educatia la poporul ales

8/18/2019 Educatia La Poporul Ales

1/20


2/20

Educa]ia la poporul ales 5

Cuprins

Cuvânt înainte (Pr. prof. dr. Petre SEMEN) ...............................................11Introducere ......................................................................................................17 I. Educa ţie şi instruire în Orientul Apropiat Antic .................................31

A. Educaţiaşi instruirea în Egiptul Antic ..............................................341. Civilizaţia Egiptului – repere istoriceşi clarificări terminologice ..342. Zeii – stăpâni ai cunoaşteriişi „pedagogi” ai faraonului ...........463. Factorii determinanţi ai dezvoltării: ereditatea, mediul, educaţia .... 504. Cadrul instituţionalizat al educaţiei egiptene ..............................55

a. Educaţia fiului de faraon.............................................................55b. Educaţia în familie ......................................................................57c. Educaţia înşcoala egipteană ......................................................64

c.1. Elevul egiptean ....................................................................64c.2. Instruirea adulţilor ..............................................................73c.3. Educaţia străinilor ...............................................................80c.4. Predarea ca profesie. Statutul social al profesorului ......84c.5. Caracteristici ale relaţiei profesor-discipol ......................89

d. EvoluţiaŞcolii ..............................................................................91d.1. Tipurile deşcolişi localizarea lor .....................................91d.2. Arhive, biblioteci ................................................................98d.3. Instrumenteşi suporturi de scris ......................................98

e. Conţinuturileşi obiectivele educaţiei egiptene .......................99e.1. „Învăţă turile”şi „manualele” ............................................99e.2. Scrisulşi cititul ..................................................................105e.3. Discipline de studiu ..........................................................107e.4. Impactul culturilor altor popoare asupra conţinuturilorşi obiectivelor educaţiei în Egipt ............................................110e.5. Educaţia morală .................................................................112e.6. Coerciţia ..............................................................................115

5. Concluzii preliminare: Pregătirea pentru viaţa de după moarte –concretizarea unei educaţii superioare ...........................................117

B. Educaţiaşi instruirea în Mesopotamia ............................................1181. Dovezi arheologice privind activitateaşcolară ..........................1212. Elevul în Sumer ..............................................................................1223. Personalulşcolar. Profesorul ........................................................1254.Şcoala ...............................................................................................1275. Curriculumulşcolar sumerian .....................................................1326. Conţinuturile educaţiei mesopotamiene .....................................135


3/20

Diac. dr. C\t\lin Vatamanu6

II. Delimitări lingvistice privind actul educa ţiei învocabularul ebraic .......................................................................................140 1. dm;l' (lamad) ...........................................................................................1422. [d;y" (iadah) .............................................................................................1473. !yBi i (bin) ..................................................................................................1524. rs;y" (iasar ) ..............................................................................................1565. hr'y" (iarah) .............................................................................................1586. lk;f' (sakal) ............................................................................................1607. @l;a' (alaf ) ...............................................................................................1618. !n:v' ([anan) .............................................................................................1629. rh;z" (zahar ) .............................................................................................16310. ~k;x' (chacam) .......................................................................................16311. rb;D' (davar ) ..........................................................................................16612. #yli (liţ) ................................................................................................168

III. Pedagogia divină – posibil arhetip al educa ţiei. Fiul,între Tatăl cerescşi tatăl pământesc .........................................................170

A. Delimitări lingvisticeşi variante de traducere ale ebraicului ba' ..... 173B. Pedagogia divină ca expresie a relaţiei „tată”-„fiu” ......................176

1. Dumnezeu prezentat ca „tată” în Vechiul Orient ......................1762. Jahwe ca ba' în textele Vechiului Testament ..............................179

a. Grija lui Dumnezeu pentru om prezentată intuitiv prinprisma relaţiei „tată”-„fiu” ..........................................................179b. Jahwe ca „Tată” al regilor davidici .........................................198c. Jahwe ca „Tată” al lui Israel/Israel ca „fiu” al lui Jahwe ....206

3. Conţinuturile pedagogiei divine ..................................................216a. Moise – mijlocitor al Torei lui Jahwe ......................................217b. hw"hy> rs"Wm. Învă]ătura-pedeapsă a lui Dumnezeu .................222

IV. Cadrul institu ţionalizat al educa ţiei vechi israelite........................225 A. Etapele vârstei omului după cronologia veterotestamentară ......227

1. Stadiile vieţii omului în principalele culturi ale OrientuluiApropiat Antic (egipteană, mesopotamiană şi israelită) ..............2282. Termenii ebraici care definesc diferitele etape de vârstă ..........236

3. „Împlinirea” omului în Dumnezeu .............................................244B. Educaţia în familie ..............................................................................2461. Copilul ca sens al familiei .............................................................2462. Responsabilii educării în familie ..................................................253

a. Texte fundamentale privind tema ..........................................253b. Rolul mameişi al tatălui în educarea copiilor ......................256c. Rolul pedagogic al doicii în familia israelită nobilă .............264

3. „Cateheza” în familia Vechiului Testament(sistemul de predare întrebare-răspuns) .........................................266


4/20


4. Conţinutul educaţiei în familie .....................................................2735. Metode educative folosite în cadrul familiei ..............................283a. Memorareaşi redarea învăţă turii ...........................................283b. Prezentarea comparativă şi simbolică ....................................286c. Pedeapsa (rs'Wm) ..........................................................................287d. Dragostea părinţilor faţă de copii ...........................................289

6. Concluzii preliminare ....................................................................293C. Educaţia religioasă şi rolul cultic al copilului la locurile sfinte ...295

1. Educaţia religioasă instituţionalizată, în afara spa]iuluiTemplului din Ierusalim ...................................................................295

a. Rolul pedagogic al sărbătorilorşi pelerinajelor ....................295b. ~yrI['n> – slujitori ai lui Jahwe în vechiul Israel ........................301Concluzii preliminare ...................................................................315

2. Instruirea viitorilor funcţionari cultici după construirea Templului din Ierusalim ...............................................316

