Prof. Univ. Dr. Gheorghe Manea

Prof. Univ. Dr. Ion Popescu

ECONOMIEMICRO SI MACROECONOMIEf

CUPRINS

Secţiunea întâi - FUNDAMENTELE ECONOMIEI

Capitolul l. INTRODUCERE ÎN STUDIUL ECONOMIEI 71.1. Economia - formă a acţiunii umane...........................................................................81.2. Ştiinţa economică: domeniu, scop şi metodă........................................................ 16

Capitolul 2. ECONOMIA DE PIAŢĂ: CARACTERIZARE GENERALĂ......352..1. Economia naturală şi economia de schimb...........................................................362..2. Tipuri de sisteme economice....................................................................................392..3. Modelul teoretic şi sistemul real al economiei de p iaţă.....................................412..4. Banii şi rolul lor în economia de p iaţă...................................................................43

Capitolul 3. AGENŢII ECONOMICI ŞI FLUXURILE ECONOMICE...........473.1. Agenţii economici: concept şi tipologie..................................................................483.2. Circuitul economic şi fluxurile în economia de p iaţă......................................... 503.3. Organizarea afacerilor................................................................................................ 54

Secţiunea a doua - MICROECONOMIE

Capitolul 4. COMPORTAMENTUL CONSUMATORULUI. TEORIA CERERII.....584.1. Utilitatea economică. Principiul utilităţii marginale descrescânde...................594.2. Surplusul consumului..................................................................................................644.3. Preferinţele şi alegerea consumatorului...................................................................664.4. Echilibrul consumatorului. Abordare statică şi dinamică.................................. 714.5. Cererea. Elasticitatea cererii...................................................................................... 75

4

Capitolul 5. COMPORTAMENTUL PRODUCĂTORULUI. TEORIA PRODUCŢIEI ŞI ECHILIBRUL PRODUCĂTORULUI...................................84

5.1. Factorii de producţie....................................................................................................855.2. Funcţia de producţie. Analiza pe termen scurt...................................................... 935.3. Fchilihnii producătorului. Analiza pe termen lung............................................1005.4. Randamentul de scară şi problema dimensiunii firmei.....................................105

Capitolul 6. COMPORTAMENTUL PRODUCĂTORULUI. COSTUL ŞI OFERTA................................................................................................................. 108

6.1. Costul de producţie.................................................................................................... 1096.2. Pragul de rentabilitate şi determinarea ofertei producătorului........................ 1136.3. Evoluţia costului pe termen lung............................................................................1156.4. Oferta. Elasticitatea ofertei...................................................................................... 118

Capitolul 7. PIEŢE, CONCURENŢĂ, PREŢURI............................................. 1227.1. Structura pieţei şi concurenţa..................................................................................1237.2. Preţul: concept, forme şi funcţii.............................................................................1287.3. Piaţa cu concurenţă perfectă şi formarea preţului de echilibru....................... 1317.4. Echilibrul firmei pe piaţa cu concurenţă perfectă.............................................. 136

Capitolul 8. MONOPOLUL, CONCURENŢA MONOPOLISTICĂ ŞI OLIGOPOLUL...................................................................................................... 143

8.1. Monopolul....................................................................................................................1448.2. Concurenţa monopolistică....................................................................................... 1508.3. Oligopolul.................................................................................................................... 1538.4. Politici guvernamentale de preţuri..........................................................................160

Capitolul 9. REMUNERAREA FACTORILOR DE PRODUCŢIE. VENITURILE........................................................................................................ 165

9.1. Repartiţia şi formele veniturilor.............................................................................1669.2. Salariul..........................................................................................................................1719.3. Dobânda........................................................................................................................1789.4. Renta............................................................................................................................. 1879.5. Profitul..........................................................................................................................194

Capitolul 10. PIAŢA MUNCII............................................................................. 20510.1. Piaţa muncii; conţinut şi particularităţi............................................................... 20610.2. Cererea de muncă....................................................................................................20910.3. Oferta de muncă....................................................................................................... 21310.4. Formarea salariului pe piaţa muncii....................................................................217

Secţiunea a treia - MACROECONOMIE

Capitolul 11. CIRCUITUL ECONOMIC DE ANSAMBLU............................. 22411.1. Sectoarele instituţionale ale economiei naţionale.............................................22511.2. Fluxul circular al venitului....................................................................................22711.3. Rezultatele macroeconomice. Produsul intern brut......................................... 230

Capitolul 12. CEREREA AGREGATĂ ŞI OFERTA AGREGATĂ................24112.1. Cererea şi oferta agregată; nivelul general al preţurilor................................. 24212.2. Condiţiile şi efectele modificării cererii şi ofertei aggregate........................ 24512.3. Echilibrul versus dezechilibrul macroeconomic............................................... 251

Capitolul 13. VENITUL, CONSUMUL ŞI INVESTIŢIILE............................. 26013.1. Venitul şi formele lui la nivel macroeconomic................................................ 26113.2. Consumul şi economiile.........................................................................................26213.3. Investiţiile în economie..........................................................................................27113.4. Funcţia cheltuielilor agregate şi multiplicatorul............................................... 274

Capitolul 14. PIAŢA MONETARĂ..................................................................... 28414.1. Rolul băncilor şi instituţiilor financiare......... .................................................... 28514.2. Masa monetară şi structura acesteia....................................................................28614.3. Cererea de monedă. Mobilurile preferinţei pentru lichiditate....................... 28914.4. Oferta de monedă şi echilibrul pieţei monetare............................................... 293

Capitolul 15. CREŞTEREA ECONOMICĂ ŞI DEZVOLTAREA DURABILĂ... 29915.1. Conţinutul şi delimitările creşterii economice...................................................30015.2. Dezvoltarea durabilă şi dimensiunile e i ............................................................. 30315.3. Factorii şi tipurile creşterii economice............................................................... 30615.4. Modelarea creşterii economice............................................................................. 31015.5. Creşterea economică în România în perioada 1990-2001..............................313

Capitolul 16. FLUCTUAŢIILE ACTIVITĂŢII ECONOMICE...................... 32116.1. Ciclicitatea dezvoltării economice. Tipologia ciclurilor economice............32216.2. Ciclul mediu (decenal) şi fazele sale...................................................................32516.3. Cauzele evoluţiei ciclice. Politicile anticiclice şi de atenuare a

disfuncţionalităţilor economico-sociale.............................................................. 328

Capitolul 17. INFLAŢIA....................................................................................... 33817.1. Natura şi cauzele inflaţiei...................................................................................... 33817.2. Formele inflaţiei şi consecinţele sale...................................................................34117.3. Măsuri antiinflaţioniste. Instrumente ale politicii monetare......................... 344

6

Capitolul 18. OCUPAREA ŞI ŞOMAJUL.......................................................... 35018.1. Ocuparea forţei de muncă...................................................................................... 35118.2. Şomajul: concept, forme, caracterizare.............................................................. 35418.3. Formarea şi evoluţia şomajului. Relaţia şomaj-inflaţie; curba Phillips......35718.4. Restructurarea economiei şi evoluţia structurilor ocupării.............................361

Secţiunea a patra - MACROECONOMIE DESCHISĂ

Capitolul 19. ECONOMIA NAŢIONALĂ ŞI MEDIUL ECONOMIC INTERNAŢIONAL 368

19.1. Diviziunea mondială a muncii şi specializarea economiei naţionale. Teoria avantajului comparativ...........................................................................................369

19.2. Fluxurile de racordre a economiei naţionale la circuitul economic mondial. Formele pieţei mondiale.........................................................................................374

19.3. Comerţul internaţional cu bunuri şi servicii...................................................... 37619.4. Piaţa internaţională a capitalurilor....................................................................... 37919.5. Piaţa valutară şi cursul de schimb....................................................................... 38019.6. Balanţa comercială şi balanţa de plăţi externe................................................. 384

Capitolul 20. INTEGRAREA ECONOMICĂ ÎN LUMEA CONTEMPORANĂ.. 38720.1. Internaţionalizare şi globalizare............................................................................38720.2. Integrarea economică internaţională: cauze şi forme......................................39120.3. Realizări şi perspective ale integrării economice europene.......................... 39520.4. Uniunea Europeană şi România...........................................................................398

BIBLIOGRAFIE ,407

Capitolul 1

INTRODUCERE ÎN STUDIUL ECONOMIEI

Planul temei

1.1. Economia - formă a acţiunii umane1.1.1. Nevoile şi resursele economice1.1.2. Activitatea economică şi structurile ei1.1.3. Raritate şi alegere; costul de oportunitate Figura 1.1 Frontiera posibilităţilor de producţie

1.2. Ştiinţa economică: domeniu, scop şi metodă1.2.1. Geneza şi etapele evoluţiei ştiinţei economice1.2.2. Definirea economiei şi raporturile ei cu alte ştiinţe sociale Caseta 1.1. Ce este economia?1.2.3. Economia - componentă de bază a sistemului ştiinţelor economice. Microeconomia şi macroeconomiaCaseta 1.2. Raportul dintre economia pozitivă şi economia normativă1.2.4. Metoda economiei: procedee şi instrumente de analiză economică Caseta 1.3. Introducere în metodologia ştiinţelor economiceCaseta 1.4. Folosirea graficelor în analiza economică

Obiectivele temei

• Evidenţierea acelor elemente, aspecte şi caracteristici ale activităţii economice necesare clarificării domeniului şi scopului ştiinţei economice;

• Prezentarea tensiunii nevoi-resurse şi clarificarea problemei generale a oricărei economii;• Delimitarea conceptuală a economiei în cadrul acţiunii sociale şi conturarea principalelor

forme şi niveluri ale activităţii economice;• Clarificarea domeniului şi scopului ştiinţei economice contemporane şi reliefarea

raporturilor ei cu celelalte ştiinţe sociale;• Delimitarea economiei în cadrul sistemului ştiinţelor economice şi formularea precizărilor

de rigoare cu privire la modul de abordare a problemelor la nivel micro- şi macroeconomic;• Evidenţierea demersului metodologic prin care se elaborează teoriile economice şi se

construiesc modelele economice.

8

Primul capitol constituie o introducere generală în problemele fundamentale ale economiei. Complexitatea şi dificultăţile domeniului de investigare şi cunoaştere implică unele precizări preliminare şi delimitări conceptuale, necesare pentru întregul demers al ştiinţei economice. în fond, ce este economia şi cum s-a format şi dezvoltat cunoaşterea ştiinţifică în domeniu? Care este obiectul de studiu al economiei şi cănii scop servesc cunoşţintele acumulate? Ce metode şi procedee angajează economia ca ştiinţă?

în căutarea răspunsurilor la astfel de întrebări trebuie, în mod firesc, pornit de la descifrarea semnificaţiei noţiunii de economie. în primul rând, prin economie se înţelege o formă a acţiunii oamenilor, în fapt principalul domeniu al creativităţii şi efortului uman. în al doilea rând, prin termenul de economie se înţelege o ştiinţă socială a cărei pronunţată particularitate constă în concentrarea procedeelor şi instrumentelor ei de analiză în vederea asigurării raţionalităţii sau eficienţei activităţii economice.

Pornind de la cele două semnificaţii de bază ale noţiunii de economie, problemele tratate în acest capitol au fost grupate în două părţi. Prima parte se ocupă de economie ca formă a acţiunii umane, pentru a evidenţia elementele fundamentale ale acesteia şi natura generală a problemelor care preocupă pe economişti. Cea de-a doua parte a capitolului abordează economia ca ştiinţă, în principal domeniul şi metoda de cercetare.

1.1. Economia - formă a acţiunii umane

Pentru a-şi rezolva problemele existenţei şi condiţiei lor umane, indivizii acţionează într-o mare diversitate de forme şi domenii de activitate. Dacă dorim să cunoaştem ce este economia ca formă a activităţii umane, este necesar sa obseivam ce se întâmplă, în esenţă, când se desfăşoară activitatea economică. în acest sens, două împrejurări sau realităţi sunt relevante pentru domeniul de studiu al economiei şi pe care se fundamentează problema raţionalităţii în economie; prima realitate priveşte nevoile sau trebuinţele oamenilor care sunt practic nelimitate; cea de-a doua realitate se referă la resursele sau mijloacele necesare, care în raport cu trebuinţele sunt insuficiente.

1.1.1. Nevoile şi resursele economiceîn accepţiunea cea mai generală, noţiunea de nevoie sau trebuinţă desemnează un

sentiment de privaţiune însoţit de dorinţa de a o face să dispară. Privaţiunea desemnează trebuinţa încă nesatisfăcută şi, de aici dorinţa de a avea, de a fi, de a şti, de a-şi însuşi bunuri din partea celui care ştie că îi lipseşte aşa ceva. Această definiţie generală este valabilă pentru ansamblul trebuinţelor umane, fie că sunt de origine filozofică, de natură socio-culturală, de ordin afectiv sau spiritual.

In raport cu activitatea economică şi rezultatele acesteia, sentimentul de privaţiune conduce la dorinţa oamenilor de a dobândi bunuri materiale sau servicii. Existenţa biologică

şi socială a individului presupune consum continuu de variate bunuri economice de la alimente, îmbrăcăminte şi locuinţă la multiple servicii, cum sunt cele de transport, de asistenţă medicală, învăţământ şi educaţie, cultură etc.

Nevoile umane sau trebuinţele sunt, aşadar, preferinţe, cerinţe sau dorinţe ale oamenilor de a-şi însuşi bunuri care le dau satisfacţie şi le sunt folositoare în desfăşurarea vieţii şi activităţii umane. Ele sunt condiţionate şi devin efective în funcţie de nivelul dezvoltării economico-sociale, în general (condiţionare obiectivă), dar şi de nivelul de dezvoltare şi cultură al individului (condiţionate subiectivă).

Nevoile sunt deosebit de complexe şi se formează la intersecţia tuturor parametrilor existenţei şi condiţiei umane. Din acest motiv, nevoile sunt clasificate după multe criterii. Astfel, în funcţie de cele trei dimensiuni ale fiinţei umane (biologică, socială şi raţională) nevoile pot fi grupate în: fiziologice (care ţin de existenţa fiecărui individ în raporturile lui cu mediul natural), sociale sau de grup (legate de convieţuirea în colectivitate a oamenilor ca membri ai diferitelor socio-grupuri) şi spirituale (cele resimţite de oameni ca fiinţe raţionale şi care devin tot mai importante pe măsura progresului lor instructiv şi cultural). După intensitatea trebuinţelor manifestate în timp, acestea se se împart în: trebuinţe imediate, curente, şi trebuinţe de perspectivă, îndepărtate. Din punctul de vedere al naturii şi complexităţii lor, nevoile pot fi clasificate în: elementare sau de bază (aşa numitele necesităţi vitale) şi superioare sau elevate.

Analiza nevoilor sau trebuinţelor umane pune în evidenţă mai multe caracteristici ale acestora, mai importante fiind următoarele: având o determinăre legată de preferinţele, dorinţele, aşteptările şi idealurile indivizilor, socio-gmpurilor şi societăţii în ansamblul ei, nevoile sunt virtual nelimitate; sunt concurente, în sensul că satisfacerea unei nevoi se poate face decât în detrimentul altor trebuinţe; sunt multiple şi se diversifică odată cu apariţia unor noi mijloace de satisfacere a lor şi pe măsură ce oamenii şi societatea în ansamblul ei îşi formulează scopuri, idealuri şi aspiraţii tot mai variate şi mai complexe; cunosc o dinamică continuă, ele evoluând de la trebuinţele fiziologice, elementare, spre cele sociale şi spirituale tot mai numeroase şi elevate; se constituie ca un sistem ordonat şi ierarhizat, unele trebuinţe fiind stringente, iar altele mai îndepărtate. Sistemul nevoilor caracterizează global atât nivelul de dezvoltare a individului şi personalităţii umane cât şi stadiul de dezvolare a societăţii şi nivelul civilizaţiei în general.

Studiul trebuinţelor stă la baza înţelegerii motivaţiilor acţiunii umane, a principiilor şi regulilor care călăuzesc comportamentul uman. Acţiunile oamenilor în scopul satisfacerii nevoilor lor pot fi înţelese din punct de vedere economic, numai în strânsă interdependenţă cu mijloacele necesare satisfacerii acestor trebuinţe.

Resursele economice constituie premisele activităţii economice şi sunt formate din totalitatea mijloacelor disponibile şi susceptibile de a fi valorificate în producerea de bunuri materiale şi servicii. Natura furnizează o parte a acestor mijloace, iar altele sunt create de oameni.

10

Desprinderea resurselor naturale din mediul lor în vederea folosirii este rezultatul acţiunii umane, condiţionată la rândul său de volumul, structura şi calitatea resurselor de muncă. Resursele naturale împreună cu potenţialul demografic formează resursele primare sau originare. Pe baza lor se formează resursele derivate care sunt fie materiale (construcţii, echipamente şi tehnologii, infrastructuri etc.), fie umane (cunoşţinte, experienţă, informaţii etc).

Resursele în ansamblul lor reprezintă potenţialul (natural, material, uman, tehnico- stiintific, informaţional etc) de care dispune economia şi se caracterizează printr-o mare varietate. De asemenea, în timp ele cunosc o ameliorare continuă, mai ales cele derivate, create de oameni. în raport cu nevoile umane, resursele economice rămân însă limitate, insuficiente.

Gradul de acoperire a nevoilor sau trebuinţelor umane - atât la nivelul individual cât şi social - depinde de potenţialul de resurse de care dispune economia la un moment dat, dar şi de modul în care ele sunt atrase şi valorificate în activitatea economică. în acestă calitate de imputuri (intrări) sau factori de producţie, resursele sunt analizate la temele despre teoria producţiei şi a comportamentului producătorului (vezi capitolele 5 şi 6).

1.1.2. Activitatea economică şi structurile eiAcţiunile prin care oamenii tind să-şi satisfacă trebuinţele în condiţiile restrictive impuse

de caracterul limitat al resurselor reprezintă activitatea economică sau economia. Tendinţa normală şi permanentă a oamenilor de a-şi satisface tot mai bine trebuinţele, orientează şi stimulează întreaga lor activitate, le determină comportamentul economic în societate.

Economia, termen sinonim cu activitatea economică, se referă aşadar, la realitatea economică ca latură inseparabilă a vieţii şi practicii sociale. în ansamblul activităţilor umane, economia este componenta prioritară, acţiunea cea mai complexă şi cuprinzătoare. Totodată, economia reprezintă domeniul fundamental prin care indivizii şi societatea se manifestă, întrucât în dinamica acestei activităţi se făuresc condiţiile materiale (mijloacele producţiei şi bunurile de consum) şi cele sociale în care oamenii convieţuiesc şi cooperează. Raporturile în care oamenii intră unii cu alţii, convieţuind şi cooperând în cadrul activităţii economice, sunt relaţii de interese ce le determină iniţiativa şi acţiunea în vederea satisfacerii trebuinţelor umane. Interesele economice reprezintă manifestări conştientizate ale nevoilor umane devenite mobiluri ale activităţii economice, iar în scopul satisfacerii acestor nevoi le sunt subordonate toate mijloacele disponibile.

Activitatea economică se defineşte drept domeniu fundamental al activităţii sociale care cuprinde ansamblul activităţilor referitoare la atragerea şi utilizarea resurselor economice limitate, în vederea producerii, distribuţiei, schimbului şi consumului de bunuri, în raport de interesele şi nevoile umane.

Producţia cuprinde activităţile care conduc la obţinerea de bunuri economice destinate satisfacerii directe sau indirecte a nevoilor umane. în funcţie de forma bunurilor produse, acestea se împart în: bunuri materiale, care sunt tangibile, cum sunt alimentele sau îmbrăcămintea; serviciile care sunt bunuri intangibile, cum sunt transportul sau educaţia. Ambele sunt numite bunuri economice, sau simplu produse, spre deosebire de bunurile libere care sunt daruri ale naturii. Toţi care produc bunuri materiale sau prestează servicii se numesc producători.

11

Consumul reprezintă actul final al activităţii economice şi constă în folosirea efectivă a bunurilor materiale şi serviciilor, act în urma căruia se verifică utilitatea bunurilor produse în raport cu nevoile umane. Orice participant la viaţa economică ce utilizează bunuri pentru a- şi satisface nevoile se numeşte consumator.

Economiile modeme sunt bazate pe diviziunea muncii şi pe o largă specializare a activităţilor economice. De aceea este neccsar schimbul de bunuri care cuprinde activităţile prin intermediul cărora produsele sunt orientate şi ajung la consumatori; el are loc în principal prin pieţe şi este facilitat de folosirea banilor.

întrucât fiecare produs este vândut şi cumpărat pe propria sa piaţă, economia este formată din mii şi mii de astfel de pieţe interrelaţionate. După cum se va vedea pe parcursul disciplinei noastre, mare parte din teoria economică este dedicată studiului pieţelor pentru a înţelege cum acestea funcţionează şi coordonează milioanele de decizii şi acţiuni ale participanţilor la viaţa economică. De la început este însă util să facem distincţia între două categorii mari de pieţe, şi anume: pieţele bunurilor produse şi pieţele factorilor de producţie. Studierea modului de funcţionare a celei de-a doua categorii de pieţe ne va permite să înţelegem cum dobândesc producătorii resursele (serviciile factorilor de producţie) de care au nevoie, dar şi cum se formează veniturile în economie de care depinde distribuirea bunurilor produse.

De-a lungul timpului a avut loc un amplu proces de dezvoltare, diversificare, specia­lizare şi integrare a activităţilor economice. Ca rezultat, economia modernă este o realitate extrem de complexă, care se manifestă ca un ansamblu cu multistmctură, multidimensional.

Raportată la această realitate, economia este un concept abstract de maximă generalitate. Definită ca un ansamblu de activităţi interrelaţionale, economia se poate referi la activitatea unei firme, la economia unei localităţi sau zone geografice, la activitatea economică din întreaga ţară cum ar fi economia României, după cum se poate referi la un grup de ţări (cum ar fi economia Uniunii Europene) sau la economia mondială în ansamblu.

în acest cadru, activităţile care compun economia sunt grupate şi agregate conceptual de către economişti în diverse entităţi numite niveluri şi sectoare ale economiei.

Nivelurile economiei sunt: microeconomia, mezoeconomia, macroeconomia şi mondoeconomia.

Microeconomia reprezintă nivelul de bază, cel mai de jos al economiei şi se referă la activităţile şi comportamentul participanţilor individuali la viaţa economică în calitate de producători, consumatori, vânzători şi cumpărători etc. Un exemplu ilustrativ de microeconomie este activitatea economică a unei firme, sau un alt exemplu, activitatea şi faptele care compun piaţa unui produs cum ar fi piaţa grâului.

Mezoeconomia reprezintă nivelul intermediar de grupare a activităţilor care compun economia, cum este cel al ramurilor economice sau la nivelul unităţilor administrativ- teritoriale. Astfel de concepte, precum economia de ramură, economia locală sau economia regională, ţin de acest nivel de agregare a activităţii economice.

Macroeconomia reprezintă ansamblul proceselor, faptelor, comportamentelor şi activităţilor care compun economia unei ţări privită ca un singur tot sau agregat. Exemplul

12

tipic de macroeconomie este economia naţională, cele două noţiuni fiind similare din punct de vedere al nivelului de agregare a aeconomiei.

Mondoeconomia reprezintă realitatea economică considerată la scară planetară sau zo­nal internaţională; ea se referă la economiile naţionale interrelaţionate, respectiv relaţiile şi fluxu­rile economice internaţionale, mecanismele de funcţionare şi instituţiile corespunzătoare acestora.

Economia contemporană fiind o realitate deosebit de complexă, în mod firesc activităţile care o compun pot fi grupate sau agregate pe sectoare ale economiei în mod complex, multicriterial. Dintre acestea câteva tipuri de agregate ale activităţilor din economie pe sectoare sunt adesea utilizate de economişti.

Un prim tip de agr egare a activităţilor pe sectoare economice face distincţie între car ac­teristicile fizice ale diferitelor producţii şi care au la bază însăşi fazele istorice ale dezvoltării economice. Potrivit acestui criteriu, economia se subdivide în: sectorul primar, care cuprinde activităţile din agricultură, silvicultură, pescuit, extracţia minereurilor etc.; sectorul secundar, alcătuit din toate activităţile din industriile prelucrătoare, construcţii şi lucrări publice; sectorul terţiar, care include ansamblul activităţilor prestatoare de servicii (transportul, comerţul, finanţele, învăţământul, sănătatea etc). Unii economişti consideră că, odată cu dezvoltarea noilor servicii privind informatica, robotica, cercetarea ştiinţifică şi dezvoltarea tehnologică etc., are loc formarea celui de-al patrulea sector al economiei, anume sectorul cuaternar care include activităţile din aceste domenii de vârf ale economiei modeme.

în funcţie de forma de proprietate, economia este alcătuită din: sectorul privat, care cuprinde ansamblul activităţilor economice realizate pe baza proprietăţii şi iniţiativei private; sectorul public care include toate activităţile în administrare publică.

Un alt tip de agregare a activităţilor din economie folosit în analizele întreprinse de economişti face distincţie între: sectorul de piaţă, care cuprinde toate activităţile de natură comercială şi funcţionează după regulile pieţei; şi sectorul non-piaţă, ce funcţionează după alte reguli decât cele ale pieţei şi include activităţile necomerciale sau prestatoare de servicii gratuite. Cele două sectoare nu se identifică cu sectorul privat şi sectorul public, unde distincţia depinde de forma de proprietate. Gruparea activităţilor din economie în sectorul de piaţă sau în sectorul non-piaţă depinde de gradul în care rezultatele acestor activităţi (bunuri materiale sau servicii) sunt sau nu sunt destinate pieţei, iar costurile lor sunt sau nu sunt acoperite pe seama veniturilor realizate din vânzarea lor ca mărfuri.

1.1.3. Raritate şi alegere. Costul de oportunitateMarea majoritate a problemelor care preocupă pe economişti rezidă dintr-o realitate

fundamentală a vieţii economice - raritatea bunurilor economice în raport cu trebuinţele umane. Toate resursele economice atrase şi utilizate în producerea bunurilor care satisfac nevoile oamenilor sunt rare, limitate, insuficiente.

Raritatea este, aşadar, caracteristica generală a tuturor bunurilor economice. Această insuficienţă sau raritate a lor trebuie raportată întotdeauna la trebuinţe, la cantitatea necesară cerută. Astfel acţionează paradoxul clasic cunoscut: „un cal şchiop este rar, deci un cal şchiop

13

este mai scump decât unul sănătos“. Pe de altă parte, raritatea nu este acelaşi lucru cu penuria. In timp ce aceasta din urmă este conjuncturală şi limitată în spaţiu, raritatea este un fenomen general şi permanent. In afara câtorva bunuri naturale (aşa numite daruri de la natură, cum sunt aerul, lumina de la Soare) toate celelalte bunuri sunt produse de către oameni printr-o activitate care presupune atragerea şi consumarea resurselor economice limitate.

Deşi privite în mod absolut, resursele disponibile au sporit şi s-au diversificat continuu- deoarece omenirea a progresat enorm pe linia cunoaşterii, a identificării şi atragerii spre folosinţă de noi resurse - în raport cu creşterea şi diversificarea trebuinţelor, ele au fost, sunt şi rămân limitate, insuficiente. Raritatea resurselor economice şi implicit a bunurilor produse în raport cu nevoile constituie astfel regula generală a activităţii economice, o lege a acesteia.

Legea rarităţii constă în aceea că volumul şi raritatea resurselor şi a bunurilor economice evoluează mai încet decât volumul, structurile şi intensitatea nevoilor umane. Cu tot progresul omenirii în acest domeniu, se reproduce continuu un écart între dorinţele nelimitate resimţite de către oameni şi bunurile economice care rămân virtual limitate.

Legea rarităţii stă la baza demersului specific ştiinţei economice, căci, cum susţin unii analişti, în afara principiului rarităţii teoria economică nu şi-ar avea sensul.

în general, teoria economică soluţionează problema tensiunii dintre nevoi şi resurse prin raţionamente şi predicţii care privesc fie ameliorarea cantitativă şi calitativă a resurselor care permit creşterea cantităţii de bunuri produse, fie printr-o mai bună distribuţie a bunurilor economice. Ambele procese presupun alegeri ale participanţilor la viaţa economico-socială, care să conducă, în ultimă instanţă, la o satisfacere cât mai bună a nevoilor.

Preocuparea dintotdeauna şi de pretutindeni a oamenilor de a face opţiuni economice oportune, de a alege între alternativele de alocare a resurselor rare şi de ierarhizare a folosirii lor spre o cât mai bună satisfacere a trebuinţelor, constituie conţinutul problemei generale a economiei. în rezolvarea acestei probleme, omenirea a căutat şi a dat, mai mult sau mai puţin conştient, răspunsuri la următoarele întrebări vitale ale organizării şi funcţionării oricărei economii: ce şi cât să producă? (ce bunuri şi în ce cantităţi trebuie produse cu resursele de care se dispune); cum să producă? (cu ce resurse şi în ce combinaţie a lor se poate produce cât mai eficient fiecare bun pentru care s-a optat); pentu cine să producă? (care sunt criteriile şi cum se asigură accesul membrilor societăţii la bunurile produse).

în funcţie de modul cum s-a răspuns la aceste întrebări şi de mecanismele concrete de rezolvare a lor, economiile s-au delimitat în timp şi spaţiu în diferite forme de organizare şi sisteme economice, problemă care va face obiectul temei capitolului următor.

Raritatea resurselor face ca orice alegere a unuia sau altuia dintre paticipanţii la viaţa economică (pe care îi vom numi în continuare agenţi economici) să însemne sacrificarea altor şanse potenţiale, respectiv luarea unor asemenea decizii care implică întotdeauna alegerea unei alternative în detrimentul celorlalte. Termenul folosit de economişti pentru costul exprimat în raport de alternativele la care s-a renuntat este costul de oportunitate. Alţi termeni similari, adesea folosiţi, sunt costul alegerii, costul alternativ sau costul şansei sacrificate.

14

Costul de oportunitate reprezintă valoarea sau aprecierea dată celei mai bune dintre şansele sacrificate atunci când se alege între diferitele alternative de folosire a resurselor rare. El este deci un cost relativ care exprimă „câştigul“ obţinut prin „pierderea“ celei mai bune din alternativele sacrificate şi este măsurat în termenii acestei alternative.

Costul alegerii este o regulă generală în acţiunile întreprinse de toţi agenţii economici, indiferent dacă este cazul cheltuirii veniturilor acestora în procesul de consum, sau de utilizarea resurselor productive în procesul de producţie.

Principiul costului de oprtunitate în cazul alegerilor făcute de consumatori presupune căutarea maximului de satisfacţie în cheltuirea veniturilor disponibile. In condiţiile în care consumatorul dispune în orice moment de un buget limitat, el este permanent confruntat cu un cost real al alegerii atunci când decide ce bun trebuie să aleagă; efectul acestei decizii este că suma cheltuită nu mai este disponibilă pentru cumpărarea altor bunuri pe care şi le-ar dori. De exemplu, dacă o persoană dispune de un venit suplimentar de 10 000 lei pe care doreşte să-i folosească pentru cumpărarea a 10 ţigări sau a două ziare, costul de oportunitate al unui ziar este sacrificarea a cinci ţigări.

în domeniul producţiei, costul de oportunitate a unui bun produs de agentul producător se exprimă prin cantitatea din bunul la care s-a renunţat prin utilizarea resurselor disponibile. De exemplu, presupunem că un fermier doreşte să cultive o suprafaţă de teren cu grâu sau cartofi, producţiile care pot fi obţinute fiind la grâu de 5 tone la hectar şi respectiv 10 tone cartofi la hectar. Dacă fermierul alege varianta să cultive grâu, costul de oportunitate al unei tone de grâu este egal cu două tone de cartofi.

în analiza posibilităţilor alternative de producţie ale unei economii, se foloseşte un model deosebit de sugestiv, numit curba sau frontiera posibilităţilor de producţie. Mai este cunoscut şi prin termeni precum „frontiera“ sau „limita“ posibilităţilor de producţie.

Figura 1.1 Frontiera posibilităţilor de producţie (FPP}

Tabelul 1.1 Combinaţiile bunului „x" cu bunul „y"

Combinaţii Bunul i Bunul(variante) „ x ” , y ”

A 0 13B 2 12C 4 10D 6 7E 8 3F 9 0

15

Frontiera posibilităţilor de producţie (FPP) reflectă ansamblul combinaţiilor de bunuri care pot fi produse de către o economie prin utilizarea integrală şi eficientă a resurselor sale disponibile într-o anumită perioadă de timp. Pentru a permite reprezentarea FPP într-un spaţiu bidimensional, se consideră că într-o economie se produc numai două categorii de bunuri evidenţiate de cele două axe ale graficului.

Astfel, dacă presupunem că într-o economie ipotetică se produc într-un interval de timp, utilizând complet şi eficient resursele sale disponibile, bunuri alimentare (x) şi de îmbrăcăminte (y) în combinaţiile prezentate în Tabelul 1.1, atunci FPP are alura curbei din Figura 1.1.

Frontiera posibilităţilor de producţie reprezintă un model simplu de analiză, dar care permite desprinderea unor concluzii generale cu privire la problema rarităţii şi a costului de oportunitate pe care îl implică alegerile (deciziile) luate în economie, după cum urmează:

a) Resursele economice disponibile sunt utilizate complet şi eficient la orice punct de pe FPP. Economia funcţinează la limita posibilităţilor sale de producţie, termenul de frontieră evidenţiind faptul că toate punctele (combinaţiile) de pe curbă sunt puncte de maxim în valorificarea resurselor economice;

b) Când operează la limita posibilităţilor sale de producţie, economia nu poate produce mai mult dintr-un bun decât dacă produce mai puţin din alt bun. După cum se observă din datele din Tabelul 1.1, sporirea producţiei de alimente se realizează cu preţul sacrificării unei cantităţi din ce în ce mai mari din producţia de îmbrăcăminte. FPP, care este o curbă concavă, înspre interior, relevă şi ea legea creşterii costului de oportunitate. în Figura 1.1 panta tot mai abruptă a FPP de la stânga la dreapta, indică faptul că, pentru a obţine o creştere în continuare a producţiei de alimente în detrimentul celei de îmbrăcăminte costul de oportunitate este tot mai mare. Tendinţa de creştere a costului de oportunitate este motivată economic prin aceea că resursele productive au la un moment dat o anumită specializare, mai eficientă pentru o anumita destinaţie. Alocarea lor pentru o altă destinaţie face ca producţia suplimentară care se obţine în urma folosirii unor cantităţi crescătoare dintr-o anumită resursă să se reducă.

c) Economia funcţionează sub limita posibilităţilor sale de producţie la orice punct din interiorul frontierei. Acesta indică o producţie totală inferioară celei exprimată de combinaţiile de pe curba FPP. O economie produce în interiorul FPP fie ca urmare a faptului ca unele resurse disponibile rămân nefolosite, fie datorită faptului ca resursele sale sunt utilizate ineficient. Economia poate creşte producţia oricăruia dintre bunuri prin eliminarea cauzelor care conduc la subutilizarea resurselor sau la folosirea lor ineficientă;

d) Orice punct din afara FPP este nerealizabil pentru economia respectivă. Ea nu poate în condiţiile date sa crească producţia niciunuia dintre bunuri peste nivelurile combinaţiilor de pe frontieră. Pe termen lung, economia poate să crească producţia ambelor bunuri prin progres tehnologic, investiţii etc. Pe măsura ameliorării cantitative şi calitative a resurselor economice, creşterea economică impinge FPP spre drepta graficului, aşa cum este ilustrat în Figura 1.1 prin curba întreruptă. Punctul H, care indica, înainte de creşterea economică, o combinaţie nerealizabilă, devine acum una din combinaţiile posibile, la fel ca toate celelalte puncte de pe noua frontieră.

16

în manualele şi tratatele de specialitate, FPP este un model de analiză frecvent folosit la ilustrarea unor situaţii din economie, cum sunt cazurile în care o economie alege între bunuri civile şi bunuri militare, între bunuri publice şi bunuri private, între bunuri de consum şi bunuri de capital (de investiţii), între bunuri de strictă necesitate şi bunuri de lux. în toate aceste situaţii, FPP reliefează cele trei concepte de bază analizate în paragraful de faţă - „raritate, alegere şi cost de oportunitate: raritatea reiese din combinaţiile ce nu pot fi obţinute, aflate deasupra frontierei; alegerea, din necesitatea de a alege între punctele care pot fi realizate aflate pe frontieră; costul de oportunitate, din panta negativă a curbei care arată că pentru a obţine mai mult dintr-un anumit bun, înseamnă a avea mai puţin din altul“.1

întrucât problemele care îi preocupă pe economişti sunt, prin natura lor, interdependente, multe din conceptele folosite în prima parte a capitolului introductiv vor fi din nou întâlnite în unele teme ale cursului unde sunt fie extinse sau aprofundate, fie relaţionate cu altele. Ele au fost analizate aici mai ales din perspectiva evidenţierii elementelor şi trăsăturilor fundamentale ale economiei ca formă a acţiunii sociale, înainte de a caracteriza economia ca ştiinţă, de care ne ocupăm în cea de-a doua pare a capitolului introductiv.

1.2. Ştiinţa economică: domeniu, scop şi metodă

Activitatea economică în continuă dezvoltare şi diversificare formează domeniul de cercetare al ştiinţei economice. în prezent ea este alcătuită dintr-un sistem complex de ştiinţe şi discipline (fundamentale, speciale, tehnico-aplicative, de graniţă etc.) care studiază ansamblul activităţilor economice la toate nivelurile şi sub cele mai diferite aspecte.

în cadrul acestui sistem, un loc aparte ocupă Economia politică (denumirea clasică) sau, mai simplu, Economia, cum este denumită tot mai frecvent în prezent această disciplină, în calitate de ştiinţă teoretică fundamentală, Economia prezintă un grad ridicat de generalizare a fenomenelor şi proceselor care alcătuiesc realitatea economică în ansamblul ei. Prin raportare la Economie, ca disciplină care abordează realitatea economică ca un întreg, cu toate structurile şi nivelurile acesteia se pot face referiri la geneza şi evoluţia ştiinţei economice, se poate preciza locul ei în cadrai ştiinţelor sociale şi tot pe fundalul ei se pot face delimitările de rigoare privind obiectul şi metoda de cercetare.

1.2.1. Geneza şi evoluţia ştiinţei economiceAsemenea altor ştiinţe sociale sau ale naturii pe cârc se bazează cunoaşterea umană şi

progresul societăţii, economia a parcurs un lung proces de formare şi dezvoltare. în general, procesul apariţiei şi dezvoltării ştiinţei economice este analizat cu ajutorul conceptului de „situaţie clasică Aceasta se caracterizează printr-o sinteză a cuceririlor ştiinţifice până în momentul respectiv, inclusiv aprecierea stării din acel moment şi direcţiile dezvoltării viitoare

1 R. Lipsey, A. Chrystal, „Economia pozitivă“, Bucureşti, Editura Economică, 1999, p. 36.

r

a ştiinţei economice. De regulă situaţia clasică se caracterizează printr-o operă ştiinţifică de mare avengură a unui autor, sau printr-o şcoala economică reprezentativă ale căror contribuţii şi concepte de bază se extind asupra unei întregi perioade.

în general, studiile de specialitate delimiteză patru faze sau etape în evoluţia ştiinţei economice delimitate de situaţiile clasice respective.

Prima etapă în evoluţia gândirii economice, numită de unii autori faza preştiinţifică, începe cu antichitatea şi se încheie spre sfârşitul secolului XVIII-lea, prin contribuţia epocală a lui Adam Smith, care prin lucrarea sa „Avuţia naţiunilor“ (1776) a reuşit să dea expresie primei situaţii clasice. De aceea el este considerat părintele sau fondatorul economiei politice, denumire sub care era cunoscută iniţial întreaga ştiinţă economică. Denumirea de economie politică provine din combinarea sensului a trei cuvinte de origine greacă: „o i c o s „nomos“ şi „polis“ (în traducere liberă: reguli, legi de gospodărire a cetăţii). Termenul a fost folosit pentru prima dată de un reprezentant al mercantiliştilor - Antoine de Montchrestien, care în 1615 publica al său „Tratat de economie politică“. Un alt curent de gândire economică ce s-a impus în această perioadă este cel al fiziocraţilor, reprezentantul cel mai de seama fiind F. Quesnay, care a efectuat prima analiză a procesului economic de ansamblu, publicată în faimosul său „Tablou economic“ (1758).

A doua etapă în evoluţia ştiinţei economice corespunde, în esenţă, perioadei afirmării şcolii clasice engleze, reprezentate de David Ricardo („Despre principiile economiei politice şi ale impunerii“ - 1818), Thomas Malthus („Principii de economie politică“ - 1820), John Stuart M ill („Principiile economiei politice“ - 1848). Unii specialişti încadrează în linia de gândire din această perioadă şi contribuţiile francezului J. B. Say („Tratat de economie politică“ - 1803).

A treia etapă în evoluţia ştiinţei economice se încadrează într-un orizont de timp cuprins între anii ‘70 ai secolului al XIX-lea şi marea recesiune economică din anii ‘30 ai secolului trecut. Această etapă este dominată de contribuţiile strălucite ale marginaliştilor sau neoclasicilor, reprezentaţi în principal de trei mari şcoli: Şcoala de la Viena (C. Mengel, F. von Wieser); Şcoala de la Lousanne (Leon Walras, V. Pareto); Şcoala de la Cambridge fondată de Alfred Marshall. în acesta perioadă s-a afirmat şi Şcoala istorică germană reprezentată de F. List, W. Roscher şi alţii.

A patra etapă în evoluţia gândirii economice este numită faza modernă a ştiinţei economice, marcată decisiv la început de contribuţiile marelui economist englez J. M. Keynes care şi-a publicat opera sa fundamentală „Teoria generală a ocupării, a dobânzii şi a banilor“ în 1936. Ea a dat un puternic impuls dezvoltării ştiinţei economice în general, îndeosebi prin trecerea de la analiza la nivel microeconomic la cel macroeconomic.

în replică la curentul keynesian, s-a constituit liberalismul clasic al secolului XX-lea (noii clasici), ai cărui reprezentanţi - L. Mises, F. Hayek, M. Friedman - formează nucleul cel mai activ al gândirii economice din ultimile decenii. în unele studii şi analize mai recente în domeniu, se apreciază că „ştiinţa economică se află în faţa unei noi situaţii clasice. Deocamdată, toate teoriile elborate în trecut au fost şi sunt dezvoltate şi actualizate. în acelaşi

18

timp în procesul firesc de raportare ia noile realităţi, unele dintre ideile, teoriile şi doctrinele vechi au fost abandonate sau marginalizate“2. Potrivit acestor aprecieri am putea vorbi de o a cincea perioadă în evoluţia şi dezvoltarea ştiinţei economice, perioadă ce ar fi început cu deceniul al optulea al secolului trecut.

1.2.2. Obiectul economiei şi raporturile ei cu alte ştiinţe socialeîn legătură cu evoluţia gândirii economice, cu accepţiunile date în decursul timpului

domeniului de studiu al economiei, pot fi puse în evidenţă, în principal, trei concepţii cu privire la obiectul economiei şi raporturile acesteia cu celelalte ştiinţe sociale (vezi şi Caseta 1.1.).

Caseta LI, Ce este ecutmma?l l l § l § p f ţ i $ serie dată<ie eeopţipiÎTclasici la sfârşim) secoluluial XVÎli-lca şi la începui.ui secolului următor economia este înţeleasă de ci ca stiintă a avuţiei. Astfel, A. Smith dă ca titlu lucrării sale din 1776 ..Autna naţiunilor. Cercetare asupra natui|||| l l l i l l l ; ". .1. B. SaV, îti::l.üg|||î-a: sa .3 răţ§§l||:e«momic politieăA apăruta ia începutul secolului al XÎX-iea înţelese s| expună modul în Care .se produce. se distribute st se consumă avuiule

£>ar despre ce avuţii este vorba? Nu este vorba decât despre mutiiîe materiale in opo/ttte cu is i i ip f e {■.·■)■ S-a a;uns la conclu/ta că această concepţie nu |||§f fi reţinuui peiî|||:::||:pciudc: din câmpul : ana lizei : si ai obsenaţioi o mare parte u activităţilor; societăţile contemporane dezvoltate, care au fost numite societăţi postindustriak*. sunt în mare măsură societăţi de servicii.

Suntem asJe.1 conduci ia o a doua serie de defini!u, care vaxl economia ca su.«Su> a schimbului coraercial. Economia ar a'·ea ea obiect studiul b-azelor sehinihuiui. Aceasta detiniţie apare în special la neocl-tsict. pentru care un a m nu are \ aloate în -.«ic. valoarea tiu ss manifestă decât pan schimb.

|§;;|i::Ca.'rezultat al sehim|uiüi ;se tutsfc un preţ: asilcl. din silinţă .a avuţiei, economia a devenii

;g||iiţ||:piuU:-iin;p# de { p riiia fiip re ţu r itu r,;^devin asţ&l, preocupai ea hindamentală a economistului.

ţi treia concepţie defines'.c economia Ă isţiin ţâ a alegerilor eficace. în lucrarea'sa ..Eseu asupră nat unt st semnißcatiet sîiintet economice" ! 194~;. L. Robbins defineşte eeononaa ca sţiînîăieăre s t ^ b i i Î ^ î p t î i t î t e n t i i î or.mlui <·:·; relaţie intre obiectivele sale şi n iijksacefeiliiitate care an » ini ii/are ahernam ă

Conform acestei concepţii i sarcitia. AptKir.iis’.tilui. in : ; demersul tipie al ral ionaftienitihii economic este' de a pune in: evidenta cât eosiä. ttnfaid cont de resursele disponibile si de preuil bunurilor considerate, faptul de a dispune de o unitate suplimentară dintr-un anumit bun sau

dintr-un iacu>r de produc.te < Rolul economistului este de a indica factorului de dec m c

utilizările posi bile ale resurselor rare, costul oricărei dcci/ii. sueiM eùifpe care ii ;rej«^irit|::U:tia

sau alta dintre alegeri. (Gilben Abraham -Frois,: „Economie politică". Bucureşti. Ed&ra. Humanisas. ţi. 9-1 11. |§|f|| M y l l l l ^ l l l l l l l

^ N. Dobrotă, „Economie politică“, Bucureşti, Editura Economică, 1998.

19

Economia este o ştiinţă relativ tânără cu toate că idei şi chiar teorii şi curente de gândire economică au apărut încă din antichitate. Ele erau însă „integrate“ în alte sisteme de gândire, îndeosebi în cele de filosofie, morală, politică etc. Economia s-a constituit şi a primit statutul de ştiinţă în pantheonul acestora abia spre sfârşitul secolului al XVIIi-lea. Acest lucru s-a produs pe baza dezvoltării şi creşterii gradului de complexitate a economiei de piaţă concurenţială (a capitalismului) ale cărei reguli şi mecanisme de funcţionare au fost pentru prima dată redată într-o formă coerentă şi relevantă de A. Smith în a sa „Cercetare despre natura şi cauzele avuţiei naţiunilor“ (1776).

După cum s-a mai arătat, la început ştiinţa economică s-a identificat cu economia politică; sintagma respectivă fiind folosită de toţi marii economişti ai secolului al XIX-lea. Definirea economiei politice şi delimitarea obiectului ei faţă de celelalte ştiinţe sociale se realizează - susţineau clasicii acestei ştiinţe - prin domeniul ei particular de studiu - producerea, repartiţia, schimbul şi consumul bunurilor materiale care alcătuiesc avuţia naţiunilor. în consecinţă, în concepţia clasicilor economiei politice, obiectul acestei ştiinţe este studiul bogăţiei, a avuţiei naţiunilor care constituie un aspect particular al tuturor activităţilor economice.

Mai târziu, economiştii neoclasici au lărgit aria de cercetare a economiei la totalitatea bunurilor (nu numai la bunurile materiale), dar circumscriu în special obiectul de studiu al economiei la sfera raporturilor de schimb. în acestă concepţie, tot ce face obiect al tranzacţiilor de piaţă şi al formării preţurilor devin probleme fundamentale ale aşa numitei economii politice pure (opera fundamentală a lui Leon Walras este intitulată „Elemente de economie politică pură“ - 1872).

A treia categorie de definiţii ale economiei ţin de concepţia modernă despre domeniul de studiu şi funcţia ştiinţei economice. în această concepţie, economia este ştiinţa alegerii oportune, a acţiunii eficiente având ca obiect de studiu formele specifice ale comportamentului uman în legătură cu alocarea resurselor limitate pentru satisfacerea nevoilor nelimitate. Prin urmare, ştiinţa economică este definită pornind de la natura problemei generale a oricărei economii, iar raţiunea ei rezidă din însăşi soluţionarea acestei probleme, prin alocarea şi utilizarea cu eficienţă ridicată a resurselor disponibile. „în esenţă, ştiinţa economică îşi propune să determine gradul de raritate a resurselor şi să găsească cea mai eficientă modalitate de folosire a acestora de către societate. în aceasta constă contribuţia unică a ştiinţei economice“3.

Este evident că definirea economiei în termenii resurselor rare şi a scopurilor (trebuinţelor) concurente este cea mai cuprinzătoare, cea mai largă dintre toate definiţiile cunoscute. „Această definiţie a economiei este atât de vastă încât este adesea un motiv mai degrabă de încurcătură decât de mândrie pentru mulţi economişti“4. Remarca autorului citat se referă la faptul că definiţia respectivă este atât de cuprinzătoare încât este aplicabilă la întregul comportament uman, care prin natura lui este un comportament raţional, maximizator. Ori, în practica socială, comportamentul uman constituie domeniul de studiu şi al celorlalte ştiinţe

3 P. Samuelson, W. Nordhaus, „Economie politică“, Bucureşti, Editura Teora, 2000, p. 23.

4 Gary Becker, „Comportamentul uman - o abordare economică“, Bucureşti, Editura ALL, 1994, p. 4.

20

sociale, şi nu este uşor de formulat prin ce se deosebeşte demersul de tip economic de abordările sociologice, psihologice, antropologice, politice, juridice şi a altor ştiinţe sociale.

După opinia profesorului american G. Becker, laureat al premiului Nobel pe anul 1992, ceea ce distinge cel mai mult economia de alte discipline în cadrul ştiinţelor sociale nu este subiectul ei (viaţa socială sau comportamentul uman), ci modul specific de abordare. Este cu totul evident că abordarea economică exprimă comportamentul maximizator (maximizarea scopului în condiţiile unor restricţii sau constrângeri) mai explicit decât oricare alte moduri de abordare. în plus abordarea economică presupune, de regulă, existenţa pieţei care prin preţuri şi celelalte variabile economice călăuzesc alegerile participanţilor şi distribuie resursele insuficiente în funcţie de gradul de eficienţă. Pe de altă parte chiar şi cei care cred că abordarea economică este aplicabilă întregului comportament uman, recunosc că există multe alte variabile non-economice care influenţează, la rândul lor, semnificativ, comportamentul uman. „Câte variabile non-economice sunt necesare pentru înţelegerea comportamentului uman, tot atâtea sunt contribuţiile sociologilor, psihologilor, socio-biologilor, istoricilor, antropologilor, cercetătorilor în ştiinţe politice, juriştilor şi altora“5.

1.2.3. Economia - componentă de bază a sistemului ştiinţelor economiceDezvoltarea economică şi progresul societăţii, creşterea continuă a complexităţii

activităţii economice, au pus în faţa ştiinţei economice sarcini noi şi tot mai complexe. Corespunzător, a avut loc un proces de dezvoltare şi diversificare şi în ştiinţa economică. Din economia politică, cu care în linii mari, se identifica la început întreaga ştiinţă economică, s- au desprins, treptat discipline economice noi, iar ulterior au avut loc şi tendinţe de integrare în ştiinţă. S-a ajuns astfel ca ştiinţa economică contemporană să se prezinte ca un sistem amplu de ştiinţe şi discipline autonomizate de-a lungul timpului pe diferite criterii. El cuprinde ştiinţe economice fundamentale, speciale, de graniţă, discipline economice tehnico-aplicative etc. (o imagine despre complexitatea sistemului ştiinţelor economice ne oferă şi simpla citire a disciplinelor universitare din planul de învăţământ ale facultăţilor de profil economic). Epistemologia economică - considerată şi ea ca una dintre noile discipline economice de graniţă - grupează ştiinţele economice după multe criterii cum sunt: după nivelul de ierarhizare a economiei; după domeniul de cercetare sau studiu; după interdependenţele cu alte domenii şi ramuri ale ştiinţei; după instrumentele şi procedeele de analiză folosite prioritar etc.

Oricare ar fi maniera de abordare şi clasificare a sistemului ştiinţelor economice „va fi însă întotdeauna necesară o cunoaştere generală a mecanismelor şi proceselor economice constante prin intermediul conceptelor şi al limbajului teoriei economice“6. Aceasta este şi raţiunea şi contribuţia economiei ca disciplină universitară în planurile de învăţământ ale facultăţilor economice, respectiv de a realiza într-o structură logică şi unitară o introducere teoretico-metodologică în ştiinţa economică.

Gary Becker, op. cit., p. 14.

6 Michel Didier, Economia, Regulile jocului. Bucureşti, Editura Humanitas, 1994.

21

în calitate de componentă teoretico-metodologică fundamentală a sistemului ştiinţelor economice în ansamblu, economia se caracterizează prin mai multe aspecte definitorii.

în primul rând, Economia constituie un ansamblu coerent de concepte, teorii şi principii despre realitatea economică, ca o reflectare universalizată a esenţei faptelor şi comportamentelor economice din societate.

în al doilea rând, ca ştiinţă socială, Economia studiază activitatea economică în complexitatea şi interdependenţele ei dinamice cu celelalte forme ale acţiunii umane, extinzând criteriul raţionalităţii şi eficienţei economice asupra practicii sociale în totalitatea sa. De aici şi legăturile sale cu celelalte ştiinţe sociale. Economia se distinge şi se autonomizează în sistemul ştiinţelor sociale mai ales prin modul economic de abordare a comportamentului uman, prin varabilele şi mecanismele studiate (care de regulă sunt cele ale pieţei), precum şi prin principiile şi predicţiile pe care le formulează.

în al treilea rând, Economia abordează realitatea economică ca un singur tot, unele probleme fiind analizate şi aprofundate din unghiul microeconomic iar altele din cel macroeconomic. Misiunea ei este de a realiza o structura unitară, constituind ceea ce unii specialişti numesc trunchiul de bază al ştiinţei economice, nucleul teoretic dur al acesteia şi totodată depozitarul principalelor cuceriri ale cunoaşterii ştiintifice în domeniu.

Ca realitate complexă şi interrelaţionată, viaţa economică poate fi abordată şi analizată din unghiuri diferite. Pe acesta bază, disciplina Economie (Economics-ul) se împarte în două mari componente sau ramuri: microeconomia (Microeconomics) şi macroeconomia (Macroeconomics).

Microeconomia este acea componentă a economiei care analizează faptele, procesele şi comportamentele economice, manifestate ca entităţi individuale, autonome şi specifice, precum şi relaţiile dintre aceste entităţi elementare ale vieţii economice. Domeniile prioritare de cercetare ale microeconomiei sunt: preferinţele şi alegerile consumatorilor individuali; deciziile producătorilor (firmelor) care susţin oferta de bunuri; funcţionarea pieţelor individuale şi formarea preţurilor în cadrul diferitelor tipuri de piaţă; remunerarea factorilor şi formarea veniturilor.

Macroeconomia, cealaltă componentă a economiei, cercetează mărimile sau variabilele globale din economie, numite agregate, interdependenţele dintre aceste agregate şi performanţele globale ale economiei unei ţări. Agregatele macroeconomice cele mai semnificative sunt producţia, venitul şi consumul din economia unei ţări (PIB-ul), cererea şi oferta agregate, indicele general al preţurilor, ocuparea şi şomajul, inflaţia, deficitul bugetar etc. Macroeconomia se ocupă în principiu de aceleaşi fapte sau realităţi ale vieţii economice, abordate însă ca variabile şi structuri globale (departajate de aspectele individuale sau particulare) întrucât ea (analiza macroeconomică) este preocupată în principal de comportamentul şi situaţia economiei unei ţări în ansamblul său.

în abordarea problemelor economice atât la nivel microeconomic cât şi macroeco­nomic, economiştii fac distincţie între ceea ce este sau se întâmplă în realitate şi ceea ce

22

oamenii ar dori sau consideră că ar fi bine să se întâmple. Distincţia menţionată se referă la economia pozitiva şi economia normativă.

Economia pozitivă se ocupă de cunoaşterea şi prezentarea realităţilor economice, oferind explicaţii asupra a ceea ce este în fapt sau ceea ce se poate întâmpla în economie dacă se întrunesc anumite condiţii sau se produc anumite evenimente. Abordarea pozitivă se foloseşte de instrumente şi tehnici de analiză prin care faptele şi realităţile evidente din universul economic sunt identificate, descifrate şi apoi ordonate pentru a prevedea eveni­mentele şi a găsi regulile desfăşurării lor în timp şi spaţiu. în general, ipotezele şi predicţiile economiei pozitive sunt verificabile (testabile) prin confruntarea lor cu faptele din lumea reală.

Economia normativă arată ceea ce trebuie să fie în economie şi cum ar trebui acţionat ca activitatea economică să se încadreze în anumite limite de normalitate. Abordarea normativă operează astfel cu judecăţi de valori şi aprecieri ce au la bază şi alte criterii decât cele strict economice. De aceea, afirmaţiile normative nu sunt testabile şi, ca urmare, dezacordurile asupra lor nu pot fi clarificate apelând la observaţii şi analize empirice.

Conţinând o serie de valori şi criterii (filozofice, etice, culturale, ecologice etc. ) prin care faptele economice sunt interpretate şi apreciate, problemele şi întrebările care privesc economia normativă se cer dezbătute şi rezolvate în mod raţional, dar apelând la alte instrumente decât cele care ţin de analiză pozitivă. De aici şi motivul principal pentru a delimita abordările normative de cele pozitive în economie, fără a considera că primele nu sunt folositoare sau nu trebuie să-i preocupe pe economişti (vezi şi Caseta 1. 2).

Caseta 1.2. Relaţia dintre eentiütnia pozitivă si economia normativă Pentru aproltiiuhtca 'înţelegerii relaţiei dm.ie economia pozitivi m economia normativii. îtt

careul <te iată -unt prezentate câteva'considerat» '■emnihuitm· cuprinse în eseul iu> Mii'oii

Friedman privind metodologia ştiinţei economice pozitive. apreciat drept cel mai influent studiu

îţi domeniu, pabiicat in secolul trecut.

Raportul dintre ştiinţa economica pozitivă şi cea normativă- Stun ut economi;, ă po/im j este în principiu independenţii de oifee poziţie etică sau judecâU

normativă particulara A saeum spunea Ke\ nes. ea se ocupă de ..ceea ce este’* nu de .ceea ce trebuie să !îe'\ Sarcina ei :este să ne ofere un sistem de ^eiieratizari cate şă poala li ulth/.-ite p-rimi formularea, de predici« corecte despre consecinţele ottçâret schimbări a:ctrcumstanie!or. Reuşita ei secere judecată în luncţie de precizia. amploarea ^conformitatea cu experienţa a prcdictiilor pe care te geoerea/à. Pe sCört y.imtâ economică pozitiva este. sa« poate ti. o sttima obiectivă in ■exact' acelaşi sens ca oricare din ştiinţele tiziiifr

Pe dc altă parte, stnnta eLonomicâ nornativji st arta ipolmca>cu>nomică nu jxiţ. fi independente

de si.iinia v c « ( k h : i u .i p.,>/m\â. price eonciu/ie practică în acest domeniu se >ţw n m ă m mod necesar pe o predicile a consecinţelor ce decurg, din adoptarea unui mod de acţiune ÿi nn a altuia, predieţie

ce nu arc eut» «1 nu se bazele - implicit sau ο\ρ!κη - pe ÿtiuua economica jx)ziti\ ă.

M-as mctimeta, totuşi, să formulez părerea câ, în mod cureat. divergenţele privitoare la politica cçanoiiuca e.Yivcftk· intre m aţetn dtvimeiesau dcrn a e» pn\ <t(kre dm ρ η χ ίκ ϋ ι diii nu· privuoarc

Ki consecinţele economice .aie unor raodiiji de acţiune* - dmrrvense ec po ii in principiu cltmituu

ccont}ŞT>3 rtî; Ţx>ziti^; :M;d i"un<Js(îîÎT(iîntaFc tte ba ă.;::Dac5 aprecierea mea este valabilă. înseamnă eâ realizarea uni» cotisem, în privinţa politicii

economice a v e c ie depinde în.mult mat mică mfcùrâ de progresul ştiinţei economice normative deca. de proţieşut unei st unie economice pozitive apte sa foniuile/e concluzii œ sont, şi ţneiUii λ l’t. larg acceptate. Şi mai înseamnă câ un motiv dc căpetenie pentru a distinge net între ştiinţa

economică pozitivă şi cea normativii î l constituie tocmai contribuţia ce poate fi adusă astfel lai realizarea consensului în sfera politicilor". {Milton Friedman, Eseu cu privire la meuxlologîa

stiintci economice poznr e. în: antologia ..Filozoita stiituelot eeoaomice·'.: Bucureşti, hdinita

Humamtas. l ‘» 4 . p. .192-193). . ■ .

Aşadar, economiştii profesionişti trebuie să aibă conştiinţa şi perspectiva clară a metodologiei pe care o practică şi să evite confuzia între analiza pozitivă şi judecata normativă. Mai mult, abilitatea lor de a distinge între pozitiv şi normativ este considerată drept componenta cheie a fundamentării economiei ca ştiinţă. La fel ca toţi ceilalţi oameni de ştiinţă, economiştii caută răspunsuri relevante la realităţi evidente din universul economic, elaborând teorii şi ipoteze din care sunt deduse predicţii testabile şi demne de încredere referitoare la acţiunile şi comportamentele participanţilor la viaţa economică. Cuvântul „pozitivă“ atribuit economiei este un indiciu al acestui mod de abordare a problemelor economice şi este util pentru a scoate în evidenţă rolul teoriei economice, adesea considerată ca fiind sinonimă cu ceea ce numim economie pozitivă. „Ţelul ultim al unei ştiinţe pozitive - arată Milton Friedman - este dezvoltarea unei teorii care să ofere predicţii valabile şi semnificative despre fenomene încă neobservabile“. Economia pozitivă nu-şi propune şi nici nu poate să arate ce este bine şi ce trebuie să se facă în economie, ci doar ce se va întâmpla în acţiunile şi comportamentele oamenilor dacă se produc anumite fapte sau evenimente economice.

Pentru a explica concret această deosebire, vom considera unele aserţiuni sau afirmaţii care pot fi clasificate ca fiind pozitive sau normative. Astfel, „existenţa fenomenului şomajului ridicat reduce producţia realizată sub nivelul celei potenţiale“, sau „creşterea gradului de fiscalitate are ca efect reducerea cererii de consum şi de investiţii“ sunt ambele afirmaţii pozitive care pot fi testate (şi au fost confirmate de observaţiile empirice). In schimb, aserţiuni precum „ şomajul ridicat trebuie să îngrijoreze şi să preocupe serios autoritatea publică“, sau „guvernul trebuie să introducă salariul minim garantat şi să aplice impozitul progresiv pe venit“ sunt afirmaţii normative. Ele nu pot fi testate şi verificate ca fiind veridice sau neadevărate, deoarece se referă la valori şi criterii de justiţie socială şi nu la fapte economice ca atare.

Aceasta nu înseamnă că economiştii nu trebuie să se preocupe şi să dezbată probleme care privesc judecăţi de valoare de genul celor menţionate mai sus. „Doar că economia pozitivă nu încearcă să răspundă întrebărilor normative (deoarece instrumentele ei nu sunt potrivite pentru aceasta) economiştii nu trebuie să înceteze a cerceta atunci când se rostesc cuvintele „ar

24

trebui". Piin analiză ceea ce pare sä fie o afirmaţie normativă se va transforma adesea în ipoteze pozitive de care depinde concluzia noastră“7. Important este ca afirmaţiile şi concluziile economiştilor să rezulte din ipotezele şi predicţiile testabile ale teoriilor lor, pentru că altfel teoria economică ar fi ruptă de lumea reală a faptelor economice. Dar despre rolul şi structura teoriilor economice vom vorbi mai mult la metoda economiei, în partea finală a acestui capitol.

1.2.4. Metoda economiei: procedee, tehnici şi instrumente de analiză economicăOrice ştiinţă, ca sistem ordonat de cunoaştere a realităţii înconjurătoare, se bazează pe

un ansamblu de reguli, procedee şi tehnici de cercetare reunite sub denumirea de metodă. Rolul ei este covârşitor pentru progresul ştiinţei şi al cunoaşterii în general. De aceea, preocupările în domeniul metodei sunt tot atât de vechi ca şi cele în domeniul ştiinţei în general.

în plan general filozofic primele reguli şi procedee privind metoda de cercetare au fost elaborate de Aristotel, dezvoltate mult mai târziu de Francise Bacon şi René Descartes. Aristotel este întemeietorul logicii formale şi autorul celebrului „Organon“ (instrument de cunoaştere) care a stat la baza cunoaşterii lumii înconjurătoare de către învăţaţi şi cercetători aproape două mii de ani. Francise Bacon, savant englez şi iniţiatorul empirismului, prin lucrarea „Novum Organum“ - 1620 (noul instrument de cunoaştere) a pus bazele metodei inductive moderne, care a favorizat dezvoltarea ştiinţelor prin aplicarea largă a observaţiei şi experimentului. La rândul său, René Descartes, matematician şi filozof francez, este iniţiatorul raţionalismului şi a conceptului modera de metodă în ştiinţă. în celebra sa lucrare „Discurs asupra metodei“ - 1637, el îşi fundamentează metoda de cercetare printr-o serie de reguli ce folosesc îndeosebi procedeul deducţiei, dai' care are ca model de analiză nu silogismul (ca în cazul logicii formale aristotiene) ci matematica.

Ca oricare altă ştiinţă, economia dispune de o metodă proprie de cercetare, interpretare şi cunoaştere a realităţii economice. Fiind o ştiinţă relativ tânără, economia a beneficiat de progresele realizate în domeniul metodei moderne de cercetare şi a împrumutat unele instrumente şi tehnici de la ştiinţe anterior constituite. Aceasta a făcut însă necesarii adaptarea metodologiei generale de cercetare sau a procedeelor preluate de la alte ştiinţe în rigorile metodei specifice economiei, capabile să dezvăluie regulile sau principiile comportamentului uman din postura abordării economice.

în privinţa preocupărilor economiştilor în domeniul metodei de cercetare, acestea pot fi urmărite sistematic începând cu procesul constituirii economiei politice sa disciplină distinctă şi apoi a dezvoltării sistemului ştiinţelor economice în ansamblu. Principalele momente şi faze ale dezvoltării ştiinţei economice în decursul timpului, la care ne-am referit în paragrafele precedente, s-au bazat şi pe progresele realizate în domeniul metodei de cercetare. începând cu reprezentanţii economiei politice clasice şi continuând cu toate şcolile şi curentele de gândire economică, marii economişti ai timpurilor au avut preocupări (mulţi dintre ei şi realizări remarcabile) în domeniul metodologiei acestei ştiinţe (vezi Caseta 1. 3).

7 R. Lipsey, A. Chrystal, Economia pozitivă, op. cit. p. 58

Caseta 1.3. Contribuţii aie marilor economişti în domeniul metodeiStudiile ick'iuoare ia corr.nhttmlc «noi- muh economist! in domeniul metodei sţiintekw

economice au fost reunite şi publicate într-o antologie editată de Daniel Hausman. profesor si specialist în filozofia ştiinţelor economice. Rezumatele cuprinse în această caseta m i m extrase din capitolul introductiv al editorului (.Introducere în metodologia ştiinţelor economice")

hsettl lui lohn Suiard Mill. ..Despre deiinma economiei politice si metoda de investi gulie ce i se potriveşte*' (1836). cit care se deschide antologia de faţă, constituie una dintre primele discuţii despre metodologia ştiintei economice şi rămâne până la ora actuală una dintre cele mai bune. Mill su stifte că putem avea încredere în stiintă economică, pentru că premisele ei sunt bine întemeiate din punct de vedere empiric iar concluziile ei decurg din aceste premise.

Tranziţia Jc ia economia clasică Iu cea neoclasică a adus at&t schimbări de fond in doctrina ;:ecotianiiçïÎ|!!|t l| î ^schimbări; ·ίπ metoţ||o£ic. l iind -centra: ă ::|||||cizia individuală. ledriŞ neoclasică este ma« subiectivă decât predecesoarea s j clasica, iar recunoaşterea si evaluated, acestui fap t sè numără printre cele mai însemnate contribuţii metodologice dm 1 itérai ura de :spcciahţgs|de·;: Ia: inecputal.secolului..al XX-lea. Austriecii susţiŞi :că din clipa in care se abandonează punctul de vedere subiectiv si se încearcă tratarea economiei în maniera unei ştiinţe a naţurii. se pierde di.tf \edere itisăsi c>ciita et.

L ionel Rabbins, în clasicu l său ,.Eseti privind natura şi însemnătatea ştiinţei economice" se apropie de concepţia austriecilor. tn\> e l este mai bine cutioseiii pentru, de) intiia p i caie a dat-o economiei . 'tunsă ce Studiată eompoilamentul uman c ap e o relarie intie ohteciive si restn-4· iţite eăto ia li se pot d i ttnh/ări alternam c". Potrivii acestei definim k w ja economică nu. se ocupă de o e lasâpam cul.'tiâ de fenomene sociale iprodiic.ia. repj-’ îi.ia . schimbul m consumul,de bunuri ci de un aspect pan icii Lat a l oncân ii com portm ent um«n

0 d a .î cii inîni/umca ideilor po/ii.i\>tîlur logici a ur.e iw m . prim a schinthare importantă în concepţiile despre m ierpreîaiea !.eo>ie* economice în lS>J8 Terrence Hutchison a publica: .„Semnificaţia si pos .ulatele de ba/ă ale teoriei economice". In această importantă că ite Hutchison lUCiii sen.ea/ă că. h .s c nenea :u:i:ror ştiinţelor em pirice cea economică ne w ie să formule/e generalizări empirice st să le tesic/c

Tezele lui Hutchison an fost imediat atacate de economişti ca Frank Knichi care. ca si aîus! riee.it. erau pregătiţi. să spintă ca .standardele ştiiniel.or natm i i ; nu se iirlicâ în v si ţintele economice Dai majoritatea celor preocupă ii de metodologia economici au încercat să arare că, de iapi, teoria eeoiiomica sausi'ace toate exigenţele empirice r/ î .nubile faţa tie o şmtua M ifon Fi tedmatt. in 'mecuuosci' ai Eseu cir privire la metodologia vlu iţei economice po/nr- e ’ i 1953 ». deşi nu face ieienri ! i iilo/oiia con.c. uporatw « siunţe.t, încearcă să arate ea teoria c. onomic.t sati-iace standaidele pQiîtn iste.

1 scul Iui Friedman a dominât retleeüa metodologică asupra stju jjei economice, fund cel mai m illion: text de metodologie dut sp o tu l tiosiui. El afirmă e.â scopurile teorieipredictive, nu explicative. Milton Friedman susţine, in plus, că ■> teorie care face posibilă form ularea de p red ic ii! dem ne de încredere pentru domeniul particular tie fenomene care ne preocupa « tte buna, chiar dacă presupoziţiile e i sunt abstracte sau descriptiv incomplete" (Daniel Hausmam editor. Filo/oiţa ştiiiticlor cconoinice. op. cit... pag. 16-19

26

în procesul îndelungat al formării şi dezvoltării ştiinţei economice, acesta şi-a constituit un sistem metodologic complex, format în principal din: inducţia şi deducţia; analiza şi sinteza; procedeul abstractizării şi clauza „ceteris paribus“; unitatea dintre metoda istorică şi cea logică de analiză economică; modelarea matematică şi ilustrarea grafică a ipotezelor şi relaţiilor dintre variabilele economice; utilizarea metodelor cantitative şi a tehnicilor statistice de analiză economică, precum şi alte procedee de cercetare şi cunoaştere ştiinţifică a faptelor economice. în cele ce urmează vom prezenta o parte a acestor procedee, instrumente şi tehnici care privesc metodologia ştiinţei economice, urmărind îndeosebi rolul lor în elaborarea principiilor sau teoriilor economice.

Inducţia şi deducţia sunt două moduri interdependente de raţionare şi de expunere a rezultatelor cercetării, care implică şi folosirea altor tehnici şi instrumente de analiză economică. Inducţia este procedeul de a raţiona trecând de la particular la general, de la fapte la generalizări. Orice ipoteză sau presupoziţie referitoare la comportamentul economic al oamenilor poate fi formulată numai ca urai are a trecerii de la identificarea şi cercetarea atentă a faptelor la generalizări. Deducţia reprezintă modul de raţionare de la general la particular, de la principii generale la implicăţiile unor manifestări sau fenomene particulare. Sprijinindu-se pe observarea şi cunoaşterea esenţei faptelor, respectiv pe rezultatele inducţiei, deducţia este operaţiunea intelectuală care permite, din punctul de vedere al unor concepte sau teze generale, să se înţeleagă profund fenomenele economice şi condiţiile producerii lor, să fie explicate ştiinţific aspectele particulare ale unor realităţi economice.

Analiza şi sinteza constituie, de asemenea, două procedee interdependente de studiere şi cunoaştere a realităţii economice. Analiza înseamnă că fiecare fenomen economic studiat este descompus şi disecat în elementele sale simple, pentru a li se identifica natura şi locul ca parte necesară a întregului. Sinteza presupune ca elementele identificate şi analizate să fie din nou reunite, stabilite legăturile interne (cauzale sau funcţionale) şi reconstituit întregul ca unitate.

Abstracţia ştiinţifică este o altă componentă de bază a metodologiei economiei, care- cum sublinia profesorul american de origine română N. Georgescu-Roegen, „constituie cea mai valoroasă scară a oricărei ştiinţe“. Pentru a dezvălui esenţa fenomenelor economice, legăturile interne şi repetabile în producerea unor fapte economice, ştiinţa economică nu se poate folosi de mijloace şi tehnici specifice cercetării de laborator, ca în cazul aşa-numitelor ştiinţe experimentale (fizica, chimia, biologia etc. ). De aceea, economia - ca şi alte ştiinţe sociale - apelează în principal la forţa abstracţiei ştiinţifice, al cărui rezultat este formularea unor principii sau teorii asupra realităţii economice pe care o reflectă.

Principiile sau teoriile economice sunt, aşadar, abstracţii ştiinţifice, ele fiind cele care dau relevanţă, concizie şi, mai ales, valoare cognitivă şi practică economiei ca ştiinţă. „De fapt principiile sau teoriile economice sunt practice tocmai pentru simplul motiv că sunt abstracţii. Realitatea economică este mult prea complexă pentru a fi semnificativă. Economiştii teoretizează (abstractizează, generalizează) în scopul de a aduce ordine şi de a da sens în

labirintul de fapte care altfel ar fi confuze şi inoperante şi pentru a reda faptele economice într- o formă relevantă şi practică“ 8.

In procesul de abstractizare în diferite etape ale elaborării teoretice, un principiu (o regularitate sau o legitate) este întotdeauna formulat cu clauza, „celelalte condiţii rămânând neschimbate“, pentru care se foloseşte expresia latină „caeteris paribus“. De exemplu, cea mai importantă concluzie a teoriei cererii spune că, dacă nimic altceva nu se modifică - caeteris paribus - , orice modificare a preţului pe piaţa unui bun va determină modificarea în sens invers (negativ) a cantităţii cerute de cumpărători din acel bun.

Clauza caeteris paribus pleacă, deci, de la premisa că unele elemente ale analizei economice sunt date, considerate stabile, în timp ce altele sunt variabile. Acest procedeu este o aplicare a principiului logicii conform căruia „interpretarea evoluţiei fenomenului se face prin recunoaşterea unui punct stabil de referinţă“.

în economie, clauza ceteris paribus nu este şi verificată prin experimente controlate ca în cazul ştiinţelor exacte, unde fenomenul poate fi în mod efectiv izolat de celelalte condiţii când influenţa fiecărui factor în parte este studiată. în cercetarea şi cunoaşterea ştiinţifică a realităţii economice, economiştii dispun însă de o mare cantitate de date şi informaţii permanent generate de economie. Ele pot fi folosite pentru a oferi observaţii şi concluzii empirice în raport cu care teoriile pot fi astfel testate. Tehnicile statisticii modeme au fost dezvoltate pentru a testa riguros concluziile şi predicţiile deduse din ipotezele teoriilor, în situaţiile în care mai multe variabile se modifică simultan, iar observaţiile şi informaţiile disponibile nu provin din experimente controlate.

în principal, o teorie economică dezvoltată cuprinde: conceptele de bază care definesc variabilele economice folosite, un număr de ipoteze şi predicţii referitoare la comportamentul acestor variabile şi relaţiile între ele, precum şi la condiţiile în care se aplică acea teorie.

Variabilele economice sunt mărimi care pot lua diferite valori posibile. Ele constituie componentele de bază ale teoriilor elaborate şi folosite de economişti atât în abordările micro cât şi macroeconomice. De aceea, fiecare variabilă economică trebuie denumită şi definită cu maximă concizie şi claritate, pentru a evita confuziile terminologice sau semantice. Preţul, producţia, costul şi venitul sunt exemple de variabile importante folosite în teoria producătorului sau a firmei, iar venitul şi produsul naţional, indicele general al preţurilor şi deficitul bugetar sunt variabile frecvent întâlnite în analizele macroeconomice.

Expresie a complexităţii şi diversităţii deosebite a realităţii economice pe care o exprimă, teoriile şi modelele construite şi folosite de economişti cuprind un număr impresionant de variabile economice de tipuri şi forme diferite. Pentru studierea şi stăpânirea lor este important de la început să facem distincţia necesară în privinţa a doua categorii de variabile economice: de flux şi de stoc; endogene şi exogene.

8 Campbell R. McConnel, Stanley L. Brae, Economics, Thirteenth Edition, Mc Grow-Hill, Inc, 1996, p. 37.

28

Variabilele de flux sunt numite toate acele variabile care implică o dimensiune temporală, care exprimă o mărime într-un orizont de timp. Variabilele de stoc sunt numite acele variabile care nu au o dimensiune în timp, ci reprezintă mărimi existente la un moment dat. Astfel, când analizăm concret o variabilă de flux trebuie să facem referire 1a perioada respectivă (de exemplu, costurile şi încasările unei firme într-o lună, trimestru sau an, veniturile şi cheltuielile unei gospodării într-o săptămână sau lună etc.), iar când determinăm o variabilă de stoc trebuie precizat momentul la care se referă (de exemplu, suma în numerar sau cea existentă într-un depozit bancar, la sfârşitul unei zile, de care dispune o persoană, sau soldul activelor fizice şi financiare care formează patrimoniul firmei la data încheierii bilanţului etc.).

Variabilele endogene sunt considerate variabile analizate şi caracterizate în interiorul unei teorii. Variabilele exogene sunt numite variabilele care au o determinare în afara teoriei, dar care pot influenţa variabilele endogene. De exemplu, preţul grâului cotat la bursă este o variabilă endogenă explicată în cadrul teoriei pieţei cerealelor. în schimb, starea vremii, care poate influenţa în mod semnificativ producţia de grâu şi implicit preţul grâului, este o variabilă exogenă, fiind determinată de factori naturali, în afara teoriei preţurilor.

Teoriile economice sunt construite pe baza supoziţiilor despre comportamentul variabilelor economice şi modul în care acestea sunt corelate între ele. Faptele sau fenomenle care alcătuiesc universul economic sunt puternic interrelaţionate, formând deseori succesiuni sau înlănţuiri destui de lungi şi complicate de evenimente. Dacă teoria economică şi-ar propune să copieze şi să descrie această realitate s-ar ajunge la aglomerări ecletice de descrieri şi definiţii care nu ar adăuga prea mult la modul nostru de a înţelege. De aceea, teoria economică operează cu abstractizarea şi simplificarea realităţii prin construirea a ceea ce economiştii numesc modele economice.

Modelul economic este un cadru logic de analiză, o reprezentare simplificată a unor fapte sau procese din economie în scopul evidenţierii acţiunii şi interdependenţei dintre fenomenele cercetate. Modelele economice reţin numai acele aspecte care sunt relevante pentru ananliza respectivă, fiind destinate să dea sens şi coerenţă unei succesiuni de evenimente observate şi să formuleze relaţii explicite şi concise între variabilele teoriei.

în prezent, în construirea de modele, ştiinţa economică face frecvent apel la procedeele matematice. Modelarea matematică este un instrument eficient pentru deducerea concluziilor sau predicţiilor din ipotezele teoriei dar, mai ales, un mod de exprimare precis şi concis a relaţiilor dintre variabilele economice. Aceste relaţii pot fi de diferite tipuri: relaţii funcţionale, relaţii de comportament, relaţii sau ecuaţii de echilibra ş.a.Relaţiile care se produc cu repetabilitate şi se presupun că se păstrează în teorii (care au caracter de principii sau regularităţi) sunt exprimate sub formă de ecuaţii algebrice, iar multe dintre ele (cum sunt relaţiile funcţionale între variabilele economice) chiar şi geometric, sub formă de grafice. Ilustrarea grafică este deosebit de sugestivă şi este aplicată aproape de fiecare dată când este cazul unor relaţii funcţionale între variabilele teoriei (vezi Caseta 1.4)

CiiseUf 1.4. Fatmirea graficelor în ünithui economicaG a lic e le sum mstirumenie exüem de iniţe pentru s ud'iui economiei si simt utilizate pe larg

in o ru e mamml de micro s.-,η üi;k loccotio nu?. Si 111 cuprinsul acestui curs vom iiiî.'ilni ioartc muhe

:gRtf:fGe; i;te :arat| eipteda ·ΐη ttm p / a lp fita p ie sau proeeso economicc. scö|||:;|pef arvumîtc

comportamente economice sau pon in evidenţă relaţiile existente între două sau mai mulie §§§|bile econonieierin principiu. ipoU'/de oricatei teorii rare suni exprimate logic vei hal poi fi ţoii .Mulate .materna.,îc şatr reprczcnr&îe grafic, iar implicatlife lor sunt adesea deduse :sr ilustrate

ioîosmd si analim grafica.J| :| ; ; Caseta de |ai|;;|r^mţă cate ν| $|1$1 ■ asupra unor mstiuni elementare folosi ie îndeosebi la reprezentarea grafica a relaţiilor funcţionale dintre variabilele eeonorai.ee.

G ra ficu l este o diagrama care reflecta legătura existentă între doua sau mai multe variabilei Cum iu economie ne preocupă, de regulii, valorile pozitive ale acesior variabile, cele mai multe

diagrame sunt trasate în cadranul din dreapta-sus. numit st cadranul po/i-n. întrucât, atât valorile

lui X (reprezentate pe axa orizontala, sau pe abscisă), cât si valorile lui y (redate pe axa verticals

sau onionMU simt piva in e . In cazurile când una situ aha dm iie variabile iau si vîîJoîi negative*

axele Οκ si: (>y se prelungesc la stânga sî respectiv în jos fală de punctulO relaţie funcţionala înu e două economice presupune ca x aloarea unei variabile

(y ) să se modifice ia variaţia unei alte: variatei Ic f.\i. în acest ea/. se spu ne ca v äiiabila v depinde

sau este funcţie de Λ ariabţla x ": > = §f|g Variabila din pane a Stângă a ecuaţiei u i este numită

variab ilii dependenta. înmiea! valoarea sa depinde de valoarea variabilei dm partea dreapiă a

relaiiei txt. care este numiui. la randui său. variab ila independenta, din moment ce poate lua

f | f l : va lo a fô ïiiite rit^ ' iodicà ί±φί ί;!|ϊ ;ί :;:^^Μ|ίϊ !:ί ica-ţâ;<i)ia preciza şi cam ests forma relaţiei respective.

F orm a hm ctieî se te tei A ta natura specifică a relaţiei dintre variabilele ecoüomeie ·>ί poate

cunoasie diferite expresiiparitculaie.. A stfe l relaţiile funcţionale dintre variabile pot ii: lin iare. în

care efectul variatukn λ asupra Im y este acelaşi .şi noHlmtaré.|n ţâre eiectulpe c »re îl aie asupra

plfisy-o variile iiîtăi ltlî x esie difcritpe|iârcursţil rtikiţiei.: Atât în cazul funcli ilor 1 i ni are, cât şi a celor nonliniare vârî abi lele economice pol fi : corelate

p o ztih . dacii y crests când x et este si c o rd a te negativ, daca y descreşte când s creste.. Natura

relaţiei dintre x şi y (direct sau invers proporţională) este evidenţiat de numărul (pozitiv sau

negativ) ala>al lui x în ecuaţie.Relaţiile liniare dintre variabilele economice sunt reprezentaie grafie printr-o dreapiâ şi

algebric, printr-o ecuaţie de forma y = a + bx, în Figura 1.2 sun; redate graficele, a două relaţii

liniare intrecomportamentul consumatorului. Graficul relaţiei din partea stângă a figurii (L 2.a) se bazează pe

ipoteza că oamenii cheltuiesc mai mult cu bunurile de consum dacă veniturile for disponibile

cresc, respectiv consumul este fu n civ ρ ο η α ν ΰ de venit. Pentru a repre/.cina grabe n urni relaţiei di ture consum. <C..>. şi vom- (V i a föst^ijfefs^irä precizarea formei funcţiei res^gi||e:pC = 500 + 0 .7?ţV ). Aceasîa înseamnă că atunci când xemiul este zero. consumatorul cheltuieşte cei 5 0 0 de

unitâti monetare deţinute la începui {din economii sau împrumuturi), iar ta fiecare unilaîe

30

ecuaţie cu cele de pc grafic arată ca avem de-a face cu două moduri diferite de exprimare a

Λ< k'1.1 ' 1 t J ..)■ i'itk u-d.iU Ι!Ί1 .K Ί pu/U ivc-în tre consum N ventl

a) reiaţie directă (pantă pozitivă) b) relaţie inversă (pantă negativă)

Figura 1,2 Grafice ale unor reiaţii liniare între variabile economice

Cet de-aJ doi tea grafie (Figuri, 1,2.b) redă loi o funcţie liniară, reprezentată de o dreaptă, dar; relaţia dintre variabile este negativă. Ea aie ia baza ipoteza că un consumator care dispune de un

venii limitat. \a achiziţiona mai puţin dm once bun al căi ui pre| cieste; cantitatea cerută din hunul respectiv (Qx ) este funcţie descrescătoare de preţul său de vânzare (p). Forma explicită a acestei

relaţii - liniare şi negative - între eeie două variabile este: Q = 12 - 0 .5 (p). ceea ce înseamnă

modificarea în sens invers a cantităţii cerute într-o rată tie 0.5 faţă de variaţia preţului. Observăm că numărul atacat preţului {reprezentând litera h din ecuaţia dreptei) este un număr negativ, indicând natura relaţiei existente între variabile, sau panta dreptei.

P an ta g ra fic ului reflectă m odificarea mărim ii variabilei dependente în momentul: modificării variabilei independente. Ea măsoară raia cu care variabila y se modifică ia variaţia ini

Jt: :ί|ϋ::;ίίΐ1ΐρ 1- ·;;ηΐέ«:;·;ϊΏΐ ν Ϊ :· ι;ΐ::: Γίϊ:ί: ΐϊί;$ί| ί||$# ϊ·:Β ΐί

Panta graficului unei relaţii liniare este constantă în orice punct al drepLei, Când panta dieptei

descresc), iar când panta dreptei este un mi măi negativ, cele două variabile se modifică în sens

ţi crestezi' :e|â!ăl||;||||^||ii : :. fm m m m în economie există frecvente situat ii când la U iile dtntre variabile sunt nonhmare. în aceste:

|$|$|§|§§||||fi¥iööTOpoate lua diferite forme^ Indiferent de forma sau aiura e tubei. când relaţia dmîic \anabiic este

curbilinie, panta graficului nu mai este constantă, ci se modifică de-a lungul curbei.

31

Panta unui grafic aeliniar este variabilă, diferită de ia un punct la altoi al curbei. Pentru a

determina panta graficului relaţiei într-un punct oarecare al curbei, trebuie să determinăm panta

tangentei în aed ; punct. în t'uiicLi e tk forma cu rhe i, pan ta grafie ul ui (po/ iii vă sau negaţi vă)

poate înregistra fie tendinţă de creştere, fie de scădere, prin trecerea de la un punct la altul al

respective.

a) curbă concavă a) curbă convexăFigura 1.3 Grafice ale unor relaţii neliniare cu panta pozitiva

corelate pozitiv. Ca nrr.Uire, ambele grafice an pan:â po/i;i\â. dar in ύπ ιρ ce pântf .-urbei concave

descreşte, panta curbei convexe creste, pe măsura ce valoarea variabilei x se măreşte.

a) curbă concavă înspre origine a) curbă convexă înspre origineFigura 1.4 Grafice ale unor re laţii nelin iare cu panta negativă

32

Curbele din Figura 1 .4 redau graficele unof reiat» neîiniare între variabile economice cârc

creştere, iar curba convexă înspre origine arc panta tot negativă, dar înregistrează o tendinţă de

' Jaul

:Ρ ίϊ :-:'ΐ&ϊίϊ§Η:::|0^0ϊη0;:ΐι^||Ρ'^0ίώιί<;·{β11^|οιηκ0:ρ»|£ίΐ:·î nega ţi j g f g i i i f e re [iitiiiiipöäie : ii < ispf ip|a:' e»::« :;v| ;v ::;;:S0 u, :

Figura 1,5 Panteie unor grafice care îşi schimbi concavitatea

Eh i pe ipoteza găsirii unei v^ o rî de m axim în

reliitki dintre variabilele teoriei; de exemplu. în cazul teoriei producţiei, vorbim de maximizarea

■ ' ' Λ;·.·:···maximă. în accasiă situaţie, după cum se oh>ervă în graficul din stânga Figurii i . 5. ftmena are·ia'

zonă descendentă, io care panta curbei devine negativă. Coordonatele punctului în care panta

curbci este nulă indica valoarea iui x pentm care } arc vaiourea maximă.

tlf|||§|§|s|$ÖI|fits^^il$ | jl§ i| i^ $ :| § § f§ | fy ^ ^

c-te minimă; de exemplu. în că?«! funcţiei costului de producţie, ne preocupa nivelul produciici

|pBifë::c3Èi;$iiEJ$^

.j; V .' ■ ■ " ' ' " \ ·' '; λ ' ' . v ■ ..- ■ ' ' " ' .. ' : ' . ' '

33

Modelarea matematică prin reproducerea schematică a unui fenomen sau proces economic, sub forma unui sistem liniar sau analog - constituie o treaptă importantă în realizarea efectivă a unităţii analizei cantitative şi calitative. în măsura în care sunt cunoscute principiile şi regula de producere şi mişcare a faptelor economice, analiza cantitativă este calea de aflare a sensului şi intensităţii acestei mişcări. Cercetarea ambelor laturi în conexiunea lor constituie un aspect important al metodei, în condiţiile adâncirii gradului de complexitate a economiei şi a caracterului deosebit de dinamic al acesteia.

Concepte cheieNevoi umane (trebuinţe)Resurse economice Raritate (legea rarităţii)Problema generală a economiei Frontiera posibilităţilor de producţie Cost de oportunitate Legea creşterii costului de oportunitate Economie (activitate economică) Producţie ConsuniBunuri economice şi bunuri libere Sector economic Niveluri economice Variabilă economică Variabile de flux şi de stoc

Variabile endogene şi exogene Microeconomie Macroeconomie Economie pozitivă Economie normativă Metoda ştiinţei economice Inducţie-deducţie Abstracţie ştiinţifică Analiza-sinteza Caeteris paribus Model economic Economie (ştiinţă)Situaţie clasică Economia politică clasică Economia neoclasică Sistemul ştiinţelor economice

Probleme de reflecţie• Raritatea sau insuficienţa bunurilor este excepţia sau regula? De ce raritatea face necesară

alegerea între posibilităţi alternative?• Formulaţi şi arătaţi semnificaţia acelor întrebări pe baza cărora este definită problema

generală a oricărei economii.• Construiţi, pe baza unui exemplu ipotetic, frontiera posibilităţilor de producţie şi explicaţi

cu ajutorul ei conceptele de raritate, alegere şi cost de oportunitate.• Delimitaţi principalele etape ale evoluţiei ştiinţei economice, precizaţi şcolile

reprezentative de gândire economică şi citaţi opere ale marilor economişti.• Acţiunea socială şi comportamentul uman fac obiect de studiu al multor ştiinţe sociale. Prin

ce se delimitează economia de celelalte ştiinţe sociale?• Care este locul economiei în sistemul ştiinţelor economice?

34

• Economia este o ştiinţă pozitivă sau normativă? Daţi exemple de afirmaţii pozitive şi afirmaţii normative în economie.

• Ce este metoda şi în ce constă rolul ei în ştiinţa economică?• De ce inducţia şi deducţia sunt două procedee interdependente de raţionare şi cercetare

economică? Idem analiza şi sinteza.• Cum interpretaţi celebra remarcă făcută de savantul Henry Poincare, potrivit căreia „nu

există nimic mai practic decât o teorie bună“. Argumentaţi răspunsul în cazul teoriei economice.

• Variabilele economice sunt componentele de bază ale teoriilor. Ce tipuri sau categorii de variabile cunoaşteţi?

• Ipotezele privind relaţiile dintre variabilele unei teorii, fromulate verbal sau exprimate algebric, pot fi adesea reprezentate grafic. Ce exprimă panta graficului unei relaţii între variabilele economice?

35

Capitolul 2

ECONOMIA DE PIAŢĂ: CARACTERIZARE GENERALĂ

Planul temei

2.1. Economia naturală şi economia de schimbTrăsăturile generale ale economiei de schimb

2.2. Tipuri de sisteme economice Caseta 2.1 Economia mixtă

2.3. Modelul teoretic şi sistemul real al economiei de piaţă Caracteristici ale sistemului ideal al economiei de piaţă Sistemul real al economiei de piaţă

2.4. Banii şi rolul lor în economia de piaţă Funcţiile banilor

Obiectivele temei

• Precizarea unor delimitări conceptuale necesare înţelegerii corecte a sintagmei „economie de piaţă“.

• Cunoaşterea conţinutului şi a trăsăturilor economiei de schimb ca formă universală de organizare a economiei contemporane.

• însuşirea caracteristicilor fundamentale ce definesc modelul teoretic al economiei de piaţă şi a tipurilor în care aceasta se întâlneşte în economiile reale.

• Cunoaşterea principalelor aspecte legate de geneza, natură şi evoluţia formelor banilor şi funcţiile acestora în economia de piaţă.

Economia modernă, definită ca economie de piaţă se caracterizează printr-un schimb generalizat de bunuri economice. Tranzacţiile de piaţă sunt mijlocite de instrumente monetare, motiv pentru care economia de piaţă este, prin natura ei, o economie monetară.

Viaţa economică nu s-a desfăşurat însă dintotdeauna pe baza regulilor economiei de piaţă, economie ce nu se identifică, desigur, ca sistem economic, cu piaţa însăşi. Piaţa şi instrumentele

36

corespunzătoare ei au o existentă istorică mult mai îndelungată decât sistemul economiei de piaţă. Aceasta se caracterizează printr-un timp istoric mult mai scurt, care a apărut de fapt ca o negare a unor fapte de economie precapitalistă, în care predominantă era economia naturală.

