electronica si electrotehnica aplicata curs 10

21
Curs 10 Integrarea sistemelor de supraveghere, acces şi pontaj în managementul clădirilor inteligente 1. Senzori de detecţie a intrării neautorizate şi incidentelor Aceştia pot fi de diverse tipuri, cum ar fi : - detectori de mişcare (intruder detector) pentru interior sau exterior, cu microunde sau ultrasunete, bazate pe efectul Doppler, care sesizeză mişcări ale corpului uman sau animal într-o zonă protejată, dar nu sesizează persoane care sunt imobile; - detectoare în infraroşu de tip pasiv sau P.I.R. (Passive InfraRed) pentru detecţia mişcării; - detectori magnetici de sesizare a deschiderii uşilor sau ferestrelor, magnetul aflat pe obiectul mobil declanşând senzorul, care poate alarma instantaneu sau cu o anumită întârziere; - detectoare de geam spart, de obicei unul singur pentru o cameră cu mai multe ferestre, bazate pe detecţia schimbării de presiune a aerului şi/sau analiza sunetului; - detectoare de fum optice sau cu ionizare, care detectează începuturile de incendii şi avertizează personalul prin declanşarea unei sirene; - detectoare de gaz, care detectează amestecurile de aer cu gaz metan, propan, butan, acetilenă, gaz perolier lichefiat- GPL, hidrogen, aragaz, etc.; - detectoare de gaz/CO (monoxid de carbon), recomandate pentru instalarea în garaje, bucătării şi în camera unde se află centrala termică; - detectoare de inundaţii sau depăşirea unui anumit nivel al apei (de exemplu în cazul piscinelor). Detectoarele de tip PIR sau piroelectrice se bazează pe detecţia energiei termice radiate de corpul uman cu temperatura peste 34 0 C, care are lungimea de undă cuprinsă între 9 –10 microni (m). Aceşti senzori sunt activi în domeniul 8-12 m. Ei sesizează schimbări ale energiei semnalului în infraroşu produse de corpurile umane sau animale aflate în mişcare, faşă de un fundal care emite mai puţină sau mai multă energie în infraroşu. 1

Upload: deyutzu26

Post on 06-Aug-2015

138 views

Category:

Documents


10 download

DESCRIPTION

ELECTRONICA SI ELECTROTEHNICA APLICATA CURS 10

TRANSCRIPT

Page 1: ELECTRONICA SI ELECTROTEHNICA APLICATA CURS 10

Curs 10

Integrarea sistemelor de supraveghere, acces şi pontaj în managementul clădirilor inteligente

1. Senzori de detecţie a intrării neautorizate şi incidentelor

Aceştia pot fi de diverse tipuri, cum ar fi :- detectori de mişcare (intruder detector) pentru interior sau exterior, cu microunde sau

ultrasunete, bazate pe efectul Doppler, care sesizeză mişcări ale corpului uman sau animal într-o zonă protejată, dar nu sesizează persoane care sunt imobile;

- detectoare în infraroşu de tip pasiv sau P.I.R. (Passive InfraRed) pentru detecţia mişcării;- detectori magnetici de sesizare a deschiderii uşilor sau ferestrelor, magnetul aflat pe

obiectul mobil declanşând senzorul, care poate alarma instantaneu sau cu o anumită întârziere;

- detectoare de geam spart, de obicei unul singur pentru o cameră cu mai multe ferestre, bazate pe detecţia schimbării de presiune a aerului şi/sau analiza sunetului;

- detectoare de fum optice sau cu ionizare, care detectează începuturile de incendii şi avertizează personalul prin declanşarea unei sirene;

- detectoare de gaz, care detectează amestecurile de aer cu gaz metan, propan, butan, acetilenă, gaz perolier lichefiat- GPL, hidrogen, aragaz, etc.;

- detectoare de gaz/CO (monoxid de carbon), recomandate pentru instalarea în garaje, bucătării şi în camera unde se află centrala termică;

- detectoare de inundaţii sau depăşirea unui anumit nivel al apei (de exemplu în cazul piscinelor).