D. Instruireşi educaţie în „[coala” israelită ........................................3211. Evoluţia educaţiei de la cadrul restrâns al familieişial cultului la cadrul lărgit instituţionalizat .....................................3212. Dovezi arheologiceşi epigrafice pentru existenţa şcolii în perioada preexilică ........................................................................3233.Şcoala israelită. Mărturii scripturistice în sprijinul existenţeişievoluţiei educaţiei instituţionalizate la poporul ales ....................339

4. Pregătirea specific

ă ........................................................................347a.Şcolile profetice ..........................................................................349

b. „Şcoli” pentru formarea de funcţionari .................................350c.Şcolile pentru tinerele femei ....................................................352d. Educarea israeliţilor în exilul babilonic .................................353

5. Rela]ia profesor/învăţă tor – elev/discipol .................................354a. Preoţi şi leviţi .............................................................................357b. rpeso/ ~yrI +p.so ...................................................................................360 c. Alţi funcţionari ..........................................................................364

6. Conţinuturile educaţiei instituţionalizate ...................................3667. Metodele instructiv-educative ......................................................372Concluzii preliminare ........................................................................376

V. Educa ţia evreiască în şcolile primelor două secole aleerei noastre şi implica ţiile ei asupra genera ţiilor următoare ..............378

A. Sistemul rabinic de educaţie .............................................................3841. Marile centre de studiu rabinic: Jabneh, Lyddaşi Bnei Brak ...384

a. „Academia” de la Jabneh .........................................................384b. Centrul de studii iudaice din Lydda (Lod) ...........................392c.Bet midra[-ul din Bnei Brakşi personalitatea luiRabbi Aqiba ....................................................................................397


5/20


2. Susţinerea idealului educaţional prin exegeza rabinică ...........403B. Principiile procesului de popularizare a Torah ..............................4081. Iniţierea timpurieşi progresivă a copilului ................................4082. Caracterul democratic al educaţiei ..............................................4103. StudiuTorei şi împlinireamitzvot – forme de educaţiepermanentă .........................................................................................4124. Accesibilitatea la educaţie prin intermediul instituţiilorcomunităţii ..........................................................................................4145. Caracterul revelat alTorah şi mitzvot ...........................................416

C. Sistemul de educaţie elementară evreiască .....................................4171. Copilul – beneficiar al educaţiei în familieşi în comunitate ....417

a. Educaţia băieţilor ......................................................................419b. Educaţia fetelor .........................................................................423c. Relaţia părinţi-copii în perioada talmudică ...........................426

2. De la casa părintească, la „casa de studiu”. Origineaşidezvoltareaşcolii elementare ...........................................................4283. Caracteristicileşcolii în perioada tannaitică ...............................4414. Elevul ...............................................................................................4445. Profesorul ........................................................................................4476. Curriculum de instruire ................................................................4577. Metodele de instruire .....................................................................465Concluzii preliminare ........................................................................470

VI. Valen ţele educa ţiei Vechiului Testament. Paralelă între educa ţiaVechiului Testament şi educa ţia contemporană ...................................473A. Tradiţieşi modernitate în educaţia religioasă ................................476B. Paralelă între educaţia biblică şi cea contemporană ......................480

a. Educaţia religioasă în cadrul familiei ..........................................484a.1. Activităţile care caracterizează educaţia religioasă în familie .........................................................................................486a.2. Activităţile fizice în cadrul gospodăriei ..............................491a.3. Pedeapsa fizică .......................................................................495

b. Educarea copilului în cadrul l\caşului de cult ...........................498b.1. Activităţile care caracterizează educaţia religioasă în cadrul l\caşului de cult ............................................................498b.2. Metode concrete de implicare a copiilor înactivităţile religioase .....................................................................500b.3. Rolul pedagogic al participării la sărbătorişi pelerinaje ...... 502

c. Educaţia religioasă în [coală .........................................................503c.1. Credinţa religioasă, exprimată prin învăţă tura Bisericii,trebuie să rămână materie de studiu în învăţământulinstituţionalizat ..............................................................................504


6/20


c.2. Metode de însuşire a învăţă turii de credinţă ......................504c.3. Rolul valorilor religioase în procesul educativ-instructiv .... 506d. Rolul educaţiei religioase în contextul academicşi celsociocultural european ......................................................................507

d.1. Interdisciplinaritatea în învăţământul teologic .................507d.2. Secularizarea – un pericol pentru păstrareaidentităţii religioase? .....................................................................509d.3. Educaţia religioasă în contextul interculturalşiinterconfesional european ............................................................511

Concluzii preliminare ........................................................................513Concluzii generale

.......................................................................................514Bibliografie generală ..................................................................................520Anexe .............................................................................................................543


7/20

Introducere

Cercetătorii Vechiului Testament au abordat arareori problematicaeducaţiei în Vechiul Israel, întrucât orice studiu se complică atuncicând intră în discuţie existenţa şcolilor, apariţiaşi dezvoltarea lor.

La fel de incerte sunt informaţiile privind curriculumulşcolar,precumşi posibila dependenţă dintre anumite texte bibliceşi învă-ţarea predată în acesteşcoli. Până de curând, toate aceste dificul-tăţi în cercetarea temei auţinut la distanţă atenţia exegeţilorşi aistoricilor Vechiului Testament, iar cei care „au îndrăznit” să oabordeze au căzut fie în imprecizie, fie în contradictoriu. Reactu-alizarea problematicii educaţiei israelite trebuie privită însă acumca o necesitate, întrucât diversele descoperiri epigrafice recente,cercetarea arheologică şi exegeza critico-istorică a textelor biblicecontribuie la conturarea unei noi imagini asupra procesului edu-cativ în Vechiul Israel.În condiţiile în care multe inscripţii paleo-ebraice pot fi iden-tificate ca exerciţii şcolare, textele biblice sau extrabiblice care facreferire sau simple aluzii la un proces educativ în epoca monar-hică, în special, trebuie reconsiderate. Problematica educaţiei înIsrael nu poate fi izolată de cea a existenţei unor instituţii similare în alteţări ale Orientului Vechi Apropiat, context care ar puteaaduce clarificări asupra condiţiilor concrete de transmitere a cul-turii scrise în Vechiul Testament, a funcţiei de bază a textelorbibliceşi a formarii canonului Scripturii ebraice, adică a acceptăriioficiale a textelor canonice.