începuturile economiei de piaţă au fost marcate de apariţia sistemului capitalist în Europa Occidentală. Cu toată istoria relativ îndelungată a sistemului, se apreciază că, în prezent, doar circa un sfert din populaţia globului trăieşte în ţări care pot fi considerate cu economie de piaţă. Se subînţelege că economia de piaţă, consacrată ca fiind sistemul economic cel mai performant, are încă mari rezerve de extindere pe plan mondial. După cum se cunoaşte, în prezent şi economia României se află în proces de tranziţie spre economia de piaţă. Rezultă, aşadar, necesitatea unor delimitări în timp şi spaţiu, sistemul economiei de piaţă putând fi caracterizat numai pe baza unor analize comparate, în primul rând cu economiile precapitaliste.

2.1. Economia naturală şi economia de schimb. Trăsături generale ale economiei de schimb

Viaţa economică s-a desfăşurat de-a lungul timpului în variate forme, în funcţie de civilizaţiile cunoscute de omenire, de condiţiile materiale în care au apărut şi s-au dezvoltat aceste civilizaţii. Activitatea economică a avut însă acelaşi scop - satisfacerea trebuinţelor umane prin bunurile economice create de producători pentru autoconsum sau pentru a fi înstrăinate, vândute. O lungă perioadă de timp din istoria umanitătii, nevoile de consum ale oamenilor au fost asigurate în principal pe bază de autoconsum, prin bunuri din activitatea proprie.

Autoconsumul reprezintă utilizarea bunurilor de producătorul lor. El poate fi autoconsum final, care satisface direct nevoile de consum ale producătorilor şi autoconsum intermediar, destinat producerii altor bunuri.

Economia naturală, închisă era, în aceste condiţii, forma principală de desfăşurare a vieţii economice; ea reprezintă acea formă de organizare a activităţii economice în care nevoile de consum sunt satisfăcute prin bunuri obţinute din activitatea proprie, fără a apela la schimb. Cele două forme ale economiei au coexistat şi s-au intercondiţionat o foarte lungă perioadă de timp. De aceea delimitarea lor se face pe baza criteriului preponderenţei pe care o formă sau alta o deţine în ansamblul activităţii economice.

Economia naturală a fost dominantă în condiţiile unui nivel scăzut de dezvoltare economică, cu un număr limitat de trebuinte, de regulă cele elementare, iar „pentru majoritatea oamenilor producţia şi schimbul erau îmbinate într-o singură funcţie dătătoare de viaţă“. Autorul citat evidenţiază mai multe trăsături ale economiei naturale; „pământul constituie principalul factor de producţie; baza economiei constă în cules, vânătoare şi cultivarea pământului; diviziunea simplă a muncii; economia descentralizată, în care comunitatea producea aproape tot ce îi făcea trebuinţă“1.

* Alvin Toffler, Al treilea val, Bucureşti, Editura politica, 1983, p.57.

37

După cum s-a arătat, de-a lungul timpului economia naturală a înregistrat o tendinţă continuă de restrîngere, în prezent elementele sale întâlnindu-se doar în gospodăriile agrare tradiţionale, în general în ţările mai puţin dezvoltate economic. Restrîngerea economiei naturale a fost însoţită de afirmarea economiei de schimb. Aceasta s-a dezvoltat pe măsura amplificării nevoilor şi mijloacelor de satisfacere a lor, ca urmare a extinderii meşteşugurilor şi a industriei.

Economia de schimb (denumită şi economie de mărfuri) reprezintă acea formă de organizare şi funcţionare a economiei în care bunurile economice sunt produse pentru a fi destinate schimbului prin vânzare-cumpărare. Schimbul înseamnă înstrăinarea rezultatului propriei activităţi sau bunuri deţinute, primind în compensaţie alte bunuri necesare sau monedă. Rezultă că, în condiţiile economiei de schimb, agenţii producători se specializează în producerea anumitor bunuri în vederea înstrăinării lor, obţinând în schimb alte bunuri necesare satisfacerii trebuinţelor.

Economia de schimb reprezintă forma universală de organizare şi funcţionare a economiei în lumea contemporană. Ea a cunoscut şi cunoaşte însă numeroase aspecte specifice de la o perioadă la alta, dar posedă o serie de caracteristici generale. Printre cele mai semnificative trăsături generale sunt următoarele: diviziunea socială a muncii; autonomia, independenţa agenţilor economici producători; activitatea economică gravitează în jurul pieţei; legăturile economice dintre agenţi se desfăşoară sub forma tranzacţiilor bilaterale; bunurile produse îmbracă forma de marfă; schimbul se desfaşoară prin intermediul banilor, respectiv monetizarea economiei.

Economia de schimb a a apărut pe o anumită treaptă de dezvoltare a activităţii economice pe baza a două condiţii esenţiale: diviziunea socială a muncii şi autonomia, independenţa agenţilor economici producători.

Diviziunea socială a muncii determină specializarea agenţilor economici în anumite activităţi specifice din care rezultă bunuri specifice, astfel încât pentru satisfacerea nevoilor de consum, fiecare agent economic apelează la schimb, înstrăinează o parte a bunurilor pe care le produce pentru a procura alte bunuri necesare existenţei sau activităţii pe care o desfaşoară. Diviziunea socială a muncii constituie un factor determinant al progresului şi creşterii eficienţei economice, creând o puternică reţea de dependenţe şi interdependenţe între agenţii economici care ar trebui să-şi coordoneze acţiunile pentru a-şi desfăşura eficient activitatea economică.

Autonomia, independenţa producătorilor este cea de-a doua premiză a apariţiei şi existenţei economiei de schimb. Ea se bazează de fiecare dată pe o anumită formă de proprietate şi impune atât libertatea economică, libera initiaţivă a agentului economic producător, cât şi necesitatea ca transferul de bunuri între subiecţi să fie reciprocă şi fundamentată pe criterii economice. Rezultă că principala condiţie a existenţei economiei de schimb este ca fiecare să primească în schimbul bunurilor pe care le înstrăinează o contraprestaţie echivalentă, altfel nimeni nu ar avea interesul să producă şi să vândă bunuri economice. Economia de mărfuri sau economia de schimb este circumscrisă tranzacţiilor

38

bilaterale de piaţă care constau în mişcări reciproce de bunuri între agenţii economici ca purtători ai cererii şi ofertei.

O componentă intrinsecă şi o trăsătură fundamentală a economiei de schimb este piaţa, desemnând ansamblul relaţiilor de vânzare-cumparare de mărfuri dintre agenţii economici, fiecare având interese proprii şi reprezentând centre de decizie şi acţiune economică. Pe măsura extinderii economiei de schimb, a generalizării acesteia, piaţa devine sursa principală de informaţii pentru deciziile agenţilor economici, instituţia centrală în jurul căreia gravitează întreaga viaţă economică. Piaţa furnizează informaţii agenţilor economici, sugerează cât şi ce să producă, pune în contact pe purtătorii cererii şi ofertei, schimbul dintre aceştia fiind modalitatea de finalizare a intereselor agenţilor economici.

în cadrul economiei de schimb între subiecţii economici se desfăşoară permanente tranzacţii de bunuri generate de întâlnirea cererii şi ofertei; în consecinţă, tranzacţiile dintre agenţi sunt tranzacţii bilaterale de piaţă.

în condiţiile economiei de shimb, bunurile economice îmbracă forma de marfă; devin bunuri comerciale. Marfa reprezintă un bun util care serveşte producţiei sau satisface nevoile de consum ale oamenilor şi este destinat schimbului prin tranzacţiile bilaterale de piaţă. Din punct de vedere al economiei de schimb, bunurile economice sunt considerate bunuri marfare sau comerciale dacă intră în procesul schimbului prin vânzare-cumpărare. Ele există într-o mare varietate, dar se găsesc în cantităţi limitate şi sunt accesibile consumului, ajungând de la producător la consumator prin mecanismele specifice pieţei pe baza unor preţuri care se formează în raport de cerere şi ofertă. Aceasta, spre deosebire de bunurile nonmarfare sau noncomerciale, care sunt bunuri economice dar ajung la consumator în mod gratuit, costurile lor fiind suportate de colectivitate, cum este cazul bunurilor suportate din bugetul public.

Schimbul de bunuri între agenţii economici poate avea loc direct - un bun contra altui bun (trocul) - sau prin intermediul banilor, monedei. în prezent partea covârşitoare a schimburilor dintre agenţii economici se realizează prin mijlocirea banilor, ceea ce face ca economia de schimb contemporană să funcţioneze ca o economie monetară. Ansamblul tranzacţiilor între agenţii economici, structura şi modul de funcţionare a economiei, sunt într- o formă sau alta, influenţate de către bani, sunt funcţie de monedă.

în condiţiile economiei de schimb contemporane, marea majoritate a bunurilor economice sunt mărfuri, ajung de la producător (nonconsumator) la consumator (nonproducator) prin schimb intermediat de monedă. Fac obiect al vânzării-cumpărării, respectiv sunt bunuri comerciale sau mărfuri mai întâi bunurile materiale ce servesc ca factori de producţie sau satisfacerea nevoilor de consum. Totodată, cunosc o mare extindere şi bunurile marfare nemateriale, rezultate ale activităţii de creaţie tehnico-ştiinţifică, managerială şi cultural-artistice: licenţe şi brevete de invenţie, studii, mărci de fabrică şi de produs, drepturi de autor, informaţiile în general. De asemenea, sunt supuse schimbului prin intermediul monedei simbolurile avuţiei şi ale capitalului real aflate în circulaţie: acţiuni, obligaţiuni şi alte titluri de valoare etc.

39

2.2. Tipuri de sisteme economice

Economia de piaţă corespunde unei trepte superioare de dezvoltare a economiei de schimb, generalizării acesteia. Intuind această tendinţă de generalizare a economiei de schimb ca formă universală de organizare şi desfăşurare a activităţii economice, teoria economică s-a preocupat încă din perioada economiei politice clasice, să fundamenteze acele modele de organizare şi funcţionare apte să ofere rezolvări problemei economice generale determinate de legea rarităţii resurselor, a bunurilor în general.

Pe această bază au fost elaborate (conceptualizate) sistemele economice, ca tipuri de organizare şi reglare a activităţii economice. In esenţă, este vorba de modul în carc mecanismele de fundamentare şi adoptare a deciziilor asigură coerenţa soluţiilor cu privire la: ce să se producă?; cât să se producă?; cum să se producă? (cu ce resurse şi cu ce combinaţii de factori de producţie); pentru cine să se producă? (cum să se asigure accesul persoanelor la bunurile produse?).

Modalităţile concrete prin care se dau răspunsuri la aceste întrebări ce decurg din problema economică generală, sunt generalizate sub forma a două modele teoretice de organizare şi funcţionare a economiei de schimb:

- sistemul economiei de piaţă;- sistemul economiei de comandă (economie centralizată sau planificată

centralizat).în literatura de specialitate, inclusiv în unele tratate şi manuale de economie este

caracterizat şi aşa-numitul sistem economic traditional, în care comportamentul economic este bazat în special pe tradiţie, cutume, obiceiuri şi datini. Un astfel de sistem era cunoscut şi a funcţionat pe vremurile economiei naturale sau ale economiei de schimb simple, deci într- un mediu static, cu puţine schimbări, altele decât cele impuse de capriciile vremii. Pe scurt, într-un sistem care nu solicită permanent oamenilor să facă alegeri între alternative concurente şi unde „răspunsurile la întrebările economice despre ce să producă, cum să producă şi cum să se distribuie bunurile produse, sunt determinate de tradiţie. Astăzi doar câteva comunităţi mici, izolate, se descurcă pe principiul sistemului tradiţional“2.

Fundamentarea teoretică a sistemului economiei de piaţă îşi are originea în filosofia liberalismului economic şi a iniţiativei private, sintetizată în principiul „mâinii invizibile elaborat de A. Smith, respectiv principiul „laissez faire“, potrivit căruia forţele naturale ale pieţei sunt singurele care stabilesc priorităţile şi modalităţile de acţiune pentru a găsi soluţii problemei generale a economiei, fără nici un fel de intervenţie din partea statului sau a altor factori exogeni pieţei. Adam Smith a pus astfel bazele modelului teoretic al economiei de piaţă. De atunci el a fost dezvoltat şi chiar corectat de marii economişti şi şcolile economice pe care le-au reprezentat.

- R. Lipsey, A. Chrystal, „Economia pozitivă", op. cit., p. 39.

40

Modelul teoretic al economiei de comandă a fost iniţial fundamentat ca o reacţie la unele disfuncţionalităţi ivite în funcţionarea reală a economiei de piaţă şi, deci, ca o alternativă a acesteia. în cadrul unui astfel de sistem, principalele decizii economice sunt concentrate într-un centru unic de comandă, ca expresie a unei organizări economice şi politice de tip centralizat. Deoarece sinteza deciziilor luate centralizat o reprezintă planul unic, centralizat, termenii economie de comandă şi economie planificată central sunt, de obicei, utilizate ca sinonime.

Ca sistem real, economia de comandă a cunoscut o relativă extindere în secolul trecut, când aproape o treime din populaţia lumii trăia în ţări cu economie planificată centralizat. Astfel, ţările din fostă URSS, precum şi cele din Europa de Est (aflate în prezent în tranziţie la economia de piaţă) au fost economii de comandă, o mare parte din secolul trecut. Eşecul economiilor de comandă sugerează că, pe termen lung, mecanismele pieţei concurenţiale oferă, în mod cert, un sistem mai eficient şi mai flexibil de coordonare a deciziilor faţă de planificarea centralizată a statului.

Cele două tipuri de sisteme economice trebuie interpretate în manieră generalizatoare, ca modele teoretice. în viaţa reală se constată că niciunul nu funcţionează în forma pură. Realitatea economică este întotdeauna mai bogată şi mai complexă decât generalizarea teoretică. în economia de schimb contemporană, se constată că se întrepătrund, în diferite proporţii, elemente şi mecanisme specifice sistemului de piaţă liberă cu cele de intervenţie a statului în economie. Din acest punct de vedere, unii analişti apreciază că economia de schimb contemporană, aşa cum funcţionează în fiecare ţară, se prezintă, cel mai adesea, ca un sistem de economie mixtă, care îmbină în proporţii diferite trăsăturile celor două sisteme (Caseta 2.1).

Casete 2.1. Economia mixtăFconor.îiite care ί ι ι ·1 tu totalii a;e iradktonak*. în ! o i i i ! !',:> >.· controlate c c n t r a ţ i/ â . . s o n i

caracterizate de pieţe complot libere sum tipiin pure cârc sunt folositoare pentru smdierea

principiilor .Ic ba/.ă. Totuşi, atunci când privim in detaliu orice economie reală, vom descoperi cum comportamentul sân economic este rezultatul unui amestec între un control centralizat ţ;i o

determinare de piaţă, cu o anumită influenţa a comportamentului tradiţional.■■■■ în n:aţitate. orice economic este o economie ηύτιά. în ceasul că 'ca îmbină dementele

semnificative din toate cele trei sisteme - traditional, de comandă şi de piaţă - pentru a determina

comportamentul economic.Atunci când vorbim despre o anumită economie că fiind planificată central vrem să spunem doar

că, in cadrul tnixului. o pondere mare o a r c principiul de comandă Atunci când vorbim despre o economie de pktă. vrem sä spunem doar cii 'in cadrul nit\ u iui. o . pondere mare o are luarea

' l lp a le le :p § | | ® il l iB lÎ É

în consecinţă, trebuie adoptată o optică metodologică în baza eareia realitatea economică dintr-o ţară sau altă poate fi încadrată în sistemul economiei de piaţă sau în cel al economiei de comandă în raport de preponderenţa pe care le au în funcţionarea acestora structurile şi mecanismele definitorii dintr-un model teoretic sau altul.

41

2.3. Modelul teoretic şi sistemul real al economiei de piaţă

Modelul teoretic al economiei de piaţă este construit pe o serie de premise care reprezintă fundamentele sale, caracteristicile generale ale acestui sistem.

Caracteristicile generale ale economiei de piaţă sunt evidenţiate, în principal, pe trei planuri conceptuale: moral-filosof ic; formal-instituţional şi tehnic-substanţial.

Gândirea filosofică a secolului al XVIII-lea şi economia politică clasică - dezvoltate ulterior - au aşezat la temelia sistemului economiei de piaţă principiul liberalismului economic şi primordialitatea individului. Individul (homo œconomicus) este o fiinţă liberă, inteligentă şi raţională, ghidată de interesul personal, potrivit principiului hedonist (maximum de satisfacţie în raport de efort). Oamenii îş i manifestă iniţiativa şi aleg alternative de acţionare numai ca persoane individuale, ei nu acţionează din capriciu ci numai din interes, iar înainte de a acţiona compară costurile cu beneficiile pentru şansele ce le au la dispoziţie, adică adoptă un comportament maximizator.

Din punct de vedere instituţional-formal, economia de piaţă se bazează pe instituţii juridice şi economice adecvate. Instituţiile juridice sunt dreptul de proprietate privată şi egalitate între agenţii economici, iar instituţiile economice sunt întreprinderea, piaţa şi statul ca agent economic autonom.

Dreptul de proprietate al fiecărei persoane şi apărarea acesteia de către statul de drept reprezintă o caracteristică esenţială a economiei de piaţă. Proprietatea privatat- individuală sau pe bază de asociere, constituie suportul fundamental al liberei iniţiative care se manifestă prin ansamblul libertăţilor economice. Drepturile de proprietate formează o mare parte din regulile care guvernează majoritatea interacţiunilor sociale în care se angajează agenţii economici, hotărând „cine, ce mişcări să facă şi în ce condiţii. In acest fel, drepturile de proprietate şi alte reguli de joc determină ce vor alege persoanele individuale să facă în urmărirea intereselor lor“3.

Consfinţită prin lege şi susţinută de statul de drept, egalitatea între agenţii economici autonomi este o altă caracteristică generală a economiei de piaţă. Ea este, în esenţă, expresia libertăţii subiecţilor economici privind exercitarea deplină a atribuţiilor proprietăţii şi se concretizează în libera iniţiativă, în libertatea de alegere privind acţiunile pe care le întreprind şi despre care cred că le vor aduce cel mai mare avantaj net. Libera iniţiativă reprezintă modalitatea specifică a afirmării libertăţilor economice şi cunoaşte o largă dezvoltare în condiţiile economiei de piaţă. Ea creează premisele pentru ca agenţii economici să participe voluntar şi conştient la activităţile şi tranzacţiile economice, determinând acel comportament economic cotidian care conduce la realizarea unei activităţi economice raţionale cât mai eficiente.

întreprinderea (firma) privată - individuală sau asociată - este entitatea economică principală a economiei de piaţă. Ea constituie cadrul de combinare şi utilizare eficientă a

- Paul Heyne, „Modul economic de gândire", Bucureşti, Editura Didactică şi Pedagogică, p. 8.

42

factorilor de producţie. întreprinzătorul este promotorul iniţiativei şi raţionalităţii activităţii economice. In acest cadru, economia de piaţă ridică profitul la rang de mobil principal al activităţii economice, al aprecierii eficienţei utilizării factorilor de producţie.

Piaţa, ca loc de întâlnire a cererii şi ofertei, are un rol hotărâtor în desfăşurarea activităţii în economia de piaţă. Pentru sistemul economiei de piaţă e vorba, de fapt, de un salt calitativ în evoluţia procesului istoric de dezvoltare a instituţiei pieţei, prin existenţa unei ample reţele unitare de pieţe ale produselor şi ale factorilor de producţie.

Participarea statului la viaţa economică ca agent economic autonom - în calitate de producător, cumpărător, consumator - sau prin stabilirea cadrului legislativ şi instituţional adecvat reprezintă o altă trăsătură de bază a sistemului economiei de piaţă. Statul este de fapt garantul bunei funcţionări a regulilor specifice economiei de piaţă.

Din punct de vedere tehnic-substantial, economia de piaţă se întemeiază pe capitalul alcătuit din echipamentele şi tehnologiile moderne, care permit producţii de înalt randament, precum şi instituţii şi practici financiar-bancare corespunzătoare. Sistemul economiei de piaţă a luat naştere şi s-a dezvoltat având la bază tehnica maşinistă, asimilarea noilor cuceriri ale ştiinţei şi tehnicii, înfăptuirea revoluţiei industriale, a altor revoluţii în domeniul factorilor de producţie. De asemenea, băncile, instituţiile financiare şi de asigurări constituie un agent economic indispensabil al economiei de piaţă.

Caracteristicile generale ale economiei de piaţă se manifestă într-un cadru istoric concret şi cunoaşte numeroase aspecte specifice în fiecare ţară sau de la un grup de ţări la altul. Cu alte cuvinte sistemul real al economiei de piaţă din economiile contemporane nu apare ca fiind unitar şi indivizibil. Dimpotrivă, el se prezintă printr-o mare diversitate de situaţii, de experienţe şi practici naţionale, expresie a unor tradiţii, condiţii istorice, social-politice şi culturale diferite. Studiile şi analizele comparative au dus la formularea unor tipuri sau modele de economie de piaţă reală, cum sunt: modelul anglo-saxon; economia socială de piaţă; tipul nordic (suedez), economia paternalistă (tipul japonez).

O amplă analiză în această direcţie e realizată de economistul Michel Albert în lucrarea „Capitalism contra capitalism“4. El consideră că sistemul capitalist, cum îl numeşte autorul citat, se diferenţiază în două modele sau tipuri şi anume: modelul neoamerican (specific pentru SUA, UK, Australia etc.) şi modelul renan care îşi are nucleul dur în sistemul economiei sociale de piaţă din Germania, dar care se regăseşte în linii generale şi în Suedia şi celelalte ţări nordice, în Elveţia, Austria, Olanda, Japonia. Ambele modele caracterizează economiile ţărilor dezvoltate, fiind o emanaţie a sistemului capitalist în economie.

întreaga experienţă istorică a demonstrat că economia de piaţă reprezintă sistemul economic cel mai competitiv şi stimulator al creşterii economice. El nu este, desigur un sistem perfect, care funcţionează în mod „ideal“, dai' s-a dovedit în mai mare măsură performant şi eficient decât toate celelalte sisteme economice. La pasivul funcţionării economiei de piaţă

4 Michel Albert, „Capitalism contra capitalism“, Bucureşti, Editura Humanitas, 1994

43

sunt trecute, printre altele, faptul că „regulile de joc“ ale economiei de piaţă favorizează, de obicei, pe cei puternici din punct de vedere economic. De asemenea, creşterea economică poate fi întreruptă de crize sau disfuncţionalităţi, anumiţi membri ai socictăţii, suportând costurile sociale ale unor fenomene ca inflaţia, recesiunea, şomajul.

2.4. Banii şi rolul lor în economia de piaţă

Economia de piaţă implică folosirea generalizată a banilor, ei însoţind şi influenţând orice acţiune economică. Deşi despre bani s-a scris enorm de mult în ştiinţa economică, ei rămân totuşi o noţiune foarte complexă, adesea controversată.

în accepţiunea teoriei clasice a valorii, banii reprezintă o marfă specială, separată spontan din lumea celorlalte mărfuri pe masura dezvoltării schimbului, care îndeplineşte rolul de echivalent al valorii şi instrument general al schimbului.

Definirea banilor în viziunea contemporană, când ei s-au desprins definitiv de ceea ce au fost la origine (marfa bani-aur), se face mai ales într-o manieră indirectă, pornind de la rolul sau funcţiile pe care ei le îndeplinesc.

Astfel, în opinia profesorului american P. A. Samuelson, „banii sunt o convenţie socială artificială... de îndată ce bunurile pot fi cumpărate sau vândute pe un lucru dat, publicul va consimţi să se folosească de el pentru cumpărările şi vânzările sale“5. Economistul francez J. M. Albertini arată că banii pot îndeplini rolul de mijlocitor al schimbului numai „cu condiţia de a fi un semn care, în baza unei convenţii sociale recunoscută de toţi membrii unei societăţi, sunt acceptaţi de către toţi. Ei sunt un semn - concretizat printr-o hârtie, piesă metalică sau o cifră înscrisă în cartotecilc unei banei - care simbolizează dreptul de a lua o parte din ceea ce este produs şi oferit vânzării în cadrul naţiunii unde banii sunt recunoscuţi“6.

Şi alţi economişti definesc banii, pornind de la rolul sau funcţiile acestora, de instrument de schimb, ca mijlocitor de plăţi sau ca un activ ce poate fi deţinut, schimbat, împrumutat, conservat, respectiv activul cel mai lichid acceptat în toate tranzacţiile economice, completând adesea că, pentru a fi acceptaţi, valoarea banilor trebuie sa se bazeze pe încrederea faţă de posesorii lor.

Banii au apărut cu mult timp în urmă, iar în decursul evoluţiei lor au suferit profunde transformări până a ajunge la formele contemporane. în legătură cu problema genezei şi evoluţiei lor, autorii sunt de acord că în abordarea ei nu se poate face abstracţie de forma trocului, care a constituit punctul de plecare şi prima formă a schimbului de mărfuri.

Trocul sau Crampa reprezintă schimbul direct de produse - fară să intervină un alt mijlocitor - şi a fost caracteristic perioadei de început a economiei de schimb. Funcţionarea

Paul Samuelson, L’Economique, 8e Edition, Paris, Libr. Armand Colin, 1953, p 88.

6 J. M. Albertini, „Les rouages de Γ economie nationale“, Paris, Ed. Economie humanisme, 1988, p. 169.

44

lui a implicat o serie de incoveniente care au frânat dezvoltarea diviziunii muncii şi a schimbului. El nu permitea să se ajungă la o expresie unică a raportului de schimb, la un etalon general al mărfurilor. Un astfel de etalon, în acest stadiu al evoluţiei, nu putea fi decât o marfă. „Dacă ar fi sa reconstituim istoria după ipoteze logice - arată P. Samuelson - noi am presupune în mod firesc că era trocului a trebuit să o succeadă era banilor-marfă“.

Corespunzătoare naturii banilor ce au mijlocit raporturile de schimb, aceştia au cunoscut în evoluţia lor mai multe etape şi au îmbrăcat mai multe forme.

Prima etapa o reprezintă cea a banilor-marfă, care s-a caracterizat prin mijlocirea raporturilor de schimb de către anumite bunuri, mărfuri cu valoare intrisecă. Iniţial rolul banilor a fost îndeplinit de diverse bunuri (animale, piei, blănuri, metale etc.), pentru ca ulterior, pe masura dezvoltării schimbului, să revină în exclusivitate metalelor preţioase, îndeosebi a aurului. Prin urmare, aurul care a început să îndeplinească rolul banilor este la originea sa o marfă, banii-aur având toate calităţile necesare pentru a fi universal acceptaţi şi conservaţi. Pentru a înlesni schimbul s-a recurs la baterea monedelor, respectiv la folosirea unor bucăţi tipizate din metale preţioase de o anumită greutate, formă şi marcate cu însemne distinctive pentru a fi recunoscute. După unele informaţii, primele monede au fost emise în sec. al-VI-lea î. Ch. şi, practic până în secolul al XVII-lea d. Ch., banii au existat în principal sub formă de monezi de aur şi argint, diferite în timp şi spaţiu ca denumire, greutate sau conţinut de metal preţios.

în cadrul schimbului, banii se află în mâinile agenţilor economici şi, ca urmare, nu este obligatoriu ca ei să aibă valoare proprie, intrisecă. A apărut în acest fel posibilitatea ca banii-marfă să fie înlocuiţi în circulaţie cu bani fară valoare intrisecă, cu semne băneşti confecţionate dintr-un material comun. S-a trecut astfel, la etapa banilor de hârtie.

Banii de hârtie sunt semne băneşti care, la început înlocuiau, în procesul circulaţiei, banii cu valoare proprie. Practic, începând cu sec. al XVIII-lea, monedelor metalice aflate în circulaţie li s-au adaugat bancnotele emise de către bănci. Ele primeau în schimb înscrisuri - bancnote - care certificau existenţa aurului în tezaurul băncii. Acest drept a fost rezervat, cu timpul, unei singure bănci, transformată în Bancă Centrală sau Bancă de Emisiune. Dacă iniţial suma bancnotelor nu putea să depăşească echivalentul în metal preţios, odată cu dezvoltarea comerţului şi pe măsură ce stocul de aur a devenit insuficient, Banca Centrală a început să emită bancnote (bilete sau monedă fiduciară). Biletele de bancă aveau un curs legal şi erau acceptate în raporturile de schimb la acelaşi titlu ca şi metalul preţios, circulau în calitate de bani de credit şi aveau o dublă garantie: stocul de aur şi efectele comerciale (cambiile) aflate în portofoliul băncii centrale. Garanţia biletelor de bancă prin efecte comerciale are rolul de a asigura o legătură nemijlocită între emisiunea lor şi necesităţile de monedă în circulaţie; întrucât biletele de bancă se emit cu ocazia creditării circulaţiei mărfurilor, (certificate de cambii scontate), la scadenţa creditului, ele se reîntorc în Banca de Emisiune sub forma achitării creditului (cambiei). în prezent, biletele de bancă şi-au pierdut stabilitatea iniţială, întrucât nu mai sunt de mult convertite în aur. Ele se emit nu numai pentru

45

creditarea circulaţiei mărfurilor, ci şi pentru operaţiuni financiare ale statului etc. De aceea, semnele băneşti pot fi denumite bilete de bancă numai parţial (în măsura în care se emit pentru circulaţia mărfurilor), în cea mai mare parte ele transformându-se în bani de hârtie propriu-zişi sau hârtie-monedă. Aceştia au curs forţat, sunt neconvertibili în aur şi se emit, de regulă, pentru finanţarea cheltuielilor statului, inclusiv a deficitelor bugetare.

Acesta este, pe scurt, procesul evoluţiei istorice a banilor până în momentul în care ei s-au rupt definitiv de baza lor de aur. Teoriile monétariste contemporane nu se mai referă, aşadar, la aur sau la marfă-bani, ci la formele actuale ale banilor în economia de piaţă: bani de hârtie, monedă divizionară, bani de credit sau bani de cont (scriptici), precum şi alte instrumente monetare (structura masei monetare este analizată pe larg la tema „Piaţa monetară“). Banii se prezintă deci, într-o mare diversitate de forme ca stare de existenţă în economia contemporană. Ei nu simbolizează valoarea materialului din care sunt confecţionaţi şi nici a aurului. Valoarea banilor e dată de puterea lor de cumpărare, respectiv cantitatea de bunuri ce pot fi cumpărate cu o unitate monetară la un moment dat. Semnele băneşti oferă, deci, o garanţie provizorie asupra puterii de cumpărare, deţinerea lor întemeindu-se pe încrederea că oricând această garanţie se poate valorifica.

Prin formele actuale de existenţă, banii joacă un rol esenţial în orice economie de piaţă, fluxurile monetare reprezentând, aşa cum se subliniază adesea, sângele care irigă sistemul economic. Rolul banilor în viaţa economică rezultă din analiza funcţiilor pe care aceştia le îndeplinesc.

Funcţiile banilor au evoluat în timp în raport de natura şi formele banilor, de complexitatea activităţilor şi tranzacţiilor economice mijlocite de ei. Ca urmare, în literatura de specialitate s-au exprimat opinii şi formulări asupra rolului şi funcţiilor banilor. Cu toată diversitatea acestor opinii, pot fi identificate şi unele elemente de consens, care pun în evidenţă trei funcţii principale ale banilor, două în spaţiu şi una în timp. în spaţiu, banii sunt mijlocitor al schimbului şi unitate de calcul (măsură a valorii), iar în timp constituie un important instrument de economisire şi rezervă a valorii. Cele trei funcţii ale banilor care, în forme specifice, se manifestă şi în planul tranzacţiilor economice internaţionale, au la bază o proprietate esenţială a banilor şi anume - ei constituie activul cel mai lichid, sunt lichidităţi prin excelenţă.

Funcţia de mijlocitor al schimbului constă în aceea că banii permit disocierea celor doua contraprestaţii simultane ale trocului în două momente independente ale schimbului, în două tranzacţii succesive: vânzarea unui bun contra unei anumite sume de bani şi apoi schimbul banilor astfel obţinuţi pentru cumpărarea altui bun. Acest lucru face posibilă formarea unei reţele de preţuri care facilitează evaluarea şi schimbul bunurilor economice. Mijlocind schimbul, banii trec permanent de la un agent economic la altul, prin cantitatea şi viteza lor accelerând fluxurile şi tranzacţiile din economie.

Funcţia de unitate de calcul constă în aceea că banii permit măsurarea şi compararea bunurilor eterogene. Ei constituie un instrument universal de măsură, aplicabil tuturor

46

bunurilor materiale şi serviciilor sau unor drepturi actuale, trecute sau viitoare. Valoarea bunurilor se exprimă în bani, în preţul lor sau într-un raport al unei cantităţi de bani faţă de o cantitate de bunuri. Folosirea banilor permite, astfel, determinarea unei scări generale de preţuri, adică a unor raporturi de schimb comparabile, pe când trocul permitea doar raporturi de schimb particulare, necomparabile între ele datorită lipsei unei măsuri comune.

Funcţia de instrument de economisire şi rezervă este importantă pentru folosirea banilor, acţiune care se desfăşoară în timp. în această calitate banii acumulează şi păstrează valorile (avuţia), rezumând trecutul, fiind deci un instrument de economisire, iar pe de altă parte constituie un mijloc de asigurare a continuităţii activităţii, de legătură între prezent şi viitor.

Economisirea se bazează pe asigurarea că valoarea bunurilor de consum la care se renunţă ar putea fi regăsită în integritatea sa, în viitor, în momentul în care va fi decisă utilizarea disponibilităţilor băneşti puse în rezervă.

Atunci când banii sunt utilizaţi fie ca mijloc de schimb, fie ca unitate de calcul, fie ca instrument de economisire şi rezervă, ei posedă o calitate constantă, aceea de a fi oricând convertibili în bunuri economice sau în orice alt activ. Această calitate a banilor de a fi „purtători la alegere“ este pusă în evidenţă prin noţiunea de lichiditate. Toate bunurile, cu excepţia banilor, au o destinaţie specială, ceea ce le conferă o anumită rigiditate. Dimpotrivă, banii nu au nici o destinaţie specială, ei constituind lichidităţi prin excelenţă, activul cel mai lichid care poate fi schimbat - oricând şi fară nici un cost - pe orice alt activ ce face obiectul tranzacţiilor pe piaţă.

Concepte cheie• Economia naturală• Autoconsumul• Economia de schimb• Diviziunea socială a muncii• Specializarea agenţilor economici• Sistemele economice• Economia de piaţă

Probleme de reflecţie• Analizaţi trăsăturile economiei de schimb în comparaţie cu economia naturală.• Explicaţi legătura dintre problema generală a economiei şi sistemul economic.• Caracterizaţi modelul teoretic al economiei de piaţă.• Cum explicaţi diversitatea formelor economiei de piaţă?• Analizaţi evoluţia în timp a formelor banilor şi caracterizaţi funcţiile lor în economia de piaţă.

• Economia de comandă• Economia mixtă• Sistemele economice tradiţionale• Marfa• Banii• Funcţiile banilor

47

Capitolul 3

AGENŢII ECONOMICI ŞI FLUXURILE ECONOMICE

Planul temei

3.1. Agenţii economici: concept şi tipologieAgenţii economici elementari

3.2. Circuitul economic şi fluxurile în economia de piaţăFluxurile economice reale şi monetareFigura 3.1 Schema generală a circuitului economic

3.3. Organizarea afacerilorFirma. Societăţile comerciale

Obiectivele temei

• Identificarea tipurilor reprezentative de agenţi economici, ale căror roluri şi compor­tamente sunt esenţiale în studiul microeconomiei;

• Cunoaşterea fluxurilor ce iau naştere în tranzacţiile dintre agenţii economici pe pieţele bunurilor şi ale factorilor de producţie;

• Redarea în formă schematică a circuitului economic în vederea uşurării înţelegerii înter- relaţiilor dintre pieţe şi a locului agenţilor economici pe aceste pieţe;

• Descrierea modului de organizare a sectorului afacerilor reprezentat de către firme.

Evenimentele pe care le observăm în lumea faptelor economice şi pe care ştiinţa economică le foloseşte ca ipoteze în teoriile sale, pot fi reduse la alegerile (deciziile) luate de milioane de participanţi la viaţa economică. Orice persoană (fizică sau juridică) care face alegeri relevante pentru teoria economică este numită agent economic.

In toate evenimentele şi procesele economice sunt implicaţi, aşadar, anumiţi agenţi economici, ale căror acţiuni şi interacţiuni dau subsatanţă şi sens vieţii economice. înţelegerea condiţiilor de existenţă ale diferitelor categorii de agenţi economici, a comportamentelor proprii fiecărei categorii de agenţi economici stă la baza demersului cognitiv asumat de ştiinţa economică.

48

3.1. Agenţii economici şi tipologia lor în economia de piaţă

în sens general, prin agent economic se înţelege o persoană sau un grup de persoane care, în calitate de participant la viaţa economică, îndeplinesc funcţii bine determinate.

Agenţii economici reprezintă entităţi de natură socială (indivizi sau grupuri) care concep şi promovează, în mod coerent şi sistematic acţiuni decurgând din interesele lor. Exercitarea de către agenţii economici, într-un context dat, a funcţiilor specifice se articulează într-o viaţă economică organizată.

Gama activităţilor (funcţiilor) specifice exercitate de agenţii economici stă la baza definirii tipologiei lor în economia de piaţă. Ei pot fi abordaţi ca agenţi elementari şi respectiv, ca agenţi agregaţi. Aceştia din urmă sunt clase de agenţi elementari grupaţi pe sectoare institutionale ale economiei naţionale şi sunt obiectul de studiu al macroeconomiei, (analiza lor se regăseşte la tema „Circuitul economic de ansamblu“).

Agenţii economici elementari reprezintă entităţile primare, autonome ale vieţii economice; ei formează obiectul de studiu al microeconomici. Economiile de piaţă contemporane se caracterizează prin creşterea numărului şi varietăţii tipologice a agenţilor primari, dar mai ales prin multiplicarea interacţiunilor dintre aceştia. Orice agent economic elementar întruneşte mai multe trăsături definitorii: este identificabil şi posibil de observat ca un subiect distinct al vieţii economice; este purtătorul unor interese proprii pe care le converteşte în scopuri ale acţiunii sale; are un comportament specific, constând în decizii şi acţiuni specifice; dispune de resurse proprii care îi permit să-si promoveze comportamentul adoptat; arc capacitatea de a iniţia şi întreţine relaţii cu alti agenţi economici elementari, de a-şi exercita influenţa asupra mediului său ambiant şi de a recepta, la rândul său, influenţele acestuia.

Comportamentul adoptat de agenţii economici se supune principiului raţionalităţii, care se referă la faptul că fiecare agent economic îş i promovează propriile interese (scopuri) prin acţiuni supuse inerent unor restricţii determinate de limitarea resurselor disponibile. Pe scurt, agenţii economici adoptă un comportament maximizator în condiţiile unor constrângeri; în acest context ei fac obiect de studiu al microeconomiei.

Gama activităţilor (funcţiilor) specifice exercitate de participanţii la viaţa economică stă la baza definirii tipologiei agenţilor economici. Pe plan mondial, cea mai cunoscută este tipologia care stă la baza sistemului de evidenţă statistică a contabilităţii naţionale. Potrivit acestei metedologii, folosită şi la agregarea agenţilor economici pe sectoare instituţionale, în economia de piaţă distingem următoarele clase sau grupe de agenţi economici: firmele sau întreprinderile; gospodăriile sau menajele; instituţiile financiar - bancare; administraţiile publice şi cele private; străinătatea sau restul lumii.

49

Din punct de vedere al analizei microeconomice, esenţială este împartirea agenţilor economici în trei grupe: gospodăriile, firmele şi guvernul sau statul. „Acestea sunt dramatis personae ale teoriei economice, iar scena pc care îşi desfăşoară activitatea este piaţa“. 1

Gospodăriile sunt definite prin persoanele fizice care trăiesc în aceeaşi casă (locuinţă) şi care iau decizii referitoare la utilizarea resurselor lor financiare. Ele îndeplinesc două roluri fundamentale în teoria microeconomică. în primul rând gospodăriile sunt proprietarii factorilor de producţie ale căror servicii le vând, primind în schimb venituri. în al doilea rând, gospodăriile îşi cheltuiesc veniturile de care dispun, achiziţionând bunurile de consum de care au nevoie. în această calitate ne referim la acest tip de agent economic utilizând denumirea de consumator. în analiza comportamentului său se presupune că fiecare consumator caută satisfacţia sau utilitatea maximă, evident în limitele impuse de resursele disponibile.

Firma este agentul economic de partea ofertei în teoria microeconomică a pieţelor produselor. Ea este definită ca unitate care achiziţionează şi utilizeaza factorii de producţie pentru a produce bunuri pe care apoi le vinde pe piaţă. Din aceste motive firma este adesea numita producător.

Microeconomia atribuie firmei, ca agent economic elementar, câteva trăsături caracteristice. în primul rând, fiecare firmă este tratată ca unitate individuală de comportament de partea ofertei (producţiei), la fel cum gospodăria este tratată ca unitate individuală de comportament de partea cererii (consumului). în al doilea rând, în rolul său de agent producător, firma este principalul utilizator de factori de producţie, achiziţionând serviciile acestora de pe pieţele factorilor la preţurile lor. în al treilea rând, se presupune că, de regulă, firmele iau deciziile având ca scop obţinerea profitului. Această motivaţie (de maximizare a profitului) este analoagă scopului consumatorului, de maximizare a utilităţii.

Autoritatea publică sau administraţia publică este a treia categorie de actori prezentă (alături de producători şi consumatori) pe scena economiei de piaţă. Cunoscută adesea sub denumirea de stat sau guvern, acest tip de agent economic include acele instituţii care aparţin sau îşi datorează existenţa autoritătilor locale sau centrale şi ale căror acţiuni pot influenţa comporta­mentul producătorilor şi consumatorilor; de exemplu, acţiunile structurilor autorităţii publice privind reglementările în domeniul preţurilor şi concurenţei sau al protecţiei consumatorului. De aceea, în temele care se ocupă de studiul pieţelor individuale de către microeconomie include adesea şi aspecte legate de funcţiile specifice autorităţii publice ca agent economic.

Gospodăriile, împreună cu firmele, alcătuiesc sectorul privat al economiei, iar administraţiile centrale şi locale reprezintă sectorul public. Relaţiile dintre primele două categorii de agenţi economici sunt de natură comercială, specifice tranzacţiilor între purtătorii cererii şi ai ofertei. în schimb, raporturile lor cu sectorul public sunt în principiu relaţii necomerciale, specifice tranzacţiilor unilaterale rezultate din exercitarea de către administraţiile publice a funcţiei lor principale, aceea de redistribuire a veniturilor. Toate aceste tranzacţii care au loc între agenţii economici dau naştere fluxurilor economice.

1 R. Lipsey, A. Chrystal, Economie pozitivă, op. cit., p 94.

50

3.2. Circuitul economic şi fluxurile în economia de piaţă

Pentru a oferi imaginea unui tablou sistematizat al fluxurilor în economia de piaţă vom considera că ansamblu tranzacţiilor care au loc între agenţii economiei formează, în derularea lor, un circuit similar cu circuitul sângelui în corpul omenesc. Ideea fluxului circular în teoria economică porneşte deci, de la ipoteza unui circuit închis în sensul că, pentru fiecare agent economic, mărimea fluxurilor intrate este egală cu marimea fluxurilor ieşite.

Elementele care definesc circuitul economic sunt: activităţile economice, subiecţii economici, tranzacţiile şi obiectul acestora.

Activitatiile constituie cauza tranzacţiilor economice şi se referă la totalitatea operaţiilor care urmăresc direct sau indirect satisfacerea trebuinţelor umane cu bunuri materiale şi servicii. în ansamblu, ele sunt extrem de numeroase şi de diverse, dar pot fi reduse la trei mari categorii de operaţiuni economice şi anume:a. Operaţiuni cu bunuri materiale şi servicii, care se referă la producţia, circulaţia şi

utilizarea bunurilor pentru consumurile intermediare şi consumul final, exporturile şi importurile, consumul sau deprecierea capitalului fix, achiziţiile nete de terenuri şi active încorporale,etc.

b. Operaţiuni de repartiţie, prin care se efectuează formarea şi redistribuirea veniturilor: operaţiuni de repartiţie privind procesul de producţie şi circulaţie a bunurilor (plata salariilor, impozite directe şi indirecte, contribuţiile sociale, subvenţii de exploatare şi pe produs); formarea veniturilor din titluri de proprietate (dobânzi, rente, chirii, dividente); formarea veniturilor de transfer prin administraţiile publice (pensii, ajutoare, burse) etc.

c. Operaţiuni financiare, care se referă la fluxurile şi variaţiile de creanţe şi datorii între agenţii sau subiecţii economici participanţi la viaţa economică. Unii din participanţi au resurse de finanţare care exced la un moment dat nevoile lor; ele dispun ca urmare, de mijloace de plată, plasate sub formă de depozite la termen sau transferabile la vedere (în monedă naţională şi în monedă străină) rezerve tehnice de asigurare etc. Alţi agenţi economici au însă nevoi de finanţare mai mari decât resursele proprii disponibile: în măsura în care îşi găsesc creditori, aceştia se îndatorează şi devin debitori, sub forma împrumuturilor pe termen scurt şi lung, obligaţiunilor emise etc. Operaţiuniile financiare constituie contrapartida celei mai mari părţi a operaţiunilor cu bunuri şi a celor de repartiţie, care de regulă presupun prezenţa monedei şi a creditului.

Subiecţii tranzacţiilor economice sunt agenţii economici analizaţi în paragraful precedent: gospodăriile sau menajele, întreprinderile sau firmele, instituţiile financiar-bancare, administraţiile publice, administraţiile private, străinătatea sau restul lumii.

Tranzacţiile care intervin în derularea circuitului activităţii în condiţiile economiei de piaţă pot fi diferenţiate în funcţie de operaţiunile la care se referă, de obiectul şi spaţiul în care acestea se desfasoară, precum şi de modalităţile de realizare a lor.

51

în ţările cu economie de piaţă, partea covârşitoare a tranzacţiilor dintre agenţii economici se realizează prin intermediul pieţei şi sunt numite tranzacţii de piaţă. Ele sunt tranzacţii bilaterale, în care oricărui transfer al unui bun produs, al serviciului unui factor de producţie îi corespunde o contrapartidă (contraserviciu) concretizată într-un alt bun, factor de producţie sau echivalent în monedă.

Activităţile economice şi rezultatele acestora care nu se realizează prin intermediul pieţei nu dau naştere la tranzacţii de piaţă: de exemplu, bunurile produse şi consumate în gospodării. De asemenea, în economie au loc şi tranzacţii unilaterale care sunt transferuri de bunuri, de servicii ale factorilor sau de monedă fără a primi în schimb un contraserviciu. Ele sunt de două categorii: transferuri curente, care se efectuează sistematic (impozite şi taxe, contribuţii de asigurări sociale, subvenţii de exploatare, pensii şi ajutoare etc) şi transferuri de patrimoniu, care intervin mai rar şi produce la unul din agenţii economici o modificare a patrimonului (suplimentarea investiţiilor întreprinderilor de către administraţiile publice, donaţii etc.).

Orice tranzacţie de piaţă este reprezentată prin două fluxuri în sens contrar; astfel, fluxului de bunuri şi celui de factori de producţie le corespund, din direcţie opusă, fluxuri echivalente în monedă. Ilustrarea grafică a acestor fluxuri este reprezentată în Figura 3.1. Ea reflectă, într-o formă sistematizată, circuitul economic sau, cum mai este denumit, fluxul circular al activităţii economice, ca expresie generalizată a tranzacţiior ce au loc între principalii actori ai pieţei: producătorii şi consumatorii. Se consideră astfel, că bunurile şi serviciile sunt produse numai de către firme, care sunt achiziţionate şi consumate în totalitate de către gospodării. De asemenea, se face abstracţie de formarea patrimonului, precum şi de fluxurile dintre firme care sunt considerate producţie şi respectiv, consum intermediar.

Cheltuielile pentru hunurt de consumI

OFERTĂ PIEŢELE BUNURILOR DE CONSUM CERERéI

Bunuri de consum I

x /[

[

ÎNTREPRINDERI ! (FIRMES I

GOSPODĂRII (MENAJ E)

jX X

ServscUls factorîiorţrouncă, natură, capital} I

CERERE PIEŢELE FA CTORILOR DE PRODUCŢIE OFERTA

Venituri {salarii, rente, dobânzi}:

Figura 3.1 Schema generală a circuitului economic

52

Inelul interior din Figura 3.1 reflectă fluxurile de bunuri de consum şi pe cele de servicii ale factorilor, denumite fluxuri reale, esenţa circuitului economic. Ele arată că menajele pun la dispoziţia firmelor servicii ale factorilor, iar acestea din urmă furnizează menajelor bunurile şi serviciile de care au nevoie. Resursele sau factorii de producţie reprezintă intrările în circuitul economic, iar utilizarea lor în activitatea economică de către întreprinderi se concretizează prin obţinerea de bunuri materiale şi servicii de consum - outputul circuitului economic.

Inelul exterior din Figura 3.1 reflectă aceleaşi tranzacţii bilaterale dintre cele două sectoare pe baza fluxurilor monetare de venituri şi cheltuieli; rezultă că fluxurile reale de bunuri şi de servicii ale factorilor sunt însoţite alternativ prin fluxuri de venituri şi fluxuri de cheltuieli. Astfel, plata serviciilor factorilor reprezintă venituri pentru menaje şi cheltuieli (costuri) pentru întreprinderi, iar veniturile menajelor utilizate pentru cumpărarea de bunuri de consum reprezintă încasări (venituri) pentru firme.

Din schema fluxului circular al activităţii economice rezultă că menajele şi firmele participă simultan atât pe piaţa resurselor sau a factorilor de producţie, cât şi pe piaţa bunurilor de consum, îndeplinind simultan rolul de cumpărători şi de vânzători. Astfel, pe piaţa factorilor, întreprinderile se află în poziţia cumpărătorului, al purtătorului cererii, iar menajele de partea ofertei, vânzând firmelor producătoare serviciile resurselor lor. Pe piaţa bunurilor, aceste poziţii se inversează: întreprinderile se găsesc în postura vânzătorului, iar menajele de partea cererii, cumpărând bunuri şi servicii produse şi oferite de firme.

După cum am apreciat, în analiza fluxului circulai' al activităţii economice prezentat în Figura 3.1, s-a făcut abstracţie de formarea patrimoniului, considerând că menajele cheltuiesc integral veniturile lor pentru cumpărarea de bunuri de consum şi că aceste bunuri reprezintă întreaga producţie a firmelor. Or, în realitate, menajele nu utilizează integral veniturile lor pentru bunuri de consum, o parte a acestor venituri fiind economisite.

Figura 3,2. Modificarea patrimoniu!»*

Economiilor (E) le corespunde partea din producţia perioadei care nu este destinată menajelor sub formă de bunuri de consum, ci investiţiilor (I). Diferenţa dintre fluxuri,

53

V - C = I ş i V - C = E îş i găseşte reflectarea în modificarea patrimoniului de bunuri de investiţii (bunuri de capital) existent la începutul perioadei şi care conduce la sporirea potenţialului productiv al economiei (Figura 3.2 ).

Operaţiunile care iau naştere, în procesele de mobilizare, transformare şi redistribuire a resurselor băneşti nu se realizează în mod direct între întreprinderi (firme) şi gospodării (menaje). Aceste tranzacţii sunt mijlocite de instituţii de credit, a căror funcţie principală constă în aceea de intermediar financiar între ceilalţi agenţi economici.

în desfăşurarea activităţii, în economia de piaţă, intervine şi autoritatea publică (administraţiile) care, în calitate de agent economic, exercită în principal funcţia de redistribuire a veniturilor. Fluxurile de intrări către acest agent economic, respectiv veniturile au ca sursă impozitele şi taxele, iar fluxurile de ieşire, respectiv cheltuielile, constau în plăţi de transfer. Din Figura 3.3 rezultă că sectorul public încasează impozite de la firme (If) şi de la menaje (Im). De asemenea, el efectuează transferuri către firme (subvenţii - S) şi către menaje (Tm). Prin natura operaţiilor care le dau naştere (de redistribuire a veniturilor), aceste tranzacţii sunt unilaterale, cu fluxuri într-un singur sens (fără fluxuri în sens opus, care reflectaă primirea în schimb a unui contraserviciu), ce conduc la creşterea veniturilor agentului economic care primeşte şi diminuarea veniturilor celui care face transferul. Se înţelege că în schema privind locul sectorului public în circuitul economic se face abstracţie de alte operaţii şi tranzacţii la care participă acest sector, cum sunt: plata muncii angajaţilor din administraţiile publice, prestarea de servicii gratuite către populaţie (aşa-numitele tranzacţii invizibile sau presupuse), precum şi unele tranzacţii bilaterale, cum este cazul achiziţionării de la firme a bunurilor şi serviciilor necesare funcţionării instituţiilor şi infrastructurilor publice.

Venituri (V)

Figura 3.3, Locui administraţiilor publice In circuitul econom ic

Ilustrarea grafică a circuitului economic fiind foarte sugestivă este larg utilizată în caracterizarea realităţilor din economia de piaţă. De asemenea, în teoria economică, ca şi în practică, sunt folosite şi alte modalitaţi de evidenţiere şi analiză a tranzacţiilor şi fluxurilor din economie: de exemplu sub forma matriceală, cu ajutorul unor balanţe sau tabele intrări-ieşiri etc.

54

Λ3.3. Organizarea afacerilor. întreprinderea

în economia de piaţă, agenţii economici din sectorul afacerilor - respectiv întreprinderile sau firmele - cunosc forme tipice de organizare, fiecăreia dintre forme corespunzându-i un anumit regim economic şi juridic de funcţionare. Opţiunea pentru o anumită formă de organizare revine subiecţilor economici care, în calitate de întreprinzători sau proprietari, iniţiază o activitate economică în sectorul afacerilor. Evident, subiectul respectiv va alege acea formă de oragnizare care, în raport de cadru legal existent, le apare drept cea mai favorabilă promovării intereselor privind dezvoltarea afacerii respective.

întreprinderea sau firma reprezintă o organizaţie economică sub o singură conducere şi o singură gestiune financiară (patrimoniul). Ea poate să cuprindă una sau mai multe unităţi de producţie care efectuează activităţi identice în mai multe spaţii geografice sau care desfăşoară genuri diferite de activităţi în una sau mai multe zone comerciale. în sens strict juridic, firma reprezintă un nume sub care o persoana fizică sau juridică exercită o activitate comercială sau cu un scop lucrativ (de profit). Unitatea cu producţia cea mai mare sau cu marca cea mai cunoscută defineşte, de regulă, organizaţia economică punându-şi amprenta asupra întregii activităţi a firmei.

O întreprindere se particularizează prin obiectul propriu de activitate precum şi prin caracteristicile sale din punctul de vedere al formei de proprietate şi a modului lor de organizare, ţinând seama de natura răspunderii pe care şi-o asumă subiecţii, de drepturile şi obligaţiile acestora etc.

în funcţie de forma de proprietate şi modul de organizare şi funcţionare, agentul economic agregat denumit generic întreprindere sau firmă se prezintă sub diferite forme: întreprinderile private individuale, societăţi comerciale de persoane şi de capitaluri, întreprinderile publice sau regiile autonome, societăţiile mixte (publice şi private) etc.

întreprinderea individuală îmbracă de obicei forma unor unităţi economice administrate şi operate pe cont propriu de către însuşi proprietarul lor; acesta, ajutat eventual de membrii familiei sau de un număr redus de angajaţi exercită şi întregul volum de muncă aferent funcţionarii firmei. Premisa constituirii unor astfel de firme o reprezintă libera initiaţivă a subiecţilor interesaţi să-şi pună în valoare, în mod autonom, propriile competenţe profesionale şi manageriale într-un domeniu dat. Firmele din această categorie funcţionează pe baza proprietăţii private individuale asupra activelor. Ele prezintă avantajul flexibilităţii şi adaptabilităţii la cerinţele pieţei, al mobilităţii în ceea ce priveşte gama activităţilor lor şi a locului de funcţionare. în cazul acestui tip de întreprindere, iniţiativa întreprinzătorului are aria cea mai mare de manifestare, iar răspunderea celui ce deţine o asemenea firmă este nelimitată.

într-o economie de piaţă dezvoltată, întreprinderile individuale sau firmele cu un singur proprietar sunt predominante numeric, însă contribuie cu o mică parte la producţia naţională. Firma individuală este, de regulă, o întreprindere de talie mică şi, din acest motiv, ea este relativ vulnerabilă faţă de fluctuaţiile conjuncturale ale pieţei. Posibilităţile ei de dezvoltare sunt, de

asemenea, limitate, depinzând de credite bancare, care sunt însă mai greu de obţinut, tocmai datorită riscurilor ridicate şi dificultăţilor de a folosi drept garanţie activele firmei.

în economia de piaţă contemporană, societatea comercială (compania, corporaţia) constituie forma principală de întreprindere sau firmă. Ea reprezintă o organizaţie economică formată din mai multe persoane fizice si/sau juridice (asociaţii sau acţionarii), persoane care contribuie la formarea unui patrimoniu social în scopul desfăşurări unei activităţi lucrative. Societatea comercială este o persoană juridică distinctă faţă de persoanele fizice si/sau juridice care o compun. Ca întreprindere, societatea comercială reprezintă cadrul organizatoric de combinare şi utilizare cu eficienţă cât mai mare a factorilor de producţie avansaţi, rezultatele obtinute fiind împărţite între membrii acesteia.

Există două tipuri fundamentale de societăţi comerciale: societăţi comerciale de persoane (sau firma asociativă) şi societăţile comerciale de capitaluri.

Societăţile comerciale de persoane se impart, la rândul lor, în societăţi în nume colectiv şi societăţi în comandită simplă. Societatea în nume colectiv este compusă dintr-un singur fel de asociaţi şi se caracterizează prin aceea că aportul asociaţior sub formă de părţi sociale este netransmisibil, iar obligaţiile financiare ale societăţii sunt garantate de asociaţi, care răspund nelimitat şi solidar de pasivul social. Societăţile în comandită simplă se caracterizează de asemenea prin faptul că aportul asociaţilor nu este negociabil şi transmisibil, dar asociaţii se compun în două categorii: comanditaţii - care răspund în mod solidar şi nelimitat pentru obligaţiile asumate de societate - şi comanditarii - care răspund numai cu marimea aportului lor la formarea capitalului social.

Societăţile comerciale de capitaluri se impart în societăţi în comandită pe acţiuni şi societăţi anonime pe acţiuni. Societăţile în comandită pe acţiuni sunt formate dintr-un număr limitat de acţionari, iar acţiunile nu sunt, de regulă, transmisibile decât cu consimţământul com­paniei respective. Comanditaţii sunt răspunzători nelimitat şi solidar pentru pasivul capitalului social, iar comanditarii răspund de obligaţiile societăţii numai în limita acţiunilor subscrise.

Societăţile anonime pe acţiuni reprezintă forma cea mai reprezentativă de societate comercială în economia de piaţă contemporană. Capitalul este format din contribuţia acţionarilor sub forma unor înscrisuri (acţiuni), care reprezintă fracţiuni egale şi constante ale capitalului social. Societatea anonimă pe acţiuni constituie o asociere de capitaluri şi nu o asociaţie de persoane. Drepturile şi riscul sunt reduse numai la valoarea subscrisă, iar acţiunile pot fi transferate fără nici o restricţie. Având o mare răspândire, aceste societăţi creează posibilitatea mobilizării unor capitaluri mici, precum şi a economiilor băneşti ale populaţiei. Aceste societăţi sunt conduse de reprezentanţii aleşi de adunarea generala a acţionarilor, realizându-se astfel, o separare între conducerea firmei şi proprietate.

Societăţile cu răspundere limitată reprezintă o formă de societate comercială care combină în organizarea şi funcţionalitatea ei elemente împrumutate atât de la societăţile de persoane, cât şi de la societăţile de capitaluri.

56

întreprinderea publică reprezintă o formă de organizare a sectorului economic de stat şi, deci, nu are acţionari sau asociaţi. întreprinderile publice (regii autonome etc.) au ca obiect exploatarea şi valorificarea în scop de profit a unor bunuri aflate în proprietatea statului. Regiile publice sunt persoane juridice, au drept de folosinţă asupra bunurilor din patrimoniul lor, funcţionează pe baza de gestiune economică şi autonomie financiară. în acest cadru, esenţial este caracterul lor de întreprindere sau firmă şi nu cel de proprietate. Asemenea întreprinderi, al căror patrimoniu face obiectul proprietăţii publice, funcţionează tot pentru piaţă, ca şi societăţile comerciale. Ele sunt create în situaţiile în care organizarea de societăţi comerciale nu ar putea asigura satisfacerea în condiţiile normale a cererii; de exemplu unitatile de producţie legate de apărarea naţională, întreprinderi care se ocupa de dezvoltarea sau exploatarea unor infrastructuri sau utilităţi de înteres public etc.

Alte forme de organizare a întreprinderilor sau firmelor sunt: societăţile mixte - de stat şi private - cooperativele meşteşugarilor, agricultorilor etc. în scopul minimizării costurilor de producţie şi măririi profitabilităţii, în organizarea firmelor are loc şi un proces de integrare. Aceasta poate fi: integrare verticală, când o serie de firme se angajează într-un anumit domeniu de producţie sau desfacere; integrare laterală, când unele firme sunt angrenate în producerea unor bunuri diferite pentru aceeaşi piaţă şi care se presupun reciproc.

Cartelul (sindicatul) reprezintă o înţelegere între două sau mai multe firme independente care produc aceleaşi mărfuri, înţelegerea stabilă în legătură cu: a) zona geografică de aprovizionare şi desfacere; b) nivelul producţiei sau nivelul preţului de desfacere a produselor; c) înfiinţarea unui oficiu comun care asigură vânzarea mărfurilor sau care se ocupă de aprovizionare. Trustul apare prin fuzionare - verticală sau orizontală - a unor firme, proprietarii acestora devenind coacţionari. Holdingul reprezintă o societate sau companie care deţine cea mai mare parte a acţiunilor mai multor firme. Fiecare firmă de holding îşi păstrează identitatea şi forma de organizare, precum şi pieţele de aprovizionare şi desfacere, legăturile dintre compania principală şi filiale realizându-se numai în domeniul financiar şi învestiţional. în general, toate aceste combinaţii şi aranjamente dintre firme sunt admise legal numai dacă nu încalcă reglementările cu privire la concurenţa legală sau legislaţia antimonopol (antitrust).

Concepte cheie• Agenţii economici• Agenţii economici elementari• Firma (producătorul)• Gospodăria (consumatorul)• Circuitul economic• Operaţiunile economice

• Tranzacţiile economice• Tranzacţiile bilaterale de piaţă• Tranzacţiile unilaterale (transferuri)• Fluxurile economice (reale şi monetare)• Societăţi comerciale.

57

Probleme de reflecţie

• De ce studiul microeconomici începe cu identificarea agenţilor economici elementari şi care sunt trăsăturile definitorii ale acestora?

• „Pentru a uşura studiul comportamentului lor, agenţii economici sunt împărţiţi în trei grupe: gospodării, firme şi guvern. Acestea sunt „dramatis personae“ ale teoriei economice, iar scena pe care îşi desfăşoară activitatea este piaţa“ (Richard G. Lipsey, Κ. Alec Chrystal „Economia pozitivă“ op. cit. p. 94). Caracterizaţi succint cele trei categorii de agenţi ecconomici.

• Găsiţi vreo legătură între fluxurile economice şi tranzacţiile economice? Ce tipuri de fluxuri şi de tranzacţii economice cunoaşteţi?

• Descrieţi principalele componente ale circuitului economic (fluxului circulai' al activităţii economice).

• Analizaţi prin comparaţie principalele forme de societăţi comerciale.

58

Capitolul 4

COMPORTAMENTUL CONSUMATORULUI. TEORIA CERERII

Planul temei

4.1. Utilitatea economică. Principiul utilităţii marginale descrescândeCaseta 4.1 Paradoxul valoriiFigura 4.2 Utilitatea totală şi utilitatea marginală

4.2. Surplusul consumuluiFigura 4.3 Surplusul consumatorului individual

4.3. Preferinţele şi alegerea consumatorului Curba de indiferenţă şi RMSOpţiunile consumatorului în funcţie de tipologia bunurilor de consum

4.4. Echilibrul consumatorului. Abordare statică şi dinamicăConstrângerea bugetară şi linia bugetului Figura 4.10 Curba venit-consumFigura 4.12 Curba preţ-consum şi determinarea curbei cererii consumatorului

4.5. Cererea. Elasticitatea cereriiLegea generală a cererii Modificarea cererii şi condiţiile ei Forme de elasticitate a cererii la preţ

Obiectivele temei

• Cunoaşterea principiilor care stau la baza comportamentului şi opţiunilor consumatorului;• Analiza geometrică a echilibrului consumatorului şi dezvoltarea abilităţii de a aplica

modele de optimizare a deciziilor consumatorului;• înţelegerea modului cum alegerile consumatorului influenţează cererea şi evoluţia ei.• Construirea funcţiei (curbei) cererii;• Interpretarea corectă a extinderii şi contracţiei cererii (legea cererii) şi modificarea cererii

în timp (creştere sau reducere);• Determinarea elasticităţii cererii şi a efectelor acesteia.

59

începând cu acest capitol, vom trece la studiul microeconomiei care va cuprinde patru părţi. în prima parte analiza se va concentra asupra comportamentului consumatorului, purtă­torul cererii. După aceleaşi premise ne vom ocupa apoi (în capitolele 5 şi 6) de comporta­mentul producătorului, purtătorul ofertei. Mai departe, partea a treia (capitolele 7 şi 8) este consacrată studiului pieţelor şi proceselor de formare a preţurilor pe diferite tipuri de pieţe. în sfârşit, în partea a patra (capitolele 9 şi 10) vom examina remunerarea factorilor de producţie şi formarea veniturilor pe pieţele factorilor respectivi.

în acest capitol vom studia principiile care stau la baza comportamentului consuma­torului, urmărind îndeosebi modul cum opţiunile (alegerile) acestuia determină nivelul şi evoluţia cererii.

4.1. Utilitatea economică. Legea utilităţii marginale descrescânde

în condiţiile economiei de piaţă bunurile economice sunt destinate să satisfacă nevoile dc comun ale non-producătorilor. Pentru aceasta ele trebuie să aibă valoare (utilitate economică), adică să se bucure de aprecierea consumatorului non-producător. în virtutea acestei aprecieri atribuite bunurilor, devin posibile tranzacţiile bilaterale de piaţă.

în explicarea comportamentului consumatorului, teoria economică se bazează pe premisa potrivit căreia oamenii tind să aleagă acele bunuri care le dau cea mai mare satisfacţie, care au pentru ei cea mai mare valoare.

în teoria economică se întâlnesc două optici diferite de abordare a valorii bunurilor economice: concepţia clasică (teoria obiectivă sau teoria valorii-muncă) şi concepţia neoclasică (teoria subiectivă sau teoria valorii-utilitate). Teoria economică dominantă a valorii bunurilor economice în epoca clasicilor este anliza ei în termenii de valoare-muncă. în esenţă, teoria obiectivă arată că muncă stă la baza valorii, că mărfurile se schimbă în proporţii diferite datorită cantităţilor de muncă înmagazinate în ele (de aceea, teoria obiectivă a valorii mai este denumită şi teoria valorii-muncă).

Analizei clasice a valorii nu-i era însă străin conceptul de utilitate, în sensul că un bun nu este produs efectiv (şi deci, nu are valoare) decât dacă este util, dacă el poate să satisfacă o nevoie socială. Reprezentanţii economiei politice clasice fac distincţie între valoarea de întrebuinţare (sau valoarea în întrebuinţare) şi valoarea de schimb (sau valoarea în schimb). Prima nu o poate determina pe a doua, din moment ce bunuri dintre celc mai utile (apa) au o valoare de schimb mică, iar bunuri având o mare valoare de schimb (diamantul) sunt puţin utile. „S-a observat de către Adam Smith - arată David Ricardo - că termenul „valoare“ are două înţelesuri diferite şi exprimă uneori utilitatea unui anumit obiect, iar alteori puterea pe care o conferă posesiunea acelui obiect de a cumpăra cu el alte bunuri. Una poate fi numită valoare de întrebuinţare, cealaltă valoare de schimb. Lucrurile care au cea mai mare valoare de întrebuinţare, au adesea o valoare de schimb mică sau chiar nici una; pe când acelea care au cea mai mare valoare de schimb, au o valoare de întrebuinţare mică“. De aici şi concluzia imediată a lui David Ricardo la aşa numitul paradox formulat de Smith, pe care îl citează mai

60

u-ţ u2 u3 u4 u5 u6

o

! B

i c

Figura 4 .1 Utilitatea econom ică In gândirea clasica

sus, şi anume „Utilitatea nu este, deci, măsurătorul valorii de schimb, cu toate că pentru aceasta ea este absolut necesară“1.

în gândirea economică clasică bunurile identice au aceeaşi utilitate; proprietăţile intrinseci (obiective) ale bunului au rolul determinant în aprecierea utilităţii economice şi ca urmare, fiecare unitate dintr-o mulţime de bunuri omogene are aceeaşi utilitate. Ele au proprietăţi intrinseci identice şi răspund, deci, la aceleaşi nevoi.

Astfel, elementele aparţinând U ^aceleiaşi mulţimi (X; = Xj + x2 +... + xn) !au utilităţi individuale egale între ele (U, = U2 =... = Un). Reprezentată grafic, utilitatea totală (Ut) a respectivei mulţimi este produsul dintre utilitatea individuală (U;), aceeaşi pentru fiecare element care alcătuieşte mulţimea (X;) şi numărul de unităţi () sau suprafaţa OABC din

Aşadar, în concepţia clasică utilitatea este condiţia necesară valorii; ea nu constituie însă măsura acesteia. De asemenea, numai bunurile reproductibile, care pot fi reproduse prin muncă au valoare şi fac, din acest punct de vedere, obiect al analizei clasice.

Neoclasicii au dat valorii un fundament principial diferit şi au lărgit totodată aria de cercetare la totalitatea bunurilor. Teoria lor asupra valorii este considerată subiectivă în sensul că ea pune pe primul plan aprecierea atribuită de individ bunului. Ceea ce apreciază consumatorul nonproducâtor la un bun este satisfacţia, utilitatea lui şi, deci, ea va sta la baza valorii bunurilor (teoria valorii-utilitate) şi nu caracteristicile proprii (obiective) ale bunului, aşa cum considerau clasicii.

Astfel paradoxul valorii, despre care vorbeşte A. Smith şi D. Ricardo, este rezolvat de către analiza neoclasică prin distincţia făcută între utilitatea totală şi utilitatea marginală: diamantul fiind disponibil în cantitate foarte limitată, va avea pentru individ o utilitate totală mică, dar o utilitate marginală foarte mare. în schimb, apa, existând în mod normal în cantităţi suficiente, utilitatea sa marginală va fi mică, în timp ce utilitatea totală va fi considerabilă, (vezi Caseta 4.1.).

Caseta 4. / Paradoxal valorii. Von i i mai mult de două secnje, în cartea sa <Avuţta mmumior>, Adam Smith formula aşa:

Ml 'itlorn. Nimic nu este mai loioMlor decal apa $i totuşi £'ft se vinde pe nimic

Dimpotrivă, diamantul nu arc nici o valoare de întrebuinţare şi totuşi o cantitate marc de alte; produse se schimba pentru un diamant. Cu alte cuvinte, de ce apa, care este «a produs esenţial

1 David Ricardo, op. cit., vot. I, Bucureşti, Editura Academiei, 1959, p. 60-61.

61

pentru Viaţii* tue o valoare atât dc nucă..iar diamantul care esteîii general o m a ty de lux. are un preţ atui de rîdiCiti? ;. ·· ·· '

Acest paradox l-a intrigat pe Adam Smith acum 200 de ani. Astăzi însă ştim cum îi putem

«jocitra: cm ba «.cicrn si a oterici de api sc nHcrecç!ea/;i mtr-«« punct eare corespunde unut prv: scăzut, pe când cererea si oferta de diamante se întâlnesc într- tin punct de echilibru caic corespunde

unui p ra foarte ridicai. Ajunşi în acest punct.: ne de ccpreţul de echilibru «i apet este alai de mic ’ Răspunsul eonsiă în făptui ca diamantele simt foarte rare

tar costul obţinerii fiecărui nou diamant c**tc foarte ridicat; apa este o resursă relativ abundentă iar

costurile de i > b l l i l ; i :aces^iä^tint:reiätiv: reduse in cele mai iruiUe regiuni ale Itiniiil; ';Acest râspilns nu impucă löiusi problem acostului cu j'apiui c apa- este mult mai loluMîoarc

vieţii decât diamantele. Pentru aceasta, va trebui să luăm în considerare, pe lângă costuri, următorul adevăr: nu militated apei in ansamblu este cca care detenninâ preţul sau cererea. Preţul apei este

determinat de unteatea sa marginală, adică de utilitatea uiumului pahai de apă. [Şoarece există atât de multă apă ultimul pahar se unde pentru o snnm de baui foarte mică. Daca primele picături valorează cai viaţă însăsi. ultimele sunt necesaredoarpeni.ru a uda peluza saupeniru a spăla maşina. AsilcL constatăm că-o mart;» cu λ » valoate mesumabtîâ. asa cumesLC apa.se vinde pentru a ■ a nui mult decât nimic, deoarece ultima picătură aproape câ nu are valoare." (P. Samuelsonv W,

Nordhaus, Economie Politică. op. cit. p. 111).

Noua teorie, care a pus bazele marginalismului la începutul anilor ’70 ai secolului al XIX-lea, este considerată unul din cele mai bune exemple de descoperire multiplă în domeniul cunoştinţelor economice. Trei autori, care nu se cunoşteau între ei, descoperă aproape simultan acelaşi principiu şi folosesc noi instrumente de analiză. Este vorba de englezul Stanley Jevons („Teoria economiei politice“ - 1871), francezul Leon Walras („Elemente de economie politică pură“ - 1872) şi austriacul Cari Menger („Principiile economiei politice“ - 1871). Ei sunt consideraţi fondatorii marginalismului şi ai economiei neoclasice.

Conceptul fundamental, care va sta la baza noului tip de analiză economică, este cel al utilităţii marginale. Aprecierea utilităţii economice are, după cum s-a aratăt, un caracter eminamente subiectiv, fiind diferită de la individ la altul; ea depinde de raportul pe care fiecare individ îl stabileşte între proprietăţile unui bun şi intensitatea nevoilor sale. Ca urmare, aceeaşi persoană apreciază că unităţi din acelaşi bun au o utilitate diferită, în funcţie de cantitatea şi momentul când acestea sunt disponibile.

Pe această bază a fost formulat principiul utilităţii marginale descrescânde (prima lege a lui H. Gossen). Aceasta semnifică faptul că utilitatea primei unităţi dintr-un bun este mai ridicată şi descreşte progresiv până la saturare dacă este satisfăcută în mod continuu.

Utilitatea marginală este definită drept utilitate adiţională sau suplimentul de utilitate care decurge din consumul unei unităţi suplimentare din bunul respectiv. La rândul sau, utilitatea totală (cumulată) va fi funcţie crescătoare de cantităţile din bunul respectiv, care va creşte din ce în ce mai încet, cu sporuri descrescânde. Aceasta întrucât sporul sau

62

„suplimentul de utilitate furnizat de cantităţi crescatoere dintr-un bun evoluează descrescător până la a deveni nul în punctul de saţietate“2.

Fondatorii marginalismului au considerat utilitatea măsurabilă, cardinală. Ulterior, alţi economişti au propus înlocuirea analizei cardinle a utilităţii cu una ordinală, considerând că pentru reprezentarea preferinţelor consumatorului şi ordonarea opţiunilor sale, nu este indispensabilă măsurarea utilităţii.

Măsurarea cardinală a utilităţii presupune că un consumator poate să măsoare utilitatea, adică să exprime printr-un număr utilitatea care rezultă din consumul unei cantităţi determinate dintr-un bun. în consecinţă, potrivit analizei cardinale a utilităţii, orice consumator poate să atribuie unei anumite cantităţi din fiecare bun o utilitate mai mare sau mai mică, exprimată printr-un număr de unităţi de utilitate. Aceasta înseamnă implicit şi posibilitatea consumatorului de a stabili o ordine de preferinţă, o ierarhie între anumite niveluri de utilitate dobândită; prin consumul unei cantităţi (Q) din bunul A, de exemplu, utilitatea este de 10 unităţi, (QA = 10), cea obţinută din QB = 20, iar cea din Qc = 5, de unde rezultă că utilitatea atribuită de consumator lui QB este de două ori mai mare decât QA, şi de patru ori mai mare decât cea a lui Qc.

Analiza ordinală a utilităţii presupune în fapt înlocuirea măsurării cu clasificarea, aşezarea diferitelor bunuri într-o anumită ordine, în raport de preferinţele consumatorului. Astfel, în cazul exemplului de mai sus analiza ordinală a utilităţii se limitează la a aprecia că acest consumator, în condiţiile date, preferă pe QB lui QA şi QA lui Qc, ordinea preferinţelor sale fiind:

I............Qb

ΙΪITT

Revenind la principiul descreşterii utilităţii marginale fundamentat de primii marginalişti şi dacă presupunem o funcţie de utilitate U(x) (măsurabilă, cardinală prin ipoteză), utilitatea marginală (Ura) poate fi formulată ca fiind raportul dintre sporul sau suplimentul de utilitate (DU) şi sporul de consum din bunul „x“, (Dx), respectiv:

U m = . dacă Δχ = 1. atunci Um = AU.Ax

Vom analiza relaţiile dintre utilitatea totală şi utilitatea marginală, pe baza unui exemplu ipotetic, pornind de la datele din Tabelul 4.1. Presupunem că din bunul „x“ se află la dispoziţia cumpărătorului consumator Q cantităţi (unităţi sau doze). Pentru consumator, fiecare unitate (doză) din bunul respectiv are o utilitate diferită: prima unitate are utilitatea cea

2 Gilbert Abraham-Frois, „Economie Politică“, op.cit., p. 166.

63

mai ridicată (I = 7), cea dea două doză aduce pentru consumator o utilitate mai redusă (II = 4) şi aşa mai departe, astfel încât cea dea Yl-a unitate nu mai prezintă nici o satisfacţie pentru consumatorul respectiv, suplimentul de utilitate fiind zero.

Tabelul 4.1. Utiltatea marginală şi utilitatea totală

Cantităţi Utilitatea Utilitatea(doze) (Οχ) totală (UO msrginaiă

îU,,)1 7 7il 11 4il! 13 2IV 14 1V 14. 5 0, 5VI 14, 5 0

Ufil

a) Utilitatea marginală b) Utilitatea totalăFigura 4.2. Utilitatea marginală ş i utilitatea totală

Folosind datele din Tabelul 4.1., utilitatea marginală (Um) se poate deduce din coloana care redă evoluţia utilităţii totale. Ea este suplimentul de utilitate care rezultă din consumul unei utilităţi adiţionale şi scade pe măsură ce creşte cantitatea consumată. Astfel, utilitatea marginală care rezultă din consumul celei de-a IlI-a doze este U[3 - Ut2 = 1 3 -1 1 = 2 . La rândul său, utilitatea totală este egală cu suma utilităţilor marginale din coloana acesteia din urmă. Astfel, utilitatea totală a primelor trei unităţi din bunul consumat este egală cu 7 + 4 + 2= 13. Pe măsură ce cantitatea consumată creşte, utilitatea totală va creşte şi ea, dar cu sporuri descrescânde, atingând un punct maxim (de 14,5) la nivelul celei de-a Vl-a doze. Acest nivel maxim al utilităţii totale defineşte punctul de saţietate care apare la cea de-a Vl-a unitate consumată, unde utilitatea marginală este zero. Dacă se continuă consumul din bunul „x“ după atingerea acestui punct, utilitatea totală va începe să scadă.

Aceleaşi date din Tabelul 4.1. sunt folosite în Figura 4.2. pentru a reprezenta grafic curba descrescătoare a utilităţii marginale şi curba utilităţii totale care creşte cu rate din ce în

64

ce mai mici (cu treptele descrescânde ale utilităţii marginale). Aşadar, potrivit teoriei utilităţii marginale, curba utilităţii marginale are panta negativă (descrescătoare) ceea ce este echivalent cu faptul că utilitatea totală are forma unei curbe concave.

Reprezentarea grafică a celor două concepte pleacă de la ipoteza de divizibilitate infinită a produsului „x“ şi că funcţia de utilitate (Ux) este continuă şi derivabilă; în această situaţie, utilitatea marginală apare drept derivata parţială a funcţiei de utilitate:

i r M Ä U dU XV U m (x ) = ----- = ------ U x m W Ax dX

Teoria utilităţii marginale ne ajută să facem unele predicţii referitoare la comportamentul consumatorului. Una din acestea priveşte cererea consumatorului pentru un anumit bun pe piaţă.

Dacă se consideră constant consumul tuturor celorlalte bunuri, atunci curba cererii consumatorului pentru un anumit bun pe piaţă este curba descrescătoare a utilităţii marginale pentru acel bun. Păstrând aceleaşi cadru de analiză putem determina echilibrul consuma­torului, respectiv poziţia sau situaţia în care acesta îşi maximizează utilitatea dobândită din consumul unui anumit bun achiziţionat de pc piaţă. Astfel, un consumator care dispune de un venit fix şi se confruntă cu un preţ pe piaţă pentru un anumit produs, îşi maximizează utilitatea ajustându-şi achiziţiile sale din acel produs până când utilitatea marginală a ultimei unităţi cumpărate este egală cu preţul pieţei. Rezultă că echilibrul consumatorului se află în punctul de intersecţie al curbei cererii (care este curba descrescătoare a utilităţii marginale) cu linia preţului de piaţă pentru acel produs. Se va înţelege mai bine acest lucru din analiza surplusului consumatorului, la care ne vom referi în continuare.

4.2. Surplusul consumatorului

Una din implicaţiile importante ale teoriei utilităţii marginale priveşte surplusul consumatorului. Consumatorii beneficiază de un asemenea surplus pentru faptul că, de regulă, ei atribuie o valoare totală mai mare bunurilor pe care le doresc decât valoarea sau preţul de piaţă pe care îl plătesc la un moment dat pentru a achiziţiona aceste bunuri.

După cum s-a aratăt, ipoteza fundamentală a teoriei utilităţii marginale constă în aceea că suplimentul (sporul) de utilitate pe care orice consumator îl obţine din consumul unor unităţi succesive dintr-un anumit produs scade continuu pe măsură ce consumul total al produsului creşte. Ca urmare, pentru fiecare unitate adiţională achiziţionată din produsul respectiv, consumatorul este dispus să plătească din ce în ce mai puţin. Cum el achiziţionează toate unităţile din acel bun la preţul pieţei, apare o diferenţă (un surplus) între utilitatea sau valoarea totală a bunului şi valoarea de piaţă a acestuia. Această diferenţă în plus de utilitate

65

pe care o primesc consumatorii peste suma de bani plătită pentru a achiziţiona un anumit bun de pe piaţă poartă denumirea de surplus al consumatorului.

în Figura 4.3. este ilustrat surplusul consumatorului luând ca exemplu ipotetic cazul consumului de apă, al cărui preţ de piaţă este 5 000 lei metru cub. Pentru primul metru cub de apă căruia i se atribuie utilitatea cea mai ridicată, consumatorul este dispus să plătescă 30 000 lei. Cum un metru cub de apă costă 5 000 lei la preţui pieţei, consumatorul obţine un surplus de 25 000 lei. Cel de-ai doilea metru cub de apă este apreciat de consumator la 15 000 lei, dar el plăteşte tot 5 000 lei, surplusul fiind de 10 000 ş.a.m.d. (vezi datele Tabelului 4.2.). Consumatorul continuă, în acelaşi mod, să achiziţioneze apă până la al şaselea metru cub, care pentru el valoreaza 5 000 lei, adică tot atât cât este preţul pieţei. La acest nivel al consumului (6 metri cubi de apă achiziţionaţi la preţul de 5 000 lei metrul) se atinge punctul de echilibru (E); el este punctul de intersecţie al curbei Um (care este şi curba cererii consumatorului) cu linia preţului. Dincolo de acest punct, consumatorul nu mai este dispus să achiziţioneze şi să consume apă, întrucât utilitatea marginală este mai mică decât preţul.

Tabelul 4.2. Surplusul consumatorului

Cantitaţi de apa [m3]

(Q)

Utiiitatea totală CU,')

Utilitateamarginală

(Um)

Surplusul consumator

ului [lei]1 30 000 30 000 25 0002 45 000 15 000 10 0003 55 000 10 500 5 5004 63 000 8 000 3 0005 70 000 6 500 1 5006 75 000 5 000 07 78 000 3 500 -8 80 000 1 500 -

După cum rezultă atât din Tabelul 4.2., cât şi din Figura 4.3., pentru primii cinci metri cubi de apă, Figura 4 3valoarea atribuită de consumator este mai mare decât Surplusul consum atorului individual preţul pieţei. Această diferenţă în plus reprezintăsurplusul consumatorului pentru fiecare metru cub de apă. Suma lor constituie surplusul consumatorului pentru întreaga cantitate de apa consumată: (25 000 +10 000 + 5 500 + 3 000 + 1 500 = 45 000). Se poate ajunge la acelaşi rezultat făcând diferenţa între utilitatea totală atribuită de consumator celor şase metri cubi de apă (30 000 + 15 000 + 10 500 + 8 000 + 6 500 + 5 000 - 75 000) şi suma efectiv plătită (6 · 5 000 - 30 000). Constătam astfel că, deşi consumatorul a plătit numai 30 000 lei, valoarea totală atribuită de el celor 6 metri cubi este de 75 000 lei.

Curba cererii consumatorului

P re ţu i p ie ţei

3oooqjh

25

15 000*

10

66

Surplusul consumatorului individual reprezintă diferenţa între valoarea totală pe care o persoană o atribuie consumului său dintr-un anumit bun economic şi suma de bani plătită pentru achiziţionarea acelui bun la preţul de piaţă. El este determinat aici ca o mărime monetară, cu toate că la origine este abordat în termenii surplusului de utilitate.

în Figura 4.4. este ilustrat acelaşi concept al surplusului consu­matorului, dar la nivelul pieţei pentru toţi consumatoriii unui produs. în acest caz, cererea de piaţă rezultă din cererile individuale, iar surplusul total al consumatorilor este mărimea agregată a surplu­surilor consumatorilor individuali, în reprezentarea grafică, surplusul total al consumatorilor pentru opiaţă este reprezentat de suprafaţa

Figura 4 .4 . Surplusul consum atorului pentru o piaţăaflată între curba cererii şi linia preţului.

Surplusul consumatorului se poate modifică în timp sub influenţa variaţiei preţului sau a modificării cererii de piaţă a produsului. în condiţiile în care curba cererii de piaţă rămâne nemodificată, o reducere a preţului va mări surplusul consumatorilor, după cum o creştere a preţului îl va diminua.

4.3. Preferinţele şi alegerea consumatorului

Limitele şi dificultăţile prezentate de analiza şi măsurarea cardinală a utilităţii au contribuit la succesul pe care l-a avut analiza comportamentului consumatorului în termeni de utilitate ordinală reprezentată cu ajutorul curbelor de indiferenţă. Tehnica curbelor de indiferenţă a fost folosita la început de V. Pareto, reluată şi finisată apoi de J. Hicks („Valoare şi capital“ - 1939 ), G. Debreu („Teoria valorii“ - 1956) şi alţi economişti pentru a reconstrui teoria comportamentului consumatorului pe baza utilităţii ordinale. în prezent majoritatea manualelor şi tratatelor de specialitate situează comportamentul consumatorului în cadrul analizie ordinale. Aceasta priveşte nu numai un singur bun, ci toate bunurile care fac parte din coşul de consum.

După cum s-a aratăt, analiza ordinală a utilităţii elimină ipoteza posibilităţii măsurării cardinale a utilităţii. în cadrul acestei analize este suficient pentru consumator să poată ierarhiza combinaţiile de bunuri în ordinea preferinţei, să ordoneze în mod raţional preferinţele sale pentru consum.

67

Ierarhizarea astfel operată între diferitele bunuri defineşte un program (sau reţetă)

de consum. Ca fiinţă raţională, consumatorul îşi stabileşte în fiecare moment al existenţei sale

unul sau mai multe programe de consum. Acestea dau expresia sistemului de nevoi al

consumatorului, gusturilor şi preferinţelor sale, utilităţii pe care el o acordă diferitelor cantităţi

din bunurile respective. Pentru fiecare consumator programul de consum are un caracter

individual (subiectiv) şi este influenţat de numeroase variabile: mediul economico-social şi

natural de existenţă, statutul social şi situaţia familială, incidentele fenomenului de orientale a

preferinţelor şi consumului prin mass media, reclamă, imitaţie, modă etc.

Un program de consum reprezintă, deci, specificarea unor cantităţi din diferite bunuri

(x, y,.... z), care asigură unui consumator dat o anumită satisfacţie sau utilitate agregată. Astfel

de programe exprimă combinaţii între cantităţi diferilte din bunurile respective şi pot fi

exprimate matematic printr-o funcţie de utilitate.

Funcţia de utilitate asociază un indicator de utilitate diferitelor cantităţi din anumite

bunuri (x, y,..., z) consumate de consumatorul raţional.

U = U (x, y,...., z)

Pentru a simplifica analiza, preferinţele şi opţiunile consumatorului sunt limitate la

două bunuri (x şi y):

U = U (x, y)

Utilitatea marginală a fiecăruia dintre cele două bunuri este sporul de utilitate care

rezultă din consumarea unei unităţi suplimentare din bunul respectiv:

U m(x)= = U 'x şi Um( y ) ™ = U 'yΔχ Ay

Dacă admitem ipoteza că bunurile sunt infinit indivizibile şi că funcţia de utilitate este

continuă şi derivabilă, utilitatea marginală reprezintă derivata părţială a funcţiei de utilitate în

raport cu fiecare bun luat în considerare, şi anume:

U m(x)= -j— = U 'x şi U m( y ) = - ^ = U 'ydx dy

întrucât alegerea consumatorului este limitată la două bunuri (x şi y) este posibil ca în sistemul de axe xOy să evidenţiem diferitele combinaţii de consum, reprezentate grafic prin curbele de indiferenţă.

O curbă de indiferenţă (de izoutilitate) este ansamblul combinaţiilor de bunuri care permit acelaşi nivel de satisfacţie sau de utilitate agregată.

în graficul din Figura 4.5. programele de consum reprezentate prin punctele P]ţ P2, P3,

P4, exprimă combinaţii între cantităţile diferite din bunurile x şi y. Ele sunt programe de

consum echivalente, întrucât asigură acelaşi nivel de satisfacţie, iar consumatorul nu are preferinţe pentru unul sau altul. Combinaţia din punctul P] în care consumă „puţin“ din bunul x şi „mult“ din bunul y prezintă acelaşi nivel de utilitate ca şi în combinaţia reprezentată de punctul P4, în care consumă „puţin“ din y şi „mult“ din x. Curba AB uneşte ansamblul

combinaţiilor din bunurile x şi y care furnizează consumatorului acelaşi nivel de satisfacţie, o infinitate de situaţii indiferente fiind posibile, din moment ce curba este continuă ca urmare a ipotezei privind divizibilitatea infinită a bunurilor respective.

Figura 4.5. Curba de indiferenţă (programe de consum echivalente)

Programele de consum reprezentate prin diferitele puncte de pe curba de izoutilitate AB sunt echivalente şi asigură acelaşi nivel de utilitate întrucât orice reducere a cantităţii consumate dintr-un bun este compensată de creşterea cantităţii consumate din celălalt bun.

Cantitatea dintr-un bun economic la care consumatorul este dispus să renunţe în schimbul unei unităţi suplimentare din altul, păstrându-şi acelaşi nivel de satisfacţie sau de utilitate agregată, reprezintă rata marginală de substituire - RMS. Altfel spus, rata marginală de substituire între x şi y este numărul de unităţi din bunul y care trebuie substituite unei unităţi din bunul x pentru ca nivelul de utilitate să rămână acelaşi:

69

Dacă admitem că bunurile sunt infinit divizibile, putem să definim RMS pornind de la mărimea în punctul îespectiv, a pantei curbei de indiferenţă. Rezultă astfel că RMS capătă valori diferite în funcţie de punctul respectiv al curbei de indiferenţă, şi se poate scrie prin relaţia:

RMS = dx

Important pentru analiza procesului de substituire este determinarea curbei de izoutilitate, care îepiezintă ansamblul combinaţiilor posibile între x şi y pentru a obţine acelaşi nivel de satisfacţie. După cum rezultă din graficul din Figura 4.5. curba de indiferenţă este descrescătoare şi convexă, ceea ce este echivalent cu ipoteza de descreştere a RMS3. Pe măsură ce are loc substituirea, RMS se reduce; se poate observa că tangenta în punctul P4 este mai slab înclinată decât în punctul P,.

De asemenea, se poate demonstra că RMS este egală cu raportul invers al utilităţilor marginale ale celor două bunuri la un anumit punct de pe curba de izoutilitate:

RMS = -fty = —

dx U'y

Pentru a asigura acelaşi nivel de satisfacţie este necesar ca utilitatea marginală la care se renunţă prin micşorarea consumului din bunul y să fie egală cu utilitatea marginală dobândită pe baza suplimentării consumului din bunul x. Tendinţa de reducere a RMS decurge astfel din faptul că prin sporirea succesivă a consumului din bunul x se reduce utilitatea marginală pe care o aduce fiecare unitate suplimentară şi invers, micşorarea succesivă a consumului din bunul y facc ca fiecărei unităţi la care se renunţă să i se atribuie de către consumator o utilitate marginală mai mare în raport cu cea precedentă.

Opţiunile consumatorului în funcţie de tipologia bunurilor. în analiza de până acum a comportamentului consumatorului am presupus că există un număr marc (infinit) de combinaţii, fiecare dintre punctele curbei de indiferenţă corespunzând unui anumt program de consum sau unei combinaţii între cantităţile din bunurile x şi y şi care asigură consumatorului acelaşi nivel de satisfacţie. în realitate, consumatorul poate să dispună de un număr mai mult sau mai puţin limitat de posibilităţi, în funcţie de tipologia (natura) bunurilor de consum.

