ecositemele umane pentru studenti

40
Ecosistemele umane/ mediul urban si mediul rural

Upload: crina-ioanina-bejan

Post on 15-Apr-2016

65 views

Category:

Documents


12 download

DESCRIPTION

geografia mediului

TRANSCRIPT

Page 1: Ecositemele Umane Pentru Studenti

Ecosistemele umane/mediul urban si mediul rural

Page 2: Ecositemele Umane Pentru Studenti

A. Mediul – suport al sistemelor ecologice

umane

B. Resursele geodemografice ale

ecosistemelor umane

C. Elemente socio-culturale ale

ecosistemelor umane

Ecosistemele umane

Ecosistemele rurale

Ecosistemele urbane

Page 3: Ecositemele Umane Pentru Studenti

Definirea ecosistemului

Ecosistemul uman

Ansamblul în care interacţioneaza populaţiile umane cu factorii de mediu

Este considerat un ecosistem deoarece este locuit de o singură specie – omul.

Sisteme deschise în care există schimburi de energie, materie şi

informaţii cu mediul natural

În ecosisteme naturale reglarea şi autoreglarea păstrează echilibrul, dar

ecosistemele umane sunt mai instabile, pentru că au la bază atât factorii de mediu cât şi constrângeri

instituţionale, tehnice, etc.

Page 4: Ecositemele Umane Pentru Studenti

Fiinţa umană se adaptează cel mai mult în comparaţie cu toate celelalte componente biologice, pentru că ea modelează mediul

după nevoile sale sau se adaptează ea însăşi prin voinţă, gândire

Factorii sociali şi tehnici au stat la baza procesului de umanizare,

Mediul natural

Om

NoosferaEcologia umană: ştiinţă pluridisciplinară aflata la granita între domeniul ştiinţelor

naturale şi a celor sociale

Page 5: Ecositemele Umane Pentru Studenti

Abordarea geografică a determinat apariţia termenului e geoecologie, derivat de la ecologia peisajului (K. Troll, 1939) sau a peisajului geografic (J. Tricart, 1979).

După A. Kilnchenmann geoecologia este o ştiinţă care studiază procesele spaţio-temporale ce conduc la schimbarea lumii (oraş, ţară, regiune, etc.)

În această perspectivă se poate înscrie şi studiul ecosistemelor umane numit de geografie ecologia aşezărilor umane şi care studiază modul în care omul şi-a construit propriul sistem pe baza caracteristicilor naturale, în conformitate cu nevoile sale materiale, sociale, spirituale etc.

În cadrul acestei ştiinţe (cu definire şi metode de analiză) se individualizează două ramuri diferite: ecologia aşezărilor urbane şi a aşezărilor rurale indisolubil legate de geografia urbană respectiv rurală.

Page 6: Ecositemele Umane Pentru Studenti

A. Mediul – suport al sistemelor ecologice umane

OmulSe inserează în mediul geografic utilizând acele elemente care îi

sunt necesare, construind sisteme care încearcă să grefeze cît mai bine acest ansamblu funcţional

Crează ecosisteme ce nu funcţionează în armonie completă cu natura, deoarece „intrărilor” naturale li se contrapun „ieşiri”

negative

Page 7: Ecositemele Umane Pentru Studenti

A.1. Localizarea

Primul element legat de prezenţa unei aşezări umane într-un spaţiu sunt reperele localizării spaţiale: coordonate geografice şi matematice

care dau individualitate şi irepetabilitate fiecărui ecosistem uman

Varietatea trăsăturilor geografice fizice impune soluţii de utilizare şi adaptare la mediu fapt care crează caracteristici particulare fiecărei aşezări umane.

Diferenţierile existente în structura sau tipul ecosistemului provin de la interferenţele aşezării matematice cu poziţia geografică propriu-zisă

(caracteristici geologice, geomorfologice), din poziţia geo-politică, achiziţiile tehnice, tradiţii

Poziţia geografică constituie un prim indiciu asupra entităţii aşezării umane şi a funcţionalităţii într-un teritoriu (P. Gâştescu, 1998).

