&

Institutul de tiine ale Educaiei Asociaia pentru Excelen n Carier

Educaia permanent Educaia adulilor

Materiale aprute n Revista de Pedagogie nr. 3 din martie, 1993 Revista de Pedagogie este publicaie a Institutului de tiine ale Educaiei

Publicarea acestor materiale n format electronic i distribuirea lor gratuit n seciunea Resurse a sitului www.1educat.ro se realizeaz n colaborare cu AEC Romnia.

Aceste materiale intra sub incidenta legislatiei in vigoare referitoare la protectia proprietatii intelectuale si a copyright-ului.

1. EDUCAIA PENTRU POPULAIE

Dr. Nicolae VINANU Ministerul Educaiei i Cercetrii

2. DEMOCRATIZAREA EDUCAIEI I EDUCAIA PRINILOR

Dr. Gheorghe BUNESCU Institutul de tiine ale Educaiei

EDUCAIA PENTRU POPULAIE

Dr. Nicolae VINANU Ministerul Educaiei i Cercetrii

n Romnia a existat o traditie privind educatia pentru populatie. Mari oameni ai scolii

romnesti, ncepnd cu Spiru C. Haret si continund cu Nicolae Iorga, Dimitrie Gusti, Simion

Mehedinti au atras atentia, cu multi ani n urm, c este necesar o educatie a populatiei

pentru "constiinta de sine". Regimul instituit n perioada postbelic a dezvoltat si o educatie

opresiv n materie de populatie.

Desi era afirmat dreptul individului de a-si decide liber propriul destin, iar familia era

considerat - asa cum si este - "nucleul de baz al societtii", statul a intervenit adesea asupra

destinelor individuale prin msuri coercitive, contrare principiilor declarate si nscrise n chiar

constitutiile timpului. Este si cazul msurilor de crestere fortat a populatiei prin interzicerea

avorturilor n 1966, care nu au avut si nici nu puteau avea pe termen lung rezultatul scontat.

Aceasta s-a datorat, n principal, neasigurrii conditiilor materiale si educationale necesare

nfptuirii obiectivelor politicii pronataliste, simultan cu ntrirea real a acelui "nucleu de

baz al societtii".

Romnia parcurge si n prezent o perioad dificil, de tranzitie ctre o societate

democratic, cu o economie de piat liber. Desigur cazul nu este singular, tranzitia fiind o

experient istoric ce domin, ntr-un fel sau altul, multe din trile lumii n acest sfrsit de

secol.

Specificul tranzitiei n tara noastr tine ns de complexele probleme ce se cer

rezolvate - economice, sociale, politice, culturale - ntre acestea, educatia si nvtmntul

ocupnd un loc central. De aici si dificulttile educatiei populatiei pentru propria sa

constiint.

n acest context educatia pentru populatie n Romnia se confrunt cu probleme

majore, cum este prbusirea indicilor de crestere a populatiei, ca urmare a dificulttilor

economice si a necorelrii dintre liberalizarea avorturilor, slabei educatii pentru familie si

planificarea familial. n ultimii ani s-au inregistrat cei mai sczuti indici de natalitate din

istoria trii. La aceasta se adaug tendinta, sub raport demografic, de mbtrnire a populatiei,

cu efecte economice marcate, puternica mobilitate a populatiei, cu tendinte de migrare spre

marile aglomerri urbane, cresterea puternic a fenomenelor de anomalie social si, mai

recent, amplificarea emigrrii, mai ales a tineretului ceea ce este, n sine, un fapt ngrijortor.

Din perspectiva educatiei si nvtmntului se pun si alte probleme: cresterea

numrului populatiei analfabete si n special a celei analfabete functional, a absenteismului

scolar, a extinderii fenomenelor infractionale n rndul minorilor, a cresterii numrului de

copii infestati cu virusul HIV/SIDA etc. Reforma nvtmntului, nceput si cu sprijinul

Bncii Mondiale, poate contribui la rezolvarea unora dintre probleme sau cel putin s

jaloneze ameliorarea vizibil a situatiei de fapt.

n cadrul Reformei nvtmntului romnesc se integreaz firesc proiectul viznd

Educarea constiintei de sine a populatiei. Acest proiect cuprinde, n linii mari, obiective

privitoare la dezvoltarea populatiei, educatia sanitar, cresterea responsabilittii fat de

familie, relatiile intergeneratii, integrarea n noile valori morale si spirituale, cunoasterea si

respectarea drepturilor omului. Se urmreste astfel asigurarea unei educatii de baz a tuturor

cettenilor trii sub forma unor competente minime, necesare convietuirii ntr-o societate

democratic, modern. La aceast adugm si dezvoltarea interesului pentru educatia

familiei, formarea unor oameni capabili s se angajeze la realizarea multiplelor solicitri care

tin de propria constiint de sine a populatiei.