Astfel, în cazul consumului unor bunuri complementare (de exemplu anvelopa şi janta pentru roata de maşină) poate să existe numai un program (reţetă) de consum, o singură combinaţie posibilă între bunurile respective pentru a dobândi un nivel dat de utilitate. Atunci

3 Ipoteza de descreştere a RMS nu trebuie confundată cu ipoteza sau principiul descreşterii utilităţii marginale.

70

când consumatorul nu are posibilitatea altei alegeri privind combinaţia între cantităţi sau bunurile respective spunem că există complementaritate strictă; în această situaţie substituirea între bunuri este exclusă. Ea este reprezentată grafic printr-o curbă de indiferenţă (izoutilitate) sub formă dreptunghiulară (Figura 4.6.A.). Această formă a curbei de izoutilitate reprezintă o singură combinaţie semnificativă; reprezentată de coordonatele punctului E (XE;YE) pentru a dobândi un nivel de utilitate (Uj). Nu putem realiza acelaşi nivel de utilitate

printr-o o altă combinaţie privind cantităţile dintre cele două bunuri (consumând mai puţin dintr-un bun şi mai mult din celălalt), întrucât ele nu sunt substituibile. De asemenea, sporirea cantităţii disponibile dintr-un bun (de exemplu YE2 > YE1, în condiţiile în care cantitatea din bunul x rămâne neschimbată) nu va modifică utilitatea consumatorului, cantitatea suplimentară din bunul respectiv (YE2 - YE1) rămânând neutilizată. Posibilitatea de a utiliza

cantitatea suplimentară din bunul y există numai dacă se dispune de o cantitate suplimentară din bunul complementar. Aceasta înseamnă trecerea la un nivel mai ridicat de utilitate, reprezentat de coordonatele punctului E2 de pe curba de izoutilitate U2

Figura 4.6. A Complementaritate Figura 4.6. B Substituibilitat» Figura 4.6. C SubstituibiHtate strictă (substituirea este exciusă) imperfectă (RSVIS = descrescătoare) perfectă (RMS = constantă)

în graficul din Figura 4.6 B se prezintă ipoteza de substituibilitate imperfectă care reprezintă una dintre numeroasele situaţii posibile privind preferinţele şi alegerea consumatorului. Forma curbei de indiferenţă (izoutilitate), pe care deja am folosit-o în analiză, este convexă iar rata marginală de substituire (RMS) este descrescătoare. în graficul din Figura 4.6 C este redată şi situaţia de substituibilitate perfectă a bunurilor, unde consumatorul are de ales între două bunuri care au aceleaşi caracteristici (de exemplu între două mărci de benzină premium). în acest caz, rata marginală de substituire (RMS) este constantă, întrucât curba de izoutilitate este lineară (o dreaptă). De regulă în analiza comportamentului consumatorului se ia în considerare cazul de substituire imperfectă, situaţie considerată mai normală în condiţiile în care acesta trebuie să aleagă pe baza unor resurse limitate.

71

4.4. Echilibrul consumatorului. Abordare statică şi dinamică

Dacă alegerea consumatorului este limitată la două bunuri substituibile este posibil să prezentam grafic o hartă a curbelor de indiferenţă; ea reprezintă ansamblul curbelor de izoutilitate care dau expresie programelor de consum imaginate de consumator pe baza resurselor sale. In graficul din Figura 4.7. există numai trei curbe de izoutilitate (Uj, U2, U3), dar poate fi imaginată o infinitate de astfel de curbe ce definesc o hartă a curbelor de izoutilitate. Fiecare curbă de indiferentă reprezintă un nivel diferit de utilitate (U3 > U2 > U,), în timp ce combinaţiile (programele) de consum reprezentate de punctele unei curbe de indiferenţă furnizează consumatomlu acelaşi nivel de satisfacite. Nivelul de utilitate este cu atât mai ridicat cu cât ne deplasăm spre dreapta graficului şi este exclus, deci, ca două curbe de izoutilitate să se întretaie.

Figura 4.7. Harta curbelor de indiferenţă

Sub impulsul preferinţelor sale şi în condiţiile unor restricţii economice, consumatorul raţional va tinde să obţină maximum de satisfacţie. în consecinţă echilibrul consumatorului poate fi determinat de mărimea resurselor (venitului) şi de nivelul preţurilor bunurilor de consum. Modificările intervenite în nivelul acestor variabile exogene vor determina schimbări şi în echilibrul consumatorului.

Consumatorul va fi în poziţie de echilibru (statică) atunci când pentru anumite resurse sau venit disponibil şi pentru anumite preţuri unitare ale bunurilor de consum, beneficiază de cel mai înalt nivel de satisfacţie.

Consumatorul dispune de un anumit venit (buget) pe care îl notăm cu R; cantităţile de bunuri de consum sunt notate cu „x“ şi „y“, iar preţurile lor unitare cu Ps şi Py. Cu venitul disponibil şi în condiţiile preţurilor date (care reprezintă variabile exogene în raport cu opţiunle consumatorului), acesta poate realiza variate combinaţii de consum, astfel încât cheltuiala totală, x ■ Px + y · Py este egală cu venitul (R): R = x · Px + y · Py.

Aceasta este ecuaţia dreptei bugetului reprezentată în graficul din Figura 4.8. prin dreapta NS. Ea desemnează toate programele de consum posibil de realizat în condiţiile cheltuirii întregului venit disponibil. Fiecare din punctele dreptei NS reprezintă o cheltuiala

72

identică ca mărime (egală cu bugetul R) dar cu combinaţii de achiziţii diferite privind cantităţile din bunurile respective. Astfel, punctele extreme sunt: fie să cheltuiască întregul venit disponibil pentru a cumpăra bunul y ( R/Py); fie să cheltuiască întregul venit pentru a achiziţiona bunul x (R/PJ. Oricum, domeniul de opţiune al cumpărătorului este restrâns la triunghiul ONS; în interiorul acestui triunghi orice punct (program de consum) este posibil de atins, întrucât venitul disponibil este mai marc (R > x ■ Px + y ■ Py). Dimpotrivă, orice punct din afara triunghiului ONS (de exemplu H), este inaccesibil consumatorului, prin prisma restricţiei economice, de exemplu consumatorul nu poate achiziţiona combinaţia XH şi YH, căci R < x · Px + y · Py.

în raport de preferinţele sale (ceea ce se doreşte) şi de restricţiile economice (ceea ce se poate), cumpărătorul trebuie să aleagă, să opteze asupra unui program de consum care să-i asigure maximum de satisfacţie. în analiza noastră, confruntarea dintre dreapta bugetului şi harta curbelor de indiferenţă permite definirea echilibrului sau a optimului consumatorului în punctul E (vezi graficul din Figura 4.9.).

El este punctul de tangenţă al dreptei bugetului la una din curbele de indiferenţă; poziţia acestui punct (E) în grafic, caracteri­zează nivelul de utilitate maxim pe care con­sumatorul poate să-l atingă, prin combinaţia de consum XE şi YE situată pe curba de indiferenţă U2. în acest punct, panta curbei de indifereenţă (care este RMS dintre cele două bunuri) esteegală cu panta liniei bugetului (care este

, ., -N Figura 4.9. Echilibru! consumatoruluiraportul dintre preţurile celor doua bunuri).

în consecinţă condiţia de echilibru al consumatorului este ca raportul dintre utilităţile marginale ale celor două bunuri să fie egal cu raportul dintre preţurile lor:

Generalizând, un consumator care dispune de un anumit venit şi se confruntă cu anumite preţuri de piaţă, obţine maximum de satisfacţie atunci când suplimentul de utilitate dobândit pentru ultima unitate monetară cheltuită este aceeaşi pentru fiecare bun achiziţionat. Această regulă a maximizării utilităţii totale este cunoscută şi sub denumirea de legea egalizării utilităţilor marginale aferente fiecărei unităţi monetare.

Echilibrul consumatorului este dinamic; el se modifică sub incidenţa schimbării preferinţelor sale şi a restricţiilor economice (modificării venitului şi a preţurilor). Vom analiza mai întâi efectele modificării venitului.

73

Dacă au loc modificări în nivelul resurselor sau al venitului (preţurile rămânând constante), dreapta bugetului se deplasează paralel cu ea însăşi, şi anume: spre dreapta, dacă venitul creşte; spre stânga dacă venitul scade şi restricţia se accentuează. Astfel, pentru niveluri diferite ale bugetului sau venitului pe o hartă a curbelor de indiferenţă, putem determina punctele de echilibru pentru fiecare nivel de venit dat; ele sunt punctele de tangenţă ale dreptei bugetului la curbele de indiferenţă (vezi graficele din Figura 4. 10).

Pentru unirea punctelor de echilibru (Ej, E2, E3, E4) se obţine ceea ce se numeşte curba consumului în raport de venit (se mai numeşte şi curba venit-consum sau curba Engel în cazul bunurilor normale). Ea arată modul în care programele sau combinaţiile de consum se modifică în funcţie de evoluţia venitului, preţurile unitare ale bunurilor de consum rămânând constante.

în graficele din Figura 4.10. sunt prezentate trei posibile traiectorii ale curbeiconsumatorului în raport cu venitul, şi anume:a. cazul considerat cel mai frecvent sau normal (graficul din Figura 4.10. A), când venitul

disponibil crcşte, cantităţile consumate din cele două bunuri cresc şi ele, dar structura de consum se modifică (cantitatea din bunul y se amplifică mai mult decât cea din bunul x). De regulă, cererea pentru un bun creşte mai repede decât creşterea venitului în cazul bunurilor superioare, de lux, iar dacă cererea creşte într-o proporţie mai mică decât creşterea venitului, de regulă bunurile respective sunt de strictă necesitate. Ambele categorii de bunuri sunt însă considerate bunuri normale, pentru care cantitatea cerută se modifică întotdeauna în acelaşi sens cu modificarea venitului;

b. cazul prezentat prin graficul din Figura 4.10. B, reflectă ipoteza în care cantitatea achiziţionată din cele două bunuri sporeşte în aceeaşi proporţie odată cu venitul. în acest caz curba venit-consum este o linie dreaptă (O, E,, E2, E3, E4) şi corespunde, de regulă situaţiilor când bunurile achiziţionate de consumator sunt perfect complementare;

c. curba venit-consum prezentată în graficul din Figura 4.10. C reflectă aşa numitul caz al bunurilor inferioare, în care odată cu creşterea venitului de la un anumit nivel al acestuia cantitatea cerută de consumator din bunul x, scade. Nivelul mai ridicat al venitului permite consumatorului să reducă consumul de bunuri considerate inferioare, pe care le substituie cu bunuri normale.

74

Modificarea nivelului preţurilor bunurilor de consum va influenţa, de asemenea, echilibrul consumatorlui. Putem analiza acest fenomen presupunând că preţul bunului y rămâne fix iar preţul bunului x se modifică. în această situaţie dreapta bugetului se roteşte în jurul punctului său de intersecţie cu ordonata (R/Py rămâne fix prin ipoteză), deplasându-se astfel: spre dreapta dacă Px scade; spre stânga daca Px creşte.

în graficele din Figura 4.11 sunt analizate consecinţele modificării preţurilor în ipoteza că preţul bunului x scade. Aceasta înseamnă o creştere a venitului real şi, implicit, un nivel de utilitate mai ridicat pentru consumatorul respectiv. Efectele reducerii lui Px asupra structurii de consum sunt însă diferite în funcţie de tipologia bunurilor de consum.

Figura 4,11, A Complementaritate strictă (efect de venii β^β*)

Figura 4,11. B Bunuri substituibile {efect de substituţie e-te’; efect de venit e :e 2)

în graficul din Figura 4.11. A este redată ipoteza complementarităţii stricte a bunurilor x şi y. Scăderea preţului bunului x face să crească cantitatea consumată din cele două bunuri; echilibrul consumatorului trece de la E, la E2, respectiv la un nivel mai ridicat de utilitate.

Această modificare reprezintă un efect de venit, scăderea preţului bunului x făcându-1 pe consumator mai „bogat“. Structura de consum rămâne însă fixă întrucât bunurile sunt perfect complementare.

în graficul din Figura 4.11.B este reprezentată situaţia bunurilor substituibile. Prin reducerea preţului bunului „x“ echilibrul consumatorului trece, de asemenea, la un nivel mai ridicat de utilitate, de la Ej la E2, dar în această modificare se poate distinge un efect de substituire, de un efect de venit. Are loc, astfel, o creştere a consumului din bunul „x“ (al cărui preţ s-a redus), care apare ca suma a două efecte: efectul de substituire (ehe' ) şi efectul de venit (e’,e2).

Curba preţ-consum şi deducerea curbei cererii consumatorului. După cum s-a aratăt, dacă preţul unui bun se modifică, se modifică şi linia bugetului, deplasându-se spre dreapta dacă preţul bunului scade şi spre stânga dacă preţul bunului creşte. Astfel, presupunând o situaţie de echilibru ca punct de plecare (punctul E2 din Figura 4.12.), dacă preţul bunului x scade atunci linia bugetului se va deplasa spre dreapta punctului de echilibru

75

fiind atins în E3, iar dacă Px va creşte atunci linia bugetului se va deplasa spre stânga, noul punct de echilibru situandu-se în Ej.Curba E]E2E3este cunoscută sub denumirea de curba preţ-consum şi arată cum se modifică cererea de consum ca urmare a modificării preţului. Ea evidenţiază o core­laţie fundamentală, accea dintre cantitatea cerută şi preţ, din care se poate deduce curba cererii consumatorului.

Analiza comportamentului consu­matorului ne-a condus în cele din urmă la deducerea curbei cererii consumatorului.Acest fapt ne demonstrează o dată în plus importanţa cunoaşterii principiilor care călăuzesc alegerile consumatorului pentru înţelegerea uneia din cele două forţe de bază ale pieţei: cererea şi oferta.

4.5. Cererea. Elasticitatea cererii

Trebuinţele sau nevoile care constituie raţiunea de a fi a oricărei activitati economice se regăsesc pe piaţă ca cerere de bunuri materiale şi servicii. In teoria economică, termenul de cerere are însă un conţinut bine definit. El nu se identifică cu nevoia sau dorinţa pentru un anumit bun. Sunt foarte multe bunuri de care oamenii au trebuinţă sau şi le doresc, dar pentru unele nu le permit nivelul venitului lor, sau pentru a le putea cumpăra necesită renunţarea la alte bunuri pe care şi le-ar putea dori.

Noţiunea de cost de oportunitate este esenţială pentru înţelegerea conceptului de cerere. Cantităţile cerute pe piaţă din orice fel de bun economic depind de preferinţele şi alegerile făcute de cumpărători după evaluarea şanselor sacrificate prin actul cumpărării. Mărimea şanselor abandonate sau a sacrificiului cerut pentru a dobândi un bun este costul de oportunitate (costul şansei sau costul alternativ), respectiv cantitatea din alte bunuri ce ar fi putut fi obtinute cu acelaşi volum de cheltuieli.

Pe de altă parte, cererea pentru un anumit bun exprimă dorinţa şi posibilitatea de a cumpăra acel bun în decursul unei perioade de timp. Cu alte cuvinte, pentru ca cererea unui produs pe piaţă să fie o mărime determinabilă trebuie să-i dăm o dimensiune explicită în timp.

Cantitatea totală dintr-o marfă care este dorită şi poate fi cumpărată de o persoana intr- o perioadă determinată în timp, la un anumit preţ reprezintă cererea individuală. Dacă

Figura 4.12. Curba preţ-consum fi deducerea curbei cererii consum atorului

76

însumăm cantităţile cerute de toţi cumpărătorii dintr-un anumit bun la preţul pieţei, rezultă cererea de piaţă pentru acel bun. în teoria economică, cererea, reprezintă conceptul care leagă cantităţile cerute dintr-un anumit bun economic pe piaţă de preţul său de vânzare, respectiv sacrificiul care trebuie făcut pentru a obţine aceste cantităţi. în consecinţă, nu putem formula cererea pentru o anumită marfă doar ca o simplă mărime, ca un singur număr, întotdeauna, cererea este o relaţie între două variabile specifice: preţul (variabila independentă) şi cantitatea cerută (variabila dependentă). Ea exprimă fie cantitatea maximă dintr-un anumit bun care este dorită şi poate fi cumpărată la un anumit preţ, fie preţul maxim care poate fi plătit pentru cumpărarea unei anumite cantităţi din bunul dorit.

Considerând toţi ceilalţi factori nemodificaţi, cantitatea cerută dintr-o anumită marfă pe piaţă se modifică odată cu variaţia preţului de vânzare al mărfii respective. Putem explica cel mai bine acest fenomen, cu ajutorul graficelor.

Să presupunem că produsul care face obiectul vânzării-cumpărării pe piaţă îl reprezintă benzina, iar relaţia dintre preţul unui litru de benzină şi cantităţile cerute de cumpărători este prezentată în Tabelul 4.3.

Tabelul 4.3. Extinderea şi contracţia cererii

Preţul Cantităţi cerute

A 30 000 100B 25 000 200C 20 000 300D 15 000 400E 10 000 500F 5 000 600

p *

1ÛC 200 300 400 500 600 QTn graficul din Figura 4.13. axa

. , . , .. Figura 4.1-3. Extinderea şi contractia cereriiverticală arată preţurile care ar putea fiîncasate pentru un litru de benzină; iar axaorizontală reflectă cantităţile de benzină pe care cumpărătorii ar dori şi pot să le achiziţioneze la fiecare din preţurile respective. Astfel la un preţ de 30 000 lei/ litru, pot fi achiziţionate 100 milioane litri de benzină, la preţul de 20 000 lei / litru, cantitatea cerută creşte la 300 milioane litri, iar la preţul cel mai scăzut, de 5 000 lei / litru cantitatea de benzină cerută de cumpărători în perioada respectivă urca la 600 milioane litri.

Prin exemplul ilustrat în grafic, cererea este reprezentată de întreaga curbă sau specificaţie care redă relaţia inversă între modificarea preţului unitar al unui bun pe piaţă (variabila independentă) şi modificarea cantităţii cerute de bunul respectiv (variabila dependentă). Aceasta relaţie cu caracter de generalitate (regularitate) este considerată atât de importantă, încât economiştii i-au dat statut de lege - legea generală a cererii.

77

Legea generală a cererii reflectă relaţia invers proporţională între cantitatea cerută dintr-un anumit bun şi preţul care trebuie plătit pentru a-1 obţine. Ceea ce „legea cererii stabileşte este că, în cazul menţinerii constante a orice altceva - o reducere a preţului conduce la o creştere a cantităţii cerute. Alternativ, o creştere a preţului conduce la o reducere a cantităţii cerute“4. Creşterea preţului determină, aşadar, o contracţie a cantităţii cerute din marfa respectivă, iar reducerea preţului provoacă o extindere a cantităţii cerute.

Relaţia invers proporţională între preţ şi cantitatea cerută dintr-un anumit bun pe piaţă, ilustrată grafic de curba descrescătoare a cererii, poate fi explicată revenind la cele două efecte

generate de modificarea preţului unui anumit bun pe piaţă asupra echilibrului consumatorului, respectiv efectul de venit şi efectul de substituţie.

După cum s-a văzut, creşterea sau reducerea preţului unui bun pe piaţă (celelalte preţuri şi venitul nominal rămân constante) determină modificarea echilibrului consuma­torului ca răspuns la schimbarea preţului relativ (raportului dintre preţuri) şi al venitului real al acestuia. Efectul acestor schimbări asupra cererii consumatorilor este măsurat prin efectul de substituţie şi efectul de venit.

Efectul de substituţie exprimă relaţia inversă (negativă) între modificarea preţului şi cantitatea cerută de consumatori. Ca răspuns la o schimbare a raportului dintre preţuri (a preţului relativ) aceştia se mută la un alt punct de pe aceeaşi curbă de indiferenţă, în aşa fel încât îşi menţin nivelul de satisfacţie sau de utilitate. Astfel, dacă preţul de vânzare al unui bun creşte semnificativ, cumpărătorii recurg de regulă la substituirea lui cu alte bunuri. în general se acceptă că într-o economie de piaţă dezvoltată şi diversificată, practic toate bunurile au înlocuitori iar curbele cererii consumatorilor au pante negative. Cumpărătorii substituie bunurile ale căror preţuri au crescut cu bunuri care au preţuri relativ mai scăzute. De regulă, ei nu înlocuiesc total consumul din acel bun, dar îl pot reduce semnificativ o dată cu creşterea preţului său relativ.

Efectul de venit reflectă modificarea cererii consumatorului pe piaţa unui produs, ca urmare a modificării puterii de cumpărare odată cu schimbarea preţului bunului respectiv. Astfel, dacă preţul de vânzare al unui bun creşte, venitul real al cumpărătorilor, respectiv ceea ce pot cumpăra cu venitul lor nominal, se reduce. Ca urmare, cumpărătorul va achiziţiona mai puţin din unele bunuri, în primul rând din cele ale căror preţuri relative au crescut. De reţinut faptul că, în comparaţie cu efectul de substituţie, care este întotdeauna negativ, efectul de venit depinde de natura bunurilor de consum. Pentru bunurile normale, efectul de venit este negativ, în timp ce pentru bunurile inferioare el este pozitiv.

L. Atkinson. ..Economics“, op. cit. p. 39.

78

în consecinţă, când preţul de piaţă al unui bun se modifică, atât efectul de venit cât şi efectul de substituţie conduc la modificarea cantităţii cerute pe piaţă din bunul respectiv. Modificarea în sens invers a cantităţii cerute va fi cu atât mai mare, cu cât ponderea cheltuielilor pentru bunul respectiv în bugetul cumpărătorilor este mai ridicată, sau cu cât disponibilităţile de înlocuitori pe piaţă sunt mai variate.

Legea generală a cererii se verifică în cazul bunurilor normale (bunuri a căror cerere creşte odată cu sporirea veniturilor). în acest caz curba cererii este descrescătoare (înclinată negativ) şi va avea întotdeauna aceiaşi alură considerată normală atâta timp cât efectul de substituire şi efectul de venit acţionează în acelaşi sens; o creştere a preţului duce la o reducere a cantităţii cerute iar o reducere a preţului la un consum sporit.

Dacă efectul de venit este de sens opus efectului de substituţie, iar amploarea sa este predominantă, putem avea o curbă a cererii considerată anormală, astfel încât cantitatea cerută să fie funcţie crescătoare de preţ; creşterea preţului este însoţită de o extindere a cererii, iar reducerea preţului, de o contracţie a cantităţii cerate. Acest fenomen este cunoscut sub numele de „Paradoxul Giffen“ şi se manifesta în cazul bunurilor inferioare (bunuri a căror cerere se reduce odată cu creşterea veniturilor nominale). Pentru aceste bunuri, între modificarea veniturilor reale (ca urmare a modificării preţului) şi cantitatea cerută există o relaţie inversă, negativă. Astfel, dacă preţul unui bun inferior creşte, iar venitul real scade (efectul de venit fiind mai mare decât efectul de substituţie), cantitatea cerută creşte.

în analiza relaţiei invers proporţionale, între cantitatea cerută dintr-un anumit bun şi preţul plătit (legea cererii) am pornit de la premisa că în afară de preţ nu s-a schimbat nimic care să influenţeze cantităţile ce pot fi achiziţionate de cumpărători. Cu alte cuvinte, am făcut abstracţie de toţi ceilalţi factori, considerând că cererea (de benzină, în exemplul nostru) rămâne neschimbată, aceasta fiind reprezentată de întreaga curbă a cererii ilustrată grafic în Figura 4.13.

într-o perioadă determinată de timp, cererea pentru un anumit bun poate să creasă sau să scadă în funcţie de evoluţia unor factori, care mai poartă denumirea de condiţiile cererii. în această situaţie se modifică cantităţile cerute la anumite niveluri date ale preţului, spre deosebire de extinderea sau contracţia cererii, când se modifică cantităţile cerate la variaţia preţului.

Principalele condiţii sau factori care determină modificarea cererii (creşterea sau reducerea ei) sunt:a. numărul cumpărătorilor, între acesta şi cererea pentru un anumit bun pe piaţă există o

relaţie pozitivă;b. preferinţele consumatorilor, dacă preferinţele consumatorilor pentru un anumit bun pe

piaţă se accentuează, cererea pentru bunul respectiv va creşte, şi invers;c. modificarea veniturilor băneşti ale consumatorilor, între acestea şi cererea pentru bunuri

normale există o relaţie directă;

79

d. modificarea preţurilor acelor bunuri care sunt înlocuitori; astfel în situaţia în care bunurile A şi B sunt substituibile, între modificarea preţului bunului B şi evoluţia cererii pentru bunul A există o relaţie pozitivă;

e. anticipările cumpărătorului privind evoluţia preţului; în situaţia în care consumatorii prevăd o creştere a preţului unui anumit bun pe piaţă, cererea prezentă pentru bunul respectiv creşte, şi invers, cererea se reduce dacă se anticipează o reducere a preţului.

Acţiunea conjugată a acestor factori poate determina, fie creşterea cererii, fie reducerea acesteia, în funcţie de sensul şi amploarea influenţei fiecărui factor sau condiţie a cererii. Astfel, revenind la exemplul de la început, pentru ca cererea de benzină să crescă este necesar ca o serie de condiţii (de pildă, creşterea veninurilor băneşti ale cumpărătorilor, a numărului de autoturisme etc.), să-i determine pe cumpărători să achiziţioneze, indiferent de preţ, o cantitate mai mare de benzină, deplasând întreaga curbă a cererii mai sus şi la dreapta (vezi Figura 4.14.). Invers, reducerea cererii are loc atunci când o combinaţie de factori (scăderea nivelului veniturilor băneşti ale cumpărătorilor, modificarea preferinţelor acestora, introducerea unor consumuri specifice, mai reduse etc.) îi va determina pe cumpărători să achiziţioneze, la preţuri neschimbate, o cantitate mai mică de benzină, ceea ce va deplasa curba cererii în jos şi la stânga (vezi Figura 4.15.)

Qi Q·; QFigura 4.14, Creşterea cererii

Q> a.Figura 4,15. Scăderea cererii

Din graficele prezentate, rezultă că modificarea cererii (creşterea sau reducerea acesteia) ca urmare a factorilor care o determină, exercită o mişcare de translaţie a curbei cererii, şi anume, spre dreapta dacă cererea creşte, şi spre stânga dacă cererea scade. Insă la orice nivel s-ar situa cererea, preţul şi cantitatea cerută vor evolua mereu în direcţii opuse, o cantitate mai mică va fi cerută de cumpărători la preţuri mai ridicate şi invers, o cantitate mai mare din bunul respectiv va fi cerută la preţuri mai scăzute. Aceasta exprimă, în esenţă, legea generală a cererii.

Pentru a exprima sensibilitatea (modificarea) cantităţii cerute dintr-un anumit bun pe piaţă la variaţia preţului, în teoria şi practica economică se vorbeşte despre elasticitatea cererii (la preţ). Ea reflectă reactivitatea cererii (contracţie-extindere) determinată de modificarea

80

preţului. Astfel, dacă cantitatea achiziţionată de cumpărători dintr-un anumit bun se modifică substanţial ca reacţie la modificarea preţului său de vânzare, se spune, în principiu, că cererea este elastică sau foarte elastică. Dimpotrivă, în condiţiile în care chiar şi o foarte mare modificare de preţ a unui bun are ca rezultat o reacţie nesemnificativă, sau numai o mică modificare în cantitatea achiziţionată de cumpărători, se consideră că cererea este inelastică sau rigidă.

Gradul de reactivitate (de modificare) a cererii la variaţia preţului se măsoară cu ajutorai coeficientului de elasticitate. El este egal cu raportul dintre modificarea procentuală a cantităţii cerute (A%Q) şi modificarea procentuală a preţului (Δ%Ρ) respectiv:

A%Q=_AQ.10o:AP.ioo* Δ%Ρ Q P

Astfel, dacă o scădere cu 10% a preţului berii conduce la o creştere cu 15% a cantităţii de bere vândută, coeficientul de elasticitate este de 15% împărţit la 10%, adică 1, 5.

In funcţie de gradul de elasticitate a cererii la preţ, formele cererii sunt următoarele:• cerere elastică, când modificarea procentuală a cantităţii cerute este mai mare decât

modificarea procentuală a preţului, respectiv când coeficientul de elasticitate este mai mare ca unu (EL.p > 1 ,0 );

• cerere inelastică, atunci când modificarea procentuală a cantităţii achiziţionate este mai mică decât modificarea procentuală a preţului, respectiv când coeficientul de elasticitate este mai mic ca unu (E^ < 1, 0);

• cerere cu elasticitate unitară (egală cu unitatea), când modificarea procentuală a cantităţii cerate este egală cu modificarea procentuală a preţului, respectiv când coeficientul de elasticitate a cererii este egal cu unu (Ecp = 1,0).

Ce se poate spune când elasticitatea cererii este nulă? în general, se consideră că de regulă, nu există cerere complet rigida sau perfect inelastică (Ecp = 0), după cum nu există nici cerere perfect elastica (când Ecp tinde spre infinit). în primul caz, curba cererii s-ar prezenta grafic ca o linie verticală, ceea ce ar avea semnificaţia că pentru întreaga serie de preţuri posibile, cantitatea cerată sau achiziţionată rămâne neschimbată. Situaţii de bunuri destinate pieţei în care cererea să fie perfect inelastică (rigidă) sunt interpretate (dacă există în lumea reală) ca excepţii, cazuri foarte rare, care nu contravin generalităţii numită legea cererii, în fond, exprimată în limbajul elasticităţii, aceasta lege arată că „de-a lungul întregii game de preţuri posibile, nu există ceva care să aibă o cerere complect rigidă. Cumpărătorii, sau majoritatea acestora, vor reacţiona la schimbarea de preţ (de cost real, de oportunitate) şi o modificare suficient de mare a preţului va înclina practic orice balanţă „5.

întrucât veniturile sau încasarile totale ale producătorilor, respectiv cheltuielile totale ale cumpărătorilor pentru un anumit bun nu sunt altceva decât produsul dintre cantităţile achiziţionate

Paul Heyne, „Modul economic de gândire", op. cit. p. 31.

81

şi preţul pe unitate (VT = Q · P) reactivitatea cererii (contracţie-extindere) la modificarea preţului, influenţează comportamentul agenţilor economici. Aceasta face ca elasticitatea cererii la preţ să reprezinte o informaţie atât de importantă pentru orientarea deciziilor şi acţiunilor cumpărătorilor, precum şi ale celor care produc sau vând bunurile respective.

Gradul de elasticitate a cererii determină următoarele situaţii privind modificarea încasărilor sau veniturilor totale.

a. încasările (veniturile) totale se modifică în direcţia opusă modificării de preţ, când cererea este elastică (Ecp > 1). Astfel, dacă preţul unui bun înregistrează o scădere, veniturile totale cresc, întrucât încasările datorate modificării cantităţilor achiziţionate sunt mai mari decât sumele neîncasate ca urmare a reducerii preţului de vânzare. Invers, o creştere a preţului, duce la o reducere a încasărilor totale, prin faptul că sumele încasate în plus ca urmare a creşterii preţului, sunt mai mici decât cele datorate reducerii cantităţilor achiziţionate ( vezi Figura 4.16.).

Figura 4.16. Cerere elasiscă Figura 4.17. Cerere ineîastică Figura 4.18. Cerere cueiasticiiate unitară

b. încasările sau veniturile totale se modifică în aceeaşi direcţie cu modificarea preţului, când cererea este ineîastică (Eep < 1). în această situaţie modificarea cantităţii achiziţionate (contracţie sau extindere) nu a fost suficient de mare pentru a depăşi sumele în plus sau în minus privind încasările ca urmare a modificării preţului bunului respectiv (vezi Figura 4.17.).

c. încasările sau veniturile totale nu se modifică, indiferent de sensul modificării preţului, dacă cererea este cu elasticitate unitară (Ecp = 1). Astfel, în situaţia în care preţul unui bun înregistrează o reducere, venitul total nu se modifică, întrucât sumele încasate în plus, ca urmare a creşterii cantităţii achiziţionte, sunt egale cu sumele neîncasate, datorate reducerii preţului de vânzare (vezi Figura 4.18.).

Relaţiile dintre modificarea preţului (ΔΡ) şi modificarea venitului total (AVt) în funcţie de forma şi elasticitatea cererii la preţ (Ecp) sunt prezentate sintetic în Tabelul 4. 4.

82

încasările sau veniturile totale evoluează în direcţie opusă modificării preţului atunci când cererea este elastică, şi în aceeaşi direcţie cu modificarea preţului când este inelastică. în aceasta constă esenţa unei cereri elastice sau, dimpotrivă, a unei cereri inelastice vis-a-vis de comportamentul agenţilor în economia de piaţă. Astfel, maximizarea profitului producătorilor în situaţia unei cereri elastice este posibilă numai în condiţiile practicării unor preţuri mai scăzute. Dimpotrivă, în situaţia unei cereri inelastice pentru a-şi maximiza profitul, producătorii sunt interesaţi să acţioneze în direcţia creşterii preţului.

Tabelul 4.4. Relaţiile dintre ΔΡ şi AVj în funcţie de ECp

Forma cererii ΔΡ AVt

Cerere elastică (Ecp > 1)t P ScadeV P Creşte

Cerere inelastică (Ecp < 1) t P Creştei P Scade

Cerere cu elasticitate unitară(Eco ~ 1 )

ţ P Nu se modifică4- P Nu se modifică

Gradul de elasticitate a cererii poate fi determinat şi în funcţie de modificarea altui factor al acesteia, cum este, de exemplu, veniturile băneşti ale cumpărătorilor. Coeficientul elasticităţii cererii în funcţie de venit (Ecv) se determină ca raport între modificarea

preocentuala a cantităţii cerute (%AQ) şi modificarea procentuală a venitului (%AV) în condiţiile în care ceilalţi factori care influenţează cererea pentru bunul respectiv pe piaţă, nu se modifică:

A%Q = AQ .100:a v cv Δ%Υ o V

Cererea este elastică în funcţie de venit, când Ecv > 1. în acest caz, dacă venitul

cumpărătorilor creşte, ponderea cheltuielilor pentru bunul respectiv în cheltuielile totale va creşte. Invers, cererea este inelastică la venit când Ecv < 1. în acest caz, dacă venitul cumpă­

rătorilor creşte ponderea cheltuielilor pentru bunul respectiv în totalul cheltuielilor se reduce.în concluzie, modificarea preţului unui anumit bun pe piaţă sau a uneia din condiţiile

cererii, determină variaţii (pozitive sau negative) de o mai mare sau mai mică amplitudine în cererea pentru bunul respectiv. Cunoaşterea acestor influenţe care determină elasticitatea cererii pe piaţa diferitelor bunuri sunt informaţii deosebit de utile pentru deciziile şi acţiunile agenţilor economici.

83

Concepte cheie• Utilitate totală şi marginală• Legea utilităţii marginale descrescânde• Curba de indiferenţă• Funcţia de utilitate• Surplusul consumatorului• Rata marginală de substituţie• Harta curbelor de indiferenţă• Linia bugetului• Regula maximizaţii utilităţii totale• Curba venit-consum• Curba preţ-consum• Cererea individuală şi de piaţă

Efect de substituire Curba cererii Legea cererii Efect de venit Condiţiile cererii Elasticitatea cererii Bunuri normale Bunuri inferioare Paradoxul GiffenCoeficientul de elasticitate a cererii

Probleme de reflecţie• Cum evoluează utilitatea totală şi utilitatea marginală pe măsura creşterii cantităţii

consumate dintr-un bun? De ce?• în ce constă paradoxul valorii (apă-diamant) şi care este rezolvarea dată acestei probleme

de teoria neoclasică (marginalistă)?• Cum se determină panta curbei de indiferenţă şi a liniei bugetului şi când acestca sunt egale?• Care este condiţia de echilibru a consumatorului (în expresie analitică şi în reprezentare

grafică)?• Ce concluzie se desprinde din analiza curbei venit-consum?• Explicaţi diferenţa dintre extinderea şi contracţia cererii, pe de o parte, şi modificarea

cererii (creşterea sau reducerea), pe de altă parte? Reprezentaţi grafic.• Ce se înţelege prin elasticitatea cererii şi cum se măsoară aceasta?• în funcţie de elasticitatea cererii la preţ, ce se întâmplă cu mărimea venitului, când preţul

se modifică?

84

Capitolul 5

COMPORTAMENTUL PRODUCĂTORULUI. TEORIA PRODUCŢIEI ŞI ECHILIBRUL PRODUCĂTORULUI

Planul temei5.1. Factorii de producţie

Tipologia factorilor de producţieMuncaNaturaCapitalulCaseta 5.2. Neofactorii de producţie

5.2. Funcţia de producţie. Analiza pe termen scurtCombinarea factorilor de producţieCaseta 5.3. Termen scurt şi termen lungLegea randamentelor descrescătoareFigura 5.1 Relaţiile dintre variabilele funcţiei de producţie

5.3. Echilibrul producătorului. Analiza pe termen lung Izocuanta şi rata de substituire a factorilorFigura 5.2 Izocuanta Figura 5.4 Linia izocostului Figura 5.5 Echilibrul producătorului

5.4. Randamentele de scară şi problema dimensiunii firmei Randamente constante, crescătoare şi descrescătoare Figura 5.7 Calea de expansiune a firmei

Obiectivele temei• Cunoaşterea fundamentelor teoriei producţiei şi înţelegerea modului în care firmele

dobândesc resursele economice necesare şi le transformă în bunuri destinate pieţei;• Analiza relaţiilor dintre factorii de producţie (inputuri) şi rezultatele (outputul) producţiei

şi randamentele factoriale cu ajutorul funcţiei de producţie;• Explicarea schimbărilor producţiei pe termen scurt şi pe termen lung şi desprinderea

principiilor care stau la baza comportamentului producătorului;• Formularea condiţiilor de echilibru al producătorului şi stăpânirea modelelor şi tehnicilor

de optimizare a deziilor firmelor.

85

Capitolul de faţă şi următorul sunt consacrate, după cum s-a mai precizat, studiului comportamentului producătorului. Vom urmări îndeosebi relaţiile care există între cele trei categorii fundamentale de concepte: producţie, costuri şi ofertă. Vom analiza la început fundamentele teoriei producţiei, urmărind modul în care agenţii producători dobândesc factorii de producţie de care au nevoie şi rezultatele (randamentele) cu care le transformă în bunuri cerute pe piaţă. Pe baza cunoştinţelor, cu privire la producţie şi randamentele factorilor, vom trece apoi (în capitolul 6) la examinarea categoriilor de costuri pe termen scurt şi pe termen lung. în sfârşit, punând în relaţie variabilele legate de teoria producţiei cu cele ale costurilor, vom analiza cum stabilesc firmele volumul producţiei oferite pe piaţă. în legătură cu acest aspect, vom vedea că alegerea revelatoare a producătorului se rezumă, în ultimă instanţă, la o relaţie simplă între costul şi preţul de vânzare al produsului.

5.1. Factorii de producţie

Producţia are ca premisă resursele economice - totalitatea mijloacelor disponibile şi succeptibile de a fi valorificate în producerea de bunuri materiale şi servicii. Astfel, cunoştiintele şi experienţa în producţie, terenurile fertlile şi mineralele, echipamentele şi tehnologiile, obiectele supuse prelucrării, energia şi apa, informaţiile etc. - toate sunt considerate resurse economice sau de producţie. în masura în care resursele sunt atrase şi utilizate în activitatea economică, acestea reprezintă, de fapt, factorii de producţie.

5.1.1. Tipologia factorilor de producţieNoţiunea de „resurse de producţie“ şi cea de „factori de producţie“ desemnează, din

acest punct de vedere, două variabile distincte din economia reală, deşi termenii în sine sunt utilizaţi deseori ca sinonimi. Noţiunea de „resurse“ exprimă, în esenţă, starea de disponibilitate a unor bunuri (corporale sau necorporale), fără a le asocia în mod univoc o anumită destinaţie de utilizare în producţie. Ca atare, resursele, prin simpla lor existenţă sau disponibilitate, au, în raport cu procesul de producţie, caracterul unui potenţial productiv. Ansamblul elementelor de avuţie intrate sau care pot fi atrase în circuitul economic, definesc potenţialul de producţie al economiei unei ţâri (vezi Caseta 5.1).

în anumite condiţii, prin decizii şi acţiuni specifice firmelor, resursele sunt activate, primesc o anumită destinaţie şi utilizare concretă. Deci, în măsura în care sunt aduse într-o stare activă, proprie utilizării lor efective în procesul de producţie, resursele apar ca fluxuri, devin factori de producţie. Tocmai această stare activă (de flux) permite fiecărei categorii de resurse, transformată în factori de producţie, să aducă un serviciu specific în procesul de producţie. Serviciul furnizat de fiecare factor rezultă din utilizarea factorului respectiv sub controlul agentului producător şi face obiectul unei remunerări adecvate din partea acestuia.

86

Caseta 5. / Λ vuţkt economicăSensul atribuit termenului eeononiic de avuţie şi ailor noţiuni sinonime (avere patrimoniu

etc. > cmc eef de stoc de active irt posesia und p/r-oaric li/ίο: s<iu.juridice. Sa un moment dai., C a Urmare. l a 11 1 ■ el i i I 1 1 ăi u i nj-ent economic sau subiect ţA aviïiââ éan iêivëKfâ este|»TOâiÉfflp^propriei Şti htn> tare etc.i cal si active imaneiarc tdepo/iu· monetare, acţttmt. obli;_’.iţ iunt t. Se subîmclcgc că a\utia naionaiă este alcătuită dirt ansamblul bunurilor de care dispune.tara

moment dat st soldul sfii l e résuïlIlÉaânciar-1valuta în consecinţă, ca elemente ale avituei unei iăn. Η><Λ: resinsele productive si celelalte brintiu

sau valori acumulate apar întotdeauna ca stocuri {ca disponibil la un moment dat) şi au

economici; ]X)! ίι transfeiatnle sati ppt (ace obteciul lianzaetiiioi de piaQBunurile care alcătuiesc ai utta sunt. îu principal. resursele pioducib e < humu tie deţinute de

ageiii.'.: ecoftoixjfcl ) ga>eraîoâre<te veßil pen tnt poscsom lot Ceea ce delineate. în esenţă, atributul de ..productive ’ in sistemul eetjnomtei de piaia esţe cererea pentru aeesle resurse, în sensul m orice activitate este considerata productivă, dacă satisface o anumită trebui aţă şi cineva este dispus să plătească pentru achmtionarca bunului respectiv. „Cuvântul productive - prea/es/ii Paul Heyne - nu înseamnă mai mult decât cerinţe; o activitate este productivă dacă permite oamenii or să ob irul o satisiacltc pentru caic ei sunt dispuşi să plătească ' (Mixtul economic dc

Regulile care guvernează modul de alocare şi de utilizare a resurselor productive depind de drepturile de proprietate. în economia de piaţă, cea mai mare parte a avuţiei economice se află în proprietate privată - individuală sau asociată. în această calitate, oamenii decid în mod liber asupra utilizării averii de care dispun în activitatăţi cerute de piaţă, cu respectarea reglementărilor existente, evaluând şansele alternative prin compararea costurilor cu veniturile potenţiale obţinute din furnizarea resurselor productive.

Factorii de producţie sunt definiţi drept ansamblul resurselor necesare şi suficiente pentru ca orice proces de producţie să se poată desfăşura conform scopului său predeterminant. în această viziune, factorii de producţie reprezintă totalitatea elementelor de intrare în procesul de producţie, ceea ce se reflectă şi prin termenul în limba engleză de „input“. Intrările de factori de producţie iau forma unui proces de atragere a acestora, de către agentul producător, de pe pieţele de factori pe care ei sunt disponibili la un moment dat, fapt ce ocazionează tranzacţii specifice fiecărui tip de piaţă.

Specificitatea fiecărei categorii de factori de producţie necesită elaborarea unei tipologii reprezentative a acestor factori, consideraţi în varietatea formelor de existenţă aflate într-o continuă extindere şi diversificare. De asemenea, locul şi rolul fiecărui factor de producţie, modul şi proporţiile în care se combină în producţie diferă în timp, în special sub influenţa progresului ştiinţei şi tehnicii, dar şi ca urmare a schimbărilor intervenite în volumul, amploarea şi structura trebuinţelor umane.

Corespunzător, la începuturile dezvoltării societăţii au existat în principal, doi factori de producţie munca şi pământul (natura) - care sunt consideraţi factori originari sau

87

primari ai producţiei. în acest sens, William Petty, precursor al economiei politice clasice engleze, afirma metaforic că „munca este tatăl, iar pământul este mama avuţiei“. Ulterior, s-a impus capitalul ca factor derivat al producţiei, a cărui afirmare este legată de perioada în care bunurile de producţie au dobândit o importanţă tot mai mare pentru activitatea economică.

Pe aceasta bază, reprezentanţii economiei politice clasice au elaborat „formula trinitară“, devenită celebră, care definea drept factori de producţie munca, pământul şi capitalul. Un amendament important este adus formulei trinitare de către economistul Jean Baptiste Say, care a pus pentru prima data problema remunerării diferenţiate a serviciului adus de fiecare factor de producţie, oferind astfel şi o explicaţie a formării principalelor categorii de venituri din economie: salariul, renta şi profitul. Această analiză a fost dezvoltată de neoclasici; Leon Walras a fost primul economist ce a prezentat cu claritate deosebirea fundamentală dintre stocul de resurse (ca elemente ale avuţiei) şi fluxurile de servicii ale factorilor şi respectiv, fluxurile de venituri determinate de ele.

Mai recent, evoluţiile din economia modernă, au pus în evidenţa limitele formulei trinitare, care nu putea explica în mod pertinent influenţele tot mai pregnante exercitate în procesul de producţie de factori ca informaţiile, tehnologiile, capitalul uman, abilitatea întreprinzătorului etc. Performantele de piaţă ale firmelor au ajuns să fie influenţate decisiv tocmai de acţiunea unor asemenea factori, neincluşi în tradiţionala formulă trinitară. Este important de remarcat că asemenea factori au ajuns să polarizeze eforturi de investiţii tot mai importante, cum sunt investiţiile în cercetare şi dezvoltare tehnologică, în formarea profesională a personalului, în informatizarea activităţii firmelor şi în promovarea managementulului lor etc. Toate acestea au condus la elaborarea aşa-numitei teorii a neofactorilor de producţie (vezi Caseta 5.2.).

Caseta 5 J ,\'eofact orii de pntdmtreTeoiia ncotactonloi pornevte Λ: la nrcr.iivi coukwm w'ueia resurse de s-emii m tor'i.iüiku.

ieîtofegnlor. capitalului urna«, abilitatea imtepnnxalorakn cu·,.; nu pot ii nici asimilate: si m u reduse la anumite forme de existenta a fic iorilor clasici sari tradiţionali, faţă de care cele dintâi constituie o ic, iii .aie distincţă: \ ·. te l !a,.;oru de product!.* clasici: respectiv inunda, natura si î.ip i:.111 1 1 au i.1 o: I.·Ine iesur-,· dm >nacelor |apgil|ţie pot Ä cuantificatedirect si po; 0 gestionate sus iormete lor alternau'e de stocuri si ün\uri. neotacU.-nj

originea. în genei al in resurse dm categoria celor intangibile i u r i/îftjlc t De le ju ià CAerejtäfeä atributelor proprietăţii si gestiunea lor implica modalk ă y ::deosebi te de cele valabile in cazul

Desi teoria neoi actori bt m se află in iima coiinmutăiu jaţa de tipologia clasica a fact on foi de prödu|ö|l·càÉ: : ; f^>stÉï.:.cie:-:û'<>r|ô ; i f c ç < : * f ï . é ï - i ï f ţ j j j f e a .vi reprexeunvrti.e conventiOriaic ale sistemului de i actori. ïipologiilc acumie. ptipi tic acord eu complexitatea reală a proceselor tie producţie din economiile contemporane dezvoltate, deplasează central de greutate al analizei structurii resurselor atrase în circuitul economic spre ;eoiîpbnefMe;<alip:i<f!tpats:^ erGiiti vtsàiii :st|rititïec şi dezvoliţreatehnologică şi, pe această bază, creşterea eficienţei folosirii factorilor dc producţie.

88

Indiferent de modul de grupare şi clasificare a resurselor atrase şi utilizate în activitatea economică, analiza şi interpretarea lor trebuie să fie dinamică, vizând ameliorarea continuă a factorilor de producţie. O viziune de perspectiva asupra „inputurilor“ din economie este posibilă în măsura în care se are în vedere atât evoluţia lor cantitativă, cât şi cea calitativă, progresul calitativ al factorilor de producţie fiind hotărâtor în creşterea randamentului utilizării lor în activitatea agenţilor economici.

5.1,2. Munca - factor activ şi determinant al producţieiMunca - factor originar, primar de producţie - reprezintă activitatea umană specifică,

manuală (fizică) şi/sau intelectuală, prin care oamenii îsi folosesc aptitudinile, cunoştinţele şi experienţa, ajutându-se în acest scop de instrumente corespunzătoare, mobilul acestei activităţi fiind producerea bunurilor necesare satisfacerii trebuinţelor lor imediate şi de perspectivă.

Munca a fost întotdeauna şi a ramas factorul de producţie activ şi determinant; prin intermediul ei fiind antrenaţi ceilalţi factori de producţie şi realizându-se combinarea şi utilizarea lor eficientă. Oamenii cu aptitudinile şi deprinderile lor, cu experienţa şi cunoştiintele dobândite sunt producătorii tuturor bunurilor economice. Astfel, Adam Smith - părintele economiei politice - arată că munca este sursa tuturor bogăţiilor societăţii, a avuţiilor naţiunilor. Referindu-se la rolul muncii în ansamblul vieţii economice, J. M. Keynes, la rândul său, remarca: „De aceea, împărtăşesc concepţia clasică după care munca este cea care produce totul, ajutată de ceea ce purta cândva numele de meşteşug, iar azi se cheamă tehnica („Teoria generală a folosirii mâinii de lucru, a dobânzii şi a banilor“, op. cit., p. 229).

Pentru aprecierea rolului muncii în era contemporana este necesar să se ţină seama, desigur, şi de unele procese evidente cum sunt: reducerea relativă a timpului de muncă, substituirea accelerată a muncii prin capital, afirmarea efortului intelectual, creativ şi înlocuirea în tot mai mare parte a activităţilor manuale prin automatizarea, robotizarea şi informatizarea producţiei. Tendinţele pe termen lung în evoluţia factorului muncă pot fi puse în evidenţă prin analizarea lui în planurile cantitativ, calitativ şi structural.

Sub raport cantitativ munca trebuie analizată, în primul rând, în legătură cu populaţia, cu factorul demografic în general, care se prezintă într-o dublă ipostază: ca suport al factorului muncă şi ca destinatar virtual al rezultatelor producţiei (consumator).

Dimensiunile populaţiei la un moment dat, ca şi modificările ei în timp depind de procesele demografice esenţiale (natalitatea şi mortalitatea, din evoluţia cărora rezultă sporul natural al populaţiei) sub incidenţa unor factori economico-sociali, cum sunt: durata medie de viaţă sau speranţa medie de viaţă, starea generală de sănătate, nivelul de trai, reţeaua şi cheltuielile pentru instruire şi ocrotirea sănătăţii etc. în cazul uneia sau alteia dintre ţări, dinamica populaţiei este influentata şi de migratia internaţionala a oamenilor, a potenţialului de munca; de regulă, fluxurile migratorii ale populaţiei sunt orientate în prezent din ţările mai puţin dezvoltate spre cele dezvoltate.

89

La o mărime dată a populaţiei totale, populaţia activă disponibilă care reflectă oferta potenţială pentru serviciile factorului muncă depinde de: evoluţia demografică anterioară, durata şcolarizării (şcoala obligatorie şi cele facultative); structura pe sexe a populaţiei; statutul social al femeii (motivaţia participării ei la muncă); reglementarea vârstei de pensionare; normalitatea, respectiv gradul de infirmitate al populaţiei etc.

Structurile populaţiei active, respectiv distribuţia de ocupare a resurselor de muncă au fost supuse unor schimbări permanente. Aceste schimbări au fost determinate de progresul tehnico-stiintific şi economic.

Cel mai folosit indiciu pentru evidenţierea unor astfel de modificări este repartiţia populaţiei pe cele trei sectoare: primar, secundar şi terţiar. Evoluţia pe termen lung a populaţiei active pe cele trei sectoare arată că sectorul primai' s-a diminuat, cel secundar s-a dezvoltat şi apoi s-a restrâns, în timp ce terţialul a „triumfat“. De exemplu, în SUA, repartiţia populaţiei active pe cele trei sectoare - primar, secundar, terţiar - a fost, în ordinea menţionată, următoarea: în anul 1800 - 37%, 29%, 34%; în anul 1950 - 13%, 37%, 50% şi în 1980 - 4%, 34%, 62%. Astfel, în decurs de un secol, SUA a trecut de la condiţia de „stat primar“ la cel de „stat terţiar“. Şi în alte ţări dezvoltate din punct de vedere economic ponderea populaţiei ocupate în sectorul serviciilor depăşeşte deja jumătate din totalul populaţiei active.

Calitatea factorului muncă se află în strânsă relaţie de interdependenţă atât cu nivelul de cultură generală şi instruire profesională - expresie a eforturilor depuse de individ, familie, întreprinderi şi societate în ansamblu - cât şi cu nivelul de dezvoltare economică a ţării. în această din urmă direcţie acţionează tradiţia şi experienţa acumulată în producţie pentru diferitele meserii şi profesii apărute în cadrul şi pe baza procesului de adâncire a diviziunii sociale a muncii.

Conţinutul factorului uman s-a aflat în permanenţă sub incidenţa dezvoltării generale a societăţii. De-a lungul mileniilor, pe plan mondial, activitatea omului a trecut de la cea de cultivator de plante şi crescător de animale, la cea de producător şi în prezent se face trecerea la munca creativă. în acest proces s-a trecut de la preponderenţa efortului fizic la afirmarea tot mai puternica a celui intelectual. în aceste condiţii, munca creativă devine factorul determinant al vieţii economice.

Pe masura îmbunătăţirii conţinutului calitativ al muncii şi al lOdniciei ei are loc şi o tendinţă obiectivă de creştere a timpului liber pe durata vieţii omului, expresie şi premisă a creşterii rolului factorului uman, a factorului de civilizaţie în general.

5.1.3. Pământul - factorul natural al producţieiPământul sau factorul natural al producţiei se refera la toate resursele brute din natură

care pot fi folosite la producerea bunurilor şi serviciilor. Astfel, solul, aerul, mineralele, apa, lemnul brut din pădure etc., toate intră în categoria acestor resurse denumite generic „pământ'1 sau factorul natural al producţiei.

90

Pământul este punctul de pornire al întregii activităţi economice. Ansamblul proceselor de muncă ce definesc multitudinea activităţilor din economie simt legate într-o formă sau alta de factorul pământ, căci el constituie atât substanţa şi condiţiile materiale primare ale producţiei, cât şi forţa motrice pentru dezvoltarea producţiei de bunuri materiale şi servicii.

în agricultură şi silvicultură procesul de cultură este indiscutabil legat de valorificarea unui ansamblu de însuşiri ale pământului, specifice solului. Solul este identificat ca mărime cu fondul funciar, care include toate terenerile cuprinse în limita graniţelor naţionale: terenurile arabile, viile, livezile, terenurile forestiere, apele freatice etc, Asfel, potrivit datelor publicate de anuarul statistic, fondul funciar al României este de 23.839 mii ha şi cuprinde 14.769,3 mii ha - suprafaţă agricolă din care 9.450,4 mii ha teren arabil; 6.685 mii ha suprafaţa fondului forestier; 903,6 mii ha ape şi bălti; 1.481 mii ha alte suprafeţe. El este un factor de producţie de neînlocuit şi limitat ca întindere dar care dispune de o mare capacitate de regenerare şi de creştere a randamentului sau. Desigur, prin practicarea unei agriculturi neraţionale, rezervele de energie şi substanţe nutritive, organice şi minerale acumulate în sol se pot epuiza treptat până la afectarea gravă a potenţialului productiv al pământului. De aceea, utilizarea raţională a întregului fond funciar, păstrarea şi creşterea fertilităţii pământului în scopul realizării unei agriculturi cu randamente ridicate, capătă o semnificaţie deosebită în condiţiile creşterii demografice şi trebuinţelor umane.

în cadrul factorului natural, un loc important il ocupă resursele de apă. Ele îndeplineşte o serie de funcţii vitale şi de neînlocuit pentru viaţa biologică, precum şi pentru cea economică: consumul populaţiei, agricultura, silvicultura, piscicultura, industria etc. Deşi dimensiunile resurselor de apă pe glob sunt foarte mari, partea destinată folosirii constituită din apă dulce este redusă - mai puţin de un procent din cantitatea totală de apă existentă pe glob.

Resursele minerale constituie o altă componentă esenţială a factorului natural al producţiei. Ele au un rol important în asigurarea bazei de materii prime şi energie necesare desfăşurării întregii activităţi economice. Resursele minerale sunt grupate: după gradul de cunoaştere, în resurse măsurabile (certe) şi resurse presupuse (ipotetice); după posibilităţile de exploatare, în resurse exploatabile (economice) cu costurile şi tehnologiile actuale, şi resursele neexploatabile (subeconomice) la nivelul actual al costurilor şi tehnologiilor existente; după conţinutul lor, în resurse bogate şi resurse sărace în substanţă utilă.

5.1.4. Capitalul - factorul derivat al producţieiPentru a se putea desfasura eficient, activitatea economică necesită acumularea şi

utilizarea de bunuri reproductibile, a căror existenţă a dat naştere conceptului de capital. Dar accepţiunile atribuite acestuia în prezent sunt foarte ample, circulând în literatura economică sub numeroase sensuri şi derivate ale acestui termen. Pentru exemplificare, iată o parte din principalele noţiuni derivate din acest termen: capital productiv, capital nominal, capital tehnic, capital financiar, capital social, capital fizic, capital uman, capital naţional etc.

91

în contextul capitolului de faţă, interesează capitalul ca factor de producţie. Deşi nu se pot face delimitări riguroase, acestui concept i se atribuie aceeaşi încărcătură semantică similară cu aceea a capitalului real, a capitalului productiv, a celui tehnic sau a celui fizic. în unele lucrări de teorie economică se mai folosesc aproximativ cu acelaşi conţinut şi termeni ca: bunuri de capital, bunuri instrumentale (făcute, confecţionate), bunuri de investiţii.

în sens economic contemporan, capitalul - ca factor de producţie reprezintă ansamblul bunurilor economice acumulate - eterogene şi reproductibile - a căror utilizare face posibilă, prin reîntoarcerea lor în producţie, sporirea randamentului factorilor primari de producţie sau cel puţin duce la uşurarea muncii. El se constituie deci, din acele bunuri produse şi acumulate (economisite) care nu sunt supuse consumului personal, ci sunt utilizate de întreprinderi pentru a produce noi bunuri economice şi a le vinde cu profit.

Din punctul de vedere al vocaţiei sale tehnico-producţive şi investiţionale, capitalul real cuprinde acele bunuri reproductibile care condiţionează producerea continuă şi eficientă a noilor bunuri economice: instalaţiile şi infrastructurile materiale industriale, agricole şi comerciale, echipamentele, instrumentele şi aparatul tehnic de producţie, poduri, autostrăzi, reţele modeme de transporturi şi comunicaţii, brevete şi documentaţii tehnico-ştiinţifice, stocurile de premise materiale (materii prime, materiale, combustibili, semifabricate, producţie neterminata etc.) - normale sau considerate normale - fără a căror menţinere nu se poate asigura ritmul necesar al activităţii economice.

După modul specific în care se consumă şi se înlocuiesc, componentele capitalului real se grupează în: capital fix şi capital circulant.

Capitalul fix reprezintă acea parte a capitalului productiv (real, tehnic) format din bunuri de lungă durată ce servesc ca instrumente ale muncii oamenilor în mai multe cicluri de producţie, care se consumă treptat şi se înlocuiesc după mai mulţi ani de utilizare. Cea mai generală structură a capitalului fix este urmatoarea: construcţii: clădiri, hale şi alte instalaţii industriale, magazine comerciale, infrastructura materială din agricultură etc.; echipamente de producţie: utilaje şi maşini-unelte, agregate şi instalaţii de lucru, mecanisme şi dispozitive de reglare, mijloace de transport etc.

Capitalul fix se distinge prin caracterul limitat al destinaţiilor sale alternative privind trecerea de la un fel de utilizare productivă la altul. Rigiditatea utilizării lui este cu atât mai mare cu cât echipamentul tehnic de producţie este mai specializat.

Capitalul circulant reprezintă acea parte a capitalului productiv care se consumă în întregime în decursul unui singur ciclu de producţie şi care trebuie înlocuit cu flecare nou circuit economic. în sfera acestui capital se includ: materii prime, materiale de bază şi auxiliare, energie, combustibili, semifabricate etc. Bunurile care alcătuiesc capitalul circulant sunt susceptibile la mai multe utilizări, cu atât mai mult cu cât sunt mai aproape de stadiul materiei brute naturale.

Pe masura dezvoltării economice, îndeosebi în perioadele de progres tehnic intens, capitalul fix sporeşte considerabil; această sporire este atât efect cât şi cauză a progresului

92

tehnic. Se produc nu numai sporuri cantitative ci şi modificări structurale, respectiv îmbunătăţiri calitative ale masei capitalului fix, dar şi ale fiecărui element în parte.

Modificările multiple aratăte se află sub incidenţa unei multitudini de factori, efectele acestora putând fi analizate pe baza următoarelor procese: formarea capitalului; consumul sau deprecierea capitalului fix; scoaterea din funcţiune a capitalului fix.

Formarea brută a capitalului real (fix sau circulant) cuprinde formarea brută de capital fix şi variaţia stocurilor.

Formarea brută de capital fix caracterizează procesul prin care bunurile durabile sunt dobândite de întreprinderi în scopul de a fi utilizate pe o perioadă mai mare de un an în procesul de producţie'. Ea cuprinde: a) bunuri durabile noi achiziţionate de pe piaţă sau produse pe cont propriu de întreprinderi, în cursul perioadei considerate şi destinate a fi utilizate în procesul lor de producţie; b) bunurile şi serviciile încorporate în bunuri de capital fix existente în scopul de a ameliora, de a creşte durata de viaţă şi randamentul sau de a proceda la refacerea lor.

Variaţia stocurilor reprezintă diferenţa dintre intrările în stocuri şi ieşirile din stocuri în cursul unei anumite perioade considerate. Stocurile conţin toate bunurile (materii prime, materiale, semifabricate, combustibili, producţie neterminată, produse finite) care se găsesc în posesia întreprinderilor. Serviciile a căror consumare este concomitentă cu producerea lor, nu pot face obiectul stocurilor şi deci al formării capitalului.

Formarea capitalului fix are loc prin intermediul investiţiilor, care sunt formate din totalitatea cheltuielilor făcute de întreprinderi pentru refacerea, ameliorarea şi dezvoltarea capacităţilor de producţie. Investitia totală făcută într-o anumită perioadă pentru formarea brută de capital fix poartă denumirea de investiţie brută. Ea are ca sursă atât amortizarea capitalului fix în funcţiune, cât şi acumularea netă de capital prin economisirea şi alocarea unei părţi din venitul obtinut (profitul net şi fonduri de dezvoltare).

Consumul capitalului fix reprezintă deprecierea bunurilor de capital fix survenită în decursul perioadei considerate ca urmare a uzurii normale şi a învechirii previzibile; de regulă, cuprinde şi o rezervă pentru pierderi de bunuri durabile în urma unor pagube accidentale asigurabile (cheltuielile cu asigurările). Deprecierea pentru toate bunurile ce alcătuiesc capitalul fix (care au făcut obiectul formării brute a capitalului fix) se recuperează prin amortizare care se include în costul producţiei. Cum capitalul fix participă la mai multe procese (cicluri) de producţie, în valoarea anuală a acestui cost se include numai o fracţiune din valoarea investiţiei iniţiale, sub forma cotei de amortizare. Recuperarea acesteia inclusă în final în preţul de vânzare al produselor, permite constituirea unui fond de amortizare prin intermediul căruia va fi posibilă înlocuirea capitalului fix când va sosi sfârşitul vieţii sale tehnice (durata normală de funcţionare).

Bunurile durabile (de folosinţă îndelungată) dobândite de gospodării pentru satisfacerea nevoilor de consum (casnice) care nu

sunt utilizate în scopuri productive sunt considerate consum final.

93

Scoaterea din funcţiune este rezultatul deprecierii capitalului fix datorate atât uzurii fizice cât şi a celei morale a acestuia.

Plin uzura fizica a capitalului fix se înţelege pierderea treptată a proprietăţilor tehnice de exploatare a acestuia, ca urmare a folosirii productive şi a acţiunii agenţilor naturali.

In afara deprecierii datorate uzurii fizice, capitalul fix este supus şi deprecierii datorate uzurii morale. Cauza uzurii morale o constituie progresul tehnic, însoţit, evident, de creşterea productivităţii muncii şi a randamentului unor noi echipamente de producţie apărute pe piaţa factorilor de producţie. în condiţiile în care performanţele tehnice şi economice ale unora din echipamentele de producţie existente nu mai corespund, este necesară înlocuirea capitalului fix vechi, depreciat din punct de vedere moral, cu echipamente noi, înainte de uzarea completă din punct de vedere fizic a celor vechi.

O regulă de mult practicată în activitatea întreprinderilor din ţările dezvoltate economic, acceptată şi de autorităţile fiscale, constă în stabilirea din momentul achiziţionării echipamentului de producţie a unor cote anuale de amortizare care să ţină seama atât de efectele uzurii fizice cât şi de ale celei morale. Un astfel de sistem permite evitarea efectelor negative ale uzurii morale (nerecuperarea în totalitate a investiţiei iniţiale prin amortizare) şi asimilarea rapidă a progresului tehnic, precum şi adaptarea la cerinţele pieţei şi la exigenţele conurenţiale, obligând totodată, la o utilizare intensivă a capitalului fix şi a celorlalţi factori de producţie.

5.2. Funcţia de producţie. Analiza pe termen scurt

Teoria producătorului nu diferă, în esenţă, de teoria consumatorului. în ambele cazuri, este vorba de analiza „comportamentului maximizator“ al unor agenţi economici „raţionali“ care caută obţinerea unui maxim de avantaje pornind de la resursele lor limitate. Aceştia se confruntă cu mai multe opţiuni, aflându-se, deci, în faţa mai multor alternative, dintre care aleg pe baza unei funcţii-obiectiv (sau funcţii-scop): maximizarea nivelului de producţie pentru producători; maximizarea nivelului de utilitate pentru consumator. Conceptele şi instrumentele de analiză sunt, de asemenea, în principiu asemănătoare: funcţia de utilitate, curbele de izoutilitate, utilitatea marginală, rata marginală de substituire a bunurilor etc. în cadrul analizei comportamentului consumatorului; funcţia de producţie, curbe de izoprodus, productivitate marginală, rata marginala de substituire a factorilor etc. în cadrul analizei comportamentului producătorului.

Producţia poate fi definită ca un ansamblu de operaţii privind utilizarea şi transformarea factorilor de producţie în bunuri economice în condiţii de raţionalitate economică. Aceasta presupune o anumită combinare a factorilor de producţie.

Combinarea factorilor de producţie reprezintă un mod specific de asociere (sau unire) a acestora şi este expresia a două aspecte - unul tehnic şi altul economic. Din punct de vedere tehnic, combinarea factorilor este specifică fiecărui proces de producţie; obţinerea

94

oricărui bun economic presupune unirea unor servicii ale factorului muncă de o anumită calificare, cu echipamente tehnice, materii prime şi materiale specifice procesului de fabricaţie a bunului respectiv. De regulă, există mai multe metode sau procedee de fabricaţie pentru producerea unui anumit bun. Producătorul trebuie să aleagă, deci, din considerente economice, între mai multe metode de fabricaţie disponibile. De asemenea, el trebuie să decidă în condiţiile unor restricţii (constrângeri) economice privind existenţa unor resurse limitate, a unor preţuri determinate în mod exogen etc. Toate acestea pun problema combinării optime a factorilor de producţie, alegerii de către producător a acelui program de producţie care să-i asigure maxim de avantaje în condiţiile resurselor sale limitate.

Pentru a analiza opţiunea producătorului privind combinarea optimă a factorilor de producţie trebuie să se pornească de la o serie de proprietăţi ale acestora, cum sunt: mobilitatea, adaptabilitatea, complementarietatea şi substituibilitatea.

Mobilitatea factorilor de producţie constă în posibilitatea transferării unui factor de producţie de la un tip de utilizare la altul (mobilitate industriala şi ocupatională) sau de la o zona la alta (mobilitate geografică).

Divizibilitatea factorilor de producţie înseamnă posibilitatea de a împărţi (divide) un factor de producţie în unităţi simple, în subunităţi omogene, fără a afecta calitatea utilizării factorului respectiv. Acesta este cazul pentru numeroase bunuri de capital (materii prime, combustibili, energie electrică), pentru factorul muncă care se poate divide în unităţi de muncă omogene (număr de salariaţi, de zile muncă, ore muncă), sau pământ care se poate fracţiona în unităţi de suprafaţă. în cazul unor factori de producţie, fracţionarea este imposibilă; de exemplu, un baraj la o hidrocentrala electrică; o centrală nucleară, un avion, un laminor. în aceasta situatie există o indivizibiltate a factorilor de producţie.

Adaptabilitatea factorilor de producţie se referă la facultatea (posibilitatea) de asociere a unei unităţi divizibile dintr-un factor de producţie cu un număr mai mare sau mai mic de unităţi dintr-un alt factor de producţie; de pildă: pe o suprafaţă de teren este posibil să lucreze un număr mai mare sau mai mic de lucratori agricoli.

Complementaritatea factorilor de producţie exprimă faptul ca la o situatie dată de producţie, o cantitate determinată dintr-un factor de producţie nu poate fi asociată decât unei cantităţi date (fixe) dintr-un alt factor de producţie. Astfel, pot fi luate în considerare cazuri de complementaritate strictă şi respectiv, de inadaptabilitate totală; de exemplu, cazuri de combinaţie de genul şurubului cu piuliţa (nu putem compensa lipsa de şuruburi cu suplimentul de piuliţe) sau pentru a conduce un camion este nevoie de un singur şofer, după cum numărul de strungari angajaţi poate fi strict limitat de numărul de strunguri utilizate etc. în altă situaţie poate exista o complementaritate nonstrictă, în sensul că producătorul dispune de o anumită supleţe şi poate, într-o anumită măsură, să acţioneze asupra combinaţiei factorilor de producţie; de exemplu, prin trecerea de la un program de producţie cu un schimb, la un program de producţie cu două sau trei schimburi, situaţie în care unei cantităţi date de echipamente de producţie poate să-i fie asociate un număr mai mare sau mai mic de lucrători.

95

Dacă factorii de producţie se caracterizează în acelaşi timp prin divizibilitate şi prin adaptabilitate, atunci în mod normal există şi posibilitatea de substituire între aceştia.

Substituibilitatea factorilor de producţie reflectă posibilitatea înlocuirii (substituirii) unei cantităţi determinate dintr-un factor de producţie cu o cantitate dată dintr-un alt factor de producţie, volumul producţiei rămânând acelaşi. Astfel, o recoltă dată de cereale poate fi obtinută utilizând mai multă fertilizare (îngrăşăminte) pe o suprafaţă mai mică, sau mai puţină fertilizare pe o suprafaţă mai mare de teren. Sau, într-un alt caz, un dram poate fi construit fie folosind mai multe utilaje şi mai puţini lucrători, fie mai puţine utilaje şi mai multă mână de lucra etc.

Substituirea este un fenomen normal în procesul combinării factorilor de producţie; de regulă, înlocuirea poate avea loc între muncă şi capital, sau între aceste resurse şi factorul natural. De asemenea, substituirea poate avea loc între diferitele elemente ale bunurilor de capital; de exemplu, înlocuirea unor materii prime naturale cu cele sintetice, a unui tip de combustibil cu altul etc.

în consecinţă, o anumită producţie poate fi funcţie de combinăr i concrete de factori de producţie, opţiunea pentru o anumită combinaţie bazându-se pe ipoteza substituirii factorilor. Legătura între modificările ce au loc în proporţiile de combinare a factorilor de producţie şi rezultatele obţinute este analizată cu ajutorai funcţiei de producţie.

Funcţia de producţie evidenţiază relaţia dintre volumul producţiei dintr-un anumit bun şi cantitătile de factori utilizaţi în producerea sa. Astfel, dacă pentru obţinerea unui anumit volum al producţiei (Q) este necesară combinarea unei cantităţi date de muncă (L) cu o cantitate determinată de bunuri de capital (K ), atunci putem spune că producţia este funcţie de muncă şi de capital:

Q = Q (L,K)

Aceasta este expresia simplă a funcţiei de producţie care descrie relaţia tehnologică dintre rezultatul producţiei şi factorii săi. Ea corelează producţia unui anumit bun cu intrările din cei doi factori care sunt esenţiali pentru relevanţa demersului nostru în acest capitol. Faptul că facem abstracţie de alte inputuri (teren, consumuri intermediare etc.) pentru a simplifica analiza şi uşura înţelegerea, aceasta nu modifică valoarea concluziilor desprinse, cu privire la comportamentul producătorului.

Atunci când utilizăm funcţia de producţie în abordarea combinării factorilor de producţie, trebuie să ţinem seama că atât inputurile (factorii de producţie) cât şi ieşirile (produsele rezultate) reprezintă variabile de flux, mărimi determinate pentru o anumită perioadă de timp (o zi, o săptamană, o lună etc.). Dacă firma doreşte să-şi mărească volumul producţiei şi al ofertei de la o perioadă la alta, ea trebuie în acelaşi timp să crească şi intrările de factori de producţie. în toate sectoarele de activitate, o firmă nu poate însă modifica toţi factorii săi de producţie în acelaşi interval de timp. Astfel, dacă ea poate modifica relativ uşor cantitatea de muncă angajată sau volumul de materiale achiziţionate, în schimb este nevoie de o perioadă comparativ mult mai îndelungată pentru a investi în noi construcţii, echipamente şi tehnologii de producţie.

96

în context, teoria producţiei analizează principiile care călăuzesc alegerile producătorilor atât pe termen scurt, cât şi pe termen lung.

Termenul scurt este definit ca fiind perioada de timp suficientă ca intrările unor factori de producţie (numiţi factori variabili) să poată fi modificaţi. Producţiile pot fi astfel mărite prin suplimentarea cantităţilor utilizate din aceste intrări care sunt asociate (combinate) cu cantităţi date din factori ce nu pot fi modificaţi pe termen scurt şi care sunt numiţi factori ficşi. Rezultă că, pe termen scurt, cel puţin un factor relevant de producţie (de regulă, capitalul) este factor fix.

Termenul lung este definit ca fiind o perioadă de timp suficient de lungă pentru ca toate intrările de factori de producţie să poată fi modificaţi. în această situaţie, toţi factorii sunt variabili, firma având posibilitatea să-şi extindă capacitatea de producţie şi să purceadă la noi metode şi tehnologii de producţie.

Termenul scurt şi termenul lung nu sunt nişte perioade calendaristice, ca atare, durata lor fiind influenţată de consideraţii tehnologice specifice sectoarelor de activitate respective. Astfel, dacă în unele ramuri de producţie pot fi achiziţionate şi instalate echipamente noi în decursul aceluiaşi an, există sectoare (industria energetică, petrochimie, metalurgie) unde sunt necesari doi, trei ani pentru a construi noi capacităţi de producţie. Creşterea eventuală a cererii pe piaţa acestor produse va fi satisfacută, pe cât posibil, cu producţia realizată cu echipamentele şi capacităţile de producţie existente, cărora li se vor asocia cantităţi corespunzătoare din factorii variabili (vezi Caseta 5.3.)

Caseta 5.3 Termen scurt şi termen lung . 1 : , Pentru m : înţelege mai h i m : aceste două uooeefrte, sâ ne gândim. !a unpueruî pe u t c

lîKxkiîcarea cererii l-ar puseu s ie a asupra producţiei de otel. Siv presupunem u i hirna Nippon Steel t>perea/a l.i TtK' din capacitate in momentul in caic v produce ö crc^ îre neaşteptata a -cerem«Ic otel ca ui mure a apanlisi unei defecţiuni la uaa dintre u/ineleconcurente : Pentru a putea

: : : gftfiîiî'ii ::;îsi p ţ l f f : 1 :%*H- : l ’^ t p d a mă îi i i f κ programul :;$§| niajând:Şi|)i ; ?ruiincKor) st explodând capacităţile existente, Factorii iiarepa’ ii tnodiUea» tnîi-o penoâdâ scurţi', de si>Tij> nutnese faeton vandnili. Definim /.' /,·( »<<</ -y ii .H ca fiind perioada tn care ptoduui.i poave j t modif iv.i'ü prin schimbarea dim ensiunilorlactorilocdc pnxluciic v a n  i , ’

Să presupunem ca cererea de otel se meiume la un un el ridicat ani «au chiar decenii la rând.Io acest ax/, conducerea de la Nippon Steel, analizând nerode de capital, va decide ca lirraa:. trebuie sa-ÿi e.\tinda u ipan taica de producţie, Ift; general, conducerea s-ar putea vedea nevoită sa iinaii/tve Uiţi tacUm» hcsi, adică ;k.v) faeton caic nu pot fi modificaţi pe termen scurt din eau/a condiţiilor naturale sau a contractelor legale. Perioada de timp in care ton factorii de producţie, ficşi s,i > arifcb»]t. phî ii modifteaü se numesie,-.mviep (uns· Pe termen lung. ürrfta noastră poate- tmrodu·.';· ]ir<)€c.se de producţie mai efiekiite; se po.it-.· racorda la icîeaua de ciii ferate, poale crea un st^em de control computeriA.t sau poate construi o noiui tabrivâ in iku/.ilia Când. ton factorii pot ii m odificaţi, producţia de otel si nivelul de otiCK m.i sporesc'* (P, Sa-nuelson. \Y. Nordhaus. tikononiie jxiliiicu ·. op.; ci£p;i:p | I :

97

Pe termen scurt, funcţia de producţie corelează producţia cu intrările din factorii variabili, care sunt asociate unor cantităţi date din factorii ficşi. în exemplul nostru, al funcţiei de producţie simplificate, factorul variabil este munca (L), iar factorul fix este capitalul (K). în acest context, modificarea volumului producţiei (AQ = Q2- Qi) este funcţie de modificare a factorului muncă (AL = L2 - L,), relaţia fiind: AQ = Q2-Qi = Q(L2K) - Q(L]K).

Pornind de la această relaţie, putem determina variabilele funcţiei de producţie pe termen scurt. Aceste variabile sunt trei importanţi indicatori ai producţiei unei firme, şi anume: producţia totală (QT); producţia medie, numită şi productivitatea medie (QM); producţia marginală, numită şi productivitatea marginală (Qmg).

în graficile din Figura 5.1 sunt reprezentate curbele celor trei variabile ale funcţiei de producţie în care factorul variabil este munca. Astfel, curba producţiei totale (Qx) porneşte din origine (pentru L = 0, QT = 0) şi este crescătoare (are panta pozitivă) pentru toate valorile lui L > 0 până în punctul M; într-o primă fază Qx se modifică mai rapid, cu rate crescătoare, apoi curba QT trece printr-un punct de inflexiune (I) în care îşi traversează propria tangentă şi unde producţia marginală (Qmg) este maximă, după care creştereaproducţiei devine din ce în ce mai mică până în punctul M, când atinge nivelul maxim şi de unde curba QT devine descrescătoare. Dincolo de acest punct, care corespunde lui LM, producţia totală rămâne pozitivă, dai' scade continuu, întrucât pentru valori ale lui L > LM cantitatea din factorul muncă devine excedentară în raport cu ceilalţi factori care rămân ficşi.

Producţia marginală (Qmg) creşte până la un maxim (în care L - Lj şi unde curba QT prezintă, după cum s-a văzut, un punct de inflexiune) după care rămâne pozitivă, dar descreşte continuu până când se anulează (Qmg = 0 pentru L = LM). Producţia medie (QM) creşte, de asemenea, până la un maxim (pentru L - LN), după care curba devine înclinată negativ.

Analiza funcţiei de producţie pe termen scurt permite formularea mai multor concepte şi ipoteze referitoare la activitatea unei firme.

Productivitatea marginală a unui factor de producţie reprezintă sporul sau suplimentul de producţie care rezultă din utilizarea unei unităţi suplimentare din factorul

Figura 5.1 Funcţia de producţie pe termen scurt a unei firme

98

variabil, cantităţile utilizate din ceilalţi factori (factori ficşi) rămânând nemodificate. Strict matematic, ea se referă la ceea ce se numeşte „producţie incrementală“, care este rata variaţiei producţiei totale asociată la fiecare modificare a intrărilor din factorul variabil. Producţia marginală poate fi astfel definită drept derivata parţială a producţiei totale în funcţie de factorul variabil:

AQ dQ Q™ “ d L =QL

Vom avea, deci, un maximum al producţiei când derivata parţială a funcţiei de producţie se anulează, sau, altfel spus, producţia totală atinge nivelul maxim când productivitatea marginală a factorului variabil este zero:

QT = max, dacă Q’L = 0.

Productivitatea medie a unui factor de producţie (sau producţia în medie pe unitatea de factor) este raportul dintte producţia totală şi cantitatea corespunzătoare utilizată din factorul respectiv: QT/L. După cum s-a văzut din analiza grafică, productivitatea medie nu este constantă; ea urmează, de regulă, tendinţa producţiei marginale, între acestea, existând următoarele relaţii:

a) curba productivităţii marginale intersectează curba productivităţii medii în punctul maxim al acesteia din urma; Este evident ca în acest punct Q’L = QM;

b) când curba productivităţii marginale este situata deasupra curbei productivităţii medii, aceasta din urmă este crescătoare; în această situaţie: Q’L> QM;

c) invers, curba productivităţii marginale este pozitionată sub curba productivităţii medii, atunci când aceasta din urmă este descrescătoare. In acestcaz: Q’L < QM.

Ipoteza cea mai importantă, care vizează esenţa analizei funcţiei de producţie priveşte evoluţia randamentelor factoriale. în legătură cu aceasta, ştiinta economică a formulat principiul sau legea (devenită celebră) a descreşterii randamentelor factoriale. Principiul a fost evidenţiat la început de către A. R. Turgot, D. Ricardo şi alţi economişti, sub denumirea de „legea fertilitatii descrescânde“, cu referire la producţia agricolă pentru a explica, în principal, formarea rentei funciare. Ipoteza descreşterii randamentelor a fost generalizată apoi de către marginalişti la toţi factorii de producţie, fiind întâlnită în prezent sub diferite denumiri (legea randamentelor neproporţionale sau legea proporţiilor variabile, legea randamentelor descrescătoare sau legea productivităţii marginale descrescânde etc.), fapt ce poate crea confuzii. în esenţă, este vorba de una şi aceeaşi problema, cea a randamentelor factoriale în care unul din factori este variabil iar ceilalţi factori sunt constanţi; ea nu trebuie confundată cu ipoteza randamentelor de scară (în care variază toţi factorii) care este o altă problemă şi va fi analizată mai târziu.

99

Legea randamentelor descrescătoare sau legea productivităţii marginale descrescânde poate fi formulată astfel: dacă unor cantităţi date din factorii ficşi le sunt asociate cantităţi în creştere dintr-un factor variabil, se va ajunge, în cele din urmă, la scăderea producţiei marginale şi a celei medii. Fiecare unitate adiţională (suplimentară) din factorul variabil va determina sporuri din ce în ce mai mici de producţie, ceea ce înseamnă că productivitatea marginală (şi implicit cea medie) devin descrescătoare.

Ipoteza randamentelor descrescătoare este concordantă cu evoluţiile curbelor producţiei ilustrate în Figura 5.1, care, de la un anumit punct inttă în declin. Explicaţia acestor evoluţii rezidă din faptul că, pe termen scurt, cantitatea instalaţiilor şi echipamentelor de producţie este fixă; de aceea, atunci când acestora le sunt asociate primele unităti din factorul muncă, capitalul existent este subutilizat, pentru a deveni în cele din urmă, suprautilizat ca urmare a angajării unui număr tot mai mare de lucrători, care devin, la rândul lor, subutilizaţi sau chiar de prisos. Rezultă că, pe termen scurt, firma este interesată să producă în acel punct al funcţiei de producţie (care corelează rezultatul cu intrările din factorul variabil) care-i permite cea mai bună utilizare a echipamentelor instalate şi în care deja a investit.

Pentru a aprofunda analiza referitoare la principiile care călăuzesc alegerile (deciziile) producătorului pe termen scurt, funcţia de producţie a fost împărţită în trei zone sau faze, asa cum rezultă din Figura 5.1: în zona I (intervalul L() - LN) producţia marginală excede producţiei medii, iar aceasta din urmă continuă să crească până atinge un maxim în care este egală cu cea marginală; în faza II (intervalul LN - LM) producţia marginală şi cea medie intră în declin, dar producţia totală continuă să crească cu rate descrescătoare până atinge nivelul maxim în punctul M; în faza III (unde L > LM) producţia totală începe să scadă întrucât productivitatea marginală devine negativă. Este evident că zona de producţie a firmei este zona sau faza II a funcţiei de producţie, care are ca limită în stânga, punctul unde productivitatea muncii este maximă, iar în dreapta, punctul în care producţia totală este maximă şi unde, deci, şi productivitatea capitalului este maximă. Aşadar, firma va decide asupra punctului în care va produce în intervalul celor două limite (sau pe segmentul NM al curbei producţiei totale), în funcţie de ceea ce îi este mai avantajos (productivitatea maximă a muncii sau a capitalului existent) ţinând seama şi de alte condiţii (preţurile factorilor de producţie, cererea pe piaţă a produsului şi preţul acestuia etc.). O firmă care urmăreşte maximizarea profitului său nu va alege să opereze la un punct din zona I, unde capitalul în care a investit este subutilizat, iar randamentele factorilor de producţie scăzute, şi cu atât mai puţin ea nu are nici un interes să-şi extindă intrările din factorul variabil în zona III, chiar dacă ar dobândi gratuit serviciile acestui factor. Dimpotrivă, dacă ar opera în această zona (faza III), pentru a-şi ameliora producţia şi eficienţa, firma este constrânsă să-şi reducă numărul angajaţilor şi să revină în zona II a funcţiei de producţie. Alternativa ar fi să investească în utilaje şi echipamente suplimentare, dar aceasta ţine de analiza pe termen lung a funcţiei de producţie în care toţi factorii sunt variabili.

100

5.3. Echilibrul producătorului. Analiza pe termen lung

Pentru a evidenţia regulile care călăuzesc opţiunile producătorului privind combinarea optimă a factorilor de producţie, vom lărgi cadrul de analiză spre acea situaţie în care producţia este în funcţie de intrările oricăruia din aceşti factori. Analiza pe termen lung, cu toţi factorii variabili, presupune nu doar ajustarea intrărilor din factorul muncă până când nivelul dorit de producţie este atins, în cadrul singurului mod tehnic posibil de a-1 atinge, ci alegerea între diferite metode şi procedee tehnice de combinare a factorilor de producţie, implicit posibilitatea substituirii lor. Astfel spus, dacă pe termen scurt firma trebuie să aleagă cum să- şi utilizeze cel mai bine capacităţile de producţie existente, utilajele şi echipamentele în care deja a investit, pe termen lung ea trebuie să decidă în care din utilaje, echipamente şi tehnologii de fabricaţie trebuie să investească.

Opţiunile producătorului pe termen lung sunt decizii strategice şi cu grad ridicat de risc. Firma trebuie să aleagă între mai multe metode şi procedee tehnologice, iar odată construite noile capacităţi de producţie, acestea vor funcţiona multă vreme. „Dacă firma face o alegere greşită, supravieţuirea ei poate fi ameninţată; dacă estimările ei sunt corecte, poate fi răsplătită cu mari câştiguri. Deciziile sunt de asemenea riscante, deoarece firma trebuie să estimeze cât de mare este producţia pe care doreşte să o producă. Ea trebuie deci, să stabilească şi dacă sectorul de activitate căreia îi aparţine este în ascensiune sau în declin.“2

Pe termen lung, teoria producătorului se ocupă, aşadar, de acele situaţii în care capacităţile de producţie şi tehnologiile la care are acces firma fac obiectul schimbării. In aceste situaţii, însăşi funcţia de producţie se schimbă astfel încât intrările date de L şi K sunt asociate cu cantităţi diferite de producţie sau invers, un anumit nivel al producţiei poate fi asociat unor intrări diferite din cei doi factori de producţie. Pentru a fi competitivă, firma trebuie să aleagă din multitudinea alternativelor tehnice de combinare a factorilor pe cea care permite obţinerea celei mai mari producţii la anumite intrări sau costuri cu cei doi factori de producţie sau, analog, realizarea producţiei dorite cu cele mai mici costuri posibile.

Folosind metodologia deja cunoscută de la teoria consumatorului, în continuare, vom analiza alegerile pe termen lung ale producătorului şi situaţiile de echilibru ale acestuia. Presupunem că munca (L) şi capitalul (K) sunt factori perfect divizibili şi adaptabili şi, deci, substituibili. In acest caz, producţivităţile lor marginale pot fi definite drept derivată parţială a funcţiei de producţie în raport cu factorul considerat:

Q ' = — ; Q 'k = —L dL K dK

Ilustrarea grafică a modurilor de combinare a intrărilor din cei doi factori pentru obţinerea unui volum dat de producţie, se realizează cu ajutorai aşa-numitelor izocuante sau curbe de izoprodus (curbe ale unor producţii constante, egale - „izo“ înseamnă egal).

2 R. Lipsey, A. Chrystal, „Economia pozitivă“, op.cit., p. 234

101

K Izocuanta evidenţiază an-

20

12

68

samblul combinaţiilor factorilor de producţie care permit obţinerea ace­luiaşi volum de producţie. Ea este dedusă din funcţia de producţie cunoscută (Q = Q(L,K)), prin modi­ficarea lui L şi K în aşa fel încât Q să fie menţinut constant.

Figura 5.2 prezintă o anumită

0 -·4

Figura 5.2. izocuanta8

·-12

4-16 L

izocuantă care arată seria de com­binaţii sau posibilităţi tehnologice pentru a produce un nivel dat al producţiei. Astfel, acelaşi nivel al

producţiei (de exemplu turnarea a Q, = 100 m2 de asfalt pe o şosea) poate fi realizat fie utilizând o cantitate mare de capital şi mai puţină forţă de muncă (combinaţia a), fie folosind o cantitate mai mică de capital şi mai multă forţă de muncă (combinaţia d). Din moment ce curba este continuă, sunt posibile o infinitate de metode sau combinaţii de producţie; ele sunt combinaţii ale unor producţii egale şi se bazează pe substituirea factorilor de producţie.

Rata marginală de substituire (RMS) reprezintă cantitatea dintr-un factor necesară pentru a compensa pierderea potenţială de producţie determinată de reducerea intrărilor din celălalt factor de producţie. RMS măsoară, deci, rata la care un factor este substituit cu altul, pentru a menţine producţia constantă:

Pe măsură ce se trece de la un punct al izocuantei la altul, producţia este menţinută constantă prin substituirea unui factor cu altul. Raportul măsoară rata de substituţie între diferite puncte de pe izocuantă. Astfel, dacă firma cârc asfaltează şoseaua doreşte să se depla­seze din punctul „b“ în punctul „a“ pentru a utiliza relativ mai mult capital (ΔΚ = 20 - 12) şi mai puţină forţă de muncă (AL = 8 - 4 ) , ea poate menţine acelaşi nivel al producţiei (100 in2) substituind o unitate din factorul muncă cu două unităţi din factorul capital

Rata marginală de substituire este evidenţiată grafic prin valoarea pantei izocuantei într-un anumit punct. RMS ia valori diferite pe tot parcursul izocuantei (care este o curbă convexă la origine) şi este egală, în orice punct al ei, cu raportul invers dintre productivităţile marginale ale celor doi factori în acel punct:

A L

102

Rata marginală de substituire oferă informaţii utile privind combinarea şi substituirea între factori pentru un nivel de producţie dat. Fiecărui nivel de producţie îi corespunde o izocuantă, care redă combinaţii alternative de factori care conduc la atingerea acelei producţii. Dacă pe un singur grafic reprezentăm mai multe izocuante, obţinem o hartă a izocuantelor.

Harta izocuantelor reprezintă ansamblul izocuantelor care oferă informaţii producătorului asupra diferitelor niveluri de producţie posibil de atins în diverse combinaţii ale factorilor de producţie. în Figura 5.3 este prezentată o harta cu patru izocuante, una pentru fiecare nivel de producţie (Q4 > Q3 > Q2 > Qi)· Generalizând, putem imagina în planul axelor LOK o infinitate de izocuante, fiecare corespunzând unui nivel dat al producţiei. Cu cât sunt mai îndepărtate de origine, cu atât izocuantele relevă niveluri mai ridicate de producţie.

K A

400

300

200

100

L

Figura 5.3. Harta izocuantelor

L

Figura 5.4. Linia izocostului

Posibilităţile de opţiune ale producătorului se manifestă în condiţiile unor restricţii (constrângeri) determinate de volumul resurselor sau al bugetului de care dispune (R) şi de preţurile factorilor de producţie (PL, PK) care nu sunt sub controlul acestuia; ele sunt variabile exogene pentru decizia firmei.

Producătorul trebuie să opteze atât asupra nivelului producţiei, cât şi asupra metodei (combinaţiei) utilizate pentru a obţine acel volum al producţiei. în momentul deciziei, producătorul dispune de un volum limitat al resurselor sale, pe care le va investi (cheltui) pentru achiziţionarea celor doi factori, ceea ce înseamnă că:

R = L -PL + K -PK

pAceasta este ecuaţia unei drepte cu panta negativă ( ■ — ), numită dreapta sau linia

*kizocostului. Ea este analoagă dreptei bugetului de la teoria consumatorului.

Linia izocostului evidenţiază ansamblul combinaţiilor posibile de factori de producţie pe care producătorul poate să-i achiziţioneze cheltuind integrai bugetul sau resursele sale disponibile.

103

După cum se observă din Figura 5.4, orice punct al dreptei NS reprezintă o cheltuială egală ca mărime, dar cu o repartizare diferită între L şi K, punctele extreme fiind: punctul N

pde intersecţie al dreptei cu axa ordonată, când întregul buget este investit în capital ( — ) şi

PK

punctul S de intersectie al dreptei izocostului cu abcisa, când tot bugetul este cheltuit penttuR

achiziţionarea factorului muncă ( 3 - ) .L

Aşadar, domeniul de opţiune al producătorului este reprezentat de triunghiul ONS, inclusiv frontiera NS. Producătorul (firma) va tinde, ţinând seama de constrângerea bugetară, să producă cât mai mult posibil, să maximizeze producţia la un cost dat. Situaţia de echilibru este obtinută atunci când firma nu mai poate să-şi mărească producţia în condiţiile constrângerilor precizate.

în reprezentare grafică, echilibrul producătorului poate fi definit pornind de la confruntarea liniei izocostului cu harta izocuantelor. Linia izocostului are panta negativă şi va fi întotdeauna tangentă uneia dintre izocuante. După cum se vede şi în Figura 5.5, echilibrul producătorului este atins în punctul E în care linia izocostului este tangentă la una din izocuante (în exemplul nostru, Q2). Situarea acestui punct în grafic defineşte atât nivelul maxim al producţiei posibil de realizat (Q2 = 200 m2), cât şi combinaţia de factori utilizaţi, reprezentată prin coordonatele LE şi KE

Figura 5,5. Echilibru! producătorului {mxtmizarea producţiei)

Figura 5.8. Echilibrul producătorului (minimizarea costului)

Pe baza aceleiaşi metodologii de analiză, putem defini echilibrul producătorului pornind de la ipoteza în care acesta este pus în situaţia să minimeze costul pentru un nivel dat al producţiei (în exemplul luat cu firma care execută lucrări de asfaltare, presupunem că aceasta doreşte să realizeze o suprafaţă de 200 m2).

Potrivit acestei ipoteze, producătorul trebuie să aleagă acea combinaţie de factori (L şi K) ale căror preţuri sunt date (PL şi PK) care să-i permită realizarea nivelului dat de producţie (Qd) c u un cost (C = L-Pl + Κ·Ρκ) minim; în această ipoteză, costul este, deci, variabila a cărei mărime trebuie minimizată prin metoda de producţie utilizată.

104

în Figura 5.6 sunt reprezentate grafic mai multe drepte ale izocostului, fiecare corespunzând unor niveluri diferite (C4 > C3 > C2 > C,). Echilibrul firmei este atins în punctul (E) în care izocuanta corespunzătoare nivelului de producţie determinat (QD) este tangentă la una din liniile izocostului (C3). Acest punct (E) defineşte nivelul minim al costului (C3) cu care firma poate obţine volumul dorit de producţie (QD = 200 m2) prin combinaţia de factori utilizaţi (LE şi KE). Acelaşi volum de producţie mai poate fi obţinut şi prin alte metode sau combinaţii de factori (de exemplu, R şi T), dar care corespund unui cost mai ridicat (C4).