Elaborarea subiectului, importan ţa, scopul şi motiva ţia luiEducaţia la poporul ales a fost prezentată ca teză de doctorat în

iunie 2010, în cadrul Facultă]ii de Teologie Ortodoxă „DumitruStăniloae” a Universită]ii „Alexandru Ioan Cuza” din Ia[i. Lucrareade fa]ă, care abordează un domeniu teologic biblic pe cât de actual


8/20


şi important, pe atât de delicatşi sensibil pentru societatea modernă,a fost realizată sub coordonarea [tiin]ifică a Pr. Prof. Dr. Petre Semen,fost decan al Facultă]ii de Teologie din Ia[i, un foarte cunoscutspecialist al limbii ebraice biblice, al Teologiei [i Istoriei VechiuluiTestament, autor al multor articole, studii [i căr]i de o valoare in-contestabilă pentru Teologia Biblică românească. Părintelui profesorPetre Semen îi datorez debutul cu responsabilitate în studiul rigurosal textului biblic, mai întâi în cadrul Studiilor aprofundate deTeologie Biblică desfă[urate în Facultatea de Teologie ie[eană [iapoi în cadrul studiilor doctorale, constan]a, ascensiunea [i deve-nirea mea academică. În rela]ia profesor-doctorand, coordonareacercetării tematicii educa]iei biblice nu a însemnat doar acribia[tiin]ifică pentru o cât mai bună abordare a con]inuturilor [ipentru forma viitoarei lucrări de doctorat, ci [i experien]a unuimodel de juste]e, de exactitate în informa]ii [i de claritate înargumentare, un model de profesor, de pedagog, în sens general,pentru spa]iul academic.

De asemenea, o contribu]ie importantă pentru delimitarea [iabordarea tezelor acestei tematici a avut-o coordonarea, în perioada2005-2007, în timpul stagiului de cercetare efectuat în cadrul Martin-Luther- Universität Halle/Wittenberg [i Institut für BibelwissenschaftenHalle (Germania), din partea Prof. dr. Ernst-Joachim Waschke.Domnia sa, profesor de Vechiul Testament [i pre[edinte al StiftungLeucorea din Wittenberg, fost prorector al Universită]ii din Halle(2000-2003), este un foarte bun cunoscător al realită]ilor vetero-testamentare [i al culturii ebraice, volumele sale de autor fiind dereferin]ă pentru abordarea academică a temelor biblice în limbagermană. Cercetarea s-a desfă[urat în conformitate cu proiectulprezentat [i evaluat de Diakonisches Werk der EKD, pentru caream primit finan]area, în colaborare cu echipa de cercetare a Institutfür Bibelwissenschaften Halle, profesori ai Facultă]ii de Teologiedin Halle [i membri ai Graduate School Asia and Africa in WorldReference Systems Martin- Luther- Universität Halle/Wittenberg,din care organiza]ie fac parte din 2006. Rezultatele cercetării aufost prezentate la finalul grantului, în 2007, ca Abschlussvortrag,„Erziehung und Bildung im Alten Israel”, în cadrul Institut fürBibelwissenschaften Halle.


9/20


Recuno[tin]a mea se îndreaptă, în egală măsură, spre PreafericitulPărinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, care mi-aarătat grija sa părintească prin binecuvântarea pentru studiile înGermania [i participarea, ca delegat al Patriarhiei Române, la maimulte întâlniri de dialog ecumenic în ]ară [i în străinătate. Deasemenea, adresez mul]umiri Înaltpreasfin]itului Părinte Teofan,Mitropolitul Moldovei [i Bucovinei, cu binecuvântarea căruia estepublicată această lucrare.

Valenţeleşi obiectivele educaţiei religioase veterotestamentaresunt la fel de actuale astăzi, precum atunci, în perioada sfinţilorscriitori. În contextul unei societăţi secularizateşi globalizate,apelul la fundamentele religioaseşi păstrarea identităţii de cre-dinţă constituie o responsabilitate pentru fiecare în parteşi pentruBiserică, în general. Astăzi, parcă mai mult ca oricând, îndemnuldivin „Ascultă…!”, „Ia aminte…!”, darşi glasul ameninţătorşi deavertizare al profeţilor trebuie să găsească un răspuns în societateacivilă, începând cu tinerii. Atenţionările rabinice referitoare lafaptul că neglijarea, nepăsarea, uitarea legii sfinte înseamnă ruina-rea societăţii nu mai sunt de mult, din păcate, simple avertismentelivreşti, care răsună, fără consecinţe, în societatea contemporană, întrucât efectele schimbării axiologiei oamenilor sunt deja evidente.De aceea, este necesară o reevaluare a problematicii educaţionaleşi din perspectivă biblică, pentru că valorile educative veterotesta-mentare, ale responsabilităţilor faţă de Dumnezeu, faţă de sine,faţă de familieşi faţă de comunitate, rămân de referinţă pentruevoluţia spirituală a omului.

Actualitateaşi noutateaştiinţifică a cercetării constă, în primulrând, în faptul că subiectul instruiriişi educaţiei la poporul aleseste insuficient explorat în literatura de specialitate, darşi înnecesitatea de a oferi o paradigmă a ceea ce a însemnat textulrevelat pentru israeliţi. Noutatea tratării temei stă şi în faptul că reevaluează problematica educaţională biblică prin prisma uneiviziuni moderne, construite pe abordarea trans-, inter-şi pluridis-ciplinară, interpretările propunând un model integrat de analiză adomeniului în chestiune. Cele mai multe subiecte cercetateşi pre-zentate în lucrarea de faţă sunt de totală noutate pentru cercetareabiblică românească.


