, cum este Strada Vasile Milea, Căpitan Cutui, Maior Şonţu, etc, în prezent străzi în localitatea Piteşti, judeţul Argeş, numele acelor străzi nu mai poate fi schimbat după dorinţa si placul autorităţilor civile, si mai ales in grade militare inferioare.

Gradele militare care se regăsesc în denumirile străzilor localităţilor au o semnificatie militară de protecţie socială şi economică atemporală indescifrabilă pentru cotidian. Ele fac legătura cu temporalitatea si existentialitatea care s-a derulat odinioară si incriptează eteric, spiritul de înţelepciune si cunoştiinte sociale care trebuie perpetuate pentru posteritate in cultura urbanistică de ansamblu.

Cultura militară regasită in cronologia străzilor, imprimă în colectiv o conduită de ordinie socială, transmisă locuitorilor din preajmă, care trebuie să respecte conditiile de igiena şi sănătate urbanistică, de ingrijire periodică, de solicitare a unei amenajări peisagistice urbanistica prin transpunerea in ansamblul reliefului cotidian local, prin racordarea la un specific de arhitectură urbană, care se reliefează prin pozitionarea aspectelor cotidiene la situri de artă decorativă sau ornamente care sunt menite, să traducă o stare atemporală existentială a vremii. Zidurile care se edifică in timpul săpăturilor, scot la lumină la nivelul solului un sistem decorativ architectural care poate reproduce prin materiale de constructii : ghirlande, coloane, medalioane cu figure, cu frunze, flori cu personaje care se regăsesc în decoraţia secolului la care se face referire.

Amenajarea urbanistică traduce din acest punct de vedere prin aceste elemente de mobilier urban, monumente civile şi de cultură militară, comunicând o senzaţie atemporală, care se manifestă prin moleculele electronice, vibraţionale sau rotaţionale, degajate de mobilierul energetic urbanistic care pune în funcţiune energia internă la orice temperatură care ţese la

infinit, o simetrie de lumină care se combină cu vibraţia culturală imaterială, stilizată prin metale rare dispuse a încărca periodic şi a pune în legătură continuă, elementele fundamentale ale naturii, care încarcă cu energie infinită, universală, localitatea întrucât formele geometrice au conotaţie spirituală socială şi sunt gândite să traducă această degajare mirifică de energie eterică invizibilă în cotidian de manifestare printr-un multivers istoric social şi cultural.

În preajma mobilierului urban, aerul ia un volum uşor relaxat, care traduce o stare de armonie, prin mişcările auto-repetitive înduse de moleculele de apă care vibrează ca un oscilator armonic, efectuând propria frecvenţă, stabilită din modificarea lungimii legăturilor şi a unghiurilor de legătură din moleculă, concomitent conservă centrului de masă al moleculei, care redă energia, ilustrând importanţa peisagistică şi culturală, reliefată prin elementele urbanistice, afişată exclusiv prin forma şi strălucirea lămpilor urbanistice, a candelabrelor, a bisericilor care traduc, trecerea timpului printr-un zgomot de vibraţie care pune perpetu şi la infinit clopotniţa, care anunţă secunda atomică care se revelează în arhitectura locală prin coordonate spaţio-temporale.

Mobilierul urbanistic sfredelit în elementele amplasate local, reproduce aşadar, figurine specifice epocii culturale care reliefează prin formele şi materialele epocii prezentului, cultura originală, degajată de mobilierul urbanistic încorporat. Toate sunt menite să răspândească prin poziţionarea lor un element de confort şi spaţiozitate, care se reliefează în jurul meselor care indică şi cheamă la anumite activităţi culturale variate ca forme şi dimensiuni. Decorul este străjuit de metale semipreţioase sau preţioase de artă decorativă urbanistică care desăvârşesc la infinit, aspectele existentiale care relatează, legătura de ancorare a celor prezenţi întru viitor luminos şi armonios.