în concluzie, pe termen lung, situaţia de echilibru a producătorului presupune alegerea acelei combinaţii de factori utilizaţi pentru a produce o cantitate dată dintr-un bun cu cele mai mici costuri sau, ceea ce este acelaţi lucru, pentru a produce cea mai mare cantitate dintr-un bun la un cost dat. Ambele situaţii - maximizarea producţiei sub constrângerea bugetară (reprezentată grafic în Figura 5.5) şi respectiv, minimizarea costului pentru o producţie dată (Figura 5.6) sunt similare (matematic se spune că una este dualul celeilalte) şi satisfac aceiaşi condiţie de echilibra: după cum se observa din ambele reprezentări grafice, poziţia de echilibra se află în punctul unde panta izocuantei relevante are aceiaşi valoare cu panta liniei izocostului.

întrucât panta izocuantei este dată de raportul productivităţilor marginale ale celor doiQ'l

factori, care este egală cu rata marginală de substituire a lor în acel punct ( RMS = —— ), iarU K

panta liniei izocostului este dată de raportul preţurilor celor doi factori ( — ), putem formulaL

condiţia de echilibru a producătorului:

Q'l PL 0 'l Q\ r2= lL ·- = - L · sau —Q'k h Pl

Pentru a atinge poziţia de echilibra, producătorul trebuie să pună în ecuaţie raportul preţurilor factorilor de producţie (care nu se află sub controlul său ci este dat de preţurile de pe piaţă) cu raportul productivităţilor marginale ale factorilor,care se află sub controlul său şi deci îl poate modifica prin ajustarea intrărilor din factorii respectivi. Astfel spus, producătorul sau firma aplică aşa-numita regulă a celor mai mici costuri.

Regula celor mai mici costuri constă în aceea că, pentru a-şi maximiza profita­bilitatea, firma va ajusta intrările din toţi factorii de producţie astfel încât productivitatea marginală a fiecărei unităţi monetare cheltuite cu fiecare factor de producţie are acelaşi nivel. Ea este similară cu legea egalizării utilităţii marginale pe unitatea monetară cheltuită de consumator (analizată în Capitolul 4) şi are la bază o altă regulă (întâlnită şi la teoria consumatorului) şi anume, regula sau principiul substituţiei.

Principiul substituţiei operează atunci când intervin modificări în raportul dintre preţurile factorilor de producţie (panta liniei izocostului se modifică), fapt care îl determină pe producător să înlocuiască parţial factorul de producţie care a devenit relativ mai scump cu cel care a devenit relativ mai ieftin.

105

Regula sau principiul substitutiei intervine de fiecare dată când cei doi termeni ai ecuaţiei ce definesc condiţia de echilibru a producătorului nu mai sunt egali. Astfel, dacă

Q'l P, O', Q'kraportul —— este mai mare decât raportul — (sau —— > ——), atunci firma, aplicând regula Q k n < Π . ' k

celor mai mici costuri, va substitui capitalul prin munca până va restabili echivalenţa productivităţilor marginale dobândite pe unitatea monetară cheltuită. Dimpotrivă, dacă Q’l Q'k> —— atunci firma îşi poate ameliora profitabilitatea substituind forţa de muncă prin* L ' K

echipamente de producţie sau capital devenit acum relativ mai ieftin.

5.4. Randamentele de scară şi problema dimensiunii firmei

Analiza pe termen lung (cu toţi factorii de producţie variabili) a comportamentului producătorului capătă o semnificaţie specială atunci când firma doreşte să-şi extindă scala de operaţii, să intre în afaceri într-un anumit domeniu de activitate sau să pătrundă pe alte pieţe de desfacere. în aceste situaţii, capătă relevanţă efectele produse de creşterea dimensiunii factorilor de producţie asupra rezultatelor firmei, respectiv cunoaşterea aşa-numitelor randamente de scară.

Deciziile firmei referitoare la extinderea afacerilor sale sunt luate, desigur, în limitele constrângerilor date de resursele disponibile. în condiţiile în care producătorul dispune de un volum sporit de resurse, activitatea firmei tinde, în mod firesc, să se extindă pentru a-şi mări profiturile obţinute. Aceasta relaxare a constrângerii de buget va deplasa linia izocostului spre dreapta şi paralel cu cea iniţială. Evident că o diminuare a resurselor (o accentuare a constrângerii de buget) va deplasa linia izocostului spre stânga.

Ansamblul liniilor de izocost reprezentate într-un singur grafic alcătuiesc o familie sau o hartă a izocosturilor. Folosind raţionamentul cunoscut, putem defini, pentru fiecare nivel al resurselor (bugetului) ce pot fi investite, echilibrul producătorului în punctul de tangenţă al izocuantei cu linia izocostului corespunzătoare. Dacă unim toate aceste puncte care definesc echilibrul producătorului, obţinem ceea ce se numeşte calea de expansiune a firmei sau linia de scară a acesteia.

Calea de expansiune a firmei exprimă creşterea cantităţilor de factori utilizaţi pe măsura sporirii producţiei, în condiţiile menţinerii constante a nivelului preţurilor factorilor de producţie. Când factorii de producţie (L şi K) cresc în aceleaşi proporţii, calea de expansiune a firmei este o dreaptă, întrucât schimbarea de scară a acesteia se produce fără substituire de factori (în Figura 5.7 a). în această situaţie, producătorul alege scara activităţii (talia sau mărimea firmei) nu şi proporţia combinaţiei între factori; poate fi, de exemplu, cazul complementărităţii stricte a factorilor de producţie în care substituirea lor este exclusă. Atunci când intervine procesul de substituire a factorilor, ca urmare a modificării raportului dintre productivităţile lor marginale, calea de expansiune poate lua forma unei curbe cu panta

106

pozitivă, dar care evoluează sinuos pe parcursul schimbării de scară sau de talie a firmei, aşa cum se observă din Figura 5.7 b.

Figura 5.7. Catea de expansiune a firmei

în procesul expansiunii firmei, sporurile de producţie înregistrate pot fi diferite în raport cu creşterea dimensiunii factorilor de producţie în care s-a investit. Astfel, sporuri de producţie de mărimi egale (rate egale de creştere a producţiei) presupun cantităţi constante, descrescătoare sau crescătoare din factorii de producţie utilizaţi, după cum randamentele acestor factori sunt constante, crescătoare sau descrescătoare.

Randamentele de scară sunt constante atunci când modificarea dimensiunii factorilor de producţie determină o modificare în aceeaşi proporţie a volumului producţiei; în această situaţie, o dublare a volumului producţiei necesită o dublare şi a cantităţii factorilor utilizaţi. Randamentele de scară sunt crescătoare dacă creşterea factorilor de producţie determină o creştere într-o proporţie superioară a volumului producţiei; în acest caz, dublarea nivelului producţiei necesită creşterea într-o proporţie mai redusă a factorilor de producţie. Invers, în cazul randamentelor descrescătoare, volumul producţiei creşte într-o proporţie mai redusă decât creşterea factorilor utilizaţi; de exemlu, o dublare a volumului producţiei implică o creştere mai mare (mai mult decât dublu) a cantităţii factorilor de producţie. De reţinut faptul că, randamentele de scară descrescătoare reprezintă o problemă diferită de ipoteza randamentelor marginale descrescânde pe termen scurt. După cum se cunoaşte, legea randamentelor descrescătoare arată că sporurile de producţie ale intrărilor din factorul variabil (tehnologia şi capacitatea de producţie rămânând nemodificate) se vor diminua în cele din urmă. Pe termen lung, când toţi factorii de producţie sunt variabili, este posibil ca randamentele în scădere să nu se producă atâta timp cât firma poate ajusta intrările din toţi factorii utilizaţi.

în consecinţă, randamentele de scară reprezintă o problemă distinctă de ipoteza randamentelor (sau productivităţii) marginale descrescânde. Cheia înţelegerii lor se referă la distincţia între termenul scurt şi termenul lung în analiza comportamentului producătorului.

Legea randamentelor de scară se referă la scara de activitate sau dimensiunea (talia) firmei şi relevă efectele creşterii simultane a factorilor producţiei. Importanţa ei constă în faptul că, în cazul randamentelor crescătoare se produc economii de scară (de creştere, de dimensiune). Creşterea dimensiunii firmei poate spori profitabilitatea acesteia ca urmare a

107

economiiilor realizate în procesele de aprovizionare, desfacere, transport, a economiilor tehnologice, de marketing, de publicitate etc. Dimpotrivă, extinderea dimensiunii firmei este limitată în condiţiile unor randamente de scară descrescătoare, care conduc la creşteri de costuri şi pierderi de eficienţă - aşa-numitele deseconomii de scară. Se explică, astfel, cauza faptului că într-o serie de domenii de activitate unde posibilităţile realizării economiilor de scară sunt în general limitate, predomină firmele mici şi mijlocii.

Rezultă că există o dimensiune optimă a firmei, care poate fi o întreprindere mică, mijlocie sau mare. Dimensiunea optimă a firmei poate fi considerată acea mărime care se adaptează cel mai bine la realizarea scopului său, astfel încât să-i asigure stabilitate şi un grad normal de profitabilitate pe o perioadă cât mai îndelungată de timp. Potrivit definiţiei echilibrului producătorului, dimensiunea firmei este optimă când realizează un anumit volum al producţiei cu cele mai mici costuri, sau cel mai mare volum al producţiei la un nivel dat al costurilor de producţie.

Concepte cheie• factorii de producţie• munca• natura (pământul)• capitalul• capitalul fix• capitalul circulant• deprecierea capitalului• neofactorii de producţie• combinarea factorilor de producţie• funcţia de producţie• producţia (productivitatea) medie

Probleme de reflecţie• Cunscând relaţia dintre stocuri şi fluxuri, arătaţi ce legătură există între resursele

economice şi factorii de producţie?• Care sunt neofactorii de producţie şi prin ce se caracterizează aceştia faţă de factorii tradiţionali?• Explicaţi conţinutul şi implicaţiile economice ale combinării factorilor de producţie?• Analizaţi (eventual pe baza unui exemlpu), relaţiile dintre variabilele funcţiei de producţie

(cu un singur factor variabil) şi precizaţi concluziile ce se desprind pentru opţiunile producătorului.

• în ce constă legătura între izocuanta şi rata marginală de substituire a factorilor de producţie?• Când mărimea pantei izocuantei este egală cu cea a liniei izocostului? Cum se exprimă şi

ce semnifică această egalitate?• La ce se referă analiza pe termen lung a funcţiei de producţie şi care sunt implicaţiile

practice pentru deciziile firmei?

• producţia (productivitatea) marginală• termen scurt; termen lung• legea randamentelor descrescătoare• izocuanta• linia izocostului• rata de substituire a factorilor• hai ta izocuantelor• echilibrul producătorului• randamentele de scară

108

Capitolul 6

COMPORTAMENTUL PRODUCĂTORULUI. COSTUL ŞI OFERTA

Planul temei

6.1. Costul de producţieTipologia costului pe termen scurtFig.6.1.Curbele costurilor pe termen scurtFig.6.2. Relaţia dintre costuri şi randamente

6.2. Pragul de rentabilitate şi determinarea ofertei producătorului Fig.6.3. Pragul de rentabilitate a firmeiFig. 6.4. Curba ofertei producătorului

6.3. Evoluţia costului pe termen lung Fig.6.5. Curba „înfăşurătoare“

6.4. Oferta. Elasticitatea ofertei Legea ofertei Elasticitatea oferteiFig.6 .6 . Extinderea şi contracţia ofertei Fig.6.7. Modificarea ofertei

Obiectivele temei

• Cunoaşterea principalelor categorii de costuri şi a evoluţiei lor, pe termen scurt şi pe termen lung, în raport cu producţia;

• înţelegerea relaţiei costuri-randamente factoriale;• Interpretarea corectă a extinderii şi contracţiei ofertei (mişcări de-a lungul curbei ofertei)

şi a modificării ofertei (deplasări ale curbei ofertei);• Explicarea elasticităţii ofertei şi a factorilor care o determină.

109

După ce în capitolul precedent am analizat funcţia de producţie şi am văzut cum sunt corelate intrările de factori cu producţia, în continuare trebuie să considerăm numai anumite preţuri ale acestor intrări pentru a evidenţia cum variază costurile firmei în raport cu producţia sa. Analiza pe termen scurt şi pe termen lung a acestor costuri ne permite să înţelegem un alt concept fundamental legat de teoria producătorului - oferta, ale cărei elemente de bază vor fi prezentate în finalul acestui capitol. Vom vedea că, în ultima instanţă, alegerea revelatoare a poducătorului se rezumă la o simplă relaţie între costul de producţie şi preţul produsului respectiv.

6.1 Costul de producţie

Producţia de bunuri materiale şi servicii presupune, după cum se ştie, intrări sau consum de factori de producţie. întrucât consumul de factori este alcătuit din elemente eterogene, el poate fi măsurat numai în expresie monetară.

Consumurile de factori sunt exprimate în bani şi pentru faptul că serviciile acestor factori sunt dobândite de către firmă prin plata unor sume, a preţurilor lor pe pieţele factorilor de producţie.

Costul de producţie reprezintă consumul cumulat al factorilor de producţie în expresie monetară, sau totalitatea cheltuielilor (plăţilor) suportate de către firmă cu producerea şi desfacerea produselor sale. Exprimarea în bani a tuturor consumurilor de factori, independent de natura, marimea şi variaţia lor, permite aducerea la un numitor comun a acestor consumuri, măsurarea şi compararea lor.

Costul de producţie ocupă un loc central în opţiunile sau deciziilor pe care le iau producătorii; după cum s-a văzut din definirea echilibrului producătomlui, firma caută să ajusteze intrările de factori astfel încât fie să maximizeze producţia la un cost dat, fie să minimizeze costul pentru un nivel determinat al producţiei. Pentru firmă, problema este să asocieze preţului de vânzare al bunului creat, o ofertă al cărui cost să-i permită obţinerea unui profit cât mai mare. Aceasta arată că funcţia de ofertă se construieşte pornind de la anumite ipoteze care au ca bază analiza costului de producţie.

Tipologia costului pe termen scurtVom analiza mai întâi costul de producţie pe termen scurt, care, după cum se ştie,

este perioada de-a lungul căreia firma poate modifica producţia (şi oferta) numai în limitele capacităţilor sale de producţie; variaţia volumului producţiei se realizează prin ajustarea cantităţii de munca, de materii prime etc., echipamentele şi tehnologia producţiei fiind un factor constant (fixat).

Pe termen scurt costurile de producţie pot fi clasificate în costuri globale şi costuri medii sau pe unitatea de produs. Mai exista şi costul marginal, un concept fundamental în analiza teoriei producătorului şi a ofertei.

Costul global (sau costurile globale) sunt chetuielile aferente unei anumite producţii (omogene sau eterogene). Distingem trei categorii de costuri globale: costul fix, costul variabil şi costul total.

110

Costul fix (CF) reprezintă toate acele cheltuieli care sunt independente de volumul producţiei. Din această categorie de cheltuieli fac parte: amortizarea capitalului fix, chiriile şi impozitele pe teren şi clădiri, dobânzile la împrumuturile contractate, primele de asigurare, cheltuielile de întreţinere a firmei (încălzit, iluminat, pază) etc. Toate acestea sunt costuri care sunt suportate de firmă, indiferent dacă şi cât produce; mai sunt denumite şi costuri de regie, indirecte sau costuri „inevitabile“. Grafic, costurile fixe (Cf) sunt reprezentate de o dreaptă paralelă axei producţiei (vezi Figura.6 .1).

Costul variabil (Cv) reprezintă acele cheltuieli a căror mărime se modifică în acelaşi timp şi sens cu modificarea volumului producţiei: cheltuieli cu materii prime şi materiale, energie şi combustibili tehnologici, salariile plătite muncitorilor etc. Unele din aceste cheltuieli se pot modifica strict proporţional cu volumul producţiei (de exemplu, costurile cu materii prime unde consumurile specifice din reţetele de fabricaţie trebuie strict respectate), iar alte costuri se pot modifica în proporţii diferite în raport de variaţia volumului producţiei. Privite în ansamblu, ele sunt costuri variabile (li se mai spun costuri directe sau „costuri care pot fi evitate“) fiind funcţie crescătoare de volumul producţiei:

Cv - f(Q).

în reprezentarea grafica din Figura 6.1, punctul de plecare al curbei Cv îl reprezintă originea (o producţie zero nu ocazionează consumul de factori varibili), ea fiind înclinată pozitiv pe tot traseul, dar ritmul de creştere este diferit: într-o primă fază, când producţia creşte mai amplu decât consumul factorilor variabili, costul variabil creşte cu sporuri descrescânde (curba Cv este concavă), după care evoluează cu sporuri crescătoare (curba Cv devine convexă).

Costul total sau costurile totale (CT) reprezintă suma costurilor fixe şi a costurilorvariabile:

Cţ — Cp + C y

Ca şi costurile variabile, costurile totale sunt dependente de volumul producţiei. Variaţiile costului total reproduc, astfel, variaţiile costului variabil. Din acest motiv curba CT are alura curbei Cv, fiind însă poziţionaiă deasupra acesteia din urmă, cu o mărime egală cu cea a costului fix.

Costurile medii sau costurile unitare sunt costurile globale (CF, Cv şi CT) raportate la volumul producţiei; potrivit celor trei categorii de costuri globale vom avea exact trei categorii de costuri medii: costul fix mediu, costul variabil mediu şi costul total mediu.

Costul fix mediu (CFM) sau costul fix pe unitatea de produs rezultă din împărţirea costurilor fixe globale la numărul de unităţi produse:

U l

Reprezentată grafic în Figura 6.1, curba CFM este continuu descrescătoare în raport cu producţia, având ca asimptote cele două axe.

Costul variabil mediu (Cvm) sau costul variabil pe unitatea de produs este egal cu raportul dintre costurile variabile globale şi volumul producţiei:

Γ -Ç v VM~ Q

în grafic curba C Vm are

forma literei „U“, ceea ce evidenţiază faptul că el poate fi corelat pozitiv sau negativ cu producţia. Astfel, atât timp cât Cv

cresc mai încet decât creşte producţia, C Vm este descrescător până atinge un punct minim, după care devine crescător atunci când Cv

cresc mai repede decât producţia.Costul total mediu (CTM) este costul total de producere al unei producţii date

Cîmpărţit la numărul de unităţi produse ( CTM =-^- ) sau suma costului fix mediu şi a costului

variabil mediu (CXM = CFM + CVM). Curba CTM este tot sub forma literei „U“ asemănătoare celei a CVM, cu deosebirea că este poziţionată deasupra acesteia, întrucât CTM cuprinde în plusşi Cf-Μ.

Costul marginal (Cm) reprezintă sporul sau suplimentul de cost necesar pentru producerea unei unităţi suplimentare dintr-un anumit produs. Se determină prin raportarea variaţiei costului total la variaţia producţiei:

Figura 6, 1 Curbele costurilor pe terrien scurt

C„ = ACAQ

întrucât costurile fixe prin definiţie nu variază cu producţia, costul marginal este independent de CF (costul fix marginal este zero). în schimb, costul variabil marginal este

112

întotdeauna pozitiv, indicând că orice creştere a producţiei va necesita un cost adiţionai. Acest supliment de cost la fiecare unitate adiţională de produs poate să scadă sau să crească pe măsură ce producţia creşte. De aceea, curba Cm este reprezentată în graficul din Figura 6.1 tot sub forma literei „U“ şi are la bază evoluţia randamentelor factoriale pe termen scurt.

Costul marginal poate fi mai mare sau mai mic decât costul mediu (CXM) iar uneori poate diferi semnificativ de acesta din urmă. El este însă unul din conceptele fundamentale în teoria producătorului, evoluţiile costului marginal fiind cele care călăuzesc deciziile firmei referitoare la volumul producţiei şi ofertei sale.

Este important, însă, să nu confundăm conceptul de cost marginal cu cel de cost mediu;C T

matematic, costul total mediu este costul total împărţit la producţie ( Cm = — ); în timp ce

dCTcostul mai'ginal este prima derivată a costului total în funcţie de producţie ( Cm ).

în graficele din Figura 6 .1 este ilustrată întreaga familie de curbe ale costurilor pe termen scurt. Ele arată cum variază costul în raport cu producţia pentru o mărime dată a capacităţii de producţie a firmei (a factorului fix), şi anume:a. pentru nivelurile producţiei pentru care costul mai'ginal este mai redus decât costul mediu,

sporurile de producţie contribuie la diminuarea costului mediu; invers, când costul mai'ginal este mai mare decât costul mediu, orice creştere a producţiei duce la creşterea costului mediu;

b. dacă enunţurile de la punctul precedent sunt corecte, atunci curba Cm trebuie să treacă prin minimul costului mediu. Curba Cm intersectează mai întâi curba CVM Şi apoi a CTM; minimul CTM este situat deasupra şi la dreapta minimului CVM;

c. deoarece CFM se diminuează odată cu sporirea volumului producţiei, creşterea CXM este mai târzie decât creşterea CVM.Acelaşi lucru explică de ce creşterea CXM este mai puţin intensă decât creşterea CVM;

d. volumul producţiei care corespunde minimului costului mediu (Qţ din Figura 6 .1) este adesea numit capacitatea de producţie a firmei. Aşa cum se vede şi din reprezentarea grafică, firma poate produce peste acest nivel (mai mult decât Q3). O firmă care va produce peste capacitatea actuală va opera însă la costuri pe unitatea de produs mai mari decât minimul pe care î l poate obţine pe termen scurt.

113

Evoluţia costului marginal şi implicit a costului mediu (CVM şi CTM) depinde de evoluţia randamentelor factoriale. Analiza evoluţiei costurilor şi randamentelor factoriale arată că la randamente factoriale crescătoare le corespund costuri marginale şi medii descrescătoare, şi invers, la randamente factoriale descrescătoare le corespund costuri marginale şi medii crescătoare. Relaţia inversă dintre costuri şi randamente factoriale este ilustrată foarte sugestiv prin graficele din Figura 6.2, unde cele două categorii de variabile sunt reprezentate ca şi când s-ar privi în oglindă.

Din analiza relaţiei dintre costuri şi randamentele factoriale, teoria producătorului reţine îndeosebi ipoteza sau legea creşterii costurilor. Această lege reflectă faptul că pentru o anumită capacitate de producţie (pentru o cantitate dată din factorii ficşi), mai devreme sau mai târziu costul marginal şi costul total mediu vor creşte.Ea derivă din legea randamentelor descrescătoare (sau legea productivităţii marginale descrescânde) şi reflectă comportamentul costului de producţie pe temen scurt.

Pe termen lung, când firma poate ajusta toate intrările de factori de producţie, tendinţa de creştere a costurilor poate fi amânată sau să nu se producă. Evoluţia costului pe termen lung se va regăsi însă ceva mai departe în cuprinsul acestui capitol. Deocamdată vom lua în considerare şi alte criterii ce călăuzesc alegerile producătorului atunci când capacitatea şi tehnologia de producţie a firmei sunt date (când uzina a fost construită şi deja funcţionează). Pentru aceasta, vom lua în considerare şi preţul bunului produs şi oferit de firmă pe piaţă.

6.2. Pragul de rentabilitate şi oferta producătorului

Volumul producţiei de la care producătorul începe să obţină profit este denumit pragul de rentabilitate (punctul critic) al firmei. La acest nivel al activităţii profitul firmei este nul (Pr = 0) ceea ce înseamă că pragul său de rentabilitate este dat de egalitatea dintre încasările sau veniturile totale (VT - Q · P) şi costurile totale (CT = Q · CTM).

VT = CXQ · P = Q · CTM sau P = CTM

în reprezentarea grafică din figura6.3, pragul de rentabilitate este determinat la intersecţia dintre curba costului total (Cx) şi curba încasărilor totale (VT). Acest punct de intersectie (R) între cele două curbe corespunde nivelului de producţie (QR) de la care firma devine profitabilă, pragul ei de Figura 6. 3 Pragul de rentabilitate

114

rentabilitate. Dacă Q > QR, întreprinderea obţine profit (la dreapta punctului critic graficul indică zona de profitabilitate), iar dacă Q < QR, firma înregistrează pierderi (zona din stânga punctului critic).

Pragul de rentabilitate sau punctul critic al firmei poate fi determinat prin egalarea cu zero a funcţiei profitului:

Pr = Q ■ P - Q · CTM = Q(P - C TM )— C F = 0 ,C

de unde rezultă: Q R =-------—Ρ - Γ1 VM

De exemplu, dacă o firmă care produce cămăşi are CF de 40.000.000 lei, CVM de 55.000 lei, iar preţul de vânzare al unei cămăşi este de 80.000 lei, atunci pragul său de rentabilitate este:

40.000.000 , „Q„ = -------------------- = 1.600 camaşi80.000-55.000

Pragul de rentabilitate al firmei reprezintă un concept important în teoria producătorului pe termen scurt. La întreprinderile mari şi foarte mari, cu o pondere mare a costurilor fixe (rezultat al investiţiilor importante făcute în capacităţile lor de producţie), pragul de rentabilitate este în mod inerent ridicat.în această situatie şi gradul de risc ca o firmă să intre în zona pierderilor este mare, dacă aceasta este constrânsă să-şi reducâ producţia datorită scăderii volumului vânzărilor pe piaţă.

Rezultă, aşadar, că o firmă este profitabilă dacă ar funcţiona la un nivel al producţiei superior pragului de rentabilitate. Ea nu poate însă să-şi extindă oricât nivelul producţiei prin ajustarea intrărilor din factori variabili, întrucât se confruntă cu o tendinţă de creştere a costurilor de producţie, ca efect al legii randamentelor descrescătoare. După cum se observă şi din Figura 6.3, pe termen scurt zona de profitabilitate se restrânge treptat pe măsură ce panta curbei Ct creşte iar firma poate intra din nou în pierdere. De aceea este important ca firma să cunoască nivelul optim al producţiei şi ofertei la care să opereze.

Determinarea ofertei producătorului pune problema cunoaşterii nivelului de producţie care permite maximizarea profitului firmei, deci, nu doar a pragului de rentabilitate.

O firmă perfect competitivă îşi va extinde, de regulă, volumul producţiei şi al ofertei până la acel nivel la care încasarea sau venitul marginal (Vm) este egal cu costul marginal (Vm = Cm). Această egalitate defineşte profitul maxim al producătorului. întrucât pentru o firmă care operează pe o piaţă perfect concurenţială venitul marginal este egal cu preţul de vânzare, condiţia de maximizare a profitului devine Cm =P.

Graficul din Figura 6.4 ilustrează raţionamentul formulat. Curba CXM este intersectată în punctul său minim de curba Cm. întrucât preţul pieţei este independent de volumul

115

producţiei este reprezentat în grafic de o dreaptă paralelă cu axa cantităţilor, co­respunzător nivelului de preţ determinat de piaţă. Volumul producţiei corespunzător profitului maxim este dat de punctul de intersecţie (E) al curbei Cm cu linia preţului. Extinderea nivelului producţiei dincolo de acest punct va diminua profitul firmei, întrucât producerea oricărei unităţi supli­mentare va costa mai mult decât venitul încasat (Cm > P).

Pe baza ipotezelor formulate este construită funcţia de ofertă a producă­torului. Cantitatea produsă şi oferită de o

firmă depinde de condiţiile sale de producţie (reflectate de evoluţia curbelor CXM şi Cm) şi de preţul de vânzare a produsului. Volumul ofertei care permite maximizarea profitului va fi diferit pentru niveluri diferite de preţ (Ρ,,Ρ^Ρ,,Ρ^, reacţia producătorului la variaţiile preţului fiind în relaţie directă cu evoluţia curbei Cm (de fapt, cu acea porţiune crescătoare a curbei Cm situată deasupra minimului CXM). în consecinţă, oferta producătorului este o funcţie crescătoare de preţ: Q = f(P), unde f > 0.

6.3. Evoluţia costului pe termen lung

Pe termen lung, când firma poate ajusta intrările din toţi factorii de producţie pentru a trece de la un nivel de producţie la altul, toate costurile sunt variabile. în consecinţă, nu mai

Λ

întâlnim categoriile de costuri cunoscute (CpM, CVM, CXM) de la analiza pe termen scurt. In fapt, pe termen lung exista un singur cost mediu sau pe unitatea de producţie: costul total mediu pe termen lung (CXML), a cărui evoluţie este determinată de acţiunea legii randamentelor de scară. în condiţiile^unor randamente de scară crescătoare, economiile de scară sunt acelea care explică reducerea costului mediu pe termen lung. Aceste economii pot fi de natură tehnică (avantajele producţiei de masă sau de serie mare, utilizarea unor metode şi echipamente de producţie eficiente, generatoare de randamente mari) şi financiară (condiţii de creditare mai avantajoase) etc. Noile tehnologii, bazate pe utilizarea unor maşini şi echipamente specializate şi foarte performante, pot fi aplicate, evident, numai în condiţiile producţiei pe scară largă şi când volumul pi-oducţiei pe care firma îl poate vinde justifică investiţiile în aceste tehnologii.

Qo Qt Qs Qs Figura 6. 4 Oferta producătorului

116

Caseta 6.1 Keonomii desearăA nali^ d t- t u M i 'n >.«-lnlm d - ρ· JÖuetie ne te: tot k iitÿ menHomM/u ca pnncm ,t)e -w m · A

m in o tm j d ev ea ra tei;t(ß!<>gia f ro d iu t ie t pe sém a m a?e s i «s<.-tiuHfii§fc .icristurţ facuu- doar-o daiâ~ A te s te »

ciîn u in lf ciJiK f.ai în îh ï î c iw i 'ü jîî p fu în c t it Λ mt-jtsk>i c a tc .r>& tu-hn«:· c re sse s n e măM iw w este rn

uniţi -an ««n t î o J u v  r k» pe t a i m i lung LV e\?m jpîu jttewrt» vu< ta v a s ta i S>\e um ple iu

d e y vi>ft,'îv,· l l l l l r u x i t i « a u n : ' î t, tiviitii ^eoeiiitio de u \ w n e u u un o tm ptrter u » i pertortniMH A ceste

co·,t tu J e e e r c m f * ■>> - t / u - f i ţi-chuie· v-» V - jh c î îk ô ·.- i in s u A λ * α petittu bet ι-e r -o d m ş ţ i f e a W S

•ffKteşeniietrte d e :s i.i.r ti Li c.ire priidtKu] re sf îéé tn p H tVi'aiii’j' u>aÎ!/;n f . i i a Λκ.-ι ir, ţUpen cu p to ducu . pe

temten· în n g şţw tm iltî d e pu ;ètù -tîe c fe sc , costitnk· m ed ii soliile, c.i n id u d caştu i-Şe de d e ^ e i î i i r e , y'U

vcàdijy pe itias itta ce creste M^ita prod iu tn tt Influent* .»co to r eo-.Hu itnpbwtte tioai a jfl<ruf3 ciàiâ este cu

déU 'uittnà scăderea o w tm siô ! raed ii totuié pentru îassaj-u g a rm id t p iûd u se E ia e iid ţiste M.miiar-cu çeeù ce se

SHunipla pe te r tK ii sçy.· t a tun c i c â n J C i'-tw uk trţedst f iv e scad o d a ta c it cjé-ÿtetca f5«>dmt«r% <h'.. i Λ.

0 ifxs ia£ ^ ί -ôhotmlψ(Μίψ'ΰ". opy'nţ p g .Z 4 iW ■■

Pe măsura creşterii capacităţii de producţie (taliei firmei) pot apărea dezeconomii de scară care, devenind predominante, conduc la creşterea costului mediu pe termen lung. Cauzele rezidă în principal în dificultăţi de organizare, comunicare şi coordonare în cadrul firmei, în creşterea costurilor poluării şi atragerii unor resurse mai puţin eficiente etc. Ca urmare, dincolo de un anumit nivel al producţiei, expansiunea firmei poate avea loc într-o zonă a randamentelor de scară descrescătoare, care fac ca aceasta să suporte costuri unitare crescătoare.

în consecinţă, pe termen lung firma îşi poate modifica scara producţiei, prin trecerea de la o capacitate de producţie ia alta. Fiecare capacitate a firmei defineşte un nivel al producţiei care corespunde minimului costului total mediu pe termen scurt (Cms). Trecerea de la o capacitate de producţie la alta conduce la o succesiune de curbe ale Cms din care se poate construi curba costului mediu pe termen lung (CTML).

Figura 6. 5 Curba „înfâşurâtoare ’

117

în graficul din Figura 6.5, fie care punct de pe curba CTML corespunde unor capacităţi diferite ale firmei, iar trecerea de la un punct la altul necesită suficient timp pentru ca toate intrările de factori să poată fi ajustate (pentru ca o nouă capacitate să poată fi construită). Pentru a simplifica analiza, în Figura 6.5 sunt reprezentate numai trei curbe ale costului mediu pe termen scurt. Astfel, CXMS] corespunde nivelului (scării) iniţial şi cel mai redus al producţiei (Qj) de la care porneşte expansiunea firmei. Când se măreşte scara producţiei (de la CTMS1 la Cţms2 ) minimul costului mediului se reduce şi este deplasat în jos spre dreapta; firma operează într-o zonă de randamente crescătoare şi beneficiază de economii de scară care au ca efect tendinţa de reducere a costului mediu pe termen lung. La o nouă creştere a capacităţii firmei (dacă se realizează noi proiecte de investiţii) minimul costului aferent scării superioare de producţie se poate deplasa în sus spre dreapta (minimul CTMS3 este mai ridicat decât minimul CTMs2)· Prin aceste noi proiecte de investiţii firma realizează o nouă scară de producţie şi respectiv oferta superioară (Q3) dai' cu costuri medii mai ridicate; în această situaţie ea operează într-o zonă cu randamente de scară descrescătoare care determină costuri unitare în creştere.

Aşadar, deciziile strategice ale firmei vizând expansiunea activităţii sale au 1a bază evoluţia CTML, a cărui curbă este tangentă tuturor curbelor CXMS. Minimul fiecărui CTMS se află în interiorul curbei CTML, ceea ce înseamnă că ea este o curbă de înveliş sau „curba înfăşurătoare“ (mai este numită şi „curba anvelopă“)·

Curba CXML evidenţiază traseul celor mai scăzute costuri medii posibile pentru orice nivel (scară) de producţie la care firma are capacitatea să facă ajustările necesare plivind intrările din toţi factorii de producţie.

După cum se observă din Figura 6.5, firma va fi foarte interesată să-şi extindă scara de producţie de-a lungul întregii părţi descrescătoare a curbei CTML, care îi asigură randamente şi venituri crescătoare. Procesul de expansiune a firmei continuă până ce atinge nivelul Q2, care corespunde celui mai scăzut cost mediu. Dincolo de acest punct, când se intră în faza unor randamente şi venituri descrescânde, firma va dori să opereze în măsura în care preţul de vânzare (P3) este mai mare decât costul marginal pe termen lung (CmL), realizând astfel nivelul de producţie Q3. Pentru aceasta, firma trebuie desigur, să-şi poată mări corespunzător volumul vânzărilor. în caz contrar, profitabilitatea sa va fi mai puţin favorabilă decât în situaţiile în care nu şi-ar fi mărit scara de producţie.

Rezultă că răspunsul firmei pe termen lung la modificarea preţului de vânzare va fi în funcţie de evoluţia costului său de producţie pe termen lung. în mod concret, curba ofertei producătorului pe termen lung este dată de porţiunea curbei Cm[ situată deasupra CTxML. Pentru a-şi maximia profitul pe termen lung, firma îşi ajustează intrările de factori astfel încât să egaleze CrtlL cu preţul de vânzare la nivelul minimului costului mediu pe termen lung (Cml = P = CXML). Dacă preţul depăşeşte CniL firma tinde să-şi extindă scala de activităţi, cantitatea oferită pe piaţă. Se observă, totodată, că oferta pe termen lung este mult mai elastică decât curbele CmS.

118

6.4. Oferta. Elasticitatea ofertei

Cantitatea totală dintr-un anumit bun pe care un producător doreşte şi poate să o vândă într-o perioadă determinată de timp, la un anumit nivel al preţului, reprezintă oferta individuală.

Dacă pe piaţa unui produs se însumează cantităţile oferite, la acelaşi nivel al preţului, de către toţi producătorii într-o anumită perioadă de timp, rezultă oferta pieţei.

Oferta de piaţă reprezintă relaţia dintre cantitatea oferită şi preţul de vânzare, care poate fi exprimată fie prin cantitatea maximă dintr-un anumit bun pe piaţă pe care producătorii doresc să o vândă la un anumit preţ în perioada respectivă, fie prin preţul minim solicitat de producători pentru vânzarea unei cantităţi date dintr-un anumit bun pe piaţă.

Dacă pentru cumpărători preţul reprezintă cheltuieli sau plăţi, pentru producătorul- vânzător el reprezintă venit, încasări. Ca urmare, oferta este funcţie crescătoare de preţ, iar curba ofertei înclinată pozitiv.

Pentru a ilustra grafic curba ofertei, vom lua ca exemplu acelaşi bun economic destinat vânzării pe piaţă - benzina - în care presupunem că între preţ şi cantitatea oferită există relaţiile specificate în Tab. 6.1.

Tabelul 6.1 Extinderea si contractia ofertei

Preţul[lei/litru]

Cantitatea oferită

[mii. litri]30 000 60025 000 50020 000 40015 000 30010 000 2005 000 100

100 200 300 400 SCO 600

Figura 6.6 Extinderea şi contracţia ofertei

După cum rezultă din graficul prezentat în Figura 6 .6 , curba ofertei este înclinată pozitiv (crescătoare), ceea ce semnifică faptul că pentru a atrage resurse suplimentare în vederea producerii şi livrării unor cantităţi sporite din bunul respectiv trebuie să se ofere preţuri progresive mai mari. Altfel, resursele limitate se vor îndrepta spre utilizări cu şanse de câştig mai ridicate.

Modificarea preţului pe piaţa unui bun determină extinderea sau contracţia ofertei, dacă preţul creşte, oferta se va extinde, adică va creşte şi cantitatea oferită, iar dacă preţul se va reduce, se reduce şi cantitatea oferită din bunul respectiv pe piaţă.

Legătura dintre modificarea preţului şi cantitatea oferită constituie continutul legii generale a ofertei. Potrivit acestei legi, creşterea preţului determină creşterea cantităţii oferite

119

şi invers, reducerea preţului determină reducerea cantităţii oferite. între evoluţia preţului şi cantitatea oferită există, deci, o relaţie directă sau pozitivă. în această analiză acceptăm însă clauza caeteris paribus, respectiv faptul că toate celelalte condiţii care influenţează cantitatea oferită dintr-un anumit bun pe piaţa sunt date.

într-o anumită perioadă de timp modificarea ofertei (creştere sau reducere) este determinată de o seiie de factori, care se mai numesc şi condiţiile ofertei. Printre acestea, mai importante sunt: costul de producţie; numărul de firme care produc bunul respectiv; preţul altor produse, care pot intra în concurenţă cu bunul respectiv; taxele şi subvenţiile; condiţiile naturale, în agricultură mai ales; previziuniile producătorilor privind evoluţia preţului bunului respectiv etc.

Acţiunea conjugată a acestor factori poate determina fie creşterea ofertei, deplasând curba ofertei în jos şi la dreapta (vezi Figura 6.7 a.), fie reducerea ofertei, deplasând curba ofertei în sus şi la stânga (Figura 6.7 b.)

Figura 6.7 a. Creşterea ofertei Figura 6.7 b. Reducerea ofertei

Costul de producţie reprezintă cel mai important factor care determină modificarea ofertei. Dacă celalalte condiţii ale ofertei sunt date, cantitatea oferită pe piaţă dintr-un anumit bun economic este limitată de costurile de producţie. între modificarea producţiei (ofertei) şi modificarea costului de producţie există o relaţie negativă inversă; reducerea costului de producţie poate conduce la creşterea ofertei şi invers.

Reactivitatea ofertei la variaţia preţului reprezintă elasticitatea ofertei la preţ, care reflecta modificarea cantităţii livrate (extindere sau contracţie) la modificarea preţului de vânzare. Ea se măsoară cu ajutorul coeficientului de elasticitate a ofertei la preţ; este raportul dintre modificarea procentuală a cantităţii livrate dintr-o anumită marfă şi modificarea procentuală a preţului de vânzare a acestei mărfi pe piaţă, resprectiv:

A Ş Q .A Q ΔΡ ' Δ%Ρ O P

120

în funcţie de gradul de elasticitate a ofertei la preţ, formele acesteia sunt:• Oferta elastică, când modificarea procentuală a cantităţii livrate este mai mare decât

modificarea procentuală a preţului, respectiv când Eop > 1 ;• Oferta ineîastică, când modificarea procentuală a cantităţii vândute este mai mică decât

modificarea procentuală a preţului, respectiv Eop < 1 ;• Oferta cu elasticitate unitară, când modificarea procentuală a cantităţii oferite este egală

cu modificarea procentuală a preţului, respectiv Eop = 1 ;• Oferta perfect elastică, care presupune că la un preţ dat cantitatea oferită să crească la

infinit, Eop=>°°;

• Oferta perfect ineîastică, care presupune că la orice modificare a preţului cantitatea oferită nu se modifică, respectiv Eop= 0;

Ultimele două forme ale ofertei reprezintă cazurile extreme; în realitate, oferta nefiind nici perfect elastică, nici prefect ineîastică; ele sunt însă concepte teoretice necesare analizei economice.

Ca şi în cazul elasticităţii cererii la preţ, elasticitatea ofertei la preţ prezintă un mare interes pentru opţiunile agenţilor economici, întrucât modificarea veniturilor sau încasărilor totale la variaţia preţului în funcţie de elasticitatea cererii depinde, în ultimă instanţă, de posibilităţile de adaptare a ofertei la această evoluţie.

Elasticitatea ofertei la preţ este determinată de o serie de împrejurări sau factori, cum sunt: posibilităţile de stocare a bunurilor destinate vânzării, costul acestei stocări, perioada de timp de la modificarea preţului etc. Astfel, dacă preţul unui bun se majorează, celelalte condiţii rămânând neschimbate (ceteris paribus), forma elasticitătii ofertei depinde de durata perioadei de timp care a trecut de la modificarea preţului. în acest context, analizele de specialitate se refera la trei peroade de timp şi anume:• Perioada pieţei, care se caracterizează printr-o perioadă foarte scurtă de timp de la

modificarea preţului, perioadă în care ofertanţii se găsesc în imposibilitatea modificării ofertei, aceasta fiind foarte rigidă sau chiar perfect ineîastică;

• Perioada scurtă de timp, în care oferta are de regulă un caracter inelastic. în această perioadă, datorită creşterii preţului ca urmare a creşterii cererii, producătorii au posibilitatea sporirii cantităţilor livrate pe piaţă prin utilizarea unor resurse disponibile pe termen scurt (muncă, materii prime), dar cantitatea oferită pe piaţă creşte într-o proporţie mai mică decât creşterea preţului;

• Perioada lungă de timp, în care există posibilitatea unei oferte elastice, respectiv creşterea procentuală a cantităţii oferite este mai mare decât creşterea procentuală a preţului. Această perioadă trebuie să fie suficient de mare pentru ca producătorii să poată spori cantităţile livrate pe piaţă prin lărgirea şi modernizarea capacităţilor de producţie existente sau prin intrarea de noi firme în industria şi pe piaţa produsului, ca urmare a creşterii cererii şi a preţului acestui bun pe piaţă.

121

Concepte cheie• Costul de producţie• Costuri fixe• Costuri variabile• Costul unitar (mediu)• Costul mai'ginal• Economii de scară• Pragul de rentabilitate

Costul pe termen lung Funcţia (curba) ofertei Oferta de piaţă Legea oferteiCondiţiile (factorii) ofertei Elasticitatea ofertei Coeficientul elasticitătii ofertei

Probleme de reflecţie• Explicaţi relaţiile dintre costuri şi evoluţia lor pe termen scurt, în raport cu volumul

producţiei.• Care sunt relaţiile costului marginal cu productivitatea marginală şi a costului mediu cu

productivitatea medie?• în ce constă legătura dintre randamentele de scară şi evoluţia costului pe termen lung?• Ce reprezintă pragul de rentabilitate şi care este semnificaţia lui pentru activitatea firmei?• Pornind de ia costuri, construiţi funcţia (curba) ofertei producătomlui.• Explicaţi distincţia dintre extinderea-contracţia ofertei şi modificarea ofertei (creştere-reducere).

Reprezentaţi grafic procesele respective.• Enunţaţi condiţiile (factorii) ofertei şi explicaţi sensul influenţei lor.• Arătaţi de ce elasticitatea ofertei este diferită în funcţie de durata perioadei de timp.

122

Capitolul 7

PIEŢE, CONCURENTĂ, PREŢURI

Planul temei

7.1. Structura pieţei şi concurenţaDiversitatea pieţelor în economia contemporană Caseta 7.1. Criterii de grupare a pieţelor Structura pieţei concurenţiale Problema protecţiei concurenţei

7.2. Preţul : concept, forme şi funcţii Tipuri şi fome de preţuriFuncţiile preţului în economia concurenţială

7.3. Piaţa cu concurenţă perfectă şi formarea preţului de echilibru Caracteristicile pieţei cu concurenţă perfectăFigura 7.1 Formarea preţului de echilibru Figura 7.2 Echilibrul pieţei

7.4. Echilibrul firmei pe piaţa cu concurenţă perfectă Figura 7.5 Situaţii de echilibru pe termen scurt Caseta 7.3 Echilibrul pe termen lung

Obiectivele temei

• Evidenţierea structurilor pieţei concurenţiale şi formarea unei imagini de ansamblu asupra diversităţii tipurilor şi formelor de piaţă în economia contemporană;

• înţelegerea rolului concurenţei şi a importanţei protecţiei ei pentru funcţionarea eficientă a pieţei;

• Cunoaşterea preţului în calitatea sa de variabilă fundamentală a pieţei,alături de cerere, ofertă şi concurenţă;

• Deprinderea smdenţilor cu tehnicile şi modelele de analiză şi reprezentare a echilibrelor pieţei, prin studierea celei mai competitive forme de piaţă - cea bazată pe concurenţa perfectă;

• înţelegerea modului cum reacţionează o firmă perfect competitivă la semnalele preţurilor şi a situaţiilor în care aceasta se poate afla pe termen scurt şi pe termen lung.

123

Pe baza cunoştinţelor referitoare la teoria cererii şi comportamentul consumatorului, respectiv a teoriei ofertei şi comportamentul producătorului, vom continua studiul mieroeco- nomiei cu una dintre cele mai importante şi interesante probleme - modul cum funcţionează pieţele. Vom înţelege astfel cum prin interacţiunea forţelor cererii şi ofertei se formează preţul pe diferitele structuri (tipuri) ale pieţei şi care sunt reacţiile agenţilor economici (cumpărătorilor şi vânzătorilor) la semnalele emise de preţurile de pe pieţele respective.

în acest capitol vom proceda mai întâi la unele clarificări şi delimitări privind structura pieţei, concurenţa şi preţul - concepte fundamentale ale pieţei alături de cerere şi ofertă. Apoi analizăm structura pieţei cu concurenţă perfectă şi formarea preţului de echilibru, în finalul capitolului vom aborda situaţiile de echilibru (pe termen scurt şi pe termen lung) ale unei firme care activează pe o piaţă cu concurenţă perfectă.

7.1. Structura pieţei şi concurenţa

Piaţa este o categorie specifică economiei de schimb care exprimă ansamblul relaţiilor generate de actele de vânzare-cumpărare, împreună cu fenomenele legate de manifestarea cererii şi ofertei şi în conexiune cu spaţiul şi timpul în care acestea se desfăşoară.

Piaţa a devenit necesară şi a aparut atunci când funcţia consumului s-a separat de funcţia producţiei, ea fiind - în trecut ca şi în prezent - o consecinţă inevitabilă a acestui proces. De-a lungul timpului piaţa s-a dezvoltat atât în lărgime cât şi în adâncime, devenind o realitate tot mai complexă. Neîndoielnic, saltul calitativ în evoluţia procesului istoric de dezvoltare a pieţei a avut loc odată cu afirmarea sistemului economiei capitaliste. Caracteristic acestui sistem este existenţa unei ample reţele de pieţe interrelaţionate şi care, în unitatea lor, alcătuiesc mecanismul economiei concurenţiale de piaţă.

în acest context, definirea sintetică, concisă a pieţei contemporane este dificilă şi chiar inoperantă. Cu alte cuvinte, datorită marii complexităţi şi diversităţi a structurilor sale caracteristice, există o varietate de abordări şi mai multe unghiuri de vedere sub care poate fi privită şi definită piaţa, fiecare încercând să ofere o imagine cât mai apropiată de sensul contemporan al acesteia. Toate punctele de vedere exprimate au însă ca elemente fundamentale ce definesc piaţa, relaţiile dintre vânzători şi cumpărători sau cadrul în care se manifestă cererea şi oferta. Astfel, profesorul francez Abraham Frois arăta că piaţa unui bun poate fi definită ca loc de întâlnire, la un moment dat, a dorinţelor cumpărătorilor exprimate prin cererea lor şi a dorinţelor producătorilor exprimate prin oferta lor.

Aşadar, piaţa este considerată, înainte de toate, drept spaţiu economic în care se exprimă şi se întâlnesc cererea şi oferta, ai căror purtători sunt agenţii economici în calitate de cumpărători şi de vânzători. Pe o anumită piaţă, cererea şi oferta se găsesc una faţa de alta într- un anumit raport de mărime, în funcţie de care se formează şi evoluează preţurile la care se vând şi se cumpără mărfurile. Nivelul şi evoluţia preţurilor determină comportamentul

124

agenţilor economici, orientandu-i cât şi ce sä cumpere sau să ofere pe piaţă. Agenţii economici care acţionează pe aceeaşi piaţă intră, astfel, în relaţii de concurenţă sau competiţie, în cadrul cărora fiecare caută să-şi maximizeze scopurile urmărite. Piaţa funcţionează astfel ca un mecanism cu autoreglare, al cărui regulator este concurenţa.

Elementele evidenţiate mai sus definesc în esenţă piaţa, instituţia centrală în jurul căreia graviteaza viaţa economică. într-o economie de piaţa concurenţială, mecanismul pieţei este acea forţă impersonală („mâna invizibilă“) care coordonează alegerile şi acţiunile tuturor agenţilor economici şi, în ultimă instanţă, reglează viaţa economică de ansamblu. „Acest mecanism - arată economistul american L. Atkinson - este remarcabil datorită uşurinţei cu care coordonează multitudinea de decizii ce trebuie luate pentru a asigura felurite de bunuri şi servicii corespunzătoare în cantităţile potrivite, care să ajungă la locurile potrivite în mâinile potrivite şi la timpul potrivit.“1

Structura pieţei. Privită în ansamblu, piaţa reprezintă un sistem deosebit de complex, format dintr-o multitudine de segmente, forme şi tipuri de pieţe care se găsesc într-o strânsă interdependenţă. Evoluţia preţurilor pe o anumită piaţă afectează în timp nivelul preţurilor existente pe celelalte pieţe.

Segmentele mari ale pieţei rezultă din logica fluxului circular al activităţii în economia de piaţă; analiza lui (vezi capitolul 3) a scos în evidenţă interdependenţele complexe existente între pieţele factorilor de producţie şi pieţele bunurilor (produselor), în cadrul cărora firmele şi gospodăriile - în calitatea lor de principali agenţi ai economiei de piaţa - îndeplinesc simultan rolul de cumpărători şi vânzători.

Există numeroase alte structuri ale pieţei a căror analiză pune în evidenţă complexitatea acesteia în economia contemporană. Termenul de structură a pieţei se referă aici la toate caracteristicile sale care pot deveni criterii de clasificare a acesteia. Astfel, orice piaţă se caracterizează prin: obiect, respectiv natura bunurilor care fac obiectul tranzacţiilor pe piaţă; potenţialul şi volumul tranzacţiilor; numărul participanţilor şi forţa economică a acestora; aria geografică; modul de organizare şi instituţiile aferente etc. Toate aceste caracteristici menţionate şi altele pot fi folosite drept criterii de clasificare a pieţelor (vezi caseta 7.1.)

Caseta 7.1. Criterii de grupare a pieţelorEconomia, privită ca un tot., se prezintă ca un sistem de pieţe. Elementele lui pot fi grupate în

cele mai diverse moduri în funcţie de criterile utilizate. Iată câteva dintre criteriilc de grupare a pieţelor şi tipurile de piaţă care se constituie în funcţie de acestea:

Caseta 7.1. Criterii de gruparea pieţelorEconomia, privită ca un tot., se prezintă ea un sistem de pieţe. Elementele lui pot ti grupate

in cele mai diverse mitdun in funcţie de entente utilizate. Iată câteva dintre criteriile de grupare a pieţelor m ùpyjiie de piaţă e;»e se constituie în funcţie de vestea:

1 L. Atkinson, Economics, op. cit., p. 35.

125

L·. Dupa bummle care formează -obiectul uan/acudur pe· piaţă se dtMtne: piaţa numirilor de

consum; piaţa activelor financiare; puua valutară; piaţa înîQrmaţnlor,

a o f e ^ lp p s l in p in : 'ip ie ţe

p iele regional.·. puua ttan.m ul,.. piY.a mondi-Ou.

c... După volumul iranzactiilor caţe? ^ <leiulea/à. s,· poale \ orbi despre:j: picu- disp^Sä|e,:;

deseentraiizate. numite en-detail: pieţe concentrate. centralizate, cum Sunt btrr.sete. p ieţele en-

gros. în iunetie de gradul de taförmare a agenţilor economici, se poate vorbi despre: pieţe

mut^pureme: pieţe opăce, în c Ă p M ic ip a n ţ^ izolaţe,

d. După modul de ttcces pe piaţă, se distingtpie-ţe libere; pieţe reglementate: pieţe intermediate, pe care aii acces doar persoanele aiHorjyak i^le ex. brokent. deiiltirij}.

Dupa k)rta economică a pan>eij1anti|or? ·-c curtase; pieţe atornr/.ate. în care toţi agentu IUIprmnton de premii t .prue- t iker' r. piele moleeulari/atc. în care agenţii stml eteaiori saţr

căutători tic preturi (.„priées searctiers >.

11!După modul în care funcţionează şi cum suni. studiate, pot exista: pieţe cu concurentă pură si

perfectă: pieţe ivale eu concurenţă imperfectă, pieţe de monopol.In raport cu factorul timp. se poate vorbi de: pieţe ia vedere: pieţe 1a termen. ■ (Economie,

Ediţia a V-a. Bucureşti, Editura Economică, 2000, p. 128 - 129).

Pentru realizarea obiectivelor temei noastre, menţionate la începutul capitolului, esenţiala este analiza structurii pieţei concurenţiale. Această caracteristică fundamentală a pieţei, care este concurenţa sau competitia, afectează nu numai procesul de formare a preţurilor dar şi comportamentul participanţilor pe pieţele respective.

Se consideră că o piaţă este cu atât mai competitivă cu cât puterea agenţilor participanţi (ai cererii şi ai ofertei) de a influenţa preţul şi alte condiţii ale pieţei este mai mică. Forma extremă a competivităţii, se realizează atunci când puterea de piaţă a fiecărui participant este nulă (zero). Această situaţie extremă este numită structura pieţei perfect competitivă sau piaţă cu concurenţă perfectă. Cealaltă extremă înseamnă negarea concurenţei şi reflectă o situaţie în care un agent economic dispune de o putere absolută asupra unei pieţe, fie prin controlul asupra întregii oferte, fie prin controlul asupra întregii cereri pentru o anumită marfă.

între cele două extreme ale structurii pieţei concurenţiale pot fi imaginate o infinitate de situaţii intermediare mai apropiate sau mai îndepartate de structura pieţei perfect competitive sau invers: „Pentru a reduce analiza structurii de piaţă la proporţii controlabile, economiştii se concentrează asupra a patru structuri teoretice de piaţă care acoperă majoritatea cazurilor existente. Acestea se numesc concurenţa perfectă, monopolul, concurenţa monopolistică şi oligopolul“2.

~ R. Lipsey, A. Chrystal, Economie pozitivă, op. cit., p.253

126

Caracteristicile şi variabilele celor patru structuri de piaţă se vor regăsi în paragrafele dedicate fiecăreia dintre ele unde vom analiza şi procesele specifice de formare a preţului pe tipurile respective de pieţe. Dominanta analizei lor este, după cum s-a precizat, competiţia sau concurenţa.

Concurenţa reprezintă procesul de competiţie în care se angajează agenţii economici atunci când licitează sau oferă la concurenţă bunuri de orice fel pe piaţă. Ea este o manifestăre a iniţiativei private şi reflectă acel comportament specific interesat al agenţilor economici care, prin acţiunile întreprinse şi respectând regulile de joc ale pieţei, caută de fiecare dată să dobândească maximum de avantaje.

întrucât resursele sunt limitate şi au întrebuinţări alternative, este necesar un criteriu de alocare oportună (eficientă) a lor. Reacţiile continue ale agenţilor economici la schimbarea condiţiilor cererii şi ofertei de bunuri pe piaţa, respectiv a preţurilor, asigură un astfel de criteriu de alocare şi utilizare eficientă a resuselor, definind în esenţă rolul concurenţei. Competiţia stimulează performanţa economică şi progresul general. Ea incită la creativitate şi inovare, care conduce la difersificarea ofertei şi reducerea costurilor, la creşterea eficienţei economice în general şi satisfacerea mai bună a nevoilor. Concurenţa diferenţiază agenţii economici, favorizând pe cei creativi şi întreprinzători şi îi elimină sau îi reorientează spre alte domenii de activitate pe cei imobili şi ineficienţi.

în mod logic, nu putem avea concurenţă fără competitori sau dacă interzicem acestora să întreprindă acţiuni pentru a-şi promova interesele şi a-şi maximiza rezultatele.

Competitorii sau participanţii la procesul de concurenţă sunt agenţii economici purtători ai cererii şi ai ofertei. Dar furnizorii de resurse productive nu concurează împotriva celor care vor să le achiziţioneze, iar cumpărătorii nu concurează împotriva celor care oferă bunurile respective pe piaţă. Furnizorii concurează împotriva altor furnizori cu care se întâlnesc pe aceeaşi piaţă (a resurselor sau produselor), cumpărătorii împotriva altor cumpărători, licitând la anumite preţuri pentru bunurile achiziţionate.

Simpla prezenţă a purtătorilor cererii şi ai ofertei nu înseamnă însă, implicit, şi o piaţă concurenţială. Procesul de licitatie şi de oferte la concurenţă presupune reguli de joc care să ofere şanse alternative şi libertatea de acţiune a agenţilor economici, privind controlul şi utilizarea resurselor lor în scopul promovării propriilor interese. Specific sistemului economiei de piaţa concurenţială, caracterizat prin dominaţia proprietăţii private asupra resurselor, este procesul de formare liberă a preţurilor. Numai într-un astfel de sistem licitaţiile de a cumpăra şi ofertele de a vinde la concurenţă interacţionează între ele pentru a determina preţuri care să călăuzească alegerile făcute de toţi agenţii economici, comportamentul lor în utilizarea eficientă a resurselor economice.

Pentru ca piaţa concurenţială, numită şi piaţă competitivă, să-şi manifeste virtuţiile sale ea trebuie protejată de practicile neloiale din partea unor concurenţi. Dorinţa unor agenţi economici de a obţine câştiguri cât mai mari generează încercări de suprimare sau limitare a concurenţei pxin diferite modalităţi de anulare a şanselor altor concurenţi. De asemenea, deoarece

127

concurenţa tinde să lărgească spaţial de acţiune, initiaţivă şi obţinere a veniturilor, unele firme încearcă să-şi asigure protecţia din partea guvernului împotriva unor potenţiali concurenţi.

In consecinţă, a proteja concurenţa nu este acelaşi lucru cu a proteja concurenţii. Pentru a proteja şi promova concurenţa sunt necesare legi care să asigure reguli corecte de joc şi să interzică practicile neloiale la care ar putea apela unii concurenţi. Politicile specifice adoptate în acest sens de guverne sunt justificate, de obicei, pornind de la faptul ca piaţa concurenţială este un regulator eficace al activităţii economice numai dacă regulile de joc ale pieţei menţin în mod corespunzător concurenţa, oferind şanse egale pentru toţi competitorii. Dimpotrivă, restricţiile asupra concurenţilor care restrâng iniţiativa acestora, baza de selecţie şi acţiune a lor, diminuează în fapt şi posibilităţile de alocare şi utilizare eficientă a resurselor economice.

Reglementările privind protecţia concurenţei, adoptate în aproape toate ţările cu economie de piaţă concurenţială interzic o gama largă de „practici neloiale“ sau care contravin concurenţei loiale“. Dintre acestea, mai răspândite sunt următoarele:• Vânzarea preferenţială sau refuzul de a vinde un bun sau o categorie de bunuri unui

cumpărător sau unei categorii de cumpărători. Indiferent de bunurile şi cantităţile oferite pe piaţă, vânzătorul este obligat să vândă oricărui cumpărător aflat în disponibilitate de plată;

• Realizarea de fuziuni, înţelegeri sau acorduri între producători în scopul împărţirii pieţelor şi promovării unor nivele mai ridicate de preţuri. In general, reglementările adoptate interzic acele fuziuni care suprimă sau limitează concurenţa prin anularea şanselor altor producători. Există însă şi fuzionări de întreprinderi (orizontale sau verticale) care sporesc eficienţa activităţii în sectoarele respective, conducând la reducerea costurilor de producţie şi desfacere prin eliminarea verigilor intermediare sau prin economiile de scară realizate în urma acestui proces;

• Vânzarea în pierdere sau sub costuri. Această practică, deşi nu afectează cumpărătorul, în multe ţări cu economie de piaţă, este considerată un „delict“ şi se sancţionează întrucât contravine concurenţei loiale. Se are în vedere ca o astfel de practică înseamnă reducerea preţurilor de vânzare sub costuri în scopul scoaterii din afaceri a unuia sau mai multor concurenţi, sau a anulării şanselor unor noi competitori potenţiali, recuperându-şi ulterior pierderile prin creşterea preţurilor. Cu alte cuvinte, este vorba de aşa-numita politică de dumping practicată de firmele mari care pot suporta pierderi prelungite sau pierderi în anumite domenii datorită resurselor lor financiare mari;

• înşelarea cumpărătorilor printr-o publicitate ambiguă, etichetare incorectă sau prin practicarea unor „preţuri atractive“ dar care se referă numai la produse aflate în cantităţi mici sau depreciate calitativ etc.; pe scurt, la toate acele practici care privesc „reclama mincinoasă“.

Din cele arătate rezultă ca întregul cadru normativ juridic care reglementează regulile ie joc ale unei pieţe concurenţiale trebuie să protejeze concurenţa ca proces şi nu pe eventualii concurenţi care se tem sau cărora nu le convin rigorile şi exigenşele ei. „Este ciudat, dar nu surprinzător - arata Paul Heyne - în realitate cât de des confundă oamenii protejarea concurenţei cu protejarea concurenţilor. în realitate acestea sunt mult opuse una alteia. De

128

regulă, concurenţii sunt protejaţi prin legi care inhibă concurenţa, legi de care profită producătorii privilegiaţi prin constrângerea consumatorilor şi a producătorilor neprivilegiaţi“3.

Manifestarea concurenţei este o expresie a nivelului de dezvoltare şi diversificare a pieţei, a gradului de liberalizare economică, în primul rând a preţurilor, care face ca orice cumpărător să poata achiziţiona bunurile de care are nevoie cu preţurile cele mai favorabile, stimulând în acelaşi timp producătorii să mărească oferta prin reducerea costurilor. Ea exprimă măsura în care sistemul economic este capabil să stimuleze iniţiativa şi creativitatea agenţilor economici în utilizarea eficientă a resurselor sale productive.

7.2. Preţul: concept, forme şi funcţii

Problematica preţurilor a suscitat de-a lungul istoriei ştiinţei economice ample dezbateri şi controverse, generate de complexitatea deosebitâ a acestui concept, ca şi de multitudinea factorilor ce intervin în procesul formării şi evoluţiei preţului. Teoria preţurilor constitue astfel un domeniu prioritar al ştiinţei economice, toate şcolile şi curentele de gândire economică acordându-i un loc central. De altfel, după cum s-a mai arătat, neoclasicii au definit economia ca ştiinţă a formării şi evoluţiei preţurilor.

Preţul exprimă cantitatea de monedă (suma de bani) ce trebuie plătită la un moment dat, pe o anumită piaţă, pentru achiziţionarea unei unităţi din bunul respectiv. El reprezintă cea mai generală formă de măsurare economică, denumită şi monetară; sintagma preţului fiind, în prezent, una dintre cele mai complexe categorii din teoria economică.

înca din antichitate s-a intuit că preţul măsoară „ceva“ fără a se fi explicat ce anume. Astfel, Aristotel arata că, în procesul schimbului, preţul exprimă comensurabilitatea mărfurilor, deşi echivalenţa a două lucruri diferite calitătiv i se părea nenaturală. Prima explicaţie a raportului de schimb a realizat-o, după două milenii, Adam Smith care afirmă că „munca este masura reală a valorii de schimb a tuturor mărfurilor“. Teoria preţurilor pe baza valorii-muncă a fost dezvoltată ulterior de către reprezentanţii economiei politice clasice, îndeosebi de către David Ricardo care a elaborat un adevarat tratat asupra valorii ca substanţă comună a mărfurilor.

Definirea preţului ca expresie bănească a valorii mărfii şi mai ales explicarea procesului formării lui pe baza teoriei valorii-muncă au întâmpinat încă de la sfârşitul sec. al XIX-lea o puternică opoziţie. Astfel, şcoala neoclasică a fundamentat teoria subiectivă a valorii, după care preţul unui bun este determinat de utilitatea marginală şi raritatea acestuia. Pe baza lor se formează şi evoluează cererea, care se află de fiecare dată într-un raport de mărime cu oferta, determinând nivelul şi dinamica preţului. în principal, deosebirea dintre teoria clasică şi cea neocalasică decurge din cauza primară care determină preţul. Dacă după clasici acesta este determinat în principal de condiţiile de producţie ale mărfii, după neocalsici, rolul decisiv în formarea preţului revine pieţei unde se manifestă utilitatea şi raritatea bunurilor.

Paul Heyne, Modul economic de gândire, op. cit., p. 189.

129

Teoria modernă a preţului începe cu contribuţia Şcolii de la Cambridge, care avansează aşa-numita „teorie a preţului fără valoare“ (singura variabilă reală este preţul, valoarea fiind o creaţie abstractă şi arbitrară a economiştilor). Se pleca de la premiza că cele două teorii anterioare sunt doar explicaţii incomplete sau soluţii parţiale privind natura şi formarea preţului. „A te întreba dacă preţul unui bun este dat de consumul de factori de producţie ori de utilitatea marginală şi raritatea lui - arată A. Marshall - este sinonim cu a te întreba dacă o coală de hârtie aşezată între lamele unui foarfece este tăiată de lama de jos sau de cea de sus“.

în consecinţă, preţul este determinat atât de consumul de factori de producţie, cât şi de utilitatea marginală şi raritatea bunului; sub primul aspect preţul exprimă condiţiile producţiei şi interesele purtătorului ofertei, iar sub cel de-al doilea aspect el exprimă interesele purtătorului cererii. Confruntarea acestor interese, înţeleasă ca un proces de negociere şi ajustare reciprocă, determină raportul dintre cerere şi ofertă şi, în final, preţul la care se tranzacţionează bunul pe piaţă. Din acest punct de vedere, preţul este considerat un rezultat firesc al funcţionării pieţei concurenţiale, un determinat al celor două forţe ale sale - cererea şi oferta.

Teoria modernă a preţului, adică „teoria determinării preţului prin cerere şi ofertă este frumoasă prin simplitatea ei şi totuşi puternică prin spectrul de aplicare“.Aceasta nu înseamnă însă că cererea şi oferta sunt singurele forţe care determină niveul şi evoluţia preţului în economia reală. Atunci când preţurile se formează şi evoluează în mod liber pe baza condiţiilor pieţei (fără nici o intervenţie din afară), acestea se numesc preţuri libere. în afară de cerere şi ofertă, teoretic nu există alte forţe suficient de puternice pentru a stabili nivelul preţului şi a-i determina evoluţia. Este situaţia ideală pe care o întâlnim în modelul pieţei cu concurenţă perfectă, unde oricare dintre participanţii pe această structură de piaţă este ceea ce teoria economică numeşte un primitor ele preţ („price taker“).

în economia contemporană dominante sunt, însă, structurile de piaţă cu concurenţă imperfectă. în cadrul acestor structuri pot exista firme sau un grup de firme care dispun de suficientă forţă şi mijloace pentru a influenţa şi a determina nivelul preţului. Datorită puterii lor de piaţă, ele pot vinde cantităţi diferite la preţuri diferite şi, în consecinţă, caută preţurile cele mai profitabile, respectiv sunt căutători de preţuri („prices searches“).

Preţurile care sunt rezultatul politicilor şi deciziilor marilor firme (monopoluri, oligopoluri etc.) sunt numite „preţuri administrate“. Deşi există moduri şi nuanţe diferite de intrpretare a acestor preţuri, ideea de bază constă în evidenţierea faptului că în cadrul structurii pieţei contemporane există preţuri în a căror formare politicile marilor firme sunt esenţiale (vezi Caseta 7.2.).

Caseta 7.2, Preţuri administrateTermenul de preţuri administrate a fost iutrodus în literatura de specialitate Locmai cu scopul

de .1 delimita preţurile de piaţă rezultate din jocul liber al cererii >i ofertei, de preţurile stabilite *ipu administrate unilateral în principal de către marii producători. Potrivit acvMei coiveptii economia modernă este dominata de marile corporaţii, care faîowsc puterea lor dc piaţă pentru » administra preturile. Iată câteva consideraţii în acest sens ale renumitului economist american jobn Keneth Galbraith în cartea sa „Sîiiîţîa economică v iriicnsMiî ptibhc ,

130

e-sit' învâ viiX'ţ ivă. Dt» iityuicftt te nwrtle ftniTf au cdf rua» leiino'.iröv'mTi, tlvuIU t'à||§|I$$e||Î&^|§p|£Ë|»r ^structuri dezvoltate. Aceste firme. îti privinţa eapacităiîi de infhîeaţare. nici nu se pot compara cu

.. 7 . ' ·ϊ ■ ; | | | | | | l| | | !

y firjüÉlPsa otigGj^lf j | f l i r t ae§||gi|||ieSi!ir :ÜStiiäte:c&n£i!ajga£:ä;pröuirifc;$l i l i l i p f |l|M '-j-:

llliliiiÉiiÉIlIilte^ftéitiîi^îiiîiffli'cârise■ (5teresul:;'jj{?5îliC.' op. dtŞ■ }|;:|;|||ί:|;::·■

în procesul formării preţurilor pe anumite pieţe pot interveni şi alte centre de putere, cum sunt cele ale autorităţii publice. Preţurile rezultate din mecanismele pieţei, dar pe baza unor reglementări ale administraţiei publice (normative referitoare la costuri, cote de taxe şi impozite indirecte, stabilirea unor limite de variaţie sau plafoane de preţ etc.) se numesc preţuri reglementate. Gradul în care preţurile respective sunt reglementate depinde de particularităţile diferitelor tipuri şi forme de pieţe, precum şi de obiectivele politicilor de preţuri adoptate de stat.

Cele trei categorii de preţuri analizate mai sus - preţuri libere, administrate şi preţuri reglementate - se disting după modul de formare a lor şi se întâlnesc atât în cadrul tranzacţiilor de vânzare-cumpărare a produselor (bunuri de consum şi bunuri de producţie), cât şi pe celelalte pieţe. în cadrul acestora din urmă, preţurile cunosc forme specifice şi poartă denumiri adecvate, cum sunt: salariul, rata dobânzii, renta şi chiria, cursurile titlurilor financiare, cursul valutar etc.

Toate categoriile şi formele de preţ sunt expresii monetare şi suportă în timp deprecierea banilor. Pentru a cunoaşte ce se îintâmplă cu preţul unui bun în timpul unei perioade inflaţioniste se foloseste alături de preţul absolut şi preţul relativ.

Preţul absolut este preţul bunului exprimat în bani sau cantitatea de monedă care trebuie plătită pentru a achiziţiona o unitate din bunul respectiv. De exemplu: lKg grâu = 5 000 lei; lKg carne = 100 000 lei; llitru benzină = 25 000 lei; 1 oră de muncă = 25 000 lei; 1$ = 33 000 lei etc.

Preţul relativ este preţul unui bun exprimat în funcţie de preţul altor bunuri. De exemplu: lKg carne = 4 salarii orare. în general, preţul relativ poate fi determinat prin compararea modificării preţului respectiv cu media modificării tuturor celorlalte preţuri care este numită nivelul general al preţurilor. Astfel, în timpul unei perioade preţul grâului a crescut cu 10%, iar niveleul general al preţurilor a crescut cu 25%, atunci preţul relativ al grâului a scăzut; cu toate că preţul absolut al grâului a crescut, el a devenit relativ mai ieftin.

Reducerea constantă şi pe o perioadă îndelungată a preţurilor relative ale unor produse generează consecinţe complexe, întrucât sectoarele respective de activitate înregistreză pierderi de venituri şi patrimoniu prin aşa-numitul fenomen al foarfecelui preţurilor.

131

Experienţa României şi a multor ţări arată că, într-o astfel de situaţie se află preţurile relative ale produselor agricole, ceea ce şi explică politicile speciale adoptate în domeniul agriculturii, care urmăresc, printre altele şi protejarea producătorilor agricoli.

Preţurile se află sub influenţa permanentă a variabilelor de intrare şi ieşire a sistemului economic, constituindu-se în principal mesaj de semnalizare a stării acestuia şi de anticipare a evoluţiei sale. Rolul esenţial al preţurilor în cadrul mecanismului economiei de piaţă este reliefat prin funcţiile acestora.

Funcţia de calcul şi măsurare a cheltuielilor şi rezultatelor; constă în aceea că prin intermediul preţurilor, o mare diversitate a consumurilor de resurse economice, veniturile, fluxuriile şi tranzacţiile care se derulează la toate nivelurile şi toţi subiecţii activităţii economice, sunt uniformizate sub formă monetară. Cea mai generalizatoare formă de măsurare economică - cea monetară - se realizează astfel prin mijlocirea preţurilor. De aceea, realizarea acestei funcţii este condiţionată de existenţa unor preţuri corecte, care să ilustreze cât mai fidel faptele economice, starea şi sensurile de mişcare ale economiei.

Funcţia de informare a agenţilor economici asupra cerinţelor pieţei. Preţurile constituie reţeaua de informaţii a sistemului economic, ele semnalând tuturor agenţilor economici schimbările intervenite în condiţiile producţiei şi ale cererii şi, prin aceasta, despre noile alternative şi oportunităţi ce le au 1a dispoziţie. Preţul are o puternică încărcătură informaţională, într-o formă simplă, rapidă şi ieftin transmisibilă; o enormă cantitate de informaţii din economie este astfel „distilată“ prin reţeaua de preţuri care la rândul lor călăuzesc alegerile şi acţiunile agenţilor economici.

Funcţia de distibuire a veniturilor se referă la faptul că prin intermediul preţurilor are loc remunerarea serviciilor factorilor de producţie, precum şi recuperarea costurilor de producţie şi obţinerea unui anumit profit de către întreprinzător. Procesul de formare şi distribuire a veniturilor este mijlocit, astfel, de preţurile factorilor de producţie şi de preţurile produselor care „arbitrează“ accesul persoanelor şi categoriilor de persoane la bunurile economice.

Funcţia de stimulare. Prin locul lor în reţeaua de informaţii şi prin influenţa directă asupra veniturilor şi cheltuielilor agenţilor economici, preţurile constitue componenta motivational principală a acţiunilor producătorilor şi cumpărătorilor. In acest cadru, preţurile reprezintă elementul central al opţiunilor agenţilor economici, stimulându-i în atragerea şi utilizarea eficientă a resurselor economice, în adaptarea permanentă a nivelului şi structurii producţiei la cerinţele reale ale pieţei etc.

7.3. Piaţa cu concurenţă perfectă şi formarea preţului de echilibru

Economiştii au elaborat două modele fundamentale limită (extreme) prin care sunt analizate interdependenţele dintre forţele pieţei şi preţul produselor: modelul pieţei cu concurenţă perfectă şi cel al monopolului. Ele sunt considerate ultrasimplificări ale realităţilor

132

pieţei, întrucât multe din ipotezele pe care se bazează nu caracterizează situaţiile concrete din economia contemporană. Ambele modele menţionate constitue însă premise metodologice esenţiale necesare analizei proceselor complexe de formare a preţurilor în cadrul cărora se întrepătrund elemente aparţinând celor două tipuri de pieţe.

Piaţa cu concurenţă perfectă, presupune întrunirea concomitentă a mai multor condiţii, numite ipotezele sau trăsăturile pieţei cu concurenţă perfectă.

Atomicitatea pieţei evidenţiază acea situaţie a structurii de piaţă în care agenţii cererii şi ofertei sunt numeroşi şi de forţă economică redusă. Oferta individuală (a fiecărui producător) reprezintă o fracţiune neînsemnată (o mărime infinitezimală) din oferta pieţei, iar cererea individuală - o nesemnificativă fracţiune din cererea pieţei. Astfel, atât oferta individuală cât şi cererea individuală sunt considerate perfect elastice (producătorul poate vinde întreaga producţie la preţul pieţei, iar consumatorul poate cumpăra orice cantitate doreşte la preţul pieţei) şi, ca urmare, modificările intervenite în nivelul acestora nu pot determina schimbări în cererea şi oferta pieţei care să influenţeze nivelul şi evoluţia preţului.

Omogenitatea perfectă a bunurilor care fac obiectul tranzacţiilor pe piaţa respectivă. Toţi producătorii care operează pe o anumită piaţă realizează şi oferă un produs care prezintă caracteristici intrinseci şi extrinseci absolut identice iar condiţiile de acces sunt aceleaşi pentru toţi cumpărătorii. în aceste condiţii, produsele apar ca echivalente şi perfect substituibile, consumatorului fiindu-i indiferent de la cine şi de unde le achiziţionează.

Intrarea liberă pe piaţă. Această ipoteză presupune că agenţii pieţiei intră, respectiv ies liber de pe piaţa unui bun, fără a se „lovi“ de bariere juridice, instituţionale sau cutumiare. Intrarea se face exclusiv pe bază de raţionament economic. Astfel, producătorul (ofertantul) intră pe piaţă când costul său de producţie este inferior preţului de vânzare şi iese de pe piaţă când costul este mai mare decât preţul de vânzare al produsului, căutând alte alternative de alocare a resurselor sale în domenii de activităţi unde poate obţine un profit normal.

Transparenţa perfectă a pieţei, care înseamnă că toţi partiipanţii la tranzacţiile ce au loc pe o anumită piaţă dispun de o cunoaţtere directă, completă şi reală asupra cererii, ofertei şi preţului produsului. De asemenea, toţi agenţii cererii şi ofertei sunt complet informaţi cu privire la evoluţia viitoare a variabilelor pieţei.

Perfecta mobilitate a factorilor de producţie, ceea ce presupune că toţi producătorii pot găsi liber şi în orice cantitate resursele productive (muncă, pământ, capital) de care au nevoie. Aceasta înseamnă şi faptul că noi firme pot intra în orice ramură şi pot părăsi fără restricţii industria şi piaţa în care au operat. Ipotetic, nu există deci, limite naturale, tehnice, economice şi juridice în calea alocării libere a factorilor de producţie spre domenii unde posesorii lor le consideră ca fiind oportune.

Pimele frei trăsături definesc concurenţa pură, adică pură de orice fel de monopol, iar cele cinci trăsături definesc împreună concurenţa pură şi perfectă sau, pe scurt, concurenţa perfectă.

Când una sau mai multe condiţii nu sunt satisfăcute piaţa este caracterizată prin concurenţă imperfectă. Numai împreună cele cinci trăsături garantează existenţa unei

133

concurenţe pure şi perfecte, a unei pieţe impersonale, în care forţele cererii şi ofertei sunt singurele care determină nivelul preţului şi alocarea resurselor. Este evident că în viaţa reală, practic, este imposibil să fie întrunite pe deplin şi concomitent cele cinci trăsături ce definesc în mod ideal acest tip de piaţă.

Piaţa cu concurenţă perfectă reprezintă însă modelul teoretic de la care se pleacă în analiza diferitelor structuri ale pieţei concurenţiale. în acest cadru, piaţa perfect competitivă este privită ca o situaţie ideală în economie care tinde spre echilibru, iar intersele participanţilor sunt cel mai bine satisfăcute. Echilibrul se referă atât la piaţă cât şi la firmă, fiecare din aceste echilibre fiind abordate pe termen scurt şi pe termen lung.

Echilibrul pieţei cu concurenţă perfectă se realizează la acel nivel al preţului şi volum al tranzacţiilor la care cantitatea totală cerută de producători este egală cu cea oferită de producători, adică în punctul la care curba cererii pieţei şi curba ofertei pieţei (industriei) se intersectează. El se realizează pe baza unor permanente tatonări şi este rezultatul negocierilor dintre purtătorii cererii şi ai ofertei, care îş i promovează propiile interese sub influenţa semnalelor transmise de evoluţia condiţiilor de pe piaţa produsului. Pentru a uşura înţelegerea acestui proces revenim la exemplul cu cererea şi oferta de benzină, datele ipotetice fiind cele din Tabelul 7.1.

Tabelul 7.1. Formarea preţului de echilibru

Preţuriposibile

(lei/l)

Cantităţi cerute

(mii. litri)

Cantităţi oferite

(mii. litri)

STAREA PIEŢEI

surplus sau excesTendinţapreţului

de cerere de ofertă

35 000 1 000 4 000 3 000 Reducere

30 000 1 500 3 500 2 000 Reducere

25 000 2 000 3 000 1 000 Reducere

20 000 2 500 2 500 echilibrată echilibrată Echilibra

15 000 3 000 2 000 1 000 Creştere

10 000 3 500 1 500 2 000 Creştere

5 000 4 000 1 000 3 000 Creştere

După cum se observă, modificarea în sus sau în jos a nivelului preţului benzinei are efecte diferite asupra cantităţii cerute de cumpărători şi a celei oferite de vânzători. Cu alte cuvinte, creşterea sau reducerea preţului litrului de benzină fac ca cererea şi oferta pe piaţa acestui produs să se contracte sau să se extindă, dar în sens invers, ceea ce creează, după caz, fie exces de ofertă, fie exces de cerere. Interacţiunea dintre oferta şi cererea de benzină conduc în final la formarea unui preţ la care ofertanţii şi cumpărătorii doresc şi pot vinde şi achiziţiona aceaşi cantitate. Forţele pieţei concurenţiale dau, astfel, naştere la un preţ de echilibru care

134

tinde sä rămână staţionar şi sä echilibreze piaţa acestui produs.

în reprezentarea grafică preţul de echilibru este determinat de punctul de intersectie între curba descrescătoare a cererii şi curba crescătoare a ofertei, punct în care cantitatea cerută de benzină devine egală cu cea oferită. Cum rezultă şi din graficul prezentat (vezi Figura 7.1.) piaţa este în echilibru la preţul de 20 000 lei/litru şi cantitatea de 2 500 mii. litri.

Presupunând că preţul s-ar fixa temporar deasupra celui de echilibru, cantitatea cerută de cumpărători este, la acest preţ, inferioară celei oferite, surplusul de ofertă exercitând presiuni în sensul reducerii preţului de vânzare. în situaţia inversă, dacă preţul scade sub nivelul celui de echilibru, se creează un exces de cerere care va redimensiona preţul în direcţia echilibrării pieţei. în ambele situaţii, reacţiile şi deciziile purtătorilor cererii şi ai ofertei sunt adecvate unui comportament maximizator, cu scopul de a obţine un avantaj comaparativ din noua situaţie: pentru a achiziţiona mai mult şi a livra mai puţin când preţul scade pentru a cumpăra mai puţin şi a livra mai mult, dacă preţul a crescut.

în concluzie, în condiţiile pieţei cu concurenţă perfectă nivelul preţului este determinat de acţiunea conjugată a cererii şi ofertei sau de raportul dintre cele două forţe ale pieţei. Modificarea acestui raport determină şi modificarea preţului pe piaţa produsului, care tinde către un nivel de echilibru ca urmare a excesului de cerere sau de ofertă. Preţul şi cantitatea de echilibru corespund nivelului la care achiziţiile dorite egalează vânzările dorite. La acest nivel piaţa este în echilibru, ceea ce indică o stare de stabilitate care tinde să se menţină atâta timp cât factorii de influenţă nu modifică raportul dintre cerere şi ofertă. Pe termen scurt, mărimea preţului de echilibru (numit şi preţul de piaţă) depinde în principal de cantitatea cerută, întrucât pe perioada pieţei sau pe o perioadă scurtă de timp, oferta este rigidă. Pe termen lung se modifică însă ambele forţe ale pieţei, datorită unor împrejurări pe care le- am numit condiţiile sau factorii cererii şi respectiv ai ofertei. Dintre aceşti factori, nivelul venituilor (în cazul cererii) şi costul de producţie (în cazul ofertei) reprezintă condiţiile principale ale modificării (creşterii sau reducerii) celor două forţe ale pieţei.

Aşadar·, modificările ce pot interveni pe termen lung în condiţiile cererii şi ofertei au ca rezultat o deplasare a curbei cererii sau a ofertei şi, implicit, o modificare a preţului şi cantităţii de echilibru. Efectele deplăsarilor curbei cererii sau ofertei asupra preţului şi cantităţii de echilibru, reprezintă aşa-numitele reguli sau legi ale cererii şi ofertei. Aceste legi sunt următoarele:a. Când cererea creşte (curba cererii se deplasează spre dreapta), preţul şi cantitatea de

echilibru cresc (vezi Figura 7.2. A)

3 5 0 0 D

3 0 0 0 0

E x ces ţie o ferta

-ititafea de echtiibru

F ifm râ ? 1 F r h î t ih r n ! ö le tö i

135

Figura 7.2. Efectele modificării cererii asupra preţului şi cantităţii de echilibru

b. Când cererea scade (curba cererii se deplasează spre stânga), preţul şi cantitatea de echilibru se micşorează (vezi Figura 7.2. B).

c. Când oferta creşte (curba ofertei se deplasează spre dreapta), preţul de echilibra scade iar cantitatea de echilibra creşte (Figura 7.3. A).

d. Când oferta scade (curba ofertei se deplasează spre stânga), preţul de echilibru creşte iar cantitatea de echilibra se reduce (Figura 7.3. B).

Figura 7.3. Efectele modificării ofertei asupra preţului şi cantităţii de echilibru

Fiecare dintre cele patru reguli sau legi menţionate rezumă ce anume se întâmplă atunci când o poziţie iniţială de echilibru este tulburată (când fie curba cererii, fie curba ofertei se deplasează) şi o nouă poziţie de echilibra este stabilită ca efect al noului raport dintre forţele pieţei. De reţinut că regulile sunt definite cu clauza caeteris paribus, presupunând de fiecare dată că numai una din forţele pieţei se modifică. în realitate, pc termen lung forţele pieţei pot acţiona simultan când curbele ofertei şi cererii se deplasează în acelaşi timp. Efectele deplasării lor sunt însă, în principiu, cele menţionate, evoluţia preţului şi a cantităţii de echilibra fiind mereu consecinţa noilor poziţii concrete ale curbelor cererii şi ofertei.

136

In concluzie, putem spune ca în toate cazurile modificării forţelor pieţei în condiţiile concurenţei perfecte preţul va tinde permanent spre acel nivel la care cantitatea oferită de producători devine egală cu cea dorită şi cerută de cumpărători. La acest nivel piaţa este în echilibru iar preţul de echilibru poarta denumirea de preţ normal. El depinde în principal de ofertă care pe termen lung înregistrează importante modificări.Preţul normal poate fi mai mare sau mai mic decât preţul de piaţă care este preţul de echilibra pe termen scurt.

7.4. Echilibrul firmei pe piaţa cu concurenţă perfectă

în analiza echilibrului unei firme care operează pe o piaţă cu o concurenţă perfectă se pleacă de la ipoteza că aceasta are ca funcţie-obiectiv maximizarea profitului. Atunci când firma a atins o poziţie la care profiturile sale sunt maxime, ea nu mai are nici un stimulent să- şi modifice această situaţie, atâta timp cât restricţiile sau constrângerile în cadrai cărora activează nu se modifică sau nu pot fi ameliorate. în această situaţie firma se afla în echilibra. El poate fi abordat, ca şi în cazul analizei echilibrului pieţei, pe termen scurt şi pe termen lung.

în condiţiile concurenţei perfecte, după cum se cunoaşte, nici unul dintre agenţii producători nu dispun de atâta putere de piaţă care să-i permită influenţarea preţurilor factorilor de producţie sau a preţului produsului oferit pe piaţă prin care să-şi maximizeze profitul. Toţi producătorii (ca şi cumpărătorii) sunt ceea ce am numit un primitor de preţuri („prices taker“).

în principiu, o firmă obţine profit atunci când încasările sau veniturile totale sunt mai mari decât costurile totale aferente producţiei vândute pe piaţă. Ca urmare, firma trebuie să dispună de informaţii despre veniturile şi costurile sale şi să cunoască cum se comportă acestea faţă de producţie, singura variabilă la latitudinea unei firme primitoare de preţ. în capitolul 6 , despre teoria producătorului, am văzut cum se modifică costurile firmei în raport cu producţia ei, curbele costurilor - pe termen scurt şi pe termen lung - fiind relevante în acest sens. în continuare vom analiza cum variază veniturile firmei care preia preţul în raport cu producţia sa. Combinând informaţiile despre costurile şi veniturile firmei putem determina nivelul de producţie care îi asigură maximizarea profitului.

Analiza microeconomică foloseste trei concepte despre veniturile firmei şi anume: venitul total, venitul mediu şi venitul marginal ;ele sunt echivalentele conceptelor de cost total, cost total mediu şi cost marginal.

Venitul total (Vt) reprezintă încasarea totală obţinută din vânzarea producţiei şi este egal cu produsul dintre cantitate şi preţul unitar (Q x p).

Venitul mediu (Vm) reprezintă mărimea venitului obţinut pe unitatea de produs (Vt/Q) şi este egal cu preţul la care este vândut pe piaţă.

137

Tabelul 7.2. Formele venitului unei firme primitoare de preţ („priee taker“).

Cantităţi Q [Kg]

Preţul P [Iei]

Venitul totalV, = QxP

Venitul mediuVm=Vt/Q

Venitul marginal

Vmg = AVt/AQ1 000 3 000 3 000 000 3 000 3 000

2 000 3 000 6 000 000 3 000 3 000

3 000 3 000 9 000 000 3 000 3 000

4 000 3 000 12 000 000 3 000 3 000

5 000 3 000 15 000 000 3 000 3 000

Venitul marginal (Vmg) reprezintă venitul adiţional (suplimentai') al firmei rezultat din modificarea cu o unitate a cantităţii vândute (Vmg = AWt / AQ).

Pentru o firmă primitoare de preţ, venitul marginal este egal cu venitul mediu care întotdeauna este egal cu preţul (Vmg = Vra = p). Relaţiile dintre toate categoriile de venituri ale firmei precum şi raporturile lor faţă de producţia vândută sunt ilustrate şi cu ajutorul unui exemplu cifric în Tabelul 7.2. Exemplul ipotetic al firmei este o fermă agricolă care livrează diferite cantităţi de grâu la preţul pieţei de 3 000 lei/Kg.

Venitul mediu şi venitul marginal sunt reprezentate grafic de aceeaşi linie orizontală paralelă cu axa cantităţilor şi situată la nivelul preţului pieţei. întrucât firma preia preţul pieţei şi poate vinde orice cantitate la acelaşi preţ, linia orizontală a preţului este totodată şi curba cererii firmei(Cf).

0 C u rta cererii pieţei O 0 Curba cererii frn e i Q

Figura 7,4. Curba cererii pieţei şi curba cererii firmei pe o piaţă perfect competitiva

Graficele din Figura 7.4. scot în evidenţă distincţia dintre curba cererii unei pieţe (industrii) perfect competitive care are panta negativă, şi curba cererii unei firme de pe acea piaţă, care este perfect orizontală şi infinit elastică. Se observă totodată, cum curba Vm , curba Vmg şi curba cererii firmei coincid şi se află toate amplasate pe aceeaşi linie orizontală a preţului.

138

Confruntându-se cu o curbă a cererii perfect elastică, firma îşi ajusteaza cantităţile de producţie vândute la preţul dat al pieţei, astfel încât sa obţină profitul maxim. Ea îşi va extinde volumul producţiei oferite pe piaţă până la acel punct unde costul marginal (care include şi profitul normal) egalează venitul marginal, care, după cum s-a văzut, este egal cu preţul pieţei. Dincolo de acest punct (unde Cra > Vmg) firma va înregistra pierderi la fiecare unitate vândută,

ceea ce va diminua profitul total.Aşadar, condiţia sau regula care conferă firmei perfect competitive starea de echilibru

pe termen scurt este:

c = V = Pv-'m Y mg

Desigur că nu orice nivel al producţiei pentru care Cm = P are ca rezultat obţinerea profitului de către firmă. Ea va obţine profit pentru acea producţie care permite egalarea costurilor sale marginale cu preţul de piaţă în măsura în care preţul depăşeşte costul mediu. Curba costului marginal devine astfel curba ofertei firmei pe acea porţiune crescătoare a Cm poziţionată deasupra minimului costului total mediu (CTM).

în Figura 7.5 sunt prezentate trei situaţii undeo firmă care operează pe o piaţă perfect competitivă se poate afla în poziţie de echilibru pe termen scurt. în toate cele trei cazuri, firma produce şi vinde pe piaţă la nivelul producţiei unde Cm = p, însă, date fiind circumstanţele particulare fiecărui caz în parte, rezultatele obţinute sunt diferite, şi anume:

Figura 7.5. Situaţii de echilibru pe termen scurt pentru o firmă pe o piaţă cu concurenţă perfectă

a) primul caz (A) redă situaţia cea mai profitabilă a unei firme în echilibru pe termen scurt, unde Cm = P, dar acesta din urmă este mai mare decât costul total mediu (P > CTM). Firma obţine întregul profit normal, inclus în CTM, precum şi un profit suplimentai' (suprafaţa haşurată). Pe termen lung, după cum vom vedea ceva mai departe, profitul suplimentar nu va mai fi obţinut datorită intrării de noi firme în ramură (în industrie şi pe piaţa respectivă), creşterii cantităţii oferite şi tendinţei de scădere a preţului.

139

b) cel de-al doilea caz (B) redă situaţia aşa-numitei firme reprezentative a pieţei cu concurenţă perfectă. Ea funcţionează la nivelul producţiei pentru care costurile sale marginale sunt egale cu preţul pieţei dar şi cu costul total mediu (Cra - p = CTM). Cum se observă în grafic, în această situaţie linia preţului este tangentă minimului CXM, ceea ce înseamnă că venitul total este egal cu costul total, iar profitul suplimentar este zero. Firma poate însă funcţiona atât pe termen scurt cât şi pe termen lung, deoarece obţine întregul profit normal care este inclus în costul total.

c) cel de-al treilea şi ultimul caz (C) redă situaţia unei firme care înregistrează pierderi, unde Cm = p dar acesta din urma este mai mic decât costul mediu (P < CTM). Ea poate totuşi să-şi acopere toate cheltuiele variabile precum şi o parte din costurile fixe. In această situaţie pierderile firmei sunt mai mici decât cele determinate de încetarea totală a activităţii. Pe termen lung firma nu poate funcţiona, factorii de producţie mergând în alte activităţi unde se găsesc utilizări oportune.

