LA MULŢI ANI!

Maria Popa, Cornel Chira, Noah Popa,

Gabriela Gavris, Iosif Erdos,

Robert Dumitru, Lea Florian,

Gabriela Chirila, Andreea Price,

Adrian Bota, Linda Florian, Iulia Vese,

Aurel Chirla, Joshua Vaduva, Peti Fotea,

Madeline Ghiorgie, Daniel Satnic

MOTIVE DE RUGÃCIUNE

Pentru mãrturia Bisericii de pretutindeni

Pentru cei greu încercaţi prin boalã

Pentru cei bãtrâni şi cei în nevoie

Lista completã este în biroul Bisericii

Pentru impactul spiritual al misiunii Countryside

Pentru cei care nu mai sunt cu noi la închinare

Pentru sãnãtatea spiritualã a familiilor din bisericã

Pentru cei care s-au ridicat pentru botez

Partea noastră este să credem, și partea Lui este să lucreze după credința noastră și vom fi binecuvântați în felulîn care găsește El cu cale. Când vin îngrijorările nu trebuie să încercăm să le învingem prin propria putere. „Cine dintre voi chiar îngrijorându-de poate să adauge măcar un cot la înălțimea lui?” Mat 6:27. De aceea trebuie prin credință să privim la Domnul Isus care nu-i părăsește și nu-i uită pe copiii Lui. „Tot ce veți cere cu credință prin rugăciune veți primi” Mat 21:22. În cuvântul lui Dumnezeu avem exemple de urmat: Moise a strigat către Dumnezeu zicând: „Dumnezeule, Te rog vindecă-o!” Num 12:3 sau „Prietene, împrumută-mi trei pâini” Luca 11:5-10. Aceste rugăciuni exprimă în esența lor cereri concrete și ele au fost ascultate. Rugăciunea neâncetată și fierbinte va primi răspunsul lui Dumnezeu, căci El este credincios promisiunilor Lui. Să ne apropiem în credință deplină, cu încredere că Dumnezeu Tatăl nostru ne va asculta rugăciunile. Răspunsul poate fi într-un fel sau altul, dar va corespunde întotdeauna măreției și iubirii lui Dumnezeu. Sr. Eva Barac

Cleveland Romanian Baptist Church 581 E. Ridgewood Drive Seven Hills, OH, 44131 Tel: 216-642-3131

clevelandrbc@gmail.com www.clevelandrbc.org

“Pe deasupra tuturor acestor lucruri, luaţi

SCUTUL CREDINŢEI

cu care veţi putea stinge toate sãgeţile arzãtoare ale celui rãu.” Efeseni 6:16

IULIE E dimineaţă, ISUSE blând.

Spre Cer se-nalţă întâiu-mi gând!

Cu prima rază Te regăsesc...

Te ştiu de pază - şi-Ţi mulţumesc!

E dimineaţă, iubit ISUS!

Somnul mă-nvaţă să fiu supus.

Şi iar sub soare când mă trezesc,

Mă uit în zare - şi-Ţi mulţumesc!

Şi-odată-n viaţă mă voi trezi

Privind în faţă eterna zi...

Salvat prin Cruce, prin Har ceresc!...