Page 8: Ecositemele Umane Pentru Studenti

A.2. Tectonica şi litologia

O aşezare umană are nevoie de un substrat

geologic favorabil, în care riscurile să fie extrem de

reduse

29% din suprafaţa Terrei e uscat, şi din aceasta doar o mică parte este favorabilă

instalării ecosistemelor umane. Atât zonele de orogen cât şi cele de platfomă sunt

acoperite de ecosisteme umane. Dar orogenul tânăr mai instabil şi pune probleme

legate de mişcări tectonice. Dezvoltarea a permis instalarea ecosistemelor

chiar şi în aceste zone dar costurile pentru

asigurarea funcţionalităţii sistemelor sunt mai mari. Tot în această categorie amintim şi regiunile cu

vulcanism activ

Page 9: Ecositemele Umane Pentru Studenti

A.3. Clima (1)

Rol major în viaţa ecosistemelor umane

Cel mai restrictiv dintre factorii

geografici

Populaţia stabilă există între 82° lat. N şi 54° lat.S

50% - in zona caldă27% - în zona tropicală

Factorii climatici ce condiţionează distribuţia ecosistemelor

Radiaţia solară

Circulaţia atmosferică

Factori geografici locali (relief, ape, resurse)

Parametri climatici ce condiţionează distribuţia

ecosistemelor

TemperaturiPrecipitaţii

Vânturi

Page 10: Ecositemele Umane Pentru Studenti

A.3. Clima (2)

Oriunde pe Terra variaţia diună reprezintă o oscilaţie simplă cu un minim dimineaţa (ora 7) şi un maxim dupa amiaza (ora 14), iar cunoaşterea acestor parametrii reprezintă puncte de reper pentru viaţa unei aşezări prin indicele de confort termic (coroborează temperatura aerului cu umiditatea relativă pentru a determina o temperatură aparentă, resimţită de corpul uman).

Când umiditatea relativă este mare, rata de evaporare a apei se diminuează, ceea ce produce o răcire mai lentă a corpului, care reţine mai multă căldură decât e normal. Valoarea critică a acestuia este de 80 de unităţi.

Aspectele regimului termic, cu tendinţă de creştere a temperaturii aerului în cadrul oraşelor şi formarea insulei de căldură urbană (CCMESI – temperatura în centrul oraşului Bucureşti este cu 1-2° mai mare faţă de periferie)

Page 11: Ecositemele Umane Pentru Studenti

A.3. Clima (3)

Precipitaţiile reprezintă input-ul de apă necesar dezvoltării organismelor vii într-un ecosistem. Ecosistemele umane sunt legate în dezvoltarea infrastructurii de caracteristicile precipitaţiilor pentru dimensionarea rigolelor şi canalelor de colectoare, irigarea spaţiilor verzi, scurgerea de pe clădiri, dotarea cu tehnologie pentru intervenţie în caz de inundaţii sau de căderi mari de zăpadă. Precipitaţiile au rolul de a „spăla atmosfera urbana” în principal de gaze.

Măsuri: înlocuirea covorului asfaltic clasic cu materiale care au albedou ridicat, creşterea suprafeţelor oxigenante (spaţii verzi), realizarea perdelelor de vegetaţie dispuse modular în funcţie de scop pentru realizarea unui microclimat de adăpost

Page 12: Ecositemele Umane Pentru Studenti

A.3. Clima (4)

Vântul Cel mai important factor în ecosistemele umane

pentru relaţia sa cu poluarea aerului

Direcţia vântului reprezintă caracteristica cea mai importantă a mişcării aerului pentru că ea determină

direcţia mişcării poluanţilor

Pe baza rozei vânturilor se poate concepe şi o roză a poluării

Difuzia poluanţilor este direct proporţională cu viteza vântului

Calmul atmosferic e cea mai nefavorabilă condiţie meterologică pentru poluarea aerului

Vânturile locale (brizele urbane) se datorează circulaţiei pe scară mică a curenţilor de aer care apar sub influenţa condiţiilor locale(alternanţa apă-uscat, parcuri - zone asfaltate, străzi umbrite şi însorite etc.).