Preţul la care veniturile totale sunt egale cu costurile variabile, sau la care pierderile sunt egale cu costurile fixe este numit punctul de închidere al firmei. La orice nivel al preţului inferior punctului de închidere, firma îşi va înceta activitatea pentru a-şi limita pierderile la mărimea costurilor fixe. Dacă preţul pieţei depăşeşte punctul de închidere, firma va continua sa producă pentru a-şi minimiza pierderile sub nivelul costurilor fixe. Ajungem astfel „la surprinzătoarea concluzie că, pe termen scurt, firmele care urmăresc să-şi maximizeze profiturile îşi pot continua ativitatea chiar dacă înrgistrează pierderi. Această regulă este valabilă îndeosebi pentru firmele care au un capital important, care au datorii mari (ca în cazul companiilor aeriene) şi care operează, aşadar, cu costuri fixe ridicate; pentru aceste firme este mai avantajos să-şi continue activităţile, chiar dacă lucreză în pierdere.“4

Echilibrul firmei pe termen lung, în condiţiile concurenţei perfecte, se bazează pe mai multe premise. în primul rând, pe termen lung, toţi factorii de producţie sunt variabili, astfel încât firmele pot să-şi dezvolte capacităţile vechi de producţie sau să-şi construiască altele noi. De asemenea, pe termen lung factorii de producţie pot fi transferaţi de la producţia unui bun economic la altul, iar numărul firmelor din ramură este variabil. De regulă numărul firmelor va creşte dacă în ramură se obţin supraprofituri. (profitul obţinut peste profitul normal este denumit profit pur sau profit economic). Invers, numărul firmelor se va reduce dacă acestea înregistrează pierderi sau obţin un profit mai mic decât cel normal în sectoarele în care activează, întrucât există oportunităţi sau alternative de alocare mai profitabilă a factorilor de producţie în alte ramuri de activitate. Rezultă logic că, nu se produc modificări importante în capacităţile de producţie şi numărul firmelor care produc un bun economic, în condiţiile în care profiturile încasate înregistrează un nivel normal (considerat suficient ptentru a menţine utilizarea factorilor în ramură), deoarece în această situaţie nu există motivaţia nici de a părăsi domeniul de activitate, nici de a intra în altă ramură. în sfârşit, dacă pe termen lung firmele

4 P. Samuelson, W. Nordhaus, Economie politică, op. cit., p. 170.

140

pot ajusta intrările din toţi factorii de producţie şi, deci, toate costurile sunt variabile, aceasta înseamnă că există un singur cost unitar al produsului - costul mediu pe termen lung (CML).

în contextul premiselor şi ipotezelor menţionate mai sus, putem formula condiţia de echilibru al firmei pe termen lung; ea constă în egalitatea preţului (p) cu costul marginal (Cm) şi cu costul mediu pe termen lung minim (CMLmin):

P — Cm — CiyjL mjn

Cum egalitatea costului marginal cu costul mediu pe termen lung se realizează numai la nivelul minim al acestuia din urmă, iar linia preţului este tangentă în punctul de intersecţie al Cml de către Cm, se deduce că la echilibrul pe termen lung, firmele nu mai obţin supraprofit sau profit economic, singurul profit realizat fiind cel normal. De aceea, condiţia pe termen lung a unei firme perfect competitive mai este numită şi condiţia sau regula profitului economic nul.

întrucât cheia înţelegerii echilibrului pe termn lung este intrarea şi ieşirea pe şi de pe piaţă, vom extinde analiza acestei caracteristici esenţiale ale piaţei perfecte. Efectul intrării în ramură şi, în aceeaşi măsură, al ieşirii din ramură, constă în modificarea ofertei de piaţă, a preţului de echilibru şi implicit, a profiturilor realizate de firmele participante. Astfel, în ramurile cu un profit atractiv la intrare, venirea noilor frme, motivate de existenţa unor supraprofituri, are ca efect creşterea ofertei totale şi, drept urmare, reducerea preţului pieţei. După cum se observă în graficul din Figura 7.6. (partea stângă a figurii) intrarea în ramură determină deplasarea curbei ofertei spre dreapta (de la O; la on) ş i , odată cu aceasta, reducerea preţului (de la pj la pn). Intrarea noilor firme se va produce atâta timp cât există motivaţia atragerii lor (supraprofiturile) şi va înceta când profiturile economice vor fi nule. Această ultimă situaţie corespunce punctului de minim al costului mediu pe termen lung.

a) intrarea în ramură b) ieşirea din ramură

Figura 7$. Echilibrul pe termen lung

La acelaşi rezultat se ajunge dacă procesul se desfăşoară în sens invers, al ieşirii firmelor din ramură, motivate, de această dată de înregistrarea pierderilor sau a unor profituri sub cele normale. în acest caz curba ofertei pieţei se deplasează spre stânga, iar preţul este

141

împins în sus (vezi graficele din partea dreaptă a Figurii 7.6.). Ieşirea firmelor de pe piaţă va continua până când preţul va fi egal cu minimul CML, iar profiturile firmelor rămase în ramură vor creşte până ce vor egala profitul normal.

Caseta 73 Echilibrul p e term en lun g si regu la profitu lui zeroCondu/ta de ha/,â a anali/d probleme) imriiru st: respectiv ieşirii în m din ramura comut in

iiiptus ca.· IK ie midii: lung, foiţele pieiei perfect conçurent tale împing preţul ** eantsiiaiea de

eeliilibiu spre tin puoet "în cart· 1 tentele i m a <>pet à toa.'.e coscunle dc oportunitate, inclusiv profitul

norm al Ramitnte care pre/tniă un potential de pri>tfi economie ridicai atrag noi firmc. oferta

;-:;&eşţi<Ş||reluÎ;pâd&^înregistrează pierderi, iar unele firme dau faliment sau se îndreaptă spre domenii mai profitabile.

>pre n o d u l norma* :

Asàdar. eehijfürui: pe tennun lung ai tir uei si a) ramurii in anvimbhi in·-, :rnim. de (apt,

profiluri economice nule. Această condiţie este faimoasa leee sau rcgulà a .profirului /cm" din

teoria neoclasica a echilibrului economic. El se realizează daca preţul converge in decursul :

î&npulut către preţul dt echilibra < ipote/a Leon W alras) sa# attiiici când cantitatea olentâ

.converge câae cantitatea de echilibni üpoie/a Alf»cd·;Marshall). In context. aplicând modeiüf.

standard al pieţei cu concurenţă perfectă la echilibrul concnrenţial pe termen lung nu se obţin

supraptotîturi căci. cum spune Λ iUcii Marshall. toalc pro.littirile surii, nusmale eamt profilurile

reziduale sunt zero. Sau. potrivit modelului dc anali/ă al echilibrului general folosit de Leon

W alras, vand lucrează asncurctié perleeiâ m se atinge echilibrul pe ienncn lung. imrega valoare

a produsului este efinunatâ dc plăţile factorilor de prOductic in raport cu pniducinitâiile toi

marginale, prolium ic reziduale >neimpu:,inil eiactortlor) sunt eliminate, iar întreprinzătorul ..nici

nu câştiga, dar mei nu pierde’',Mark Blaiig. care cnează pe cei doi maţi rcprczetusmu ai economiei neoclasice, pieci/eazâ

faptul c& „atâta timp c il .a tali za se preocupă de natura echilibrului static în condiţiile concurentei :

perfecte, nu exista loc nici pentru teoria profitului pur ca venit rezidual al firmelor care ist asumă

riscurile“ {Teat to <■. ecu ton u ră în « ü'os/M. n u l. op.· cit.. p. 4 % i Dar cu ieom ie n-icnroaiela irV'iii a

si formele profitului ne v.oţn întâlni însă. in capitolul θ . dedicat aiiaii/ci distribuţiei st form ăm

veniturilor în economic de piaţă.

Procesul ajustării profiturilor obţinute de către firme la nivelul profitului normei, ca urmare a liberei intrări şi ieşiri pe şi de pe piaţă, se manifestă ca tendinţă în timp şi trebuie interpretată ca atare. Dai- aceasta nu înseamnă că economia ajunge în cele din urmă într-un echilibru static, astfel încât nici o firmă nu mai realizează profit economic sau supraprofit. Economia de piaţă este o realitate complexă şi dinamică unde, în orice perioadă, într-o economie sau alta se întâlnesc firme care obţin supraprofituri, deasupra profitului normal, după cum vor există şi firme ale căror profituri realizate sunt sub nivelul celui normal sau care înregistrează pierderi şi chiar dau faliment.

142

Pe de altă parte, după cum se cunoaşte, caracteristice economiei contemporane sunt structurile de piaţă cu concurenţă imperfectă. Aceste structuri sau tipuri de pieţe, împreună cu monopolul, fac obiectul analizei capitolului care urmează.

Concepte cheie• Piaţa• Structura pieţei concurenţiale• Piaţa cu concurenţă perfectă• Preţul• Preţuri libere (de piaţă)• Preţuri administrate• Preţ absolut şi preţ relativ• Funcţiile preţului• Echilibrul pieţei

Exces de cerere şi de ofertăPreţ şi cantitate de echilibruLegile cererii şi oferteiEchilibrul firmei (pe termen scurt şi lung)Curba cererii firmeiVenit (total, mediu şi marginal)Regula maximizării profitului firmei Punctul de închidere a firmei

Probleme de reflecţie• Ce se înţelege prin structura pieţei concurenţiale?• Care este rolul concurenţei în economia de piaţă şi de ce ea trebuie protejată?• Explicaţi de ce pe o piaţă perfect competitivă este inutilă intervenţia oricărui factor exogen

pieţei.• Analizaţi principalele funcţii ale preţului în economia de piaţă concurenţialâ.• Enunţaţi legile cererii şi ofertei şi reprezentaţi grafic efectele deplasării curbelor cererii şi

ofertei.• De ce preţul şi cantitatea de echilibrul sunt expresia celei mai bune alocări şi utilizări a

resurselor economice?• Reprezentanţi grafic curba cererii firmei (în raport cu curba cererii pieţei) şi arătaţi cum se

modifică venitul firmei (total, mediu şi marginal) în raport cu producţia sa,• Când şi cât trebuie să producă o firmă care operează pe o piaţă cu concurenţă perfectă?

Care sunt condiţiile echilibrului său pe termen scurt şi lung?• Explicaţi de ce o firmă poate să-şi continue activitatea pe termen scurt chiar dacă

înregistrează pierderi.

143

Capitolul 8

MONOPOLUL, CONCURENŢA MONOPOLISTICĂ ŞIOLIGOPOLUL

Planul temei

8.1. MonopolulCaracteristicile şi variabilele monopolului Figura 8.1 Curbele venitului şi elasticitatea cererii Preţul de echilibru şi profitul de monopol Figura 8.2 Echilibrul monopolului

8.2. Concurenţa monopolistică Caracterizare şi influenţa factorului timpFigura 8.3. Echilibrul firmei în condiţiile concurenţei monopolistice

8.3. OligopolulCaracteristicile şi tipurile oligopolului.Figura 8.4 Preţul pe piaţa de oligopol, cazul cartelului.

8.4. Politici guvernamentale de preţuriObiective şi modalităţi de intervenţie a statului în procesele de formare a preţurilorFigura 8.5 Preţuri minime şi preţuri maxime

Obiectivele temei

• Cunoaşterea caracteristicilor şi variabilelor monopolului ca structură de piaţă aflată la antipodul celei perfect competitive;

• Studierea şi înţelegerea structurilor de piaţă aflate între concurenţa perfectă şi monopol;• Evidenţierea modului în care firmele se implică în formarea preţurilor pe pieţele cu

concurentă imperfectă şi comportamentul acestora;• Examinarea interdependenţelor dintre firme în cadrul oligopolului şi reliefarea cazurilor de

confruntare şi cooperare dintre acestea;• Evidenţierea modalităţilor de intervenţie a guvernului în procesele de formare a preţurilor

şi a consecinţelor acestei implicări.

144

La antipodul pieţei cu concurenţă perfectă, analizată în capitolul precedent, se află structura pieţei cu un singur producător-vânzător, numită monopol. Nici una din cele două structuri extreme nu caracterizează însă economia modernă. Piaţa perfect competitivă reprezintă idealul şi, de regulă, pieţe asemănătoare sau cât mai apropiate de această structură sunt încurajate şi protejate. Monopolurile absolute se întâlnesc şi ele foarte rar" in ţările cu economie de piaţă concurenţială. întrucât această structură de piaţă elimină sau distorsionează grav mecanismul concurenţial al pieţei, activitatea monopolurilor- în măsura în care acestea există - este reglementată şi puterea lor de piaţa limitată.

Structurile de piaţă dominante în ţările dezvoltate economic sunt cele intermediare (intre cele două extreme), denumite prin sintagma « concurenţa imperfectă ». Prima parte a sintagmei semnifică faptul că astfel de sectoare de activitate şi pieţele respective se caracterizează prin existenţa mai multor concurenţi (firme) între care se desfăşoară o competiţie, uneori chiar o rivalitate puternică. Cea de-a doua parte a sintagmei (imperfectă) indică faptul că firmele participante nu iau preţul de pe piaţă (nu sunt primitori de preţuri), ci dispun de o anumită putere de piaţă, astfel încăt pot influenţa nivelul şi evoluţia preţurilor - ele fac preţul sau sunt căutători de preţuri („prices searchers“).

Analiza monopolului este indispensabilă pentru înţelegerea structurilor pieţei cu concurenţă imperfectă. Acestea sunt concurenţa monopolistică şi oligopolul, pe care le vom studia în partea a doua a capitolului.

8.1. Monopolul

Caracteristicile monopolului. Piaţa de monopol este diametral opusă pieţei cu concurenţă perfectă şi se defineşte prin existenţa unui singur producător-ofertant (monopol), sau prin existenţa unui singur cumpărător (monopson). în ambele cazuri, piaţa de tip monopol reflectă o situaţie în care un agent economic dispune de o putere absolută asupra unei pieţe, fie prin controlul asupra întregii oferte a unui produs, fie prin controlul asupra întregii cereri pentru o anumită marfă. Dacă monopolul intră în relaţii de schimb cu un singur cumpărător (monopson), structura pieţei este de forma monopol-monopson.

Caracteristicile şi consecinţele pieţei monopoliste sunt analizate pentru monopol, care înseamnă un singur producător ofertant pe o anumită piaţă (de la cuvintele greceşti « mono » care înseamnă unu, şi «polist» care înseamnă vânzător). Această situaţie în care producţia unei întregi ramuri este produsă şi văndutâ de un singur producător numit monopolist sau firmă monopolistă, poate apare ca urmare a unor restricţii sau bariere de intrare în ramură, care pot fi naturale sau create şi acceptate oficial. Barierele naturale sunt în principiu rezultatul acţiunii economiilor de scară în acele ramuri unde tehnologiile şi condiţiile cererii fac ca o singură mare firmă să poată acoperi eficient costurile totale. Astfel de monopoluri naturale se întâlnesc de regulă în domeniile serviciilor poştale şi de telefonie fixă, furnizorii de energie

145

electrică, distribuţiei gazelor etc. în schimb, monopolurile protejate sunt rezultatul unor bariere de intrare create prin legile care vizează protecţia invenţiilor şi inovaţiilor, conferind doar firmei deţinătoare a patentului, unicul drept legal de a produce şi comercializa un anumit produs, pentru o anumită perioadă de timp.

Existenţa reală a monopolurilor, este o problemă controversată. Noile progrese înregistrate în domeniul tehnologiilor au făcut ca şi monopolurile naturale să piardă teren (spre exemplu, apariţia telefoniei mobile). Pe termen lung, nici o firmă nu poate fi la adăpost de concurenţă. De fapt, monopolul pur sau perfect nici nu există, după cum nu există nici o piaţă cu concurenţă pură sau perfectă. Ca să existe monopol pur trebuie ca firma să producă şi să comercializeze singură un anumit produs pe piaţă, să nu aibă de suportat concurenţa internă sau externă (imposibilitatea intrării de noi firme pe piaţa monopolizată datorită existenţei barierelor de natură economică sau administrativ-juridică) ; totodată, bunul comercializat să nu aibă nici un fel de substituienţi apropiaţi, condiţii greu de îndeplinit într-o economie de piaţă dezvoltată şi diversificată.

Variabilele monopolului. în condiţiile pieţei de monopol, formarea preţului nu mai constituie un factor exogen firmei, puterii de piaţă şi deciziei producătorului. Aflată în poziţia de unic producător si vânzător al unui singur produs, firma monopolistă poate conttola piaţa în sensul determinării cantităţii oferite şi a preţului care să-i asigure profituri maxime.

Pentru a înţelege modul cum o firmă monopolistă stabileşte simultan preţul şi cantitatea produsă şi oferită pe piaţă, trebuie să analizăm mai întâi anumite variabile specifice monopolului, cum sunt cererea, venitul mediu, încasarea sau venitul marginal, s.a.

Spre deosebire de piaţa cu concurenţă perfectă unde cererea pentru firma individuală se disociază de cererea pieţei, în cazul monopolului, această disociere nu mai are loc, întrucât firma monopolistă este singurul producător al bunului respectiv. Curba cererii firmei monopoliste este identică cu curba pieţei şi apare ca o funcţie descrescătoare de preţ (are panta negativă). Firma poate să decidă asupra nivelului preţului de vânzare a produsului său, dar aceasta va influenţa cantitatea cerută pe piaţă din produsul respectiv. în această situaţie, încasarea marginală sau venitul marginal (Vm) nu mai este egal cu venitul mediu (VM) si respectiv preţul de vânzare. Relaţiile dintre variabilele specifice monopolului sunt evidenţiate pe baza unui exemplu ipotetic în Tabelul 8.1. Curbele acestor variabile sunt ilustrate in graficele din Figura 8.1.

Datele din Tabelul 8.1. redau relaţiile existente între cantitatea produsă, preţul de vânzare şi veniturile monopolului, pornind de la o funcţie a cererii de tip liniar. După cum se observă, opţiunea firmei monopoliste pentru un anumit nivel al preţurilor influenţează cantitatea cerută pe piaţă şi, în consecinţă, încasările sau veniturile sale. Astfel, pe măsură ce firma reduce preţul pentru a vinde o cantitate mai mare, încasarea obtinută pe fiecare unitate de produs scade. Curba venitului mediu are, deci, panta negativă şi este identică cu curba cererii, care taie axa ordonatei în punctul unde Q = 0 şi abscisa în punctul unde p = 0 (vezi Figura 8.1.).

146

Tabelul 8.1. Relaţiile dintre variabilele monopolului

Producţie(unităţi)

Q

Preţ(lei/unitate)

P

Venitul totalV T = Q - p

Venitul mediu

V - —M Q

Venitul marginal

V = Δν_Γm AQ

0 130 - - -

1 120 120 120 120

2 110 220 110 100

3 100 300 100 804 90 360 90 605 80 400 80 40

6 70 420 70 20

7 60 420 60 08 50 400 50 -20

Figura 8.1. Curbele venitului totai, mediu şi marginal

Venitul marginal în cazul monopolului nu mai este egal cu preţul şi este inferior venitului mediu. Vmg este egal cu preţul, minus pierderea datorată reducerii preţului şi de la unităţile anterioare pentru a vinde o unitate suplimentară din produsul respectiv. De aceea, pe măsură ce se adaugă suplimente, decalajul dintre Vm„ şi preţ (şi implicit VM) creşte. Când curba cererii este o dreaptă, ca în exemplul ilustrat în graficul din Figura 8.1, atunci curba V va intersecta abcisa la jumtatea distanţei faţă de punctul de intersecţie al curbei VM.

147

Curba Vt este o parabolă (are forma unui clopot) care porneşte din punctul de origine (pentru Q = 0, Vt = 0), atinge nivelul maxim în punctul în care Ecp = 1, (când Vmg = 0) după

care coboară către zero, când p = 0. Această evoluţie, la început ascendentă şi apoi descendentă a curbei venitului total, este dată de relaţia existentă între elasticitatea cererii la preţ şi venitul marginal. Deoarece firma monopolistă se confruntă cu o curbă a cererii cu pantă negativă, Vmg este întotdeauna mai mic decât preţul la care îşi vinde producţia ; în funcţie de

elasticitatea cererii la preţ, Vmg poate avea atât valori pozitive, cât şi valori negative.

Venitul marginal este pozitiv când cererea este elastică faţa de preţ, este nul când cererea are elasticitate unitară şi este negativ când cererea este ineîastică. După cum se observă în reprezentarea grafică din Figura 8.1, pentru nivelurile de producţie situate în intervalul în care curba cererii este elastică, Vt creşte pe măsură ce se vând mai multe unităţi; în acest

interval (E^ >1), venitul marginal este pozitiv (Vmg > 0). Dimpotrivă, corespunzător nivelurilor

de producţie situate în intervalul pentru care curba cererii este ineîastică, VT scade pe măsură

ce se vănd mai multe unităţi, în acest interval (Etp < 1) venitul marginal este negativ (Vmg < 0).

Se desprinde astfel, concluzia că firma monopolistă nu va opera niciodată în intervalul nivelurilor de producţie pentru care curba cererii este ineîastică. Scopul ei este să maximizeze profitul obţinut.

Echilibrul firmei-monopol. întrucât monopolul este singurul producător într-o ramură sau industrie, nu mai este nevoie să delimitam echilibrul firmei de cel al ramurei sau pieţei, ca în cazul concurenţei perfecte. Firma monopol este industria iar echilibrul firmei este în fapt echilibrul industriei.

Pe de altă parte, dacă în cazul concurenţei perfecte producătorul poate opta numai asupra cantităţii pe care o produce (maximinizându-şi profitul la acel nivel al producţiei unde Cra = p), firma monopolistă decide atât asupra cantităţii oferite cât şi a preţului de vânzare a

produsului. Ea va fi în poziţie de echilibru atunci când nu mai are interesul să modifice nici preţul de vânzare, nici cantitatea produsă.

Pentru a evidenţia modul cum o firmă monopolistă îşi poate maximiza profitul şi obţine punctul de echilibru, vom corela informaţiile referitoare la venituri cu cele privind costurile implicate de producţia sa. Datele ipotetice din Tabelul 8.2. evidenţiază atât efcctele binomului cantitate-preţ asupra veniturilor (totale si marginale) firmei, cât şi evoluţia costurilor (totale şi marginale) în raport de nivelurile producţiei. Punând în ecuaţie veniturile cu costurile corespunzătoare obţinem profitul firmei.

Exemplul ipotetic prezentat în Tabelul 8.2. arată că firma monopolistă obţine profitul maxim la un nivel al producţiei (de 5 unităţi) şi al preţului (de 80 u.m) la care se realizează

cea mai mare diferenţă între venitul total şi costul total (V t - Ct = Pr => 400 - 350= 50 ).

148

Tabelul 8.2. Obţinerea profitului maxin de către firma monopolistă

Q P VT v m CT c m Profit total

0 130 - - 200 - -205 V > c* m v-'m

1V = cr m m

tV < Γ

1 120 120 120 235 35 -120

2 110 220 100 260 25 -45

3 100 300 80 280 20 +20

4 90 360 60 310 30 +45

5 80 400 40 350 40 +50

6 70 420 20 400 50 +20

7 60 420 0 465 65 -45

8 50 400 -20 545 80 -145

9 40 360 -40 640 95 -28010 30 300 -60 750 110 -450

Observăm totodată, că la acest nivel al producţiei (numită producţie optimă a monopolului) şi al preţului (numit şi preţul dc echilibru al monopolului) sporul de venit provenit din vânzarea unei unităţi suplimentare este egal cu suplimentul de cost generat de producerea ei (40Vm - 40Cm). Când Vmg > Cm, pentru a obţine profituri suplimentare şi pentru a spori profitul total, monopolul va creşte volumul producţiei şi al ofertei. în schimb, monopolul va restrânge volumul activităţii când Vmg < Cm, aceasta însemnând pentru el profituri marginale negative şi implicit o diminuare a profitului total.

Maximizarea profitului monopolului are loc, aşadar, la acel nivel al producţiei şi al preţului la care venitul marginal este egal cu costul marginal (Vmg = Cm). Aceste nivele ale binomului cantitate-preţ definesc echilibrul monopolului, întrucât orice modificare a lor determină reducerea profitului.

Condiţia sau regula maximizării profitului monopolului Vrag = Cm, este in principiu asemănătoare cu cea a echilibrului firmei care acţionează pe o piaţă cu concurenţă perfectă. Ne reamintim că la analiza acestei structuri de piaţă, o firmă perfect competitivă care urmăreşte să-şi maximizeze profitul ajunge în punctul de echilibru la acel nivel al producţiei unde costul marginal este egal cu încasarea sau venitul marginal, şi care este mereu egal cu preţul (Cm = Vmg = p). în cazul monopolului, după cum s-a văzut când am analizat curbele veniturilor sale, încasarea marginală nu mai este egală cu preţul; faţă de acesta din urmă, Vmg este întotdeauna mai mic şi poate fi şi negativ. Se înţelege că atunci când egalează Vm cu Cm, ambele variabile sunt mai mici decât preţul pe care îl cere pentru producţia sa.

Rezultă astfel, că o firmă monopolistă când se află în echilibru, corespunzătoare regulii maximizării profitului Vrng = Cm, atunci costul marginal este întotdeauna mai mic decât

149

preţul la care vinde producţia obţinută.Această ipoteză, valabilă pentru toate firmele (altele decât cazul concurenţei perfecte) care se confruntă cu o curbă a cererii cu pantă negativă (ceea ce s-a numit un căutător de preţuri „prices searcher“), este observată şi în ilustrarea grafică a echilibrului monopolului.

în Figura 8.2. sunt reprezentate pe baza aceloraşi date ipotetice curbele costului şi ale venitului monopolului.Potrivit condiţiei de maximizare a profitului (Vmg = Cm), echilibrul monopolului este dat de punctul de intersecţie intre curba costului marginal şi dreapta venitului marginal. Abcisaacestui punct de intersecţie (E) indică nivelul producţiei optime sau de echilibru al monopolului (Qm). Acest nivel al producţiei (Qm = 5) care asigură profitul maxim al firmei monopoliste este vânduta la un preţ de echilibru (Pm = 80), cunoscut sub numele de preţ de

monopol; ei reprezintă ordonata punctului M situat pe curba cererii corespunzător producţiei optime (Qm = 5). Observăm că atunci când egalează venitul mai'ginal, costul mai'ginal este mai

mic decât preţul de monopol (40Cm < 80Pm).Preţul de monopol este, de regulă, mai mare decât costul total mediu. Diferenţa o

reprezintă supraprofitul (peste profitul normal inclus în costuri) sau profitul de monopol. în exemplul ipotetic ilustrat în Figura 8.2., profitul de monopol este reprezentat de aria dreptunghiului haşurat (CPmMN).

în orice industrie sau ramură de activitate existenţa supraprofitului exercită o atracţie pentru noi firme de a pătrunde în ramură, după cum persistenţa pierderilor constituie motivaţia ieşirii din ramură. Dacă firma de monopol suferă pierderi pe termen scurt, ea va continua să funcţioneze atâta timp cât îşi poate acoperi costurile variabile. în schimb, pe termen lung, ca şi în cazul concurenţei perfecte, firma va părăsi industria monopolizată dacă nu-şi poate ajusta intrările de factori astfel încât să-şi acopere toate costurile sale. De aceea condiţia de echilibru pe termen lung a monopolului este egalitatea costului marginal cu venitul marginal, dar şi cu costul total mediu (Vmg = Cm = CXM).

Ceea ce caracterizează profiturile obţinute de firmele monopoliste este nu atât nivelul lor mai ridicat (peste profitul lor normal), cât mai ales persistenţa lor pe termen lung. După cum cunoaştem din capitolul precedent, profituri suplimentare sau supraprofituri obţin şi unele

150

firme perfect competitive, dar intrarea liberă în ramură şi mecanismul de ajustare pe termen lung împing aceste profituri spre zero; în măsura în care se obţin aceste profituri suplimentare, ele sunt vremelnice, au un caracter efemer. Dimpotrivă, prin definiţie, monopolurile operează în condiţiile unor bariere (naturale sau administrativ-juridice) la intrare în ramura monopolizată. Atâta timp cât aceste bariere sunt efective şi eficiente în calea intrării noilor competitori în ramura monopolizată, firmele de monopol obţin supraprofituri pe termen lung.

Profitul de monopol se caracterizează, aşadar, prin persistenţa sa pe termen lung, fapt pentru care este cunoscut şi sub denumirea de rentă de monopol. într-o anumită măsură, el reprezintă echivalentul reducerii surplusului consumatorului, surplus pe care cumpărătorii l-ar obţine dacă bunul produs s-ar vinde la un preţ egal cu costul marginal şi nu cu preţul de monopol.

Monopolul poate practica acelaşi nivel al preţului de monopol pentru întreaga cantitate vândută sau poate practica preţuri diferenţiate - aşa-numitele preţuri discriminatorii. Nu toate diferenţele de preţuri reprezintă preţuri discriminatorii, deoarece acelaşi produs vândut în momente diferite, în locuri diferite sau în cantităţi diferite, pot avea preţuri diferite. Discriminarea prin preţuri apare atunci când practicarea unor preţuri diferite nu este datorată diferenţelor de costuri şi dacă sunt îndeplinite două condiţii : imposibilitatea revinderii produsului de către cumpărători; posibilitatea firmei monopoliste de a delimita unităţile individuale achiziţionate de acelaşi cumpărător sau de a separa cumpărătorii în categorii distincte în funcţie de elasticitatea cererii lor la preţ. Atunci când aceste condiţii pot fi îindeplinite, monopolul practică preţuri diferite în funcţie de elasticitatea cererii pe segmentele respective ale pieţei, în aşa fel încât să preia căt mai mult din surplusul consumatorului. Discriminarea perfectă prin preţuri are loc atunci când întregul surplus al consumatorului este preluat de firma monopolistă.

8.2. Concurenţa monopolistică

După cum s-a mai arătat, structurile dominante ale pieţei în economia reală sunt cele ale concurenţei imperfecte. Un segment important al acesteia este concurenţa monopolistică.

Structura pieţei cu concurenţă monopolistică se defineşte prin existenţa unui număr mare de producători care oferă produse similare dar diferenţiate. Ea prezintă elemente ce aparţin celor două structuri de piaţă dimetral opuse, concurenţa perfecta, pe de o parte, şi monopolul pe de altă parte ; de aici şi numele de « concurenţa monopolistică ». Se întâlneşte frecvent în economia contemporană, în domeniile în care bunurile oferite pe piaţă, deşi similare (privesc aceeaşi cerere a consumatorilor) sunt diferenţiate şi provin de la un număr mare de firme din industrii şi ramuri, cum ar fi: textile, încălţăminte, electronică, produse cosmetice, restaurante, turism etc. (vezi caseta 8.1.).

151

Caseta <V. /. Concurenţa monopolisticăConcurenţa monopolistic« se aseamănă u i concurenţa perfectă sub aspccte: numărul

Vitij/ilrjlof st at cumpărărilor este maie intrarea sj h mu a pe st de pe [»aţă sunt h‘\ tv un firmele nu pot influenta pren.il pielei. Diferenţa consta in faptul eâ produsele nu sunt identice, ea în ea/ui

lOiiitit^h ui |\ ik^.te N,i Jrferenudic.Acest tip d i concurenţă <c m..âJneste foarte des - uitau-vâ numai pe raluinle maga/meior. si

veţi vedea m-uumârate mărci de cereale pentru uikuI dejun, sa-;rpoane m ptoduse congelau: în cadrul fîecanii prodrts. bunurile sau scrviciite diferii, dar nu atât de mult rncâi ini râ în concurent ii

de :::C ® «rentă monopolistic;'! | $ !;Ι | ^

dumneavoastră este posibil să existe mai multe magazine alimentare, fiecare oferind aceleaşi produse, dar având rin aii amplasament. Benzinăriile vând acelaşi produs, însă cuncm enut dintre ele se ba/.ea/ă pe amplasament si marea de ben/ină pc care o comeicialt/ea^L întie cele eaieva

sute de reviste care se găsesc la un chioşc de vdare se poate spune că există o concurentă

monopolistic« ; ia tel şi între cele cinci/cct si ceva de m â itfd e cakt:U onie perionţtle, Si lista

poate continua." (P. Samuelson. W. Nordhaus. Economie politică, op.eis.. p. 2 13;

Caracteristicile concurenţei monopolistice. Piaţa cu concurenţă monopolistică se caracterizează, în primul rând, ca şi concurenţa pefectă, prin atomicitatea pieţei: număr mare de producători (firme) de putere economică redusă şi apropiată. Fiecare producător satisface o parte din ccrerea pieţei (maxim câteva procente) iar produsul oferit este similar celor vândute de alte firme, dar substituirea nu este perfectă. Aceasta întrucât fiecare firmă se distinge de celelalte printr-o serie de proprietăţi intrinseci sau extrinseci imprimate produsului (mărcii) său oferit pe piaţă.

Diferenţierea produsului vândut pe piaţâ reprezintă cea mai evidentă caracteristică a pieţei cu concurenţă perfectă. Diferenţele pot fi reale (de calitate, performanţe, design etc.) sau imaginare, de percepţie prin influenţarea consumatorilor. Atât diferenţele calitative, intrinseci ale produsului, cât si cele de prezentare, creditare sau cele legate de serviciile post-vânzare tind să atragă sau să consolideze fidelitatea clienţilor, prevenind astfel situaţiile în care cumpărătorii părăsesc vânzătorii la orice modificare, oricât de mică, a preţului. In condiţiile unor preţuri echivalente, consumatorii vor rămăne fideli unui anumit producător-vânzător datorită amplasamentului, calităţii produsului sau unor avantaje oferite după vânzare. Alături de variabilele tradiţionale ale concurenţei (preţul şi cantitatea) competiţia prin produse (prin diferenţierea produselor sau a mărcilor) constituie un element esenţial al concurenţei în economia contemporană de piaţă .

Accesul relativ liber în ramură (absenţa barierelor la intrarea în ramură şi pe piaţa respectivă) a unor noi potenţiali competitori reprezintă o altă trăsătură a concurenţei monopo­listice, trăsătura ce o apropie, din acest punct de vedere, de concurenţa perfectă. Intrarea în ramură nu este însa la fel de liberă ca în cazul acesteia din urmă. Pentru a pătrunde în ramură,

152

noile firme trebuie să-şi creeze o imagine favorabilă (să-şi facă un nume) şi să atragă o parte din clientela, relativ fidelă, a firmelor care deja operează pe piaţă.

Echilibrul firmei monopolistice şi influenţa factorului timp. Pe piaţa monopolistică fiecare firmă beneficiază, prin diferenţierea produsului său, de o anumită poziţie de monopol, dar de un anumit fel si limitată, pentru că rămăne supus concurenţei celorlalţi competitori care oferă produse similare sau substituibile. Important este că marca produsului sau alte elemente de diferenţiere a acestuia conferă firmei respective o anumită libertate de a-şi ajusta concomitent cantitatea şi preţul, în aşa fel încât să-şi maximizeze profitul. Cu alte cuvinte, firma care operează pe piaţa cu concurenţa monopolistică este mai mult un căutător de preţ şi se confruntă, ca şi monopolul, cu o curbă a cererii cu pantă negativă: volumul vânzărilor sale poate să crească dacă reduce preţul şi invers, dacă firma creşte în anumite limite oreţul produsului, dar trebuie să ţină seama că volumul vânzărilor sale va scade. întrucât produsele similare vândute de alte firme oferă multe substitute apropiate (efectul de substituire este puternic) firma pe piaţa cu concurenţă monopolistică se confruntă cu o curbă a cererii foarte elastică, dar nu perfect elastică, ca în cazul concurenţei perfecte.

Figura 8,3. Echilibrul firmei în condiţiile concurenţei monopolistice

în graficele din Figura 8.3. este ilustrată poziţia de echilibru (pe termen scurt şi pe termen lung) a firmei pe o piaţă cu concurenţă monopolistică. Pe termen scurt, situaţia acestei firme este similară cu cea a monopolului, punctul de echilibru (E) fiind determinat de intersecţia curbei costului marginal (Cm) cu cea a venitului marginal. Maximizarea profitului se realizează (în mod analog cazului monopolului) la acel volum al producţiei la care se îndeplineşte condiţia de echilibru pe termen scurt: Cm — Vmg. La acest nivel optim al producţiei (Qs) preţul de echilibru (ordonata punctului M de pe curba cererii) este mai mare decât costul mediu (Ps > CTM). Ca urmare, firma obţine, pe lângă profitul normal inclus în costuri, şi un supraprofit (suprafaţa haşurată CPSMN din Figura 8.3.a).

153

Pe termen lung, datorită existenţei supraprofiturilor şi absenţei barierelor la intrare in ramură, noi firme vor avea tendinţa de a pătrunde în industria şi pe piaţa respectivă, oferind produse similare. Intrarea noilor firme va face treptat ca cererea pieţei (pentru produsul ramurii) să fie împărţită între tot mai multe firme ; noii intraţi reuşesc să capteze o parte a clientelei de la firmele deja existente. In consecinţă, curba cererii pentru produsul fiecărei firme existente se deplasează în jos şi spre stânga. Ajustările în ramura pe termen lung vor continua până când curba cererii firmei devine tangentă la costul total mediu iar supraprofitul dispare, după cum se arată în graficul din partea (b) a Figurii 8.3.

Atunci când o industrie sau ramură competitiv monopolistic ă se află în echilibru pe termen lung, fiecare firmă va produce la acel nivel al producţiei corespunzător punctului în care curba cererii este tangentă la CTM iar profiturile suplimentare devin nule. Condiţia de echilibru pe termen lung a firmei este tot egalitatea dintre venitul marginal şi costul marginal (Vm = Cm), dar preţul devine egal cu costul total mediu (p = CTM), fapt ce apropie concurenţa monopolistică de piaţa cu concurenţă perfectă

Egalitatea preţului cu costul total mediu se realizează însă nu la nivelul minimului CXM şi, respectiv, al capacităţii de producţie al firmei, ci la un cost mediu mai ridicat. In ilustrarea grafică a echilibrului firmei pe termen lung se vede cum curba cererii devine tangentă la curba CTM pe porţiunea descrescătoare a acesteia, nivelul producţiei optime (QL) fiind mai mic decât capacitatea de producţie a firmei (Qc) care corespunde minimului costului mediu.

Rezultă aşadar, că, pe piaţa cu concurenţă monopolistică firmele operează în condiţiile unor capacităţi de producţie nefolosite sau în exces. Această situaţie este cauzată în principiu de intensificarea concurenţei prin competiţie de produse care caracterizează concurenţa monopolistică. Diversitatea de produse disponibile şi posibilitatea alegerii între produse diferenţiate argumentează aprecierea conform căreia concurenţa monopolistică este tipul de piaţă cu concurenţă imperfectă care satisface cel mai bine preferinţele consumatorilor.

8.3. Oligopolul

Piaţa de tip oligopol, cea de-a doua mare componentă a concurenţei imperfecte, se defineşte prin existenţa a câtorva firme producătoare (oligopol) sau a câtorva firme cumpărătoare (oligopson) care deţin cea mai mare pondere în producţia sau achiziţionarea unei anumite mărfuri. în analiza acestei structuri de piaţă cu concurenţă imperfectă ne interesează comportamentul purtătorului ofertei, respectiv al firmelor oligopoliste.

Cauzele şi caracteristicile oligopol ului Oligopolul reprezintă o industrie sau o ramură de activitate dominată de câteva firme care produc şi vând cea mai mare parte a producţiei ramurii respective. Termenul de oligopol înseamnă „câţiva vânzători'1, ceea ce în contextul analizei de faţă poate fi de 3, 5 sau chiar mai multe firme. Esenţial este faptul că fiecare firmă în parte deţine o fracţiune semnificativă din produsul total al industriei ş i , prin deciziile luate,

154

poate influenţa preţul şi alte variabile ale pieţei. Firmele oligopoliste au suficientă putere de piaţă pentru a nu fi în situaţia unui primitor de preţuri („price takers“), ca în cazul concurenţei perfecte. Ele îşi administrează preţurile, adică sunt în postura de a face preţul („price maker“) sau de a căuta preţul („price searchers“) care să le aducă profitabilitatea maximă dorită.

Fenomenul dominaţiei unei industrii sau ramuri de activitate de câţiva competitori caracterizează, aşadar, prin definiţie, structura pieţei de oligopol. Prin această caracteristică ea se distinge atât de piaţa cu concurenţă perfectă şi cea monopolistică, care au mulţi competitori, cât şi de monopol, care, prin definiţie, nu are competitori.

în economiile ţărilor dezvoltate, oligopolul este structura de piaţă dominantă în majoritatea industriilor modeme producătoare de bunuri de consum (în principal de folosinţă îndelungată), precum şi a celor care produc bunuri de capital. Oligopolurile se întâlnesc şi în alte ramuri ale economiei, precum transporturile, comunicaţiile, sectorul bancar etc.

Industriile oligopoliste pot fi de mai multe tipuri. Astfel, în unele ramuri, firmele oligopoliste produc şi vând pe piaţă un produs mai mult sau mai puţin omogen, cum este cazul petrolului, oţelului, aluminiului etc. De cele mai multe ori, produsul industriilor ologopoliste este diferenţiat, precun avioanele, autovehiculele, frigiderele, televizoarele, detergenţii şi multe alte bunuri de consum sau de capital.

Pe un alt plan, în unele industrii există doar câteva firme. în alte ramuri pot opera mai multe firme, dar sunt considerate industrii oligopoliste întrucât doar „cei câţiva mari“ domină piaţa respectivă. Sunt şi alte aspecte prin care sunt diferenţiate oligopolurile care operează în economia modernă. Această varietate de situaţii a determinat o extindere a teoretizării cazurilor de ologopol din partea economiştilor, precum şi numeroase studii empirice referitoare la existenţa şi activitatea acestora în economia unor ţări.

Economiştii explică fenomenul dominaţiei multor industrii de câteva firme mari prin două categorii de factori. în prima categorie sunt incluşi aşa-numiţii factori „naturali“ care privesc în principal economiile de scară sau eficienţa producţici de scară mare. Acolo unde mărimea firmei oferă un avantaj net de cost în virtutea producerii economiilor de scară, în mod natural există loc numai pentru câteva firme. Cea de-a doua categorie de factori ţin de politicile promovate de firmele oligopoliste care, în dorinţa dobândirii unei puteri mari de piaţă, reuşesc să introducă şi să menţină bariere ridicate în calea intrării pe piaţă a potenţialilor rivali (consideraţii mai largi în privinţa cauzelor existenţei oligopolurilor sunt prezentate în Caseta 8.2.)

Caseta 8.2. Cauzele existenţei aligopaturitarPrincipala e a u p exisfemei mdustrulo.r oligopoliste es<e. «<.:«κΙηη·Ιηΐι.. thcietila producţici

: de scara mare în indusinkl respective. Multe ramuri ale industriei moderne au rate înalte de

concentrare » producţiei (ponderea producţiei primelor 3-5 firmei din producţia totală a ramurii,

întrucât pragul de rentabilitate m. mai departe, costul unitar minim ce defineşte capacitatea firmei

ie reali/ea/â la o seară mare a produc tei, comparativ eu mărimea pieţei produsului.

155

Numeroase studii de eeonotneirje întreprinse in economia, .unor.-ţâri dev voi täte con firma

faptul că, Jnrtuiheram xtri neagricote nivelul minim al costului uniLar corespunde unei ponderi importante ţ 10 2Ü sau chiar 50% ) din produsul total ai ramurii respective, în aceste ramuri, CODCnu-enta Unde sâ tie. de tip oligopolist, deoarece nu narul pr<xlucâtoiikîr u i ' (iot supravieţui:

.(P. Samuelson. W. Nordlunis. :MèMmüe politică", ρ § § 11| p. l lMi : v;; l l i f l f ' ai tăpauzâ de : o É j| : eeöiiointc'vsc : ® | § 1 ® ale' : p ţ i f r i imenţinerii jx; unele pieţe Spie vw m plu, ş»m, probabil, foarte- ptJţtni potenţiali; concurenţi domic-] de a pătrunde în indu Μι i<. c ons: met oat e ue aeionaw . din n omeni ce num.n pentru a p|||â^desiS|u|:;aripii: noului a v ion M c D< >nell ; Dougl as, : fi rata re s p e c tă , a chel tui t ;| | § § ii l l l f r d de :<îpIiüHt SÜÂ. Ii'titu ite nalturi ale Industriel modeme, i i i t r ă f f i p piaţa ÿi. uiu.-ior. prörtiöviuva dé noi produse \au tehnolog.» pentru a se: mentme corape.rm pe piaţa: necesită, 'investiţii foar.e mari..A^fliiiţveji|j$|şţj£ d e /v<>1 tare :p<>t fi suportate numai de fiimele i^ ^ r Ëiiiï;:: pot vinde un volum mare de produse, realizând aşu-numiiek economii de scop' : din acest pu.net de vedere hniu.le man au un avanun net comparativ eu cele miei,

||||||ieelea$i^analize tcvgetiee susţinuie si de suid» empirice maia că unele industrii sau

sectoare de activitate au rate înalte de concentrare si sunt dominate de câteva firme .m ai mari decât:ar dicta considerentele de eltcierna, deoaiece hnnele se afin în-cfe®ai®^ Ôfïeî poteri de

piaţa: care poale îi .sporită pnn dimensiune mare i.i prin apeliirea la Panere suplimentare de

intrare" Ul.-l-ipsey. K. Clirvs.tal. .Ρ·: I l l i Ë ' ï »ceste ramuri de.activitate existenta i >1 igopol urilor este. în principal, i e/u lia tui poli ticilor promovare de firme le

ohgoptîlisic cârc, m dorinţa concentrării unei puteri de piaţă, reuse.se să practice s isü menţină

bariere ncheaie la intrarea pe piaţă, folosind îndeosebi publicitate« si diferenţierea produselor şi Iţ : feoritext sitrit I firn^lcif prcKlit!^ :ţiy it? de ÎJ^Sfî: s-tiu a |iiîfoi^uie:l0t;:

fittiic PepsK 'ola si Coca-Cola c irc chd'.uiese anual siiic^de milioane de dolari pentru

pin i te u j.e si promv area mărcilor proprii, ceea ce iaee ca mirarea şi menţinerea pe piaui să ite

eurem de costisitoare. De asemenea. piehleraroa mărcilor şi dderenţiercit PRUDL'SLLOR

îmi -o marc * anct a te si care se adiesea/â, practic, ţulAm.r pieienntelor consumatorilor. au iotul

de a descurca pe evetuuahi potentiali concurenţi.

Dominaţia industriilor oligopoliste de către un număr restrâns de mari firme este strâns legată de o altă caracteristică fundamentală a acestui tip de piaţă - interdependenţa strategică dintre concurenţi. în contrast cu piaţa perfect concurenţială şi cu concurenţa monopolistică, cele câteva firme care operează pe piaţa oligopolistă se cunosc între ele si sunt conştiente de interdependenţa dintre deciziile luate de fiecare în parte. Cum fiecare producător deţine o fracţiune semnificativă a ofertei totale, deciziile şi acţiunile sale privind producţia şi preţul vor afecta profitul şi situaţia afacerilor celorlalte firme concurente. De aceea, fiecare producător trebuie să ţină cont de deciziile celorlalte firme concurente şi să ia în considerare efectele propriilor decizii asupra comportamentului acestora. De exemplu, dacă o firmă oligopolistă decide să reducă preţul pentru a creşte volumul vânzărilor şi al profitului, ea trebuie să ia în considerare posibilitatea ca firmele concurente să răspundă cu

156

aceeaşi monedă, iar un război al preţurilor ar putea fi dezavantajos pentru toţi. Atunci cănd comportamentul adoptat de către o firmă depinde şi de reacţiile rivalilor acesteia, spunem că are loc o interacţiune strategică. Ea este caracteristică pieţelor oligopoliste, unde comporta­mentul adoptat de fiecare dintre cei câţiva competitori ia în considerare impactul deciziilor sale asupra firmelor concurente şi reacţiile la care se aşteaptă din partea acestora.

Tipuri de oligopol întrucât caracteristicile fundamentale ale oligopolului sunt numărul mic de producători şi interdependenţa strategică, în alegerea strategiilor firmele oligopoliste se confruntă mereu cu dilema „cooperare sau rivalitate?“, Dacă firmele dintr-o industrie oligopolistă aleg calea unor înţelegeri explicite sau implicite, respectiv soluţia cooperării, întâlnim cazurile aşa-numitului tip de oligopol cooperant. Cealaltă situaţie o reprezintă tipul de oligopol necooperant sau cu rivalitate - cazuri de oligopoluri cu comportament dominant de rivalitate.

Atunci cănd firmele oligopoliste consideră că strategia competiţiei şi confruntării directe este defavorabilă fiecăreia în parte şi sunt premise pentru realizarea unor acorduri explicite sau implicite (tacite) în scopul maximizării profiturilor lor reunite, ele sunt dispuse la înţelegeri şi aleg soluţia cooperării. Cănd adoptă un astfel de comportament, avem de-a face cu diferite situaţii sau cazuri de oligopol cooperant. în aceste cazuri, firmele care alcătuiesc oligopolul împart între ele producţia ramurii, stabilesc nivelul preţului şi al ofertei şi iau împreună alte decizii referitoare la afacerile lor. în principiu, firmele care aleg strategia cooperării, încearcă, de fapt să ajungă la aşa-numitul echilibru de oligopol cooperant, căutând preţul şi nivelul ofertei care le vor permite să-şi maximizeze profiturile. Teoretic, cooperarea completă (oligopolul perfect cooperant) tinde spre rezultatele monopolului; variabilele industriei oligopoliste (volumul ofertei totale, nivelul preţurilor şi al profiturilor reunite) sunt similare unei pieţe de monopol.

în unele cazuri, firmele care adoptă soluţia cooperării reuşesc să se apropie mult de obiectivul maximizării profiturilor reunite, cel puţin pe termen scurt. Ele obţin supraprofituri peste cele normale într-un mod asemănător monopolului, aşa cum se va vedea în analiza cazului cartelului. Pe termen lung, supraprofiturile firmelor oligopoliste pot persista numai dacă există restricţii la intrarea în ramură, fie prin bariere naturale, fie prin bariere create şi apărate de către firmele existente, de genul celor la care s-a făcut referire în Caseta 8.2.

Cazul înţelegerii secrete reprezintă una din formele concrete ale oligopolului de tip cooperant întâlnită în economia de piaţă. în prezent, în ţările dezvoltate cu economie de piaţă, legea interzice firmelor să încheie acorduri în scopul fixării preţurilor sau împărţirii pieţelor, în consecinţă, firmele oligopoliste sunt tentate să adopte un comportament cooperant, alegând calea unor înţelegeri secrete sau a aşa-numitei complicităţi tacite, fără să încheie un acord explicit şi deschis. în această situaţie, avem de-a face cu un oligopol secret, în care două sau mai multe firme se înţeleg asupra volumului ofertei şi nivelului preţurilor de vânzare practicate şi a altor aspecte menite să le asigure profituri ridicate. Când ajung la astfel de înţelegeri, iar acestea pot fi menţinute şi respectate, situaţia firmelor participante la oligopol

157

secret poate fi deosebit de profitabilă, timzând spre ceea ce am numit echilibru de oligopol cooperant. Dacă există şi bariere de intrare în ramură, pe o asemenea piaţă, între preţ şi cantitatea vândută se stabileşte o relaţie similară cu cea de pe piaţa de monopol.

în multe cazuri, oligopolul secret nu poate ajunge la un echilibru stabil, mai ales pe termen lung. După cum s-a arătat, acordurile secrete sunt ilegale şi, în măsura în care sunt descoperite, firmele participante sunt sancţionate prin legile concurenţei. Pe de altă parte, firmele între care se încheie înţelegeri secrete sunt tentate să „trişeze“ practicând preţuri mai mici sau profitând de alte avantaje pentru a-şi mări segmentul de piaţă şi profiturile individuale obţinute. Această tentaţie este cu atât mai mate cu cât înţelegerile cu privire la preţuri sau cota de piaţă sunt secrete, iar produsele sunt de cele mai multe ori diferenţiate. în plus, datorită dezvoltării schimburilor comerciale externe, firmele care aleg soluţia cooperării trebuie să facă faţă şi concurenţei din partea firmelor străine. Toate acestea fac ca, în condiţiile actuale, înţelegerile între firmele oligopoliste să fie instabile pe termen lung.

Cazul firmei dominante (barometru) reprezintă o variantă a înţelegerii implicite sau tacite, situaţie întâlnită pe unele pieţe oligopoliste, unde o firmă îndeplineşte rolul de ghid în domeniul preţului. Ea este denumită firmă-baromctru sau leader, întrucât are iniţiativa stabilirii sau modificării preţului, iar celelalte firme adoptă acelaşi preţ de vânzare pentru produsele lor.

Comportamentul cooperant, manifestat pe cale tacită, de acceptare şi preluare a preţului firmei dominante apare, de regulă când celelalte firme sunt de dimensiuni mai mici. Astfel, această situaţie se întâlneşte atunci când industria şi piaţa unui produs este dominată de un mare producător, care îşi recunoaşte superioritatea şi adoptă o atitudine de conducător; el nu are interesul de a elimina producătorii mai mici (sateliţi) pentru a putea evita intervenţia statului prin legislaţia antitrust. La rândul lor, frimele mai mici acceptă postura de sateliţi, mai convenabilă decât angajarea într-o rivalitate directă cu firma conducătoare care, pe termen lung, se poate dovedi extrem de riscantă.

Cazul firmei-barometru poate fi întâlnit şi în unele industrii oligopoliste unde concurenţii sunt de dimensiuni aproximativ egale. în această situaţie, nu cifra de afaceri este elementul care determină poziţia firmei dominante, ci abilitatea dovedită în alegerea momentului propice pentru a introduce modificări de preţ şi, implicit, încrederea manifestată de celelalte firme privind evoluţia industriei şi firmei respective.

Situaţiile de cooperare pe cale tacită de genul celor descrise mai sus sunt de cele mai multe ori instabile pe termen lung, bazându-se pe comportamentul general al firmelor care acceptă comportamentul de lider al unei firme, dar, implicit, şi riscul unor piederi în cazul în care deciziile acesteia se dovedesc greşite. De aceea, poziţia de firmă-leader sau barometru poate fi preluată de una sau de alta dintre firmele oligopoliste sau chiar de câteva simultan.

Cazul cartelului constituie forma cea mai reprezentativă de acord explicit şi, totodată, situaţia de oligopol cooperant cea mai ilustrată de manualele şi tratatele de specialitate.

Cartelul este o organizaţie (acord) format din două sau mai multe firme independente care produc bunuri similare şi conlucrează în direcţia restricţionării volumului ofertei şi

158

creşterii preţurilor, în vederea maximizării profiturilor lor reunite. Spre deosebire de celelalte forme de oligopol cooperant, în cazul cartelului, independenţa firmelor este mai restrânsă, în măsura în care trebuie să respecte deciziile unui organism comun de conducere; aceste decizii sunt, însă, adoptate cu asentimentul firmelor componente.

în trecut, firmele oligopoliste formau adeseori carteluri dar, odată cu adoptarea legilor care protejează concurenţa, ele sunt ilegale în ţările dezvoltate cu economie de piaţă. Astfel de acorduri nu sunt considerate ilegale peste tot în lume, iar uneori sunt chiar sprijinite de guvernele naţionale. Cel mai ilustrativ exemplu modern al unui acord care încurajează comportamentul cooperant între producătorii oligopolişti este faimosul cartel OPEC (Organizaţia Ţărilor Exportatoare de Petrol).

în general, un cartel odată constituit tinde să se comporte asemănător monopolului, căutând acel nivel al ofertei şi al preţului care să maximizeze profiturile însumate ale firmelor componente. Dacă acestea respectă cotele de producţie stabilite de comun acord, atunci oferta totală (a ramurii) va fi mai redusă, iar preţul pieţei mai mare decât în situaţia în care firmele ar acţiona pe o piaţă perfect competitivă.

în Figura 8.3 este ilustrat cazul unui cartel constituit din trei firme aparţinând unei ramuri date. Exemplul este ipotetic, iar pentru simplificarea ilustrării, se consideră că pentru toate cele trei firme, curbele costului sunt identice. Condiţiile pieţei (ramurii) sunt prezentate în partea dreaptă, iar situaţia uneia dintre cele trei fume este reprezentată în partea stângă a figurii. Iniţial piaţa este 111 echilibru competitiv la preţul de 70 u.m. şi cantitatea de 9 000 produse, punct în care curba Cm a ramurii intersectează curba cererii pieţei. La preţul de echilibru al firmei de 70 u.m., producţia de echilibru a firmei este de 3 000 produse, nivel la care îşi acoperă costurile totale, care includ şi profitul normal. Aşadar, la echilibru pe termen lung (determinat pe baza condiţiei Cm = p = minCTM) toate cele trei firme realizează profituri normale, supraprofiturile fiind eliminate.

a) Firma b) RamuraFigura 6.3 Preţui şi cota de producţie în condtţiîie cartelului

159

Prin formarea cartelului, firmele au stabilit că cel mai mare profit însumat se obţine la o producţie totală de 6 000 de produse, nivel la care curba Cm intersectează curba Vmg al acestei ramuri (condiţia de maximizare a profitului este aceeaşi ca la monopol Cm = Vm). Punctul M dc pe curba cererii pieţei indică faptul că cele 6 000 de produse pot fi vândute la un preţ de 100 u.m., care poate fi obţinut doar dacă toate cele trei firme respectă cotele de producţie stabilite. Presupunând că profiturile însumate sunt de 120 000 u.m.. fiecare firmă asociată în cartel poate obţine un profit suplimentar (peste cel normal inclus în costuri) de 40.000 u.m. (suprafaţa evidenţiată: 100AB80).

Ca şi în celelalte cazuri de oligopol cooperant, acordurile dintre membrii cartelului sunt instabile, pericolul destrămării lor în timp venind în principal din două direcţii. Prima dintre aceste direcţii se referă la faptul că însuşirea unor supraprofituri substanţiale de către membri cartelului exercită o puternică atracţie pentru noii producători. Prevenirea intrării lor pe piaţă şi funcţionarea pe termen lung a cartelurilor devin practic imposibile în absenţa unor bariere naturale la intrare.

Cea de-a doua direcţie care acţionează pe linia instabilităţii şi destrămării cartelurilor provine tocmai din interiorul acestora. Astfel, firmele individuale sunt tentate să trişeze, violând înţelegerea privind cotele de producţie necesare pentru a impune preţul de monopol, în Figura 8.3 se observă că firma tinde să-şi crească producţia până acolo unde costul său marginal va fi egal cu preţul de piaţă; profitul suplimentar obţinut prin depăşirea cotei de producţie este reprezentat de zona evidenţiată, AB CD. Pe de altă parte, costurile de producţie ale membrilor cartelurilor sunt diferite, fiecare firmă dispunând de o structură proprie a costurilor şi profiturilor. Tentaţia unor firme de a participa la competiţie şi de a ieşi din înţelegerea instituită prin cartel este cu atât mai puternică atunci când ele dispun de un avantaj de cost, iar interesul individual începe să prevaleze asupra celui comun.

în situaţiile de oligopol necooperant, firmele acţionează pe cont propriu în vederea maximizării profiturilor individuale, deciziile adoptate în acest scop, fiind luate fără a intra în complicitate (explicită sau tacită) unele cu altele. Ele cunosc, însă, interacţiunile strategiilor pe care le adoptă, întrucât confruntarea pentru întâietate are loc între câteva firme mari.

Manifestarea unui comportament dominant de rivalitate se bazează pe strategii care iau în considerare posibilitatea menţinerii unui segment cât mai marc pe piaţă şi câştigării unor profituri superioare celor obţinute în situaţia alegerii soluţiei cooperării. Strategiile firmelor oligopoliste se concretizează în deciziile lor asupra preţurilor şi producţiei oferite pe piaţă, iar obiectivele privesc maximizarea profitului.

Atunci când echilibrul firmelor oligopoliste este atins prin maximizarea profiturilor proprii, fără a coopera unele cu altele, acesta este numit echilibru de oligopol necooperant. El poate fi realizat fie prin cantităţile produse, fie prin preţuri: firma reglează numai volumul producţiei sau numai nivelul preţurilor de vânzare, mişcarea celeilalte variabile a relaţiei cantitate-preţ fiind lăsată la latitudinea pieţei. Când firmele oligopoliste apelează la arma preţurilor, reducerea acestora poate avea loc până la nivelul la care preţul egalează costul

160

marginal. în unele cazuri firmele se angajează într-o concurenţă atât de acerbă unele cu altele, încât se declanşează un adevărat „război al preţurilor“ care poate ajusta nivelul ofertei şi al preţului până la punctul zero al supraprofitului, singurele profituri obţinute fiind cele normale.

în multe dintre industriile oligopoliste concurenţa prin preţuri este mai puţin relevantă (nu total neglijată), acestea apelând la alte forme de competiţie, precum diferenţierea produselor, prin calitatea lor sau prin reclama puternică a mărcii. în plus, pe termen lung, când tehnologiile de producţie şi caracteristicile produselor se pot modifica frecvent, există avantaje certe ale manifestării unui comportament concurenţial. O firmă căreia îi reuşeşte o strategie care să o situeze mereu înaintea rivalilor prin inovare, are un puernic stimul pentru a intra în competiţie. Analizele empirice arată, de asemenea, că există suficiente motive şi stimulente pentru firmele oligopoliste de a se angaja în competiţie şi nu de a opta pentru soluţia cooperării, chiar şi atunci când înţeleg riscurile inerente ale unui astfel de comportament. Important pentru cei implicaţi în politica publică este de a promova reguli şi măsuri care să menţină firmele oligopoliste în competiţie şi nu în complicitate.

8.4. Politici guvernamentale de preţuri

Evoluţia politicilor guvernamentale în domeniul preţurilor este strâns legată de evoluţia concepţiilor privind rolul statului în economie. Analizele întreprinse de numeroşi economişti scot în evidenţă faptul că intervenţia statului în proccsul formării şi evoluţiei preţurilor este un fenomen prezent - în proporţii şi forme diferite - în toate ţările cu economie de piaţă.

Prin mesajele transmise, preţurile reprezintă sursa de imformaţii şi principalul semnal de decizie pentru toţi agenţii economici, nivelul şi dinamica lor influenţând fluxurile reale şi monetare din economie, evoluţia producţiei şi productivităţii, remunerarea factorilor de producţie, echilibrul şi creşterea economică etc. De aceea, intervenţia statului în procesul formării preţurilor vizează, pe lângă limitatea sau înlăturarea tendinţelor monopoliste din partea monopolurilor şi oligopolurilor, obiective ale politicii economice de ansamblu, precum: creşterea economică, asigurarea stabilităţii economice şi sporirea ecficienţei utilizării resurselor, prevenirea sau atenuarea unor dificultăţi economico-sociale, ca cele din perioadele de recesiune, inflaţie accentuată etc.

Potrivit obiectivelor concrete urmărite, tradiţiilor şi realităţilor din fiecare ţară, politicile statului în domeniul preţurilor se caracterizează printr-o mare diversitate; ele cuprind pe de o parte, măsuri de reglementare a pieţei, iar pe de altă parte, măsuri şi acţiuni pe linia stabilirii nivelului preţurilor unor produse sau de influenţare a evoluţei lor.

Reglementarea funcţionării pieţei se realizează prin promovarea unor măsuri de menţinere, restaurare sau consolidare a mediului economic şi de afaceri necesar funcţionării normale a pieţei concurenţiale. în acest sens, se acţionează în ambele direcţii: reglementarea juridică a tranzacţiilor comerciale şi a concurenţei în vederea controlării şi limitării tendinţelor

161

monopoliste; supravegherea respectării normelor şi măsurilor luate de legislativ privind desfăşurarea concurenţei şi formarea preţurilor prin mecanismele pieţei,

Utilizarea politicilor antitrust, care interzic anumite tipuri de comportament anticoncurenţial, supravegherea nivelului preţurilor de către agenţiile specializate în ramurile care sunt reglementate şi măsurile menite să încurajeze concurenţa, constituie esenţa politicilor moderne de preţuri promovate în ţările dezvoltate din punct de vedere economic.

Mecanismele pieţei nu asigură în orice condiţii alocarea eficientă a resurselor economice din punct de vedere social. Această situaţie, numită eşec al pieţelor, justifică intervenţia guvernelor pe diferite pieţe. Este cazul mai ales a structurilor de piaţă caracterizate prin tendinţe de comportament monopolist din partea firmelor cu mare putere de piaţă, care restricţionează cantitatea oferită şi practică preţuii de monopol pentru a beneficia de supraprofituii ridicate.

Există, desigur, şi alte situaţii de eşec al pieţelor (cum este cazul externalităţilor negative, de genul poluării), precum şi alte motive care justifică intervenţia guvernelor în economie prin politicile de preţuri; în principiu, intervenţia guvernelor în procesele de formare şi evoluţie a preţurilor poate fi directă - pe cale autoritară şi prin metode administrative - şi indirectă - prin mijloace şi metode economice.

în cazul intervenţiei indirecte, prin intermediul unor mijloace şi metode economice, statul acţionează, în general, asupra cererii şi/sau ofertei pe diferite pieţe. Astfel, cumpărarea de către stat a unor produse şi stocarea lor, acordarea unor facilităţi la exportul unor bunuri, practicarea unor politici selective de credite, subvenţiile, fiscalitatea influenţează evoluţia raportului cerere-ofertă şi implicit nivelul preţurilor. De semenea, reglementarea modului de calcul a profitului, impozitelor, adaosului comercial, stabilirea regimului taxelor vamale etc., influenţează evoluţia preţurilor, evidenţiind faptul că, în procesul formării lor, se întrepătrund factori endogeni pieţei cu factorii exogeni, care ţin de autoritatea publică.

în context, deosebit de relevantă este analiza intervenţiei autorităţii publice pe pieţele produselor agricole, caracterizate prin două importante particularităţi care îşi pun amprenta asupra preţurilor, şi anume: inelasticitatea cererii şi fluctuaţiile mari ale ofertei. De aici şi necesitatea intervenţiei în scopul protejării consumatorilor, dar şi al garantării veniturilor producătorilor şi stabilităţii forţei de muncă în acest sector al economiei. într-adevăr, datorită inelasticităţii cererii în funcţie de preţ, o creştere importantă a ofertei de produse agricole nu va putea fi achiziţionată de către consumatori şi va genera o reducere puternică a preţului pieţei şi, implicit, a veniturilor producătorilor. Dimpotrivă, în anii cu recolte slabe, reducerea drastică a ofertei va determina o creştere pe măsură a preţurilor care va afecta veniturile reale ale consumatorilor.

în raport de situaţiile arătate, în SUA, de mai multe decenii, s-a promovat o politică de consolidare a pieţei agricole cu mijloace financiare considerabile, preţurile de piaţă ale produselor agricole au fost susţinute, uneori, prin subvenţii sau acordarea de credite producătorilor; alteori, în anii cu recolte mari, s-au practicat preţuri minime, însoţite de compensarea bănească a diferenţei nefavorabile dintre acestea şi nivelul mai redus al preţurilor

162

determinate de jocul cererii şi ofertei. în principiu, aceleaşi obiective sunt urmărite, după 1962, în Uniunea Europeană, unde preţurile majorităţii produselor agricole sunt susţinute prin politici şi resurse financiare considerabile, agricultura reprezentând, de departe, cel mai important capitol al bugetului comunitar (peste 1 000 de miliarde echivalent Euro anual).

Intervenţia directă se referă, de fapt, la controlul statului asupra preţurilor fie prin fixarea autoritară a nivelului preţurilor, fie prin „îngheţarea“ sau blocajul preţurilor unor produse. în practică, această metodă a fost utilizată numei în situaţii excepţionale: în vreme de război, în situaţii de crize profunde şi deosebite, hiperinflaţie etc. Tot în categoria metodelor directe de intervenţie şi control ale statului asupra preţurilor intră şi măsurile de stabilire a unor limite minime/maxime ale acestora.

Preţurile minime se practică în condiţiile excesului de ofertă şi reprezintă, de regulă, o modalitate de protejare a intereselor producătorilor. Stabilirea unui nivel minim al preţului este, însă, relevantă numai dacă acesta este superior preţului de echilibru format pe baza acţiunii forţelor pieţei. După cum se observă în figura 8.4, la nivelul preţului minim cantitatea oferită este superioară atât celei la nivel de echilibru, cât şi celei cerute de cumpărători (Q2 > Qe> Qi). Surplusul de ofertă (Q2 - Qj) la nivelul preţului minim (Pm) ar trebui achiziţionată de către stat. Economistul american Georffrey Whitehead arată că „asemenea decizii conduc uneori la apariţia unor situaţii de-a dreptul paradoxale, pe de o parte oameni flămânzi şi nealimentaţi, iar pe de altă parte munţi de unt şi hambare care se revarsă. Datorită formării unor rezerve uriaşe de produse agricole, SUA şi ţări din Uniunea Europeană au fost nevoite să adopte măsuri prin care fermierii sunt plătiţi atunci când nu produc, lăsând pâmântul necultivat“1

Preţurile maxime denumite şi preţuri-plafon, se află sub nivelul celor determinate de forţele pieţei. Aceste plafoane de preţuri nu pot fi depăşite şi sunt considerate o modalitate de protejare a consumatorilor în situaţii de penurie de produse, când preţurile pot creşte foarte mult. în ţările cu economie dezvoltată, ultima oară când s-au aplicat asemenea măsuri de

1 Georffrey Whitehead, „Economie“, Editura Sedona, Timişoara, 1997, p. 176.

163

control asupra preţurilor a fost în anii ’70 ai secolului trecut, sub impactul crizei petrolului. Practicarea unor preţuri-plafon la produsele petroliere s-a dovesit o măsură extrem de dură, care a distorsionat şi subminat funcţionarea eficientă a mecanismului pieţei şi a condus la formarea unor cozi uriaşe la benzinării.

Penuria de produse este un fenomen conjunctural generat de anumite cauze, cum a fost criza petrolului de la începutul anilor ’70 la care ne-am referit. Acest fenomen nu trebuie confundat cu deficitul de piaţă care are drept cauză chiar practicarea unor preţuri-plafon. în Figura 8.5 se observă că, la preţul maxim (PM), situat sub preţul de echilibru, cantitatea cerută de cumpărători (Q2) depăşeşte cantitatea oferită de producători (Q,). Deficitul de piaţă (Q2 - Q,) este reprezentat grafic prin spaţiul dintre curba ofertei şi curba cererii, fiind cu stât mai mare cu cât preţul-plafon este situat mai jos decât preţul de echilibra. Fixarea de către structurile autorităţii publice a unor preţuri-plafon constituie, aşadar, cauza unor deficite de piaţă care se vor manifesta atâta vreme cât preţirile nu-şi pot exercita rolul în echilibrarea cererii şi ofertei pe piaţa poduselor respective. în această situaţie, asistăm la creşterea costurilor nemonetare din partea cumpărătorilor (timpul irosit pentru a găsi bunurile solicitate, aşteptatul la coadă etc.) sau la apariţia „pieţei negre“. Acestea reprezintă costuri pentru consumatori, care nu sunt resimţite şi de producători; de aceea, ele se mai numesc şi „costuri de balast“.

Concepte cheie• Monopol• Monopson• Monopol bilateral (monopol-monopson)• Monopol natural• Preţul de monopol• Profitul de monopol• Preţuri discriminatorii• Concurenţa monopolistică• Diferenţierea produselor

Oligopol Oligopson Oligopol secret Oligopol cooperant CartelFirma dominantă (lider)Preţuri minimePreţuri maxime (plafoane de preţuri) Deficit de piaţă Piaţa neagră

Probleme de reflecţie• Analizaţi caracteristicile şi variabilele monopolului în comparaţie cu cele ale pieţei cu

concurenţă perfectă.• Ce relaţie există între elasticitatea cererii la preţ şi venitul marginal al monopolului ? De ce

acesta nu se va opera niciodată în zona inelastică a cererii ?• în ce situaţii şi din ce cauză un monopol va practica preţuri discriminatorii ?• De ce concuren ţa monopolistică este cea mai apropiată de cea a pieţei cu concurenţă perfectă ?

164

• Care sunt cauzele şi caracteristicile oligopolului şi de ce această structură de piaţă domină în industriile moderne?

• De ce în toate structurile de piaţă, altele decât cele ale concurenţei perfecte, firmele se confruntă cu curbe ale cererii cu pantă negativă ?

• în care din tipurile de pieţe firmele dispun, de regulă, de capacităţi de producţie excedentare ?• Precizaţi principalele modalităţi de intervenţie a statului în formarea preţurilor.• Care sunt efectele stabilirii şi practicării pe o perioadă mai îndelungată a unor preţuri

maxime (plafoane de preţ) sub nivelul preţului de echilibru ?

165

Capitolul 9

REMUNERAREA FACTORILOR DE PRODUCŢIE.VENITURILE

Planul temei

9.1. Repartiţia şi formele veniturilorDistribuţia funcţională şi redistribuirea Repartiţia personală (după mărimea venitului)

9.2. SalariulTeorii cu privire la natura şi mărimea salariuluiDiferenţierea salariilor şi factorii de influenţăFigura 9.2. Costurile şi câştigurile investiţiei în capital uman

9.3. DobândaNatura şi formele dobânziiRata dobânzii şi factorii de influenţăFigura 9.3. Cererea şi oferta de capital

9.4. RentaNatura şi condiţiile formării rentei Formele rentei

9.5. ProfitulProfitul şi formele sale Mărimea şi rata profitului

Obiectivele temei

• Cunoaşterea modului de formare a veniturilor factorilor de producţie şi a altor venituri din economie;

• înţelegerea esenţei repartiţiei în economia de piaţă ca un rezultat al proceselor de remunerare a factorilor şi definirea distribuţiei venitului drept un caz special al teoriei preţurilor;

» Caracterizarea formelor fundamentale de venit existente în economia de piaţă (salariul, dobânda, renta şi profitul) şi reliefarea semnificaţiei pe care o are cunoaşterea naturii, rolului, mărimii şi dinamicii fiecăreia dintre categoriile de venituri;

• Dobândirea cunoştinţelor necesare pentru a interpreta şi opera corect cu noţiunile specifice domeniului veniturilor.

166

Problemele repartiţiei veniturilor au stat în atentia specialiştilor încă de la începuturile ştiintei economice, întrucât aceasta condiţionează satisfacerea trebuinţelor şi stimulează sau frânează activitatea economică. în toate etapele dezvoltării ştiintei economice, marii economişti ai timpurilor au consacrat, în lucrările lor, capitole întregi distribuţiei venitului sau unor forme fundamentale ale acestuia în economia de piaţă, cum sunt salariul, renta, dobânda şi profitul. Studiul acestor lucrări pune în evidenţă nu numai marea varietate de abordare a problemei distribuţiei veniturilor, dar şi conceptele şi soluţiile diferite formulate în acest domeniu, uneori mai aprope de credinţa filozofica a autorilor, decât de realitatea economico- socială dintr-o etapă istorică sau alta. De menţionat faptul că nu de puţine oii punctele de vedere exprimate cu privire la distribuţia veniturilor continuă şi în prezent să fie de natură normativă (etica sau politică) şi nu neapărat bazată pe analiza economică pozitivă. în acest context s-a emis şi ideea că dacă producţia este compatibilă pentru a fi explicată prin criterii şi factori de natură economică, repartiţia nu se supune unor asemenea criterii.

Pentru teoria economică a distribuţiei veniturilor, problema care se pune este de a şti dacă principiile repartiţiei sunt de aceeaşi natură cu ale produeţei şi dacă regulile economiei de piaţă acţionează şi în cadrul repartiţiei. Capitoul de faţă este dedicat în principal analizei acestei probleme, mai întâi a procesului remunerării factorilor de producţie şi apoi a analizei fiecărei forme fundamentale de venit în economia de piaţă (salariul, dobânda, renta şi profitul) pentru a se cunoaşte natura, rolul şi factorii care influenţează mărimea şi dinamica lor.

9.1. Repartiţia şi formele veniturilor

Producţia naţională de bunuri generează venituri pentru participanţii şi furnizorii de servicii ale factorilor de producţie. în economia de piaţă formarea veniturilor se realizeaza şi prin alte operaţiuni de repartiţie în care sunt antrenaţi toţi membrii societăţii.

Repartiţia reprezintă ansamblul operaţiunilor prin intermediul cărora se formează veniturile în economie. Ea cuprinde două procese: distribuţia sau repartiţia primară şi redistribuirea sau repartiţia secundară.

Repartiţia primară sau funcţională reprezintă procesul prin care întregul venit creat într-o anumită perioadă de timp este imputat factorilor de producţie pentru contribuţia lor la producţia naţională de bunuri. în acest proces se formează veniturile primare sau funcţionale ale proprietarilor factorilor de producţie: salariul, care revine posesorilor factorului muncă, dobânda, pentru posesorii capitalurilor, renta pentru posesorii pământului atras în circuitul economic şi profitul pentru întreprinzător sau firmă.

167

Repartiţia secundară reprezintă procesul de redistribute a venitului pe baza căruia se formează veniturile derivate. Operaţiunile de redistribuire se realizează în principal prin intervenţia administraţiilor publice (statului) care prelevă la dispozitaia lor o parte din veniturile primare, în scopul redistribuirii acestora în funcţie de nevoile care sunt determinate şi recunscute oficial că trebuie satisfăcute. Sumele astfel preluate, de regulă în mod obligatoriu, sunt apoi redistribuite prin transfer. De aceea, veniturile obţinute în urma acestor operaţiuni se mai numesc şi venituri de transfer.

în urma proceselor de distribuire şi redistribuire a venitului, se formează veniturile personale care privesc direct gospodăriile, populaţia ca atare.

Veniturile personale se compun din venituri funcţionale obţinute din remunerarea factorilor de producţie pe care îi posedă (salarii, rente, dobânzi şi profituri) şi din aşa-numitele venituri de transfer (pensii, indemnizaţii de şomaj, alocaţii pentru copii, ajutoare sociale etc.). O singură persoană sau o singură gospodărie poate obţine mai multe forme de venit; de exemplu venitul personal al unei gospodării sau menaj poate fi format din: salariul părinţilor, dobânzile aduse de depozitele deţinute la bancă, dividentele pentru activele deţinute la unele firme, chiria obţinută din închirierea unei proprietăţi imobiliare precum şi din unele transferuri dacă este cazul (alocaţiile pentru copii, bursele pentru elevi sau studenţi). De aceea este important să înţelegem deosebirea între repartiţia venitului pe formele veniturilor funcţionale sau din transferuri şi repartiţia după mărimea veniturilor personale.

Nivelul şi dinamica veniturilor personale după mărimea venitului face obiectul analizei repartiţiei personale a veniturilor. Ea priveşte distribuţia venitului între gospodării, fără a face referire la sursa acestora, folosind informaţiile oferite de Sistemul Conturilor Naţionale sau a datelor referitoare la veniturile personale. Analiza repartiţiei personale a veniturilor aduce în prim plan unele probleme sociale importante, cum este cea a inegalităţii veniturilor. Această problemă îi preocupă şi pe economişti, incusiv în privinţa măsurării acestor inegalităţi. Unul din procedeele folosite în acest scop este numit curba Lorentz, reprezentata în Figura 9.1.

Curba Lorentz reprezintă grafic inegalitatea în distribuţia după mărimea venitului şi arată cât din venitul total se duce la proporţiile date din gospodăriile care alcătuiesc economia unei ţări. în Tabelul 9.1 este reprezentată distribuţia venitului disponibil pe gospodăriile din Regatul Unit al Marii Britanii în 1991. Dacă venitul ar fi fost repartizat în mod egal pe cele cinci categorii de gospodării, curba Lorentz ar coincide cu diagonala OA. Cum 20% din prima cincime (cea mai de jos) din gospodării primesc doar 7% din totalul venitului, următoarea cincime numai 12%, în timp ce ultima cincime, cea mai de sus, primesc 41%, curba Lorentz este situată sub diagonală. Cu cât se îndepărtează mai mult de diagonală, cu atât distribuţia venitului este mai inegală. Mărimea inegalităţii distribuţiei venitului este reprezenată grafic de suprafaţa dintre curbă şi diagonală.

168

Tabelul 9.1 Distribuţia venitului pe gospodării în Marea Britanie

GOSPODĂRII1991,[%]

Cincimea de jos 7Cincimea a doua 12Cincimea a treia 17Cincimea a patra 23Cincimea de sus 41

TOTAL 100

în ansamblu, repartiţia veniturilor în economia de piaţă se bazează pe formarea veniturilor primare sau funcţionale, din care se constituie, prin operaţiuni specifice de redistribuire, celalalte forme forme de venit din economie. Din acest punct de vedere, pentru teoria economică a repartiţiei, problema care se pune constă în anliza proceselor de remunerare a factorilor de producţie prin mecanismele pieţelor specifice factorilor respectivi, în strânsă legătură şi ca o continuare a teoriei producţiei.

în cadrul acestui proces, rolul activ revine întreprinzătorului, cel care are iniţiativa şi îş i asumă riscul combinării şi utilizării factorilor de producţie şi implicit remunerării serviciilor acestor factori. Cum menţiona Leon Walras, întreprinzătorul este cel care asigură joncţiunea între cele două mari categorii de pieţe: pieţele bunurilor produse şi pieţele factorilor de producţie. în tranzacţiile care au loc pe aceste ultime categorii de pieţe se formează preţurile şi respectiv veniturile care remunerează serviciile factorilor respectivi.

Teoria economică a distribuţiei explică, aşadar, formarea veniturilor funcţionale în economia de piaţă ca un produs al cererii şi ofertei de factori de producţie. în ciuda termenului folosit, în realitate veniturile nu sunt pur şi simplu repartizate ca atare, respectiv nimeni nu distribuie venit în sensul împărţirii lui la alţii. Toţi cei care încasează sau obţin venituri primare sunt furnizorii de servicii ale factorilor de produţie, formarea veniturilor fundamentale depinzând astfel de proprietetea asupra resurselor productive. în context, se poate afirma că distribuirea anterioară a avuţiei economice, incluzând în sfera acesteia şi capabilitatea de muncă, respectiv proprietatea asupra capitalului uman „Numai dacă includem capitalul uman în definiţia noastră asupra avuţiei este întrutotul adevărat să spunem că distribuirea venitului depinde de distribuirea avuţiei. Astfel, inegalitatea distribuirii venitului provine în primul rând din inegalitatea distribuirii resurselor productive, inclusiv din capabilitaţile inegale de a furniza servicii valoroase ale muncii.“ '

1 Paul Heyene, Modul economic de gândire, op. cit. P.234

169

Teoria economică clasică a grupat resursele productive, după cum se ştie, în trei categorii de factori de producţie - munca, pământul şi capitalul, cărora le corespund cele trei categorii de venituri fundamentale - salariul, renta şi profitul. Fondatorii economiei politice clasice (Adam Smith, David Ricardo, Thomas Malthus ş.a.) au analizat problema distribuţiei venitului din perpectiva celor trei clase sociale de atunci: muncitorii, proprietarii funciari şi capitaliştii cărora le reveneau cele trei forme de venit. în consecinţă, preţurile produselor sunt determinate de preţurile factorilor sau de aşa-numitele „rate naturale“ ale veniturilor celor trei factori de producţie. De aceea, teoria preţurilor factorilor este numită şi toria distribuţiei veniturilor. Acestea erau explicate, la rândul lor, prin intermediul unor teorii separate (mai ales teoria salariului) iar profitul era considerat un venit rezidual sau identificat cu dobânda ca venit al capitalului. Dezbaterile s-au concentrat asupra modului în care dezvoltarea societăţii va influenţa distribuţia venitului între cele trei mari clase sociale, mai ales sub incidenţa populaţiei în creştere, acumulării de capital si schimbărilor tehnologice. Legea randamentelor descrescătoare şi legea populaţiei, ambele devenite celebre, îş i au originea în aceste dezbateri despre preţurile factorilor şi distribuţia veniturilor.

Teoria neoclasica a ditribuţiei este în prim planul analizei moderne a remunerării factorilor de producţie şi formării veniturilor. Reprezentanţii economiei neoclasice au realizato generalizare mai înaltă în explicarea formării veniturilor în economia de piaţă pe baza unuia şi aceluiaşi principiu - cel al productivităţii marginale. Cererea pentru serviciile factorilor de producţie este considerată o cerere derivată din cererea pentru bunurile la producerea cărora participă, iar remunerarea fiecărui factor este în funcţie de productivitatea sa marginală. De aceea, teoria neoclasică a distribuţiei este denumită şi teoria productivităţii marginale a distribuţiei veniturilor.

Teoria neoclasică a repartiţiei explică remunerarea factorilor şi formarea veniturilor în condiţiile unor pieţe perfect competitive. Aceasta înseamnă că firmele individuale care achiziţionează serviciile factorilor de producţie sunt în postura unui primitor de preţ („price taker“) pe ambele categorii de pieţe: pe de o parte, ele se confruntă cu un preţ dat pentru produsul pe care îl vând, preţ care este şi venitul marginal, iar pe de altă parte, ele se confruntă cu un preţ al fiecărui factor pe care îl achiziţionează, iar acest preţ este şi costul marginal al factorului respectiv.

în acest context, există o relaţie de interdependenţă între stabilirea preţurilur bunurilor produse, pe de o parte, şi formarea preţurilor şi veniturilor factorilor de producţie angajaţi, pe de altă parte. Ambii termeni ai acestei relaţii sunt apccte ale uneia şi aceleaşi activitaţi care corelează producţia de bunuri cu alocarea eficientă a resurselor utilizate. Pe pieţele factorilor de producţie se întâlnesc purtătorii cererii (firmele), care vizează profitul maxim cu purtătorii ofertei care urmăresc maximum de venit din furnizarea serviciilor factorilor ce îi deţin. După cum cunoaştem din capitolele 6 şi 7, firma îşi maximizează profitul, egalând costul marginal (Cm) cu venitul marginal (Vm) care, în condiţiile concurenţei perfecte se identifică cu preţul de vânzare al produsului (Cm = Vrn = p). Această condiţie de echilibru al firmei este sinonimă cu

170

condiţia de maximizare a profitului prin remunerarea factorilor angajaţi în raport de productivitatea lor marginală. Astfel, serviciul fiecărui factor de producţie va fi achiziţionat şi remunerat în funcţie de contribuţia sa la rezultatul obţinut: contribuţia la producţia totală a firmei este productivitatea marginală a factorului variabil:

Aportul la venitul total al firmei este valoarea productivităţii marginale exprimate în bani, care este, de fapt, venitul marginal al factorului respectiv:

VtnF=Q'F -p

în consecinţă, o firmă va achiziţiona atâtea unităţi dintr-un factor de producţie până la punctul la care venitul marginal al factorului egalează costul său marginal (CmF) care, în condiţiile concurenţei perfecte, se identifică cu preţul unitar al acestui factor (CmF = VmF = pF). Firma va achiziţiona mai mult din factorul de producţie variabil ori de câte ori adaosul la venitul total depăşeşte adaosul la costurile totale determinate de angajarea unei unităţi suplimentare din acest factor de producţie.

Observăm că, în principiu, analizăm acelaşi conportament al unei firme perfect competitive, numai că privim maximizarea profitului din punct de vedere al intrărilor de factori, şi nu al ieşirilor (rezultatelor). în capitolele 6 şi 7 am văzut că firma îşi maximizează profitul modificând volumul producţiei şi ofertei sale până când costul marginal este egal cu venitul marginal, care este preţul de vânzare al produsului (Cm - p). Dacă ne reamintim, echilibrul firmei se află în punctul de intersecţie al curbei crescătoare a costului marginal cu linia preţului de piaţă al produsului. Acum, când analizăm distribuţia veniturilor, privim comportamentul firmei de maximizare a profitului prin prisma intrărilor de factori, care sunt astfel ajustaţi încât venitul marginal obţinut prin angajarea unei unităţi suplimentare dintr-un factor este egal cu preţul său de cumpărare. De această dată, echilibrul firmei se află în punctul de intersecţie al curbei descrescătoare a VmF (care este şi curba cererii firmei pentru acel factor) cu linia preţului factorului respectiv. (Vom dezvolta această analiză când vom construi curba cererii firmei pentru factorul muncă, în capitolul 10 - „Piaţa muncii“).

Pe termen lung, toţi factorii de producţie sunt variabili, iar cererea firmei pentru serviciile acestor factori este interdependentă. Firma va tinde să-şi maximizeze profitul până când venitul marginal al factorului raportat la preţul său este acelaşi pentru fiecare factor angajat:

V V V Iv m F I _ r mF 2 _ y mFn _ i

P F\ P F I P Fn P

171

Dacă preţul unui factor de producţie creşte, firmele vor căuta să-l substiruie cu factori relativ mai ieftini. De aceea, în măsura în care există substituienţi disponibili, modificarea preţului unui factor conduce la modificarea cererii firmelor pentru serviciile altor factori de producţie.

Cele arătate până acum constituie baza teoriei neoclasice a distribuţiei venitului. Ea este doar un caz special al teoriei preţurilor în condiţiile unor pieţe perfect competitive. Potrivit acestei teorii, distribuirea veniturilor poate fi rezumată în următoarele:• Atunci când forţele pieţei intercondiţionează pentru a determina alocarea resurselor între

diferitele producţii, ele determină şi veniturile factorilor utilizaţi în obţinerea acestor producţii;

• Venitul fiecărui factor de producţie este funcţie de preţul plătit pentru serviciile factorului şi de cantitatea care este achiziţionată;

• Preţurile factorilor şi cantităţile utilizate sunt determinate de cererile şi ofertele pe pieţele factorilor de producţie în mod analog determinării preţurilor şi cantităţilor bunurilor pe pieţele produselor;

• Teoria neoclasică explică distribuţia venitului prin teoria preţurilor în cel mai simplu context al pieţelor perfect concurenţiale, unde toţi participanţii la tranzacţiile pe aceste pieţe sunt primitori de preţuri. Pentru a dezvolta şi aplica această teorie la structurile pieţelor imperfecte din economia reală este necesar să identificăm şi să analizăm principalii factori ai cererii şi ai ofertei de factori de producţie, admiţând elementele monopoliste specifice în formarea preţurilor pe cele două tipuri de pieţe (ale produselor şi ale factorilor) precum şi intervenţia guvernului, sindicatelor sau altor instituţii similare pe pieţele respective.

Acest mod de abordare a distribuţiei venitului se va regăsi în continuarea acestui capitol, în caracterizarea formelor fundamentale de venit în economia de piaţă (salariul, dobânda, renta şi profitul), dar mai ales în capitolele destinate analizei pieţelor factorilor de producţie, cum este piaţa muncii.

9.2. Salariul

în teoria si practica economică salariul ocupă un loc central, întrucât îi revine, de departe, cea mai mare pondere în totalul veniturilor primare şi constituie forma aproape exclusivă de venit pentru mai mult de 80% din populaţia activă a ţărilor dezvoltate. De aceea, mărimea, dinamica salariului şi schimbările care intervin cu privire la salarizare generează ample probleme sociale şi care dobândesc foarte repede şi semnificaţii politice.

Teorii cu privire la natura şi mărimea salariului. Prin prisma teoriei remunerării factorilor de producţie, salariul reprezintă suma plătită pentru a obţine serviciul factorului muncă, un venit ce revine posesorului acestui factor datorită participării lui la activitatea economică. Cu toate că munca a participat din toate timpurile la procesul de producţie şi că,

172

practic, este de neimaginat activitatea economică fără pezenţa sa, aceasta nu înseamnă că salariul reprezintă unica formă de venit însuşit prin muncă de-a lungul timpului sau că el reflectă toate categoriile de venituri obţinute în prezent prin muncă. Astfel, venituri din muncă sunt şi cele obţinute de micii meseriaşi, fermieri, exploatări familiale, liber profesionişti etc., fără ca acestea să reprezinte, de fapt, ceea ce denumim salariu.

Esenţa salariului decurge în mod direct din economia de piaţă. El este o formă specifică de venit ce revine factorului de muncă în anumite condiţii social-economice. Aceste condiţii sunt cele ale pieţei muncii, în care posesorul factorului munca - persoană liberă din punct de vedere juridic, dar care nu dispune de alte resurse productive - închiriază forţa sa de muncă (oferă serviciile muncii sale), pe baza de contract, altor agenţi economici care deţin şi ceilalţi factori de producţie. Ca urmare, salariul apare ca un venit ce reprezintă „preţul unei munci închiriate şi întrebuinţate de un întreprinzător, un mod de remunerare care nu s-a generalizat decât odată cu organizarea capitalistă şi patronală modernă a producţiei“2.

Salariul se formeaza în cadrul tranzacţiilor între cel care are nevoie de serviciile factorului de muncă şi posesorul acestui factor, în contextul general al raportului dintre cererea şi oferta de muncă. în acest cadru, posesorul factorului muncă „închiriază serviciile sale pentru un preţ. Acest preţ este niveul salariului, care este de la distanţă cel mai important preţ“3. Salariul reprezintă preţul muncii (al serviciului factorului muncă) sau preţul închirierii forţei de muncă de către cel care are nevoie de ea.

Formarea salariului are loc în cadrul unor relaţii complexe prilejuite de angajarea, utilizarea şi remunerarea muncii ca factor de producţie. Din acest punct de vedere, problemele care au preocupat teoria şi practica economică sunt cele referitoare la nivelul sau mărimea salariului, precum şi cele privind formele de salarizare practicate în economia de piaţă.

în legătură cu natura şi mărimea salariului, de-a lungul timpului s-au formulat mai multe teorii. Unele din aceste teorii explică substanţa şi mărimea salariului printr-un singur factor (concepţiile moniste), iar altele prin doi sau mai mulţi factori. Dintre aceste teorii mai importante sunt urmatoarele:• teoria subzistenţei sau a salariului natural, conform căreia salariul are la bază costul forţei

de muncă şi se formează la nivelul la care să poată asigura existenţa şi perpetuarea acestui factor de producţie. Creşterea salariilor peste nivelul salariului de subzistenţă va conduce la o rată înaltă a natalităţii, la o sporire a populaţiei şi a ofertei totale de munca în raport cu cererea, ceea ce determină o tendinţa de reducere a salariilor, ajungându-se astfel, din nou, la punctul de unde s-a pornit. Prin evidenţierea rigidă a dependenţei creşterii populaţiei de resursele de hrană, cunoscuta lege a populaţiei a lui Malthus a oferit suport teoriei salariilor de subzistenţă şi a pregătit dramul preocupărilor de mai târziu cu privire la aşa-numita

o~ Charles Gide, Curs de economie politică, voi. 2, Bucureşti, Tipografiile Române Unite, 1925, p. 379 - 380.

^ P. Samuelson, Economics, Ediţia a IX-a, McGrow Hill Book Company, 1973, p. 570.

173

teorie a optimului populaţiei. Astfel, o populaţie de mărime optimă este numai aceea care maximizează venitul pe locuitor, iar tendinţa salariilor de a scădea către nivelul salariului de subzistenţă fiind, în fapt, o dovadă a suprapopulaţiei.