ISUSE dulce... Îţi mulţumesc! Costache Ioanid

SCUTUL CREDINŢEI Din timpuri străvechi, scutul a fost considerat o armă foarte necesară pentru apărare. Scutul avea diferite mărimi, iar în timpul expansiunii Imperi-ului roman a ajuns până aproape de mărimea luptătorului. (În multe filme istorice am putut admira vestita falangă romană.) Astăzi, creștinul adevarat se află într-un conflict continu cu Satana și cu mulțimea duhurilor rele trimise de el pe tot pământul. Nu este vorba de un conflict fizic, cu toate că urmările pot avea și un aspect vizibil a ceea ce înseamnă lupta spirituală, dar biruința credinciosului a fost asigurată de către Hristos prin moartea Sa pe cruce. În raport cu credința fiecăruia scutul credinței poate fi de dimensiuni diferite. În Matei 17:20 ni se spune despre eficiența credinței în viața unui credincios. Dacă citim cu atenție Efeseni 6:16, înțelegem că scutul credinței nu doar deviază săgețile dușmanului, nu doar micșorează efectul lor dis-trugător, ci are puterea să stingă complet toate săgețile arzătoare ale celui rău. Uitându-ne fiecare la credința noastră, să ne gândim și la faptul că unei săgeți ca și astăzi unui glonte nu-i trebuie un loc prea mare pentru a pătrunde în corpul nostru și a distruge. O credință cu fisuri, o credință care lasă locuri goale, locuri descoperite, își va dovedi ineficiența în luptă. Atunci se va vedea ce am clădit; "cu fân, paie, trestie…(I Cor 3:12). Materialul din care ne-am confecționat scutul este și el de mare im-portanță. Săgețile Celui rău sunt aprinse, arzătoare iar un scut din lemn poate lua foc. Mulți înlocuiesc astăzi credința cu religia și vor să stea la adăpostul unei religii cât mai convenabile, cât mai permisive, mai liberale dar care să-i asigure că prin anumite modalități, vor ajunge în cer. Un astfel de scut poate lua foc oricând. Dumnezeu nu ne-a dat o religie cu un set de reguli mai mult sau mai puțin stricte, cu mai mulți sau mai puțini intermediari între noi și El. Dumnezeu vrea să vadă la noi CREDINȚĂ. În Efeseni 6:16 se menționează “pe deasupra tuturor acestora, luați scutul credinței”. Credința fiecăruia se vede - este pe deasupra celorlalte. Ea se vede din faptele noastre, din atitudinea noastră, din felul în care vorbim, din felul în care ne respectăm și împlinim Voia lui Dumnezeu în viața noastră. Uneori săgețile arzătoare ale celui rău ne năpădesc. Scutul credinței noastre este încercat prin foc; dar o credință încercată este mai puternică. Credința lui Avram a fost puternică deoarece era centrată în Dumnezeu. În Genesa 15:1 Dumnezeu îi spune lui Avraam : “Avraame, nu te teme, Eu sunt scutul tău”. Datorită credinței lui, însuși Dumnezeu a devenit scutul, pavăza și răsplata lui cea foarte mare. În lupta credinței, creștinul adevărat poate să facă față, să sufere încercări grele (II Tim 2:3), poate să sufere pentru Evanghelie (Mat 5:10-12),

LUAŢI SCUTUL CREDINȚEI „Domnul este tăria mea și scutul meu, în El mi se încrede inima și sunt ajutat” Ps. 28:7. În lupta spirituală pe care trebuie să o ducem, Dumnezeu ne-a dăruit o armură spirituală oferindu-ne posibilitatea de a ne îmbrăca cu ea, de a ne împotrivi, de a rămâne în picioare și de a ieși biruitori. Cu această încredințare vom putea întâmpina diferite evenimente din viața noastră. Ce motiv de mulțumire pentru noi! Toată viața am fost întăriți să rămânem în picioare și am fost scutiți de căderi. „Întăriți-vă în Domnul, îmbrăcați-vă cu toată armătura lui Dumnezeu... luați scutul credinței” Dumnezeu promite un lucru celor care se încred în El: PUTERE! „Cei ce se încred în Domnul își înnoiesc puterea” Isaia 40:31. Să stăm în rugăciune înaintea lui Dumnezeu și vom simți prezențaLui și siguranța că puterea ne va fi înnoită. „Da, suflete, încrede-te în Dumnezeu căci de la El îmi vine nădejdea” Ps. 62:5 Trebuie să ne încredem pe deplin în Dumnezeu știind că „...toate lucrurile lucrează împreună spre binele celor ce se încred în El, adică a celor care sunt chemați după planul Său” Rom 8:28. „Încrede-te în Domnul și fă binele, locuiește în țară și umblă în credincioșie” Ps. 37:3. A crede și a lucra sunt două lucruri care merg împreună. Trebuie mai întâi să avem credință și apoi credința noastră trebuie să lucreze. Credința noastră ne îndeamnă să ne ridicăm și să lucrăm, în nădejdea că Dumnezeu va lucra în noi și pentru noi și vom rămâne în țara în care locuim, unde Dumnezeu ne-a dat un loc și un nume. continuare

dar este chemat să poarte războiul, să biruiască (Rom 8:37), să facă orice duh, orice gând rob ascultării de Hristos (II Cor 10:5). Războiul credinței se poartă la nivel de individ, de familie, de biserică, de societate. Fiind un război spiritual, în luptă sunt înrolați de la cei mai tineri până la cei mai în vârstă. Pentru cei slabi este de ajuns o singură săgeată ca să cadă răpuși în luptă… Să ne întărim în credința cea adevărată, care ne apropie mai mult de Dumnezeu, care ne face să trăim în Hristos, credința care poate fi scutul care ne înfășoară, ne apără de săgețile arzătoare și ne dă biruință. Pentru ca, credința mea și a ta să devină pentru mine și pentru tine un scut, ea trebuie să fie: -centrată în Dumnezeu (I Pet 1:21) -vie (practică) să aibă fapte (Iacov2:17) -neprefăcută (II Tim 1:5) -în continuă creștere (II Tes 1:3) -păstrată într-un cuget curat (I Tim 1:19) Fie ca aceste însușiri să ne caracterizeze pe fiecare dintre noi.

Fr. Alex Ghiorghie