Topoclimatul aşezărilor (mai ales al oraşelor mari) este determinat de particularităţile suprafeţei active (densitatea şi înălţimea clădirilor, reţeaua stradală, obiectivele industriale, spaţiile verzi, locurile de agrement) dar şi de particularităţile climatice ale oraşului (temperatura scade de la centru spre periferie). Datorită contrastului termic intre oraş şi regiunea limitrofă, se formează o briză urbană,

Page 13: Ecositemele Umane Pentru Studenti

A.4. Resursele de apă

Ecosistemul uman nu poate funcţiona în absenţa apei.

Resurse directe: ape subterane, râuri, lacuri, ţărmuri

Resursă indirectă apa alimentează solurile fertile, sistmele de irigaţii, activităţile de pescuit,

vegetaţia higrofilă, transporturile pe apă. A.4.1. Utilizarea resurselor de apă

Volumul de apă preluat din sistemele hidrologice este mai mare decât volumul de

apă consumat de om.

La nivel mondial, volumul de apă preluat din hidrosferă este de 3990 kmc (2000), consumul

fiind de 2180 kmcDin acesta ecosistemele umane deţin aproximativ 6% din totalul utilizat, industria 20-21% iar agricultura 73%.

Consumul de apă diferă de la ţară la ţară, dar creşte global cu 6%

Page 14: Ecositemele Umane Pentru Studenti

A.4.2. Apa în ecosistemele umane

Nici un ecosistem nu poate fi proiectat fără a ţine cont de input-ul şi output-ul resurselor de apă.

În circuitul hidrologic, spaţiul ecosistemelor umane scurtcircuitează dinamica apei prin transport, stocare, deversare, deci prin apariţia unui subcircuit/subsistem numit ciclul antropic

Configuraţia circuitului hidrologic în mediile antropizate este însoţită de schimbarea caracteristicilor fizice (temperatură), chimice (încărcare cu detergenţi, metale grele, fenoli, hidrocarburi), biologice (agenţi patogeni). Circuitul apei în ecosisteme repetă practic circuitul natural la care se adaugă poluarea.

Dacă ecosistemul funcţionează perfect cantitatea de apă potabilă utilizată se întoarce în ecosistem (tratată parţial sau total).

Dacă ecosistemul nu funcţionează incorect, apa se pierde prin evaporare mai mare (udarea spaţiilor verzi, a străzilor) prin infliltrare sau schimbarea proprietăţilor prin poluare

Page 15: Ecositemele Umane Pentru Studenti

A. 2.5. Solurile

2.5.1. Solurile parţial modificate

Solurile pe care se dezvoltă un ecosistem uman au evoluat în sistem natural. Impactul ecosistemelor umane asupra solurilor naturale este diferit.

Numite şi soluri de modificare, cuprind solurile pe care se grefează un ecosistem uman şi care au avut înainte de extinderea antropică utilizări agricole, mai mult sau mai puţin influenţate de lucrări ameliorative (amendare cu îngrăşăminte, pesticide, irigaţii, desecări, terasări).

2.5.2. Solurile antropice

Sunt acele soluri în care s-au produs modificări în compoziţia, structura granulometrică, nutrienţi, compoziţie chimică, toate ca urmare a modelării pentru utilizări specifice: construcţii rezidenţiale, depozite de deşeuri, construcţii industriale, etc. Aceste soluri prezintă dislocări ale covorului pedologic natural, înlocuirea cu roci şi materile de construcţie, dezvoltarea sistemelor de evacuare sau alimentare cu apă, curent, gaze naturale, etc.

Page 16: Ecositemele Umane Pentru Studenti

A.2.6. Fauna şi vegetaţia

Ecosistemele umane au depins de floră şi faună ca resure: alimentare, de construcţie, pentru infrastructură, transport, îmbrăcăminte, estetică sau munci agricole, având rol sanitogen, generând microclimate sau chiar rol strategic.

