Ecosisteme terestre

Padurea de foioase (fag si stejar)

Stamate Vlad Andrei

Clasa a VIII-a D

Pădurea este o suprafață mare de teren pe care cresc în stare sălbatică specii

de arbori și arbuști, specii de plante erbacee, mușchi, dar și diferite specii de

animale.

Mediul de viață se caracterizează prin diferiți factori naturali. Cei lipsiți de viață se

numesc factori abiotici, iar viețuitoarele sau produșii acestora se numesc factori

biotici.

Comunitatea de populații (plante, animale, microorganisme) caracteristice unui

biotop aflate în relații interspecifice se numește metamorfoza.

Unitatea structurală și funcțională care se stabilește între un biotop și o

biocenoză constituie un ecosistem.

Ecosistemul unei păduri de stejar

Pădurile de stejar (numite si stejarete) se întind în zonele cu altitudine de pâna la

700-800 m. În zonele de câmpie, aceste păduri sunt formate din stejar brumăriu

şi stejar pufos. În zonele joase, ele sunt formate din stejar în amestec cu cer sau

gârniţă(rude cu stejarul). În zona dealurilor înalte se întâlneşte gorunul

careformează păduri întinse numai de gorun (numite gorunete) sau în amestec

cu alte specii de foioase. Clima este calda, iar in unele zone din tara este relativ

uscata catre sfarsitul verii.Temperaturile medii anuale sunt de 8-10 gr C.

Umiditatea atmosferica medie anuala variaza intre 65-75%. Precipitatiie medii

anuale sunt circa 500 mm.Solurile sunt variate. Padurile de stejar vegeteaza pe

soluri brun-roscate de padure in Banat,Oltenia, Muntenia, soluri cenusii de

padure in Moldova, soluri brune de padure in cateva din podisuri din Moldova.

Transilvania, Muntenia. Sunt intalnite paduri de stejar si pe podzol secundar, mai

ales, pe terenurile putin inclinate. Reactia ionica asolurilor este mediu acida pana

la neutra avand un pH cunprins intre 5 pana la 7. Padurile de stejar din

Romania sunt diversificate privind compenenta floristica. Unele specii de stejar

cu flora ierboasa caracteristica de stepa se afla numai in zona de campie; alte

specii prefera locurile inalte, cu umiditate mai abundenta, ajungand pana la limita

inferioara a fagului si chiar a molidului.Flora ierboasa la aceste tipuri de paduri

este cu totul alta. In zona de campie si in unele zone de deal exista paduri de cer

sau de garnita. In unele parti din campia Munteniei, Olteniei si sudul Dobrogei

cele doua specii formeaza paduri de amestec. Plantele lemnoase care insotesc

stejarul sunt carpenul, ulmul, jugastrul, ciresul de padure, frasinul, paducelul de

padure, teiul, macesul, sangerul.Populatiile de plante ierboase sunt diversificate.

In multe stejarete se afla plante ierboase caracteristice de antestepa existente in

exteriorul zonei de limita spre stepa. Printre cele mai frecvente mentionam

golomatul, paiusul mare, rodul pamantului, coltunii popii. In zona altitudinala

superioara caracteristica dealurilor se gasesc paduri de gorun; specia propspera

pe solurile putin argiloase nascute pe pietrisuri, nisipuri. Ocupa suprafete expuse

soarelui. In unele locuri altitudinal ajunge pana la conifere.Tot in zona dealurilor

se afla si padurile de stejar; acestea prefera orice substrat mineralogic, insa cu

umiditate mai mare fata de precedenta. Prospera pe solurile profunde si umede

in locurile umbrite din vaile dealurilor. Nu urca prea mult in sens altitudinal.Se

opresc cu mult mai jos fata de gorun. Coboara insa pana in interiorul stepelor,

populand aluviunile si teresele aluvionare ale raurilor. In aceste paduri se

intalnesc si alte specii de plante lemnoase: ulmul de munte, paducelul, marul

paduret, scorusul, sorbul, artarul, paltinul. Primavara padurile de stejar

vegeteaza si infloresc multe plante ierboase. In cursul verii, plantele ierboase de

primavara sunt inlocuite cu alte specii care infloresc si fructifica. Stejaretele sunt

paduri suficient de luminoase pentru a permite o buna dezvoltare a plantelor

ierboase . In padurile de pe dealuri si platouri mai inalte flora ierboasa este

bogata in specii; in padurile de campie, mai ales cele care patrund in stepa, flora

