RECONSIDERAREA ACTIVITĂŢII DE EDUCAŢIE FIZICĂ ŞI SPORT IN CICLUL PRIMAR

Evoluţia istorică a societăţii umane, marcată printr-un nivel foarte ridicat de tehnologizare şi automatizare, confirmă faptul că omul modern este preocupat de perfecţionarea sa continuă atât în plan intelectual cât şi profesional, dar şi moral.Acaparat de lumea mirifică a calculatorului şi a televiziunii, omul zilelor noastre ignoră faptul că starea sănătăţii sale, mintală sau fizică, influenţează în mod direct activitatea sa, capacitatea de muncă, performanţele sale intelectuale şi profesionale şi neglijează conştient sau inconştient, practicarea regulată a unor exerciţii fizice, de mişcare, de întreţinere, practicarea unor jocuri sportive sau pur şi simplu a unor plimbări reconfortante în aer liber.

În etapa actuală, când omenirea a devenit dependentă de calculator şi televizor, obiectivul principal ce îi revine educaţiei fizice şi sportului şcolar este de a atrage tineretul spre sălile şi terenurile de sport, reconsiderând rolul pe care îl au practicarea exerciţiilor fizice, exerciţiilor de mişcare, de întreţinere în dezvoltarea personalităţii elevului. Sunt edificatoare rezultatele obţinute în urma aplicării unui chestionar la „ Educaţie civică” ce viza direct programul zilnic al elevului.Chestionarul a fost aplicat unui număr de 44 subiecţi, 24 elevi din clasa a III- a A şi 20 elevi din clasa a IV- a A, de la Şcoala cu clasele I-VIII Nr. 3 din Cugir şi le-am cerut elevilor să răspundă sincer la toate întrebările chestionarului. Iată ce au răspuns elevii la întrebarea:

Desfăşuraţi activităţi sportive în mod organizat? Ce activităţi? (altele decât orele de educaţie fizică) Clasa Nu Da Ramuri sportive

a III- a 16 elevi – 66,66% 8 elevi– 33,34% 5 elevi – gimnastică3 elevi – şah

a IV- a 12 elevi – 60 % 8 elevi – 40 % 7 elevi – gimnastică1 elev – înot

Total 28 elevi – 63,63 % 16 elevi – 36,37 % 12 elevi – gimnastică3 elevi – şah1 elev – înot

La întrebarea „Practicaţi exerciţii fizice, de mişcare, de întreţinere, individual sau cu familia? (Plimbări în aer liber, jocuri în aer liber, plimbări cu bicicleta, plimbări cu rolele, patinaj, etc.).Elevii trebuiau să specifice numărul de ore pe zi dedicate acestor activităţi.

Clasa 0 ore 1 oră 2 ore Mai mult de 2 ore

a- III - a - 5 elevi -20,83 % 8 elevi -33,33 % 11 elevi – 45,83 %

a – IV -a 1 elev -5 % 9 elevi – 45 % 10 elevi -50 % -

Total 1 elev – 2,22 % 14 elevi- 31,81 % 18 elevi – 40,90 % 11 elevi – 11,25 %

La întrebarea: Câte ore staţi pe zi în faţa calculatorului şi a televizorului? cei 44 de subiecţi chestionaţi au dat următoarele răspunsuri:

Clasa Sub 4 ore pe zi Peste 4 ore pe zi Peste 5 ore pe zi

a- III - a 14 elevi -58,33 % 10 elevi -41,67 % 6 elevi – 25 %

a – IV -a 10 elevi - 50 % 10 elevi – 50 % 6 elevi – 30 %

Total 24 elevi – 54,34 % 20 elevi – 45,46 % 12 elevi -27,27 %

Analizând răspunsurile date la aceste trei întrebări se pot trage următoarele concluzii: În familiile cu un nivel de educaţie ridicat (studii medii şi superioare) şi cu o

stare materială bună există o atitudine pozitivă faţă de practicarea de exerciţii fizice sub formă organizată şi nu numai. Familiile acestea sunt conştiente de valoarea pe care o au exerciţiile fizice, exerciţiile de mişcare şi de întreţinere asupra dezvoltării normale şi armonioase a copilului.