Padurile Functie ecologică, reglează raportul dintre dioxidul de carbon şi oxigen

De agrement

Economică

Spaţii verzi dezvoltate în legătură cu insertia antropică: plante ruderale, culturi agricole

Fauna ubigenă şi zootehnia

Page 17: Ecositemele Umane Pentru Studenti

• B. Resursele geodemografice ale ecosistemelor umane– B.1. Dispersii şi concentrări demografice – B.2. Regenerarea naturală a populaţiei– B.3. Mobilitatea populaţiei – B.4. Structura populaţiei ecosistemelor umane – B.5. Durata de viaţă a populaţiei şi starea de

sănătate

Page 18: Ecositemele Umane Pentru Studenti

B. Resursele geodemografice ale ecosistemelor umane

• Din cele 850 000 de specii ale lumii vii de pe Terra, omul este cea mai activă dintre acestea în ceea ce priveşte raportul său cu mediul, răspândirea sa fiind extrem de largă prin puterea de adaptare dată de inteligenţă.

• F. Ratzel vorbeşte despre gradele de populare, modul de viaţă şi organizarea socială enumerând:

– oicumena (suprafaţa populată a Globului, cu activităţi economice puternice şi populaţie sedentară),

– suboicumena (areale cu densităţi reduse de populaţie, cuprinsă în activităţi economice, dar în care populaţia nu este sedentară) şi

– anoicumena (regiuni nepopulate sau populate temporar).

B.1. Dispersii şi concentrări demografice • Conditionate de factori:

– istorici, – Sociali – Economici– Demografici

Page 19: Ecositemele Umane Pentru Studenti

B.2. Regenerarea naturală a populaţiei

Comunităţile umane = sisteme deschise

Bilanţul populaţiei= mişcarea naturală + mişcarea migratorie (subsisteme)

Viabilitatea unei populaţii sub aspect demografic, depinde de reproductivitate longitudinală (succesiunea generaţiilor) dar şi de mortalitate, ambele având caracter dual: biologic şi socio-economic.

Natalitatea = intrări în ecosistem, depinde de

gradul de dezvoltare a unui ecosistem

Mortalitatea = ieşiri din ecosistem. Are intensitate diferită funcţie de

factorii demografici, biologici, social economici, istorici.

Scăderea viabilităţii unei populaţii depinde de morbiditate

Sistemele economice şi sociale au comportament diferit faţă de regenerarea naturală a populaţiei

Page 20: Ecositemele Umane Pentru Studenti

B.3. Mobilitatea populaţiei

Este un proces prin care persoanele îşi schimbă statutul rezidenţial (mobilitate spaţială), profesional sau social. Complexitatea fenomenului

constă în faptul că intensitatea cu care se produce poate echilibra sau dezechilibra bilanţul demografic între zone sau localităţi, colectivităţi

Migraţia poate fi: voluntară sau involuntară

Reguli ale migraţiei (după Ravenstein, cit. Elena Matei, 2007)Cea mai mare parte a celor care migrează au cel puţin o deplasare pe perioade si distante mici Migraţia la distanţă mare este specifică pentru cei care provin din marile oraşeCea mai mare parte a migraţiei are loc din mediul rural spre cel urbanCei care migrează mai mult sunt bărbaţii cu vârste cuprinse între 20 şi 45 aniOrice migraţie produce cel puţin o contra-migraţieFemeile rămân mobile în interiorul ţării, faţă de bărbaţi care migrează mai curând în exteriorMigraţia se măreşte odată cu accesul la dezvoltarea industriei şi transporturilorEconomia este factorul major al migraţieiSpaţiile de cazare, locuinţele în locul de sosire sunt reduse, astfel că, sunt condiţii pentru apariţia de aşezări ilegale.

Page 21: Ecositemele Umane Pentru Studenti

B.4. Structura populaţiei ecosistemelor umane Structura pe grupe de vârstă, sexe, ocupaţională, etnică sau confesională asigură echilibrul dezvoltării unui ecosistem.