10/20


Prin tematica anunţată în titlu, lucrarea de faţă caută să tre-zească interesul teologilor, ebraiştilor, lingviştilor, pedagogilor,istoricilorşi altor oameni dedicaţi studiului religieişi culturiiiudaice asupra rolului pe care educaţia religioasă [i cea laică l-a jucat în societatea veterotestamentară, în ciuda dificultăţilor deordin politic.

Obiectivul fundamental al lucrării îl constituie stabilireaşidescrierea principiilor educaţiei evreieşti din Israelul biblic. Calimită superioară istorică a fost luat evenimentul revoltei lui BarKochba. Catastrofa na]ională care a urmat revoltei lui Bar Kochba(132-135 d.Hr.) a depăşit, în aspectele sale fizice, chiarşi marearevoltă iudaică din anii 66-70 d.Hr., iar după această lovitură Palestinabiblică nu s-a recuperat pe deplin niciodată.

Cuprinsul cercet ăriiDemersul investigativ debutează cu studiul fenomenului edu-

caţional la popoarele Orientului Apropiat Antic, fiind analizateaspectele instructiv-educative din societăţile egipteană şi meso-potamiană. Delimitarea lingvistică privind actul educaţiei în litera-tura ebraică are rolul de o înlătura de la început orice neclaritatede fond privind interpretarea textului sacruşi constituie unfundament teoreticşi metodologic solid pentru înţelegerea maicuprinzătoareşi mai nuanţată a diferitelor aspecte educaţionale, încontextul societăţii orientale antice. Acest demers oferă educaţieiveterotestamentare un cadru lingvistic, conceptualşi metodologic,care nu este suficient de bine conturat în prezent în literatura despecialitate.

De facto, lucrarea este divizată în patru părţi: prima parte esteo prezentare a sensurilor teologice ale pedagogiei divine, a douaparte prezintă educaţia instituţionalizată (în familie, în comunitateşi înşcoală), a treia parte face referire la scrierile talmudiceşi lacalitatea acestora de martor istoric al unui proces instructiv-educativinstitu]ionalizat, iar cea din urmă parte este o abordare modernă aproblematicii educaţiei, concentrată pe identificarea valorilor comuneeducaţiei veterotestamentareşi celei religioase de astăzi. Obiectivullucrării este, aşadar, de a oferi o viziune integratoare asupra subiec-tului educaţiei veterotestamentare.


11/20


Concret, lucrarea de doctoratEducaţia la poporul ales secompune din următoarele capitole:I. Educa ţ ie şi instruire în Orientul Apropiat Antic , capitol care

abordează aspecte de educa]ie [i instruire ale sistemelor egipteanşi sumerian, reconstituie contextul sociocultural în care a apărutşis-a dezvoltat cadrul instituţionalizat al educaţiei evreieşti, cunoscutfiind faptul că marile culturi ale Antichităţii şi-au pus amprentaasupra dezvoltării intelectuale a poporului Israel.

II. Delimit ă ri lingvistice privind actul educa ţ iei în vocabu-larul ebraic este o abordare filologică a termenilor ce caracteri-zează actul instructiv-educativ în Israelul biblic.

III. Pedagogia divin ă – posibil arhetip al educa ţ iei. Fiul, întreTat ă l ceresc şi tat ă l pă mântesc a plecat de la premisa că ideeaexistenţei unei zeităţi creatoare a omuluişi, mai apoi, pedagogşi îndrumător al acestuia este cunoscută civilizaţiilor Orientului ApropiatAntic. În cultura iudaică, Jahwe este înţeles ca „Tată” al regilordavidici, al întregului popor sau al anumitor categorii de persoane.„Paternitatea” cuprinde în sine nu doar ideea de creaţie, cişi ceade ocrotire, sprijin, îndrumare, conducere. Astfel, ideea „paternităţii”este strâns legată de cea a „pedagogiei”.

IV. Cadrul institu ţ ionalizat al educa ţ iei vechi israelite este celmai amplu capitol al lucrării. Plecând de la realizarea unei necesareetapizări a vieţii omului, conform cronologiei veterotestamentare, în acest capitol este abordată evoluţia procesului educativ în celetrei instituţii fundamentale ale societăţii veterotestamentare: înfamilie, în cadrul locurilor de cultşi în „şcoală”. Prin intermediulexegezei textului ebraic, vom reliefa rolul copilului în familie, cineerau persoanele responsabile de educarea acestuia, care sunt conţi-nuturile pedagogice ale „catehezei” veterotestamentare [i metodeleeducative folosite de părinţi. În ceea ce priveşte educaţia religioasă şi rolul cultic al copilului la locurile sfinte vom arăta că peleri-najele la sanctuarele vechi sau la Templuşi participarea la actelede cult în zilele de sărbătoare erau pentru tinerii lui Israel noiocazii de catehizare. De asemenea, analizându-se etimologic sen-surile cuvântuluir[; n:, ne dorim a dovedi că starea de inocenţă sufletească şi de castitate trupească a copiilor era considerată potrivită slujirii lui Jahwe. Subcapitolul „Instruireaşi educaţia înşcoala


12/20


israelită” debutează cu dovezile arheologiceşi epigrafice pentruexistenţa „şcolii” în perioada preexilică. Cercetarea continuă cureliefarea diferitelor caracteristici aleşcolilor, ale profesorilorşielevilorşi a relaţiei dintre aceştia, conţinuturile educaţiei institu-ţionalizate [i metodele instructiv-educative.

V. Educa ţ ia evreiasc ă în şcolile primelor dou ă secole ale ereinoastre şi implica ţ iile ei asupra genera ţ iilor urm ă toare puneaccent, prin intermediul textelor talmudice, pe importanţa cu totuldeosebită pe care rabinii evrei au acordat-o educaţiei, în specialcelei religioase,şi justifică de ce educaţia a devenit pentru poporulevreu un mod de viaţă.