Detectoarele de tip PIR sau piroelectrice se bazează pe detecţia energiei termice radiate de corpul uman cu temperatura peste 34 0C, care are lungimea de undă cuprinsă între 9 –10 microni (m). Aceşti senzori sunt activi în domeniul 8-12 m. Ei sesizează schimbări ale energiei semnalului în infraroşu produse de corpurile umane sau animale aflate în mişcare, faşă de un fundal care emite mai puţină sau mai multă energie în infraroşu.

Detectoarele inteligente folosesc un sistem automat de reglaj cu temperatura, variindu-şi sensibilitatea în funcţie de temperatura mediului ambiant. Ele îşi pot verifica periodic funcţionarea (self-check).

Fig. 1. Montarea detectorului de geam spart

De asemenea, ele pot detecta dacă s-a încercat sabotarea funcţionării lor prin acţiuni de acoperire prin spray cu o substanţă transparentă sau opacă, sau cu bandă adezivă opacă sau transparentă, sau prezenţa unui corp negru în faţa lor, la distanţe peste 30 cm.

1

Page 2: ELECTRONICA SI ELECTROTEHNICA APLICATA CURS 10

Pentru focalizarea energiei semnalului în infraroşu pe senzorul piroelectric propriu zis se folosesc sisteme cu lentile plate sau sferice, ca în figura 2. Cele sferice au avantajul unei distanţe focale uniforme pentru toate zonele de detecţie.

Fig. 2. Focalizarea fascicolului IR

Detectorii de tip acustic folosesc tehnici de procesare digitală a semnalelor pentru a identifica diferite tipuri de sunete, de exemplu cele produse de spargerea unui geam. In exploatarea lor trebuiesc luaţi în consideraţie diverşi factori, cum ar fi distanţa senzor-obiect, filtrarea zgomotelor de fond şi efectele produse de alte surse de zgomot posibile (aparate de aer condiţionat, frigidere, ventilatoare, televizoare, etc.).

Detectoarele de geam spart pot folosi nu numai senzori acustici ci şi senzori de presiune, care detectează diferenţa de presiune a aerului produsă de spargerea geamului. Ele încorporează de obicei şi un relaj al sensibilităţii, pentru a se putea adapta la zgomote de diverse intensităţi, produse de spargeri de geamuri de mărimi diverse. Ele nu trebuiesc instalate în apropierea uşilor, deoarece deschiderea uşii ar putea declanşa alarma prin senzorul de presiune sau zgomotul produs de scârţâitul uşii sau de chei, dacă uşa este prevăzută cu geam.

Detectoarele cu microunde sunt intâlnite şi la uşile înzestrate cu sisteme automate de deschidere, la intrările în magazine, clădiri, etc., pentru detecţia prezenţei persoanelor care intră sau ies din clădire şi comanda de deschidere a uşii. Ele emit un fascicul de microunde, care ajunge înapoi prin reflexie pe o persoană sau grup de persoane. Folosirea lor în locuinţe implică folosirea de filtre pentru a nu fi Declanşate de animalele de companie (câini, pisici), având în vedere sensibilitatea lor ridicată. De asemenea, diverse aparate electrice sau electronice pot interfera cu acestea, producând alarme false.

Detectoarele de mişcare pot fi realizate şi cu barieră optică, ce funcţionează cu două raze de lumină invizibile ochiului uman, de obicei în domeniul sub infraroşu, folosind o lungime de undă între 0.75 şi 1 microni. Lumina aceasta este emisă în impulsuri, iar întreruperea unei raze sau a a ambelor raze pentru configuraţiile cu 2 raze (twin beam) de un corp în mişcare declanşează alarma, dacă întreruperea este între anumite limite prestabilite.

Fig. 3. Barieră optică cu 2 raze

2

Page 3: ELECTRONICA SI ELECTROTEHNICA APLICATA CURS 10

Configuraţiile cu 2 raze au avantajul unei mai mari flexibilităţi şi siguranţe în funcţionare, chiar în condiţii meteo grele, datorită cantităţii mai mari de energie emisă. Astfel, pentru declanşarea alarmei este necesară întreruperea ambelor raze, iar plasarea lor pe verticală la înălţimi diferite permite evitarea alarmelor false produse de păsări, animale, hârtii sau alte deşeuri luate de vânt, ca în figura 4.