Aceste structuri variază funcţie de stat, regiune, grad de dezvoltare economică, instituţională, securitate, condiţii de viaţă, migraţii, etc

Piramida vârstelor demostrează evoluţa optimă a unei regiuni, aşezări, forţa de muncă actuală şi de perspectivă

Ţări dezvoltate= piramidă clopotŢări subdezvoltate= piramidă triunghiŢări în tranziţie economică = piramidă

amforă

ONU arată că: 16-18% din aceasta este subnutrită, 40% nu are acces la resuse de apă

potabilă, 30% nu locuieşte în condiţii

favorabile, 12% nu are acces la educaţie (3 din

10 copii sunt analfabeţi) sau servicii. Starea populaţiei tinere pe Glob este

foarte fragilă şi poate compromite armonia fizică şi intelectuală a generaţiilor viitoare.

Page 22: Ecositemele Umane Pentru Studenti

B.5. Durata de viaţă a populaţiei şi starea de sănătate

Durata medie de viaţă = speranţa de viaţă la naştere.

Durata medie de viaţă a crescut progresiv pe măsura eradicării unor boli considerate înainte incurabile şi a ajus la cifre destul de mari în ţările dezvoltate unde este de 85 ani în Japonia sau 83 de ani în Franţa.

Page 23: Ecositemele Umane Pentru Studenti

C. Elemente socio-culturale ale ecosistemelor umane (1)

Omul este o fiinţă socială. Ecosistemele umane cuprind grupări de oameni care împărtăşesc o cultură, un teritoriu, o identitate, între care se nasc relaţii de interacţiune, formând un ansamblu numit comunitate

Mai multe comunităţi alcătuiesc o societate

În cadrul oricărei societăţi fiecare individ are un statut atribuit (sex, rasă, etnie) şi unul dobândit (profesional, marital, prieten).

Pentru buna funcţionare a grupurilor s-au conturat de-a lungul timpului instituţii economice, sociale (familia), politice (partide) educaţionale (şcoli, licee, universităţi), religioase (creştinism, budism, etc.).

Un grup social are relaţii Coeziune

Comunicare

Conflict

Page 24: Ecositemele Umane Pentru Studenti

C. Elemente socio-culturale ale ecosistemelor umane (2)

Intr-o aşezare umană pot exista grupuri primare (familia) şi secundare (societăţi comerciale, şcoala etc.), în care un individ poate intra arbitrar sau prin aderare.

Orice grup social are nevoie de o latură materială care cuprinde locuinţa (la nivel microspaţial) şi teritoriul care este locul de viaţă al grupului.

Modelarea spaţiului de către grupurile sociale oferă caracteristici ecologice fiecărei aşezări

Page 25: Ecositemele Umane Pentru Studenti

Comunităţile teritoriale rurale sunt caracterizate de : • Dimensiuni mici ale grupului cât şi ale teritoriului• Au o identitate vizibilă• Omogenitate în activităţi economice• Autonomie (în sensul autosusţinerii)• Este o comunitate formată prin adăugare de case, deci rezultatul locuitorilor săi.Comunităţile teritoriale urbane• Au apărut ca urmare a dezvoltării puternice a unor comunităţi rurale, care

mai întâi au fost structurate ca grupări meşteşugăreşti şi treptat s-a trecut la caracteristici eterogene.

• Structura şi morfologia lor este complexă şi ilustrează diferenţierile dintre grupurile sociale.

• În oraşe clasele sociale bogate ocupă părţile centrale, în altele cartierele rezidenţiale noi sunt în suburbii. În comunităţile urbane relaţiile sunt impersonale, mai tensionate şi contranstante. Izolarea individului este mare şi cu

posibilitate de apariţie a stresului şi bolilor psihice.