• teoria fondului de salarii consideră că nivelul salariului este determinat de raportul dintre mărimea fondului de salarii şi populaţia ocupată sau salariată. Salariile sunt plătite deci, din fondul sau stocul de capital acumulat, care în mod real reprezintă „bunuri de salariu“, „hrana produsă în avans“. Stocul acumulat din astfel de bunuri determină mărimea fondului de salarii, în limitele căruia pot fi avansate sumele plătite sub formă de salariu. Pentru a creşte nivelul salariului este necesar fie să crească deîmpărţitul (producând şi acumulând mai multe bunuri de salariu), fie să scadă împărţitorul, reducând cererea de forţă de muncă. Teoria fondului de salarii a fost dezvoltată de economiştii clasici4. Ea esteo teorie a cererii de muncă determinate de mărimea fondului de salarii şi se combină cu teoria salariilor de subzistenţă pe termen lung, care se ocupă cu oferta. Analiza este astfel compatibilă cu modelul clasic privind preţul de piaţă, şi „preţul natural“. Fondul de salarii determină salariul sau preţul de piaţă, iar „preţul natural“ al forţei de muncă este nivelul de subzistenţă al salariului.

• teoria productivităţii marginale a fost consacrată de economia neoclasică drept principiu general al remunerării factorilor de producţie. Potrivit acestei teorii, o firmă îş i maximizează profitul numai dacă serviciile fiecărui factor sunt angajate şi remunerate la nivelul la care valoarea producţiei marginale egalează costul factorului respectiv. Ca urmare, nivelul salariului nu poate depăşi mărimea valorii producţivităţii marginale întrucât o parte din lucrători ar trebui să fie concediaţi; în situaţia unor salarii mai scăzute, nivelul de ocupare ar putea fi mai ridicat. Bazele teoriei neoclasice a distribuţiei venitului au fost prezentate în primul paragraf al acestui capitol.

• teoria capitalului uman a fost dezvoltată în ultimele decenii îndeosebi în literatura economică anglo-saxonă. Ea încearcă să apropie explicaţiile date mărimii şi diferenţierii salariilor de realităţile economiei contemporane, când serviciile furnizate de factorul de muncă depind de cunoştinţele şi experienţa acumulate de posesorul şi gestionarul unei asemenea avuţii. Cheltuielile cu educaţia şi instruirea sunt considerate ca o investire în capacitatea de câştig viitoare, în mod analog cu investiţiile în domeniul capitalului fizic. Investiţiile în educaţie şi instruire reprezintă un venit potenţial viitor, iar diferenţierea salariilor derivă din inegalitatea formării capitalului uman. Perspectiva unui venit mai mare din furnizarea unor servicii mai valoroase determină pe oameni să investească pentru acumularea de capiatal uman. Aceste consideraţii referitoare la teoria capitalului uman a determiant în ultimele decenii încercările unor economişti de a evalua nivelul câştigului

4 Doctrina fondului de salarii a fost dezvoltată îndeosebi de J. S . M ill, consacrându-i mai multe paragrafe în tratatul său de

economie, „Principiile economiei politice“.

174

obţinut din investiţii în demeniul educaţiei şi instruirii, pentru a aprecia dacă astfel de investiţii generează veniturile normale ale unui capital echivalent, precum şi diferenţierile în nivelul salariului în funcţie de capitalul uman. Date relevante sunt greu de obţinut, iar cercetările empirico-statistice nu sunt suficient de concludente. Se apreciază că, de fapt, comparaţia relevantă pentru cel ce decide să investească în capital uman este venitul pe durata vieţii şi nu simpla comparaţie a venitului curent (vezi Caseta 9.1).

• teoria negocierilor sau a salariului negociat colectiv, potrivit căreia nivelul salariilor depinde de raportul de forţe dintre cele două structuri de putere instituţionalizate care se confruntă ca parteneri sociali: sindicate şi patronat Această concepţie, mai mult empirică, porneşte de la realitatea conform căreia piaţa contemporană a muncii este o piaţa imper­fectă şi instituţionalizată, în care negocierile şi contractul colectiv de muncă joacă un rol esenţial în determinarea mărimii salariului.

Caseta 9.1 Investiţia în capital umanOVrnumn conceptului de .xapi'.al uman" îc k i â u i analiza -.difercnueni M laniloi.

întreprinsă tic Adam Smith in „Avuita naţiunilor” cartea L capitolul 10. El arală că unul di»

m p iip ie ;pri rte ijM i l i i i t l f i e ,e|g|i|f ei sau

in m u. care trebuie considerai m i . ce trebuie ■ genereze tsugunle corcspun/âtoarc

ale tutui capital eehnaleni.de valoros“'

i î t a â i i c f i a f o . u i t i a u prin ednc itiţ. loriiaală implică rovut i pie/enie si.cavieurrpojeniialc

.moare. De aceea, modelul modern de anah/a a in\ esuliei în capital u:iun este unul de tipul cost-

vueficiu -\naii/it costurilor are în vedete aßt. costurile directe, de şcolarizare şi formare profesională,

cât şi costurile indirecte (în termenii costului de oportunitate., respectiv a veniturilor sacrificate în

hn oafeu continuării st ud hi o ii Beneficiile sunt câştigurife superioare obtinute prin rcmuncraica unor

posturi \îm necesită dobândirea de eap M uman supliment,«, cura ar li studiile unt* etsitare.Cum veniturile de pe urma deciziilorrîc a.imeMr în capitalul »matt μιπϊ venituri viitoare în iaport

cu stocul de capital acumulai. ..se înţelege că. de fapt. prin aceste decizii, oamenii aleg, intr-un icL

proliJui;|eHpltii pe:duri|ivietiî activent l ’auI Hej|ËiWôdidMw&mic i&ip; 238i.

Profitul şi mănntea venitului obtaiut pe durata vieţii active a două categorii de salariaţi sunt

desigur dileme daca una decide sä nu eon:tune studiile după absolvirea eeloi obligatori» - şi să intre

:dcci dirir hotärä^it; să I

ur.tanj pana ia terminarea studiilor unrveo-ttarc- -Se înieiege că asemenea invesijttt înseamnă costuri

Miphmentare. costuri indîrec e sau de o;Hit!tini!a!e. respectiv scit': un sactiiiea:» în pettomla

continuării studiilor până fa a b so lv ita l^uii:ăîii, Pe de ..>.!·;.t pane iasă, salariaţii respectivi scontează

să 1 utisulşiţepi lor :p|$§l$ŞB ui i .

venituri generate de dobândirea unei calificări superioare şi ocuparea unui toc de muncă mai bine

remunerai. 'Pentru drKitmemarca mat larga in domeniu, vezi * Cnsuaa Suci«.: imesiiţmtn tapisai uman. Bucuteşti, Editura Economică. 2(X.)1 i .

175

• teoria cererii şi ofertei, conform căreia nivelul salariului sau preţul muncii este un rezultat al celor două forţe ale pieţei. In consecinţă, mărimea salariului este determinată de raportul dintre cererea şi oferta de muncă, care, la rândul lor, depind de factori ce le condiţionează. Formarea salariului are la bază, aşadar, regulile generale de funcţionare ale pieţei, cu elemente specifice şi particularitaţile pieţei muncii.

Formele de salarizare reprezintă modalităţile concrete de plată, respectiv de determinare a mărimii salariului pe fiecare salariat. Ele realizează legătura dintre partea de venit ce revine salariaţilor şi activitatea depusă de către aceştia.

Pe parcursul evoluţiei sale, salariul a cunoscut diverse modalităţi de plată. în esenţă, formele de salarizare se pot reduce la două forme de bază:

a. salarizarea după timpul lucrat sau în regie·.b. salarizarea după volumul de muncă sau în acord.

Fiecare formă de salarizare realizează într-un mod specific legătura dintre participarea la muncă, produsul muncii şi mărimea salariului. De asemenea, fiecare dintre acestea prezintă anumite avantaje şi respectiv dezavantaje pentru salariaţi şi întreprinzători, în funcţie de condiţiile specifice de pe piaţa muncii din diferite ramuri şi domenii de activitate.

Salarizarea în regie asigură remunerarea pentru factorul muncă în funcţie de timpul lucrat, fără să fie precizată cantitatea de muncă pe care salariatul trebuie să o depună într-o unitate de timp. Mărimea totală a salariului este determinată de timpul lucrat şi de salariul pe unitatea de timp (oră, zi, săptămână etc.).

Această formă de salarizare se practică în activităţile în care calitatea muncii are o importanţă deosebită sau unde lucrările sunt foarte variate de la un moment la altul şi unde munca este complexă, greu de normat. De aceea, singura modalitate de determinare a salariului este timpul de muncă lucrat de fiecare. Desigur, fiecărui salariat i se stabilesc sarcinile şi răspunderile care-i revin în funcţie de calificare şi lucrările pe care le solicită locul de muncă ocupat. Totodată, pentru o muncă mai intensă sau de o calitate mai bună el poate fi recompensat suplimentar prin premii, gratificaţii, cadouri etc.

Salarizarea în acord (cu bucata) constă în remunerarea în funcţie de cantitatea de produse realizate sau de operaţii executate. Ea se aplică de regulă în acele activităţi unde se poate norma munca , prin stabilirea unor tarife de plată pentru fiecare produs realizat sau operaţie efectuată. După tariful ap licat, această formă de salarizare se poate realiza în acord simplu , progresiv sau regresiv, iar în funcţie de condiţiile concrete de organizare a muncii din fiecare întreprindere acordul poate fi: individual, colectiv (pe echipe) şi global (pe secţie, uzină, fabrică etc.).

în măsura în care condiţiile din activitatea economică o fac posibilă, salarizarea în acord este preferabilă celei în regie, întrucât: asigură o legătură mai directă între mărimea salariului şi munca depusă de salariat, tinde să sporească productivitatea muncii, diminuează cheltuielile firmei prin renunţarea la supraveghetorii necesari în cazul salarizării în regie etc. în acelaşi timp, salarizarea în acord este deseori contestată prin faptul că tendinţa firească a

176

lucrătorilor pentru realizarea de cât mai multe produse sau operaţii poate avea loc în detrimentul calitaţii sau poate împinge spre oboseală tot mai mare.De asemenea, în multe situaţii complexitatea şi varietatea operaţiilor executate face dificilă stabilirea unor tarife corecte, acestea fiind contestate fie de salariaţi, fie de întreprinzători.

Cele două forme de bază de salarizare - în regie şi în acord - se practică într-o diversitate de variante, fiecare firmă adoptând varianta pe care o consideră cea mai adecvată. Este şi firesc acest fapt, întrucât în cconomia de piaţă, fiecare firmă are dreptul şi interesul de a- şi alege modalităţile de plată corespunzătoare condiţiilor concrete şi propriilor politici de salarizare şi stimulare a salariaţilor săi. în acest cadru, în practică se întâlnesc sisteme de salarizare care aplică diferite variante ale celor două forme de salarizare (de exemplu, salarizarea pe bază de remiză sau cote procentuale, sau pe bază de norme de muncă sunt, în esenţă, variante de salarizare în acord) sau care îmbină elemente ce ţin de cele două forme de bază, rezultând o formă de salarizare mixtă. Aceasta constă într-o remunerare fixă stabilită pe unitate de timp (de regulă, o zi de muncă), dar care se acordă in funcţie de îndeplinirea unor condiţii, fiecare condiţie având un tarif, astfel încât mărimea salariului devine variabilă ca în cazul salarizării în acord. Mărimea salariului variază în jos de la nivelul maxim (acesta poate fi obţinut numai în mod excepţional, când sunt îndeplinite toate condiţiile) spre deosebire de salarizarea în acord, unde salariul variază în sus, în raport de numărul de produse sau operaţii realizate.

Pe de altă parte, sistemele de salarizare, practicate în diferite variante sau combinaţii ale celor două forme de salarizare, se îmbină şi cu alte modalităţi de stimulare a salariaţilor cum sunt: acordarea de premii şi gratificaţii, participarea la beneficii etc. Participarea la beneficii ( profit) priveşte admiterea salariaţilor la împarţirea beneficiilor obţinute de întreprindere si urmăreşte creşterea interesului accstora pentru rentabilitatea firmei. Ea se poate realiza prin mai multe forme: printr-un spor la salariu, dar asigurat din beneficiul realizat; prin intermediul acţiunilor cumpărate de salariaţi sau primite în mod gratuit etc.

Indiferent de modalităţile prin care se determină mărimea salariului, el este plătit în formă bănescă. Acesta este cunoscut sub numele de salariu nominal şi reprezintă suma de bani pe care salariatul o primeşte în urma furnizăm serviciilor sale de muncă. El este reglementat prin contract şi este calculat ca un produs dintre numărul de norme - exprimate în unităţi de timp (ore, zile lucrate ), număr de produse , de operaţii etc.- şi tariful pe normă.

Salariul nominal ca venit bănesc este destinat în principal pentru cumpărarea de bunuri de consum. Cantitatea de bunuri materiale şi servicii obţinute la un moment dat în schimbul salariului nominal reprezintă salariul real. El este în funcţie de mărimea salariului nominal şi de cea a preţurilor la bunurile de consum.

Indicele salariului real este o mărime a puterii de cumpărare a populaţiei şi se determină ca un raport procentual între indicele salariului nominal şi indicele preţurilor:

I s r =-“ 100* P

177

Ca urmare, salariul real şi salariul nominal pot evolua în ritmuri diferite si chiar în direcţii diametral opuse, în funcţie de evoluţia indicelui preţurilor bunurilor de consum. Aceste diferenţieri ne atrag atenţia că deşi salariul apare ca un preţ pe piaţa muncii, el se îndepărtează de condiţia sa de preţ şi dobândeşte un conţinut mult mai complex ca venit. In calitate de venit, salariul are o bază mult mai largă de formare, cu numeroase componente dintre care unele nu au o legătură directă cu preţul muncii, cum sunt acele componente ale aşa numitului salariu social (alocaţii pentru copii, ajutoare, concedii plătite etc.).

Diferenţierea salariilor şi factorii de influenţă. Numeroasele analize empirice arată că salariul este o mărime dinamică si se diferenţiază pe ţări, sectoare şi ramuri de activitate, zone economice şi pe întreprinderi. De asemenea, nivelul salariului diferă de la o categorie la alta de salariaţi şi chiar în cadrul aceleiaşi categorii de la un individ la altul. Este şi firesc acest lucru întrucât serviciile factorului muncă nu constituie o marfă omogenă şi drept urmare, contribuţia lor în cadrul activităţilor din economie diferă de la un individ la altul.

în economia de piaţă contemporană diferenţierea salariului are o mare deschidere, pentru că factorii care influenţează mărimea lui sunt foarte diferiţi, iar politica salarială diferă şi ea de la o firmă la alta. în acelaşi timp se manifestă şi tendinţa de apropiere sau de egalizare a mărimii salariilor din diferite întreprinderi şi sectoare de activitate. Apropierea ca şi egalizarea salariilor se justifică însă numai în condiţii similare de muncă (calitate, cantitate, condiţii de muncă etc.) si dacă la o muncă egală corespunde şi o eficienţă egală; o egalizare a salariilor în asemenea condiţii nu este, de regulă, contestată nici de salariaţi si nici de cei care remunerează serviciile factorului muncă (firmele).

Existenţa unor diferenţe în mărimea salariului încasat de cei care îşi oferă serviciile factorului muncă în funcţie de calitatea acestor servicii, de condiţiile de muncă, productivitate etc., are o determinare complexă si totodată un caracter stimulativ pentru pregătirea viitoare a angajaţilor şi pentru participarea lor la muncă.Sunt activităţi la care pot participa numai salariaţi foarte bine dotaţi, cu o pregătire profesională excepţională. Este normal ca nivelul salariilor pe care aceştia îl obţin sa fie foarte ridicat. Ei înşişi au investit imens pentru educaţia şi formarea lor profesională, iar contribuţia lor la activitatea firmei este considerabilă.

Teoria economică pune în evidentă o serie de factori care influenţează nivelul salariilor pe categorii de salariaţi şi în interiorul acestora. Cei mai importanţi factori de influenţa sunt: diferenţele în costul educaţiei şi instruirii, implicit în nivelul de pregătire şi calificare a forţei de muncă; grade diferite de dificultate şi agreabilitate a activităţilor din cadrul economiei; existenţa unor discriminări în funcţie de sex, vârstă, rasă, naţionalitate etc; tipul (segmentul) pieţei de muncă; gradul de mobilitate al ofertei de muncă, prevederile legale în vigoare cu privire la funcţionarea pieţei muncii ş.a. Unii factori acţionează cu intesitate mai mare în anumite situaţii, dupa cum alţi factori în unele zone, ramuri sau pentru anumite profesii pot sa aibă o influenţă scăzută sau să nu acţioneze deloc etc. Astfel, diferitele tipuri (segmente) ale pieţei muncii au consecinţe diferite pentru cei care îşi oferă serviciile pe pieţele respective cu privire la posibilităţile de avansare, condiţiile de salarizare, de organizare

178

sindicală şi de negociere a nivelului salariului. De aceea, pentru fiecare situaţie în parte este necesară o analiză concretă, care să permită desprinderea unor concluzii relevante cu privire la factorii care influenţează nivelul şi evoluţia salariului.

9.3. Dobânda

O alta forma fundamentală de venit în economia de piaţă este dobânda. Activitatea economică necesită, dupa cum se ştie, capital, dobânda reprezentând preţul plătit pentru serviciul acestui factor de producţie, respectiv o formă de venit ce revine proprietarului capitalului antrenat într-o activitate economică.

Natura şi formele de existenţă ale dobânzii. Legătura dintre capital şi venitul care î l generază acest factor de producţie a primit, în timp, diferite explicaţii. De aici, numeroasele interpretări şi definiţii date dobânzii: recompensa pentru „abstinenţa“ de la consumul prezent sau pentru aşteptare; preţ sau recompensă pentru spiritul de economisire (pentru necheltuire); chiria pentru capitalul folosit sau premiul pentru riscul antrenării capitalului într-o activitate economică; preţul monedei (pentru suma împrumutată) sau recompensa pentru renunţarea la lichiditate etc. Toate aceste explicaţii, deşi relevă mai mult aspecte de suprafaţă, pun în evidenţă faptul ca dobânda este o categorie economică foarte complexă, care oglindeşte procese reale şi monetare complexe din economia de piaţă.

în explicarea naturii dobânzii trebuie sa facem distincţie între teoriile reale şi cele monetare ale dobânzii.

în conformitate cu teoriile reale ale dobânzii, aceasta formă de venit este un produs (sau rezultat) al capitalului real şi respectiv, o recompensă pentru serviciul adus de acest factor de producţie.

Economia clasică - fără a face o distincţie clară între dobândă şi profit - a susţinut teoria reală a dobânzii. Astfel, teoria „abstinenţei“ este în esenţă o teorie reală a dobânzii, inclusă în doctrina clasică a fondului de salarii. Cum capitalul constă în principal din „avansuri“ făcute salariaţilor, dobânda recompensează pe cei care îş i permit să împrumute bunurile prezente în schimbul unor bunuri viitoare şi a unui surplus net. Recompensa pentru abstinenţă sugerează, deci, sacrificiul făcut pentru crearea capitalului prin abţinere de la consumul prezent, recompensă care este necesară întrucât fiecare preferă să consume în prezent decât să consume într-un viitor incert; la rândul său, venitul capitalului ( profit şi/sau dobândă ) este pozitiv datorită avantajului productivităţii în utilizarea capitalului, care este pozitiv, ceea ce permite celui care investeşte să obţină un surplus net. Rata pozitiva a dobânzii este determinată, astfel, de productivitatea capitalului, dar şi de abstinenţă sau aşteptare. în acest sens, J.S.Mill notează că există un preţ minim al ofertei de capital, denumit nivelul pe care o persoana îl consideră echivalentul abstinenţei.

179

Totodată, economiştii clasici - în conformitate cu concepţia lor despre preţul de piaţa şi „preţul natural“ - au făcut distincţie între nivelul de piaţă al dobânzii şi productivitatea capitalului sau rata naturală a dobânzii. La echilibru pe termen lung nivelul de piaţă al dobânzii trebuie să fie egal cu rata de reinvestire a capitalului; la orice rată mai scăzută a dobânzii cererea de capital de împrumut pentru investiţii este nesatisfacută. Rata naturală a dobânzii este deci, rata de reinvestire a capitalului determinată de factorii reali, în speţă de productivitatea netă a capitalului.

Economiştii neoclasici au susţinut si reconsiderat teoria reală a dobânzii, deşi ei au acordat atenţie şi ratei în bani a dobânzii. în general, teoria neoclasică a dobânzii este teoria productivităţii marginale a distribuţiei venitului. Potrivit acestui pricipiu productivităţile marginale ale factorilor de producţie determină recompensele sau preţurile lor; oricare din aceşti factori poate fi substituit cu altul la margine şi adus astfel la o măsură comună de distribuţie a venitului, aceea a productivităţii marginale. La echilibru competitiv pe termen lung valoarea produsului trebuie să fie epuizată de plăţile factorilor în concordanţă cu productivitatea marginală a acestora.

Distincţia dintre factorii de producţie primari ( pământul şi munca ) şi capitalul ca factor derivat stă la baza teoriei dobânzii elaborată de Bohm-Bawerk în lucrarea „ Teoria pozitivă a capitalului“. Rolul capitalului in producţie este de a permite adoptarea unor metode de producţie adecvate, mai productive dar mai ocolite şi mai mari consumatoare de timp pentru a produce mai întâi bunurile de capital necesare. Limitarea bunurilor de capital este astfel o limitare în timp pentru investiţii, iar dobânda acţioneaza asupra alocării resurselor între consumul prezent şi cel viitor. Dobânda ca venit este, deci, o categorie generală, care se obţine ori de câte ori bunurile prezente se schimbă pe cele viitoare.

Pentru fondatorul Şcolii de la Cambridge -Alfred Marshall, dobânda este în mod cert un produs al capitalului angajat în orice activitate economică. Altfel, „am presupune în mod implicit că serviciul realizat de capital este un bun gratuit, oferit fără sacrificiu“. în consecinţă, nivelul real al dobânzii este dat de produsul marginal al capitalului la echilibru, preţul utilizării lui sau dobânda în bani tinzând către acest nivel: „Dobânda fiind preţul plătit pe o piaţă oarecare pentru utilizarea capitalului, tinde spre un nivel de echilibru la care cererea globală de capital pe acea piaţă, la rata respectivă a dobânzii, este egală cu stocul de capital oferit la acea rată“ ( „Principles of economics“).

Economistul suedez, K.Wicksell în lucrarea „Dobânda şi preţul“, reconsiderând teza clasicilor cu privire la preţul de piaţă şi preţul natural, foloseşte noţiunile de rată de piaţă şi rată naturală a dobânzii. Aceasta din urma priveşte acel nivel al dobânzii care s-ar forma dacă bunurile de capital ar fi împrumutate în natură şi corespunde, în esenţă, cu rata normală a venitului net aşteptat pe seama investiţiilor sau rata medie a profitului la capital.

Rata de piaţă a dobânzii este dată de cererea şi oferta de fonduri de împrumut. Dacă piaţa împrumuturilor este dominată de crcditele pentru investiţii, rata de piaţă a dobânzii va fi determinată de rata venitului aşteptat pe seama noului capital creat. în general, banca centrală

180

prin rata bancară (dobanda practicată) se va strădui să menţină concordanţa ratei de piaţă a dobânzii cu rata medie (normală) a profitului la capital, deşi (spune economistul suedez) este dificil sau chiar imposibil să măsurăm diferenţa dintre rata de piaţă şi rata naturală a dobânzii. Oricum, rata de piaţă a dobânzii tinde spre echilibru (spre rata naturală) dacă: corespunde ratei venitului capitalului real; egalează cererea cu oferta de capital de împrumut; este neutră faţă de nivelul preţurilor.

începând cu K.Wicksell şi mai ales cu Irving Fisher şi J.M.Keynes teoria economică evidenţiază faptul că factorii şi fluxurile monetare joacă un rol important în desfăşurarea proccselor şi fluxurilor reale din economie, a activităţii eonomice în ansamblu.

Pentru teoriile monetare ale dobânzii aceasta este un produs al lichidităţii şi preţul monedei, respectiv venitul ce recompensează sacrificiul lichidităţii. în acest cadru, dobânda constituie suma de bani plătită creditorului de către debitor pentru dreptul de folosire a sumei împrumutate pană la scadenţă. Pentru creditor, dobânda este recompensa pentru renunţarea la lichidităţi pentru o anumită perioadă de timp sau pentru pierderea venitului pe care l-ar fi obţinut în această perioadă prin investirea capitalului său lichid. Aceasta reprezintă dobânda pură (propriu- zisă). Dobânda totală mai cuprinde şi compensaţia pentru riscul care poate fi datorat insolvabilităţii voluntare sau involuntare a debitorului, precum şi devalorizării banilor.

în condiţiile economiei moderne de piaţă dobânda are numeroase modalităţi sau forme de existenţă:• dobânda pe piaţa monetară care se aplica de către băncile comerciale pentru

disponibilităţile băneşti atrase şi respectiv creditele acordate clienţilor lor pe termen scurt;• dobânda pe piaţa interbancară: dobânda practicată pentru biletele de trezorerie care este

considerată dobândă bancară de bază, taxa de rescont sau dobânda oficială aplicată de către banca centrală;

• dobânda pe piaţa financiară ca venit ce recompensează plasamentele pe termen lung în obligaţiuni şi alte active financiare;

• dobânda pentru recompensarea altor forme de plasament pe termen scurt şi mediu, de genul celei practicate de casele de economii şi împrumuturi pentru depozitele la vedere si la termen, pentru depozitele constituite în vederea construirii de locuinţe etc.;

Acestea sunt modalităţile sau formele mari de existenţă ale dobânzii ca venit însuşit de proprietarul oricărui capital lichid, indiferent de scopul şi cine îl utilizează. Opţiunile deţinătorilor de capital pentru una sau alta dintre formele concrete ale dobânzii se întemeiază, în primul rând , pe randamentul plasamentelor determinate de ratele diferite ale dobânzilor la împrumuturile respective.

în strânsă legătură cu randamentul investiţiei sau plasamentul de capital lichid , posesorii acestuia iau în consideraţie şi alte criterii atunci când decid pentru o formă sau alta de dobândă , cum sunt: gradul de risc a cărui recompensă (premiul pentru risc) este inclusă, de regulă, în nivelul ratei dobânzii, precum şi fiscalitatea. Ca orice venit, dobânda este un venit impozabil; în consecinţă, trebuie făcută distincţie între dobânda brută, ca sumă absolută

181

rezultată în funcţie de mărimea capitalului împrumutat şi dobânda netă, ca venit efectiv ce ramăne după plata impozitului. Ca şi diferenţierea ratelor dobânzii, regimul fiscal diferit aplicat formelor concrete de existenţă a dobânzii ca venit al capitalului prezintă importanţă pentru formarea fluxurilor de capital pe ramuri şi subramuri de activitate, între diferite ţări etc. Dobânda constituie, astfel, o importantă pârghie folosită în politica economică promovată în ţările cu economie de piaţă.

Rata dobânzii şi factorii de influentă. Mărimea dobânzii se exprimă prin intermediul a doi indicatori, şi anume:

- masa sau mărimea absolută a dobânzii, pe care o notăm cu D;- rata dobânzii, ce exprimă nivelul relativ al dobânzii, preţul la care poate fi

obţinut împrumutul şi pe care o notăm cu d’ . Rata dobânzii se determină ca raport procentual între masa dobânzii (D) şi capitalul împrumutat (K), respectiv:

d' = — 100 K

de unde masa sau mărimea dobânzii obţinută anual la un anumit capital împrumutat şi la o rată a dobânzii va fi:

D = K d '

Aceşti indicatori servesc la calculul dobânzii simple, respectiv a venitului adus de un capital în condiţiile în care dobînda nu este capitalizată. Ea constituie punctul de pornire pentru calculul dobânzii compuse, care presupune capitalizarea dobânzii, respectiv calculul dobânzii la dobândă.

Astfel, o sumă împrumutată sau formată ca un depozit bancar S0 devine după un an Sj

formată din suma iniţială plus dobânda anuală corespunzătoare:

S] = S0 + Dj£>, = S 0 d '

S, = S0 +S0 -d' = S0(l + d')

După doi ani, suma împrumutată sau depozitul iniţial devine S2 , în care:

S 2 - 5, +D2 D2 = 5, d' = S0Q. + d ')d ' S2 = S0( 1 + d') + 50(1 + d') d' = S0( 1 + d 'f

182

Generalizând, un depozit bancar sau o sumă împrumutată (S0) devine după „n“ ani Sn, formată din depozitul iniţial la care se adaugă dobânda capitalizată succesiv în anii t1( t2,....tn, potivit formulei:

= ‘S'o (1+ d ) , de unde dobânda totală (DT) obţinută în intervalul respectiv este:

DT =Sn- S 0=S0(\ + d ' Y - S 0

Dobânda compusă este aplicată în activitatea băncilor şi a celorlalte instituţii financiar-bancare. Astfel, potrivit precedentului curgerii dobânzii compuse, la o rată anuală a dobânzii 24%, o sumă de 1 000 unităţi monetare devine peste un an 1 240 u.m., după doi ani1 537 u.m., după trei ani 1906 u.m., după cinci ani 2 932 u.m., după zece ani 8 594 u.m. etc.

Din cele arătate rezultă că cel mai important indicator ce caracterizează dobânda ca remuneraţie a capitalului este rata dobânzii. Ea este preţul plătit pentru dreptul de folosire a capitalului împrumutat.

Nivelul şi dinamica ratei dobânzii sunt influenţate de numeroşi factori. Pentru a analiza influenţa acestor factori este necesar să facem distincţie între rata nominală (în bani) a dobânzii şi rata reală a dobânzii.

Primul economist care a introdus această distincţie într-o teorie sistematică a ratei dobânzii şi a analizat implicaţiile ei a fost economistul american Irving Fisher. Relaţia dintre cele două rate ale dobânzii este următoarea:

/ = r + p , unde:

i - rata nominală (banească) sau rata efectivă, de piaţă a dobânzii;r - rata reală a dobânzii;p - rata modificării nivelului preţurilor.Rata nominală a dobânzii este, deci, egală cu rata reală a dobânzii plus modificarea

nivelului preţurilor, ceea ce înseamnă ca numai la un nivel constant al preţurilor cele două rate sunt egale. Când nivelul general al preţurilor se modifică în timp, rata reală a dobânzii este diferită de rata nominală; de exemplu, unei creşteri în medie cu 5% pe an a preţurilor, o rată bănească de 12 % corespunde unei rate reale a dobânzii de 7%. în condiţiile unei modificări inflaţioniste a preţurilor, fenomen întâlnit în anumite proporţii in toate ţările în economia contemporană, rata reală a dobânzii constituie o variabilă foarte importantă pentru comportamentul agenţilor economici.

în lucrarea „Teoria dobânzii“, Irving Fisher este preocupat în principal de modul cum se formează rata dobânzii5. Determinarea acestei rate depinde de interacţiunea dintre principiul satisfacţiei (plăcerii) şi cel al oportunităţii. Principiul plăcerii este dat de un anumit venit în perspectivă, pe care indivizii tind să-l utilizeze în timp în mod optim pentru consum, prin

^ Lucrarea in iţială a lui Irving Fisher s-a numit „Rata dobânzii“ apărată in 1907, pe care el a revizuit-o şi a publicat-o in 1930 sub titlul „Teoria dobânzii'“.

183

intermediul economiilor şi al împrumuturilor. Cel de-al doilea principiu priveşte oportunitatea de a investi, care este dată de „rata venitului la cost“, pe care J.M.Keynes a identificat-o mai târziu cu ceea ce el a denumit eficienţa marginală a capitalului. La echilibra, dupa J.Fisher - rata bancară a dobânzii trebuie să fie egală cu rata reală, întrucât pe termen lung ea trebuie să egaleze sumele totale dorite a fi date cu împrumut cu sumele totale dorite a fi luate cu împrumut.

Caseta 9.2 Teoria Keynesimtă a ratei dobânziiEconomism! englez ] \l. Kc\ nes arată gfţife&pre curba e I ietentei marginale a capitalului se

poale spune că guvernează condiţiile cererii tic capital în vederea efectuării de noi investiţii, dar nu putem deduce rata dobânzii cunoscând numai acest factor „Este adevam că, în .starea dc •ednUbru. rata do un/n va it egală eucOcicM.t marginali a capitalului. deoaioecw ii profitabil de a mări volumul euren: al imestkiiior pâiia La realizarea acestei egalitău'Dar ..curba c(icieniei marginale a capitalului nu ne spune cât de marc este rata dobânzii, ci unde se situează punctul până la atingerea cârma vor fi efectuate noi investiţii când rata dobânzii este dată’,

gtânefife" consideră ca:a văzut în rata dobânzii factorul dc cchUibrare între cererea de capital sub formă de investiţii şi oferta de economii. El încearcă sä demonstreze că este imposibil să se determine rata dobânzii cunoscând numai aceşti doi factori. întrucât „ar trebui sa fie uti lucru evident că rata dobânzii nu poate fi recompensa pentru economii sau peitfrû;É!iÎ^i|i^şi păstreze economiile în numerar nu obţine nici o dobânda , chiar dacă economiseşte tot atât cât econcIniŞea până atuncizDimpötri vă, simpla deÎîôiÎte::ÂMei dobânzii ne^pôriiicât se poiiic de clar. că raia dobânzii este recompensa pentru renunţarea ia lichiditate pe o anumită perioadă de ump"

După Keynes, preienma in un'ene de timp a:posesoriΙοί de \enit se refera la dou;i categorii de Jeci/.n. Prima din aceste decizii priveşte ceea ce economistul englez a numit înclinaţia spre consum, care determină. în ca/ul fiecărui individ. partea din veniudsău care il cheltui pentru constă$. feşpecth partea jx? earc o va economisi st o Va rezerva sub forma ti mn drejit de dispoziţie asupra bunurilor dc consum în % iitor. Odată luaiâ această decizie, îşi aşteaptă rândul cea de-a doua decizie, :|®ίβ|li i l i l : modul c i j i t| l| | Â e l dreptul de di||özttie : apptă ct»mji||itpitoi5t!e iorma Virfui drep: ce poate t; reali/a', in orice moţţfent, adică de hani lichizi. sau este dispus sä.ci|l|f|| acest drept pcmru o perioadă specificaţii de ump ni schimbul unei creanţe;

Astfel, rata dobânzii infiditecomjxmsa pentru lenunuiie la heluditate. măsoară sacnlKiul acelora care posedă disponibilităţi bâneşu de a renunţa Ia con.roiţii imediat asupra, lor. T ouxlaiă, ea este ,,ρΜηΓ: care echilibrează dorinţa de a păstra a' crea sub formă hchtdii si căntitatea de bani dis|X)nibijă. inseairina deci. că prererinţa

:| if l l l î l r înotaiInri ( mobilul iran/aci iei. cel: al prudentei si i.nobtIul;§§|ieiMaBei· ■ | Împreuna cit cantitatea de bani existentă sunt factori care determină rata dobârt/ii în împiejurâri dale Aecasta

.este. pe scurt, teoria rates dobânzii dezvoltată de Keyncs în lucrarea . J'eorta G enerala'.

Tratatele contemporane explică rata reală a dobânzii sau nivelul de echilibru al acesteia ca fiind formate la punctul de intersecţie dintre curba cererii de împrumuturi, determinată în principal de eficienţa marginală a investiţiilor şi curba ofertei determinată de preferinţa de timp a deţinătorilor de capital de împrumut*.

184

Astfel, în exemplul prezentat în Figura 9.3, cea mai profitabilă investiţie (a) la care poate fi utilizat capitalul împrumutat are o eficienţă netă care asigură o rată de revenire a capitalului de 15%; presupunem o investiţie de 100 000 u.m. care asigură un spor de venit (după acoperirea cheltuielilor cu ceilalţi factori de producţie) de 115 000 u.m. ce permite recuperarea investiţiei iniţiale plus un venit anual de 15 000 u.m. Următoarea investiţie (b) profitabilă este cea care asigură o rată de revenire a capitalului de 14% anual, ş.a.m.d. Respectiv, celelalte tranşe de investiţii cu ratele de revenire a capitalului sunt reflectate de curba descrescătoare a eficienţei marginale a investiţiei (EMI) şi care evidenţiază cererea de capital de împrumut1'1.

în consecinţă, întreprinzătorii (firmele) vor apela la capital de împrumut până la acel nivel al preţului capitalului unde eficienţa marginală a investiţiei este egală cu costul marginal al împrumutului, respectiv unde rata venitului net al împrumutului este egală cu rata dobânzii. Potrivit nivelului de echilibru al dobânzii din exemplul luat , de 8%, cantitatea cerută de capital de împrumut este Ke (tot ce se afla la stânga lui Ke). Dacă rata dobânzii s-ar fixa la un nivel mai scăzut atunci cererea de fonduri de împrumut ar creşte, întrucât şi alte proiecte de investiţii ar deveni tentante şi invers.

Eficienţa marginală a investiţiilor determină direct cererea de împrumuturi pentru investiţii în noi bunuri de capital, nu însă şi rata dobânzii. Aceasta din urmă este guvernată şi de cealaltă forţă a pieţei - oferta pentru împrumuturi, determinată în principal de ceea ce se numeşte „preferinţa de timp“ a posesorilor de disponibilităţi băneşti. Aceştia apreciază (dau o valoare mai mare) la un nivel mai ridicat bunurile în prezent decât în viitor, ceea ce face ca preferinţa în materie de timp sa fie întotdeauna pozitivă. Curba ofertei reflectă, astfel, la ce nivel al ratei dobânzii sunt dispuşi posesorii de capital lichid să-l ofere cu împrumut. în exemplul din Figura 9.3, punctul de echilibru s-a stabilit la nivelul de 8% al ratei dobânzii, ceea ce corespunde unei rate de aceeaşi mărime a eficienţei marginale a capitalului şi a preferinţei pozitive în materie de timp. Dacă rata dobânzii s-ar fixa la 6%, cantitatea de capital de împrumut oferită va fi mai mică, corespunzând disponibilităţilor băneşti oferite de acei posesori care au o rată pozitivă a preferinţei de timp mai scăzută; respectiv, oferta de capital de împrumut va merge pană la punctul K, (stânga acestui punct). Spaţiul din dreapta punctului Κ, pe curba ofertei corespunde unor rate pozitive superioare ale preferinţei de timp, ceea ce înseamnă ca posesorii de disponibilităţi băneşti apreciază la un nivel mai ridicat dobândirea

Vezi Paul şi Roland Wonnaeott, Economics, Third edition, New York, McGrow-Hill Book Company, 1986, p .717.

185

bunurilor în prezent decât în viitor. Cu alte cuvinte, ei au o preferinţă mai puternică pentru bunuri în prezent şi sunt dispuşi să ofere la niveluri mai ridicate ale ratei dobânzii disponibilităţile lor băneşti.

în concluzie, la echilibru pe termen lung rata dobânzii este egală cu rata eficienţei marginale a investiţiilor - preţul cererii de capital, şi rata marginală a preferinţei de timp - preţul ofertei de capital. Factorii care afectează productivitatea sau eficienţa capitalului şi modificările preferinţei de timp a posesorilor de venit au un efect redus asupra ratei dobânzii pe termen scurt. De aceea, rata reală a dobânzii este în esenţă o problemă de factori reali (nemonetari). Ea stă la baza ratei efective, de piaţă a dobânzii.

Nivelul efectiv al ratei dobânzii în bani se modifică în timp în cadrul unor limite (minime şi maxime) largi. De aceea rata nominală a dobânzii diferă pe ţări, domenii şi zone economice. Toate aceste evoluţii ale ratei dobânzii sunt rezultatul acţiunii (directe sau indirecte) a unui număr mare de factori şi au la rândul lor implicaţii ample asupra situaţiei economice şi evoluţiei acesteia, atât pe plan intern cât şi pe plan internaţional.

Pentru nivelul de piaţă al ratei dobânzii important este, mai întâi, raportul între oferta şi cererea de capital de împrumut, sau situaţia concretă pe piaţa monetară şi financiară. Oferta de capital de împrumut reprezintă capitalul bănesc disponibil la un moment dat sau într-o anumită perioadă şi este asigurată de: bănci, societăţi financiare, de construcţii şi de asigurări şi de populaţie.Cererea pentru capitaluri de împrumut este dată de nevoile de credite pentru investiţii şi pentru producţie ale agenţilor economici, disponibilităţile băneşti solicitate pentru plata anuităţilor şi formarea de rezerve , de cererea de credite pentru bunuri de consum etc.

Creşterea ofertei de capital are ca efect reducerea ratei dobânzii, şi invers, iar sporirea cererii de capital atrage o creţtere a ratei dobânzii ţi invers. Modificările ofertei şi cererii de capital de împrumut pot fi în acelaşi sens sau în sensuri diferite, ceea ce se va traduce într-o dinamică a ratei dobânzii corespunzătoare celei mai puternice influenţe.

Corelaţia analizată se poate face şi invers, respectiv între rata dobânzii şi raportul cerere - ofertă de capital există o condiţionare reciprocă. Astfel, o modificare a ratei dobânzii determină o modificare în acelaşi sens a ofertei şi o modificarc în sens invers a cererii de capital de împrumut.

Un alt factor important care influenţează rata efectivă a dobânzii este gradul de risc pentru cel care acordă capital cu împrumut. Cu cât posibilitatea (certitudinea) retumării capitalului este mai mică, cu atât riscul este mai mare şi deci, rata dobânzii mai ridicată. Astfel, o firmă puternică, consacrată şi cu o situaţie financiară bună poate obţine credite de la o bancă cu o rată a dobânzii mai scăzută sau poate emite obligaţiuni cu o rată a cuponului mai mică , decât o firmă mai puţin cunoscută şi cu o situaţie financiară precara. Aceasta din urmă trebuie sa plătească un preţ mai mare. care sa compenseze riscul mai ridicat al celor care acordă împrumuturi.

Din cele arătate rezultă că rata dobânzii poate fi privită ca o mărime compusă din două părţi şi anume: rata dobânzii pure, propriu-zisă, care este preţul plătit pentru dreptul de folosire a capitalului împrumutat, mărimea ei reprezentând baza ratei dobânzii; prima sau

186

compensaţia pentru risc care variază de la o tranzacţie la alta. Dacă baza ratei dobânzii este, în principiu, aceeaşi - ea reflectând rata netă a preferinţei în materie de timp a celor care deţin capital bănesc - rata dobânzii fiecărui credit este diferită în funcţie de factorul risc.

Diferenţele existente în nivelul ratelor dobânzii la împrumuturi, care implică riscuri, de grade diferite, sunt interpretate în mod corect ca prima sau recompensa pentru acceptarea riscului, deşi „la drept vorbind, nu exista un hotar net între aceste rate de câştig şi aşa-numita rată pură a dobânzii“7. Toate aceste diferenţe în nivelul dobânzilor percepute de creditori reprezintă însă, în principal, recompensa pentru acceptarea riscului, prime de risc de diferite mărimi. Dacă creditorii nu ar obţine aceste prime, ei nu ar găsi avantajos să acorde împrumuturi clienţilor din categoriile de risc ridicat. De aceea , „atunci când legiuitorii impun plafoane la dobânzile anuale pe care creditorii le pot percepe legal, băncile nu reduc atât dobânzile cât, mai ales, exclud anumite categorii de clienţi cu care nu mai contractează împrumuturi“8.

în graficul din figura 9.4 este prezentat procesul plafonării ratei dobânzii şi efectele lui. Intervenţia autorităţii publice în plafonarea ratei dobânzii, prin inter­mediul băncii centrale, face ca aceasta să nu mai poată depăşi un plafon maxim (d,). în acestă situaţie cei care au nevoie de capital de împrumut vor solicita împru­muturi corespunzătoare cantitaţii K2, în timp ce creditorii vor satisface cererile de credite la acest nivel al ratei dobânzii numai până la nivelul K,.

Intervalul dintre K, şi K2 pune în evidenţă cererea de capital de împrumut nesatisfacută; datorită plafonării ratei dobânzii oferta de capital de împrumut este mai mică nu numai faţă de cererea crescută (K2), dar şi faţă de nivelul de echilibru (Ke). Deşi plafonarea ratei dobânzii poate fi concepută ca o măsură de protecţie şi sprijin (prin credite ieftine) a unor agenţi economici, ea poate să nu îndeplinească acest rol, băncile eliminând de la creditare tocmai aceste categorii de clienţi cu situaţii economico-financiare mai dificile şi care prezintă, deci, grade mai ridicate de risc.

Un alt factor care influenţează rata de piaţă a dobânzii este inflaţia. De regulă, rata bancară a dobânzii se indexează cu rata inflaţiei, întrucât deţinătorii de capital de împrumut reclamă o dobândă nominală care pe lângă dobânda reală să acopere şi inflaţia anticipată, drept compensaţie pentru scăderea puterii de cumpărare a banilor. De exemplu, dacă nivelul de echilibra sau rata reală a dobânzii este apreciată la 6%, iar· inflaţia anticipată la 8%, rata

Figura 9,4 Plafonarea ratei dobânzii

nJ.M.Keynes, Teoria generală, op. cit., p. 201.

OPaul Heyne, Modul economic de gândire, op. cit., p. 205.

187

nominală a dobânzii se va stabiii la 14%. în situaţia în care rata inflaţiei evoluează la un nivel superior celui anticipat, rata reală a dobânii va fi sub echilibru pe termen lung şi invers. Oricum, întotdeauna rata reală a dobânzii (r) este pozitivă numai dacă rata nominală a dobânzii (i) este mai mare decăt rata inflaţiei (p), întrucât:

r = i - p

Se înţelege că în perioadele în care inflaţia este un fenomen accentuat şi persistent în economia unei ţări, ratele efective ale dobânzii vor fi mai ridicate decât în perioadele noninflaţioniste. Mai mult, în unele situaţii, cum este cea prezentă din economia noastră, de criză şi inflaţie puternică, ratele nominale de dobânzi pot atinge niveluri foarte ridicate, cu două sau chiar trei cifre.

9.4. Renta

Printre formele de venit întâlnite în societate un loc aparte revine rentei: ea are o îndelungată existenţă şi o largă semnificaţie. într-o prestigioasă enciclopedie internaţională1 se arată că există cel puţin trei semnificaţii distincte atribuite termenului de rentă:• înţelesul uzual al acestei noţiuni, de venit rentier sau de venit obţinut fără muncă, sub forma

chiriei, arendei etc.;• sensul din economia clasică, de rentă funciară, fundamentată de economiştii clasici;• cel din economia modernă, de rentă economică ca formă de venit ce poate fi întâlnită, în

anumite condiţii, în toate domeniile de activitate economică. în această ultimă accepţiune „renta economică se referă la venitul obţinut de un factor de producţie - orice factor - care se caracterizează prin inelasticitatea ofertei“ 2.

Cu toate că renta este un venit ce poate proveni din folosirea oricărui factor de producţie, ea se deosebeşte prin conţinut şi funcţii de celelalte forme de venit. Pentru a înţelege acest lucru este necesar să analizăm, mai întâi, natura şi mecanismul de formare a rentei.

Natura şi mecanismul de formare a rentei. între factorii de producţie, un rol important îl ocupă resursele naturale, pământul în general. Folosirea solului în scopuri agricole se poate face de către proprietarul suprafeţei de teren sau de către o altă persoană. Teoria rentei funciare (pământului) a fost elaborată şi dezvoltată de economiştii clasici, îndeosebi de David Ricardo de la care gândirea economică moşteneşte cea mai profundă şi complexă analiză a rentei în accepţiunea clasică. în concepţia sa, la baza formării rentei se află legea fertilităţii descrescânde, cunoscută sub denumirea de legea randamentelor descrescătoare.

1 „International Encyclopedia of the Social Science", voi. XIII, New York, 1968, p. 454.

2 Lloyd Atkinson, „Economics“, Richard D. Irwin, Inc.Homewood, Illinois, 1982, p. 570.

188

întmcât producţia obţinută pe terenurile fertile se dovedeşte a fi insuficientă pentru acoperirea cererii în creştere de produse agricole, produsul agricol se vinde la preţul produsului mai scump obţinut. Respectiv, preţul produselor agricole este determinat de condiţiile mai puţin favorabile în care se realizează producţia, renta fiind excedentul de venit peste nivelul cheltuielilor fermierului marginal. Acest venit suplimentar obţinut din producţia pe terenurile mai fertile (renta diferenţială sau de fertilitate) este deci, un rezultat al pământului ca factor de producţie, care revine proprietarului funciar pentru „folosirea forţelor originale şi indestructibile ale solului“ 3.

După cum deja s-a arătat, teoria economică a extins sfera de aplicare a rentei la toţi factorii de producţie (natura, munca şi capitalul). Astfel, Alfred Marshall arată că renta funciară nu este decât o „speţă particulară a unui gen mai întins de venit“, iar primordialitatea rentei pământului în fundamentarea şi dezvoltarea teoriei rentei nu este decât un accident istoric, renta fiind o plată pentru orice resursă economică a cărei ofertă nu poate fi mărită.

In consecinţă, începând cu economiştii neoclasici, teoria economică a pus bazele unei noi viziuni asupra rentei. în această viziune nu este necesară o teorie specială, separată despre renta funciară. Importanţa teoriei diferenţiale fundamentată de Ricardo constă în faptul că marchează prima apariţie a principiului marginal în teoria economică. Productivitatea marginală şi legea randamentelor neproporţionale sunt procese cu valabilitate generală, în virtutea cărora renta este o formă de venit cu aplicabilitate în toate domeniile de activitate economică, nu numai în agricultură. „Renta este plata pentru un factor de producţie (care poate fi pământul) atunci când oferta este rigidă în raport cu preţul de vânzare. Ea încetează să mai fie un fenomen specific agriculturii şi devine o ilustrare despre existenţa unei rente economice care poate fi întâlnită la toţi factorii de producţie“ 4.

Aşadar, în economia contemporană renta economică este venitul ce revine posesorului oricărui factor de producţie a cărui ofertă este foarte rigidă sau foarte puţin elastică la modificarea preţului. Când proprietarul factorului respectiv este o altă persoană decât utilizatorul lui în activitatea economică, pentru acesta din urmă renta constituie plata pentru folosirea temporară a lui.

Procesul de formare a rentei economice presupune, în general, existenţa următoarelorcondiţii:• oferta factorului de producţie trebuie să fie rigidă sau chiar perfect inelastică;• avantajul economic absolut al factorului de producţie faţă de alţi factori sau al bunurilor

obţinute în comparaţie cu alte bunuri de acelaşi fel;• imposibilitatea înlocuirii factorului de producţie respectiv cu un alt factor sau a substituirii

bunurilor obţinute cu alte bunuri;• existenţa monopolului proprietăţii asupra factorului de producţie sau a bunurilor obţinute.

3 David Ricardo, „Opere alese“, vo l.l, Bucureşti, Editura Academiei Române, 1959, p. 85.

4 Raymond Barre, „Economie politique“, vol. 2, Edition P.U.F., Paris , 1970, p. 71.

189

Rigiditatea ofertei factorului de producţie poate avea diferite cauze de ordin natural, tehnic, economic sau social, în funcţie de natura cauzelor şi persistenţa lor în timp, renta poate dobândi caracterul unui venit relativ stabil, sau fluctuant. Astfel, dacă oferta este limitată de anumite condiţii naturale ce nu pot fi modificate în timp sunt premise ca renta să aibă o mai mare stabilitate. Dimpotrivă, dacă deficitul de ofertă poate fi recuperat prin ameliorarea factorilor utilizaţi, renta va fi temporară sau trecătoare. Deci întotdeauna, „în recompensarea factorilor, elasticitatea ofertei este de mare importanţă. Dacă oferta este inelastică factorii vor fi capabili să obţină renta economică şi cu cât este mai mare inelasticitatea ofertei, cu atât va creşte partea din recompensă care va îmbrăca forma de rentă“5.

Formarea şi obţinerea efectivă a rentei economice de către deţinătorul unui factor de producţie care are un anumit avantaj, sunt condiţionate de situaţia concretă a cererii şi ofertei pe piaţa factorului respectiv. Oferta totală a factoiTilui de producţie fiind limitată, ea apare sub forma unei curbe verticale care reprezintă cantitatea (fixă şi neschimbătoare la modificarea preţului) de servicii pentru factorul respectiv ce pot fi achiziţionate pe această piaţă. Cererea pentru serviciile factorului de producţie este, după cum se ştie, o cerere derivată din cererea pentru bunul economic la producerea căruia participă factorul respectiv. Curba cererii pentru factorul de producţie este înclinată negativ spre dreapta şi derivă, în esenţă, din curba descrescătoare a productivităţii marginale a factorului respectiv (vezi Figura 9.5).

Figura 9,5, Formarea rentei economice

Intersecţia dintre curba cererii (cF ) şi curba ofertei (oF) pentru factorul de producţie pune în evidenţă nivelul preţului acestui factor şi implicit al rentei economice. La un volum al ofertei totale, perfect inelastice (oN) preţul de achiziţie a serviciilor factorului de producţie (p,) depăşeşte preţul de echilibru (pe) care ar corespunde unei oferte elastice şi concordante cu cererea, reprezentată în graficul din Figura 9.4 prin curba ofertei oF. Suprafaţa pep,mn reprezintă mărimea rentei economice pe care o încasează posesorii factorului respectiv.

Formarea rentei economice are loc şi dacă oferta pentru factorul de producţie nu este perfect inelastică iar pe termen lung aceasta poate să crească. Astfel, creşterea cererii pe piaţa

190

factorului de producţie, determinată de creşterea cererii pentru produsul obţinut, va duce ia urcarea preţului său. Oferta curentă fiind limitată şi rigidă (chiar dacă nu este perfect inelastică) nu se poate adapta decât în timp la o cerere în creştere pentru bunul economic şi respectiv, a factorilor de producţie care concură la producerea lui. In această perioadă, prin creşterea preţului factorului de producţie, ca rezultat al excesului de cerere faţă de ofertă, se obţine un venit suplimentar cu caracter dc rentă. în acest caz, mărimea rentei economice este egală cu diferenţa dintre venitul cuvenit după creşterea preţului factorului de producţie şi venitul obţinut înaintea creşterii preţului.

în concluzie, excedentul sau surplusul de venit obţinut de către posesorul unui factor de producţie a cărui ofertă totală este rigidă sau inelastică la ridicarea preţului reprezintă renta economică. Cu cât oferta este mai rigidă cu atât renta economică este mai mare. Ea reprezintă, în ultimă instanţă, partea din preţul mai ridicat al produsului la care cererea nesatisfăcută nu poate fi echilibrată prin mărirea ofertei prin simplul motiv că producţia este limitată de rigiditatea ofertei factorului de producţie. Aceasta nu înseamnă că renta este un determinant al preţului de vânzare, Dimpotrivă, ea se realizează numai după ce preţul s-a ridicat, ca urmare a deficitului de ofertă în raport cu cererea nesatisfăcută.

Formele rentei. în economia de piaţă renta cunoaşte mai multe forme, ea fiind un venit care, în anumite condiţii, poate fi atribuit oricăror factori de producţie. Dintre toţi factorii de producţie pământul îndeplineşte însă cel mai bine condiţiilc pentru a crea o rentă. De aceea, renta se formează îndeosebi în domeniile de activitate unde pământul, inclusiv bogăţiile solului şi subsolului, ocupă un loc important: agricultura, silvicultura, piscicultura, industria extractivă, construcţii etc.

în domeniul agriculturii se manifestă ca rentă funciară. Plătită de arendaş proprietarului funciar pentru dreptul de a exploata, pe termen determinat, o anumită suprafaţă de teren, renta funciară îş i are originea în limitarea terenurilor fertile, în insuficienţa producţiei obţinute pe aceste terenuri de a satisface cererea de produse agricole. Rigiditatea ofertei determină formarea preţului produselor agricole la un nivel care să asigure ca toate categoriile de teren luate în cultură, indiferent de calitatea şi poziţia lor, să furnizeze proprietarilor lor un venit, o rentă.

Renta funciară se formează, în principal, datorită următoarelor împrejurări:a. existenţa deosebirilor de fertilitate şi poziţie între diferite suprafeţe agricole care sunt

limitate;b. existenţa unor limite ale proceselor intensive de sporire a producţiei agricole, limite

determinate de legea randamentelor descrescânde;c. existenţa monopolului asupra pământului ca factor de producţie. Terenurile agricole, cu

deosebire cele bune şi foarte bune, sunt limitate de natură, ceea ce constituie un monopol natural. Manifestarea acestui monopol are loc însă atunci când se pune problema posesiunii şi folosirii resurselor naturale. Dacă aceste resurse naturale ar fi bunuri libere, ele nu pot constitui monopol, agenţii economici având acces neîngrădit la utilizarea lor. Cum în

191

economia contemporană terenurile fertile, în general toate resursele naturale sunt limitate şi se află în proprietatea unor gospodării, firme, asociaţii, administraţii publice şi private - de la care sunt excluşi ceilalţi agenţi economici - posibilitatea utilizării acestor resurse este condiţionată de plata unor recompense către proprietarii lor, renta funciară fiind forma tipică pentru astfel de venituri;

d, modul specific de formare a preţurilor de piaţă ale produselor agricole, care are la bază costul marginal maxim, cu condiţia ca cererea să fie suficient de mare în raport cu oferta. Existenţa rentei funciare nu determină creşterea preţurilor produselor agricole, dai- rezultă din preţurile mai înalte ale acestor produse, a căror ofertă inelastică (datorată limitării naturale a pământului) se raportează la o cerere în creştere.

în consecinţă, preţul ridicat al produsului agricol - rezultat din confruntarea cererii în creştere cu o ofertă rigidă sau foarte puţin elastică - asigură realizarea unui excedent de venit peste profitul normal, care revine proprietarului terenului sub forma rentei funciare. Putem explica procesul de formare a rentei funciare pe baza unui exemplu ipotetic.

Tabelul 9.2 Formarea rentei funciare

Categorii de terenuri I a l l-a a IlI-a a IV-a a V-a

Consum de factori [lei/ha] 140 000 140 000 140 000 140 000 140 000

Producţia obţinută [kg/ha] 2 000 2 500 3 000 3 500 4 000

Costul unitar [lei/kg] 70,0 56,0 46,6 40,0 35,0

Profitul normal [ 10%] 14 000 14 000 14 000 14 000 14 000

Preţul de vânzare [lei/kg] 100 100 100 100 100

Venitul total [lei/ha] 200 000 250 000 300 000 350 000 400 000

Renta [lei/ha] 46 000 96 000 146 000 196 000 246 000

Datele din Tabelul 9.2. privesc producţia de grâu obţinută la ha pe cele cinci categorii de terenuri. Producţia cea mai mică se realizează pe terenurile cele mai slabe din categoria I, unde şi costurile unitare sunt cele mai ridicate. Pe celelalte categorii de terenuri, la un consum egal de factori (muncă şi capital), se realizează randamente superioare, iar costurile unitare sunt corespunzător mai reduse. Profitul este pentru toţi fermierii egal - 10% raportat la consumul de factori. Cererea totală de consum depăşeşte oferta totală de grâu, ceea ce conduce la formarea preţului său de vânzare la 100 lei/kg, nivel care permite recuperarea costurilor unitare mai ridicate efectuate pe terenurile mai slabe din categoria I (70 lei/kg). De asemenea, el acoperă profitul normal al fermierilor şi asigură totodată un excedent de venit de 46.000 lei/ha ce revine proprietarului funciar ca rentă. Această formă de rentă, cunoscută şi sub denumirea de rentă absolută, este încasată de toţi proprietarii funciari, indiferent de calitatea terenurilor pe care le deţin. Mărimea ei este egală cu diferenţa dintre preţul de vânzare şi costul unitar mai ridicat al produsului obţinut pe terenurile mai slabe, plus profitul normal.

192

Proprietarii celorlalte categorii de terenuri încasează un venit superior, majorat cu un surplus datorat terenurilor mai bune deţinute, care fac ca producţiile obţinute să fie mai mari iar costurile unitare mai mici. Acest surplus de venit reprezintă renta economică sub formă de rentă diferenţială provenită din diferenţa de fertilitate. Diferenţa de venit poate proveni şi din alt avantaj economic: poziţia mai avantajoasă faţă de centrele de aprovizionare, căile de comunicaţie sau pieţele de desfacere, din practicarea unei agriculturi intensive etc. In general, fermierii care cultivă terenuri mai fertile, cu o poziţie mai avantajoasă sau care practică o agricultură intensivă obţin randamente superioare la un consum egal de factori, realizând astfel un surplus de venit sub formă de rentă diferenţială. Ea este rezultatul cheltuielilor individuale mai reduse cu care se obţin produsele agricole pe terenurile care deţin un avantaj de cost, în situaţia în care preţul de vânzare este determinat de cheltuielile produsului mai scump realizat pe terenurile cu condiţii mai puţin favorabile.

în exemplul prezentat în Tabelul 9.2, dacă presupunem că cererea totală de grâu ar fi mai mică, iar preţul de vânzare s-ar reduce la un nivel care ar· acoperi numai consumul de factori (muncă şi capital) şi eventual profitul normal al întreprinzătorului celui mai slab teren (cel din categoria I), atunci s-ar renunţa la cultivarea terenurilor din această categorie, întrucât nu ar mai asigura proprietarului funciar nici un venit. în acest caz, ultimele terenuri atrase în cultură sunt cele din categoria a Il-a, proprietarii obţinând renta absolută, iar cei care deţin terenurile din categoriile III, IV şi V încasează şi surplusul de venit sub formă de rentă diferenţială.

în concluzie, renta funciară constituie venitul ce revine proprietarului pământului în virtutea monopolului pe care îl deţine asupra acestuia şi de la care sunt excluşi ceilalţi agenţi economici. Formarea ei implică drept premisă existenţa unei oferte totale limitate care, la rândul său, este inelastică la ridicarea preţurilor şi presupune imposibilitatea substituirii cu alte bunuri. Renta funciară este plătită de către fermierul arendaş, sub formă de arendă proprietarului funciar pentru dreptul de a exploata, pe termen determinat, suprafaţa de teren arendată. Deci, din punctul de vedere al arendaşului, renta este o plată pentru folosirea terenului, la fel ca şi celelalte plăţi efectuate de el pentru manoperă, maşini, seminţe, îngrăşăminte etc. De regulă, arenda este mai mare decât renta propriu-zisă, cuprinzând în plus chirii pentru diferite construcţii şi amenajări pe care le foloseşte arendaşul, unele impozite pe care le plăteşte proprietarul etc.

Renta pământului o întâlnim nu numai în agricultură, ci şi în alte domenii unde acest factor de producţie participă la activitatea economică, îndeosebi în industria extractivă şi în domeniul construcţiilor.

în întreprinderile miniere, petroliere etc., datorită condiţiilor naturale inegale (calitatea zăcământului, accesibilitatea exploatării lui etc.) eficienţa investiţiilor de capital şi de muncă este diferită de la o exploatare la alta. Ca urmare, întreprinderile care exploatează minereu sau sonde mai bogate şi produc cu costuri unitare mai reduse realizează un venit suplimentar pe care îl încasează proprietarul ca rentă minieră. Posibilitatea realizării rentei miniere rezidă în insuficienţa ofertei totale în raport cu cererea pentru astfel de produse, care

193

nu poate fi satisfăcută numai cu producţia zăcămintelor bogate şi mai ieftin de exploatat, fiind necesară trecerea la exploatarea zăcămintelor mai sărace.

în domeniul construcţiilor renta se formează pe baza deosebirilor de poziţie a diferitelor terenuri pe care se efectuează diferite construcţii. Terenurile care sunt mai bine echipate cu elemente de infrastructură (apă, energie, mijloace de transport, alte servicii comunale) sau sunt situate în zonele centrale ale localităţilor sunt arendate (închiriate) sau vândute la preţuri mai mari, care cuprind în ele şi renta de construcţii sau renta de poziţie. Mărimea acestei rente variază în funcţie de raportul dintre cererea şi oferta pentru astfel de terenuri.

Renta funciară nu este, desigur, acelaşi lucru cu preţul pământului. Aceasta se referă la suma de bani care trebuie plătită pentru a intra în posesia unei unităţi de suprafaţă de pământ care se vinde pe piaţă. în consecinţă, pământul ca factor de producţie face obiectul tranzacţiilor de piaţă, fapt care ridică problema preţului la care acesta poate fi vândut şi cumpărat.

Preţul pământului este strâns legat de renta funciară. Astfel, proprietarul funciar va pretinde la vânzarea unui teren un preţ ce corespunde cu mărimea unui capital care valorificat la cursul curent al ratei dobânzii să-i aducă un venit anual egal cu renta. De exemplu, dacă rata dobânzii este de 10%, preţul unui teren care aduce o rentă anuală de 5.000.000 lei va fi de50.000.000 lei, respectiv:

p = — 100= 5 000 '>->1) ■ 100 = 50000QQQ d' 10

Preţul pământului depinde deci, pe de o parte, de mărimea rentei, iar pe de altă parte de nivelul dobânzii practicate la plasamentele de capital bănesc. De fapt, în această relaţie, preţul pământului este renta capitalizată, adică acea rentă care transformată în capital aduce posesorului un venit echivalent sub formă de dobândă.

Tendinţa dominantă în timp a preţului pământului a fost de creştere, ca urmare a sporirii cererii de produse agricole, în condiţiile unei oferte mai puţin elastice şi a deprecierii banilor. Creşterea preţului pământului în ultimele decenii în majoritatea ţărilor se explică şi prin sporirea continuă a investiţiilor în agricultură (în pământ), ca expresie a orientării către o agricultură intensivă precum şi prin creşterea cererii de pământ, în timp ce oferta rămâne limitată.

în literatura de specialitate sunt analizate şi alte forme de rentă întâlnite în ţările cu economie de piaţă. Una dintre aceste forme este renta de monopol.

Renta de monopol se formează în condiţiile existenţei unui singur producător care controlează întreaga ofertă a unui produs şi stabileşte preţul de vânzare (de monopol) în funcţie de cerere, astfel încât venitul mediu încasat cuprinde şi un supraprofit. Renta de monopol reprezintă deci un supraprofit care se adaugă la preţ. în comparaţie cu renta funciară care, după cum s-a văzut, nu influenţează preţul de vânzare, ea rezultând din preţ, renta de monopol constituie o cauză a preţurilor ridicate de monopol.

Renta de abilitate este o altă formă de rentă consti tuită în economia de piaţă. Ea se află la baza veniturilor ridicate obţinute de unii agenţi economici cu aptitudini deosebite.

194

Astfel, renta de abilitate o obţin unii întreprinzători care datorită abilităţii şi capacităţii manageriale realizează profituri mai ridicate sau unii salariaţi cu aptitudini şi calităţi profesionale excepţionale astfel încât realizează venituri mult mai mari decât ceilalţi salariaţi din aceeaşi categorie.

Calitatea de rentă se atribuie şi profiturilor suplimentare obţinute de unele firme ca urmare a unor situaţii (obiective sau artificial create şi întreţinute) în care cererea devine mai mare decât oferta, fapt ce determină o creştere a preţului peste cel de echilibru. De regulă, ofertele nu se adaptează imediat la cerere, deoarece atragerea şi utilizarea de resurse suplimentare nccesită o anumită perioadă de timp, în care se obţine un profit suplimentar. Acesta are caracter de rentă, rezultată din deficitul de ofertă şi este numită rentă de raritate, întrucât are un caracter efemer, până în momentul când se stabileşte echilibrul de piaţă, ea este denumită cvasirentă.

9.6. Profitul

Una din formele fundamentale de venit care se formează în economia de piaţă concurentială este profitul. El este unul din conceptele folosite în teoria şi practica economică cuo mare diversitate de înţelesuri. „Probabil că nici o altă noţiune sau concept - arăta cu peste 50 de ani în urmă într-un articol enciclopedic economistul american Frank Knight - nu este folosit în discuţiile economice cu o varietate de înţelesuri de sine stătătoare mai mare ca profitul“ 6.

în accepţiunea cea mai largă profitul reprezintă câştigul sau avantajul realizat, în formă bănească, dintr-o acţiune sau activitate economică de către cei care le iniţiază. Oricc activitate întreprinsă de către un agent economic (întreprindere) nu poate exista şi nu se poate dezvolta dacă nu se realizează cu un avantaj în formă bănească, dacă nu-şi recuperează cheltuielile şi obţine un excedent de venit. De aceea, cunoaşterea naturii şi formelor profitului, a raporturilor lui cu celelalte forme de venit, a modului de determinare şi a căilor de maximizare a profitului prezintă un larg interes pentru teoria şi practica economică.

Natura şi formele profitului. în legătură cu conţinutul categoriei de profit, după cum deja am arătat, există numeroase concepţii, unele mai mult sau mai puţin apropiate, iar altele chiar opuse. Această diversitate de sensuri atribuite profitului şi formelor sale este, evident, rezultatul diferitelor teorii cu privire la natura profitului ca venit şi a motivaţiei însuşirii lui de către cei ce-1 obţin, dar şi a concepţiilor cu privire la formarea profitului şi modului de determinare a mărimii acestuia.

Atât în teorie cât şi în practica economică profitul a fost şi este conceput ca o mărime reziduală, ca diferenţă între venit şi cost. Dar dacă în ceea ce priveşte încasările sau venitul total nu există deosebiri în modul de formare şi determinare a profitului, ele apar de îndată ce

° Citat după Paul Heyne, „Modul economic de gândire“, op. cit., p. 201.

195

se pune problema costului de producţie, în funcţie de care depinde şi excedentul de venit denumit profit.

în acest cadru, orice încercare de analiză a profitului ca venit pleacă de la definiţia sau concepţia legală (oficial-legislativă) a profitului. Potrivit legislaţiei economico-financiare existente în fiecare ţară, profitul reprezintă diferenţa între încasări sau venitul total (cifra de afaceri) şi cheltuielile efectuate de agentul economic (costul contabil).

în virtutea acestei concepţii, toţi agenţii economici care desfăşoară activităţi comerciale sau lucrative au ca scop obţinerea profitului pe care îl urmăresc sistematic. El constituie, în acelaşi timp, „baza impozabilă“, ceea ce se impozitează potrivit reglementărilor în vigoare. Legislaţia economică şi statisticile profiturilor publicate în diferite ţări reflectă, cu deosebiri nesemnificative, această concepţie cu privire la formarea şi determinarea profitului.

în legătură cu aceasta, problema care se pune constă în determinarea corectă a mărimii profitului, legalitatea lui şi nu natura şi motivaţia însuşirii lui. Ce serviciu recompensează profitul, care este sursa şi motivaţia obţinerii acestei forme de venit sunt aspecte care rămân în afara obiectivelor concepţiei oficiale cu privire la profit.

Profitul obţinut de firme se determină potrivit unei metodologii oficiale, aşa cum rezultă din reglementările în vigoare din fiecare ţară. Din acest punct de vedere el poate fi format din două componente: a) profitul legitim sau legal - realizat în contextul respectării prevederilor legale de-a lungul întregii activităţi a firmei din care este obţinut, inclusiv a prevederilor referitoare la metodologia de calcul. Orice profit obţinut în alte condiţii decât cele legale nu se cuvine celui ce-1 înregistrează, b) profitul nelegitim (nelegal) - realizat în contextul încălcării, deliberate sau nu, a legislaţiei economice şi financiare („umflarea“ cotelor de amortizare a capitalului fix sau a altor elemente de costuri, sustragerea de la plata unor impozite şi taxe, duble înregistrări, atribuirea unor cote procentuale de profit peste cele admise legal etc.). Atunci când autorităţile financiare cu atribuţii de control constată astfel de fapte, profitul nelegal este preluat la buget sau este restituit celor în dauna cărora a fost obţinut, iar agentul economic în cauză poate fi sancţionat pentru încălcarea legalităţii.

Conform legislaţiei economice din fiecare ţară profitul este un venit supus impozitării, iar cei ce-1 obţin pot să dispună de el numai după plata impozitului. în legătură cu aceasta se disting: profitul brut, care reprezintă suma totală dobândită sub formă de profit de un agent economic, ca diferenţă între încasări (venitul total) şi costurile aferente; profitul net care reprezintă partea din profitul braţ ce rămâne efectiv la dispoziţia agentului economic după plata impozitelor. în acest mod, profitul net (i se mai spune şi profitul admis sau cuvenit) reprezintă o mărime dependentă nu numai de factorii şi condiţiile proprii activităţii întreprinderii, ci şi de politica şi deciziile autorităţii publice cu privire la nivelul profitului admis pe sectoare, ramuri şi subramuri, pe categorii de agenţi economici etc. De aceea, adoptarea sau modificarea unor legi referitoare la profit şi impozitarea acestuia declanşează numeroase dispute economice şi politice.

196

Concepţia oficială (contabilă) asupra profitului este cea mai cunoscută şi uşor de recepţionat nu numai de economişti, ci şi de publicul larg. Modul de formare şi de calcul al profitului conduce însă la o sumă globală, nediferenţiată care nu spune nimic referitor la natura profitului, la sursa acestui venit şi motivaţia însuşirii lui de către cei ce-1 obţin. Din acest punct de vedere teoriile profitului sunt nu numai numeroase dar şi contradictorii (vezi Caseta 9.3).

Caseta 9.3. Teoria clasică şi teoria neoclasică a profituluiPnioek înceta an de i explica natura pminului co n sta tn reducerea acestuia fa una «au aim

din formele de venit cunoscute si care remunerează serviciile factorilor rcspectivi. Astfel. după cum se men'joüca/â m luci m prestigioase de istoria doctrinelor eeoiiomice; ...teoria clasică a profitului este în realitate o teorie a Job iu iz ii' <M.uk Blatig. Te. « ia economică iu ieirospcem ă. op. ut., p. 490) Prolitul este deci. venitul laetorubi capital si tenumet. a/â sa-n fu iu l ab sin vac ; de ia

teonsp iii! : j^7:ent| in l|est: sens. Îlda:n-;:Smi A relief fapiiil că profilurile un trebuieeon tunde.le eu salar iile de conducere a căror înarmic uu depinde de capital, ei de alţi iato.n tespeeiiy de .e;ipacitatea sţ mgenio/itatea forţei de muncă care se ocupă eu controlul şi dirseminea '. El apieci ax a ca citca runmt.ae din,ceea ce în mod Oofcîiiiit este consideiai prolu este dobânda: asupra

; capitalului, mf diferenţa repre/ima plata pentru conducere si ase. l l ! : |,B.Sa^?!:au|on:ii teoriei Actorii or ^ :;:| jr< ^$ţîe .'e^

antreprenor de proprietara! capitalului, punând în evidentă rolul deosebit ai aeti\:itätti: (condueerti» antreprenoriale în producerea şi distribuirea venitului. El analm a/ă profitul asa cum se prezintă sub forma dobândii si a beneficiului antreprenorului, pe care Ic .separă si le explică prin izvoare dife rite· dobânda ea vemi al capitalului. în urtutea si ;v măsura vn-tct»lor eleetuate de acest factor de produciie. beneficiul aniiepicnoruhii că plată a muneu o recompensa pentru capacitatea

; si talentul său de a scoate resu rsJe product» ' c dintr-un domenui cu productivitate scăzută si Ie introduce într-un domeniu cu productivitate ridicată şî cu randament mai mare (..Tratat de economie polÎ.u.a Ί. J.R $a\ a fost un admit„iLoi al lui \d m Smith si a tradus în limba francez-l lucrai ea acestuia V uua naţiunilor" Dai eoneepuil de antreprenot şţ de sistem anfteprcnonal e>te independent de economia cUsku engkvâ. lepre/eiuând rtna din eon tribun ii e sale la teoria economică. Economiştii de limba anglo-saxonă au introdus mai târziu acest concept în analizele lor. prin termenul de entrepreneurship". * Ve/i in acest sens, considerai nie ha Peler Drucker, în Jnovafm si sistemul antreprenorta)·". Bucureşti. Editura t:.nck lotx'dscä. W 3 p .c 21-24 ,

După analiza făcută de K. Marx în „Capitalul", profitul nu este altceva decât forma transformată a plusvalorii create de munca salariată, plivită însă ea rc/ul.at al întregului capital avansat. El ajunge la c o n c lu z ia că lilxrra concurentă si migrarea capitalului dintr-o ramură in alta conduc la formarea profitului mijlociu {mediul, acesta fiind profitul obţinui dc fiecare capitalist pÂ|îiOJîiüfiîti <sti capitalul gyattsaf, indiigÿënî £te sfctugSi® gustai a

Porii Ut tconei standard (neoclasicei a pixiducî.i'it.'iui maigiuale a disrimunel în condiţiile concurenţei perfecte si la echilibrul |x· termen lung întregul produs creat esie eliminat de plăţile iaciarîior de prixluaic,respectiv întregul venit este imputat; acesioţ faeton si cu uţmau·, profilul

: ea venit rezidual (ne imput ab Ui este zero. Acesta poate să apară numai ocazional, accidental (pe termen scurt) ca urmare a dezechilibrelor cererii si ofertei sau prin imperfecţiunile concurentei: aşa

; numi ta:..ren ta a dezechilibrului" lui Leon Walras sau cvasi-ieniele. lut Alfred Marshall.

197

1 corni neoclasici, precum si. teorii csai recente cu.· .privire la natura profitait». consider;! prohui) pioprui-zts tut '-enu dticrenual üats rentă economics datorată unor conduit niai hnoravale

care perm it unor : întreprinzători să producă cu coMtm unitare mat mict şi ;. să benehcie'/e de un

surpi us marginal analog cu rentele sau să \ândă la preţuri peste preţul normal până la echilibrarea

cererii şi ofertei Faptul că unele firme obţin un profit excedentar, peste profitul normal a

determina·, pe una atlixHi sä;definească profitul: ca o „renta de abilitatei r.-i»/ut de îmrepnn/atoni cu abilii a ic superidârS:

O analiză atentă a evoluţiei în timp a teoriilor cu privire la natura profitului ne conduce la interesanta concluzie că acesta reprezintă în fapt dobânda, salariile şi renta evidenţiate într-un cuvânt, prin termenul de profit. Determinat ca diferenţă între încasări şi costul contabil acesta reprezintă un amestec de elemente eterogene, o sumă nediferenţiată care nu spune nimic despre natura profitului ca venit şi motivaţia însuşirii lui. Procedând însă la o astfel de analiză, întreaga sumă se descompune în funcţie de aportul factorilor şi revine celor ce deţin aceşti factori.

Acest venit nediferenţiat imputat factorilor de producţie este denumit profit normal sau necesar pentru a dobândi serviciile factorilor respectivi. Eventualul surplus sau excedent de venit obţinut peste profitul normai reprezintă profitul pur, economic.

în analiza şi determinarea mărimii profitului, manualele şi tratatele contemporane de economie pornesc tot de la relaţia generală a profitului - ca diferenţă între venit (încasări) şi cost. Autorii lor iau însă în considerare nu numai costul contabil (potrivit legislaţiei în vigoare) ci şi toate cheltuielile care sunt necesare din punct de vedere economic pentru obţinerea producţiei respective. Costul de producţie total cuprinde atât costul explicit, respectiv cheltuielile cu remunerarea serviciilor factorilor de producţie achiziţionaţi de firmă sau plăţile acesteia către terţi, care împreună cu amortizarea capitalului fix propriu formează costul contabil, cât şi costurile implicite cu factorii sau facilităţile productive care aparţin firmei. Costul de producţie total este deci un cost de oportunitate care include cheltuielile cu toate facilităţile productive necesare realizării activităţii economice a unei întreprinderi.

în costurile implicite presupuse de costul de oportunitate sunt incluse: sumele cuvenite întreprinzătorilor sau proprietarului firmei pentru munca de conducere şi pentru care nu-şi întocmesc forme de plată; dobânda la capitalul propriu al întreprinzătorului sau, în cazul societăţilor pe acţiuni, dividendele plătite acţionarilor; alte sume cuvenite drept chirii pentru clădirile proprii sau renta pentru pământul proprietate a întreprinzătorului, bunuri puse în serviciul activităţii firmei etc.

Dacă luăm în considerare toate aceste aspecte putem să determinăm mărimea profitului total şi componentele principale ale acestuia, aşa cum rezultă din Figura 9.6.

198

VENITUL TOTAL (CIFRA DE AFACERI)COSTUL TOTAL (DE OPORTUNITATE) PROFITUL PUR

COSTUL EXPLICIT COSTUL IMPLICIT

COSTUL CONTABIL PROFITUL NORMAL

PROFITUL TOTAL (CONTABIL)

Figura 9.6 Relaţia venit-cost-profit

Potrivit acestei analize, putem delimita următoarele forme ale profitului:• profitul total care reprezintă diferenţa dintre venitul total sau cifra de afaceri a firmei şi

costul contabil (costul explicit plus deprecierea capitalului fix propriu). El reprezintă, deci, profitul contabil realizat conform reglementărilor în vigoare şi care este supus impozitării potrivit aceloraşi reglementări;

• profitul normal care reprezintă suma remuneraţiilor necesare pentru diferite servicii sau facilităţi productive ale firmei. El constituie o componentă a costului de producţie total (deci şi a costului mediu şi marginal) şi apare ca un agregat de mai multe remuneraţii distincte. în principiu, în structura profitului normal intră atât o remuneraţie sau venit din muncă (munca de conducere şi coordonare a întreprinzătorului) cât şi o remuneraţie din proprietate (dobândă şi dividende pentru capital, rente şi chirii pentru terenuri şi alte bunuri utilizate în activitatea firmei). Profitul normal este necesar pentru a remunera serviciile factorilor de producţie deţinuţi de firmă, compensând costul lor de oportunitate sau sacrificiul acceptat când s-a procedat la alegerea între alternativele sau şansele sacrificate. Dacă firma obţine un profit mai mic decât costul de oportunitate al utilizării factorilor, adică dacă profitul total este mai mic decât profitul normal, atunci se va opta pentru alte alternative de utilizare şi remunerare a factorilor de producţie respectivi. în acest sens, profitul normal este o parte componentă a costului total, precum este orice remuneraţie sau venit imputat factorilor de producţie pentru a dobândi facilităţile productive respective şi a asigura continuitatea activităţii firmei;

• profitul pur sau economic reprezintă diferenţa între profitul total şi profitul normal sau excedentul de venit peste profitul normal. „Profitul pur este un venit deasupra costului de oportunitate, peste plăţile necesare pentru dobândirea de servicii productive pe seama posibilităţilor alternative de angajare remunerată“ 7. Rezultă că, spre deosebire de profitul normal, profitul pur (supraprofitul) nu are componente în costul de producţie; el este un venit pur rezidual şi este obţinut de către acele firme al căror venit total este mai mare decât costul de producţie total (costul contabil plus profitul normal).

7 » . .' Mark Blaung, „Teoria economică în retrospectivă“, op. cit., p. 493.

199

Teoria economică pune în evidenţă două concepţii mai importante referitoare la natura profitului pur ca venit: prima se referă la acele puncte de vedere după care profitul pur (propriu-zis) este veniuil care remunerează antreprenorul, un produs al activităţii antreprenoriale ca factor de producţie distinct şi adăugat la triada convenţională (muncă, pământ, capital); cea de-a doua concepţie potrivit căreia profitul ca venit pur rezidual este un rezultat ai incertitudinii şi recompensă pentru asumarea riscului. în principiu, cele două concepţii nu se exclud una pe alta şi chiar se presupun reciproc.

Prima analiză clară şi amplă a rolului antreprenorului în literatura de specialitate a fost realizată de economistul Joseph Schumpeter - discipol al şcolii austriece care s-a stabilit în S.U.A. şi a activat ca profesor la Universitatea din Harvard. în lucrarea „Teoria dinamicii economice“ publicată în anul 1912, activitatea antreprenorială şi legăturile ei cu incertitudinea vieţii economice în dinamică este situată în centrul analizei economice s.

Pentru a pune mai bine în evidenţă rolul antreprenorului în constituirea afacerilor, Schumpeter începe analiza cu un model al economiei în care schimbările tehnice de orice fel sunt absente; activitatea firmelor se bazează, deci, pe procese repetitive, de rutină, în care nu există incertitudine asupra viitorului. într-o astfel de economie nu există profit pur şi chiar rata dobânzii va tinde spre zero; concurenţa şi echilibrul pe termen lung tind să elimine profitul.

în consecinţă, numai inovaţiile tehnice şi schimbările dinamice pot produce o rată pozitivă a profitului. Definind inovaţia şi analizând schimbările dinamice care pot conduce la inovaţie (introducerea de noi metode tehnice, a unor noi produse şi surse de ofertă, de noi forme de organizare industrială etc.), Schumpeter identifică inovatorul cu antreprenorul. El este iniţiatorul tuturor ajustărilor şi schimbărilor dinamice în economie iar sistemul capitalist şi mobilul profitului în afaceri pot fi înţelese numai prin prisma condiţiilor de dezvoltare a activităţii antreprenoriale. Antreprenorul, care poate fi o persoană sau conducerea firmei, exercită funcţia de „distrugere creatoare“ atunci când îşi realizează afacerile prin inovaţii, dar pierde acest caracter dacă îşi construieşte şi desfăşoară afacerile conform rutinei. în acest mod conducerea antreprenorială se delimitează de funcţia managerială în general, realizată de specialişti (manageri) şi remuneraţi ca salariaţi.

Cea de-a doua concepţie cu privire la naUira profitului pur a fost pentru prima dată fundamentată de economistul american Frank Knight în lucrarea „Risc, incertitudine şi profit“, publicată în anul 1921. Pornind de la distincţia dintre „risc“ şi „incertitudine“, autorul lucrării citate arată că unele incertitudini ale vieţii economice pot fi prevăzute şi astfel de riscuri pot fi asigurate şi incluse în costul de producţie. în schimb, alte incertitudini nu pot fi

8 Influenţa analizei întreprinsă de Schumpeter asupra teoriei antreprenoriale a profitului a fost deosebită, toate studiile ulterioare în domeniu referindu-se într-un fel sau altul la ea. Astfel, Peter Drucker - unul din cei mai cunoscuţi şi citiţi autori în domeniul managementului - consideră că „Schumpeter s-a rupt de economia tradiţională mai mult decât a făcut-o John Meynard Keynes, douăzeci de ani mai târziu. El a admis că dezechilibrul dinamic introdus de antreprenorul inovator este modelul unei economii sănătoase şi a unei realităţi centrale pentru teoria şi practica economică, mai degrabă decât echilibrul şi optimizarea“. (Peter Drucker, Inovaţia şi sistemul antreprenorial, op. cit., p. 25)

200

nici deduse şi nici asigurate, pentru că implică situaţii care prin natura lor sunt imprevizibile. „Singurul risc care conduce la profit - după Frank Knight - este incertitudinea care rezultă din exercitarea responsabilităţii finale, care prin natura sa nu poate fi asigurată, nici capitalizată, nici salarizată“. Prezenţa reală a incertitudinii asupra viitorului afacerilor determină necesitatea profitului ca venit rezidual compensator al riscurilor imprevizibile asumate de antreprenor (firmă).

Concepţia profitului pur ca rezultat al incertitudinii şi recompensă pentru asumarea riscului este larg acceptată şi pi'ezentă în teoria economică contemporană. în această concepţie riscul este o caracteristică a economiei de piaţă, o componentă intrinsecă a oricărei afaceri, iar în economia modernă, în continuă schimbare şi totdeauna incertă, întreprinzătorii (firmele) suportă permanent presiunea riscurilor în afaceri.

Analizele întreprinse pun în evidenţă mai multe categorii de riscuri în afaceri, cum sunt: riscul datorat incertitudinii privind condiţiile pieţei (evoluţiile viitoare ale preţurilor, cererii consumatorilor, ofertei concurenţilor interni şi externi etc.); riscul datorat schimbărilor în tehnicile şi tehnologiile de producţie, în condiţiile contemporane, impactul progresului tehnic fiind uriaş asupra activităţii şi viitorului firmelor; riscul financial', juridic şi politic, având în vedere spaţiul geografic social-politic în care activează firmele etc.

In contextul acestor riscuri datorate unui viitor incert, întreprinzătorii (firmele) încearcă să anticipeze evoluţia cererii şi a preţurilor de piaţă, iau decizii privind alocarea şi combinarea resurselor de producţie, volumul şi structura producţiei (ofertei), efectuarea de investiţii, introducerea progresului tehnic etc., oricare din aceste decizii putând aduce substanţiale câştiguri sau, dimpotrivă, pierderi la fel de substanţiale. „Dacă atât profiturile, cât şi pierderile care apar de pe urma necesităţii inevitabile de a lua decizii în prezenţa incertitudinii sunt preluate de la cei care au luat deciziile şi împărţite întregii societăţi, luării deciziilor i se va acorda din ce în ce mai puţină atenţie. A nu le acorda atenţie este costisitor şi, de obicei, înseamnă pierderea unor şanse valoroase (...). Posibilitatea unui profit îndeamnă ca oamenii să caute căi mai eficiente de combinare a resurselor, noi produse pentru care s-ar putea să fie cerere şi inovaţii organizatorice care promit să sporească eficienţa. Posibilitatea profitului, adesea, determină oamenii să depună eforturi şi să aibă iniţiativă când altfel ar prefera să nu o facă şi să sporească securitatea celorlalţi prin acceptarea riscului de către ei înşişi“ 9.

în consecinţă, aşa cum costurile tentativelor nereuşite (pierderile) sunt suportate de agentul economic întreprinzător, la fel şi câştigurile dobândite de către cel ce a riscat în afaceri sunt justificate, profitul obţinut fiind răsplata pentru asumarea acestor riscuri pe care le-a depăşit prin eforturi, pricepere şi şansa de a prevedea incertitudinile viitorului cu mai mult succes decât alţi competitori.

Destinaţiile şi funcţiile profitului. Prin natura şi formele lui, profitul se diferenţiază de celelalte venituri întâlnite în economia de piaţă. El este un venit specific, aleatoriu care

9 Paul Heyne, „Modul economic de gândire“, op. cit., p. 213.

201

poate fi mai mare sau mai mic (după cum poate fi şi negativ), în funcţie de succesul sau insuccesul în afaceri a firmelor. Spre deosebire de salariu, rentă şi dobândă, care sunt venituri contractuale, dinainte negociate, profitul nu are o bază contractuală, el este un element rezidual al rezultatului activităţii întreprinderii, partea din venit care rămâne la dispoziţia ei după ce şi-a achitat toate obligaţiile asumate. De aceea, obţinerea profitului face dovada utilităţii activităţii desfăşurate de întreprindere, iar mărimea lui constituie măsura eficienţei acestei activităţi.

întrucât profitul este partea de venit care rămâne la dispoziţia întreprinderii după ce şi-a achitat toate obligaţiile contractuale faţă de terţi, unii autori consideră că profitul constituie, în fapt, venitul întreprinderii (firmei) ca agent economic. La această apreciere contribuie şi modul cum este distribuit profitul obţinut de firmele moderne organizate ca societăţi pe acţiuni, la care participă toţi cei care o reprezintă şi anume:• acţionarii - prin dividende, venit necontractual ce variază în funcţie de rezultatele

financiare ale întreprinderii şi care, în principiu, trebuie să atingă un nivel care să evite ieşirea din societate a acţionarilor (cel puţin nivelul ratei dobânzii la depozitele bancare);

• membrii Consiliului de Administraţie, cadre superioare de conducere (managerii) - dividende, jetoane de prezentă, gratificaţii etc.;

• salariaţii - prin participare la beneficii (profit) , sub diferite forme;• întreprinderea însăşi - prin profitul nedistribuit şi pus în rezervă, care poate constitui sursa

de bază a dezvoltării şi consolidării firmei.Situaţia economică şi financiară a întreprinderii este condiţionată, deci, de mărimea şi

dinamica profitului. Din această perspectivă se poate spune că toate firmele - indiferent de mărimea şi forma de organizare a lor - îş i desfăşoară activitatea sub motivaţia profitului, criteriul cel mai important de apreciere a rezultatelor acestora, sursa principală de dezvoltare a lor. în acest cadru, principalele funcţii ale profitului sunt:a. funcţia de motivare a firmelor, luate în ansamblu, ca entitate economică, şi a celor care o

reprezintă (proprietari, întreprinzători, manageri etc.). Profitul stimulează iniţiativa economică, determină acceptarea riscului şi contribuie la dezvoltarea şi diversificarea producţiei de bunuri;

b. funcţia de creştere economică, pusă în evidenţă prin faptul că profitul constituie sursa de bază a investiţiilor nete care conduc la dezvoltarea şi modernizarea întreprinderilor, la apariţia de noi firme şi filiale ale acestora;

c. funcţia de control, profitul fiind un adevărat barometru care indică pentru fiecare etapă situaţia firmelor, nivelul de performanţă economică al acestora. Sintetizând rezultatele întregii activităţi a întreprinderilor, profitul constituie principalul indicator calitativ de performanţă, de care conducerea firmelor ţine seama în elaborarea politicilor şi strategiilor lor economice.

Masa şi rata profitului. în condiţiile economiei de piaţă scopul nemijlocit al oricărei activităţi lucrative îl constituie obţinerea profitului. Cu cât profitul obţinut de o întreprindere este mai mare, cu atât eficienţa activităţii este mai ridicată. în consecinţă mobilul sau motivaţia

202

agentului economic care „lucrează“ pentru piaţă şi pe care l-am denumit generic întreprindere sau firmă este perspectiva profitului, pe care caută să-l maximizeze.

în vederea subordonării acţiunii lor acestui obiectiv, întreprinzătorii (firmele) trebuie să dispună de informaţiile necesare cu privire la mărimea şi dinamica profitului.în acest sens, doi indicatori sunt relevanţi: masa şi rata profitului.

Masa profitului reprezintă mărimea absolută sau suma totală dobândită sub formă de profit de o întreprindere într-o anumită perioadă de timp (de obicei anual, o dată cu întocmirea bilanţului). Ea se determină ca diferenţă între încasările sau venitul total obţinut şi cheltuielile totale făcute de firmă (Pr = Vt - Ct). Mărimea profitului mediu (pe unitatea de produs) se determină ca diferenţă între preţul de vânzare (venitul mediu) şi costul unitar (Pr = P - CTM). Dacă din calculul mărimii profitului nu rezultă o cifră pozitivă (mai mare ca zero), nu se obţine (pe total sau pe produs) profit, ci pierdere. Aceasta este opusă profitabilităţii, iar în situaţia în care firma realizează pe totalul activităţii pierderi, ea nu numai că nu poate progresa dar nici nu poate supravieţui pe termen lung, fiind supusă falimentului.

Pentru analiza evoluţiei afacerilor firmei este necesară mai ales cunoaşterea gradului de profitabilitate înregistrat de aceasta, adică rata profitului.

Rata profitului reflectă nivelul de profitabilitate sau gradul de rentabilitate a afacerilor unei firme într-o anumită perioadă de timp, respectiv capacitatea sau potenţialul acesteia de a obţine profit. Ea se determină ca raport procentual întte masa profitului (Pr) şi costul de producţie (CT), capitalul investit (K) sau cifra de afaceri (CA), respectiv:

Pr Pr Pr p r'= ------10 0 ; pr'= — 10 0 ; p r'= ------ 10 0

Cr K CA

Mărimea ratei rentabilităţii diferă de la un mod de calcul la altul, întrucât numitorii celor trei fracţii sunt diferiţi. Pentru domenii cu ciclu de producţie scurt şi foarte scurt (unde nu este deci o diferenţă mare între capitalul investit şi cel consumat), sau pentru calcularea ratei rentabilităţii pe produse, grupe de produse sau feluri de activităţi realizate de firmă, prima formulă de calcul este mai utilizată. Cea de-a doua formulă de calcul este mai relevantă şi este mai frecvent folosită pentru evidenţierea rentabilităţii la nivelul firmei. De asemenea, analiza rentabilităţii firmei poate fi pusă în evidenţă atât de rata profitului brut sau total, cât şi de rata profitului net (fără impozite şi taxe).

Prin toate aceste modalităţi de calcul, rata profitului oferă informaţii deosebit de utile despre mersul afacerilor firmelor respective într-o perioadă sau alta, oferă conducerii acestora posibilitatea unor analize complexe asupra activităţii desfăşurate, ceea ce conduce în ultimă instanţă la adoptarea unor politici care să urmărească maximizarea profitului.