De obicei timpul de întrerupere la care reacţionează alarma este reglabil între anumite limite. Ele pot fi prevăzute şi cu circuite care detectează condiţiile adverse meteo, prevenind declanşarea alarmei în aceste cazuri.

Fig. 4. Ilustrarea nedeclanşarii la obstacole mici

Detectoarele cu barieră optică pot fi construite pentru protejarea încăperilor, lucrând la distanţe de până în 20 metri sau a spaţiilor deschise sau închise, de dimensiuni mari, ca în figura 5, raza de acţiune fiind până la 400 metri.

Se pot monta mai multe emiţătoare, realizându-se un păienjeniş de raze, în aşa fel încât o zonă să fie complet acoperită, făcând imposibilă pătrunderea oricărei persoane şi asigurând un grad maxim de protecţie a zonei, figurile 5 şi 6.

Fig. 5. Barieră optică cu IR pentru un spaţiu exterior

Sistemele de supraveghere pot detecta persoane în zona monitorizată şi răspunde cu un mesaj de anunţare că se află în zonă supravegheată. La traversarea a mai mult de 2 zone într-un

3

Page 4: ELECTRONICA SI ELECTROTEHNICA APLICATA CURS 10

timp prestabilit (de exemplu 30 de secunde) sistemul transmite un mesaj de avertizare, care poate fi repetat după un anumit timp, dacă persoana rămâne în zonă.

Fig. 6. Barieră plană cu infraroşu (IR)

Detecţia accesului se poate realiza şi cu detectoare de prezenţă, bazate pe senzori de presiune, montate în podea, figura 7, pe scări sau sub mochetă.

Fig. 7. Senzor montat în podea

Avantajul senzorilor de presiune este acela că nu sunt sensibili la ploaie, temperatură, lumina solară sau vânt şi nu sunt declanşaţi de animale cu greutate mică, de obicei sub 25 kg. În timpul nopţii, mesajele de întâmpinare din timpul zilei declanşate de senzorul de prezenţă, pot fi înlocuite de mesaje de avertizare.

Existenţa unui sistem de alarmă într-o locuinţă reduce probabilitatea efracţiei cu 70% Infractorilor nu le trebuie mai mult de 60 de secunde pentru a intra în locuinţă! Mai mult de 80% dintre spargeri sunt făcute de către cunoştinţe, care au acces în casă. Ferestrele sunt cele mai folosite căi de acces de către infractori. 35% din efracţiile de casă sunt considerate de către Poliţie, ca "intrare fără forţă".

4

Page 5: ELECTRONICA SI ELECTROTEHNICA APLICATA CURS 10

Un sistem de securitate al accesului cu alarmare trebuie să fie foarte fiabil. El nu are voie să greşească, să se defecteze, să dea alarme false. Sistemele profesionale de securitate a locuinţelor sunt construite după standarde de fiabilitate foarte severe. Eficienţa sistemelor de alarmă este recunoscută şi de societăţile de asigurare. În occident (şi în curând şi la noi) una din condiţiile esenţiale a asigurării este existenţa unui sistem de alarmă avizat.

Sistemele electronice de securitate descurajează tentativa de pătrundere neautorizată în locuinţă, sesizează condiţiile de declanşare a incendiului şi scurgerii de gaze, limitează, într-un cuvânt, riscul producerii pagubelor, protejează viaţa persoanelor şi, nu în ultimul rând, diminuează valoarea primei de asigurare.

Sistemul de protecţie la efracţie este proiectat pentru a proteja căile prin care un infractor poate pătrunde într-o clădire şi sustrage obiectele de valoare. Modul în care va fi detectată prezenţă infractorului se face în funcţie de elementul protejat:

intrările prin uşile de acces ale clădirii vor fi sesizate prin senzori magnetici,

pătrunderea prin spargerea unui geam va fi detectată de senzorii de geam spart,

mişcarea în interiorul spaţiului protejat va fi sesizată de către detectoarele de prezenţă,

intrarea în spaţiul din jurul clădirii se poate proteja prin senzori IR de exterior, bariere de IR, bariere de microunde.