Page 26: Ecositemele Umane Pentru Studenti

• D. Organizarea ecosistemelor umaneD.1. Spaţiile rezidenţiale D.2. Materiale de construcţie D.3. Organizarea spaţiului de locuitD.4. Areale cu funcţii de serviciiD.5. Căi de comunicaţieD.6. Organizarea circulaţiei

D.6.1. Utilizarea terenurilor şi transportul D.6.2. Spaţiile verzi

D.7. Zonele industriale D.8. Organizarea serviciilor publice

D.8.1. Alimentarea cu apă D.8.2. Sistemul de canalizareD.8.3. Alimentarea cu gaze naturaleD.8.4. Alimentarea cu energie electricăD.8.5. Servicii de salubrizare

Page 27: Ecositemele Umane Pentru Studenti

D. Organizarea ecosistemelor umane

Apariţia ecosistemelor umane este rezultat al intervenţiilor antropice ale

omului în spaţiul natural. Dar

Spaţiul geografic e limitat

Populaţia creşte exponenţial

Evoluţia tehnologică

Creşterea standardelor de

viaţăProbleme în organizarea

ecosistemelor

Spaţiu de locuit

Spaţiu de munca

Spaţiu de relaxare (recent)

Organizarea spaţiului:

rural/urbanIn/out

Zonare funcţională

Page 28: Ecositemele Umane Pentru Studenti

În RomaniaPlanificarea

teritoriului se face în baza:

PATN

Regional, interjudeţean şi frontalier

Interorăşenesc, intercomunal,

metropolitan, periurban

PATJ şi DOCUMENTATII DE

URBANISM

PUG – plan de urbanism general - dau liniile generale de dezvoltare ale unui teritoriu pe 25 de ani

PUZ – plan de urbanism zonal – reprezintă modul de aplicare a PUG- urilor pe o anumită arie a direcţiilor date de acestea.

PUD – plan urbanistic de detaliu (foarte mici) care se realizează pe baza regulamentului de urbanism.

Page 29: Ecositemele Umane Pentru Studenti

Periferii

Page 30: Ecositemele Umane Pentru Studenti

D.1. Spaţiile rezidenţiale

SR reprezintă arealul destinat locuinţelor într-

o aşezare umană

Utilizarea rezidenţială permite şi servicii sau locuri de muncă sau poate exclude orice activitate de acest gen.

Densitate variată a clădirilor.Pot apărea anexe, alei de trecere, terenuri de agrement şi chiar

unităţi economice.

Locuinţa e unitatea de bază

Locuinţe individuale

Duplex Locuinţe comuneComplex rezidential (condominion)

Page 31: Ecositemele Umane Pentru Studenti

D.2. Materiale de construcţie Lemnul, zidăria (cărămidă, amestecuri de argilă, piatră, beton), sticla Materiale naturale cum este granitul, lemnul, marmura, nu pun probleme

majore în transferul de energie al spaţiului urban. BCA-ul (beton celular autoclavizat) format dintr-un amestec de nisip silicios,

ciment şi var, sau cu liant obţinut din cenuşele din termocentrale au deschis discuţii aprinse în mediile ştiinţifice.

A apărut conceptul de case pasive care împiedică transferul de căldură sau locuinţe cu energie zero.

Page 32: Ecositemele Umane Pentru Studenti

D.3. Organizarea spaţiului de locuit Spaţiul de locuit face parte din teritorul intravilan reprezentând

suprafaţa construită şi amenajată pentru funcţia de locuit. El poate ocupa unul sau mai multe trupuri în spaţiul intravilan sau chiar în extravilan.

Reglementări: arterele de circulaţie majore să nu tranziteze spaţiul de locuit, accesibilitatea să fie dată mai ales de mijloacele de transport în

comun, spaţiile pietonale să fie separate de cele cu circulaţie motorizată, gradul de acoperire cu vegetaţie să fie cât mai mare.

În ceea ce priveşte dotările socio-culturale (şcoli, centre comerciale, ateliere de reparaţie, biblioteci, parcări, garaje, centre medicale mici) să fie amplasate cât mai central pentru a asigura accesul tuturor locuitorilor.

Dacă există firme care pot crea riscuri pentru sănătate locuitorilor prin producerea de noxe, vibraţii, zgomote, praf, fum, ele trebuie amplasate la minimum 15 m de locuinţe.

Page 33: Ecositemele Umane Pentru Studenti

D.4. Areale cu funcţii de servicii Multe ecosisteme umane au apărut pe fondul dezvoltării activităţilor

comerciale Spaţial activităţile comerciale au evoluat diferit, potrivit politicilor de

planificare urbană sau rurală. În aşezările rurale ele ocupă arii punctuale, localizate mai ales în părţile lor centrale.