în acţiunea lor de creştere a gradului de profitabilitate, întreprinderile au în vedere maximizarea profitului total obţinut. Acesta este format, după cum s-a arătat, din profitul normal şi supraprofitul sau profitul economic. Dacă avem în vedere că profitul normal l-am definit ca alternativă a închirierii factorilor iar întreprinzătorul nu poate influenţa preţul

203

acestora pe piaţa factorilor de producţie, rezultă că atunci când întreprinzătorul acţionează pentru maximizarea profitului total o face maximizând, în fapt, profitul economic (peste costul de oportunitate).

Totodată, în analiza procesului de maximizare a profitului trebuie avut în vedere tipul de piaţă în care acţionează firma. Problemele legate de ipoteza maximizării profitului în determinarea echilibrului firmei (pe termen scurt şi pe termen lung) în cadrul diferitelor structuri de pieţe au fost tratate pe larg în capitolele 7 şi 8 dedicate pieţelor respective.în contextul particularităţilor fiecărui tip de piaţă, au fost analizate şi relaţiile profitului (inclusiv condiţia de maximizare a acestuia) cu cele mai importante variabile ale firmei, cum sunt producţia şi veniturile, preţurile, costurile etc.

Concepte cheie• Repartiţia venitului• Repartiţia funcţională (distribuţia)• Redistribuirea veniturilor• Repartiţia personală (după mărimea venitului)• Venituri funcţionale (primare)• Venituri derivate (din transferuri)• Venit personal• Cererea derivată de factori• Venitul marginal al factorului » Costul marginal al factorului• Salariul• Salariul nominal• Salariul real• Investiţia în capital uman• Dobânda• Rata dobânzii (simple şi compuse)

Probleme de reflecţie• Ce este repartiţia şi care sunt formele de venit formate în urma distribuţiei şi redistribuirii

venitului?• Care este semnificaţia repartiţiei personale (după mărimea venitului) şi la ce foloseşte

curba Lorenz?• De ce inegalitatea în distribuţia veniturilor este mai întâi o inegalitate în distribuţia avuţiei?• Argumentaţi de ce teoria neoclasică a distribuţiei veniturilor este în fapt un caz special al

teoriei preţurilor?

Rata nominală a dobânzii Rata reală a dobânzii RentaRenta economicăRenta funciarăRenta diferenţialăRenta de poziţie (în construcţii)Renta şi preţul pământuluiCvasirentaProfitulProfitul total (contabil)Profitul normal Profitul economic (pur)Rata profitului

204

• Care sunt principalele teorii cu privire la natura şi mărimea salariului?

• Cum se explică diferenţierea salariilor şi care sunt principalii factori de influenţă?

• Ce este dobânda şi care este distincţia între teoriile reale şi teoriile monetare ale dobânzii

ca venit?• Când pot fi înregistrate rate reale negative ale dobânzii şi care sunt consecinţele acestui fapt?

• Ce este renta economică şi care sunt condiţiile formării ei?

• Ce relaţie există între renta funciară şi preţul pământului?• Cum se explică diversitatea teoriilor referitoare la natura şi formele profitului?

• Analizaţi (eventual pe baza unui exemplu ipotetic) relaţiile dintre următoarele variabile: costul contabil, costul de oportunitate, profitul total (contabil), profitul normal şi profitul

pur sau economic.• Care sunt cele mai relevante concepţii referitoare la conţinutul şi semnificaţia profitului

economic sau profitului pur (peste profitul normal)?

• Cum se determină rata profitului şi ce exprimă ea?

205

Capitolul 10

PIAŢA MUNCII

Planul temei

10.1. Piaţa muncii; conţinut şi particularităţi

Caseta 10. Segmentarea pieţei muncii

10.2. Cererea de muncă

Factorii cererii de muncă

Figura 10.1 Curba cererii de muncă a firmei

10.3. Oferta de muncă

Figura 10.2 Curba atipică a forţei de muncă.

10.4. Formarea salariului pe piaţa muncii

Figura 10.3 Echilibrul pieţei muncii

Figura 10.4 Monopolul sindicatului pe piaţa muncii

Figura 10.5 Monopsonul pe piaţa muncii

Caseta 10.2 Salariul minim garantat

Figura 10.7 Monopolul bilateral pe piaţa muncii

Obiectivele temei

• Definirea principalelor concepte utilizate în analiza pieţei muncii ;

• Explicarea conţinutului pieţei muncii şi înţelegerea mecanismului specific de funcţionare a

acesteia în cadrul sistemului de pieţe din economie;

• Caracterizarea cererii şi ofertei de muncă şi identificarea factorilor care influenţează

elasticitatea şi modificarea celor două forţe ale pieţei muncii;

• Prezentarea principalelor modele de analiză a proceselor de formare a salariului pe piaţa

muncii în funcţie de tipologia acesteia: piaţa competitivă, monopolul, monopsonul şi

monopolul bilateral.

206

în acest capitol continuăm analiza începută în capitolul precedent privind remunerarea

factorilor de producţie ocupându-ne în mod special de piaţa muncii, prin mecanismele căreia

se formează cea mai importantă formă de venit din economie. Funcţionarea echilibrată şi

efectivă a pieţei muncii, astfel încât să asigure folosirea cât mai deplină a forţei de muncă şi

să asigure venituri permanente principalei categorii a populaţiei active, joacă un rol esenţial în

asigurarea bunăstării sociale, a creşterii şi stabilităţii economice.

Prima parte a capitolului este consacrată analizei caracteristicilor şi locului pieţei

muncii în cadrul sistemului de pieţe din cconomie. în continuare vom studia cererea şi oferta

de muncă, iar în final vom vedea cum interacţionează cele două forţe ale acestei pieţe pentru

a determina preţul muncii. Formarea salariului este analizată mai întâi în cadrul modelului

teoretic al pieţei cu concurenţă perfectă, după care vom extinde analiza pentru cazurile unor

structuri ale pieţei muncii cu concurenţă imperfectă, în cadrul cărora purtătorul cererii si

ofertei de muncă deţin o putere de piaţă care le permit să-şi exercite influenţa asupra nivelului

şi dinamicii salariului.

10.1. Piaţa muncii. Conţinut, rol şi particularităţi

în orice condiţii de timp şi de spaţiu, activitatea economică implică în mod necesar

munca ca factor activ şi determinant al producţiei şi beneficiar- al rezultatelor ei. în condiţiile

economiei de piaţă, serviciile factorului muncă sunt furnizate producţiei, ca şi în cazul

celorlalţi factori de producţie, prin intermediul tranzacţiilor de piaţă.

Piaţa muncii s-a format şi funcţionează în corelaţie cu rolul şi caracteristicile muncii

ca factor de producţie şi cu exigenţele generale ale teoriilor pieţei şi preţurilor. Ca piaţă

derivată, ea primeşte influenţele celorlalte pieţe şi generează, la rândul său, efecte ce se

regăsesc in toate celelalte structuri ale sistemului economiei de piaţă.

Piaţa muncii sau piaţa forţei de muncă reprezintă spaţiul în care se întâlnesc şi se

negociază în mod liber cererea de muncă de către cei ce au nevoie de ea (firmele) şi oferta de

muncă, reprezentată de posesorii factorului muncă. Prin procesele specifice tranzacţiilor ce au

loc pe această piaţă, în primul rând prin procesul formării salariului ca preţ al serviciului

factorului muncă, se asigură echilibrarea cererii şi ofertei de muncă.

Piaţa muncii se află în strânsă legătură cu celelalte pieţe ale factorilor de producţie,

precum şi cu pieţele produselor (bunurilor materiale şi serviciilor). Astfel, creşterea preţurilor

la bunurile de consum va afecta negocierile cu privire la salarizare, după cum modificarea

preţurilor factorilor de producţie va influenţa cererea şi oferta pe piaţa produselor.

Intercondiţionarea fluxurilor reale (de factori şi de produse) şi monetare (de venituri şi de

cheltuieli) rezultate din tranzacţiile ce au loc pe toate aceste pieţe decurge din unitatea

circuitului economic.

207

în ansamblul fluxului circular al activităţii economice, rolul pieţei muncii se realizează în principal prin următoarele funcţii:• alocarea eficientă a resurselor de muncă pe sectoare, ramuri, unităţi economice şi teritoriale

în concordanţă cu volumul şi structura cererii de muncă, determinată la rândul său din cererea de bunuri economice;

• formarea salariului prin confruntarea cererii cu oferta de muncă, ca preţ sau venit ce remunerează serviciul factorului muncă;

• sursă de informaţii pentru procesul de orientare şi formare profesională, precum şi mijloc de control prin informaţiile pe care le furnizează în legătură cu disfuncţionalităţile şi dezechilibrele ce apar· în economie;

• prin organisme special instituţionalizate, piaţa muncii îndeplineşte şi funcţia de protecţie

socială a populaţiei active defavorizate de situaţiile conjuncturale din economieTranzacţiile ce au loc pe piaţa muncii privesc o marfă de un fel deosebit, care imprimă

acestei pieţe caracteristici ce se reflectă în modul specific de funcţionare şi care o deosebesc de toate celelalte tipuri de piaţă. în consecinţă, piaţa muncii prezintă o serie de particularităţi ce trebuie luate în considerare atunci când analizăm mecanismele şi implicaţiile economice şi sociale ale funcţionării acestei pieţe.

în prim ul rând, piaţa muncii se caracterizează printr-un nivel ridicat de rigiditate, date

fiind complexitatea laturilor economico-sociale ce se întrepătrund şi a gradului lor de sensibilitate asupra echilibrului economic şi social. Factorul uman care animă această piaţă şi implicaţiile pe care modul său de funcţionare îl exercită asupra tuturor domeniilor de manifestare ale vieţii unei naţiuni (economic, social, politic) pune deci, în alţi termeni

problema echilibrului pe această piaţă. Piaţa muncii este nu numai un cadru specific în care se confruntă oferta cu cererea de muncă şi se ajustează cantităţile oferite cu cele solicitate la nivelul salariului; ea este în acelaşi timp şi cadru de manifestare a proceselor de formare şi recrutare a forţei de muncă, ale angajării, utilizării si remunerării muncii, ale concedierii şi protecţiei sociale, precum şi raporturile de cooperare şi relaţiile conflictuale. Or, în acest cadru- arată economistul francez Lionel Stoleru - „nici un écart nu se poate tolera, deoarece nu se glumeşte cu ocuparea forţei de muncă; nici o civilizaţie nu ar suporta ca o parte a membrilor ei să găsească o muncă regulată şi un venit normal în timp ce o altă parte este condamnată la

sărăcie pentru că nu i se oferă posibilitatea de a câştiga un salariu; aceasta este nu numai o problemă de echilibru economic ci şi una de justiţie socială, de echilibru social şi politic“ (L ’echilibre et le croissance économique, Paris, Ed. Dunod, 1969, p. 106.)

în al doilea rând, datorită complexităţii şi implicaţiilor proceselor menţionate, piaţa

muncii este mai riguros reglementată în raport cu celelalte pieţe. Tranzacţiile care au loc pe această piaţă se realizează în condiţiile unui cadru instituţional dinainte acceptat de toţi participanţii, a unor instituţii şi legi care reglementează raporturile de muncă, problemele ocupării, salarizării şi protecţiei sociale. De asemenea, pe piaţa muncii se întâlnesc şi

negociază nu numai cei care furnizează şi respectiv, achiziţionează serviciile factorului muncă (salariaţi şi întreprinzători) ci şi organizaţiile patronale şi cele sindicale ca reprezentanţi ai lor, precum şi statul prin politicile sale de ocupare şi de protecţie socială.

206

în acest capitol continuăm analiza începută în capitolul precedent privind remunerarea

factorilor de producţie ocupându-ne în mod special dc piaţa muncii, prin mecanismele căreia

se formează cea mai importantă formă de venit din cconomie. Funcţionarea echilibrată şi

efectivă a pieţei muncii, astfel încât să asigure folosirea cât mai deplină a forţei de muncă şi

să asigure venituri permanente principalei categorii a populaţiei active, joacă un rol esenţial în

asigurarea bunăstării sociale, a creşterii şi stabilităţii economice.

Prima parte a capitolului este consacrată analizei caracteristicilor şi locului pieţei

muncii în cadrul sistemului de pieţe din economie. în continuare vom studia cererea şi oferta

de muncă, iar în final vom vedea cum interacţionează cele două forţe ale acestei pieţe pentru

a determina preţul muncii. Formarea salariului este analizată mai întâi în cadrul modelului

teoretic al pieţei cu concurenţă perfectă, după care vom extinde analiza pentru cazurile unor

structuri ale pieţei muncii cu concurenţă imperfectă, în cadrul cărora purtătorul cererii si

ofertei de muncă deţin o putere de piaţă care le permit să-şi exercite influenţa asupra nivelului

şi dinamicii salariului.

10.1. Piaţa muncii. Conţinut, rol şi particularităţi

în orice condiţii de timp şi de spaţiu, activitatea economică implică în mod necesar

munca ca factor activ şi determinant al producţiei şi beneficiar al rezultatelor ei. în condiţiile

economiei de piaţă, serviciile factorului muncă sunt furnizate producţiei, ca şi în cazul

celorlalţi factori de producţie, prin intermediul tranzacţiilor de piaţă.

Piaţa muncii s-a format şi funcţionează în corelaţie cu rolul şi caracteristicile muncii

ca factor de producţie şi cu exigenţele generale ale teoriilor pieţei şi preţurilor. Ca piaţă

derivată, ea primeşte influenţele celorlalte pieţe şi generează, la rândul său, efecte ce se

regăsesc in toate celelalte structuri ale sistemului economiei de piaţă.

Piaţa muncii sau piaţa forţei de muncă reprezintă spaţiul în care se întâlnesc şi se

negociază în mod liber cererea de muncă de către cei ce au nevoie de ea (firmele) şi oferta de

muncă, reprezentată de posesorii factorului muncă. Prin procesele specifice tranzacţiilor ce au

loc pe această piaţă, în primul rând prin procesul formării salariului ca preţ al serviciului

factorului muncă, se asigură echilibrarea cererii şi ofertei de muncă.

Piaţa muncii se află în strânsă legătură cu celelalte pieţe ale factorilor de producţie,

precum şi cu pieţele produselor (bunurilor materiale şi serviciilor). Astfel, creşterea preţurilor

la bunurile de consum va afecta negocierile cu privire la salarizare, după cum modificarea

preţurilor factorilor de producţie va influenţa cererea şi oferta pe piaţa produselor.

Intercondiţionarea fluxurilor reale (de factori şi de produse) şi monetare (de venituri şi de

cheltuieli) rezultate din tranzacţiile ce au loc pe toate aceste pieţe decurge din unitatea

circuitului economic.

207

în ansamblul fluxului circular al activităţii economice, rolul pieţei muncii se realizează în principal prin următoarele funcţii:• alocarea eficientă a resurselor de muncă pe sectoare, ramuri, unităţi economice şi teritoriale

în concordanţă cu volumul şi structura cererii de muncă, determinată la rândul său din cererea de bunuri economice;

• formarea salariului prin confruntarea cererii cu oferta de muncă, ca preţ sau venit ce remunerează serviciul factorului muncă;

• sursă de informaţii pentru procesul de orientare şi formare profesională, precum şi mijloc de control prin informaţiile pe care le furnizează în legătură cu disfuncţionalităţile şi dezechilibrele ce apar în economie;

• prin organisme special instituţionalizate, piaţa muncii îndeplineşte şi funcţia de protecţie socială a populaţiei active defavorizate de situaţiile conjuncturale din economie

Tranzacţiile ce au loc pe piaţa muncii privesc o marfă de un fel deosebit, care imprimă acestei pieţe caracteristici ce se reflectă în modul specific de funcţionare şi care o deosebesc de toate celelalte tipuri de piaţă. în consecinţă, piaţa muncii prezintă o serie de particularităţi ce trebuie luate în considerare atunci când analizăm mecanismele şi implicaţiile cconomice şi sociale ale funcţionării acestei pieţe.

în prim ul rând, piaţa muncii se caracterizează printr-un nivel ridicat de rigiditate, date fiind complexitatea laturilor economico-socialc ce se întrepătrund şi a gradului lor de sensibilitate asupra echilibrului economic şi social. Factorul uman care animă această piaţă şi implicaţiile pe care modul său de funcţionare îl exercită asupra tuturor domeniilor de manifestare ale vieţii unei naţiuni (economic, social, politic) pune deci, în alţi termeni

problema echilibrului pe această piaţă. Piaţa muncii este nu numai un cadru specific în care se confruntă oferta cu cererea de muncă şi se ajustează cantităţile oferite cu cele solicitate la nivelul salariului; ea este în acelaşi timp şi cadra de manifestare a proceselor de formare şi recrutare a forţei de muncă, ale angajării, utilizării si remunerării muncii, ale concedierii şi protecţiei sociale, precum şi raporturile de cooperare şi relaţiile conflictuale. Or, în acest cadra- arată economistul francez Lionel Stolera - „nici un écart nu se poate tolera, deoarece nu se glumeşte cu ocuparea forţei de muncă; nici o civilizaţie nu ar suporta ca o parte a membrilor ei să găsească o muncă regulată şi un venit normal în timp ce o altă parte este condamnată la sărăcie pentru că nu i se oferă posibilitatea de a câştiga un salariu; aceasta este nu numai o problemă de echilibru economic ci şi una de justiţie socială, de echilibra social şi politic“ (L ’echilibre et le croissance économique, Paris, Ed. Dunod, 1969, p. 106.)

în al doilea rând, datorită complexităţii şi implicaţiilor proceselor menţionate, piaţa

muncii este mai riguros reglementată în raport cu celelalte pieţe. Tranzacţiile care au loc pe această piaţă se realizează în condiţiile unui cadra instituţional dinainte acceptat de toţi participanţii, a unor instituţii şi legi care reglementează raporturile de muncă, problemele ocupării, salarizării şi protecţiei sociale. De asemenea, pe piaţa muncii se întâlnesc şi negociază nu numai cei care furnizează şi respectiv, achiziţionează serviciile factorului muncă (salariaţi şi întreprinzători) ci şi organizaţiile patronale şi cele sindicale ca reprezentanţi ai lor, precum şi statul prin politicile sale de ocupare şi de protecţie socială.

208

în al treilea rând, pe ansamblul economiei, piaţa muncii are o structură eterogenă,

cuprinzând numeroase segmente delimitate pe genuri de activitate sau utilizări ale forţei de

muncă, pe profesii au ocupaţii, pe zone economice sau arii geografice, pe sexe, vârste, rasă

etc. Segmentarea pieţei muncii este o caracteristică semnificativă a funcţionării acestei pieţe,

avută în vedere mai ales atunci când sunt analizate procesele de formare a salariului. Astfel,

teoria segmentării pieţei muncii în grupuri neconcurente reprezintă una din principalele

explicaţii ale diferenţierii salariilor între grupurile respective (vezi Caseta 10.1).

Caseta 10.1. Segmentarea pieţei munciiîmpăturea pielei >')uticti îmi-un ţiu mar mare de segmente sa» grupuri fteco»cu>enie mire ele

(com pensaaie loc mimat in inîenornl grupului)e.şie lou ltatn l adânţiiit aw 'td c i abile a dui/tutm

muncii in economia modernă si implicit a faptului că majoritatea ocupaţiilor solicită forţa de

muncă calificată şi înalt calificată pentru a putea fi prefciale competitiv. Aceasta presupune

investiui substanţiale în educaţie şi instruire, precum şi timpul necesar pentru a dobândi

«.alifkai de cerute de focurile de muncă din economie. Posesorii piofestumlor dobândite Î sî oiera

'•crvictik· utuiH n kw p| segmente ale pielei: muncii separate de bariere practic uisurtaoma^le 'pe

termen scurt. ..Din momentul în care se specializează înir-un anumit domeniu, oamenii devin parte

a unaiîşe|iîpfti al pieţei niun|i)|:||ii:;urn>ari||||öträ:|t§;: iţ iifu en | §§ § § e

domeniul respectiv şi vor constata câ veniturile pe care le vor obţine din muncă vor creşte vor

scădea în funcţie de situaţia din acel domeniu Datorită aecsiei segmentări salariile unei categorii

prolestonal·. pot ti extrem de dtferr.e Iau de salariile a ft or categorii profesionale k plus, teoria

grupurilor neeaneurente ne ajută să înţelegem discriminările care se practică pe piaţa muncii (...).

în mare parte rezultatul împărţirii muncitorilor în grupuri neconeurentc după sex. rasă, sau origine

cinică* din cauza obiceiurilor, a legii sau a prejudecăţilor" (Paul Samuel son, W . Nordhaus,

Economie Politică, op.cit*, p.279).

, l l i l| : ; :r a u ß | i poate ;ji||pi|ţitât;a: şi: dupa; aM ;lr ite r ii. A « Ï É I ;sügmeniarçu : pieţei m u iic ifiri .

IuiK îie de parametrii de peifoimatüà determini. împărţirea aee .r.u în: piaţa principală a numea,

caracuMi^ară prin niveluri ridieaie de satai v/m. stabilitate si siguranţă a locului de muncă, si piaţa

secundara a muncii, caracterizată prin parametrii specifici periferiei activităţii economiei. în

cadrul celci din urmă poale fi inel us şi. acel segment al pieţei muncii ce !t ne <le asa nu mila

economie subterană, eu locuri dc muncâ nesigure, prost remunerate si mai ales fârfi contracte de

muncă încheiate eu aiiv.ijatorii. "

în al patrulea rând, ca un rezumat al celor arătate mai înainte, piaţa muncii este în

mai mare măsură, faţă de celelalte pieţe, o structură de piaţă cu concurenţă imperfectă;

sindicatele, uniunile şi federaţiile acestora pot fi asimilate oligopolurilor sau monopolului, iar

patronatele oligopolului sau monopolului. în acest cadru, mărimea şi evoluţia salariului nu

rezultă doar din acţiunea conjugată a forţelor pieţei, iar dinamica raportului cerere-ofertă şi a

preţului muncii nu reprezintă unicul mecanism de reglare a proceselor de ocupare şi utilizare

a resurselor de muncă.

209

10.2. Cererea de muncă

Activităţile existente şi cele care se iniţiază în economie generează nevoia de muncă,

care reprezintă volumul total de muncă necesar în perioada respectivă pe ansamblul

economiei. Nevoia de muncă este condiţionată de o serie de factori cum sunt: volumul şi

structura activităţilor economice, nivelul productivităţii muncii, formele de ocupare a forţei de

muncă şi regimul ocupări etc. In timp, evoluţia nevoii de muncă depinde în principal de ritmul

creşterii economice, dinamica productivităţii muncii, de posibilitatea şi eficienţa înlocuirii

muncii prin alţi factori de producţie.

Nevoia de muncă nu se manifestă însă, în întregime ca cerere pe piaţa muncii. Ca şi

în cazul altor bunuri sau servicii, nevoia sau trebuinţa în sine pentru ele nu se identifică cu ceea

ce economiştii numesc cerere de muncă. Condiţia esenţială pentru ca nevoia de muncă să

reprezinte cererea de muncă este constituirea ei după regulile pieţei, salarizarea acesteia.

Cererea de muncă reprezintă nevoia de muncă salariată sau cantitatea de servicii ale

factorului muncă care este dorită şi poate fi achiziţionată la un anumit preţ de către cei care au

nevoie de aceste servicii într-o anumită perioadă de timp determinată. Aşadar, şi în cazul pieţei

muncii, cererea poate fi determinată ca o relaţie între cele două variabile: cantitatea de muncă

cerută şi preţul sau salariul la care poate fi achiziţionată.

în ultimă instanţă, cererea de muncă se exprimă în numărul locurilor de muncă create

în toate sectoarele şi ramurile economiei. Ea se manifestă efectiv la nivelul angajatorilor

(firmele de toate felurile) care au nevoie şi solicită serviciile factorului muncă şi care apar, pe

piaţa muncii, ca ofertanţi de locuri de muncă.

Din cele arătate, rezultă că cererea de muncă poate fi abordată atât la nivelul firmei

cât şi la nivelul pieţei. Cererea de muncă a pieţei rezultă din însumarea cererii de muncă a

firmelor participante, după cum curba cererii de muncă a pieţei poate fi dedusă din curbele

individuale ale cererii de muncă. în consecinţă, în acest paragraf vom aborda în principal

cererea de muncă a firmei. în partea finală a capitolului, unde analizam procesele de formare

a salariului pe diferitele tipuri de pieţe, se înţelege că vom opera cu acest concept la nivelul

pieţelor respective.Cererea de muncă este o cerere derivată: ea derivă din cererea pentru bunurile la a

căror producere participă munca în combinaţie cu ceilalţi factori de producţie. Angajatorii

achiziţionează serviciile factorului muncă în funcţie de contribuţia pe care acest factor o aduce

la venitul firmei. Ei solicită şi angajează forţa de muncă când venitul suplimentai' pe care îl

implică decizia de angajare, adică aplică regula cunoscută care constituie condiţia de

maximizare a profitului firmei atunci când aceasta ajustează cantităţile utilizate dintr-un factor

variabil: Venit marginal = Cost marginal.

Venitul marginal al factorului muncă (V mgL) reprezintă producţia suplimentară obţinută

prin creşterea cu o unitate a volumului de muncă (un lucrător, o zi de muncă sau o oră de

muncă) exprimată în bani, adică valoarea producţiei marginale a muncii, care este produsul

210

dintre producţia fizică marginală sau productivitatea marginală a muncii (Q ’L) şi preţul unitar

al bunului (P), respectiv Q ’L*P- Costul marginal al factorului muncă (CmgL) reprezintă costul

unei unităţi suplimentare de muncă, fiind egal cu preţul acesteia sau salariul plătit (S).Aşadar, cunoscând nivelul salariului pe piaţa muncii, firma poate determina numărul

de lucrători pe care îi poate angaja în condiţiile maximizării profitului: V mgL = CmgL = S.

Pentru uşurarea înţelegerii modului de determinare a cererii de muncă a firmei vom

face apel la un exemplu ipotetic. Presupunem o firmă care acţionează pe o piaţă cu o

concurenţă perfectă. Ea poate angaja oricâţi lucrători doreşte şi are nevoie pentru un salariu de

120 000 lei ziua de muncă. De asemenea, firma produce un singur produs pe care îl vinde la

preţul pieţei de 2 000 lei bucata. Dependenţa dintre volumul producţiei şi numărul de lucrători,

precum şi celelalte corelaţii sunt prezentate în Tabelul 10.1.

Tabelul 10.1 Determinarea cererii de muncă a firmei

Număr de

lucrători

Producţia

fizică totală

Producţia

fizică

marginală

Valoarea

producţiei fizice

marginale

Costul

marginal al

muncii

Venitul total

(L) (Q) (Q’l) (Q’l*P) (CmgL SclU S) (Q.p)

1 30 - - 120 000 60 000

2 70 40 80 000 120 000 140 000

3 140 70 140 000 120 000 280 000

4 220 80 160 000 120 000 440 000

5 310 90 180 000 120 000 620 000

6 390 80 160 000 120 000 780 000

7 460 70 140 000 120 000 920 000

8 520 60 120 000 120 000 1 040 000

9 570 50 100 000 120 000 1 140 00010 610 40 80 000 120 000 1 220 000

11 640 30 60 000 120 000 1 280 000

12 660 20 40 000 120 000 1 320 000

După cum rezultă din tabel, venitul marginal sau valoarea producţiei marginale a

muncii creşte la început, atingând un nivel maxim (180 000) după care începe să scadă. Această

evoluţie a V mgL îşi are cauza în acţiunea legii randamentelor descrescânde, potrivit căreia

productivitatea marginală a muncii scade pe măsură ce într-o activitate se foloseşte o cantitate

tot mai mare de muncă, ceilalţi factori de producţie rămânând constanţi. Dar atâta timp cât

venitul marginal este mai mare decât costul marginal al factorului muncă firma poate angaja

forţă de muncă suplimentară până când suma de bani pe care trebuie să o plătească ultimului

lucrător angajat echivalează venitul pe care ea îi obţine în urma angajării lui. în exemplul nostru

211

ipotetic, cererea de muncă a firmei este de 8 lucrători unde salariul sau costul marginal al

factorului muncă, rămas constant la 120 000 lei, este egal cu venitul marginal al acestui factor.

De fapt, curba descrescătoare a valorii producţiei marginale a muncii sau a venitului

marginal al acestui factor este curba cererii de muncă a firmei. Ca oricare curbă normală a

cererii, curba cererii de muncă are panta negativă, evidenţiând relaţia inversă între cantitatea

de muncă cerută de firmă şi nivelul salariului plătit.

Figura 10.1 Curba cererii de muncă a firmei

Reprezentată grafic în Figura 10.1, curba cererii de muncă ne arată ce cantitate de

servicii ale factorului muncă poate fi achiziţionată de firmă în funcţie de nivelul salariului.

Acţionând pe o piaţă cu concurenţă perfectă, firma nu poate controla nivelul salariului pe piaţa

muncii. Ea poate în schimb ajusta cantitatea de muncă în raport de evoluţia venitului marginal,

angajând lucrători până la punctul în care curba V mgL intersectează linia salariului. Semnificaţia

punctului de echilibru (E) constă în faptul că la acest nivel al cererii de muncă se realizează

condiţia maximizării profitului (V mgL = CmgL). Suprafaţa de deasupra punctului de echilibru,

unde V mgL > CmgL, arată că la niveluri mai ridicate ale salariului cantitatea de muncă cerută este

mai mică, iar suprafaţa de sub punctul de echilibru, unde V mgL < CmgL indică faptul că pot fi

angajaţi un număr mai mare de lucrători, dai' numai la niveluri mai scăzute ale salariului.

Prin urmare, dacă celelalte condiţii rămân neschimbate (caeteris paribus), cantitatea

de muncă cerută de firme se va reduce pe măsură ce preţul (salariul) care trebuie plătit pentru

a o achiziţiona creşte, şi invers, va fi cerută o cantitate mai mare de muncă dacă salariul se

reduce. Modificarea în sens invers a cantităţii de muncă cerută la variaţia preţului pune în

evidenţă elasticitatea cererii de muncă', ea exprimă gradul de sensibilitate a cantităţii cerute

din factorul muncă la o schimbare a preţului său.

Elasticitatea cererii de muncă este determinată de patru influenţe majore, cunoscute şi

sub denumirea de principiile cererii derivate de muncă. Ele sunt în linii generale cele

212

formulate de marele economist britanic Alfred Marshall în ..Principles o f economies“ şi

constau în următoarele:

• întrucât cererea de muncă este derivată din cererea pentru produsul obţinut ea depinde de

natura acesteia. Astfel, cu cât cererea pentru bunul la a cărui producere contribuie factorul

muncă este mai elastică, cu atât cererea de muncă este mai elastică;

• ponderea costului cu factorul muncă (salariul) în costul total al produsului. Dacă ponderea

salariului este redusă, modificarea preţului muncii (nivelului salariului) va afecta în mică

măsură costul total al produsului, elasticitatea cererii de muncă fiind scăzută, şi invers;

• substituţia muncii cu alţi factori de producţie, în principiu cu factorul capital. Cu cât există

posibilităţi mai mari de substituire a muncii prin capital (maşini, echipamente de producţie

etc.), cu atât cererea de muncă este mai elastică.

• productivitatea marginală descrescândă a muncii, care determină panta negativă a VmgL,

respectiv a cererii de muncă a firmei. Cu cât productivitatea marginală a muncii se reduce

mai repede o dată cu creşterea utilizării acestui factor, cu atât elasticitatea cererii de muncă

a firmei este mai scăzută, şi invers.

Cunoaşterea elasticităţii cererii de muncă, are importanţă pentru deciziile firmelor privind

angajarea şi remunerarea muncii. în condiţiile unei cereri elastice, o creştere a salariilor poate

determina o reducere a ocupării prin efectul de contracţie al cererii de muncă. în aceste

condiţii, este mai dificil pentru posesorii forţei de muncă de a obţine creşterea salariului şi a-şi

asigura şi locurile de muncă.

Cererea de muncă a pieţei reprezintă cantitatea de muncă cerută de către toţi cei care

fac angajări pe piaţa respectivă, pentru o anumită perioadă de timp şi la un nivel dat al

salariilor. în general, cererea de muncă a pieţei este mai puţin elastică decât cererea de muncă

a firmei, mai ales atunci când reacţia preţului de piaţă al produsului este permisă ca urmare a

modificării cantităţii de muncă utilizată.

într-o perioadă de timp, cererea firmelor pentru servicii ale factorului muncă poate să

crească sau poate să se reducă în funcţie de evoluţia mai multor împrejurări. în această situaţie

se modifică curba cererii de muncă în grafic (deplasarea ei spre dreapta sau spre stânga), ceea

ce semnifică faptul că la un anumit nivel al salariilor pe piaţa muncii, cantitatea de muncă

cerută, creşte sau scade.

Principalii factori care determină modificarea cererii de muncă sunt: modificarea

cererii pentru bunul produs; modificarea preţului produsului rezultat din utilizarea factorului

muncă; evoluţia productivităţii muncii; modificarea preţului factorului de producţie

(capitalului) care poate substitui munca; anticipările angajatorilor (firmelor) în legătură cu

mersul afacerilor întreprinse etc.

Modificarea cererii pentru produsul la care participă forţa de muncă determină

modificări şi în cererea derivată pentru serviciile acestui factor de producţie: creşterea

cantităţii cerute din produsul respectiv va determina o creştere a cererii de muncă (firmele fac

213

angajări) iar scăderea cererii pe piaţa produsului duce la reducerea cererii de muncă din partea

firmelor (acestea procedează la concedieri).

Modificarea preţului bunului-produs va afecta de asemenea, cererea de muncă,

întrucât determină modificarea curbei venitului marginal al factorului muncă, care am văzut

că reprezintă curba cererii de muncă a firmei. Astfel, în exemplul luat mai înainte, dacă preţul

produsului creşte de la 2 000 lei la 3 000 lei, curba V ragL se va deplasa la dreapta, determinând

angajarea a 10 lucrători. Invers, dacă preţul produsului scade de la 2 000 la 1 500 lei, curba

cererii de muncă se deplasează la stânga, permiţând angajarea a numai 6 lucrători la nivelul

salariului pe piaţa muncii de 120 000 lei, care presupunem că rămâne nemodificat (pentru a

vedea dacă aţi înţeles, reprezentaţi grafic exemplul ipotetic menţionat).

Evoluţia productivităţii muncii determină modificarea cererii de muncă, întrucât

afectează curba producţiei fizice marginale şi implicit a venitului marginal al acestui factor de

producţie. Astfel, creşterea productivităţii muncii duce la deplasarea curbei V mgL spre dreapta

şi deci a creşterii cererii firmelor pentru serviciile factorului muncă. în situaţia reducerii

productivităţii muncii sensul mişcării curbei cererii de muncă este invers, ceea ce înseamnă că

firmele nu pot păstra nivelul salariului fără reducerea numărului locurilor de muncă.

Modificarea preţului factorului de producţie care poate substitui munca. Astfel, în

situaţia în care munca poate fi substituită prin capital, între modificarea preţului capitalului şi

evoluţia cererii de muncă există o relaţie pozitivă: creşterea preţului capitalului duce la

creşterea cererii de muncă şi invers, scăderea preţului capitalului conduce la reducerea cererii

pentru factorul muncă.

10.3. Oferta de muncă

Satisfacerea cererii de muncă se realizează pe seama ofertei de muncă. Ea are la bază

acea parte a populaţiei aptă de muncă care ocupă sau solicită un loc de muncă salarizat.

Oferta de muncă reprezintă cantitatea de muncă ce poate fi efectuată de populaţia

aptă de muncă într-o perioadă de timp determinată şi care se delimitează pe baza criteriului de

salarizare. Persoanele care nu îndeplinesc acest criteriu nu se includ în oferta de muncă, cum

sunt femeile ocupate cu activităţile casnice, elevii şi studenţii, militarii în termen, şi toţi cei

care desfăşoară activităţi pe cont propriu (nesalarizate) sau care nu doresc să-şi ofere serviciile

lor pe piaţa muncii întrucât dispun dc alte surse de venit.

în orice economie, la un moment dat, oferta totală de muncă este o mărime

determinată; la acest nivel al pieţei de muncă, ea este dată de numărul persoanelor care ocupă

sau solicită un loc de muncă salarizat (angajaţii şi cei care caută de lucru). în timp oferta totală

de muncă se poate modifica, ca efect al acţiunii, directe sau indirecte, a numeroase influenţe

economice şi de altă natură.

214

în context, atunci când analizăm modificarea ofertei de muncă şi elasticitatea acesteia

(extinderea sau contracţia ei la variaţia muncii) trebuie să luăm în considerare anumite

particularităţi ale ofertei de muncă. Ele privesc următoarele aspecte mai importante:

• formarea ofertei de muncă este supusă nu numai regulilor pieţei, ci şi factorilor

demografici, în primul rând a acelora care determină mărimea populaţiei, structura acesteia

pe categorii de vârstă, sex etc;

• perioada relativ mare de timp necesară pentru a varia oferta de muncă calificată. Aceasta

se formează în decursul unei perioade relativ îndelungate, până când noile generaţii ating

vârsta la care se pot angaja şi dobândesc instruirea corespunzătoare;

• insepararea posesorului forţei de muncă de serviciile muncii sale, ceea ce face ca oferta de

muncă să fie într-un fel unică în ansamblul factorilor de producţie. Faptul că oferta

serviciilor de muncă necesită prezenţa în timp şi în spaţiu, a persoanei care le oferă,

determină un loc aparte considerentelor nonmonetare care influenţează deciziile referitoare

la oferta de muncă;

• absenţa în economie a unei „burse a capitalului uman“ , ceea ce face ca formarea forţei de

muncă să nu fie analoagă cu formarea capitalului fizic. Pe de altă parte, decizia de a investi

în educaţie şi instruire nu este numai o funcţie a unor câştiguri viitoare; noile generaţii nu

sunt instruite pur şi simplu pentru a-şi vinde forţa de muncă, căci, cum spune profesorul

american Paul Samuelson, „omul este mult mai mult decât o marfă“ . Aceasta pune din nou

în evidenţă faptul că oferta de muncă nu se formează în exclusivitate pe considerente

economice, precum şi legăturile complexe între procesul dezvoltării economice şi cel al

educaţiei şi instruirii.

Cu toate aceste aspecte particulare, oferta de muncă are la bază în principal motivaţii de

natură economică. în general, oferta totală de muncă, depinde de două variabile: mărimea

populaţiei şi rata de participare la forţa de muncă salariată. Dacă oferta de muncă se modifică

gradual şi numai pe o perioadă mare de timp ca efect al modificării ratei de creştere a

populaţiei, în schimb, ea poate creşte repede şi semnificativ când un boom economic sau o

situaţie favorabilă în mediul afacerilor aduce în rândurile forţei de muncă salariate o parte

importantă a populaţiei apte de muncă. în plus, forţa de muncă salariată se mişcă continuu

între sectoare de activităţi, ocupaţii, arii geografice sau zone economice, ca răspuns la

semnalele date de nivelul salariilor şi de oportunităţile de angajare.

Oferta de muncă într-o economie reflectă, aşadar, ansamblul deciziilor alternative privind

cantitatea de servicii pe care posesorii factorului muncă sunt dispuşi să le furnizeze în funcţie

de nivelul salariului, care reprezintă preţul muncii. în consecinţă, funcţia sau curbajofertei de

muncă evidenţiază relaţia între preţul muncii (salariul) şi cantitatea de muncă oferită. O curbă

normală a ofertei de muncă are panta pozitivă, ceea ce arată că cele două variabile sunt

corelate pozitiv: o creştere a nivelului salariului este însoţită de extinderea ofertei de muncă,

iar o reducerea salariului de contracţia ofertei de muncă.

215

Proporţia în care cantitatea de muncă oferită se modifică la variaţia preţului, respectiv

elasticitatea ofertei de muncă, depinde de mai multe împrejurări, în funcţie de nivelul la care

aceasta este abordată. Astfel, oferta de muncă poate fi abordată la nivel individual (al

posesorului forţei de muncă) şi la nivelul diferitelor segmente ale pieţei muncii, pe care le-am

mai menţionat. Vom începe analiza cu nivelul de bază, al ofertei individuale, unde curba

ofertei de muncă capătă o formă particulară, cunoscută sub denumirea de curba atipică a

forţei de muncă.Studiul ofertei individuale de muncă necesită apelul la teoria consumatorului. Acesta,

dispunând de un buget de timp limitat, face alegeri pe o curbă de indiferenţă între timpul liber

şi timpul de muncă. Creşterea venitului determinată de sporirea numărului de ore lucrate

măreşte cantitatea de bunuri ce se pot achiziţiona de pe piaţă, dar reduce timpul liber.

Dimpotrivă, dacă creşte timpul liber se renunţă la o cantitate de bunuri de consum. Costul de

oportunitate al timpului liber îl reprezintă, astfel, sacrificiul consumului de bunuri.

Cum va influenţa modificarea nivelului salariului comportamentul consumatorului,

respectiv deciziile acestuia referitor la oferta sa de muncă? O creştere a salariului orar implică

o modificare a preţului relativ al bunurilor de consum şi al timpului liber. Bunurile devin mai

„ieftine“ comparativ cu timpul liber, întrucât fiecare oră lucrată asigură cumpărarea mai

multor bunuri decât înainte. în schimb, timpul liber devine mai scump, întrucât fiecare oră de

timp liber înseamnă sacrificarea unei cantităţi mai mari de bunuri de consum. Această

schimbare a preţurilor relative a celor două categorii de bunuri (bunuri de consum şi timp

liber) ca rezultat al modificării nivelului salariului determină atât un efect de venit cât şi un

efect de substituire, fenomen cunoscut de la teoria consumatorului (Capitolul 5).

Efectul de substituire face ca posesorul forţei de muncă să achiziţioneze mai mult din

bunurile de consum, care au devenit relativ mai ieftine, şi mai puţin din timpul liber, care a

devenit relativ mai scump; pe scurt, el substituie timpul liber cu bunuri de consum.

Efectul de venit determină pe posesorul forţei de muncă să consume mai multe bunuri

dar şi mai mult timp liber. Creşterea venitului datorită măririi salariului orar face posibil

pentru consumator să dobândească mai multe bunuri şi mai mult timp liber; de exemplu, dacă

salariul orar creşte cu 20%, iar consumatorul lucrează cu 10% mai puţine ore pe săptămână,

acesta va putea achiziţiona mai multe bunuri şi va avea şi mai mult timp liber.

Constatăm că efectul de venit şi efectul de substituire acţionează în acelaşi sens în

cazul consumului de bunuri, dai' cele două efecte acţionează în direcţii opuse în cazul timpului

liber. Ca urmare, o creştere a nivelului salariului conduce la mai puţin timp liber (la mai multe

ore lucrate) când efectul de substituire este forţa dominantă, şi la mai mult timp liber (la mai

puţine ore lucrate) atunci când efectul de venit este forţa dominantă.

în graficul din Figura 10.2 este reprezentată curba atipică a ofertei individuale de

muncă, care are atât pantă pozitivă cât şi pantă negativă. Se observă că la început, la niveluri

joase ale salariului, efectul de substituire este preponderent (Efectul de substituire > Efectul de

venit) şi curba ofertei individuale este în acest caz pozitiv înclinată. Când efectul de venit este

216

mai mare decât efectul de substituire (Efectul de venit > Efectul de substituire), are loc reducerea

cantităţii de muncă oferită odată cu creşterea salariului, panta curbei devenind negativă.

Figura 10.2 Curba atipică a ofertei de muncă

De regulă, preponderenţa efectului de venit succede celui de substituire. Dacă cele

două efecte se compensează reciproc (Efectul de venit = Efectul de substituire) atunci curba

ofertei individuale de muncă devine verticală sau perfect inelastică.

Dacă oferta individuală de muncă are o curbă atipică de genul celei reprezentate în

Figura 10.2, oferta de muncă a pieţei (pentru o anumită ocupaţie, industrie sau sector de

activitate, zonă economică etc.), prezintă de regulă o curbă normală, care are pantă pozitivă pe

tot intervalul. Principala explicaţie constă în faptul că un nivel mai ridicat al salariului pentru

oricare din aceste pieţe este de natură să atragă pe piaţa respectivă forţa de muncă suplimentară

din populaţia neocupată sau din celelalte domenii de activitate. Aşadar, chiar dacă admitem că

oferta totală de muncă e perfect inelastică pe diferite segmente ale pieţei muncii, oferta prezintă

diferite grade de elasticitate în funcţie de variaţia salariului ca preţ al muncii.

Gradul de elasticitate a ofertei de muncă depinde în principal de mobilitatea resursei

de muncă, ca factor de producţie. O resursă de muncă ce trece relativ uşor de la o utilizare la

alta ca răspuns la schimbări ale salariului pe piaţa muncii se caracterizează printr-o ofertă de

muncă elastică. Dimpotrivă, dacă mobilitatea ocupaţională este redusă sau imposibilă (cazul

segmentelor sau grupurilor neconcurente), atunci oferta de muncă pe pieţele respective este

inelastică. Dc multe ori oferta de muncă poate fi inelastică pe termen scurt şi elastică pe

termen lung. Rezultă astfel, că un factor esenţial al elasticităţii ofertei de muncă este timpul,

iar un rol important în realizarea mobilităţii forţei de muncă revine sistemului de educaţie şi

formare profesională.

In concluzie, oferta de muncă pentru o anumită piaţă a muncii este mai elastică decât

oferta de muncă pe întreaga economie, deoarece angajatorii pot atrage forţă de muncă

217

suplimentară de la alte utilizări. Elasticitatea ofertei în cadrul diferitelor structuri ale pieţei

muncii depinde de mobilitatea forţei de muncă, ce tinde să fie cu atât mai mare cu cât are mai

mult timp ca reacţia să aibă loc ca răspuns la semnalele furnizate de modificările privind

oportunităţile de angajare şi nivelul salariilor.

10.4. Formarea salariului pe piaţa muncii

Determinarea mărimii salariului constituie una dintre cele mai importante probleme

care preocupă teoria şi practica economică referitoare la piaţa muncii. Modul de rezolvare a

acestei probleme interesează în cel mai înalt grad atât pe salariaţi cât şi pe angajatori, precum

şi societatea în ansamblu.

în plan teoretic, după cum am văzut în capitolul precedent, de-a lungul timpului au

fost elaborate mai multe concepţii cu privire la natura şi mărimea salariului. în economia de

piaţă, formarea şi evoluţia salariului nu poate fi analizată în afara mecanismului pieţei muncii.

Procesele care au loc în cadrul acestei pieţe determină cererea şi oferta de muncă şi implicit

nivelul salariilor. Desigur, mărimea şi dinamica salariului nu este determinată exclusiv de

raportul dintre cererea şi oferta de muncă. Aşa cum a rezultat din analiza făcută pieţei muncii,

aceasta este o piaţă imperfectă, caracterizată în plus şi prin numeroase aspecte particulare ale

manifestării cererii şi ofertei de muncă. Ca urmare, modelele de analiză a formării salariului

pe piaţa muncii au evoluat în timp, sensul acestei evoluţii fiind o mai mare apropiere de

realităţile economiei contemporane. în acest cadru, analiza formării salariului pe piaţa muncii

pleacă de la modelul teoretic al pieţei cu concurenţă perfectă spre cele ale concurenţei

imperfecte, incluzând aici situaţiile cele mai relevante, întâlnite pe piaţa muncii: monopolul,

monopsonul şi monopolul bilateral (monopol-monopson). Aceasta este şi ordinea analizei

noastre dedicate formării salariului pe piaţa muncii.Piaţa muncii cu concurenţă perfectă implică, ca şi în cazul pieţei produselor,

existenţa aceloraşi premize şi caracteristici specifice acestei structuri de piaţă. Presupunem

mai întâi că există atât de mulţi cumpărători şi ofertanţi de servicii ale factorului muncă, încât

nici unul dintre ei nu poate influenţa nivelul salariului pe piaţa respectivă. De asemenea,

considerăm că munca este omogenă, ceea ce înseamnă că preţul (rata salariului) este aceeaşi

pentru toţi cei care achiziţionează sau vând fiecare unitate de muncă. întrucât atât ofertanţii de

servicii ale/ai forţei de muncă cât şi cei care le achiziţionează iau preţul dat de piaţă, fiecare

decide doar dacă şi cât să vândă sau să angajeze la preţul pieţei. O astfel de piaţă a muncii este

perfect competitivă, iar rata salariului şi rata de ocupare determinate de cele două forţe ale

pieţei, aşa cum este redat în Figura 10.3.

în graficul prezentat, curba cererii de muncă este dedusă din curbele cererii individuale

de muncă ale tuturor firmelor din industria sau sectorul de activităţi, respectiv, curba cererii de

muncă are panta negativă. în schimb, curba ofertei de muncă are panta pozitivă, ceea ce arată

218

că numai la niveluri mai ridicate ale salariului poate fi angajată forţa de muncă disponibilă sau

atrasă din celelalte sectoare de activitate. Punctul de intersecţie dintre curba cererii şi ofertei de

muncă determină concomitent salariul de echilibru (Se) şi ocuparea de echilibru (Le). Dacă

salariul se situează temporar la un nivel superior celui de echilibru (SL), apare un surplus de

ofertă de muncă în raport cu cererea de muncă, situaţie de dezechilibru temporar pe piaţa

muncii cunoscută sub denumirea de şomaj clasic. Acest surplus de ofertă va exercita o presiune

în jos a salariului până la atingerea nivelului său de echilibru. Dacă salariul se situează sub

nivelul de echilibru (S2), cererea de muncă excede oferta de muncă, ceea ce înseamnă penurie

sau déficit de forţă de muncă. Pentru a angaja forţa de muncă de care au nevoie, firmele sunt

dispuse la creşterea salariului până la atingerea nivelului său de echilibru.

Figura 10.3 Salariul de eçhiiibru

Aşadar, pe o piaţă a muncii perfect competitivă, atât excesul de cerere cât şi surplusul

de ofertă de muncă împing de fiecare dată rata salariului şi gradul de ocupare spre nivelul lor

de echilibru. De asemenea, modificările intervenite în timp, în cele două forţe ale pieţei

muncii,, ca efect al acţiunii factorilor care determină creşterea sau reducerea acestora, vor

determina schimbări în nivelul salariului de echilibru în mod similar modificării cererii şi

ofertei pe piaţa produselor.

M onopolul pe piaţa muncii se referă, ca şi în cazul pieţei produselor, la monopolul

ofertei (un singur vânzător). Un asemenea monopol al ofertei de muncă este asumat de

asociaţiile profesionale sau organizaţiile sindicale care apără interesele salariaţilor de o

anumită profesie sau ale tuturor lucrătorilor dintr-o anumită industrie, sector de activitate sau

zonă economică. Raţiunea constituirii prestatorilor ofertei de muncă în sindicate constă în

atingerea unor obiective comune, cum sunt: condiţii mai bune de lucru, securitatea locurilor

de muncă, creşterea salariilor etc.

219

Principalul rol asumat de sindicate constă în creşterea în anumite limite a salariilor sau

cel puţin menţinerea nivelului salariului real. O creştere a nivelului salariului ca preţ al muncii

în condiţiile echilibrului pieţei este însă posibilă numai dacă se produc modificări în cererea

şi oferta de muncă; se cunoaşte că preţul creşte dacă cererea creşte şi/sau dacă oferta scade.

Creşterea cererii de muncă nu depinde de sindicate, ci de politicile şi acţiunile firmelor privind

investiţiile, înzestrarea tehnică a muncii, sporirea productivităţii etc. Sindicatele pot cel mult

influenţa indirect cererea de muncă: de exemplu, sprijinul acordat unor politici protecţioniste

de subvenţionare a unor produse, extinderea comenzilor de stat etc.

Sindicatele pot, în schimb, determina creşterea nivelului salariilor acţionând asupra

ofertei de muncă, al cărui monopol îl deţine. Acest lucru se poate produce fie prin reducerea

ofertei de muncă, fie prin contracţia acesteia, ambele situaţii fiind reprezentate grafic în Figura

10.4. Reducerea ofertei de muncă pentru a menţine la un nivel ridicat salariile negociate de

sindicate (vezi graficul din Figura 10.4.a) poate fi rezultatul unor acţiuni ale acestora care

privesc: program de lucru mai redus, concedii mai mari, refuzul de a acorda aviz favorabil de

muncă celor care nu sunt membrii de sindicat, îndeosebi imigranţilor, precum şi alte măsuri

menite să limiteze şi să ţină sub control liberalizarea unor profesii şi intrarea pe piaţa muncii.

a) Reducerea ofertei b) Contracţia ofertei

Figura 10.4 Monopolu! sindicatuiui pe piaţa muncii

Creşterea salariilor obţinute de sindicat ca rezultat al impunerii unui nivel al salariului

deasupra celui de echilibru este reprezentat grafic în Figura 10.4.b. Presupunem că un sindicat

care reprezintă ofertanţii de muncă pe o piaţă competitivă, obţine creşterea salariilor peste

nivelul lor de echilibru, de la S0 la Sj. Aceasta modifică curba ofertei de muncă, care devine

orizontală (perfect elastică) până la numărul de ofertanţi care sunt dispuşi să lucreze la noul

nivel al salariului fixat de sindicat: curba ofertei este linia orizontală care merge de la Sj la F ,

după care urmează traseul curbei 0 L rămasă nemodificată. Confruntându-se cu o curbă a ofertei

orizontală la nivelul S,, firmele reduc cererea de muncă la L,, care corespunde intersecţiei

220

curbei cererii (CL) cu noua curbă a ofertei de muncă. Echilibrul pieţei se mută astfel de la E0 la

E), cu L, lucrători angajaţi, însă şi cu un număr de persoane (L2 - L ]) care doresc să-şi ofere

serviciile muncii lor, dar nu pot fi angajaţi la noul nivel al salariului impus de sindicat.

Prin monopolul asupra ofertei de muncă sindicatele pot ridica salariile peste nivelul

celui format pe o piaţă competitivă, dar numai cu preţul scăderii gradului de ocupare. Excesul

de ofertă de muncă va exercita o presiune permanentă în sensul reducerii salariului şi, în plus,

va crea un conflict între servirea intereselor membrilor de sindicat care sunt angajaţi şi ale

celor care rămân fără locuri de muncă. Dacă sindicatul doreşte menţinerea salariului crescut

concomitent cu păstrarea locurilor de muncă, atunci firmele nu-şi mai pot restabili echilibrul

prin contracţia cererii la noul nivel al salariului (în modul redat în Figura 10.4.b) şi vor apela

la alte măsuri. Unele din firmele angajatoare vor părăsi sectorul de activitate şi piaţa

respectivă, dar cele mai multe vor recurge la creşterea preţurilor produselor vândute ca urmare

a scumpirii serviciilor factorului muncă. Această tendinţă are loc mai ales atunci când firmele

nu găsesc soluţii de creştere a productivităţii muncii şi de reducere a costurilor de producţie.

Există, aşadar, motive de a considera discutabil succesul sindicatului în creşterea

salariului prin monopolul ofertei de muncă, problema fiind abordată în mod diferit în rândul

economiştilor. în opinia multor analişti acolo unde sindicatele monopolizează efectiv oferta de

muncă şi controlează intrarea pe piaţa muncii, salariile mai ridicate se obţin pe seama creşterii

şomajului, scumpirii produselor iar pe termen lung chiar în detrimentul creşterii salariului real,

datorită deteriorării mecanismului concurenţial al pieţei. Dimpotrivă, adepţii aşa-numitei

„teorii a salariului înalt“ susţin că un astfel de nivel al salariului, ca şi acţiunile sindicatelor în

acest scop, se justifică prin faptul că stimulează creşterea productivităţii muncii şi determină

pe angajatori să restructureze astfel managementul firmei şi tehnologia producţiei încât să

conducă spre un nivel mai ridicat al salariului de echilibru. De asemenea, partizanii mişcării

sindicale în scopul creşterii nivelului salariilor consideră că această acţiune este necesară

pentru a contracara tendinţele monopsonice pe piaţa muncii.Monopsonul pe piaţa muncii caracterizează acea situaţie cu un singur cumpărător care

ia decizii pe piaţa respectivă. Pe piaţa muncii un monopsonist poate fi o mare firmă sau mai

degrabă cele câteva firme oligopoliste care formează o asociaţie patronală şi acţionează ca un

singur angajator într-o anumită industrie sau localitate. în aceste condiţii, posesorii forţei de

muncă îşi oferă la concurenţă serviciile lor angajatorului monopsonist la nivelul cererii şi al

salariului dorit de către acesta. Ei pot fie să lucreze pentru salariul oferit, fie să se mute pe alte

pieţe, schimbând sectorul de activitate, ocupaţia sau localitatea.

Pentru exemplificare, presupunem că un monopsonist doreşte să angajeze o anumită

cantitate de forţă de muncă. Curba ofertei de muncă (0 L) arată salariul care trebuie plătit la

fiecare nivel al angajării; pentru monopsonist, ea este curba costului mediu al muncii. Cum

aceasta are panta pozitivă, curba costului marginal al muncii (CmL) este poziţionată deasupra

curbei ofertei şi respectiv a costului mediu pe tot traseul său, cu excepţia punctului de origine,

aşa cum este reprezentat grafic în Figura 10.5.. Curba cererii de muncă este dată, după cum se

221

Figura 10.5 Monopsonul pe piaţa muncii

cunoaşte, de evoluţia venitului marginal

al muncii, care reflectă contribuţia

fiecărui angajat la venitul total.în graficul din Figura 10.5.,

nivelul ocupării şi al salariului care s-ar

forma în condiţii de competiţie sunt L0

şi S0, corespunzător punctului de inter­

secţie (E0) a curbelor cererii şi ofertei de

muncă. Monopsonul, urmărind maximi­

zarea profitului, va determina însă can­

titatea de muncă angajată la nivelul unde

egalează costul marginal cu venitul mar­

ginal al angajării (CmgL = V mgL), care

este punctul (E,) de intersecţie al celor

două curbe. Acestui punct de intersecţie îi corespunde pe curba ofertei nivelul monopsonic al

ocupării (L ,) şi al salariului plătit lucrătorilor (Sj).

Rezultă că piaţă monopsonică se caracterizează printr-un nivel al salariilor şi al

gradului de ocupare mai scăzut decât în cazul în care forţa de muncă este tranzacţionată şi

angajată pe o piaţă competitivă. Din reprezentarea grafică, se observă că salariul stabilit de monopson este inferior atât celui de pe piaţa cu concurenţă perfectă cât şi venitului marginal

al angajării. Acest nivel monopsonic al salariului a fost numit de unii economişti „salariu de

exploatare“ , întrucât preţul factorului muncă este sub nivelul venitului marginal al muncii,

adică este remunerat de monopson sub contribuţia sa la produsul şi venitul firmei.O modalitate cunoscută de contracarare a puterii şi dominaţiei monopsonice pe piaţa

muncii constă în negocierea de către sindicate a unui salariu minim, care să fie garantat şi de

către autoritatea publică. Ea constituie însă o problemă contravenţională în rândul economiştilor,

având în vedere consecinţele introducerii şi aplicării salariului minim garantat pentru

funcţionarea pieţei muncii (o succintă discuţie pe această temă se găseşte în Caseta 10.2.).

Caseta IÖ.2. Salariai minim garantat

('on.scciiuek msduuonait/M i saJawotoi.mmim g iÄ i ia i m economic suni diîente in .lunette

dc structurile pieţei muncii şi de rmcitii 1 a care acesta este stabi 1 ii. Astfe l, struclun ie de piaţă in

ciiié aplicarea îeeilo i salariulm -imuni ev lep iok ib tl eficientă suni cele in cate angajatori! exercită

putea’ de tnonop&on. Pe aceste v.tuetun depsaiă. după cum s-a \ âzuu aiat salariile cit; si numărul

anţuusuk.r vutu. sub nivetut compemn , De aceea, in Cazul pieţelor de up m o n o p o l stabilirea

salarial!» minuit garantat are ea efeei creşterea nnelului salariilor. a gradului de implicate şi

imp li ei: a pmdVicriei.

222

în cazurile pieţelor de muncă competitive efectele benefice aie legilor salariului minim

nivelul contpctMv şi saiisfacc condiţia de echilibra a firmelor angajatoare. în fapt garantarea lui

:ΐϊΐΰ ΐ ΐ:Ϊ 3ί Γ:::ίΐΙίϊί1 1:::Κ0 ί® ·0300 έ 3:ϋ:

i|||si|»Ü$ä|§i$;i;föÄ[|i

sindicate a obligaţiei păstrării locurilor de muncă. atunci, ele recurg, de regulă, la creşterea: preturilor bunurilor produse^ pentru a-şi restahih echilibrul eenu de condiţia VinJ = C,„<. fapt care

;i|l|e|lpfctÉî ψ § Μ Ϊ:-: 'm: ill:·

Existenţa simultană a monopolului (un singur vânzător) şi a monopsonului (un singur

cumpărător) pe piaţa muncii caracterizează o structură a acesteia cunoscută sub denumirea de

monopol bilateral sau de monopol-monopson. Ea apare în acele situaţii când pe piaţa muncii

se confruntă ofertanţii de forţă de muncă organizaţi în sindicate (dintr-un anumit sector sau

ramură de activitate) şi marile firme reprezentate de o asociaţie patronală a angajatorilor din

ramura sau industria respectivă. în acest cadru, nivelul salariului se stabileşte undeva între

nivelul monopsonic şi cel de monopol şi este rezultatul negocierilor dintre sindicate şi

patronat. Rezultatul dintre aceste negocieri va depinde de obiectivele pe care şi le fixează

fiecare parte şi de abilitatea fiecăruia de a negocia pentru atingerea obiectivelor propuse.

După cum rezultă din reprezentarea grafică în Figura 10.7, dacă organizaţia

angajatorilor monopsonişti nu s-ar confrunta cu un monopol al ofertei de muncă, firmele ar fixa

salariul la nivelul monopsonic ce corespunde egalităţii dintre costul marginal al muncii (CmL)

şi venitul marginal al muncii (V mL), care este curba cererii de muncă. Profitul lor va fi maxim

când numărul de angajaţi este L, iar nivelul salariilor plătite S,. Dimpotrivă, dacă sindicatul ar

avea puterea să fixeze unilateral salariul, rezultatul ar fi ridicarea nivelului acestuia cât mai sus,

la S2, căruia îi corespunde un grad de ocupare L,. în final, rezultat al procesului de negociere şi

potrivit raportului de forţe dintre monopol şi monopson, nivelul salariului poate fi între Sj şi S2

iar cantitatea de muncă angajată între L, şi L 2. Astfel, contracarând puterea de monopson,

sindicatul poate creşte atât salariile cât şi gradul de ocupare la nivelul pieţei concurenţiale, cu

L0 lucrători angajaţi la salariul S0. Dacă sindicatul doreşte un salariu peste nivelul competitiv,

223

cererea de muncă şi gradul de ocupare vor scădea. De exemplu, sindicatul poate impune salariul

L2 substanţial mai mare decât salariul competitiv (S0), dar la acest nivel gradul de ocupare este

la fel de scăzut ca şi cel monopsonic (L,); la acest nivel al salariilor, există L2 - Lj lucrători care

ar dori să se angajeze, dar nu li se pot oferi locuri de muncă.

în concluzie, analiza formării salariilor pe piaţa muncii arată că preţul serviciilor celui

mai important factor de producţie nu poate fi un produs exclusiv al forţelor cererii şi ofertei

pe piaţa muncii. Nivelul şi dinamica salariilor, diferenţierea acestora pe diferite segmente ale

pieţei muncii depind şi de influenţa altor factori de putere care intervin în negocierile şi

tranzacţiile ce au loc pe această piaţă imperfectă şi reglementată.

Concepte cheiePiaţa muncii

Segmentarea pieţei muncii

Cererea de muncă Venitul marginal al muncii

Curba cererii de muncă

Oferta de muncă

Curba atipică a ofertei de muncă Efectul de venit

Efectul de substituţie

Salariul de echilibru

Salariul minim garantat

Monopolul bilateral

Probleme de reflecţie• Arătaţi care este rolul pieţei muncii şi explicaţi particularităţile acesteia în comparaţie cu

celelalte pieţe din economie.• Ce înseamnă segmentarea pieţei muncii şi ce semnificaţie are aceasta?

• Cum explicaţi caracterul derivat al cererii de muncă? Explicaţi pe baza unui exemplu ipotetic cum determină firmele numărul angajaţilor şi reprezentaţi grafic curba cererii de

muncă a firmei.• De ce curba ofertei individuale de muncă poate avea atât pantă pozitivă cât şi pantă

negativă? Ce sunt, şi cum influenţează în acest sens efectul de venit şi efectul de substituire?

• Care este semnificaţia salariului de echilibru în condiţiile pieţei competitive a muncii?

• Analizaţi salariul de monopol impus de sindicate în comparaţie cu salariul monopsonic. Ce

se întâmplă cu nivelul salariilor când pe piaţa muncii se confruntă ambele structuri de

putere (monopol-monopson)?Care sunt efectele instituţionalizării pe piaţa muncii a salariului minim garantat?

224

Capitolul 11

CIRCUITUL ECONOMIC DE ANSAMBLU

Planul temei

11.1. Sectoarele instituţionale ale economiei nationaleAgenţii economici agregaţi

11.2. Fluxul circular al venituluiFigura 11.1 Schema generala a fluxului circulai' al venitului.

11.3. Rezultatele macroeconomice. Produsul intern brut.Caseta 11.1 Conturile nationale

Caseta 11.2 Determinarea valorii adaugate PTB nominal si PIB real; deflatorul

Obiectivele temei

• Cunoaşterea modului în care macroeconomia, prin procedeele specifice de agregare a

variabilelor economice, contribuie la înţelegerea problemelor privind economia unei ţări;

• Caracterizarea sectoarelor instituţionale din economia unei ţări şi evidenţierea locului

acestora în derularea fluxului circular al venitului;• Determinarea pe baza conturilor naţionale ale principalelor agregate macroeconomice de

rezultate şi cunoaşterea rolului acestuia în aprecierea performanţei economiei unei ţări.

începând cu acest capitol trecem la secţiunea consacrată temelor care privesc

macroeconomia, cea de-a doua componentă de baza a ştiinţei economice, preocupată în

principal de studiul comportamentului şi performanţei economiei în ansamblu. Pentru

cunoaşterea modului de funcţionare a cconomiei naţionale ca un întreg, teoriile şi modelele elaborate de macroeconomie fac abstracţie de toate detaliile şi aspectele particulare sau

specifice (întâlnite la microeconomie) care ar face mai dificilă şi chiar imposibilă analiza

acelor fenomene şi forţe ce afectează simultan întreaga economie.Analiza în acest capitol a modelului de baza al circuitului economic de ansamblu ne

va permite înţelegerea semnificaţiei unor concepte fundamentale ale macroeconomiei, determinarea acelor agregate şi a relaţiilor dintre variabilele respective care se constituie ca o deschidere pentru capitolele urmatoare dedicate teoriilor şi politicilor macroeconomice.

225

11.1. Sectoarele instituţionale ale economiei naţionale

Economia oricărei ţări reprezintă un ansamblu deosebit de complex, expresie a

volumului uriaş de operaţii şi tranzacţii între numeroşii participanţi sau agenţi economici, care

produc, finanţează, distribuie şi consumă bunuri şi servicii. Toţi aceşti participanţi, numiţi

unităţi rezidente, pot avea sau nu naţionalitatea ţării respective şi pot să fie sau nu prezente pe

teritoriul ţării în momentul în care efectuează operaţii si tranzacţii economice.

Unităţi rezidente sunt toate acele entităţi care au un centru de interes pe teritoriul

economic al ţării respective. Prin centru de interes economic se indică faptul de a efcctua

operaţii economice (a produce, a finanţa, a distribui a consuma etc) pentru o perioadă

îndelungată (cel puţin un an) pe teritoriul economic al unei ţări. Prin teritoriu economic se înţelege teritoriul geografic în interiorul căruia bunurile circulă libere, precum şi incintele

zonelor libere, antrepozite sub control vamal, spaţiul aerian naţional, apele teritoriale şi

platforma continentală asupra căreia ţara dispune de drepturi exclusive, enclavele teritoriale

(ambasade, consulate) etc.

Pentru cunoaşterea realităţii complexe care este economia unei ţări, teoria

macroeconomică, prin procedeele de agregare ce-i sunt spccifice, încearcă să ofere o imagine

sistematică şi generalizatoare, pe cât posibil măsurabilă şi comparabilă, în timp şi spaţiu, a

activităţilor desfăşurate. Un pas important în acest demers ştiinţific îl reprezintă sistematizarea

şi agregarea agenţilor economici. El constituie punctul de pornire în analiza principalelor

variabile şi corelaţii macroeconomice.

Agenţii economici agregaţi reprezintă clase de agenţi economici elementari care

îndeplinesc funcţii similare.Agregarea agenţilor elementari se referă la o abordare tipologică bazată pe diferite

criterii. în prezent, pe plan mondial cea mai largă utilizare cunoaşte tipologia care stă la baza

Sistemului Conturilor Naţionale, aplicat în ţările cu economie de piaţă. în cadrul lui, agregarea

agenţilor elementari în agenţi economici agregaţi se face după două criterii, fiecare

răspunzând unor cerinţe şi probleme specifice de analiză macroeconomică şi anume: criteriul

de ramură şi criteriul instituţional.Pentru caracterizarea fluxurilor ce intervin în procesele de producţie şi de utilizare a

bunurilor şi serviciilor, agenţii economici sunt grupaţi pe ramuri, respectiv tipuri de

activităţi. Ramurile agregă unităţile cu producţie omogenă, care produc exclusiv un produs

sau o grupă de produse. Ansamblul activităţilor agenţilor economici cuprinşi într-o ramură

este descris prin referinţă la un nomenclator de produse, caracterizate ele însele prin natura lor,

stadiul de elaborare şi tehnica de producţie utilizată etc.

Gruparea agenţilor economici după criteriul de ramură pune în evidenţă relaţiile de

ordin tehnico-economic în procesul de producţie, independent de contextul instituţional în

care agenţii economici îşi desfăşoară activitatea. Acest criteriu stă la baza elaborării balanţelor

(tabelelor intrări-ieşiri) folosite în evidenţierea şi analiza fluxurilor interramuri şi intraramuri.

226

în vederea caracterizării fluxurilor reale (de bunuri şi factori de producţie) şi a

fluxurilor financiare, gruparea agenţilor economici se realizează pe sectoare instituţionale.

Se consideră că un agent economic (o unitate rezidentă) reprezintă o unitate instituţională dacă

dispune de autonomie de decizie în exercitarea funcţiei sale principale ( de a produce, de a

finanţa, a asigura, a consuma etc), acţionând într-un cadru care este propriu asupra utilizării

resurselor sale financiare.

Potrivit criteriului instituţional, în economia de piaţă întâlnim următoarele sectoare

instituţionale: întreprinderile (firmele non-financiare), gospodăriile sau menajele, instituţiile

de credit şi asigurări, adminisfraţiile publice, administraţiile private şi străinătatea (exteriorul

sau restul lumii).

întreprinderile (firmele), grupează unităţile instituţionale a căror funcţie principală

constă în producerea de bunuri materiale şi servicii (non-financiare) destinate pieţei. Unităţile

instituţionale respective (agenţii economici) sunt: societăţile de capital, cooperativele şi

asociaţiile cu personalitate juridică, întreprinderile individuale şi întreprinderile publice la care

operaţiile de repartiţie şi financiare sunt separate de cele de proprietate, semisocietăţile (nedotate

cu personalitate juridică) care au un comportament economic şi financiar similar cu cel al

societăţilor de capital etc; pe scurt, sunt incluse toate firmele care „lucrează“ pentru piaţă, care

produc bunuri destinate vânzării alcătuind sectorul productiv al economiei de piaţă. Veniturile

acestor agenţi economici provin din vânzarea producţiei, iar scopul activităţii este obţinerea de

profit, constituind astfel sectorul de afaceri (business) al oricărei economii de piaţă.

Gospodăriile (menajele) reprezintă agentul economic agregat care exprimă generic

calitatea de consumator de bunuri şi servicii personale. Acest sector cuprinde toate entităţile

care, ca unităţi instituţionale, realizează venituri şi organizează folosirea lor pentru a cumpăra

şi consuma bunurile de care au nevoie, pentru a face economii etc: familii, celibatari, diferite

comunităţi consumatoare etc. Veniturile menajelor provin din remunerarea salariaţilor, din

titlurile de proprietate precum şi din transferurile efectuate de celelalte sectoare.

Instituţiile de credit şi societăţile de asigurări reprezintă toate unităţile

instituţionale (private, publice şi mixte) care îndeplinesc, în principal, rolul de intermediar

financiar între ceilalţi agenţi economici; ele colectează, transformă şi redistribute

disponibilităţile financiare, sau (în cazul celor de asigurare) transformă riscurile individuale în

riscuri colective. Din această grupă de agenţi economici fac parte toate băncile, inclusiv

instituţia de emisiune monetară, societăţi de asigurări etc. Resursele principale ale acestor

unităţi sunt constituite din fondurile provenite din angajamentele contractate (depuneri la

vedere şi pe termen, bonuri de casă, obligaţiuni, dobânzile primite, primele de asigurare etc).

Administraţiile publice (statul) formează acel agent economic agregat care exercită

funcţia de redistribuire a veniturilor şi a avuţiei şi pe cea de prestare a unor servicii

necomerciale în cazurile în care întreprinderile (sectorul afaceri) nu oferă astfel de servicii pe

piaţă sau le oferă în cantităţi insuficiente. Din această categorie de agenţi economici fac parte

227

administraţiile centrale şi locale de stat, şi toate celelalte instituţii publice care prestează

servicii non-marfare pentru colectivităţi, cum sunt cele prestate în sistemul învăţământului

public, securităţii (protecţiei) sociale, în cadrul justiţiei, al infrastructurilor publice rutiere,

portuare etc. Veniturile principale ale acestui sector provin din vărsămintele obligatorii

efectuate de către unităţile care aparţin celorlalte sectoare, primite direct sau indirect.

Administraţiile private grupează entităţile instituţionale rezidente (organizaţii de

cult, sindicate, partide politice, fundaţii, asociaţii culturale si sportive) care au ca funcţie

principală prestarea de servicii nemarfare pentru diferite categorii de persoane sau

colectivităţi. Resursele lor financiare provin în special din contribuţiile voluntare, cotizaţii,

veniturile pe proprietate etc.

Străinătatea (exteriorul sau restul lumii) este agentul economic agregat ce

desemnează celelalte economii naţionale şi unităţile lor autonome (nerezidente), cu care

agenţii economici interni (rezidenţi) intră în tranzacţii economice. Exteriorul reprezintă un

sector instituţional specific, care nu este caracterizat printr-o funcţie anume. El grupează

unităţile nerezidente în măsura în care efectuează tranzacţii cu unităţile rezidente permiţând

evidenţierea fluxurilor economice care leagă economia naţională de restul lumii: tranzacţii

referitoare la creanţe asupra străinătăţii, la angajamentele ţării, operaţii de import-export etc.

11.2. Fluxul circular al venitului

Agregarea agenţilor economici pe sectoare instituţionale şi implicit a fluxurilor între

aceste sectoare ne oferă imaginea unui tablou ordonat şi integrator al activităţilor complexe

din cadrul economiei sub forma circuitului economic de ansamblu. în analizele de

specialitate sunt prezentate diferite modele ale unui astfel de circuit, cu scopul de a evidenţia

principalele fluxuri şi agregate macroeconomice, precum şi locul sectoarelor instituţionale

respective în derularea tranzacţiilor din economie.

Analizele bazate pe datele oferite de Sistemul Conturilor Naţionale pun accentul pe

fluxurile financiare, de venituri şi cheltuieli. Schema din fig. 11.1. reflectă sintetic circuitul

economic de ansamblu sub forma fluxului circular al venitului.

Fluxul circular al venitului descrie tranzacţiile ce au loc pe pieţele produselor, ale

factorilor de producţie şi pe piaţa financiară între toate sectoarele instituţionale care participă

la producerea, distribuirea şi utilizarea produsului şi venitului naţional.

Cum rezultă din schema acestui flux (figurai 1.1), venitul apare la început sub forma

preţurilor (salarii, rente, dobânzi) serviciilor factorilor de producţie (munca, natura, capitalul)

achiziţionate de firme. Gospodăriile cheltuiesc aceste venituri pentru cumpărarea bunurilor de

consum, plăţi care reprezintă pentru firme încasări (venituri) pe care le vor folosi în

achiziţionarea de noi servicii ale factorilor de producţie.

223

VSm.'ÇZLÎgFUJU

Figura 11,1 Sehet»» generală a Jlimilui circular al venitului

Circuitul descris mai sus reflectă schema de bază a fluxului circular din economie,

unde agenţii economici aparţinând celor două sectoare de bază din economie (firmele şi

gospodăriile) alternează în rolurile de vânzători şi cumpărători pe pieţele produselor şi ale

factorilor de producţie. Circuitul interior (marcat cu linie continuă) reflectă fluxurile reale din

economie (de bunuri şi servicii ale factorilor de producţie) iar circuitul exterior, marcat cu linii

întrerupte, evidenţiază fluxurile monetare, de venituri şi cheltuieli. Dacă gospodăriile ar

cheltui integral veniturile obţinute penfru cumpărarea bunurilor de consum şi dacă firmele ar

folosi integral încasările pentru achiziţionarea serviciilor factorilor de producţie, fluxul

circulai' s-ar desfăşura, continuu, la acelaşi nivel, respectiv volumul producţiei, veniturilor şi

cheltuielilor ar rămâne neschimbat.

In realitate, în fluxul circular al veniturilor intervin si celelalte sectoare instituţionale.

De asemenea, o parte din venit este retrasă din circuit sub diferite forme, retrageri care, de

regulă, sunt însoţite de intrări (injecţii) în fluxul circular al venitului.

Există trei forme principale ale reţinerilor sau retragerilor din fluxul circular al

venitului şi anume: economiile (E ) reprezintă veniturile pe care gospodăriile nu le cheltuiesc

pentru consum şi care, în mod normal, sunt depuse în bănci, societăţi de valori mobiliare,

fonduri de pensii etc; impozitele şi taxele (IT ) care includ toate taxele şi impozitele plătite de

posesorii de venit administraţiei publice centrale şi locale; importurile (IM ) cuprind chel­

tuielile gospodăriilor pc bunuri de consum din import şi plăţile făcute de firme pentru importul

unor materii prime şi materiale. In IM intră şi achiziţionarea dc acţiuni ale unor firme străine

precum şi depozitele bancare ale rezidenţilor în exterior. Deci retragerile totale (R ) sunt:

R = E + IT + IM

Intrările sau injecţiile în fluxul circular al venitului cuprind tot trei componente principale

şi anume: investiţiile (I) făcute de firme pentru creşterea stocului de capital (sursele de finanţare

a investiţilor sunt mijlocite de instituţiile financiar-bancare); cheltuielile publice (CP ) care includ

229

achiziţiile guvernamentale de bunuri şi servicii, precum şi transferurile către alte sectoare (pensii,

alocaţii, ajutoare etc); exporturile (EX), respectiv veniturile realizate de firme din vânzarea de

bunuri şi servicii în exterior. (EX includ şi investiţiile străine precum şi dividendele încasate de

gospodării din acţiunile deţinute la firme străine. Deci injecţiile totale (J) sunt:

J = I + C P +EX

Retragerile şi injecţiile din şi în fluxul circular al venitului însoţesc şi se condiţionează

reciproc. Astfel, dacă cresc economiile realizate de gospodării, instituţiile financiar-bancare

vor dispune de surse sporite pentru finanţarea investiţiilor, după cum creşterea exporturilor

creează premise pentru creşterea importurilor. Cum se vede şi din schema fluxului circular al

venitului, relaţiile dintre economii şi investiţii, impozite şi cheltuieli guvernamentale,

importuri şi exporturi nu sunt directe, ci mijlocite de instituţiile financiar-bancare,

administraţiile publice şi exteriorul. Aceasta nu înseamnă că pentru o perioadă dată există o

egalitate între componentele retragerilor cu cele ale intrărilor, respectiv: E=I; IT=CP; IM=EX.

Echilibrul fluxului circular al venitului se realizează în dinamică, iar o politică

economică expansionistă implică, de regulă, un exces al injecţiilor faţă de retrageri. O astfel

de situaţie, în care influxurile depăşesc retragerile (J>R) poate fi, de exemplu, rezultatul unui

climat favorabil al afacerilor şi investiţiilor, al unei politici de stimulare a exporturilor, a unor

măsuri de creştere a cheltuielilor publice sau de reducere a impozitelor şi taxelor etc. Excesul

injecţiilor peste retragerile din fluxul circular al venitului înseamnă implicit o expansiune a

cererii agregate care, la rândul său, poate determina o creştere economică reală cu efectele

favorabile cunoscute privind ocuparea forţei de muncă, creşterea veniturilor şi a consumului

populaţiei etc. Măsura în care expansiunea cererii agregate va avea ca rezultat creşterea reală

a producţiei şi a venitului sau, dimpotrivă, a preţurilor (inflaţiei) depinde însă de forma şi

dinamica curbei ofertei agregate, problemă ce va fi analizată în capitolul următor.

Creşterea venitului ca efect al excesului de influxuri va fi însoţită, la rândul său de o

creştere a retragerilor care tind să reechilibreze fluxul circulai' al venitului. Astfel, venituri mai

mari realizate de gospodării înseamnă economii sporite, taxe şi impozite mai mari plătite

administraţilor publice, creşterea cererii pentru bunuri din import etc. Cu alte cuvinte, în timp

asistăm la o tendinţă permanentă de reechilibrare, la un nivel mai ridicat al venitului, a fluxului

său circular. Acesta este in esenţă procesul creşterii economice.

Creşterea economică se află în centrul strategiilor şi politicilor macroeconomice.

Aprecierea performanţelor dobândite în această direcţie necesită însă instrumente şi tehnici de

evaluare corectă a producţiei naţionale.

Există trei moduri de evaluare a producţiei naţionale care, în esenţă, privesc agregarea

celor trei fluxuri (de bunuri, de venituri şi de cheltuieli) din schema de bază a circuitului

economic. Prima modalitate de calcul constă în însumarea tuturor bunurilor produse în economia

naţională în perioada respectivă. Producţia de bunuri generează venituri pentru participanţii şi

furnizorii de servicii ale factorilor de producţie. Ca urmare, a doua modalitate de evaluare a

230

output-ului naţional este de a aduna toate veniturile respective. în final, producţia este destinată

vânzărilor pe piaţă, a căror valoare este egală cu cea a cheltuielilor pentru achiziţionarea

bunurilor produse. Deci, a treia modalitate de calcul este agregarea fluxului de cheltuieli.

în acest model simplificat al circuitului economic de ansamblu, unde nu există

retrageri şi influxuri agregarea celor trei fluxuri ne conduce în principiu la acelaşi rezultat

Ajungem astfel la una din identităţile macroeconomice de bază:

Producţia naţională ~ Venitul naţional ~ Cheltuielile naţionale

în realitate, după cum s-a văzut în circuitul economic de ansamblu au loc retrageri şi

injecţii, iar în derularea fluxurilor materiale şi financiare intervin toate sectoarele instituţio­

nale. în practică, calculul rezultatelor macroeconomice este prin natura sa o problemă dificilă,

care implică o serie de complicaţii şi subtilităţi. Pentru a ajunge la rezultate corecte trebuie

identificate numeroasele variabile economice şi corelaţiile între ele, astfel încât construcţia

agregatelor macroeconomice să evite atât omisiunile cât şi înregistrările repetate.

11.3. Rezultatele macroeconomice. Produsul intern brut

în ţările cu economie de piaţă, măsurarea rezultatelor macroeconomice se realizează

cu ajutorul indicatorilor sintetici din Sistemul Contabilităţii Naţionale.

Contabilitatea naţională reprezintă un ansamblu coerent de concepte şi tehnici care

permite obţinerea unei reprezentări sistematice, măsurabile şi comparabile a activităţii

economice a unei ţări într-un interval de timp, de obicei un an.

Ca urmare a extremei complexităţi a economiei naţionale, metodologia Contabilităţii

naţionale a cunoscut un îndelungat proces de elaborare şi perfecţionare. La sistemul actual,

cunoscut sub denumirea de Sistemul Conturilor Naţionale (S.C.N.) s-a ajuns treptat, ca

rezultat al eforturilor şi contribuţiilor mai multor generaţii de economişti, unii dintre ei laureaţi

ai Premiului Nobel. Sistemul normalizat de Contabilitate naţională a fost dat publicităţii în

anul 1953, iar în urma mai multor etape de perfecţionare a fost adoptat oficial de Comisia de

Statistică a O.N.U. în anul 1969. în prezent, metodologia de calcul şi analiză a producţiei

naţionale folosită aproape în toate ţările lumii este cea a S.C.N.

Sarcina esenţială a actualului sistem al Contabilităţii naţionale constă în clasificarea

marii varietăţi de fluxuri din economie într-un număr restrâns de variabile macroeconomice şi

înscrierea acestora într-un tablou reprezentativ al circuitului economic de ansamblu. Forma

matriceală a acestui tablou pune în evidenţă multiple corelaţii şi interdependenţe din economia

naţională. De aceea, S.C.N. nu este doar o metodologie de evidenţă şi calcul, ci şi un instrument

adaptat nevoilor de analiză, previziune şi politică macroeconomică, într-un orizont de timp.

S.C.N. se caracterizează prin existenţa a trei componente de bază: agenţii economici,

operaţiunile şi conturile. Agenţii economici sunt grupaţi în categorii de agenţi agregaţi sau

231

sectoare instituţionale (vezi paragraful precedent). Operaţiunile cuprind toate actele

economice efectuate de agenţii economici şi sunt grupate în trei categorii: operaţiuni cu bunuri

şi servicii, operaţiuni de repartiţie şi operaţiuni financiare. Toate aceste operaţiuni sunt înscrise

în conturile analitice şi sintetice, în formă matriceală; pe linii sunt înregistrate operaţiunile din

creditul contului, iar pe coloane cele din debit. De exemplu, contul de producţie înregistrează

în credit (pe linie) vânzările de mărfuri (pentru consum, investiţii şi export), iar în debit (pe

coloane) valoarea adăugată şi importurile.

Prin agregare, ansamblul economiei naţionale este reflectat într-o matrice generală cu

patru categorii de conturi naţionale, care cuprind date referitoare la cele mai importante

variabile macroeconomice şi la relaţiile dintre aceste variabile (vezi caseta 11.1).

Caseta 11,1 Conturile naţionaleIn vederea calculam indicatorilor sintetici, anali/ei formarii, mişcării, repartiţiei şi utilizării

veaiutnior. interdependente tor din economia naţionala, eujŞ||jŞt$|i stăm economiei, a siabilnaţii

preiiirilor. gradului do ocupare a:tonei, de munca etc, SCN alcătuieşte conturile macroeconom ice.

pix idueţie, prodi icti a i nie t mediani si finala. conxumit i fi nai si ar norü/ Sri. : iniem si i uitionat,

evaluarea iranzactnkh ete.Gxuunle macroeconomice ie o">nn pe baza unor multiple âgresart si

si nui i/ari ale tnformama'v j i n i v o n ţ u n p ;^

respectarea principilor ţi eoncepteior fundamentale ale S C \r. In categoria coutuiiloi' :tààcri>p<:Æ pnicél||É^ort'i(f:É:)l>si.rc^ stausllba/a calcului)I unoi tndieato!t .«inictiei rn producţii ι de bumnt. ăi anume cornul sinterte de bunuri si v.. ί ! ■ 111 ile : ρι ι -du.. ■ i e: ί >iι.m : : η. i. it -s ■ .> 1. ■ e a c '•iau .la fraza eaijijş.larii i f l$ C ^ n 1o r ç s permit analiza formant \enitunk>r. repartiţiei si utiji/ârn accstota st anume consul de ctcaie a vemtunloi; eontui de repartiţie .1 •■.cnmirrlor cotau) de redistnbuîre a vcmiunioi ct conturi n monalc iau· stan !a ixizi|iiidicatt)riior;:si mndizeicontul de finanţare ia modificării patrimoniului; d) connnï Uiiiionak: cine s'.au la baza anah/ei iran/ïictiilor çu su ăinâiatea. cuprinzând tin cont de baza numit contul străinătatea sau iestul, lumii cil re se defalcă in contul extern de bun un materiale si a soldul ui : dintre ele, contul extern al veni iun for bei ou lor si r ansiertitrlo' curente contul de capital cu e \ idenţreiea rram Jerunloi de capitul in/si dm siotmaiaie si cornul financiar, ce re fle c t modntc;m!e în m u lu l m sim cuua creau teior '. şi angajamentelor fală de strainàt a te’ ' ţ Diet tunar de economie. Bi icuresti. DltHira

iffco n ö m i^

Rezultatele activităţii economice sunt înregistrate în conturile naţionale la preţurile de

bază sau ale producătorilor şi/sau la preţurile pieţei (consumatorilor), care includ în plus

impozitele indirecte (TVA, accize etc). Diferenţa între preţurile pieţei şi impozitele indirecte

poartă şi denumirea de cost al factorilor de producţie şi reflectă sumele imputate factorilor de

producţie care au concurat la producerea bunurilor.

232

Sistemul Conturilor Naţionale oferă informaţii cu privire la următorii indicatori

macroeconomici de rezultate: Produsul intern brut (PIB), Produsul naţional brut (PNB),

Produsul intern net (PIN), Produsul naţional net (PNN) şi Venitul naţional (VN).

Potrivit metodologiei SCN, la baza determinării agregatelor macroeconomice

menţionate se ţine seama de o serie de reguli sau criterii, cum sunt:

- bunurile economice sunt incluse în calcul numai dacă sunt rezultatul activităţii

perioadei pentru care se determină indicatorii respectivi;

- rezultatele activităţii economice cuprind numai bunurile finale destinate

consumului, investiţiilor şi exportului;

- delimitarea rezultatelor în funcţie de teritoriul pe care îşi desfăşoară activitatea

agenţii economici şi de naţionalitatea acestora. In acest sens, atributul „intern“

sugerează că indicatorii pe lângă care se foloseşte însumează rezultatele

activităţii tuturor agenţilor care activează într-o ţară, indiferent de apartenenţa

lor naţional-statală. Dimpotrivă, atributul „naţional“ semnifică faptul că

indicatorul respectiv reflectă rezultatele activităţii tuturor agenţilor economici

ce aparţin unei ţări, indiferent dacă aceasta se desfăşoară în limitele

teritoriului economic naţional sau în afara acestuia (în alte ţări).

Indicatorul de bază în evaluarea performanţelor economice ale unei ţări este produsul

brat, care reflectă valoarea de piaţă a producţiei finale.Unele ţări folosesc PIB iar altele, de

regulă cele cu economie dezvoltată, PNB.în România se foloseşte PIB; Institutul Naţional de

Statistică publică anual serii de date cu privire la acest agregat macroeconomic începând cu

anul 1990.

PIB (Gross Domestic Product) exprimă valoarea totală a bunurilor finale produse de

agenţii economici rezidenţi pe teritoriul ţării, în decursul unui orizont de timp, de obicei un an.

El este principalul agregat macroeconomic din S.C.N., şi se poate calcula prin trei

modalităţi: metoda de producţie, metoda veniturilor şi metoda cheltuielilor.

Metoda producţiei de calcul a PIB constă în determinarea volumului producţiei

finale produse în ţară în perioada respectivă. în economia modernă, practic fiecare produs

până a ajunge la consumator trccc prin diferite stadii de producere şi distribuţie cu implicarea

mai multor agenţi economici în acest proces. Agregând vânzările efectuate de către toţi agenţii

rezidenţi în economie se ajunge la o mărime globală (produsul global) care,inevitabil, include

şi înregistrări repetate.

Sunt două căi de evaluare corectă a producţiei finale, care să evite înregistrările

repetate. Prima cale este să însumăm numai valoarea produselor finale (ajunse în ultimul

stadiu al circuitului economic). A doua cale este să însumăm numai valoarea pe care fiecare

unitate rezidentă o adaugă succesiv până la vânzarea produsului final. în ambele variante se

ajunge la acelaşi rezultat, cum se poate vedea din exemplul prezentat în caseta 11.2

233

Casata t L2 Determinarea rulam adăugate brute. " ■. . ' : :

succesive a următorilor agenţi econom iei:

încasare totală Valoare adăugată brută

(lei) (Ici)

Ferma care cultivă grâul 1.000.000 1.000.000 (1.000.000 - 0)

întreprinderea de morărit care vinde faina

1.800.000 800.000 (1.800.000 - 1.000.000)

Brutăria care produce şi vinde pâinea

3.000.000 1.200.000 (3.000.000 - 1.800.000)

Produsul global 5.800.000 -

Consumul intermediar - 2.800.000Valoarea adăugată cumulativ - 3.000.000

(P IB )

-Se constată ca în fiecare stadiu de producţie sc ia în calcul ca parie a PÎB doar valoarea adăugata bunului în stadiul respectiv; valoarea grâului produc de fermier, apoi valoarea adăugata: de morar, care este valoarea făinii vânditLc de acesta minus costul grâului s.a.mxl. Observăm jM lel. cv\ stima \alordor adăugase în heeare stadiu ,i (t egal ou saU w ca lînalsl .1 |>âiftii vânduta de

'■ . ■ ν .·:"lliil: : illfllt

Ο altă problemă legată de calculul PIB prin metoda producţiei este cea a stocurilor.

Se ştie că producerea unor bunuri începe înaintea perioadei de referinţă iar alte bunuri sunt

terminate şi comercializate după expirarea perioadei respective. De aceea mărimea PIB se

corectează cu valoarea stocurilor de la începutul (+) şi sfârşitul (-) anului.

în conturile naţionale producţia ramurilor producătoare de bunuri şi servicii este

evidenţiată la preţurile de bază (ale producătorilor). De aceea, valoarea adăugată brută

reflectă produsul intern brut la costurile factorilor (PIBCF). Pentru a exprima produsul intern

brut la preţurile pieţei (PIBPP) trebuie adăugate impozitele indirecte (IIND ) şi scăzute

subvenţiile de exploatare (SEXP).

PIBpp = PIBcf + Ilnd ■ Sexp

Calculul PIB prin metoda de producţie, descris mai sus, este exemplificat cu datele din

tabelul 11.1. referitoare la economia ţării noastre. Ele pun în evidenţă şi aportul diferitelor

ramuri de activitate la producerea PIB al României pe anul 2000.

234

Tabelul 11.1 Produsul intern brut al României pe ramuri de activitate în anul 2000

Indicatori

Anul 2000

miliarde Iei preţuri curente

Structură%

1. Industrie 201.953,0 25,2

2. Agricultură, silvicultură şi exploatare forestieră 88.536,8 11,1

3. Construcţii 39.821,7 5,0

4. Comerţ 115.153,8 14,4

5. Transporturi, poştă ş i telecomunicaţii 83.812,0 10,47

6. Activităţi financiar -bancare, de asigurări şi tranzacţii imobiliare 120.998,9 15,1

7. Alte servicii 58.565,6 7,3

Valoare adăugată brută (PIB c f ) 708.841,8 88,6

Impozite indirecte 96132,8 12,0

Subvenţii de exploatare -4666,5 -0,6

Produsul intern brut (PIB PP) 800.308,1 100,0

Sursa: Anuarul Statistic al României, 2001

Metoda venitului de calcul a PIB constă în însumarea veniturilor ce exprimă

remunerarea factorilor de producţie (salarii, rente, dobânzi, profituri etc) cu alocaţiile pentru

consumul de capital fix. Este reţinut faptul că PIB include numai veniturile provenite din

producţia de bunuri şi servicii (nu şi veniturile care rezultă din transferuri de plăţi, cum sunt

pensiile, alocaţiile, ajutoarele etc). Mărimea obţinută prin însumarea veniturilor care

remunerează factorii de producţie (V F) cu alocaţiile pentru consumul de capital fix sau

amortizarea (A ) reprezintă PIBCF. Calculat prin metoda venitului acesta se mai numeşte şi

venitul intern brut. Pentru a ajunge la PIBPP trebuie adunate impozitele indirecte şi scăzute

subvenţiile de exploatare.