Acelaşi sistem poate fi folosit şi pentru supravegherea izbucnirii unui eventual incendiu sau pentru sesizarea unor scurgeri de gaze, prin conectarea detectoarelor de fum, respectiv a celor de gaz în zonele de pericol.

Armarea şi dezarmarea sistemului astfel conceput se poate face prin telecomandă radio sau prin introducerea unui cod la o tastatură. Modul de operare şi complexitatea vor depinde de unitatea centrală folosită. Aria protejată de un astfel de sistem va fi împărţită în zone. În consecinţă, armarea şi dezarmarea vor fi făcute pe tot sistemul sau numai pe anumite zone. În acest din urmă caz avem de-a face cu un sistem partiţionabil şi fiecare partiţie în parte se comportă ca un sistem independent. Avertizarea în caz de alarmă se va face local (pe sirenă), pe linia telefonică fixă (la un dispecerat sau la client) sau direct pe terminalul GSM.

Avertizarea în caz de alarmă se va face local, pe sirenă, sau pe linia telefonică la un dispecerat. În general, un sistem antiefracţie va fi compus din :

centrală antiefracţie;

detectori de mişcare, senzori magnetici, senzori de geam spart, senzori de şoc senzori de gaze senzori de fum şi/sau temperatură;

butoane de urgenţă pentru declanşarea imediată a alarmei;

dispozitive de avertizare acustică ( sirene ) şi optică ( flash-uri).

Din punct de vedere al transmisiei semnalelor de la senzori către centrală sistemele pot fi cablate sau radio (fără fir, wireless).

2. Sisteme de supraveghere video

Sistemele de supraveghere video sunt utilizate la urmărirea şi înregistrarea imaginilor dintr-un spaţiu care trebuie supravegheat şi se adresează, în principal, acelor spaţii în care se desfaşoară diferite activităţi de producţie, spatiiţor comerciale, depozitelor de materiale şi birourilor, clădirilor inteligente.

5

Page 6: ELECTRONICA SI ELECTROTEHNICA APLICATA CURS 10

Un mare avantaj al sistemelor video este ca spre deosebire de alte sisteme, oferă identificarea persoanelor şi acţiunilor suspecte şi dovada inregistrată a producerii evenimentului prejudicios.

Pentru o mai bună eficienţă, aceste sisteme pot fi interconectate cu sisteme antiefracţie şi sisteme de control acces. Un astfel de sistem se compune dintr-o serie de echipamente precum: camere video, unul sau mai multe monitoare, ce permit vizualizarea imaginilor, un videorecorder pentru înregistrarea imaginilor preluate de camere, un dispozitiv de prelucrare a imaginii, surse de alimentare pentru camere.

Componentele unui sistem de monitorizare video:

1. Camere video clasice (figura 8a)- Sunt dispozitive care captează imaginea prin transformarea luminii ce cade pe senzorul de imagine în semnal electric. Există o mare varietate de tipuri de camere cu facilităţi şi pentru aplicaţii diferite. Camerele monocrome au avantajul unor sensibilităţi şi rezoluţii mai bune decât cele color la un preţ mai mic. Camerele color aduc un plus semnificativ de informaţie în studierea imaginilor preluate.

2. Camere video tip dome (figura 8b) -Se folosesc mai ales în interiorul spaţiilor publice şi asigură o supraveghere mai discretă a spaţiului.

a. b.Fig. 8. Tipuri de camere video utilizate într-un sistem de monitorizare video

3. Camere video compacte (figura 9a) - Sunt camere economice, uşor de instalat, nu necesită nici un fel de reglaj. Pe lânga camera propriu- zisă, conţin şi: lentila fixă, carcasa, suport şi leduri în infraroşu pentru vedere pe timp de noapte. Acest tip de camere fac parte din categoria de camere “fără pretenţii”.

a. b c.