În oraşe situaţia este mult diferită. Modelele de dezvoltare a acestor arii poate varia:

nuclear în partea centrală a oraşului formând CBD-ul acestuia (Central Business District),

liniare, dispersate în cartiere, inelare, .

Page 34: Ecositemele Umane Pentru Studenti

D.5. Căi de comunicaţie Căile de comunicaţie asigură funcţionalitatea în ecosistemele urbane şi

rurale. Diferite tipuri de la poteci, drumuri forestiere până la autostrăzi, aeroporturi, porturi.

Funcţionalitatea sistemului este dată şi de căile de transport speciale (conducte de apă, gaz, linii de înaltă tensiune, fibră optică).

În ecosistemele urbane, străzile se diferenţiază după funcţii şi intensitatea traficului astfel: I- magistrale care se leagă de drumurile naţionale II – de legătură între magistrale şi cartiere de locuit sau zone funcţionale

(bulevarde importante) III – de colectare, care preiau fluxurile din zonele funcţionale şi îl dirijează spre

magistrale sau cele de legătură IV – de servire locală (străzi mici dintre blocuri)

Dimensiunile tramei stradale depind de numărul locuitorilor din ecosistem, de tipul de gradul de motorizare, de viteza de deplasare a fluxurilor de pietoni şi vehicule.

Cerinţele de mediu ale unei străzi sunt la nivel sanitar, tehnic şi economic: Asigurarea scurgerii precipitaţiilor, sterilizarea faţă de agenţii patogeni sau alţi

vectori de contaminare, eliminarea poluanţilor emişi de mijloacele de transport, colectarea structurată a deşeurilor, ecranare faţă de aerosolii poluanţi;

Page 35: Ecositemele Umane Pentru Studenti

D.6. Organizarea circulaţiei În orice ecosistem uman există o circulaţie fizică a bunurilor,

informaţiei şi persoanelor. Pentru fiecare tip de element deplasat există proiectate sisteme de circulaţie.

Pentru circulaţia fizică a mărfurilor sau persoanelor sunt proiectate căi şi mijloace de transport care consumă mari suprafeţe de teren, ce au nevoie de intervenţii directe de întreţinere, reparaţii

Organizarea circulaţiei în aşezările umane este centrată pe realizarea unor obiective de management cum sunt: Micşorarea distanţelor de parcurs Fluidizarea circulaţiei prin introducerea unor sensuri unice, inele de

circulaţie, pasarele, poduri, viaducte, trasporturi multimodale Reducerea poluării mediului Semnalizarea corectă şi vizibilă

Circulaţia trebuie să fie proiectată echitabil între deplasarea cu mijloace de transport sau pietonală.

Un element important pentru transportul în comun îl constituie nevoia şi dorinţa de extindere a mijloacelor de transport puţin poluante sau nepoluante (tramvai, troleibuz, metrou) şi mai puţin a autobuzelor.

Transportul individual este generator de probleme în ecosisteme, pentru că cel mai uzitat mijloc este automobilul.

Page 36: Ecositemele Umane Pentru Studenti

D.6.1. Utilizarea terenurilor şi transportul Sunt două elemente ce se condiţionează reciproc. Transportul poate influenţa forma unei aşezări umane, iar

aceasta, la rîndul ei afectează comportamentul deplasărilor. D.6.2. Spaţiile verzi

Conceptul de ecosistem uman include şi existenţa unui sistem vegetal care să menţină echilibrul mediului. Raportul dintre suprafaţa verde şi cea construită defineşte aportul vegetaţiei la durabilitatea ecosistemelor urbane.

Spaţiile verzi sunt teritorii amenajate în perimetrul construibil sau în afara acestuia având fondul dominant din vegetaţie la care se pot adăuga dotări cu caracter utilitar, recreere, cultural, cu funcţii sanitare, ecologice, estetice.