Timpul petrecut în faţa calculatorului şi a televizorului creşte direct proporţional cu vârsta, iar timpul petrecut în aer liber scade odată cu înaintarea în vârstă. Este îngrijorător faptul că în zilele de vacanţă , în zilele de la sfârşitul săptămânii, elevii stau în faţa calculatorului şi a televizorului peste 10 ore, de cele mai multe ori fiind asistaţi de către părinţi cu care vizionează nu numai emisiuni potrivite vârstei lor.

Din diverse motive copiii preferă să stea în casă în detrimentul activităţilor în aer liber, iar cei care nu au calculator în casă preferă să-şi petreacă timpul liber în cluburi sau la prieteni. Foarte rar ies însoţiti de părinţi la plimbare în aer liber sau practică împreună cu părinţii exerciţii fizice.

Este bine ştiut că, educaţia fizică desfăşurată atât la nivel de învăţământ primar cât şi la nivel de învăţământ gimnazial, liceal sau chiar universitar îndeplineşte un rol deosebit în procesul de formare şi dezvoltare a personalităţii copilului. Specialiştii din domeniul psiho- pedagogic recunosc valenţele formative în plan biologic, motric, psihic şi social ale acestei discipline.

Învăţământului primar, cel mai vechi segment al sistemului de învăţământ, dar şi cel mai stabil şi important, îi revin sarcini multiple şi complexe în perspectiva realizării unui învăţământ modern, democratic, în care procesul de învăţare să fie unul elastic, centrat pe posibilităţile şi capacităţile elevilor, capabil să-l determine pe elev să fie un participant conştient şi activ la propria sa formare.Conform planului cadru de învăţământ de la clasele I-IV, educaţia fizică , datorită influenţelor pe care le are asupra dezvoltării copilului, apare ca o arie curriculară distinctă în care i-au fost alocate 2 sau 3 ore pe săptămână, lăsând la latitudinea învăţătorului posibilitatea de a opta pentru 2 ore, cu obligativitatea de a parcurge obiectivele cuprinse în trunchiul comun, sau varianta cu 3 ore , cu posibilitatea de a aborda această disciplină la nivel aprofundat sau la nivel de curriculum extins.În varianta în care se optează pentru predarea educaţiei fizice pe parcursul a 2 ore pe săptămână învăţătorul poate opta pentru realizare unei discipline opţionale la nivelul acestei arii curriculare cu următoarele forme:

Opţional ca disciplină nouă în care pot fi abordate ramuri de sport necuprinse în programele şcolare (tenis, şah, gimnastică aerobică, dans sportiv)

Opţional integrat în care sunt abordate domenii integratoare necuprinse într-o arie curriculare( dans modern, dans clasic)

Realitatea întâlnită în învăţământul românesc la nivelul ciclului primar arată că educaţia fizică este abordată la nivelul a 2 ore pe săptămână, iar în puţine cazuri, învăţătorii au optat şi pentru realizarea unei discipline opţionale la nivelul acestei arii curriculare.Ceea ce este îngrijorător este faptul că foarte mulţi învăţători folosesc timpul alocat educaţiei fizice în scopul aprofundării sau extinderii unor discipline ca matematica sau limba română, privându-i astfel pe elevi de posibilitatea de a se destinde şi de a se juca în mod organizat.Încercând să căutăm o explicaţie logică în ceea ce priveşte comportamentul colegilor noştri care

desconsideră activitatea de educaţie fizică şi sport ne-am oprit la următorii factori care, în concepţia noastră, favorizează şi încurajează aceste practici nepedagogice:

Factori de natură economică: Lipsa unor baze tehnico-materiale corespunzătoare care să permită desfăşurarea orelor de educaţie fizică în condiţii normale.Foarte multe şcoli nu dispun de o sală de sport, de terenuri de sport amenajate corespunzător, de materialele minime necesare desfăşurării activităţii de educaţie fizică.Comparativ cu alte discipline de învăţământ, activitatea de educaţie fizică presupune existenţa unei baze tehnico-materiale care să permită abordarea temelor prevăzute în curriculumul naţional. Lipsa bazelor sportive, lipsa dotărilor corespunzătoare îngreunează foarte mult activitatea de eucaşie fizică în şcoli.