Implementarea proiectului se bazeaz pe ceea ce se realizeaz deja n nvtmntul

romnesc n materie de educatie. Lectiile integrate disciplinelor de literatur romn, istorie,

geografie, biologie, sociologie, religie etc., nftiseaz diferite aspecte privind populatia n

general si cu referiri speciale la cea romneasc. La clasa terminal a gimnaziului si liceului a

fost introdus experimental un curs despre viata de familie care este bine primit de elevi si

printi. n Scoala Normal, cursurile despre populatie si viata de familie sunt mult mai

diversificate. Ele cuprind notiuni despre demografie, puericultur, educatie sexual,

planificare familial etc.

n nvtmntul superior, unde se pregtesc cadre didactice, exist cursuri integrate n

cadrul disciplinelor de pedagogie, sociologie, geografie uman, antropologie, precum si o

disciplin special - Educatie pentru familie si demografie - care abordeaz problemele

educatiei pentru constiinta de sine a populatiei.

n cazul elevilor si studentilor educatia pentru populatie cuprinde si ncercri de

abordare informal, sub forma unor sesiuni de comunicri stiintifice, simpozioane, mese

rotunde, cercuri de studii etc. Desigur rezultatele sunt nc incipiente.

Programul pentru educarea constiintei de sine a populatiei vizeaz o alctuire

sistemic, coerent, a pregtirii elevilor si studentilor n acest domeniu, cu elemente cuprinse

n cadrul diferitelor discipline n gimnaziu, liceu sau la cursul universitar ca si n cadrul unor

cursuri speciale, specifice materiei.

O problem important a acestui program o reprezint formarea formatorilor. Se

contureaz n acest sens si institutionalizarea formelor speciale de instruire si mbunttire a

continuturilor acestor cursuri. n acest scop sunt antrenate institutiile implicate n activitatea

de formare a profesorilor n sistemul romnesc de nvtmnt. Sunt avute n vedere, de

asemenea, ntlniri stiintifice la nivel national pentru a sensibiliza cadrele didactice n

legtur cu educatia populatiei. Sperm ca spre sfrsitul acestui an s se organizeze si o

ntlnire a celor implicati n educarea populatiei n regiunea Balcanic.

Desi programele nfrunt nc dificultti serioase, legate n special de mentalitti,

reactii specifice perioadei postdictatoriale - ele au avantajul major de a fi fost initiate n

cadrul reformei globale, structurale a educatiei. Sperm ca reforma din domeniul politic,

social, economic, cultural ne va permite s facem pasi importanti si n educatia populatiei.

DEMOCRATIZAREA EDUCAIEI I EDUCAIA PRINILOR

Dr. Gheorghe BUNESCU Institutul de Stiinte ale Educatiei

nc de la nceputul secolului trecut, Kant - urmrind un proiect de emancipare a

conditiei umane - scria: "Printii care au primit ei nsisi o educatie sunt deja niste modele

dup care se ndreapt copiii. Dar pentru a-i face pe acestia mai buni, este necesar s facem

din pedagogie un studiu; altfel nu este nimic de sperat de la dnsa, iar educatia este

ncredintat unor oameni cu pregtire rea" (Kant, Im. 1992, p.15). Spre sfrsitul aceluiasi

secol, Eminescu - cu genialitate si profund simtire - nota: "Astzi, ca totdeauna, ei (n.n. -

adic "speculantii frumoaselor principii", care n locul unei legi pentru ntemeierea instructiei

generale "au urzit o cabal") strig: rspndirea luminii si culturii n masa poporului; n

vremea aceasta ns poporul dac ar fi ntrebat, le-ar rspunde: boieri dumneavoastr,

lumina ca lumina, nu zicem c nu-i bun; dar, pn una alta, dati-ne mijloace de hran,

scpati-ne de briciul administratiei "(Eminescu, M. 1991, p.156). Din perspectiva istoric,

educatia printilor - ca si educatia (poporului) n general - apare necesar, att pentru

cresterea si educarea copiilor, ct si ca o cale de emancipare spiritual si social, ca un vector

al democratizrii educatiei si societtii.

Evolutiile rapide din viata social genereaz o cerere de continuare a proceselor de

rennoire a cunostintelor, deprinderilor si valorilor pe durata vietii. Din perspectiva unei

analize sistemice, educatia printilor apare ca o dimensiune a educatiei permanente si desigur,

a educatiei adultilor.