VI. Valen ţ ele educa ţ iei Vechiului Testament. Paralel ă întreeduca ţ ia Vechiului Testament şi educa ţ ia contemporan ă este uncapitol de actualitate, întrucât abordează aspecte contemporane depedagogie, în paralel cu anumite aspecte practice ale educaţieiisraelite. Demersul urmăre[te a arăta că educaţia modernă sebazează pe principiile educaţiei tradiţionaleşi că disponibilitateapentru o cunoaştere a învăţământului tradiţional este benefică pentru educaţia contemporană, fiind un prim pas spre un dialogal culturilor.

Celeşase capitole ale lucrării sunt încadrate de o introducere,concluziişi anexe.

Teorii şi teze în cercetarea problematicii educa ţiei la poporulales

1. Între secolele XI [i VI î.Hr., evreii au trecut de la statutulpolitic de grup de triburi, sub conducerea locală a judecătorilor, laun grup multitrib, sub conducerea unui rege, Saul,şi apoi a uneimonarhii, care a dobândit dominare efectivă în Canaan, în timpullui Davidşi a lui Solomon, în secolul al X-lea. A urmat apoi împăr-ţirea regatului în două, Regatul Israel fiind cucerit de asirieni în722 î.Hr., iar, apoi, Regatul Iuda a sfârşit sub babilonieni, în 586 î.Hr.În Egipt, această împărţire corespunde celei de-a treia perioadeintermediare, dinastiile XXI-XXV (1070-664 î.Hr.),şi primilor optzecide ani ai dinastiei a XXVI-a (664-525 î.Hr.). În timpul acestei epoci,cărţile Vechiului Testament (în special Regi, Cronici, Isaia sau Ieremia)menţionează ocazional contacte cu Egiptul, în timp ce doar un


13/20


număr limitat de surse egiptene reflectă contacte cu Palestina, decele mai multe ori în concordanţă cu relatările biblice. Trebuie să menţionăm că în această perioadă sursele egiptene sunt destul delimitate, întrucât regii egipteni au condus din Memfisşi aproapetoate referirile istorice egiptene s-au distrus în timpşi chiar celemai bine păstrate documente nu menţionează relaţiile externe aleEgiptului, ci au mai mult un caracter ritualşi funerar. Astfel,nemenţionarea poporuluişi a locurilor biblice în sursele egiptenedin perioada 1100-580 î.Hr. reflectă cel mai adesea carenţainformaţiilor egipteneşi în nici un caz inexistenţa locurilor saupersonajelor prezentate în Scriptura ebraică, aşa cum s-a sugeratde ultrascepticişi minimalişti. Cu toată această carenţă de infor-maţii, conţinuturile pedagogice ale literaturii egiptene trădează influenţa pe care acestea au avut-o asupra scrierilor sapienţialeebraiceşi asupra sistemului de învăţământ veterotestamentar.

2. „Paternitatea” divină este arhetip al paternităţii umane. Teologiaprotestantă susţine teoria împrumutului ideii de „paternitate” decătre evrei de la canaaniţi, a transferului noţiunii de „tată” dinsocietatea patriarhală israelită lui Dumnezeu, „Tatăl” Creator altuturor celor văzute. În acest context cultural, „pedagogia divină”nu ar putea fi decât o proiectare a dorinţei omului de a fi educat de Jahwe. Dimensiunea sociologică care se dă astfel religiei intră încontradicţie cu adevărul primit prin revelaţieşi transmis Bisericii.De aceea, textul sfânt al Scripturii ebraice constituie principalulizvor bibliografic pentru studiul educaţiei la poporul alesşi are omare valoare în dialogul interculturalşi interreligios.

3. Textul Deuteronom 6:20-25 prezintă unul dintre modelele decateheză în familie. „Modelele de cateheză” doresc să trezească interesul tinerei generaţii pentru cunoaşterea faptelor minunateale lui Jahwe în istoria poporului Său alesşi să atragă atenţiageneraţiilor mai în vârstă asupra responsabilităţii de a răspunde întrebărilor celor tineri, în ansamblu spus, asupra responsabilităţiieducaţiei. Distrugerea Templului din Ierusalim, în 586 î.Hr., unadevărat dezastru naţional, a adus un dezinteres major pentrutransmiterea instituţionalizată a credinţei, instruirea devenind, întotalitate, responsabilitatea familiei. Un asemenea mod de transmi-tere a învăţăturii este observabil în Deuteronom, în contextul politic


14/20


al apropierii exilului sau, mai exact, a strâmtorării politiceşisociale existente. Acest tip de învăţă tură nu mai este legat destatornicia Regatului, de siguranţa Sionului, de indestructibilitateastatelorşi a instituţiilor sale. Din acest text se poate recunoaşteideea Dumnezeului naţional, Jahwe, Care esteşi rămâne UnulşiUnicul.

4. Delimitarea lingvistică a substantivului ebraicr[; n: deschidenoi perspective teologice referitoare la participarea la cult a tinerilor.Înţeles în sens propriu,r[; n: înseamnă „copil”, „prunc”, „tânăr”, opersoană care nu este încă adultă. Dificultăţile de traducere a luir[; n: apar în cazul acelei categorii de texte care îl prezintă per[; n: cafiind un tânăr sau chiar un adult, caracteristicile fizice, acţiunilelui, contextul biblic sau informaţiile istorice existente trădând acestlucru. Din aceste motive, exegeţii textului ebraic consideră ca fiindfoarte posibilă traducerea luir[; n: prin „slujitor”, „slugă” sau, în sensgeneral, o persoană subordonată alteia.

Prezenţa luir[; n: caterminus technicus în textul Vechiului Testamentpoate fi un compromis morfologic între trei factori: sensul uzual alsubstantivului („copil”, „tânăr”), desemnarea unui statut social (celde „slugă”, „servitor”)şi realitatea religioasă israelită a obligati-vităţii slăvirii lui Jahwe în starea de puritate feciorelnică. Ca terminus technicus, r[; n: nu poate fi în nici un caz privat de vreunuldintre cele trei sensuri.r[; n: -ul lui Jahwe îi era Acestuia „slujitor”integru, în stare de perfectă curăţenie trupească şi sufletească.Textele citate lasă de înţeles că în perioada premonarhică a luiIsrael anumiţi tineri puteau săvârşi, însoţiţi sau nu de persoanespecializate, ritualuri de cult.