ierboasa este saraca in specii, dar abundenta in indivizi. Fauna este bogata. In

litiera se afla numeroase populatii de animale nevertebrate marunte: acarieni,

paianjeni, miriapode, coleoptere, rame. Frecvent in stejarete este intalnit melcul

de livada; melcul dungat; croitorul mare al lemnului de stejar. Animalele

vertebrate sunt prezente prin diferite specii de batracieni, reptile, pasari si

mamifere. Batracienii des intalniti sunt: broasca bruna, brotacelul. Dintre reptile

amintim: sarpele orb, soparla de camp, gusterul, sarpele de casa. Populatiile de

pasari sunt numeroase. Dintre acestea mentionam:fazanul, pasarea

crepusculara si nocturna, pupaza, ciocanitoarea sura, ticleanul.Toate aceste

pasari sunt insectivore. Soimul randunelelor, soimuletul de seara sunt pasari

carnivore. Mamiferele intalnite sunt lupul, vulpea, iepurele, ariciul, caprioara.

Ecosistemul unei păduri de fag

Pădurile de fag, (numite şi făgete), sunt răspândite în zonele cu altitudini de 600-

1300 m. Pădurile de fag se întâlnesc însă şi la altitudini mai mici, pe versanţi

umbriţi (400m) sau la altitudini de 1500 m, pe versanţii însoriţi. Clima este variata

in functie de altitudine si expozitie. Precipitatiile la zona de contact cu padurea de

gorun este de 600m, iar la limita superoara in zona de interferenta cu molidul

ajung la peste 1000 mm anual. Solurile pe care vegeteaza faful sunt brune acide,

brune de padure si podzolice. Pe intreaga perioada de vegetatie solurile

au umiditate suficienta. Reactia ionica a solurilor este, in general, acida adica

cu pH cuprins intre 4 si 6. Specia caracteristica este fagul. In putinele statiuni din

sud-vestul tarii se afla si paduri de Fagus orientalis. Fagus silvatica suporta bine

frigul iernii si gerurile tarzii de primavara. Nu suporta seceta si caldurile prea

mari, de aceea la limita sa spre ses il gasim cantonat in vaile umbroase. Nu are

preferinta fata de structura mineralogica.Prospera pe solurile permeabile si mai

ales calcaroase. Alaturi de Fagus silvatica mai traiesc specii de plante lemnoase

si ierboase. Plantele lemnoase insotitoare sunt mesteacanul, carpenul, paltinul

de munte, ulmul de munte, salcia capreasca, tisa, socul negru, cornul, alunul,

ciresul salbatic. Multe din speciile lemnoase mentionate se afla in partea

inferioara a etajului, spre dealuri. In partea superioara a padurii de fag se gasesc

speciile de brad alb, molid, pin. In unele fagete densitatea arborilor este mare.

Lumina scazuta nu asigura formarea unui strat arbustiv incheiat. Plantele

ierboase sunt slab reprezentate prin specii izolate sau lipsesc. In fagetele cu o

densitate mai mica si respectiv mai luminoase se intalneste de regula un strat

ierbos populat cu mai multe specii printre care mierea ursului, nasprasnica,

mama padurii, coltisorul, feriga, aliorul, paiusul de padure. Padurea este populata

si de diferite specii de ciuperci. Fauna padurii de fag este foarte bogata. In

frunzare traiesc multe populatii de nevertebrate ce apartin mai ales

coleopterelor, hymenopterelor. Multe coloptere se hranesc cu frunzele arborilor

producand in unele situatii defolieri. Din aceasta categorie fac parte carabusul de

padure, trombarul frunzelor de fag. Alte specii sunt gandacul de scoarta al

fagului, croitorul. Dintre vertebrate mentionam: salamandra, iubitoare de locuri

umede unde se gasesc rame, brotacelul,vipera sau naparca, sarpele de casa,

soparla de munte. Pasarile sunt unele granivore, altele insectivore sau carnivore

cum ar fi: ierunca,gaita, pitulicea, macelandrul, sorecarul comun, acvila de

munte, huhurezul mare. Multe specii de mamifere se gasesc in padurea de fag

conditii excelente pentru hrana sau adapost. Astfel intalnim:cerbul, ursul brun,

rasul, lupul, pisica salbatica.