"Educatia permanent este un proces de perfectionare a dezvoltrii personale, sociale

si profesionale pe durata ntregii vieti a indivizilor n scopul mbunttirii calittii vietii, att a

indivizilor, ct si a colectivittii lor. Aceasta este o idee comprehensiv si unificatoare care

include nvtarea formal, nonformal si informal pentru dobndirea si mbogtirea unui

orizont de cunoastere care s permit atingerea celui mai nalt nivel de dezvoltare posibil n

diferite stadii si domenii ale vietii" (Dave, R., H., 1991, p.47-48). Din aceast perspectiv,

actualul sistem de nvtmnt apare ca inflexibil, prea formal si disfunctional n contextul

necesittilor comunittii sau al noilor evolutii, el izoleaz scoala de familie si comunitate,

avnd astfel o influent alienant asupra elevului. Asa cum se precizeaz n aceeasi lucrare, o

etap initial a oricrei strategii, proiectat s mplineasc aspiratiile educatiei permanente

este "construirea unui pod de legtur" ntre "o varietate de elemente intereducationale"

(structuri, curriculum, pregtirea profesorilor) si "un numr considerabil de elemente

extraeducationale" (configuratii personale, sociale, istorice, culturale ale indivizilor si

societtilor n medii locale, nationale si globale) (Dave, R.H., 1991, p.37). Conceptul

educatiei permanente este "n mod functional, bazat pe ideea c nvtarea permanent poate fi

dobndit de ctre indivizi si societti n moduri diferite si c aceste modalitti alternative

sunt n stare s conduc spre atingerea celui mai nalt si celui mai bun nivel al calittii vietii

de ctre toti" (Dave, R.,H., 1991. p.48).

Finalitatea educatiei adultilor nu se reduce, asa cum se mai crede, la formarea

profesional continu. Un Raport asupra Educatiei adultilor si mutatiilor sociale (Bograd, G.,

1991, p.18-21), precizeaz urmtoarele obiective pedagogice ale educatiei adultilor:

identificarea indicatorilor de restructurare personal; a face din cel format centrul actiunii

(trecerea de la o educatie centrat pe continuturi la o educatie centrat pe cel ce nvat);

construirea motivatiei (individul trebuie s aib o anumit constiint a motivatiei, s o

exprime ca o cerere de educatie, iar educatorii s poat s o decodifice, s o nteleag;

notiunea de proiect pare a fi rspunsul instrumental ce permite transformarea unei cereri

fluide, multiforme, ntr-un obiectiv concret, operational); a pleca de la practic (adultii se

formeaz pentru a face fat problemelor practice; educatia comprehensiv a adultilor impune

favorizarea nvtrii mijloacelor intelectuale necesare; a ancora actiunea educativ pe

problemele vietii practice implic a tine seama, nu numai de preachizitiile teoretice, ci si de

preachizitiile sociale); a privilegia nvtarea mai mult dect nvtmntul (a nvt adultii s

nvete, s-si elaboreze scheme de actiune pe baza ntelegerii evolutiei mprejurrilor);

ncurajarea unei pedagogii a descoperirii si responsabilittii (a reda ncrederea n sine,

capacitatea de actiune, constiinta colectiv, dezvoltarea proiectelor sociale); a da timp de

nvtare (ritmurile proprii sunt esentiale); a stimula valorile grupului (ele opereaz meditatiile

ntre continuturi abstracte si situatiile concrete; ele joac un rol structurant asupra perceptiilor

individuale, ordonndu-le sub forma unei grile de lectur; ele permit indivizilor s se ajute

reciproc). n acest sens, educatia apare ca "Practic a liberttii" (Freire, P., 1971).

Deoarece educatia adultilor (cu exceptia unor programe de promovare profesional)

nu poate deveni obligatorie, ea trebuie s fie adaptat nevoilor acestora si s acorde celor ce

studiaz conditii liberale (de autoeducatie si autoevaloare, de alegere a continuturilor si

metodelor, a locului si timpului de nvtare).

Un sistem de educatie pentru adulti este bine organizat, functional atunci cnd este

ntemeiat pe motivatii si centrat pe obiective care rezolv problemele indivizilor sau

grupurilor de adulti. Nu putem stimula motivatiile lor de nvtare si de participare la

programe educationale fr strategii care s se intemeieze pe cunoasterea nevoilor lor reale,

specifice, de educatie. Asemenea strategii presupun si un sistem de

"auto-purtare" a nvtrii - specific educatiei adultilor - care s se realizeze att prin

apelul la educatori (formatori) specializati (profesori. medici, juristi etc.), ct si prin apelul la

formatori formati dintre adultii cuprinsi n programele educationale si care actioneaz ca

"relee" ntr-o retea.

