Profetiile se autoimplinesc

Un faimos experiment a aratat puterea nebanuita a profetiilor. Intr-o scoala elementara, cercetatorii au ales aleatoriu cativa copii si le-au comunicat profesorilor acestora ca respectivii copii au un IQ mult peste medie, deci sa se astepte numai la lucruri grozave de la ei. Dupa numai un an performantele scolare ale copiilor prezentati drept mici genii s-au imbunatatit uimitor de mult, acestia fiind acum cei mai buni copii din scoala.

De ce s-a intamplat asta? Profesorul Robert Rosenthal explica: atunci cand li s-a comunicat faptul ca unii copii sunt mai buni decat altii, prin comportamentul lor profesorii au facilitat reusitele copiilor respectivi. Probabil ca le-au acordat mai multa atentie, i-au incurajat mai mult si prin semnale constiente sau inconstiente le-au transmis mesajul ca au incredere in potentialul lor, ca sunt facuti pentru succes.

Ideea e ca acesti elevi s-au descurcat mai bine doar pentru ca asta se astepta de la ei. Efectul Pygmalion e atat de puternic pentru ca nu presupune doar laude ocazionate de un eveniment de succes. Secretul sau sta in atmosfera generala de incredere in potentialul unei persoane, in miile de moduri subtile prin care o transmitem.

Lipim etichete

Atunci cand invatam ceva nou, prima noastra reactie este de asociere – incercam sa vedem cu ce anume seamana informatia noua din ceea ce stim deja. Practic, ii lipim o eticheta ca sa o recunoastem ulterior si sa o accesam mai usor. E normal sa lipesti etichete, e o parte a procesului de socializare, de cunoastere a lumii care ne inconjoara.

La fel facem si cu omuletii din jurul nostru: ii etichetam in functie de ce impresie ne fac. Cand ne plac, ei simt asta si fac numai lucruri bune. Iar noi inchidem cercul si concluzionam ca sunt tare buni. Atunci cand nu ne plac, suntem ostili si inchisi iar asta se simte. Ei se vor comporta in consecinta si ne vor intari parerea initiala.

Efectul Pygmalion asta inseamna: lipirea unei etichete pe care celalalt o internalizeaza. Indeplineste profetia si devine pe atat de bun pe cat se asteapta de la el. Elevii de la care se asteapta o performanta exceptionala o vor avea iar intr-o echipa membrii vor avea exact rezultatele pe care liderul sau managerul le asteapta.

Cum aplici

Efectul Pygmalion este folosit foarte mult ca metoda de management. Ai o echipa sau doar un subordonat. Crezi in ei, le arati asta si le-o spui.

Cand au un succes, le spui ca tu te asteptai la asa ceva. Pe un ton natural, pentru ca ei sa nu perceapa cuvintele tale drept manipulare, presiune sau conditionare (probabil ai mai auzit genul de exprimare “si stim ca X o sa faca o treaba buna”, prin care se pune pe umerii bietului X o piatra mare-mare).

De fapt, poate ca esti doar pe o pozitie executiva. Chiar si asa poti folosi Efectul Pygmalion, crezand in bunele intentii si in abilitatile deja demonstrate sau pe cale de a se dezvolta ale colegilor tai. Pana si tu ajungi sa crezi ceva daca il auzi repetat de suficiente ori. Si mai ales cand il simti. De ce altii nu ar functiona pe acelasi principiu?

Unele echipe sunt mai mici si mai dragi: fratele sau sora ta, iubitul sau iubita ta, familia, grupul de prieteni. Datorita apropierii mai mari, intimitatii, timpului mai indelungat petrecut impreuna, Efectul Pygmalion are mediul perfect pentru a se face simtit. Pentru ca si parerile tale conteaza mult mai mult aici. Asa ca incurajeaza, lauda gesturile frumoase si crede in ei din tot sufletul. Asta se va vedea.

Ati auzit oameni care zic: “nu am invatat bine franceza, pentru ca profa era naspa” sau “nu am facut Arte Plastice pentru ca ai mei voiau sa merg la Medicina” sau “nu pot sa ma vopsesc blonda, iubitul meu nu are o parere prea buna despre blonde” si altele de acest gen?

De ce nu suntem cu totii independenti in gandire si actiuni, asa cum ne dorim? De ce nu facem mereu cum ne taie capul? Unul dintre motive este acela ca nu traim singuri, iar prezenta celorlalti determina schimbari si schimburi (reciproce) de crezuri, aspiratii si valori.

Oricat am fi de non-conformisti, exista oameni de a caror parere ne pasa si ale caror gusturi am fi dispusi sa le satisfacem. Pana la urma, “toti suntem înclinati sa credem ceea ce lumea crede despre noi"(G. Eliot).