5. Dovezile arheologice atestă existenţa unui sistem educativpremonarhic, monarhicşi preexilic în Israel, evidenţa unei culturi

scrise ebraice încă din secolul al XII-lea î.Hr.6. Creşterea rolului politicului în societatea iudaică pe durata

statului monarhic a impus o dezvoltare administrativă specifică.După modelul statelor vecine, Egiptulşi Babilonul, conducătoriipoliticişi religioşi ai Israelului impun instruirea funcţionarilor.Aceasta implica organizarea unorşcoli regale care, cel puţin înIerusalimşi în alte mari oraşe, dădeau o educaţie formativă (citit,scris, calcule, administraţie, istorie, geografie) „fiilor regelui”şi


15/20


„fiilor prietenilor regelui” sau cetăţenilor de seamă, care puteaudeveni înalţi funcţionarişi sfetnici regali.Şi din punct de vederereligios lucrurile au evoluat. Construirea unui Templu în Ierusalim,din dorinţa de centralizare a cultului, impunea necesitatea instruiriipersonalului, care era apoi dator să săvârşească o anumită rân-duială liturgică, pe care să o transmită generaţiilor următoare depreoţi.

7. Studiul practicilor educaţionale ale evreilor din Palestina înepoca tannaitică este de o mare importanţă pentru studiul istorieiculturale a poporului evreu, întrucât în această perioadă a fost introdus,dezvoltatşi generalizat în întreagaţară nivelul elementar alşcolii.În timpul primilor două sute de ani ai erei creştine, micul poporevreu, locuind la răscruce de continenteşi civilizaţii, a luptat treirăzboaie disperate pentru a-şi menţine independenţa naţională faţă de cea mai mare putere existentă atunci, Imperiul Roman, însă fără să reuşească. În acelaşi timp, a luptat pentru dreptul de a trăipropriul mod de viaţă, şi această luptă a câştigat-o. Astfel, în peri-oada tannaimilor s-au pus fundamentele democratice ale educaţieiinstituţionalizate evreieşti şi a fost stabilit un anumit cadru legis-lativ, ce urmărea dezvoltarea structurii acesteia.

Surse de documentareSursele fundamentale folosite în cercetarea subiectului sunt, în

primul rând, cărţile Sfintei Scripturi. Textele biblice citate sunt tra-ducerea proprie din limba ebraică, după textulBiblia HebraicaStuttgartensia, hg. von Karl Elliger u. Wilhelm Rudolph, 4., verb.Aufl., Stuttgart, 1977. Pentru citatele scripturistice din limba greacă am folositSeptuaginta, Id est Vetus Testamentum graece iuxta LXXinterpretes, hg. von Alfred Rahlfs, Stuttgart, 1979. Celelalte versiunibiblice folosite, texte în engleză, germană sau franceză, sunt citatedupă M.D. Tan, M.S. Bushell, Bible Works for Windows (CD-ROM),doar în urma verificării lor în scrierea sursă (conform bibliografiei).

În studiul termenilor ebraici am folosit următoarele dicţionare:Wilhelm Gesenius,Hebräisches und aramäisches Handwörterbuch überdas Alte Testament, 17. Auflage, Berlin/Göttingen/Heidelberg,1962; G. Johannes Botterweck (coord.),Theological Dictionary of theOld Testament, translated by David E. Green, William B. Eerdmans


16/20


Publishing Company, Grand Rapids, Michigan/Cambridge, 1990;Theologisches Wörterbuch zum Alten Testament, Stuttgart, 1973;Theologisches Handwörterbuch zum Alten Testament, München/Zürich,1978-1979; Ludwig Koehler,Lexicon in Veteris Testamenti Libros,E.J. Brill, Leiden, 1953; Gerhard Lisowsky,Konkordanz zum AltenTestament, zweite Auflage, Württembergische Bibelanstalt, Stuttgart,1958; S.J. Franciscus Zorell,Lexicon Hebraicum et Aramaicum VeterisTestamenti, Fasc 1, Sumptibus Pontificii Instituti Biblici, Roma,1940; George W. Anderson,Theologisches Wörterbuch zum AltenTestament, Verlag W. Kohlhammer, Stuttgart Berlin Köln, 1995; DavidNoel Freedman (edit.),The Anchor Bible Dictionary, Doubleday,New York; Marchand Ennery,Dictionnaire de la Bible Hebraique, LesEditions Colbo, Paris, f.a.; Görg Manfred,Neues Bibel-Lexikon,Bd.I., Benziger Verlag, Zurich, 1991şi altele men]ionate în Bibliografie.

În tratarea subiectului cercetării am mai folosit enciclopedii,dicţionare bibliceşi lexicoane, care au avut un rol important în a înţelege termenii-cheie din studiul exegetic, pentru a delimitaşianaliza toate conotaţiile acestora. De asemenea, am folosit comen-tarii ale Sfintei Scripturi, atât la cărţile Vechiului Testament, câtşila cele ale Noului Testament, precumşi scrierile patristice.

Cercetarea temei m-a condus la o mare varietate de materiale-sursă. Acest lucru este deosebit de important, având în vederefaptul că informaţiile pe care le de]inem privind tema sunt adeseoricu totul insuficienteşi fragmentare. Pornind de la un astfel de tipde informaţii, prin exercitarea imaginaţiei, cele câteva referinţeizolate pot fi extinse la concluzii generale. Într-adevăr, această tentaţie a condus pe unii cercetători ai temei la conexiuni for]ate între multele informa]ii lacunare, ajungându-se la ipoteze false.

Varietatea opiniilor exprimate de cercetătorii problematiciieducaţiei, atât din spaţiul ortodox, câtşi din cel romano-catolic sauprotestant, oferă posibilitatea unei înţelegeri interconfesionale câtmai aproape de realitate a rolului educaţiei în societatea antică iudaică. Observareaşi analizarea obiectivă a argumentelor adusede fiecare exeget, indiferent de apartenenţa sa religioasă, ajută lainterpretarea neechivocă a textelor biblice în discuţie. Toate infor-maţiile obţinute din sursele de documentare au fost prelucrate astfel încât să argumenteze tezele lansate încă de la începutul cercetării.