Factori metodologici: Contrar aparenţelor, lecţia de educaţie fizică nu este o lecţie uşoară, uşor de abordat, comparativ cu alte discipline. Este o activitate didactică deschisă, ce solicită învăţătorul atât mental cât şi fizic şi solicită din partea acestuia adaptări şi readaptări, multă imaginaţie şi creativitate. Particularităţile de vârstă şi individuale ale copiilor de vârsta micii şcolarităţi obligă învăţătorul să folosească jocul didactic care nu trebuie confundat cu jocul liber. Jocul didactic este un joc organizat, urmărit de către învăţător şi este un mijloc eficient de destindere, de divertisment pentru elevi,dar pentru cadrul didactic este o activitate ce trebuie tratată cu toată responsabilitatea. Poate fi utilizat în toate verigile lecţiei şi este o activitate care place elevilor şi înlătură monotonia.

Factori antropici: - Principala responsabilitate îi revine învăţătorului care trebuie să adopte faţă de

proprii elevi un comportament empatic, oferindu-le posibilitatea de a se destinde, de a se juca în mod organizat, de a se întrece în concursuri individuale sau pe echipe.

- Conducerile acelor unităţi şcolare care prin atitudinea lor, sau mai bine zis prin lipsa unei atitudini ferme împotriva acestor obiceiuri nu fac altceva decât să încurajeze aceste practici.

- Părinţii elevilor, care acceptă tacit (în multe cazuri chiar solicită) ca odraslele lor să facă mai multă matematică sau limba română (sunt discipline de testare naţională) în detrimentul orelor de educaţie fizică, desen, muzică, lucru manual.

- Atitudinea unor colegi care consideră că doar disciplinele pe care le predau sunt importante pentru elevi, desconsiderând discipline ca: educaţia fizică, educaţia muzicală, educaţia plastică, educaţia tehnologică. - Prin extrapolare putem afirma că societatea românească, datorită nivelului de educaţie redus, dar şi datorită greutăţilor financiare cu care se confruntă are o poziţie rigidă, de indiferenţă sau chiar de respingere faţă de necesitatea practicării zilnice a exerciţiilor de mişcare, de întreţinere,motivând de cele mai multe ori lipsa timpului necesar ori greutăţile de ordin material cu care se confruntă.

Copilul de vârsta micii şcolarităţi, aflat în plin proces de creştere şi dezvoltare are nevoie de mişcare. Din datele statistice prezentate anterior se observă o predispoziţie a copiilor şi adulţilor spre activităţi sedentare (statul în faţa calculatorului şi a televizorului) activităţi ce nu de puţine ori favorizează apariţia la elevi a unor deficienţe fizice la nivelul coloanei vertebrale, care de cele mai multe ori afectează atitudinea corectă a întregului corp. Este bine ştiut şi în acelaşi timp demonstrat medical, că exerciţiile fizice practicate în mod regulat asigură o dezvoltare fizică corectă şi armonioasă, o îmbogăţire a bagajului motric şi o dezvoltare corespunzătoare a calităţilor motrice. De aceea se impune o reconsiderare a activităţii de educaţie fizică la nivelul învăţământului primar în primul rând prin renunţarea practicilor de a mai folosi ora destinată activităţii de educaţie fizică în scopul aprofundării sau extinderii unor discipline ca limba română sau matematică şi folosirea exclusivă a orelor de educaţie fizică pentru practicarea în mod organizat a exerciţiilor fizice. După aproximativ 30

ani de practică la catedră ca învăţători, putem aminti câteva elemente care stau la baza eficientizării activităţii de educaţie fizică la nivelul ciclului primar.