Accelerarea transformrilor sociale, democratice, emanciparea femeii (la

preocuprile materne si gospodresti adugndu-se preocuprile profesionale si de studiu),

modificarea statutului copilului, dispersia familiei, ncercarea de a restitui prestigiul educatiei

familiale (pe care l-a avut pn la introducerea nvtmntului obligatoriu), progresele

sociologiei si psihologiei, precum si alte cauze au dus la ntelegerea faptului c orice sistem

de educatie rmne neputincios dac se izbeste de indiferenta sau de opozitia printilor.

Scoala capt astfel o misiune suplimentar. "Deoarece axa directoare a civilizatiei

occidentale este naintarea persoanei spre mai mult libertate si fericire, naintarea societtilor

spre mai mult ntelegere si justitie... si dat fiind demisia unui numr de printi si faptului c

un numr crescnd de copii vin fie din familii destrmate, fie din medii analfabete si o

comunicare ntre printi si copii nu se face ntotdeauna foarte bine (printi nscuti ntr-o lume

aproape imobil nc, au copii care sunt nscuti ntr-o lume bulversat), pentru toate aceste

motive scoala are n sarcin o misiune suplimentar" (Domenach, J.M., 1989, p.48).

Au existat ntotdeauna educatori excelenti si printi iubitori, care nu si-au pus

probabil attea probleme si totusi au reusit foarte bine; dar poate c acest lucru era mai usor

ntr-o lume foarte statornic, n care traditia avea ultimul cuvnt. Modificarea pe care au

suferit-o, n curs de o generatie sau dou, relatiile dintre printi si copii, dintre adulti si tineri,

apare mai vdit n consideratia pentru copil ce "are semnificatia de recunoastere intim si

profund a valorii persoanei copilului si de ncredere n potentialul lui de dezvoltare"

(Osterrieth, P., 1973, p.70). Sentimentul de sigurant - singurul care permite copilului s se

emancipeze si s-si dobndeasc personalitatea - depinde de urmtoarele conditii (Osterrieth,

P., 1973, p.71-72): 1. Protectia mpotriva loviturilor din afar; 2. Satisfacerea trebuintelor

elementare; 3. Coerenta si stabilitatea cadrului de dezvoltare; 4. Sentimetul de a fi acceptat de

ai si: a) ca membru al familiei: s fie iubit; s druiasc dragoste, s fie izvor de bucurie si

de multumire pentru adulti; s fie condus si ndrumat; b) ca fiint uman: s i se accepte

caracteristicile individuale; s aib posibilitatea de actiune si experient personal; s aib

asigurat o anumit arie de libertate.

S-ar putea spune c aceste conditii sunt constante indispensabile, dac ele nu ar cere

s fie satisfcute ntr-un mod care difer riguros de la o vrst la alta.

Pentru ndeplinirea functiei fundamentale a familiei - de securizare a copilului - si a

rolului su socializator, aculturant si individualizator, finalitatea definitorie a educatiei

printilor devine formarea constiintei educative a printilor, a necesittii unui efort constient

pe msura evolutiei nevoilor (inclusiv de educatie) ale copilului.

Ca puncte de reper n educatia printilor se apreciaz: educarea viitorilor printi (n

scoal sau n afara scolii); educarea printilor cu copii mici; relatia scoal-familie; rolul mass-

mediei n educatia printilor; programe de formare a formatorilor pentru educatia printilor

(Stern, H. H., 1972).

n scoal, cea mai bun pregtire general pentru ndatoririle printesti const ntr-un

sistem de nvtmnt armonios, care s pregteasc pentru nvatarea continu si colaborarea

cu altii; la elevii mai mari pot fi introduse cursuri speciale, de educatie sexual, de educatie

familial ("scoala vietii").

n educarea printilor cu copii mici, un rol deosebit au institutiile de puericultur

pentru ngrijirea medical, fizic a copiilor; se impune colaborarea educatori (psihopedagogi)

- printi n adaptarea copiilor la grdinit si la scoal.

n ceea ce priveste relatia scoal-familie se impun deschideri oferite printilor privind

aspectele scolare, psihopedagogice, pe lng aspectele medicale, juridice etc. Se cunosc

urmtoarele forme mai importante de organizare (institutionalizat) a educatiei printilor si a

colaborrii scoal-familie: asociatii ale printilor (si profesorilor) care au o larg libertate de

initiativ (au aprut pentru prima oar n Statele Unite ale Americii n secolul trecut); scoli

ale printilor (initiate n Franta n perioada interbelic) si scoli ale mamelor (initiate n

Germania); consilii de administratie scolar formate (exclusiv sau n majoritate) din printi,

cu rol informational, consultativ si decizional (fiinteaz n Belgia, Danemarca, Olanda si n

alte tri occidentale); comitete de printi pe clase si scoli, fr rol decizional, care sprijin

scoala n rezolvarea unor probleme (n trile est-europene).