Fig. 9. Alte tipuri de camere video utilizate într-un sistem de monitorizare video

6

Page 7: ELECTRONICA SI ELECTROTEHNICA APLICATA CURS 10

4. Camere discrete (figura 9b) - Sunt ascunse în diverse obiecte (carcase de detectori de mişcare sau fum, ceasuri de perete, bibliorafturi etc.) şi sunt destinate supravegherii unei zone fără ca acest lucru să fie cunoscut.

5. Camere IP (figura 9c) - Furnizează ca ieşire de semnal un port standard Ethernet, ceea ce permite conectarea într-o reţea fără nici un alt echipament suplimentar. Are încorporat un codor MPEG-4 care comprimă imaginea în format digital, fără compromiterea calităţii acesteia.

6. Obiective sau lentile (figura 10) - Sunt sisteme optice convergente pentru lumina care se îndreaptă spre senzorul camerei. Există obiective fixe, obiective varifocale (permit ajustarea manuală a distanţei focale şi implicit a unghiului de vedere), cu iris manual (se ajustează manual deschiderea irisului), autoiris (dimensiunea irisului se modifică în funcţie de lumina incidentă pe CCD), cu zoom motorizat (distanţa focală se modifică manual de la distanţa sau în funcţie de alţi parametri).

Fig. 10. Obiective sau lentile

7. Incinte şi suporţi (figura 11) - Incintele (carcase de camere) au rolul de protecţie a camerei, obiectivului şi cablurilor la sabotaj, dar şi la intemperii – ploaie, ninsoare, chiciura – concomitent cu menţinerea părţilor mecanice, dar mai ales electrice, la parametrii de ambient garantaţi de producător.

Fig. 11. Incinte şi suporţi

8. Speed-dome (figura12) - Este un echipament scump cu performante tehnice deosebite. Este format dintr-o camera de înaltă rezoluţie, un obiectiv cu zoom motorizat, care permite mişcarea camerei pe orizontala 360° si pe verticala 90°, toate dispuse într-o carcasă metalică sau din plastic prevăzută cu un semiglob fumuriu sau transparent. Modificarea poziţiei camerei pe orizontală şi verticală şi modificarea zoom-ului se efectuează fie manual de către operator, cu ajutorul unei console cu joystick sau de la tastatura unui PC, fie automat în cazul în care speed-dome-ul efectuează un program cu poziţii presetate.

7

Page 8: ELECTRONICA SI ELECTROTEHNICA APLICATA CURS 10

Fig. 12. Speed-dome

9. Comutatoare, multiplexoare si matrici video (figura 13) - Sunt echipamente din ce in ce mai rar folosite, datorita preuluarii functiilor pe care le ofereau de catre echipamentele digitale (DVR). Rolul lor consta in afisarea imaginilor provenite de la mai multe camere simultan sau consecutiv pe unul sau mai multe monitoare, precum si inregistrarea pe unul sau mai multe inregistratoare analogice.

Fig. 13. Matrice video

10. Înregistratoare video analogice (figura 14a) - Cunoscute şi sub denumirea de videorecordere, asigură funcţiile de înregistrare, căutare şi redare a imaginilor video provenite de la camere pe bandă magnetică – casete video.

11. Inregistratoare video digitale (DVR), (figura 14b) - Diferenţa majoră faţă de videorecorderele cu casetă este că imaginile sunt transformate digital, compresate si stocate pe unul sau mai multe harddisk-uri. De aici, imaginile pot fi preluate pe diverse căi: memory stick, CD, DVD, prin reţea locală, prin Internet etc. Deoarece imaginile video sunt transformate în format digital, DVR-urile sunt concepute cu funcţii si facilităţi suplimentare pentru instalator si utilizator.

a. b.Fig. 14. Inregistratoare video

12. Plăci de achiziţie video (figura 15a) – Reprezintă o soluţie ieftină, la îndemână, pentru realizarea unui sistem de supraveghere video. Necesită un PC care în majoritatea cazurilor va fi destinat pentru aplicaţia video

13. Monitoare (figura 15b) - În funcţie de tipul de ieşire a înregistratoarelor, se alege tipul de monitor: cu intrare video complex sau VGA. O soluţie pentru cuplarea monitoarelor de PC la echipamente cu ieşire video complex este utilizarea unui convertor video la VGA.