Întocmirea corectă a orarului la nivelul unităţii şcolare care să permită fiecărei clase accesul la baza sportivă şi la materialele unităţii şcolare. Este bine cunoscut faptul că orarul este elementul esenţial care stă la baza organizării activităţii şcolare, de judicioasa lui întocmire depinzând nu numai desfăşurarea în bune condiţii a procesului instructiv-educativ, ci şi folosirea raţională şi eficientă a resurselor materiale ale şcolii, precum şi resursele psihico- fizice ale elevilor.

Repartizare orelor în schema orară a fiecărei clase se va face luând în considerare următoarele aspecte:

- accesul la baza sportivă a şcolii;- respectând gradul de dificultate a disciplinelor de învăţământ după volumul,

conţinutul sarcinilor şi gradul de solicitare psihico-fizică a elevilor.- Respectând curba efortului atât la nivelul săptămânii cât şi la nivelul unei zile de

şcoală. Practica a demonstrat că ora de educaţie fizică poate fi repartizată în orice moment al zilei urmărind realizarea unui echilibru între efortul intelectutal şi efortul fizic la care este supus elevul. Am folosit foarte des şi cu bune rezultate ora de educaţie fizică în zilele caracterizate printr-o încărcătură intelectuală ridicată, amplasând-o între orele care presupuneau un efort intelectual sporit tocmai pentru ca prin intermediul activităţilor fizice desfăşurate să atenuăm oboseala intelectuală şi să îmbunătăţim randamentul intelectual pentru tot parcursul zilei. Este greşit a considera că locul orei de educaţie fizică este la sfârşitul fiecărei zile de activitate deoarece practicare exerciţiloe fizice de tip anaerob contribuie la o odihnă activă a organismului şi efectiv la obţinerea de performanţe intelectuale sporite.

Particularităţile de vârstă şi individuale ale elevilor ciclului primar impun folosirea jocului, indiferent că sunt jocuri dinamice, jocuri pregătitoare sau jocuri sportive, ca formă de bază a practicării exerciţiilor sportive. Prin joc copilul învaţă să respecte regulile jocului, să-şi respecte coechipierii dar şi adversarii, să respecte disciplina colectivului, îşi manifestă responsabilitatea, independenţa, iniţiativa, îşi educă relaţiile de grup. Jocul trebuie să conducă la realizarea obiectivelor instructiv – educative şi poate fi folosit cu succes în orice verigă a lecţiei. Jocul organizat, care nu trebuie confundat cu jocul liber, stimulează creativitatea şi competitivitatea sportivă, solicită atenţia, voinţa, dorinţa de a învinge, mobilizează elevii pentru a depăşi unele dificultăţi şi implică la un nivel ridicat afectivitatea copilului. Atunci când noi suntem creativi şi folosim jocuri dinamice cât mai variate în locul unor mijloace des folosite, dezvoltăm implicit şi la elevi creativitatea şi personalitatea. Folosirea în mai mare măsură a jocurilor în educaţia fizică a şcolarilor din ciclul primar fac ca lecţiile să fie mai atractive, iar elevii vor fi mai veseli, mai sănătoşi, mai performanţi la învăţătură.

În actuala structură a sistemului de învăţământ românesc, educaţia fizică şi sportul şcolar este integrat în procesul didactic, ca activitate obligatorie, cât şi ca activitate extraşcolară sub variate acţiuni de masă ( concursuri sportive, serbări sportive, drumeţii, excursii) cu caracter facultativ. Nu trebuie neglijat faptul că în procesul de organizare a activităţilor sportive destinate dezvoltării fizice generale a copiilor trebuie să se implice în egală măsură alături de şcoală, familia, organizaţiile de tineret şi alte instituţii educative. Conştienţi de ceea ce se întâmplă în învăţământul primar considerăm că este necesar ca orele de educaţie fizică să fie abordate cu mai multă responsabilitate pentru că nimic şi nimeni nu ne dă dreptul de a-i priva pe elevii noştri de dreptul „ de a se juca în mod organizat”.

Prof. BALUT VIRGINIA