Pentru a valorifica avantajul mass-mediei de a se adresa unui public larg, care are

libertatea de a alege dac si nsuseste sau nu experienta propus, n majoritatea trilor

occidentale exist reviste si programe radio-TV destinate educatiei printilor.

Se consider c punctul cheie l constituie programele de pregtire a formatorilor, a

celor care vor ndruma auto/educatia printilor; toate persoanele care prin profesia lor sunt n

relatie cu copiii si familia (profesori, medici, juristi, preoti etc.) au nevoie de o pregtire pe

probleme ale educrii familiei. Anumite categorii de printi pot fi folosite ca "formatori

voluntari".

Se recomand, n general, o restrngere a programului de educatie a printilor pe

problemele ce satisfac nevoile specifice (de regul, exprimate de printi), mbinndu-se

aspectele ngrijirii fizice, medicale, cu aspectele psihosociale si psihopedagogice. Programul

trebuie s tin seama de reteaua institutiilor ce pot corela oferta cu cererea de educatie

exprimat - ceea ce impune ntemeierea lui pe cercetri sistematice.

Un Raport asupra relatiilor dintre scoal si familie n trile Comunittii Europene

(Macbeth, Al., 1984), bazat pe cercetri comparative, documentare si empirice (prin anchet

de opinie cu chestionare aplicate pe un lot de 1744 conductori de institutii scolare) enumer

patru motive pentru care scoala si familia se strduiesc s stabileasc legturi ntre ele: a)

printii sunt juridic responsabili de educatia copiilor lor (legislatia reflect astfel libertatea

printilor de a-si creste copiii asa cum doresc; exist diferente ntre tri privind: msura n

care printii pot alege ntre diferitele scoli si cursuri pe care s le urmeze copiii lor; msura n

care printii trebuie consultati de responsabilii scolari etc.); b) nvtmntul nu este dect o

parte din educatia copilului; o bun parte a educatiei se petrece n afara scolii; c) cercetrile

pun n evident influenta atitudinii parentale asupra rezultatelor scolare ale elevilor, n special

asupra motivatiilor nvtrii, precum si faptul c unele comportamente ale printilor pot fi

favorizate datorit dialogului cu scoala; d) grupurile sociale implicate n institutia scolar (n

special printii si profesorii) au dreptul s influenteze gestiunea scolar.

Obstacolele relatiei scoal-familie pot fi de ordin comportamental (ntlnite, att ntre

printi, ct si la profesori si administratori scolari) sau de ordin material (relatia scoal-

familie cere un surplus de efort material si de timp). Dificulttile pot rezulta din ideile

divergente privind: responsabilitatea statului si a familiei privind educatia copiilor; libertatea

de alegere a scolii de ctre printi sau unicitatea nvtmntului; impactul mediului familial

asupra rezultatelor scolare ale copilului; randamentul pedagogic si datoria parental;

participarea printilor la gestionarea si procesul decizional din institutia scolar. Se consider,

n general, c problema este de atitudine; este dificil de pretins, att la printi, ct si la

profesori, c relatia de colaborare scoal-familie (nu)este doar un "drept de optiune".

Reprosurile care li se fac printilor privind colaborarea cu scoala sunt: apatia (nu vin

la reuniuni anuntate); lips de responsabilitate (asteapt initiativa profesorilor); timiditate

(lips de ncredere n sine); participare cu ingerinte (critic cu impertinent scoala);

preocupri excesive (exclusive) pentru randamentul scolar (notele copilului); rolul parental

ru definit (nu nteleg corect functiile si rolurile n educatia copilului); contacte limitate cu

scoala (numai n situatii exceptionale, de criz n comportarea copilului); conservatorism

(reactii negative la idei noi). Reprosurile care li se fac profesorilor privind colaborarea cu

familiile elevilor sunt similare (nu identice!), inclusiv privind: dificultti de a stabili relatia cu

adultii (trateaz printii ca pe copii si nu ca parteneri n educatia copilului, deciznd autoritar

la reuniunile cu printii); definirea imprecis a rolului de profesor (oscileaz ntre autonomia

traditional si perspectivele noi ale parteneriatului); lipsa pregtirii privind relatia scoal-

familie.