Avantaj sau dezavantaj? Ca de obicei, situatia nu se poate zugravi doar in alb si negru, dar ii putem localiza cu aproximatie polii. Cand ochiul critic al celorlalti se inchide, cresc sansele de a repeta comportamente social indezirabile. Fara anumite legi nescrise nu ne-am putea adapta la societatea in care traim. Acesta este polul pozitiv.

Datorita privirii critice mereu atintita asupra noastra, ne simtim presati sa fim la nivelul standardelor impuse, incepand de la unghii curate pana la perceptele morale. Acesta ar fi polul negativ. Insa mai exista o zona intermediara in care avantajele se pot transforma in dezavantaje daca nu le cunoastem si nu le folosim in modul potrivit.

Asteptarile ne fac sa devenim o persoana sau alta. Conteaza ce asteptam noi de la propria persoana, dar conteaza mult si drumul pe care ne imping ceilalti. Asteptarile depind in mare masura de prejudecati si de informatiile pe care le posedam inainte de a cunoaste efectiv persoana din fata noastra : desre sex, varsta, religie, mediul familial, statut social, note si diploma,locul de munca, etc…Acestea sunt amanuntele, cautati esentialul.

Un experiment scolar din anul 1968 a adus in atentia lumii ceea ce se numeste Efectul Pygmalion, care pe scurt, se refera la faptul ca potentialul elevilor se dezvolta in principal ca reactie “la asteptarile profesorilor si la modul în care aceste asteptari le sunt transmise”(B. Surdea). Concret, daca anumiti elevi sunt tratati favorabil, crezand in performanta lor, aceasta atitudine ii ajuta sa atinga succesul, in timp ce, pentru aceia

priviti cu neincredere, performanta este mult mai grea sau chiar imposibila. Ca sa ilustram tot prin extreme, ganditi-va la un copil crescut intr-o familie de intelectuali, antrenat pentru succes si la unul care a avut ghinionul sa fie educat intr-o institutie pentru copii orfani.

Efectul Pygmalion, cunoscut si sub denumirea de “puterea asteptarilor”, poate fi schematizat dupa cum urmeaza:

•    Orice supervizor are asteptari de la oamenii care lucreaza pentru el.

•    Supervizorii comunica aceste asteptari in mod constient sau inconstient.

•    Oamenii intuiesc, sau citesc in mod constient sau inconstient, aceste asteptari pe care le au supervizorii de la ei.

•    Performanta oamenilor este direct legata de asteptarile pe care le percep din partea supervizorilor.

Mai puternic decat efectul Pygmalion este efectul Galatea, care este un factor obligatoriu in performanta angajatilor. Managerul care poate determina angajatii sa creada in ei insisi si in eficienta lor reuseste sa construiasca calea cea mai puternica spre imbunatatirea performantei.

Aplicata la efectul Galatea, “profetia de auto-implinire” inseamna ca parerea individului despre abilitatea sa si asteptarile personale cu privire la performanta definesc, in mare parte, performanta de care da dovada. Daca un angajat crede ca poate avea succes, are mari sanse sa reuseasca. In consecinta, orice actiuni pe care le poate intreprinde supervizorul, actiuni care cresc stima de sine a angajatului, vor imbunatati performanta acestuia.

Acest concept nu trebuie simplificat in exces, exista multi alti factori care contribuie la nivelul de performanta al angajatului, inclusiv cultura organizationala, experienta de viata, educatia, sprijinul din partea familiei si relatiile cu colegii. Totusi, supervizarea pozitiva este unul dintre factorii-cheie care fidelizeaza angajatii buni.

Exista moduri prin care poti incuraja angajatii sa aiba asteptari pozitive si puternice de la propria persoana.

•    Ofera posibilitati angajatului sa experimenteze sarcini din ce in ce mai provocatoare. Asigura-te ca acesta are succes la fiecare nivel inainte de a merge mai departe.

•    Incurajeaza angajatul sa participe la proiecte cu potential, care aduc o imbunatatire continua la locul de munca.

•    Asigura coaching intre patru ochi. Acest tip de coaching ar trebui sa puna accentul pe ceea ce angajatul face bine, in loc sa se concentreze pe slabiciunile acestuia.

•    Asigura posibilitati de dezvoltare care reflecta interesele angajatului.

•    Atribuie unui angajat cu experienta sarcina de a deveni mentorul celui mai tanar si in dezvoltare.

•    Mentine interactiuni frecvente, pozitive si verbale cu angajatul si comunica-i in mod consistent increderea pe care o ai in capacitatea sa de a-si face treaba. Mentine feedback-ul pozitiv si util, atunci cand este posibil.

•    Asigura-te ca angajatul primeste mesaje consistente de la personalul supervizor. Modul in care vorbesti altora despre angajatii tai le modeleaza puternic opiniile.

•    Exprima-ti devotamentul sincer fara de succesul si dezvoltarea angajatului.

Cultiva pozitivitatea asteptarilor proprii ale angajatului, pentru a asigura o performanta profesionala puternica, productiva, imbuntatatita si reusita.