Zonele cu spaţii verzi, recreative şi de agrement sunt bine conturate, au funcţii social-culturale, utilitare, economice, estetice, decorative şi sunt reprezentate de scuaruri, parcuri, păduri, perdele de protecţie, complexe sportive etc.

Page 37: Ecositemele Umane Pentru Studenti

Termenul de „suprafaţă oxigenantă” subliniază funcţia ecologică a vegetaţiei mai ales în ecosisteme urbane, de ameliorare a calităţii aerului.

Spaţiile verzi cuprind: plante naturale (provin din ecosisteme originale în care s-a dezvoltat

ecosistemul urman – Pădurea Băneasa), cultivate (prin inginerie horticolă) naturalizate (specii ce pot fi întâlnite în parcuri, grădini botanice, etc.).

După complexitatea amenajării spaţiile verzi din România cuprind: Parcuri publice – deservesc întreg oraşul Grădini publice – deservesc cartiere Scuaruri – destinate odihnei de scurtă durată Plantaţii de aliniament/platbande însoţesc străzile/bulevardele

importante Aliniamente de arbori – reprezintă un element de compoziţie

peisagistică caracterizat prin dispunerea regulată a arborilor pe trasee liniare

Spaţii verzi din ansambluri de locuit

Page 38: Ecositemele Umane Pentru Studenti

D.7. Zonele industriale • Pentru amplasarea şi încadrarea cât mai corectă se impune respectarea

planificării spaţiale şi mai ales întocmirea documentelor de mediu (bilanţ, audit, studii de impact), dimensionarea lor în funcţie de forţa de muncă şi cerinţele dezvoltării

• Amplasarea şi dimensionarea zonelor industriale exprimă fazele de evoluţie a ecosistemului şi politicile de mediu şi arhitecturale.

• Industriile zgomotoase, poluante sau care produc deşeuri şi necesită mult spaţiu şi sunt împinse de legislaţia urbană spre periferie.

• Extrem de importante în amplasarea unităţilor industriale sunt caracteristicile meteorologice (de vântul dominant).

• În contextul dezindustrializării, viabilitatea modelului zonelor industriale intră în declin, iar fenomenele legate de reorientarea forţei de muncă din localităţi industriale spre alte activităţi necesită politici şi strategii care să neutralizeze fenomene precum şomajul, migraţia forţei de muncă şi chiar organizarea spaţiului.

Page 39: Ecositemele Umane Pentru Studenti

D.8. Organizarea serviciilor publice D.8.1. Alimentarea cu apă • Alimentarea cu apă a sistemelor urban şi rural are trei componente:

captarea – transportul şi evacuarea. • Sistemele de captare a apei pot fi subterane sau de suprafaţă. • Organizarea reţelei de distribuţie reprezintă cea mai mare investiţie într-

un sistem de aducţiune (de obicei peste 50%). Forma acesteia de mulează pe forma sistemului urban sau rural, iar dimensiunile variază în funcţie de cerinţele de consum.

D.8.2. Sistemul de canalizare• Reprezintă o a două categorie de reţea ce trebuie proiectată sau

construită într-un ecosistem uman. El asigură atât evacuarea apelor uzate rezultate în urma activităţilor din ecosistemul urma, care au un grad de poluare ridicat, cât şi a celor meteorice.

Page 40: Ecositemele Umane Pentru Studenti

D.8.3. Alimentarea cu gaze naturale• Distribuţia gazelor naturale oferă o calitate ridicată a vieţii într-un

ecosistem. Gazele necesită conducte rezistente şi corect dimensionate pentru o bună funcţionalitate.

D.8.4. Alimentarea cu energie electrică• Energia electrică este un serviciu intrinsec al unei aşezări umane.

Ea poate fi luată din sistemul naţional de distribuţie sau din surse locale (eoliană, solară). Sistemul electro-energetic este format din surse, staţii de transformare, linii de transport aeriene sau subterane, etc.

D.8.5. Servicii de salubrizare • Sunt asigurate de servicii publice şi au drept scop creşterea

parametrilor de calitate a vieţii locuitorilor dar şi „sănătatea ecosistemelor umane”.