n conditiile unei societti democratice cu o economie de piat se pune si problema:

printii si elevii sunt utilizatori (clienti) sau consumatori? Se exprim urmtoarele puncte de

vedere:

- deoarece guvernantii finanteaz scoala n profitul public, guvernantii si electorii lor

sunt clientii institutiei scolare;

- deoarece printii poart responsabilitatea fundamental a educatiei copilului (pn la

vrsta de 16 ani), iar scolile nu sunt dect ca s-i ajute, printii trebuie considerati

clientii scolii, iar elevii drept consumatori;

- o atitudine intermediar consider printii drept clienti ai scolii din punct de vedere al

copilului; colectivitatea drept client al scolii sub unghiul gestiunii institutiei scolare si

guvernul drept client al scolii n planul politicii generale a educatiei.

O bun parte din problem se rezolv n msura n care printii si profesorii dispun de

mecanisme de evaluare a activittii scolare. Discutiile (critice) ale specialistilor si

politicienilor despre institutia scolar, protestele elevilor, studentilor si cadrelor didactice, alte

tensiuni de acest gen au tendinta de a slbi sustinerea parental a scolii. Relatia familie-scoal

apare justificat n msura n care restabileste ncrederea colectivittii n institutia educativ.

Informarea si formarea printilor n ceea ce priveste scolaritatea copilului presupune,

cel putin, ca fiecare printe s cunoasc: obligatiile legale privind educatia copilului;

drepturile de care dispune pentru educatia copilului; importanta atitudinii lui pentru reusita

scolar a copilului; metodele de colaborare cu scoala. n acest scop este necesar un dialog

ntre profesori si printi; profesorii trebuie s primeasc o pregtire n materie de relatie cu

printii iar competenta lor n aceast materie trebuie considerat ca o aptitudine profesional;

printii trebuie s fie pregtiti pentru a juca rolul lor educativ n cooperare cu profesorii;

scolile trebuie s asigure (asociatiilor) printilor asistenta necesar.

Cooperarea profesor-printe n beneficiul elevului individual nu se poate substitui

participrii printilor la gestiunea scolii, din mai multe motive: printii sunt responsabili

legali ai educatiei copiilor lor, deci trebuie s aib posibilitatea de a influenta natura acestei

educatii; modelele participative pot ajuta la coordonarea eforturilor educative si la orientarea

adaptrii scolii la schimbrile din societate; este necesar o influentare pe plan local asupra

rezolvrii problemelor locale si luarea deciziilor la nivelul cel mai de jos cu putint; este

necesar contrabalansarea "ndeprtrii" (indiferentei) guvernamentale; cei care sunt afectati

de o decizie trebuie s poat avea o influent asupra ei; dezechilibrele balantei grupurilor de

interes trebuie s fie corijate autoriznd persoanele interesate s fie reprezentate dup

importanta implicrii lor n institutia scolar; participarea trebuie s fac apel la competentele

locale; participarea poate stimula initiativele si inovatiile.

n numeroase tri reprezentantii printilor n consiliile de administratie (gestiune)

scolar sunt delegati de asociatiile de printi, ceea ce le d un statut legal suplimentar de

autoritate. Un minimum esential al participrii democratice la gestiunea scolii const n

instituirea prin lege a consiliului de administratie scolar, n care printii sunt reprezentati

corespunztor, si au nu numai rol informational si consultativ, dar si rol decizional si de

control.

Pentru o cooperare eficace se consider necesar adoptarea unor comportamente

corespunztoare de ctre membrii consiliului: comunicarea liber de informatii; tolerant

cnd limbajul profesional nu este nteles de nespecialisti (dintre printi); ncurajarea

dezbaterilor pe probleme educationale majore (si nu doar discutii pe probleme administrativ-

gospodresti); considerarea reciproc a printilor si profesorilor ca parteneri.

Un rol deosebit, att pentru colaborarea familie-scoal si participarea la gestiunea

scolii, ct si pentru educatia printilor l au asociatiile de printi, a cror finalitate este, n

principiu, protectia copilului prin educatie. Se pot deosebi asociatiile de printi si dup

scopurile lor, astfel: ca grup de sustinere a scolii, n probleme needucationale; ca grup de

cooperare care consider educatia ca un proces comun n care printii si profesorii sunt

parteneri, care decid mpreun viitoarele programe; ca grup de aprare a intereselor care

consider c printii au interese ce trebuie promovate n raport cu interesele altor grupe. Cele

mai frecvente obiective ale asociatiilor nationale de printi sunt: a) sensibilizarea printilor

privind drepturile si ndatoririle lor, influenta comportamentului lor asupra copilului; b)

informarea printilor prin publicatii, radio si televiziune privind problemele specifice; c)

formarea printilor prin cursuri destinate acestora, consultatii (la sediu, telefonic, prin

publicatii) pe probleme de interes (medicale, juridice, psihologice etc.); d) reprezentarea

printilor (reprezentantii sunt obligati s apere interesele celor pe care i reprezint, s

raporteze periodic acestora problemele dezbtute n consiliul de participare scolar).