8

Page 9: ELECTRONICA SI ELECTROTEHNICA APLICATA CURS 10

a. b. Fig. 15. Placă video şi monitor

14. Echipamente de transmitere a semnalului video pe cablu torsadat (figura 16a) - Transmiterea semnalelor video se efectuează, de regulă, pe cablu coaxial. Acest echipament are avantajul unui preţ scăzut, însă problemele apar când distanţa între cameră şi DVR este mai mare de 150 – 200m, datorită pierderilor de semnal. O soluţie recomandată este folosirea cablurilor torsadate CAT5 (UTP, STP, FTP) şi a adaptoarelor de semnal video pasive (fără alimentare) sau active (cu alimentare). Astfel, cu adaptoare active distantă, echipamentul poate transmite la 2000 – 3000m. Mai mult, un singur cablu torsadat înlocuieşte 4 cabluri coaxiale, deoarece pe fiecare pereche se transmite semnalul de la o cameră.

15. Echipamente de transmitere a semnalului video pe fibra optica (figura 16b) - O soluţie elegantă de transmitere a semnalului video la distanţă este folosirea fibrei optice. Practic, pierderile de semnal sunt nule. Întrucât aceste echipamente sunt scumpe, se folosesc doar pentru distanţe mari, cam până la 60 km.

a. b. Fig. 16. Echipamente de transmitere a semnalului video

16. Echipamente de transmisie IP – videoservere (figura 17a)- Majoritatea DVR-urilor (în particular şi camerele IP) permit setarea unei adrese IP astfel încât pot fi accesate prin reţea. Cele mai puternice echipamente care înglobează funcţiile de comunicaţie la distanţă şi funcţiile unui DVR sunt videoserverele. Acestea suportă o gamă largă de reţele de comunicaţii: LAN/WAN, ADSL, PSTN, ISDN şi toate protocoalele de comunicaţii mobile. În acest fel, poate fi accesat de oriunde, de la un PC, PDA sau telefon mobil, în standardul GPRS. De asemenea videoserver-ul poate trimite notificări în format SMS sau pe e-mail în caz de alarmă.

17. UPS-uri (figura 17b) - Ca orice alt sistem de securitate, (centrală de alarmă la efracţie, antiincendiu, control acces) sistemul video trebuie conceput cu o soluţie de back-up în

9

Page 10: ELECTRONICA SI ELECTROTEHNICA APLICATA CURS 10

cazul lipsei tensiunii de reţea. O soluţie la îndemână este folosirea UPS-urilor, care asigură alimentarea pentru echipamente din acumulatorii proprii, în cazul lipsei tensiunii de 220V, dar care au şi rolul de a prelua fluctuaţiile nedorite de tensiune.

a. b.Fig. 17. Videosever şi UPS

3. Sisteme de control Acces şi Pontaj

Sistemele de control acces reprezintă un instrument esenţial pentru managementul resurselor umane într-o organizaţie, permitând gestionarea automată a intrărilor şi ieşirilor oamenilor în/din anumite zone de securitate. Având la dipoziţie acest sistem, se poate realiza vizualizarea tuturor intrărilor şi ieşirilor, se poate face în orice moment situaţia prezenţei personalului şi totodată se pot defini zonele de acces pentru fiecare persoană şi intervalele de timp în care aceasta va avea acces.

Sistemul poate fi utilizat într-o instituţie, pentru zonele cu potenţial ridicat de risc (de exemplu într-o bancă, zonele de tezaur, caserie, server, alte zone cu acces restricţionat).

Componentele unui sistem de control acces:

1.Centrala de control acces (figura 18a)- gestionează informaţiile furnizate de la tastaturi şi cititoare şi comandă elementele de blocare mecanică a căilor de acces. Aceste centrale se diferenţiază în principal prin numărul de uşi controlate şi facilităţi de control acces inteligent înglobate.