17/20


Corelând aspectele informaţionalşi interdisciplinar ale exegezeibiblice, ale arheologiei, ale istoriei popoarelor Orientului ApropiatAntic, vom aborda o metodologie de lucru analitică descriptivă.Interpretarea informaţiei se doreşte a fi una ce se desfăşoară subauspiciile criteriilor autenticităţii, obiectivităţiişi acribieiştiinţifice.Lucrarea de faţă face apel la bibliografia fundamentală a temei,caută să clarifice eventualele dificultăţi de cercetare, lansează noidirecţii de studiuşi este deschisă informaţiilor complementare.

Bibliografia temei este chiarşi pe plan internaţional insuficientă.Lucrările fundamentale folosite în referat au fost cele ale următo-rilor autori: Hellmut Brunner, Sergio Donadoni, Martin Noth,Gerhard von Rad, Annette Böckler, Eliezer Ebner, Otto Eissfeldt, Joseph Wiesen, Martin Kegel, Samuel Noah Kramer, André Lemaire,H.I. Marrou, Arndt Meinhold, Jentsch Werner, Hans Walter Wolff,Ernst-Joachim Waschke. Întrucât nu se impune aici menţionarealucrărilor acestora, recomandam bibliografia de final, care cuprindeşi al]i autori.

Problematica educaţiei biblice a fost deseori abordată în litera-tura de specialitate românească, autorii, proeminente personalităţiale lumii academice teologice, cercetând subiectul din diferite punctede vedere.

Pornind de la scrierile Sfinţilor Părinţi, în special cele ale Sfân-tului Ioan Gură de Aur, Sfântului Simeon Noul Teolog, SfântuluiGrigorie de Nazianz, Sfântului Vasile cel Mare, Sfântului Grigoriede Nyssa sau ale scriitorilor bisericeşti Clement AlexandrinulşiTertulian, autorii prezintă în ample studii rolul educaţiei religioasepentru viaţa Bisericii. Astfel, au fost publicate următoarele studii:Pr. prof. dr. Viorel Sava,Familia creştină astă zi: provocă ri, şanse, perspective – r ă spunsuri gândite de Sfântul Ioan Gur ă de Aur în vremealui pentru timpul nostru, în „AnaleleŞtiinţifice ale Universităţii«Al.I. Cuza», Iaşi (serie nouă)”, Teologie Ortodoxă, tom XII, 2007,pp. 73-92; Pr. prof. dr. Nicolae Achimescu,Evreul Iosif, mare„demnitar” al lui Dumnezeu la curtea faraonilor egipteni. O perspectivă hrisostomică , înSfântul Ioan Gur ă de Aur – mare dască l al lumiişiierarh, Editura Trinitas, Iaşi, 2007, pp. 49-64. În abordarea patristică a temei educaţiei se remarcă conf. dr. Carmen-Maria Bolocan, dinstudiile căreia menţionăm: Sfântul Grigorie de Nazianz, orator al


18/20


veacului al IV-lea creştin, Principii didactice în opera lui Clement Alexandrinul, Principii didactice în opera „Hexaemeron” a SfântuluiVasile cel Mare, Tertulian – învăţă tor creştin, Marele Cuvânt Catehetical Sfântului Grigorie de Nyssa – model de cateheză (toate acesteapublicate înConservareaşi restaurarea Patrimoniului cultural, vol. 6-8,Editura Trinitas, Iaşi, 2006-2008), Metode de învăţă mânt folosite deSfântul Ioan Gur ă de Aur – o perspectivă sintetică , în „TeologieşiViaţă”, serie nouă, anul XIII (LXXIX), nr. 1-6, ianuarie-iunie 2004,pp. 79-87.

Desigur, aspectele eticeşi morale ale vieţii de familie, precumşi însuşirea valorilor spirituale prin viaţa duhovnicească au fost, larândul lor, tratate în studii de specialitate, precum: Pr. prof. dr.Gheorghe Popa,Familia creştină : o perspectivă teologică şi spirituală , în vol.Familia creştină , Editura Trinitas, Iaşi, 1994, pp. 145-156; Pr.prof. dr. Viorel Sava, Funcţia educativă a Tainei M ă rturisirii, înEducaţie şi Valori, Editura Spiru Haret, Iaşi, 1997, pp. 148-156; Pr.prof. dr. Ioan-Cristinel Teşu, Sensul familiei în concepţia SfântuluiIoan Gur ă de Aur , înFamilia creştină azi, Editura Trinitas, Iaşi, 1995;Idem,Familia creştină – icoană a iubirii dumnezeieşti, în „TeologieşiViaţă”, anul XIX (LXXXV), 2009, nr. 5-8, pp. 5-31.

Îmbucurător pentru misiuneaşi pastoraţia contemporană, celemai multe studii care abordează tematica educaţiei religioase facreferire la aspecte ceţin atât de statornicia învăţă turii ortodoxe, câtşi de modernitate: Pr. Prof. Dr. Gheorghe Popa,Înnoirea discursuluiteologic – o exigenţă a teologiei contemporane, în „Ortodoxia”, anulLIV (2003), nr. 1-2 ianuarie-iunie, pp. 90-96; Pr. Prof. Dr. ViorelSava,Educaţia religioasă – consideraţii teologice, înEducaţie şi Valori,Editura Spiru Haret, Iaşi, 1997, pp. 155–165; Idem,Educaţia creştină , factor stabilizator al personalităţii umane în societatea de azi, în „AnaleleŞtiinţifice ale Universităţii Al.I. Cuza, Iaşi (serie nouă)”, 1999-2000,tom V, Teologie, pp. 97-98, în colaborare cu asist. Camen-MariaBolocan.