Exist dou teorii importante privind relatia scoal-familie:

- teoria profesionalismului care consider ca un element esential serviciul fcut altora,

fr a gndi la avantaje personale; criteriile acestei teorii sunt: competent, servirea

clientilor, un cod de etic profesional;

- teoria schimbului care consider actiunea uman n functie de un cstig personal; se

consider privilegii traditionale ale profesorilor: un grad de autonomie, un salariu

asigurat, o competitie restrns.

Din aceast perspectiv se pune ntrebarea: ce cstig profesorul ntr-o cooperare cu

familia? Se apreciaz c acest cstig poate fi un statut revalorizator n ochii societtii;

cooperarea cu familia poate fi un test profesional si poate fi considerat ca fcnd parte din

datoria profesional a profesorului deoarece: printii sunt clienti ai scolii; eficacitatea

nvtmntului (evaluat la scoli si profesori) poate fi ameliorat prin cooperarea ntre scoal

si familie; printii sunt responsabili legali de educatia copiilor lor si pot avea exigente de a

evalua rezultatele activittii scolare.

n acest context se pune si problema: de relatia cu familiile trebuie s se ocupe

profesori specializati sau toti profesorii? n mai multe tri (ntre care Anglia, Danemarca,

Franta) exist profesori specializati (consilieri) care rspund de aceast problem. Solutia

ideal pare a fi: toti profesorii s aib relatii obisnuite de colaborare cu familiile; profesorii

specializati s rezolve cazuri particulare, dificile, s efectueze vizite n familii, cnd este

necesar si s organizeze reuniunile cu printii.

Se pot deosebi trei etape n evolutia relatiei familie-scoal:

a) etapa scolii autosuficiente: scoala este considerat o institutie nchis, care nu

influenteaz mediul familial si nu se las influentat de el. Caracteristicile etapei sunt:

contactele cu printii sunt rare, formale; printii accept ideea c nu au nimic de vzut

despre ceea ce se ntmpl n scoal; administratia alege scoala pentru copii; printii

nu particip la consiliile de administratie scolar; asociatiile de printi nu sunt

ncurajate; formarea profesorilor neglijeaz relatia ntre familie si scoal.

b) etapa de incertitudine profesional: profesorii ncep s recunoasc influenta factorilor

familiali asupra rezultatelor scolare dar printii continu s cread c scoala este

autosuficient. Caracteristicile etapei sunt: tendinta de a creste acuzarea familiei

pentru proastele rezultate scolare; administratia scolar are tendinta de a conserva

atitudinea din etapa anterioar; contactele formale, de rutin cu printii continu; apar

experiente localizate privind comunicarea cu printii; apar organizatiile voluntare de

printi; se constituie consilii de gestiune scolar, n care participarea printilor are un

rol minor, nedicizional; formarea profesorilor abordeaz relatia familie-scoal ca o

problem de important secundar.

c) etapa de dezvoltare a ncrederii mutuale: printii si profesorii descoper mpreun c

nencrederea este putin cte putin nlocuit cu ncrederea unora fat de altii.

Caracteristicile etapei sunt: relatia cu familiile este din ce n ce mai ncurajat de

scoal; consiliul scolar include reprezentanti ai (asociatiilor) printilor, cu rol

decizional n toate problemele educationale; organizatiile de printi sunt acceptate si

ncurajate n activitatea scolar; profesori specializati (consilieri) trateaz problemele

exceptionale ale colaborrii cu familiile; organizatiile de profesori recunosc statutul si

rolul asociatiilor de printi; administratorii si politicienii educatiei insist asupra

importantei relatiei familie-scoal; formarea profesorilor abordeaz problema relatiei

cu familia, ca una din problemele importante; se organizeaz cursuri pentru profesori

si printi.

Se prevede ca n trile Comunittii Europene s se treac la o nou etap a colaborrii

scolii cu familia n care accentul este pus pe un angajament mutual clar stabilit ntre printi si

profesori, pe un "contract parental" privind copilul individual; contractul ntre familie si

scoal nu se mai consider doar ca un "drept optional", ci ca un sistem de obligatii reciproce

n cooperarea printilor cu profesorii.