2. Software de control acces (figura 18b)- rulează pe un PC la care este conectat sistemul de control acces. Este utilizat la configurarea iniţială a sistemului şi administrarea ulterioară a utilizatorilor, gestionarea istoriei cu evenimentele de acces, permiţând generarea de rapoarte folosind diverse filtre de timp, de utilizatori, de grupuri de utilizatori, de uşi. Sofware-ul furnizează , de asemenea, baza de date primară pentru software-ul de pontaj.

a. b.

Fig. 18. Centrala control acces şi software-ul de control acces pe PC

3. Cititoare de cartele magnetice (figura 19a) - efectuează citirea cartelelor magnetice la trecerea acestora printr-o fantă a dispozitivului prin dreptul capului magnetic de citire; datorită

10

Page 11: ELECTRONICA SI ELECTROTEHNICA APLICATA CURS 10

contactului direct între cartelă şi capul de citire. Apare o uzură fizică, motiv pentru care producătorul garantează o durată de viaţă de câteva zeci de mii – sute de mii de treceri.

4. Cititoare de cartele de proximitate (figura 19b) - efectuează citirea cartelelor de proximitate la trecerea acestora prin dreptul cititorului, fără a fi nevoie de un contact direct. Distanţa de citire variază în funcţie de tipul de cititor şi de tipul de cartelă uzual, folosindu-se cititoare cu distanţa de citire 5 cm-10 cm, dar se poate ajunge şi la 60-70 cm.

a. b. cFig. 19. Tipuri de cititoare de cartele şi biometric

5. Cititoare biometrice (figura 19c) - sunt de mai multe tipuri: de scanare a amprentei degetului, a irisului, a palmei, facială şi a vocii, iar cele mai des întâlnite sunt cele de citire a amprentei degetului. Avantajul acestor sisteme biometrice este că, permanent, “cheia” se află la utilizator.

6. Carduri (cartele) - pot fi magnetice sau de proximitate (figura 20a) – sunt tipăribile sau nu, iar în cazul în care se tipăresc, pot fi utilizate şi ca ecuson sau legitimaţie de serviciu.

7. Tastaturi de acces (figura 20b) - sunt utilizate prin introducerea unui cod PIN care odată validat, va activa o ieşire de comandă a uşii, porţii, tunichetului sau barierei, după caz.

a. b. Fig. 20. Card (cartelă) acces şi tastatură acces

8. Butoane tip "cerere ieşire" (figura 21a) - sunt utile în situaţia în care nu interesează decât intrarea în zona securizată. Ele se instalează la ieşire, pentru comanda deblocării căii de acces.

9. Butoane de evacuare (figura 21b) - deblochează automat uşa sau uşile de pe traseul de evacuare personal.

10. Yale electromagnetice (figura 22a) - constituie cel mai ieftin mod de blocare a unei uşi sau aplicate, pentru diferite tipuri de uşi.

11. Electromagneţi (figura 22b) - sunt compuşi din două părţi: electromagnetul propriu-zis, care se montează pe tocul uşii şi o placă metalică amplasată pe uşă; alimentat cu energie electrică. Electromagnetul atrage placa metalică, blocând astfel uşa. La introducerea unui cod valid pe tastatură sau la trecerea unui card valid la cititor, se întrerupe alimentarea electromagnetului, permiţând astfel deschiderea uşii.