Ceea ce ne interesează cu precădere pe noi este însă abordareabiblică, îndeosebi cea veterotestamentară, a problematicii educaţiei.Cu excepţia studiului Pr. Prof. Dr. Petre Semen,Educaţia – preocupareconstantă a autorilor biblici, înEducaţie şi Valori, editat de CasaCorpului Didactic Iaşi, Editura Spiru Haret, Iaşi, 1997, pp. 28-43,


19/20


nu există o abordare holistă a subiectului educaţiei veterotestamentare.Studiile întreprinse de profesorii de teologie biblică tratează doaradiacent problematica educaţiei în Vechiul Testament, de cele maimulte ori prin prisma pedagogiei divine veterotestamentare, afamiliei biblice, a rolului pe care copilul l-a jucat în societateaiudaică, a importanţei fenomenului profetic în istoria mântuiriiomului. Între studiile publicate de Pr. prof. dr. Petre Semen, demaximă importanţă pentru tema de cercetare sunt:RevelareaTată lui ca Proniator după Sfânta Scriptur ă , în revista „DialogTeologic”, nr. 3, 1999, pp. 20-30;Familiaşi importanţa ei în perioadaVechiului Testament, în „Teologieşi Viaţă”, nr. 5-7, 1994, pp. 7-24;Importanţa familiei în Vechiul Testament, în „Teologieşi Viaţă”, serienouă, anul XIX (LXXXV), nr. 5-8, mai-august 2009, pp. 31-39;Semnificaţia feciorieişi a maternităţii în gândirea iudaică şi creştină –Preacinstirea Sfintei Fecioare Maria, în „AnaleleŞtiinţifice ale Uni-versităţii «Al.I. Cuza» Iaşi (serie nouă)”, tom X, Teologie Orto-doxă, 2005, pp. 149-160;Cuvântul Scripturii în faţa imoralităţii: pruncucidere, abandonul de copii, divor ţul, drogurileşi homosexu-alitatea, în „Dialog Teologic”, nr. 2, 1998, pp. 37-67;Chemarea la profeţie a lui Isaia, în „Teologieşi Viaţă”, nr. 9-12, 1991, pp. 121-127.

Despre caracterul sapienţial al literaturii ebraice au scris însecolul trecut Dionisie Stamatoiu,Sensul noţiunii de înţelepciune încă r ţile didactice ale Vechiului Testament, în „Mitropolia Olteniei”, nr.7-9, 1977; Teodor Burcuş, Sensul înţelepciunii în că r ţile didactice alVechiului Testament, în „Studii Teologice”, nr. 7-8, 1966; Diac. lect.Mircea Chialda,Învăţă turi moral-sociale în Proverbele lui Solomon, în„Studii Teologice”, nr. 1-2, 1955; Pr. prof. Vasile Mihoc,Înţelep-ciunea teoretică şi practică în Vechiul Testament, în „MitropoliaArdealului”, nr. 1-3, 1980; Pr. prof. Ioan G. Coman,Origineaşisensul înţelepciunii, în „Biserica Ortodoxă Română”, nr. 1-3, 1946şimulţi alţii.

Noi contribuţii importante pentru cercetarea temei au adusPr. prof. dr. Ioan Chirilă, în studiulSofiaşi logos sau despre dialoguldintre cei doi Iisus: Hristosşi Ben Sirah, în „Studii teologice”, seria aIII-a, anul I (2005), nr. 1; Mihai Valentin Vladimirescu, O istorie aBibliei Ebraice, Editura Polirom, Iaşi, 2006 , şi acelaşi, în colaborarecu Alexie Codescu,Ideea de paternitate în Sfânta Scriptur ă , EdituraOvidius University Press, 2009.


20/20


Cercetarea problematicii educaţiei veterotestamentare în lucrareade faţă constituie, prin urmare, o exigenţă şi o oportunitate academică în literatura teologică românească. Rezultat al multor ani de studiu,lucrarea de faţă, încă perfectibilă, poate însemna cel puţin deschi-derea unor noi perspective de cercetare a temei, un instrumentnecesar pentru o viitoare abordare a problematicii sau o extinderea cercetării asupra altor domenii conexe studiului biblic.

Metodele de lucruDin punct de vedere al metodei de lucru, abordarea temei a

implicat cercetarea bibliografiei, a literaturii-sursă, a studiilorfundamentale, a literaturii cu caracter generalşi nu doar apelul laarticolele de sinteză (darşi de generalitate!) ce privesc această temă.Dintre metodele de lucru folosite menţionez: traduceri de texte,studiul pe text (în cazul textelor ebraice), studiul comparativ alaspectelor educaţiei la diferite popoare anticeşi în diferite perioadede timp, traducerea textelor talmudice din limba engleză sau germană,analiza termenilor-cheie. Prin mijloacele analizei textuale, cercetareade faţă îşi propune să contureze o înţelegere clară, neechivocă, atextelor care vorbesc despre educaţie şi instruire în VechiulTestament. De asemenea, abordarea diferitelor aspecte biblice,exegeticeşi istorice este necesară în dezvoltarea unei hermeneuticiaplicate textelor veterotestamentare, pentru înţelegerea practiciloreducaţionale specifice culturii ebraice.

Problematica educaţiei religioase se corelează şi cu teologiapractică, pentru că o înţelegere, o aplicareşi o implicare corectă amireanului sau a clericului în misiunea Bisericii de astăzi trebuiesă fie în relaţie de interdependenţă cu o educaţie creştină autentică.

În ceea ce priveşte obiectivitatea cercetării, folosirea diverselormetodeştiinţifice de cercetare, specifice investigaţiei biblice teologice,dau credit proiectului. În primul rând, a fost folosită metoda exegetică,prin intermediul căreia au fost analizate diferite aspecte ale educaţieiveterotestamentare, aşa cum acestea au reieşit din textul revelat alScripturii ebraice. Apoi, în al doilea rând, metoda analizei teologiceşiistorice a urmărit conturarea unei teologii a actului educării, eviden-ţierea existenţei pedagogiei divineşi a intervenţiei lui Dumnezeu în istoria orizontală a creaţiei.

educatia la poporul ales

Documents