Cercetarea noastr - tinnd seama de principiile teoretice si orientrile metodologice

recunoscute n domeniu - si-a propus ca obiective: fundamentarea conceptual a educatiei

printilor; determinarea nevoilor de educatie ale printilor si a ofertei educationale n relatia

scoal-familie; elaborarea unor principii si metodologii pentru ntemeierea unor strategii

alternative de educatie a printilor; oferirea unor idei, propuneri pentru reforma

nvtmntului (privind legislatia, structurile, continuturile). Am mbinat documentarea

privind fundamentele teoretice (sociologice, axiologice, juridice, psihopedagogice) si

principiile educatiei printilor (inclusiv principiile educatiei permanente si ale educatiei

adultilor) cu cercetarea empiric prin ancheta de opinie.

[Cercetarea a fost initiat n laboratorul Educatie Permanent din Institutul de Stiinte

ale Educatiei, de o echip de cercetare format din Gabriela Alecu, Dan Badea, Ion

Constantinescu, Alexandru Modrescu, coordonat de autorul prezentului studiu, la care

colaboreaz si cercettoarea Didina Rogojin de la Institutul de Cercetri Pedagogice si

Psihologice din Chisinu. A fost investigat un esantion de 3500 subiecti, elevi de gimnaziu si

liceu, printii si profesorii lor, crora le multumim si pe aceast cale. Casa Corpului

Didactic Botosani a devenit unitate-pilot.]

Ne aflm n etapa n care prelucrm datele culese pentru a determina nevoile de

educatie specifice, pe categorii de printi, si oferta educational posibil prin relatia scoal-

familie (inclusiv prin programe de formare a formatorilor pentru educatia printilor, prin

programe pentru printi si pentru elevi ca viitori printi). Am initiat actiuni de informare si

sensibilizare a printilor si profesorilor pentru a ncepe organizarea primelor asociatii de

printi n Romnia. Propunem si pe aceast cale factorilor de decizie parlamentar si

guvernamental ntrirea sistemului legislativ si institutional privind nvtmntul prin

instituirea obligativittii legale de nfiintare a consiliilor de administratie (participare) scolar,

n care reprezentantii (asociatiilor) printilor s capete o pondere sporit si rol decizional,

precum si prin prevederea prin lege a sprijinirii de ctre stat a organizrii si functionrii

asociatiilor de printi, ca structuri educationale democratice.

Cei care lucreaz n scoal si rspund de destinele educatiei neamului pot ntelege -

dincolo de marile dificultti si privatiuni generate de cei care "urzesc o cabal", cum zicea

exponentul spiritualittii romnesti - conditionarea calittii vietii fiecruia de educatia

oferit tinerilor si adultilor, copiilor si printilor lor; aceasta n msura n care au doar ceva

mai mult competent, bun-voint si responsabilitate moral dect oricare... "administratie"

(de la care nici Dumnezeu nu ar putea cere mai mult).

B I B L I O G R A F I E

B O G A R D, G., ducation des adultes et mutations sociales. Rapport intrimaire (1989-

1990). Strasbourg, Conseil de l'Europe, Conseil de la Cooperation culturelle, 1991.

D A V E, R.H. (sub redactia) si colaboratorii, Fundamentele educatiei permanete. Bucuresti,

Editura Didactic si Pedagogic, 1991.

D O M E N A C H, J.M., Ce qu'il faudrait enseigner. n: L'cole des parents. nr. 10, Paris,

1989.

E M I N E S C U, M., De bine de ru. n vol. "Ne e sil..." (Scrieri politice). Bucuresti,

Editura Societtii Soroc, 1991.

F R E I R E, P., L'ducation: pratique de la libert. Paris, ditions du Cerf, 1971.

K A N T, Im., Tratat de pedagogie. Iasi, Editura Agora, 1992.

M A C B E T H, AL., (coordonator) si colaboratorii, L'enfant entre l'cole et sa famille.

Rapport sur les relations entre l'cole et la famille dans les pays des Communauts

Europennes. Bruxelles, Comisia comunittilor europene, Colectia Studii, Seria

Educatie, nr. 13, 1984.

O S T E R R I E T H, P., Copilul si familia. Bucuresti, Editura Didactic si Pedagogic,

1973.

S T E R N, H.H., Educatia printilor n lume. Bucuresti, Editura Didactic si Pedagogic,

1972.

Pentru mai multe materiale de acest tip, vizitai situl www.1educat.ro, seciunea Resurse.

Educaia adulilorCuprinsEducaia pentru populaie - dr. Nicolae VINANUDemocratizarea educaiei i educaia prinilor - dr. Gheorghe BUNESCU

www.1educat.ro