11

Page 12: ELECTRONICA SI ELECTROTEHNICA APLICATA CURS 10

a. b. Fig. 21. Buton tip „cerere ieşire” şi buton evacuare

a. b.Fig. 22. Yală electromagnetică şi electromagnet

12. Amortizoare uşi (figura 23a) - nu permit uşii să rămână deschisă datorită neatenţiei utilizatorilor.

13. Turnicheţi (figura 23b) - se pretează pentru căi de acces unde fluxul personalului este mare. Turnichetul permite accesul pe rând, fiecărei persoane, lucru care nu poate fi realizat folosind o uşă ca şi cale de acces, decit dacă se utilizează mijloace electronice suplimentare de detecţie a persoanelor. La stabilirea numărului de turnicheţi, se are în vedere dimensiunea fluxului de personal în perioadele de maxim, astfel încât să nu apară fenomenul de strangulare. Majoritatea turchineţilor sunt bidirecţionali, astfel încât să poată fi folosiţi atât la intrarea, cât şi la ieşirea din obiectiv. Pot fi dotaţi cu sisteme antipanică, astfel încât în caz de evacuare forţată a personalului, braţul orizontal al turchinetului să fie deblocat.

a. b.Fig. 23. a- Amortizoare şi b- turchineţi

Pentru securitatea accesului se pot utilizarea sisteme RFID, în special la controlul accesului în clădiri publice.

Sistemele de control electronic al accesului sunt utilizate pentru verificarea automată a autorizaţiilor de acces individuale în clădiri, imobile sau birouri. Există două feluri de sisteme electronice de acest tip: sisteme “online” şi sisteme “offline”.

12

Page 13: ELECTRONICA SI ELECTROTEHNICA APLICATA CURS 10

Sistemele online – tind să fie folosite acolo unde se face verificarea autorizaţiilor de acces ale persoanelor doar la câteva intrări (intrările principale la birouri şi locaţii comerciale). În acest tip de sistem, toate terminalele sunt conectate la un calculator central prin intermediul unei reţele.

Fig. 24. Exemple de identificare a unor persoane folosind tehnici RFID

Schema bloc a unui sistem de control a accesului este dată în figura 25. Calculatorul central rulează baza de date în care fiecărui terminal i se atribuie datele pentru autorizarea accesului la terminalul respectiv. Datele de autorizare sunt încărcate în terminale prin reţea şi salvate într-un tabel.

Fig. 25. Schema bloc a unui sistem de control al accesuluiSchimbarea autorizaţiei individuale de acces poate fi făcută direct de la calculatorul

central fără a avea cardul la dispoziţie. De exemplu, se poate elimina accesul neautorizat, în cazul

13

Page 14: ELECTRONICA SI ELECTROTEHNICA APLICATA CURS 10

pierderii cardurilor de acces. Cardurile de acces din sistemele online pot stoca doar un număr mic de date (număr unic de trecere).

Sistemele offline - sunt folosite în situaţiile când un număr mare de camere, la care au acces doar câţiva oameni, sunt echipate cu sisteme electronice de acces. Fiecare terminal salvează o listă cu cheile de identificare, pentru care accesul la acest terminal este autorizat. Nu există cuplare în reţea cu alte terminale sau cu un calculator central.

Informaţiile cu privire la camerele la care cardul de acces permite intrarea sunt stocate pe card sub forma unui tabel ce conţine cheile de identificare. Terminalul compară toate cheile de identificare stocate pe card cu acelea din lista lui şi permite accesul deîndată ce găseşte una la fel.

Transponderele pot fi montate în parbrizele maşinilor, în ecusoanele angajaţilor, în inelele de prindere a cheilor. Cititoarele pot fi montate în interiorul zidurilor, pe uşile de intrare şi de

ieşire, de-a lungul căilor de acces în locurile de parcare şi în garajele auto.

În figura 26 este ilustrată o aplicaţie simplă, de data aceasta pentru identificarea şi urmărirea persoanelor fără orice intervenţie manuală utilizând sistemul RFID SMARTPORTALTM.

Fig. 26. Identificarea persoanelor cu sistemul RFID Smart-Portal

Acesta este conceput să permită citirea automată a tag-urilor, (chiar dacă acestea sunt în orice poziţie sau orientare) când acestea sunt în zona activă a antenei cititorului. După cum se poate remarca în figură, antena cititorului este plasată în partea stângă şi partea dreaptă a zonei pe unde trec persoanele. Când una sau mai multe persoane trec prin această zonă, automat se realizează comunicaţia între tag-ul (aflat în posesia persoanei respective) şi cititor.

14