PIBpp = VF + A + ILND - SEXP

Metoda cheltuielilor folosită în măsurarea producţiei naţionale, presupune agregarea

cheltuielilor pentru achiziţionarea bunurilor care alcătuiesc producţia finală. Deci PIB

însumează următoarele categorii de cheltuieli: pentru consumul final privat şi public (CF),

pentru formarea brută a capitalului fix (FBCF) şi variaţia stocurilor (VS), la care se adaugă

exportul net de bunuri (EN), calculat ca diferenţa între export (EX) şi import (IM).

PIBpp=Cf + FBCF +VS +(EX - IM)

235

Tabelul 11.2 Produsul intern brut al României pe categorii de utilizări

IndicatoriAnul 2002

miliarde lei preţuri curente

Structură%

Consumul final (C f) din care:- al gospodăriilor populaţiei- al administraţiei publice

1243106.91151355.9

91751,0

82,2

Formarea brută de capital fix (FBCF) 322382,9 21,3

Variaţia stocurilor (VS) 33432,4 2,2

Exportul net (EN) -86305,4 -5,7

Produsul intern brut (PIB PP) 1512616,8 100,0

Sursa: Anuarul Statistic al României, 2003

Prin metoda cheltuielilor, PIB este analizat din punctul de vedere al agenţilor

economici care cumpără bunurile finale (nu al celor care încasează veniturile rezultate din

producerea lor). Interesează aşadar cererea agregată pentru producţia internă brută,

componentele acesteia corespunzând, în principiu, cu cele ale calcului PIB pe categorii de

utilizări (vezi tabelul 11.2.). Mărimea acestuia nu este însă egală cu cererea totală a

rezidenţilor pentru bunuri finale, fapt pus în evidenţă de soldul pozitiv sau negativ al

exportului net.

PIB nominal şi PIB real; deflatorul.Dinamica PIB reflectă modificarea cantităţii de

bunuri finale produse în economie într-o anumită perioadă de timp, dar şi evoluţia preţurilor

acestor bunuri în perioada respectivă.De aceea, aprecierea corectă a performanţelor economice

ale unei ţări face necesară determinarea PIB atât în termeni nominali cât şi în termeni reali.

PIB nominal măsoară valoarea bunurilor finale în preţurile curente ale perioadei de

calcul. Astfel PIB nominal al României din anul 1990 este de 857,9 miliarde lei şi exprimă

valoarea producţiei finale brute la preţurile pieţei din acel an, iar PIB din 1997 de 252.925,7

miliarde lei măsoară valoarea producţici la preţurile din anul respectiv. Ar fi însă o gravă

greşeală să privim creşterea PIB în această perioadă, de peste 294 ori, ca indicând o

îmbunătăţire a performanţelor obţinute în economie. Pentru a face o astfel de apreciere trebuie

să comparăm producţiile reale obţinute în diferite perioade.

PIB real reflectă modificarea producţiei fizice în economie prin exprimarea tuturor

bunurilor finale produse în diferite perioade de timp în preţurile unui an de referinţă, numite

preţuri constante sau comparabile. Tabelul 11.3. prezintă evoluţia PIB nominal şi real în ţara

noastră în intervalul 1990-2002. în această perioadă PIB real a scăzut, în vreme ce PIB

nominal a crescut de peste 1762 ori; prin compararea lor obţinem o măsură a evoluţiei

preţurilor, numită deflatorul PIB.

236

Tabelul 11.3 Evoluţia deflatorului PIB şi a IPC în economia României, în perioada

1990 - 2001

Indicatori 1990 1991 1995 1997 2001

Produsul intern brut nominal

- miliarde lei- dinamică (%)

Produsul intern brut real- miliarde lei- dinamică (%)

Deflatorul PIB (%)IPC (%)

857.9 100,0

857.9 100,0 100,0 100,0

2203,9256.9

747.2 87,1

294.9270.2

72135,58408.4

770,489,8

9363.49353.4

252925,729481,9

752,487,7

33615.833076.9

1167687,0136110.0

748,987,3

155920.0 150290,7

Sursa: Anuarul Statistic al României, 2003 şi World Development Indicatores, 2002

Deflatorul PIB, reprezintă raportul dintre PIB nominal şi PIB real şi este o măsură a

inflaţiei în perioada care începe cu anul de bază (ale cănii preţuri se folosesc în exprimarea

PIB real) şi se încheie cu anul de calcul.

întrucât se referă la toate bunurile Finale produse în economie, deflatorul PIB

reprezintă un indice general de preţ fiind unitatea de măsură cea mai cuprinzătoare pentru

reliefarea modificărilor intervenite în nivelul general al preţurilor sau în puterea de cumpărare

a monedei naţionale. El se distinge astfel de alţi indici sintetici de preţ, cum este indicele

preţurilor de consum (IPC) care cuprinde modificările intervenite în media preţurilor

bunurilor achiziţionate de gospodăriile tipic urbane.

Există mai multe aspecte prin care deflatorul PIB se diferenţiază de IPC. în primul

rând, deflatorul este o măsură a evoluţiei preţurilor întregii mase de bunuri finale, în

comparaţie cu IPC care se referă la costul cumpărării unui coş fix de bunuri şi servicii

considerate ca reprezentative pentru achiziţiile consumatorilor urbani. în al doilea rând,

deflatorul ia în calcul preţurile bunurilor produse în ţară pe când IPC include şi preţuri ale unor

bunuri de import. în al treilea rând, deflatorul PIB se referă la evoluţia preţurilor în economie

pe perioade relativ mari (de cel puţin un an), IPC este calculat şi publicat lunar de către

organele de statistică; acest ultim aspect face din IPC un instrument indispensabil în analizele

şi măsurile curente de politică economică.

Cu toate aceste diferenţe, cei doi indici agregaţi ai preţurilor evidenţiază niveluri

relativ apropiate ale inflaţiei în economie, după cum se observă din datele prezentate în tabelul

11.3. La aceeaşi concluzie conduce şi analiza pe perioade de timp îndelungate; de exemplu,

rata anuală a inflaţiei în economia S.U.A. în perioada 1950-1988 a fost de 4,3% în cazul IPC

şi de 4,4% pentru deflatorul PNB.

237

Relaţiile dintre PIB şi PNB. O parte din producţia inclusă în PIB este rezultatul

folosirii unor factori de producţie aflaţi în proprietatea agenţilor economici străini. Veniturile

generate de aceste producţii revin în mod necesar proprietarilor factorilor respectivi. Totodată,

o parte din veniturile obţinute de agenţii naţionali provin din investiţii de capital sau furnizarea

altor servicii ale factorilor în exterior. PIB nu ia în calcul aceste fluxuri de venituri în şi din

exteriorul ţării; acest agregat macroeconomic se referă, după cum s-a arătat, la producţia şi

veniturile generate de aceasta în interiorul ţării, indiferent de naţionalitatea agenţilor

economici. Integrarea fluxurilor de venituri cu exteriorul se realizează de către Contabilitatea

naţională prin calculul PNB.

PNB (Gross National Product) reflectă valoarea de piaţă a producţiei de bunuri

finale realizate într-o anumită perioadă, prin utilizarea factorilor de producţie aflaţi în

proprietatea agenţilor economici naţionali (ai unei ţări).

Analizele bazate pe acest agregat macroeconomic pun accent pe fluxul de venituri, fapt

ce devine relevant mai ales atunci când încercăm să stabilim o relaţie între PIB şi venitul naţional.

PNB poate fi mai mare decât PIB sau dimpotrivă, mai mic decât acesta, relaţia

concretă de mărime dintre cele două agregate macroeconomice depinzând de soldul contului

de venituri în relaţiile cu exteriorul (diferenţa între valoarea adăugată brută obţinută de agenţii

autohtoni în exterior şi cea realizată de străini în interior). Când soldul este pozitiv (PNB>PIB)

aceasta înseamnă că rezidenţii unei anumite ţări obţin venituri mai mari în afara graniţelor

decât obţin străinii în ţara respectivă. Aceasta este situaţia ţărilor dezvoltate economic (cum

este Japonia) care deţin un important sold activ în fluxurile internaţionale de capital. Situaţia

se prezintă de regulă invers (PNB<P1B) în ţări mai puţin dezvoltate economic, dai' deschise la

investiţii străine, cum este şi situaţia României. Sunt însă şi ţări dintre cele mai dezvoltate

economic, cum este cazul S.U.A. care, la sfârşitul anilor ‘ 80 înregistrează solduri negative în

conturile de venituri cu exteriorul. Din cel mai mare creditor net în perioada postbclică, S.U. A.

realiza în 1988 un sold negativ de peste 500 de miliarde de dolari în nivelul investiţiilor

internaţionale nete (drepturile unei ţări asupra restului lumii).

PIB (sau, după caz, PNB) în termeni reali constituie cea mai bună măsură a

performanţelor economice ale unei ţâri. Aceasta nu înseamnă că datele referitoare la PIB oferă

informaţii perfecte cu privire la producţia naţională şi, implicit, la bunăstarea rezidenţilor unei

ţâri. Există posibilitatea ca o parte importantă a activităţilor din economie, din diferite motive,

să fie omise din calculul PIB. Unul din aceste motive priveşte situaţia activităţilor care nu

generează tranzacţii de piaţă şi care devin mai greu sau imposibil de comensurat: serviciile

gratuite, munca voluntară şi mai ales activităţile destinate autoconsumului. A l doilea motiv se

referă la activităţile din cadrul aşa numitei economii subterane care poate dobândi o extindere

importantă (vezi caseta 11.3).

238

Caseta 11.3 Economia subterană,:D ţipă uncie estimări, nu mat pul in tic 30‘ r din PNT B at S.t/.Λ . nu evte . i ne lus în statistic i .

Dăm air i câ :evr. exem ple de rmit/ncii i cârc gcnerea/ă bunuri şi sen icii si ca re itşf j p f teisiiT; ft .Huşi

neevaluate la determinarea PN B : deţinerea twnji a U io ilea serviciu nedeeliiritr. jocuri ilegale de

noroc, rnunca prestată de im igranţii iK ” .tli. pru;m,:a h de şomaj si deţinerea c o ik »«n tc u lâ

a uni sem en i. aiaeen tk;, .le cu droguri. primirea de incMsnri nedeclaiaic eoiiietcializaiCa unor

legiune produse în -^ o ş fp lă r ii etc. ( , . . i

Restul àcnvitâçjlor din : cadrul economiei sui nerane apar ut principal deoarece oametui

încearcă să e\tic piaţă laxelor sat) pierderea lîtKk ajutoare p icn ic de p ive in . >ar ele ar ttcBiti să

contribuie la l l l l l l l l

: Cat de întinsă este economia subterana si cum poate fi ea măsurată? Bineînţeles că. pnn însasj

nai ura tor acelea suni date di lîei ! : de e^üraäf;!îiâr estimări le varia/â mult în cayul S.U.A,

|bitservaroriî dau valöw ţie: din f ’NB. pe când cei niai radicali iijiifig· la ;Λ3;5ΐ : ce

Vizează a)te p ik a n t 'a s e M ifföäre. De c\entpla. penirii: Canada ă ţes leu ^ â ri^ â lîn | i| | | | | l| ^ : din

PNB, iar pemiu Halta t.mc ¥ i st 33rr .” t Rudtger Dornbusch. Stanley Fischer, op.cic. p. 4'.-47..

Producţia naţională de bunuri şi servicii provoacă deprecierea stocului de capital,

amortizarea acestuia fiind destinată menţinerii capacităţii productive a economiei. Dacă din

producţia finală brută (internă sau naţională) se scad alocaţiile pentru consumul de capital fix

sau amortizarea acestuia rezultă indicatorii producţiei finale nete: produsul intern net (PIN

-ΡΓΒ-Α) sau produsul naţional net (PNN =PNB-A). Raportul de mărime între cei doi

indicatori este de aceeaşi natură cu raportul dintre PIB şi PNB. Astfel, PNN poate fi mai mare

sau mai mic decât PIN în funcţie de soldul (pozitiv sau negativ) veniturilor factorilor în

relaţiile cu străinătatea (PNN=PIN+SVFS ).

Produsul naţional net (PN N ) reprezintă valoarea producţiei finale nete obţinute în

decurs de un an dc către agenţii autohtoni pe teritoriul economic al ţării şi în afara acestuia.

Statisticile oficiale ca şi analizele macroeconomice de specialitate folosesc mărimile

brute ale producţiei naţionale şi nu pe cele nete, cu toate că cele din urmă par mai adecvate

pentru caracterizarea performanţelor economice ale unei ţări. Această situaţie este cauzată de

unele considerente de ordin metodologic şi practic, îndeosebi în privinţa evaluării corecte a

deprecierii capitalului fix. Iată un comentariu făcut pe această temă de autorul unui cunoscut

tratat de economie:

„Deşi PNN oferă o imagine mai reală a venitului unei naţiuni decât cea oferită de

PNB, economiştii preferă să folosească cifre brute ale outputului naţional. Motivul este că

deprecierea stocului de capital este dificil de estimat cu acurateţe, Alocaţiile în contul

consumului de capital fix au la bază estimări pentru scopuri financiare sau de impozitare.

Aceste sume sunt, deci, calculate pentru alte scopuri şi nu pentru a oferi o imagine clară a

deprecierii reale a stocului de capital. “ (John Sloman, Economics, op.cit., p. 588).

239

PNN poate fi exprimat în preţurile curente ale pieţei (incluzând şi impozitele indirecte)

sau la preţurile producătorilor (la costurile factorilor). Evaluat în costurile factorilor PNN se

numeşte şi venit naţional (VN). Mărimea VN este pusă în evidenţă de următoarele relaţii, dacă

se porneşte de la PNB.

V N = PNBpp - + SEXP - A = PNNCF

Venitul naţional exprimă mărimea agregată a venitului imputată factorilor de

producţie ce au participat la realizarea producţiei naţionale într-o perioadă determinată de

timp. El reprezintă variabila ce stă la baza unor importante procese macroeconomice, cum sunt

consumul, economisirea, investiţiile etc, a căror analiză o vom întălni în capitolul 13 al

cursului nostru.

Concepte cheie

• Variabile (agregate) macroeconomice

• Agenţi economici agregaţi

• Sectoare instituţionale

• Fluxul circular al venitului

• Intrări (injecţii) in fluxul circular al venitului

• Ieşiri (retrageri) din fluxul circular al venitului

• Contabilitatea naţională

• Consum intermediar

• Consum final

• Export net

Costul factorilor

Valoarea adăugată brută

Cheltuieli guvernamentale (publice)

Economie subterană

Produs intern brut (PIB)

Produs intern net (PIN)

Produs naţional brut (PNB)

Produs naţional net (PNN)

Venit naţional

Deflatorul

Indicele preţurilor de consum

Probleme de reflecţie• De ce macroeconomia operează cu agenţii economici agregaţi pe sectoare instituţionale?

Analizaţi pentru fiecare sector în parte sursele principale de venit în corespondenţă cu

funcţia îndeplinită de acesta.

• în fluxul circular al venitului intervin toate sectoarele instituţionale din economia unei ţări

sau numai o parte a acestora? Motivaţi răspunsul.

• Ce s-ar întampla în fluxul circular al venitului dacă guvernul ar mări volumul cheltuielilor

sale iar firmele volumul investiţiilor? Care ar putea fi efectele acestor opţiuni asupra unor

variabile macroeconomice?

• Analizaţi interacţiunea în dinamică între intrăriile (injecţiile) si retragerile în şi din fluxul

circular al venitului.

238

Caseta 11.3 Economia subterană„După unele estimări, nu mai putm d: 30 ' c din PNB a1 S. U.A. nu eşte inclus ii i stal IM iei

Dăm aici:cineva exemple de iran/.acrii cart gc ticiva/ă bunuri şi sen ici i si care ti puica ti iolu>]necvaluatc ia determinarea PNB: doimerca unm a! done« serviciu nedeclarat, jocuri ilegale de

'noroc, mutica pţSMatădc unigtanin ilegali' pAnarcâ ajutorii! ur d«. şomaj <i tenta

a «n i serv ic tu. aliicort ilegale cu droguri, pnmirea dc iu. MMiri nedeclftiaie; Cisnerc:iali.iaieii unor

legume produse in gospixiärii etc. ( . . . )

Rc-Utl aclnr.ăiilor din cadru! economiei şut' crane .φ,.ι în pnncipal dcaaiv'ce oanicnit

încearcă vVen l£ plan. : r- .-foi sau pierderea unor ajutoare oteriic de gu\ern, iar ele ai trebui să

contribuie la PNB.

('à i de întinsă e-;e economia subterană si cumpoate ii ea niăvuiata,' Bineînţeles eăT prin însăşi

i natura ior acestea sunt date d i Hei I d e cMimai, iar eşti mftri le v ari ază mult. în : ■ căzu 1 S .lî. A»

conservatorii daU:® » 1 de: 3 -4 « din i

\i/ca/aaite lărHuSi asenianătoârc. De exemplu pentru Canada acestea \ ari j/ă între 4r- si I2''b din

PNB, iar pcmiu italia între ^ si »Rudtgcr D om 'w ch . Stanley Fischet. op.ci’ ,. p. 46-471

Producţia naţională de bunuri şi servicii provoacă deprecierea stocului de capital,

amortizarea acestuia fiind destinată menţinerii capacităţii productive a economiei. Dacă din

producţia finală brută (internă sau naţională) se scad alocaţiile pentru consumul de capital fix

sau amortizarea acestuia rezultă indicatorii producţiei finale nete: produsul intern net (PIN

=PIB-A) sau produsul naţional net (PNN =PNB-A). Raportul de mărime între cei doi

indicatori este de aceeaşi natură cu raportul dintre PIB şi PNB. Astfel, PNN poate fi mai mare

sau mai mic decât PIN în funcţie de soldul (pozitiv sau negativ) veniturilor factorilor în

relaţiile cu străinătatea (PNN=PIN+SVFS ).

Produsul naţional net (PN N ) reprezintă valoarea producţiei finale nete obţinute în

decurs de un an de către agenţii autohtoni pe teritoriul economic al ţării şi în afara acestuia.

Statisticile oficiale ca şi analizele macroeconomice de specialitate folosesc mărimile

brute ale producţiei naţionale şi nu pe cele nete, cu toate că cele din urmă par mai adecvate

pentru caracterizarea performanţelor economice ale unei ţări. Această situaţie este cauzată de

unele considerente de ordin metodologic şi practic, îndeosebi în privinţa evaluării corecte a

deprecierii capitalului fix. Iată un comentariu făcut pe această temă de autorul unui cunoscut

tratat de economie:

„Deşi PNN oferă o imagine mai reală a venitului unei naţiuni decât cea oferită de

PNB, economiştii preferă să folosească cifre brute ale outputului naţional. Motivul este că

deprecierea stocului de capital este dificil de estimat cu acurateţe. Alocaţiile în contul

consumului de capital fix au la bază estimări pentru scopuri financiare sau de impozitare.

Aceste sume sunt, deci, calculate pentru alte scopuri şi nu pentru a oferi o imagine clară a

deprecierii reale a stocului de capital. “ (John Sloman, Economics, op.cit., p. 588).

239

PNN poate fi exprimat în preţurile curente ale pieţei (incluzând şi impozitele indirecte)

sau la preţurile producătorilor (la costurile factorilor). Evaluat în costurile factorilor PNN se

numeşte şi venit naţional (VN). Mărimea VN este pusă în evidenţă de următoarele relaţii, dacă

se porneşte de la PNB.

VN = PNBpp - ILND + SEXP - A = PNNcf

Venitul naţional exprimă mărimea agregată a venitului imputată factorilor de

producţie ce au participat 1a realizarea producţiei naţionale într-o perioadă determinată de

timp. El reprezintă variabila ce stă la baza unor importante procese macroeconomice, cum sunt

consumul, economisirea, investiţiile etc, a căror analiză o vom întâlni în capitolul 13 al

cursului nostru.

Concepte cheie

• Variabile (agregate) macroeconomice

• Agenţi economici agregaţi

• Sectoare instituţionale

• Fluxul circular al venitului

• Intrări (injecţii) in fluxul circular al venitului

• Ieşiri (retrageri) din fluxul circular al venitului

• Contabilitatea naţională

• Consum intermediar

• Consum final

• Export net

Costul factorilor

Valoarea adăugată brută

Cheltuieli guvernamentale (publice)

Economie subterană

Produs intern brut (PIB)

Produs intern net (PIN)

Produs naţional brut (PNB)

Produs naţional net (PNN)

Venit naţional

Deflatorul

Indicele preţurilor de consum

Probleme de reflecţie• De ce macroeconomia operează cu agenţii economici agregaţi pe sectoare instituţionale?

Analizaţi pentru fiecare sector în parte sursele principale de venit în corespondenţă cu

funcţia îndeplinită de acesta.

• în fluxul circular al venitului intervin toate sectoarele instituţionale din economia unei ţări

sau numai o parte a acestora? Motivaţi răspunsul.

• Ce s-ar întampla în fluxul circular al venitului dacă guvernul ar mări volumul cheltuielilor

sale iar firmele volumul investiţiilor? Care ar putea fi efectele acestor opţiuni asupra unor

variabile macroeconomice?

• Analizaţi interacţiunea în dinamică între intrăriile (injecţiile) si retragerile în şi din fluxul

circular al venitului.

240

• Explicaţi, eventual cu ajutorul unor date ipotetice, diferenţele dintre: PIB si PNB; PIB

nominal şi PIB real; PIN şi PNN

• Precizaţi câteva distincţii între deflatorul PIB-ului şi indicele preţurilor de consum (IPC). De ce în analiza macroeconomică folosim ambii indicatori?

• De ce veniturile gospodăriilor provenite din transferuri (pensii, ajutoare etc.) nu sunt

incluse calculul PIB dupa metoda veniturilor?

• Dacă dorim să cunoaştem performanţele economiei unei ţări, trebuie să obţinem informaţii

despre evoluţia PIB nominal sau PIB real? Explicaţi şi argumentaţi răspunsul pe exemplu

economiei României în perioada 1990 şi 2000.• Este posibil ca într-o economie în criză profundă deprecierea capitalului fix să fie mai mare

decât FBCF? Care sunt efectele pe termen lung asupra evoluţiei economiei?

• Care sunt, în opinia dumneavoastră, cauzele ce pot conduce la creşterea proporţiilor

economiei subterane în economia unei ţări? încercaţi să demonstraţi factorii de influenţă şi

efectele negative ale acestui fenomen în cazul economiei României,

241

Capitolul 12

CEREREA AGREGATĂ ŞI OFERTA AGREGATĂ

Planul temei

12.1. Cererea şi oferta agregate; nivelul general al preţurilorStructura cererii agregateFigura 12.1 Curbele cererii şi ofertei agregate

12.2. Condiţiile şi efectele modificării cererii şi ofertei agregateFigura 12.2 Efectele creşterii cererii agregateFigura 12.5 Reducerea ofertei agregate şi creşterea preţurilor

Caseta 12.1 Curba ofertei agregate în abordarea Keynesiană şi neoclasicăCaseta 12.2 Politica ofertei agregate (supply-side-policy)

12.3. Echilibru versus dezechilibrul macroeconomic

Teorii şi modele ale echilibrului macroeconomic

Caseta 12.3 Modelul Keynesian al echilibrului cu şomaj Forme fundamentale ale dezechilibrului macroeconomic

Obiectivele temei

• O introducere diagramatică în problematica cererii şi ofertei agregate şi stăpânirea

modelelor de analiză a stării şi evoluţiei economice bazate pe interacţiunea celor două forţe

ale pieţei naţionale:• Descifrarea şi înţelegerea ipotezelor referitoare la politicile macroeconomice fundamentate

atât pe teoria cererii agregate (demand-side-polices) şi a ofertei agregate (supply-side-polices)

• Cunoaşterea principalelor teorii şi modele cu privire la echilibrul versus dezechilibru

macroeconomic, în scopul înţelegerii interacţiunii între pieţe, a corelaţiilor complexe dintre

numeroase variabile macroeconomice.

Continuăm caracterizarea conceptclor de bază cu care operează macroeconomia cu cererea agregată şi oferta agregată şi cu prezentarea principalelor modele de analiză a echilibrului şi nonechilibrului macroeconomic. Prima parte a acestui capitol cuprinde o analiză diagramatică a cererii agregate (CA ) şi ofertei agregate (O A) în scopul descifrării

242

raţionamentelor legate de politicile macroeconomice bazate atât pe teoria CA (demand-side-

polices) cât şi pe teoria ofertei agregate (supply-side-polices). Cele două forţe ale pieţei vor fi

abordate atât în postura de variabile dependente de nivelul general al preţurilor (mişcarea de- a lungul curbelor C A şi OA) cât şi în cea de variabile independente, ale căror condiţii sau factori de influnenţă şi evoluţie în timp (deplasarea curbei CA şi/sau a curbe OA) pot

determina nivelul produsului şi nivelul preţurilor şi implicit al inflaţiei în economie. Partea a

doua a capitolului este consacrată analizei principalelor teorii şi modele ale echilibrului versus

dezechilibrului macroeconomic, scoţând in evidenţă interacţiuniile şi corelaţiile complexe

dintre variabilele care intervin în circuitul de ansamblu al economiei.

12.1. Cererea şi oferta agregate; nivelul general al preţurilor

Conceptele şi variabilele macroeconomice însuşite în capitolul precedent ne va ajuta

să analizăm, în continuare, modul cum funcţionează economia în ansamblu prin acţiunca celor

două forţe ale pieţei naţionale- cererea şi oferta agregate.Cererea agregată (C A ), reprezintă totalitatea cheltuielilor efectuate de cumpărători

în economia unei ţări pentru achiziţionarea de bunuri materiale şi servicii. în analiza

macroeconomică, C A se referă la volumul total al achiziţiilor de bunuri finale, indiferent de

destinaţia acestora: consum, investiţii, export etc.

Structura cererii agregate cuprinde patru componente de bază: cererea pentru

consumul personal (C), achiziţiile guvernamentale (G), cererea pentru investiţii (I) şi cererea

externă formată din exportul net (EN). Deci:

CA = C + G + I + EN

Cererea pentru consumul personal este reprezentată de totalitatea cheltuielilor de

consum ale sectorului privat (gospodăriilor) pentru achiziţionarea de bunuri materiale

(inclusiv bunuri durabile) şi servicii de consum. Reprezintă componcnta principală în structura

CA, mărimea ei fiind în funcţie de veniturile consumatorilor şi de nivelul preţurilor pe care ei

trebuie să le plătească pentru bunurile respective.

Achiziţiile guvernamentale (ale administraţiilor publice locale şi centrale) se referă

la cheltuielile pentru consumul public şi investiţiile publice. G nu trebuie confundat cu

cheltuielile guvernamentale totale (ale bugetului de stat) care cuprind în plus şi transferurile

de plăţi către alte sectoare.

Cererea pentru investiţii reprezintă cheltuielile firmelor pentru investiţii brute,

definite în sensul de adaos la stocul de capital fizic (formare brută de capital fix şi creşterea

stocurilor). Ea nu include achiziţionarea hârtiilor de valoare şi nici investiţiile în capital uman.

Exporturile nete reprezintă diferenţa dintre exporturi şi importuri (EN = EX-IM) şi

reflectă influenţa comerţului exterior asupra cererii agregate.

243

Unele componente ale C A sunt relativ stabile în timp şi evoluează, de regulă, în sens pozitiv (de exemplu, cererea pentru consum). în schimb, alte componente ale CA, cum sunt investiţiile, se modifică mai rapid şi pot cunoaşte oscilaţii importante, cauzând fluctuaţii ale activităţii economice.

Oferta agregată (O A ) reprezintă producţia internă brută adusă şi oferită pe piaţă de către agenţii economici producători. OA cuprinde volumul total al producţiei interne de bunuri finale furnizate de firmele rezidente în economia naţională şi include atât bunuri de consum cât şi bunuri de capital.

Structura ofertei agregate poate fi analizată prin prisma producţiilor sectoarelor sau ramurilor care susţin oferta internă, sau după alte criterii, în funcţie de scopurile analizei. în general, structurile OA sunt ale producţiei naţionale.

Reflectând condiţiile producţiei, pe termen scurt OA este relativ constantă, adaptându-se la nivelul cererii agregate prin variaţiile stocurilor de produse finite; dacă firmele produc mai multe bunuri decât sunt cerute, diferenţa duce la creşterea stocurilor de produse (produc pe stoc) şi invers, firmele pot produce şi furniza pe piaţă mai puţine produse decât cererea pe termen scurt, diferenţa venind din stocurile existente. în condiţiile unei evoluţii normale a economiei, OA tinde să se extindă ca rezultat al creşterii forţei de muncă, a stocului

de capital şi mai ales a randamentului folosirii factorilor de producţie.Nivelul producţiei şi respectiv al OA poate fi mai apropiat sau depărtat de cel al

producţiei potenţiale, definite ca fiind nivelul corespunzător utilizării complete (full employment) a factorilor de producţie din economie. De regulă, producţia potenţială este considerată ca fiind acel volum al producţiei posibil de realizat în condiţiile în care ocuparea

factorilor de producţie corespunde ratei naturale a şomajului.„Valoarea producţiei potenţiale se calculează în mai multe moduri. Unul din procedee,

folosit de Biroul de Analiză Economică a Departamentului American de Comerţ, identifică drept PNB potenţial nivelul producţiei în cazul în care rata şomajului ar fi de 6%. Scara reprezintă o cotă de nivel pentru calcularea producţiei potenţiale, nu este însă o cotă rigidă şi poate fi supusă dezbaterilor.“ (Rudiger Dornbusch, Stanley Fischer, Macroeconomia,

Timişoara, Editura Sedona, 1998, p.16).

Fig 12.1. Curbele cererii şi ofertei agregate

244

Cererea agregată (CA ) şi oferta agregată (OA) sunt analizate în legăturile lor

complexe cu nivelul general al preţurilor şi cu alte variabile macroeconomice. Forţele pieţei

naţionale pot fi privite atât în postura de variabile dependente (la un moment dat) de nivelul

preţurilor, cât şi în cea de variabile independente ale căror condiţii (factori) şi evoluţie în timp

determină modificarea nivelului general al preţurilor şi implicit a inflaţiei în economie.

Graficul din figura 12.1. reprezintă modelul macroeconomic primar pentru studiul

cererii şi ofertei agregate, a interdependenţelor dintre ele şi cu alte variabile. Vom analiza mai

întâi curbele CA şi OA, pentru a pune în evidenţă dependenţa lor la un moment dat, de nivelul

general al preţurilor (P) reprezentat grafic pe ordonată. CA şi/sau OA sunt evidenţiate pe axa

orizontală şi simbolizate prin Y.Curba cererii agregate descrie combinaţiile dintre nivelul general al preţurilor şi mă­

rimea cheltuielilor reale făcute de cumpărători pentru achiziţionarea bunurilor de care au nevoie.

De exemplu, la nivelul PB al preţurilor, cumpărătorii pot achiziţiona un volum al

bunurilor la nivelul Y B Analiza curbei C A ne arată aşadar, modul în care nivelul cheltuielilor

reale (al cererii) se modifică odată cu modificarea nivelului general al preţurilor în situaţia în

care nivelul veniturilor nominale şi a altor condiţii ale cererii sunt date.

Curba CA arată, în ultimă instanţă, pentru orice nivel al preţurilor nivelul cererii

globale la care cheltuielile reale şi veniturile reale sunt simultan în echilibru. O modificare a

nivelului general al preţurilor modifică în sens invers nivelul veniturilor reale ale

cumpărătorilor care are ca efect o modificare în acelaşi sens a cheltuielilor reale din economie.

Procesul descris se numeşte efectul venitului asupra cererii dacă preţul se modifică,

cunoscut de la analiza pieţelor individuale (produselor). La nivel macroeconomic, o creştere a

nivelului general al preţurilor echivalează cu o reducere a veniturilor reale totale şi astfel

cumpărătorii vor achiziţiona un volum mai mic de bunuri şi servicii. Există şi efecte de

substituire care explică reducerea CA ca urmare a creşterii preţurilor (curba descrescătoare a

CA), dar nu de natura celor cunoscute şi analizate pe pieţele produselor, când cumpărătorii

achiziţionau un bun alternativ (substituibil) cu un preţ relativ mai mic al cărui nivel nu a

crescut. La nivel macroeconomic creşte nivelul general al preţurilor şi, deci, nu se mai pune

problema unor astfel de alternative în alegerile făcute de cumpărători.

Se produc, în schimb alte efecte de substituire care explică relaţia inversă între

modificarea nivelului preţurilor şi cel al CA. Primul şi cel mai evident se referă la substituirea

bunurilor din producţia internă cu cele din import. Astfel, preţuri mai mari la produsele

indigene vor stimula rezidenţii să achiziţioneze bunuri din import (care nu fac parte din CA)

şi vor descuraja exporturile care reprezintă o parte a CA. A doua împrejurare care explică

curba înclinată negativ a CA se referă la e tec tul soldurilor reale. Dacă preţurile cresc

semnificativ, valoarea reală a soldurilor deţinute de cumpărători la bănci şi la alte instituţii

financiare va scădea. Pentru a-şi proteja valoarea reală a soldurilor, cumpărătorii recurg şi la

reducerea cheltuielilor. Un alt motiv pentru care cumpărătorii îşi reduc volumul total al

achiziţiilor de bunuri odată cu creşterea preţurilor se referă la efectul modificării ratei

245

dobânzii. Astfel, creşterea ratei dobânzii în condiţiile unui nivel mai ridicat al preţurilor va

determina reducerea achiziţiilor de bunuri de consum şi a investiţiilor pe seama creditului.

In concluzie, curba CA este descrescătoare, iar panta negativă a acesteia ne arată cum

se modifică nivelul cheltuielilor reale, ca răspuns la modificarea nivelului general al preţurilor.

Curba ofertei agregate reflectă combinaţiile dintre nivelul preţurilor şi volumul

producţiei interne oferite de producători la nivelul respectiv al preţurilor; de exemplu, la

nivelul Pc al preţurilor, firmele vor oferi un nivel al producţiei Y c (vezi fig. 12.1.). Panta

pozitivă este cea mai evidentă caracteristică a curbei O A şi reflectă faptul că un nivel mai ridicat al producţiei este asociat cu un nivel mai ridicat al preţurilor, care să poată compensa

firmele pentru costurile marginale crescătoare ale sporurilor de producţie oferite pe piaţă.

în consecinţă, curba OA pe termen scurt este reprezentată grafic pornind de la ipoteza

că, pe măsură ce producţia creşte, costurile unitare vor avea tendinţa să crească, chiar şi în

condiţiile în care se presupune că preţurile factorilor de producţie rămân constante. La baza

înţelegerii tendinţei de creştere a costurilor unitare pe termen scurt stă legea randamentelor

descrescătoare, cunoscută din teoria comportamentului producătorului.

Intersecţia curbelor CA şi OA duce la determinarea simultană a nivelului producţiei

de echilibru şi a preţurilor de echilibru. în graficul din figura 12.1., PE reprezintă nivelul

preţurilor de echilibru, iar Y E pe cel al producţiei de echilibru. Echilibrul pe piaţa naţională

este acea situaţie în care nu apar forţe perturbatoare care fac ca volumul producţiei interne

(OA) să nu corespundă nivelului cererii agregate. Un eventual surplus al cererii agregate va

determina creşterea nivelului preţurilor, ceea ce va stimula firmele să producă mai mult

determinând o mişcare în sus pe curba OA. în acelaşi timp, creşterea preţurilor va determina

scăderea cererii de bunuri, respectiv o mişcare înapoi pe curba CA.

12.2. Condiţiile şi efectele modificării cererii şi ofertei agregate

în analiza întreprinsă mai sus am considerat că nivelul general al preţurilor este dat,

CA şi O A fiind funcţie de această variabilă independentă. Altfel spus, nu am luat în

considerare posibilitatea creşterii inflaţioniste a preţurilor, una din problemele majore ale

analiştilor în macroeconomie. Pentru această analiză trebuie să considerăm că evoluţia

preţurilor este un rezultat al modificărilor în timp a CA şi OA.

Modificările intervenite în timp în cazul oricăreia din cele două forţe ale pieţei

naţionale determină schimbarea nivelului de echilibru al preţurilor şi al producţiei. în evoluţia

pieţei spre un nou punct de echilibru, în funcţie de deplasarea curbelor CA şi/sau OA, de

regulă se modifică raportul dintre cele două forţe ale pieţei naţionale.în general, modificarea raportului în favoarea C A duce la creşterea nivelului general

al preţurilor şi explică cum se produce inflaţia. Noul raport poate fi cauzat de o mişcare spre

dreapta pe curba CA sau spre stânga pe curba OA, ori din combinaţia ambelor forţe ale pieţei

246

naţionale. Când creşterea inflaţionistă a preţurilor rezultă din deplasarea la dreapta a curbei

CA există inflaţie prin cerere (demand-pull inflation), iar când rezultă din deplasarea spre

stânga a curbei O A există inflaţie prin costuri (cost-push inflation).Creşterea cererii agregate este determinată de creşteri ale componentelor sale,

respectiv creşteri ale cheltuielilor de consum, sporirea investiţiilor firmelor, creşterea cererii

externe etc. Condiţiile sau factorii care determină nivelul şi dinamica acestor variabile

macroeconomice sunt implicit şi condiţii sau cauze ale modificării CA.

De regulă, în analizele de specialitate se face distincţie între condiţiile monetare şi cele

non-monetare ale CA. Astfel, monetariştii atribuie creşterea CA în principal sau în întregime

unei creşteri a cantităţii de bani în economic. Creşterea cererii agregate poate fi cauzată şi de

o expansiune a cheltuielilor publice sau de o reducere a impozitelor pe venit, a gradului de

fiscalitate, în general, care pot creşte semnificativ cererea de consum şi de investiţii.

Fig 12.2. Efectele creşterii cererii agregate

Indiferent de cauzele care determină modificarea CA, ia o creştere importantă a acesteia

firmele vor răspunde prin mărirea producţiei (ofertei) şi/sau ridicând preţurile de vânzare. în ce

măsură se vor produce cele două tendinţe, aceasta depinde de forma (înclinaţia) OA.

Procesul este ilustrat în graficele din fig. 12.2. Creşterea cererii agregate este însoţită

de o mişcare spre dreapta a curbei acesteia de la CA! la CA2. Drept urmare, nivelul preţurilor

creşte de la P, P2 al producţiei de la Y, şi la Y 0 în graficul din fig. 12.2.A. observăm că atunci

când curba OA este puţin înclinată aproape plată, deplasarea spre dreapta a curbei CA atrage

după sine creşterea producţiei într-o măsură mult mai mare decât creşterea nivelului general

al preţurilor. în schimb, în fig. 12.2.B. observăm că dacă curba OA ia forma unei pante

abrupte, aproape verticală, o creştere a CA determină, în principal, creşterea nivelului general

al preţurilor şi doar o creştere nesemnificativă a venitului şi producţiei reale.

Rezultă astfel că una din problemele fundamentale ale analizei macroeconomice

priveşte forma (alura) curbei ofertei agregate. în această analiză sunt menţionate mai întâi cele

două cazuri speciale (extreme) ale curbei OA, a căror ilustrare se găseşte în caseta 12.1.

247

Caseta 12.1 Curba ofertei agregate în abordare keynesiami si neoelasîcaCurba orizoiHala a O A (denumită şi curba keynesiané a ofertei globale» indică faptul că

t>ri<je cantitate de bunuri la nivelul existent a! preturilor si al C A (vezi fig,

1 2 Λ Α ,κ Deoaioce in ecom>' i v CMsnrtm k m iI do neutilf/aie a taetiiuloi de praductiş iaşa numitul

echilibru eu şomaj}, firmele pol achiziţiona oricc cantitate de servicii ale factorului muncâ la;

mänmcii ciireniă a salariile» Ca urmare, firmele Mini depuse şi pot produce si; o icn pe pi a: a. la

§§$|ί$|||ΐ||^

Fig 12.3. A. Curba keynesiană a O A Fig 12.3, B. Curba neoclasică a OA

Opusul acestei situaţii esie curba verticală a O A (denumită şi curba neoclasica a ofertei

Hgreg||;||:Şare ■ i tidioă iaptu fjeâ ;||Şpşi ;ι| ίφ | !§β

indiferent de nivelul preturilor (vezi fig. 12.3.B.). Ea sc Iwe.i/a pc ipoteza că piaţa nimicii, ca şi :CiâMâîte pisfa ^fl.i nteicii i‘i «vhilibtti si, dect nu există «oinaj :Se înţelege câ dacă întreaga forţâ de muncă este angajată, atunci nivelul producţiei de echilibru nu poate Ft ridicat deasupra celui mien; chta»: daca pi evuri Ic· cio^.

SiuiiUule descrise reprezintă cele două cazuri extreme, ca modele ipotetice dc analiză,

considerând O A fio pcrlec: elastică-icurba onzomataj fie periecrm clasucâ scurtei verticalal

Siuia'iii é '■ u iacn )e^ > r| tI| »îio r moderni : se |||||||!||: i||||: cei e

do&âextiemo.

Forma curbei ofertei agregate evidenţiază o particularitate importantă a acesteia, panta

pozitivă crescătoare. Această pantă în creştere a curbei ofertei agregate este efectul tendinţei

de creştere a costurilor unitare odată cu sporirea producţiei în măsura în care firmele apelează

la factori mai scumpi sau cu randamente descrescătoare. Astfel, pe măsură ce se urmăreşte în

sens ascendent curba OA, se observă asocierea creşterii producţiei cu o creştere tot mai

accentuată a nivelului preţurilor.

Expresia grafică a acestei asimetrii în evoluţia comportamentului specific ofertei

agregate este curba neliniară a O A (cu două tronsoane principale).

248

Graficul din figura 12.4. arată că la

niveluri ale ofertei sub cel al producţiei

potenţiale (Y P) curba OA este puţin înclinată,

la început aproape orizontală, sugerând

faptul că o producţie considerabil sporită

poate fi obţinută cu o creştere relativ mică a

nivelului preţurilor. într-o astfel de situaţie,

de regulă, politica economică va opta pentru

extinderea CA şi prin aceasta pentru un nivel mai ridicat al ocupării, venitului şi producţiei

reale. Pe măsură însă ce economia se apropie

de nivelul producţiei potenţiale, preţurile tind

să crească puternic, fapt ilustrat de forma

abruptă, verticală, a curbei OA.în principiu, curba OA tinde să devină verticală în măsura în care economia se apropie

de vârful unui ciclu economic iar nivelul producţiei reale de cel al producţiei potenţiale. Se

consideră că în aceste condiţii o politică expansionistă în privinţa cererii agregate nu este

indicată; măsurile de politică (monetară, bugetară, fiscală etc) menite să ducă la creşterea

cheltuielilor globale în economie, respectiv a CA, se vor reflecta în creşterea inflaţionistă a

preţurilor, rămânând neutre faţă de variabilele reale din economie.

Modificarea nivelului de echilibru al preţurilor şi al producţiei este şi rezultatul evoluţiei OA. Principalii factori sau condiţii ale ofertei agregate sunt preţurile factorilor de

producţie şi productivitatea acestora. O creştere a preţurilor factorilor de producţie sau o

reducere a productivităţii lor duce la o deplasare spre stânga a curbei OA. în schimb, o

reducere a preţurilor factorilor de producţie sau o creştere a productivităţii acestora au fiecare

ca efect o deplasare la dreapta a curbei OA.

Deplasarea curbei OA face ca nivelul preţurilor şi cel al producţiei să se modifice în direcţii opuse. Astfel, după cum s-a arătat, creşterea preţurilor poate fi asociată şi cu mişcarea spre

stânga a curbei OA, atunci când costurile de

producţie au tendinţa să crească (cost-push inflation).

Dacă firmele, datorită unor împrejurări,

se confruntă cu o creştere a costurilor, vor

răspunde atât prin a-şi reduce volumul producţiei cât şi prin creşterea preţurilor produselor oferite

pe piaţă. în graficul din fig. 12.5. deplasarea spre

stânga a curbei ofertei agregate de la O A, la OA2

determină creşterea preţurilor de la Pi la P2 şi

reducerea producţiei de la Y , la Y 2. Măsura în

care firmele cresc preţurile şi/sau scad producţiaFig 12.5. Reducerea OA şi

creşterea preturilor

Fig 12.4. Curba neliniară a OA

249

depinde şi de alura şi panta curbei C A în funcţie de factorii care o determină. Astfel, dacă

C A este inelastică şi are panta ridicată (ca în fig. 12.5) preţurile vor creşte mai mult decât

reducerea producţiei, şi invers.

Reducerea ofertei agregate şi efectele negative ale acesteia (recesiune economică şi

inflaţie) pot interveni sub impactul unor evenimente (economice, sociale, politice etc.) care se

manifestă sub forma unor şocuri ale ofertei (restrângerea bruscă a acesteia), sau presiunii

crescânde a costului ofertei agregate; creşteri repetate ale salariilor, peste dinamica producti­

vităţii muncii, impuse de sindicate; creşteri accentuate ale preţurilor unor inputuri din import;

poziţia dominantă a unor firme în cadrul pieţei interne care pot obţine profituri ridicate prin

restrângerea producţiei şi creşterea preţurilor de vânzare etc. în aceste condiţii, de regulă,

politica ofertei agregate (supply-side policies) bazată pe teoria ofertei agregate (supply-side

economics) susţin promovarea acelor măsuri menite să „elibereze“ piaţa de elemente de

monopol şi să stimuleze competiţia pe piaţa bunurilor şi a factorilor de producţie, (vezi 12.2)

Cmekt:-t2*2i -Politica ofertei agregate- (supplş-side-patkvb)Poluicile mcroţ-u.îunutu* bazate pe teoria ofertei pornesc dc la premisa că penliu a influenta

eegnonrifiitj; |Şg|i§i| : e restcri i mai i ä j l Ä de: rccesitttti|§§?:i:.

este esenţiala ameliorarea stimulente lor pentru a îi determina pe producători sa mărească oferta

agregată. In context. suni sugerate doua categorii de măsuri sau politici: prima categorie vizează

efectuarea unor leiornie sinK' male oneitM e spic extinderea concurentei si liberalizau’ i picturilor,

atenuarea forţei economică (monopoluri, oligopoluri, centrale sindicale) care poL obţine venituri

relative stabile independent dc evoluţia O A : a doua categorie dc politici priveşte folosirea unor

pârghii economice menite să Îmbunătaieaseă perspectivele de profil ale producătorilor care sa îi

determine să menţină şi să sporească oferta dc burnt fi pe pi a tă. Iată ş i care va eonsi derente pe

aceasta te na făcute de autor» unor tratate de economic pe care le-ara mn» cfei :

. Viei scopul Mipply side policies esfc reducerea ratei dc creştere a costurilor. caic -duce la

deplasarea spre stânga a curbei ofertei agregate. Aceasta poate li făcută fie prin restrângerea

puteri i motioputunlo.· .au a uzului dc ptlteie asupra picturilor si veuitttnloj (de exemplu, pohitsâ

de restrângere a fuziunilor şt cumasârilor, diverse forme de control a salariilor.si preţui ilon, lie

prin politiei de stimulare a creştem ptvKluc-tivicätij i de exemplu, stimularea diferitelor tipuri dc

s.ercct JTC- dez soi tare. oferirea de a vjntaje firmelor cârc investesc in cehipameiiic noi m mi

perfecţionarea p e r s o n a lu lu i {J . Slotnan. Economics, Second Hdiiiuti. London. Han ester

Whcatshcaf 1994. p.5541.

ecÖnöii&ßäl^äzätätpe:'ü|irta;|^ iii eji|||p::

anii "·'<* pentru a descrie uti se t de anali ze si fect«nanBâri;::ăyfind■ câ

economice si ^enparen fonei de mtrneâ pnn ameliorarea stiinulcn cloi penrru produciV.ori.

Principala tceomandare a acelora care an început să se an.oinfitulc/e economişti parii;am ai

ofertei s-a referit la un elrnav i$ 3 ţf$ $ i«ii^

250

wmmm 1ΐ:-ν'α :; ήχίί;Ρ:::ΛϋΐΒ&ΐώ ·ΐ;ίϊ|ίο;ί : ϊ ί ί^poliùc. Unii vor suslînc câdcciârccc pk'Lctcnif iunctiuiiLwâadccvaL gu\cmtiUTcbLEicsäaiMiin rol

oua activ în controlul preţurilor şi enuunlor daca vrem să avem o şatra în a controla atât inSafia

cal şi reccsiimea. Astii vor i'i de părere aproape i»versă, că picicie funcţionca/ă atât de bine încât

singura caic pentru guvern uc a simula cxpanMunisaJSCOîJoniiÎi osie de a îmbunătăţi pcrspcvtivelc

în condiţiile unei dinamici pozitive a

economiei unei ţări, evoluţia normală este

creşterea ofertei agregate, respectiv mişcarea spre dreapta a curbei OA. După

cum se observă în graficul din fig. 12.6., pe măsură ce economia se apropie de nivelul

producţiei potenţiale şi al ocupării depline

(cu cererea agregată la CA3 şi producţia la

Y 3) venitul şi producţia reală pot creşte

numai prin crcşterea ofertei agregate (de la

OA! la OA2 şi producţia la Y 4)

Efectele deosebit de favorabile

pentru economie în ansamblu (creşterea

producţiei reale şi reducerea ratei inflaţiei)

fac din creşterea ofertei agregate o prioritate a politicilor macroeconomice promovate de orice

ţară.De această dată instrumentele politicii economice, monetare şi fiscale focalizează pe

creşterea ofertei pe pieţele factorilor de producţie şi mai ales a productivităţii acestor factori.„Supply-side economics se concentrează pe producţia sau venitul potenţial. Supply-

side policies au ca scop deplasarea curbei posibilităţilor de producţie şi, similar, să deplaseze

spre dreapta nivelul ocupării depline şi al venitului naţional.“

Supply-side policies pot fi folosite pentru creşterea cantităţii totale de factori de

producţie; de exemplu, scutiri de taxe pentru companiile petroliere pentru stimularea prospec­

tării de noi surse, politici pentru stimularea construirii de noi fabrici. Alternativ ele pot fi folosite la încurajarea creşterii productivităţii factorilor de producţie; de exemplu, stimularea

calificării forţei de muncă şi a performanţei în muncă.“ (J. Sloman, Economics, op. cit. p.872)

în general, politica bazată pe oferta agregată asigură rezultate pozitive pe o perioadă

mai îndelungată de timp, în măsura în care se produc ameliorări cantitative şi calitative al

factorilor de producţie. Totodată, ea poate fi corelată cu măsuri de influenţare a cererii

agregate, în funcţie de obiectivele urmărite privind echilibrul şi stabilitatea economiei. Pe termen scurt, politica urmăreşte extinderea cererii agregate spre nivelul potenţial al producţiei,

251

iar pe termen lung să deplaseze curba C A astfel ca venitul şi producţia reală curentă să urmeze

creşterea potenţialului productiv al economiei.

12.3. Echilibru versus dezechilibru macroeconomic

Desfăşurarea normală a circuitului economic şi realizarea unor performanţe

economice optime implică dezvoltarea echilibrată a economiei în ansamblu. Din punct de

vedere teoretic echilibrul la nivel macroeconomic reflectă acea stare a economiei în care toate

pieţele sunt simultan în echilibru, fără existenţa excesului de cerere sau de ofertă. Diversitatea

deosebită a factorilor ce condiţionează evoluţia cererii şi/sau ofertei ansamblului pieţelor face

ca o astfel de stare să nu se întâlnească efectiv niciodată, economia tinzând spre ea ca spre

ceva ideal. Aşa cum în realitate nu există piaţă pură şi perfectă, tot astfel echilibrul

macroeconomic există mai întâi ca un concept teoretic.

înainte de a analiza în ce măsură economia de piaţă modernă se caracterizează prin

echilibru sau dezechilibru macroeconomic, este necesară precizarea conţinutului unor

concepte folosite în această analiză.

Termenul de echilibru derivă de la cuvintele latine „aequs“ (egal) şi „libre“ (balanţă),

descriind egalitatea a două mărimi măsurabile; de exemplu, în economie, echilibrul bugetar,

care înseamnă egalitatea dintre venituri şi cheltuieli. Opusul stării de egalitate este desemnat

prin conceptul de dezechilibru; de pildă , în economie, excesul cererii pe piaţa unui produs.

Echilibrul economic poate fi interpretat sub diferite forme, în funcţie de anumite criterii,

în funcţie de modul de manifestare în timp distingem echilibrul static şi echilibrul

dinamic. Echilibrul economic static se caracterizează prin absenţa schimbărilor şi este

considerat doar ca o ipoteză, neexistând practic în realitate. Economia prin natura ei, constituie

un proces (nu o stare de repaus), o realitate aflată în continuă schimbare şi progres. De aceea,

echilibrul economic este un echilibru economic dinamic ce se manifestă prin modificarea

permanentă a raporturilor dintre forţele care se confruntă, concordanţa lor realizându-se în

timp, ca tendinţă dominantă.

Echilibrul economic dinamic poate fi privit, la rândul său, ca un echilibru pe termen

scurt şi pe termen lung. Echilibrul pe termen scurt se manifestă în condiţiile unor schimbări

nesemnificative sau a modificării unor restricţii posibil de ameliorat numai pe termen scurt.

Echilibrul economic pe termen lung admite posibilitatea schimbărilor în toate variabilele

sistemului, progresul tuturor factorilor de producţie ceea ce presupune depăşirea unor dezechi­

libre temporare prin atragerea unor forţe de compensare existente în sistem sau în afara lui.

Din punctul de vedere al sferei de cuprindere (al pieţelor la care se referă), echilibrul

economic poate fi parţial şi general. Ca expresie a echilibrelor tuturor segmentelor pieţei

naţionale, echilibrul economic general se manifestă doar ca echilibru macroeconomic.

252

Echilibrul economic general exprimă acea stare spre care tinde piaţa naţională în

ansamblul său (piaţa bunurilor economice, piaţa muncii, piaţa monetară şi piaţa capitalului)

caracterizată prin concordanţa cererii şi ofertei, decalajele dintre forţele pieţei nedepăşind

anumite limite considerate normale, care să afecteze performanţa sistemului economic şi să

genereze tensiuni sociale grave.

în condiţiile economiei de piaţă echilibrul economic general este indisolubil legat de

interdependenţele complexe generate de comportamentele tuturor agenţilor economici în

calitatea lor de purtători ai cererii şi ai ofertei pe toate pieţele care formează sistemul. Din

alegerile şi acţiunile întreprinse de toţi subiecţii economici, în funcţie de propriile interese, dar

respectând regulile „jocului“ , rezultă acel comportament maximizator menit să asigure

competiţia şi performanţa funcţionării sistemului care tinde în mod necesar spre o stare de

echilibru sau de optim.

Echilibrul economic general sau echilibrul macroeconomic caracterizează, aşadar,

acea situaţie generală a economiei unei ţări în care proporţiile şi corelaţiile dintre mărimile sau

variabilele macroeconomice permit desfăşurarea normală a fluxurilor reale şi monetare în

economie, o funcţionare performantă a sistemului care dă satisfacţie subiecţilor economici. în

raport de această stare a economiei, a pieţei naţionale în ansamblu sunt formulate şi obiectivele

politicii macroeconomice spre care tind toate ţările: o creştere economică pozitivă şi durabilă,

ocuparca deplină a forţei de muncă, stabilitatea nivelului general al preţurilor, balanţe

comerciale şi de plăţi externe echilibrate pe termen mediu şi lung.

Definind echilibrul macroeconomic drept „concordanţă relativă“ a forţelor pieţei

naţionale, mai departe totul depinde de sensul concret atribuit sintagmei respective. Pornind

de aici se poate interpreta că o astfel de situaţie generală a economiei poate fi definită la fel de

bine prin starea de dezechilibru economic. Aceasta cu atât mai mult cu cât în planul vieţii

economice reale deseori vizibile şi predominante sunt preocupările de depăşire a variatelor

dezechilibre în vederea asigurării performanţei sistemului economic.

„Ideea de echilibru, care are un sens bine determinat când se limitează la agenţii

individuali cum sunt gospodăria şi firma, nu se aplică la fe l de uşor la descrierea interacţiunii

umane. Ea mai are oa recare utilitate dacă este aplicată la un tip de piaţă foarte simplu, cum

ar f i la Marshall piaţa cerealelor. în schimb, echilibrul industriei e un concept cu care greu

se poate opera. Echilibrul sistemului economic e o idee depărtată de realitate, deşi Walras şi

Pareto cm demonstrat consistent logica ei. Echilibrul unui sistem economic în mişcare,

creşterea echilibrată se învecinează cu a b s u rd u l(Ludwig Lachman, Individualismul eco­

nomic şi economia de piaţă, în Filozofia ştiinţelor economice, Bucureşti, Editura Humanitas

1994, p.277).

Dezechilibrul economic general caracterizează acea stare a unei economii care este

marcată mai mult sau mai puţin prin dereglarea raportului dintre cererea şi oferta agregată,

dereglare pusă în evidenţă şi de decalajele altor agregate macroeconomice faţă de punctul lor

de echilibru.

253

Conceptul de dezechilibru este dezvoltat pe larg în curentul de gândire economică al

teoriei dezechilibrului.

Dinamismul vieţii economice conferă dezechilibrelor un caracter permanent, iar scara

acestora poate fi destul de largă, de la dezechilibre naturale (vezi rata naturală a şomajului) şi

acceptate ca normale până la cele anormale şi nedorite, care pot provoca tensiuni economice

şi sociale de mare anvergură.

Cele mai semnificative obiective şi măsuri ale politicilor economice privesc gestionarea

unor dezechilibre cum sunt: stagnarea sau recesiunea, subocuparea sau şomajul, inflaţia,

dezechilibre în balanţele naţionale (bugetul de stat, balanţa comercială şi cea de plăţi externe) etc.

în funcţie de situaţia raportului dintre cererea agregată şi oferta agregată, formele de

bază ale dezechilibrului pieţei naţionale sunt presiunea şi absorbţia.

Presiunea caracterizează o piaţă cu exces de ofertă (excess supply), ceea ce înseamnă

că vânzătorii „stau la rând“ şi „aleargă“ după cumpărători. Ea este considerată, în principiu,

un dezechilibru normal şi corespunde unei economii dezvoltate şi diversificate, fiind o piaţă a

cumpărătorilor (buyers market).

Absorbţia este, în schimb, un dezechilibru mai mult sau mai puţin anormal ce

evidenţiază o piaţă cu exces de cerere (excess demand); este o piaţă a vânzătorilor (sellers

market), caracterizată printr-o penurie de bunuri, cumpărătorul fiind cel care „stă la rând“ şi

„aleargă“ după vânzători.

Teorii şi modele ale echilibrului şi dezechilibrului macroeconomic. Investigarea

multiplelor probleme ale echilibrului şi/sau dezechilibrului economic însoţeşte întreaga

evoluţie a ştiinţei economice.

Teoria clasică a preţurilor şi distribuirii venitului constituie punctul de referinţă în

cercetarea echilibrului economic. în condiţiile pieţei concurenţiale mecanismul preţurilor şi al

concurenţei joacă rolul unei „mâini invizibile“ care asigură echilibrul cererii şi ofertei, ea

fiind, în concepţia lui Adam Smith, singura în măsură să lege şi să armonizeze compor­

tamentele producătorilor şi consumatorilor. Potrivit acestui principiu, variaţia preţurilor de

piaţă (ale produselor şi ale factorilor de producţie) în raport de cerere şi ofertă are un caracter

vremelnic, echilibrul fiind restabilit de evoluţia ofertei care va readuce preţurile de producţie

şi ratele veniturilor factorilor la nivelul lor „natural sau necesar“ .

Teoria clasică a echilibrului economic este aşadar o teorie a ofertei, pusă sintetic în

evidenţă de legea debuşeelor (sau legea lui Say). Potrivit acestei legi, cererea şi oferta se

echilibrează automat, întrucât orice vânzare este în acelaşi timp cumpărare, sau, altfel spus,

„oferta îşi creează propria-i cerere“ .Leon Walras a elaborat primul model al echilibrului economic general, considerat

vârful realizării walrasiene şi al economiei neoclasice. Modelul matematic al echilibrului

economic general este construit ca un sistem de ecuaţii lineare în care sunt integrate toate

pieţele din economie şi în care toate preţurile (bunurilor produse şi ale factorilor de producţie)

şi toate cantităţile (de bunuri şi servicii ale factorilor) sunt determinate simultan. în ceea ce

254

priveşte soluţia dată determinării echilibrului în reţeaua de preţuri este cea a „tatonării“ , astfel

că, în final, procesul ajustării automate în condiţiile concurenţei perfecte va culmina într-un

echilibra stabil, fără ca Walras să o poată demonstra matematic riguros.Prima argumentare matematică riguroasă a teoriei echilibrului economic general a fost

realizată abia peste şase decenii de către Abraham Wald într-o serie de lucrări de economie

matematică. Analiza a fost dezvoltată şi perfecţionată ulterior de K. Arrow, G. Debreu (ambii

laureaţi ai premiului Nobel pentru contribuţiile lor la teoria echilibrului general), precum şi de

alţi economişti.Modelul W alras-W ald este un model simplificat al economiei concurenţiale care are

la bază sistemul linear de producţie elaborat de Walras.Matricea inputurilor (A ) defineşte resursele şi tehnologiile de producţie, unde inputunle

sunt egale cu numărul de factori folosiţi (m) înmulţit cu numărul de bunuri obţinute (A=mn).

Dacă fiecare output (y) necesită folosirea tuturor factorilor de producţie iar oferta totală de

resurse este fixă (V° ), limitele resurselor şi ale tehnologiei sunt prezentate sub forma restricţiei:

Ay = V “, y <= 0

Comportamentul consumatorilor este descris prin funcţiile agregate ale cererii, venitul

lor provenind din vânzarea factorilor, fiecare consumator fiind posesorul unei cantităţi din

fiecare factor de producţie. Cum întregul venit se cheltuieşte de către consumatori, restricţia

bugetară este:

px = ννγΟ , unde:

p = vectorul preţurilor bunurilor; V° = vectorul resurselor fixe; w = vectorul preţurilor

factorilor; x = vectorul cererii de bunuri economice.în situaţia în care vectorul cererii excedentare pentru bunuri este z = x-y şi cel al

cererii excedentare de factori U = Ay - V®, condiţiile echilibrului pieţei sunt:

pz = 0 P >= 0 ; Z <= 0

wu = 0 W >= 0 ; U <= 0

în aceste condiţii, echilibrai economic general este dat de vectorii p, w, y, z şi u, care satisfac relaţiile de mai sus.

Teoria echilibrului economic general a fost dezvoltată şi perfecţionată de K. Arrow,

G. Debreu şi McKenzie care au elaborat diferite modele de echilibra dar având ca elemente

comune reprezentarea economiei concurenţiale şi demonstrarea existenţei echilibrului. Aceste

elemente comune au fost integrate de Debreu într-un model unic cunoscut sub denumirea de

„Modelul Arrow-Debreu-McKenzie“, apreciat ca fiind şi cea mai elaborată analiză a echilibrului general.

Modelele prezentate au o valoare teoretică de necontestat. Adecvarea lor la realitatea practică şi concluziile desprinse în acest scop sunt însă limitate.

Caracterul abstract al modelului neoclasic al echilibrului economic general a fost pus

în evidenţă cu mult timp în urmă de economistul englez J.M. Keynes. în lucrarea care i-a adus

celebritatea, „Teoria generală a ocupării, a dobânzii şi a banilor“ (1936), Keynes supune unei

ample analize critice teoria clasică şi neoclasică a echilibrului economic. Critica

raţionamentelor anterioare (numindu-le pe toate clasice) pleacă de la o serie de ipoteze, care

devin premisele propriului său model de analiză a echilibrului şi ocupării:

„întâi, o economie aflată în depresiune ar putea să rămână în această stare. Nu există

nici un element inerent mecanismului care s-o urnească din loc. Poate exista „echilibru“ în

condiţii de şomaj, chiar de şomaj de masă. In al doilea rând, prosperitatea depinde de

investiţii. Dacă scad cheltuielile destinate echipamentelor de producţie, începe o spirală a

contracţiei. Numai o creştere a investiţiilor de capital ar fi urmată de o spirală a expansiunii,

în al treilea rând, investiţiile sunt pentru economie o forţă motrice nesigură. Nu siguranţa ci

incertitudinea formează miezul economiei capitaliste.“ ( Teoria generală a ocupării, a

dobânzii şi a banilor, Bucureşti, Editura Ştiinţifică, 1970).înainte de toate, „Teoria generală...“ ajunge la concluzia că nu există un mecanism de

siguranţă automat în realizarea echilibrului. Economia nu se aseamănă cu o balanţă care se

echilibrează de la sine, ci mai degrabă cu un elevator; ea poate să urce şi să coboare, dar poate

să stea la fel de bine nemişcată foarte jos, iar criza economică să nu se vindece de la sine. De

asemenea, nu se poate vorbi de echilibra general din moment ce există un şomaj de masă şi

persistent, respectiv dezechilibru pe piaţa muncii. în sfârşit, rata dobânzii poate să nu asigure

echilibru pe piaţa capitalului şi folosirea integrală a economiilor. în măsura în care economia

rămâne stagnantă, masa economiilor, care reflectă comportamentul consumatorilor, poate să

nu determine scăderea ratei dobânzii, iar această scădere a dobânzilor, dacă are loc, poate să

nu-i determine pe întreprinzători să folosească bani ieftini pentru a-şi mări capitalul investit.

Deci investiţiile sunt determinate nu numai de rata dobânzii dar şi de speranţa de profit în

viitor sau de ceea ce Keynes a numit eficienţa marginală a capitalului.

Modelul keynesian de analiză a echilibrului şi ocupării s-a dezvoltat după marea

criză a anilor ‘30, „evenimentul care a dat formă multor instituţii din economie, dar şi

macroeconomiei moderne“ . El reprezintă o reformare profundă a teoriei tradiţionale, o

abordare veridică macroeconomică, aflându-se la baza fundamentării rolului statului şi a

politicilor promovate în cele mai multe ţări, după cel de-al doilea război mondial.

Esenţa analizei keynesiene este bazată pe teoria cererii agregate, aceasta ocupând

locul central în determinarea echilibrului. El este abordat în termeni de circuit care ia în

considerare corelaţiile dintre fluxurile din economie (vezi caseta 12.3.), echilibrai sprijinindu-

se pe două condiţii de bază:- egalitatea cererii globale efective (De) cu oferta globală (Y ); De = Y.

- volumul economiilor (S) să fie egal cu cel al investiţiilor (I); S = I.

Valoarea producţiei globale oferite de producători la costul factorial (Y ) este egală cu

venitul naţional distribuit, care, pentru ca circuitul să fie în echilibru, trebuie integral cheltuit.

256

Deci prima condiţie de bază a echilibrului este: De = Y. Venitul global cheltuit este format, la

rândul său, din suma cheltuielilor scontate pentru consum ale colectivităţii (C) şi cele

consacrate noilor investiţii de către întreprinzători (I), respectiv Y = C + 1. Cum economiile

(S) reprezintă surplusul venitului peste cheltuielile pentru bunuri de consum, a doua condiţie

de bază a echilibrului constă în convertirea integrală a economiilor în investiţii (S=I).

Mărimea cheltuielilor pentru consum şi investiţii la punctul de pe curba cererii globale

unde ea intersectează curba ofertei globale reprezintă cererea globală efectivă; acesta fiind

punctul la care întreprinzătorii scontează că vor maximiza profiturile obţinute. Egalitatea

cererii globale efective cu oferta globală poate fi însă un „echilibru cu şomaj“ şi chiar şomaj

de masă dacă punctul de intersecţie între cele două curbe este mult îndepărtat de nivelul

(potenţial) ocupării şi al producţiei. De aici necesitatea ca statul să intervină prin investiţii şi

achiziţii guvernamentale, în general prin politici fiscale şi monetare adecvate.

Caseta 12.3. Modelul keynesimt al echilibrului eu şomaj

.. \ i u Ija i lui Keyncs asupra echilibrului m ocupării poaic fi explicată cel mai simplu în

termenii fluxului circular al venitului. V i;|:î||

Să începem de la o si.ue de echilibru unde injecţiile sum egaîe cu retragerile (J=Rî. Dacă apare:

l É i É I le; tnuftöä i§| iii te.

, ρ ΐ § : § ί § s:j ; C Ş i :

multiplicată a producţiei î > venitului. Acesta este cfeU u i dt multiplicare. E! nu se va repeta însfl

J > R ► Y t ► H T , până câiti.1.1 - R

. : : Γ ; : V Λ' ...... '

;i|§§||§l| :;iţ® |§|§t§§| i|r| i|â::M

:;iŞ i|| ;;||p > f j | M § : f i i § e ^ ■ . i p l l l l l l l l

Spre sfârşitul anilor ‘60, ca urmare a înrăutăţirii stării monedei şi a accentuării unor

dezechilibre, a existenţei simultane a inflaţiei şi şomajului, s-au amplificat criticile aduse

analizei keynesiene, atât din partea monetariştilor cât şi a noilor clasici. Cu toate acestea, ea

constituie un moment de referinţă în dezvoltarea macroeconomiei moderne şi a politicilor

bazate pe ea.

în macroeconomia modernă sunt analizate, trei forme fundamentale ale

dezechilibrului: excesul de ofertă pe piaţa bunurilor economice şi pe piaţa muncii; excesul de

cerere de pe piaţa bunurilor şi excesul de ofertă de pe piaţa muncii; excesul de cerere pe piaţa

bunurilor, a monedei şi pe piaţa muncii.

Excesul de ofertă pe piaţa bunurilor şi a ofertei pe piaţa muncii caracterizează o

stare a economiei în care o parte a ofertei producătorilor nu este satisfăcută iar şomajul se

accentuează. Este o situaţie de tipul şomajului keynesian, când datorită limitelor cererii

globale există concomitent producţie fără desfacere şi forţă de muncă neocupată. Formarea

excesului de ofertă (sau starea de presiune) pe piaţa bunurilor poate fi generată de mai mulţi

factori: inflaţia crescătoare care reduce puterea de cumpărare a populaţiei, accentuarea

incertitudinii pe piaţă, formarea surplusului de capacităţi datorată unor erori de investiţii în

perioadele anterioare etc. în măsura în care influenţa acestor factori se diminuează şi cererea

creşte, presiunea slăbeşte, astfel că în perioada de trecere de la presiune la absorbţie ritmul de

creştere se accentuează iar şomajul se reduce.

Excesul de cerere pe piaţa bunurilor şi excesul de ofertă pe piaţa muncii înseamnă

penurie de bunuri şi şomaj, cu toate că producătorii se confruntă cu o cerere excedentară.

Această situaţie a economiei, numită şi şomaj de tip clasic („al salariilor ridicate“) apare mai

ales atunci când volumul echipamentelor întreprinderilor şi/sau eficienţa utilizării lor nu

permit nici folosirea deplină a forţei de muncă nici satisfacerea cererii de bunuri. Soluţia care

presupune că firmele măreasc gradul dc ocupare şi oferta de bunuri este fie reducerea nivelului

salariilor, fie creaşterea investiţiilor şi productivităţii pentru a provoca deplasarea curbei

produsului marginal spre dreapta. Cauzele directe ale acestei stări de dezechilibru pot fi

diferite: disproporţiile dintre ramurile de producţie, neconcordanţa între intenţiile de investiţii

şi condiţiile tehnice reale ale efectuării lor, forţa de muncă slab calificată sau insuficient de

mobilă pentru a răspunde modificărilor etc. De aceea, în condiţiile în care economia se află în

perioada de trecere de la absorbţie la presiune, conversiunea este însoţită de o încetinire

temporară a ritmului de creştere şi implicit de unele sacrificii în domeniul consumului.

Din analiza celor două forme de bază ale dezechilibrului macroeconomic rezultă că

pieţele nu sunt niciodată golite şi simultan în echilibru. Excesul ofertei (presiunea) sau cel al

cererii (absorbţia) sunt, în ultimă instanţă, expresia ajustărilor pe care le fac de fiecare dată

firmele şi gospodăriile atunci când nu pot cumpăra sau vinde cantităţiile dorite de bunuri şi

servicii ale factorilor la nivelul existent al preţurilor. în acest cadru, presiunea sau absorbţia

sunt stări fireşti ale economiei, trecerea de la o stare la alta prin acţiunea conjugată a forţelor

pieţei asigurând dinamismul şi progresul economiei, ca efect al menţinerii la un nivel ridicat

al intenţiilor şi a aspiraţiilor purtătorilor cererii şi ai ofertei.

258

„Importantă pentru abordarea dezechilibrului este presupunerea că salariile şi

preţurile nu se deplasează rapid, lăsând astfel pieţele în dezechilibru, ceea ce provoacă

ajustări cantitative. Aceste ajustări cantitative pe diferite pieţe sunt interdependente prin

constrângerile cantitative în contextul cărora firmele sau gospodăriile iau decizii optime

proprii. Cea mai interesantă contribuţie a abordării dezechilibrului de până acum a fost

aceea de a influenţa analiza empirică. De exemplu, în studii ale pieţei muncii, această

abordare sugerează că există o importantă distincţie între şomajul în contextul „salariului ridicat' ‘ sau clasic, şi şomajul în contextul „lipsei de cerere“ sau keynesian. în ambele cazuri

este neprofitabil pentru firme să angajeze mai mulţi salariaţi. într-unul din cazuri problema

este că munca este prea scumpă, în celălalt nu există piaţă pentru surplusul de producţie, dar esenţial este că ne dăm seama de felul şomajului cu care se confruntă economia înainte de a

elabora măsurile n e ce s a re (R. Dornbusch, S Fischer, op. cit., p. 544).

Excesul de cerere pe piaţa bunurilor, a monedei şi pe piaţa muncii evidenţiază

situaţia unei economii aflate în criză structurală profundă, în care dezechilibrele afectează grav

toate categoriile de pieţe: hiperinflaţie, şomaj cronic, penurie generalizată şi înrăutăţirea

condiţiilor de viaţă. Referindu-se la relaţiile dintre aceste dezechilibre, Milton Friedman arăta

- în conferinţa ţinută cu prilejul obţinerii Premiului Nobel - că „stagflaţia“ (existenţa simultană

a şomajului şi inflaţiei), deschidc calea „slumpflaţiei“ (creşterii simultane a şomajului şi a

inflaţiei), dar că aceste fenomene se produc în perioade de tranziţie măsurate cu ajutorul

jumătăţilor de secol sau a deceniilor, şi nu cu ajutorul anilor. In evoluţia economiei intervine

o perioadă de tranziţie, restructurarea implicând importante costuri sociale şi programe

adecvate de macrostabilizare.

Concepte cheie• Cererea agregată

• Oferta agregată• Curba cererii agregate

• Curba ofertei agregate

• Nivelul general al preţurilor

• Producţia potenţială

• Producţia de echilibru

• Politica cererii agregate (demand-side polices)

• Politica ofertei agregate (supply-side polices)

• Echilibru economic

Probleme de reflecţie şi aprofundare• Ce se înţelege prin cererea agregată (CA ) şi care sunt componentele eiV

• De ce curba CA are panta negativă şi se evidenţiază mărimea pantei respective?

• Echilibrul economic general

(echilibrul macroeconomic)

• Dezechilibrul economic

• Absorţia pe piaţa bunurilor

• Presiunea pe piaţa bunurilor

• Legea lui Say

• Echilbrul walrasian (classic)• Modelul Keynesian al echilibrului

(echilibru cu şomaj)

259

• Fiecare punct de pe curba CA exprimă egalitatea intre veniturile şi cheltuielile reale ale

cumpărătorilor. De ce şi in ce sens se vor modifica cele două variabile ca efect al

modificărilor în nivelul general al preţurilor?• Ce este oferta agregată (O A ) şi care sunt condiţiile (factorii) modificării ei?

• De ce este important să facem distincţie între curba OA pe termen scurt şi cea pe termen lung?

• Cum se va modifica oferta agregată (şi se va deplasa curba CA) dacă guvernul decide să

crească volumul achiziţiilor sale de bunuri? Dar dacă acesta procedează la o creştere a gradului de impozitare? Reprezentaţi grafic cele două situaţii

• în cazul unor progrese tehnologice şi de productivitate semnificative în economia unei ţări, pe termen lung cum se va modifica curba O A?

• Care sunt efectele creşterii cererii agregate asupra economiei în situaţia în care echilibrul

(egalitatea între CA şi OA) se află la un nivel mai scăzut decât cel al producţiei potenţiale?

Aceaşi întrebare în cazul în care egalitatea CA cu OA se realizează la un nivel superior producţiei potenţiale (echilibru deasupra ocupării depline)? în care din cele două situaţii

sunt recomandate măsuri de politică economică de tipul demand-side polices?• Ce se înţelege prin echilibrul şi dezechilibrul economic general şi care este semnificaţia

acestor concepte în analiza macroeconomică?

• Cumpărătorul este avantajat când în economie domneşte starea de presiune sau cea de

absorbţie pe piaţa bunurilor? Analizaţi prin comparaţie avantajele şi dezavantajele celor două stări ale economiei pentru participanţii la raporturile de schimb pe piaţa bunurilor economice.

• Precizaţi ipotezele şi condiţiile de bază ale modelului Keynesian al echilibrului şi arătaţi de ce acesta mai este numit şi echilibru cu şomaj.

Capitolul 13

VENITUL, CONSUMUL ŞI INVESTIŢIILE

Planul temei

13.1. Venitul şi formele Iui la nivel macroeconomicIdentitatea de bază privind alocarea şi cheltuirea venitului naţional

13.2. Consumul şi economiileFigura 13.1 Funcţia Keynesiană a consumului

Figura 13.2 Funcţia consumului şi cea de economisire

Caseta 13.1 Teorii postkeynesiene cu privire la consum şi conomisire

13.3. Investiţiile în economieCererea pentru investiţii şi factori de influenţă

13.4. Funcţia cheltuielilor agregate şi multiplicatorulFigura 13.3 Funcţia cheltuielilor agregate şi nivelul de echilibru al venitului

Figura 13.4 Reprezentarea grafică a multiplicatorului

Obiectivele temei

• Cunoaşterea şi interpretarea corectă a variabilelor care privesc alocarea şi cheltuirea

venitului naţional şi a relaţiilor între aceste variabile;

• Stăpânirea conceptelor şi a modelelor de analiză a consumului şi economisirii, a factorilor

care determină procesele respective şi a corelaţiilor pe care le antrenează în timp;

• Cunoaşterea particularităţiilor investiţiilor, a factorilor care determina comportamentul

acestei variabile macroeconomice şi deprinderea studenţiilor cu metodologia indicatorilor

pe care se bazează decizia de a investi a întreprinzătorilor;

• Determinarea grafică şi analitică a multiplicatorului în scopul înţelegerii procesului de

multiplicare a venitului ca efect al modificării cheltuielilor agregate

In evoluţia economiei, fluxul circular al venitului se înfăptuieşte permanent prin

realizarea unor procese esenţiale referitoare la consum, economisire şi investiţii sub diferitele

lor forme şi în cadrul unor mecanisme proprii economiei cu piaţă concurenţială. De aceea,

vom începe capitolul de faţă cu un set de relaţii referitoare la formele venitului la nivel

macroeconomic. Pe această bază vom analiza comportamentul variabilelor care rezultă din

261

alocarea şi cheltuirea venitului naţional şi cum sunt corelate variabilele respective. în mod

special vom studia acele forţe sau factori care determină consumul şi investiţiile şi efectele

acestor procese asupra evoluţiei şi performanţei economiei în ansamblu. în finalul capitolului

va fi prezentat, în relaţie directă cu funcţia cheltuielilor agregate, teoria multiplicatorului, care

constituie una din importantele realizări ale macroeconomiei moderne.

13.1. Venitul şi formele lui la nivel macroeconomic

Din analiza agregatelor economice de rezultate in capitolul 11 a reieşit că produsul

naţional net la costul factorilor (PNNcf) se numeşte curent venit naţional.

Venitul naţional(VN) reprezintă suma veniturilor factorilor de producţie participanţi

la realizarea producţiei naţionale de bunuri în interiorul ţării şi în afară, sub formă de salarii, rente, dobânzi nete, profituri etc. El exprimă astfel mărimea agregată a veniturilor obţinute de

participanţii naţionali la activităţiile economice de toate felurile şi cuprinde atât veniturile din

activităţi cât şi a celor din patrimoniu (din titluri de proprietăţi). Această mărime agregată,

numită generic venit naţional, trebuie înţeleasă atât ca flux real (de bunuri şi servicii) cât şi ca

flux monetar (de venituii sau cheltuieli) atunci când analizăm procese macroeconomice

fundamentale, cum sunt consumul, economisirea, investiţiile etc.

Mărimea venitului naţional poate fi pusă în evidenţă de următoarele relaţii:

- dacă facem trecerea de la calculul după concepţia „intern" la calculul după

concepţia „naţional“ venitul naţional este egal cu produsul intern brut la

preţurile pieţei (PIBpp), minus deprecierea sau amortizarea capitalului fix

(A ), plus soldul veniturilor factorilor de producţie în raport cu străinătatea

(SVFS) minus impozitele indirecte (I ind) plus subvenţiile dc exploatare sau

pe produs(Sexp)

VN = PIBpp - A + SVFS - Iind + Sexp sau

VN = PIBCF + SVFS - A sau

VN = PINcf + SVFS

- dacă pornim de la produsul naţional brut la preţurile pieţei (PNBpp), venitul

naţional este egal cu mărimea acestuia din care se scad impozitele indirecte şi

amortizarea capitalului fix şi se adaugă subvenţiile.

VN = PNBpp - A - IIND + SEXP sau

VN = PNNpp- IIND— SEXP

de unde venitul naţional este identic cu produsul naţional net la costul factorilor:

VN = PNNcf

262

Dacă facem abstracţie de exterior sau restul lumii şi de sectorul administraţiilor

publice, veniturile realizate de gospodării (de sectorul privat ) sunt destinate consumului(C) şi

economiilor (E). Altfel din punctul de vedere al alocării VN=C+E. Din punctul de vedere al

cheltuielilor venitul naţional este egal cu cheltuielile de consum şi cele pentru investiţii

(VN=C+I). Rezultă astfel identitatea de bază privind alocarea şi cheltuirea venitului

C + E s V N ξ C + I

Scăzând consumul din ambele părţi ale acestei identităţi obţinem cunscuta relaţie

Keynesiană între economii şi investiţii

I = VN -C = E

Această relaţie arată că într-o economie simplă (fără relaţii cu exteriorul şi fără

sectorul administraţiilor publice) investiţiile sunt egale cu economiile (I = E)

în fluxul circular al venitului intervin şi celelalte sectoare instituţionale ale economiei.

Asfel, o parte a veniturilor realizate de gospodării este destinată plăţii impozitelor şi taxelor

(IT), iar acestea (gospodăriile), la rândul lor, primesc venituri care provin din transferuri (TR)

de la celelalte sectoare (pensii, alocaţii, ajutoare, burse etc). Prin aceste operaţii obţinem

venitul disponibil (VD ) indicator ce exprimă posibiliitaţiile populaţiei pentru consum şi

economisire

VD = VN + TR - IT

în consecinţă, dacă luăm în considerare şi celelalte sectoare instituţionale

(administraţiile publice şi exteriorul) identitatea de bază privind alocarea şi respectiv

cheltuirea venitului naţional capătă următoarea formă:

C + E + (IT-TR) = VN = C + IN+ EN

Partea stângă a identităţii arată modul de alocare a venitului naţional, iar partea

dreaptă componentele cererii agregate, cunoscute de la tema respectivă. Identitatea prezentată

sugerează existenţa unor relaţii importante între sectoarele economiei, dar şi a unor condiţii de

bază ale dezvoltării echilibrate a economiei, privind procesele producerii, repartiţiei şi

utilizării venitului.

13.2. Consumul şi economiile

Consumul şi funcţia de consum Consumul constituie componenta principală în

structura cererii agregate; de exemplu, în România consumul final (privat şi public) reprezintă peste % din produsul intern brut.

263

Consumul cuprinde totalitatea cheltuielilor efectuate pentru achiziţionarea bunurilor

de consum, într-o perioadă determinată de timp, de regulă un an. Ca proces, el constituie scopul

final al activităţii economice şi constă în folosirea bunurilor de consum de către populaţie şi

administraţiile publice şi private pentru satisfacerea trebuinţelor personale şi colective.

Structura consumului poate fi analizată după diferite criterii, cum sunt: după natura

bunurilor de consum avem consum de bunuri materiale şi consum de servicii; după subiectul

consumului există consum privat şi consum public; după durata consumului acesta se împarte

în consum de bunuri care îşi pierd utilitatea într-un singur act de consum şi consum de bunuri

de folosinţă repetată şi îndelungată, care se depreciază în mod treptat; după variaţia

consumului cu venitul există consum de bunuri normale, a căror cerere creşte o dată cu venitul

şi consum de bunuri inferioare, a căror cerere scade o data cu creşterea venitului.

Consumul care îşi are sursa în venitul curent şi se modifică o data cu variaţia acestuia

se numeşte consum indus, iar consumul care nu depinde de venitul realizat se numeşte

consum autonom. Acesta din urmă poate avea ca sursă împrumuturile sau economiile

acumulate în perioadele anterioare. Consumul poate fi mai mare decât venitul disponibil

realizat numai pe o perioadă scurtă de timp; pe o perioadâ îndelungată de timp consumul

autonom tinde spre zero.

Factorii care influenţează consumul reprezintă acele împrejurări, de natură

obiectivă sau subiectivă, care determină creşterea sau descreşterea cheltuielilor pentru

consum, la un moment dat sau pe o anumită perioadă de timp. în afară de venitul disponibil,

nivelul şi dinamica consumului depind în principal de următorii factori:

• Avuţia economică, în care se include şi capitalul uman, astfel că pe măsură ce avuţia

generatoare de venit creşte şi consumul va creşte. între modificarea avuţiei şi evoluţia

consumului există, deci, o relaţie directă sau pozitivă;

• Creditul de consum, care influenţează direct consumul prin sumele împrumutate şi indirect

prin rata dobânzii la creditele pentru consum;

• Anticipăriile consumatorilor în legătură cu evoluţia venitului lor şi a preţurilor la bunurile

de consum. Dacă consumatorii se aşteaptă ca veniturile lor viitoare să crească; consumul

va creşte, şi invers. Aceaşi relaţie directă sau pozitivă există şi în privinţa anticipării

evoluţiei preţurilor la bunurile de consum;

• Impozitele şi taxele, care influenţează în sens invers nivelul şi evoluţia consumului.

Autoritatea publică poate astfel, prin modificarea politicii fiscale să inflenţeze cheltuielile

şi respectiv cererea pentru consum;

• Nivelul general al preţurilor; dacă preţurile bunurilor de consum cresc, consumul nominal

va creşte, dar consumul real poate să nu crească sau chiar să scadă.

264

Consumul se extinde sau se contractă în funcţie de creşterea sau reducerea venitului real,

însă nu în aceaşi proporţie, ci într-o proporţie mai mică. Această corelaţie dintre venit şi

cheltuielile pentru consum a fost pusă în evidenţă de către economistul englez J.M

Keynes, prin ceea ce el a numit legea psihologică fundamentală, potrivit căreia „o data

cu creşterea sau scăderea venitului oamenii înclină, de regulă şi în medie, să-şi mărească

sau să să-şi diminueze consumul, dar într-o proporţie mai mică“

Pentru teoria macroeconomică importantă este analiza în dinamică a consumului în

funcţie de evoluţia venitului şi a altor factori.

Cheltuielile de consum sunt determinate în principal de venitul curent disponibil.

Funcţia de consum bazată pe această ipoteză este numită funcţia keynesiană. în forma cea mai

simplă a acestei analize, consumul este funcţie de venitul disponibil C = c (VD), evidenţiind

astfel că cererea pentru consum şi implicit cererea agregată nu sunt independente de venit

Funcţia de consum pune, deci, în legătură cheltuielile de consum cu venitul

disponibil şi este analizată cu ajutorul a două expresii tehnice: înclinaţia medie şi înclinaţia

marginală spre consum.

înclinaţia medie de consum sau rata medie a consumului (c) exprimă partea din

venitul disponibil alocată cheltuielilor pentru consum la un moment dat şi se determină ca

raport între nivelul cheltuielilor pentru consum (C) şi cel al venitului disponibil (VD):

c = C / VD

Dacă luăm în considerare cerinţa legii psihologice fundamentale, potrivit căreia pe

măsură ce venitul real creşte sau scade, consumul se extinde sau se contractă, dar într-o

proporţie mai mică, atunci înclinaţia medie spre consum are tendinţa de reducere o data cu

creşterea venitului disponibil.

înclinaţia marginală spre consum (c’) exprimă creşterea consumului (AC) ce ia

naştere la creşterea cu o unitate a venitului disponibil (AVD)sau partea din sporul venitului

care se adaugă la consum, într-o anumită perioadă de timp.

c’= AC / AVD

înclinaţia marginală spre consum este, de regulă, o mărime pozitivă dar subunitară

(0<c’< l). Deci, în condiţii normale c’ nu poate lua nici valoarea zero, nici valoarea unu,

mărimea ei fiind mult mai aproape de unu.

întrucât consumul creşte o dată cu creşterea venitului disponibil funcţia consumului

este ascendentă, respectiv curba consumului are panta pozitivă. Mărimea pantei este dată de

înclinaţia marginală spre consum (c ’ ) şi indică nivelul cheltuielilor de consum la fiecare nivel

al venitului disponibil.

265

Figura 13.1, Funcţia keynesiană de consum

Funcţia de consum keynesiană poate fi analizată în trei moduri: ca funcţie simplă

lineară, ca funcţie afină (lineară dar cu consum autonom) şi ca funcţie concavă (cele trei forme

sunt redate în figura 13.1)

a) Funcţia liniară a consumului unde acesta este un consum indus şi creşte

proporţional cu venitul (vezi figura 13.1 A )

C = c’ (YD ), unde 0<c<l

In această ipoteză, înclinaţia medie spre consum (c) este constantă şi se identifică cu înclinaţia

marginală spre consum (c ’) care indică mărimea pantei funcţiei (curbei) consumului.

b) Funcţia afină a consumului, unde acesta este format din consumul autonom (C0)

şi consumul indus de venitul disponibil din perioada curentă. în această ipoteză, înclinaţia

medie spre consum se modifică de la o perioadă la alta şi este decrescătoare, iar înclinaţia

marginală spre consum este constantă şi inferioară înclinaţiei medii (fig. 13.1 B)

C = C0+ c '(VD )

c) Funcţia concavă a consumului de forma C = f(VD ), cu AC/AVD>0 şi C()>0 şi

unde c şi c’ se modifică în funcţie de variaţia venitului (figura 13.1.C). Forma concavă a

funcţiei de consum arată că c scade o dată cu variaţia venitului iar c’ are valoarea pantei

tangentei în fiecare punct al curbei şi scade o dată cu creşterea venitului disponibil.

Economiile şi funcţia de economisire. Veniturile disponibile necheltuite de posesorii

lor sunt economisite. Economiile reprezintă, deci, partea din venitul disponibil peste

cheltuielile pentru consum.

VD = C + E

E = VD - C, unde E = economiile

266

Pentru ca venitul să depăşească cheltuielile de consum şi să se realizeze economii, sunt necesare anumite condiţii, cum sunt: existenţa unei activităţi economice eficiente care să

asigure un excedent de venit peste nevoile curente ale vieţii; existenta unei anumite doze de prevedere în vederea satisfacerii unor trebuinţe viitoare; existenţa unei proprietăţi a venitului economisit de a fi conservat proprietate ce s-a generalizat o dată cu folosirea monedei ca mijloc de economisire şi rezervă; existenţa unor instrumente şi instituţii care să faciliteze

procesul economisirii (sistemul finaniar bancar) etc. Existenţa acestor condiţii permite formarea economiilor menajelor, administraţiilor publice şi ale celor private.

în condiţiile unui nivel al venitului disponibil, mărimea economiilor depinde de o serie de factori care stimulează înclinaţia şi dorinţa oamenilor pentru economisirea unei părţi a venitului, cum sunt: prudenţa sau prevederea de a avea o rezervă pentru situaţii neprevăzute

sau de a putea majora cheltuielile pentru consum în viitor; spiritul de afaceri; dorinţa de a lăsa avere moştenitorilor ; senzaţia de independenţă şi de liberatate de mişcare pe seama unor venituri economisite; manifestarea, la unele persoane, a zgârceniei sau avariţiei etc. La aceste mobiluri ale indiviziilor se adaugă şi prevederile administraţiilor publice centrale şi locale, ale administraţiilor private de a-şi asigura resurse pentru investiţii sau rezerve pentru a putea face

faţă unor urgenţe sau dificultăţi în viitor.Toate aceste mobiluri sau factori incită gospodăriile şi administraţiile publice şi

private să nu consume o parte din veniturile disponibile, generând economiile pozitive. Pot

apărea şi economiile negative sub forma economiilor pentru asigurarea bătrâneţii, a ajutoarelor de şomaj finanţate prin împrumuturi etc.

Economiile depind în principal de venitul disponibil realizat. Relaţia între nivelul

economiilor şi al venitului este pusă în evidenţă de funcţia de economisire.

E = e(VD) sau E = e(VD)-C0

Ca şi în cazul funcţiei de consum, funcţia de economisire este analizată cu ajutorul a

două expresii tehnice: înclinaţia medie şi înclinaţia marginală spre economii.înclinaţia medie spre economii sau rata medie a economiilor (e ) exprimă partea

proporţia economiilor în totalul venitului disponibil, la un moment dat.

xs = E / VD

înclinaţia marginală spre economii (e ’ ) evidenţiază variaţia economiilor (ΔΕ) în raport de modificarea venitului disponibil (AVD) şi arată cu cât cresc economiile la creşterea cu o unitate a venitului.

e’ = ΔΕ / AVD

înclinaţia marginală spre economii este o mărime pozitivă şi subunitară (0<e’< l), de regulă, mai mică decât înclinaţia marginală spre consum. Pe de altă parte, dacă în cazul înclinaţiei marginale spre consum, creşterea venitului devansează creşterea consumului, în cazul e’ creşterea economiilor devansează creşterea venitului.

267

între înclinaţiile (medii şi marginale) ale consumului şi ale economisirii există nişte

relaţii simple. Astfel, întrucât orice venit sau spor al venitului disponibil sunt fie cheltuite sau

economisite (VD = C + E); AVD = AC + ΔΕ) înseamnă că suma dintre fracţiuni trebuie să fie

egale cu întregul (cu unitatea). Deci,

c + e = 1 c’ + e ’ = l

ô= 1 - e c’ = l - e ’

e = 1 - ê e’ = 1 - c’

Funcţia economisirii poate fi, astfel, dedusă porniind de la funcţia consumului:

E = 1 - c’ (VD); E = 1 - c’ (VD ) - C0

împărţirea venitului disponibil pentru consum şi economii implică, în fapt, o singură

decizie; astfel că, dacă ştim relaţia consumului faţă de venit, cunoaştem şi dependenţa

economiilor faţă de acesta. Ca urmare, avem două perechi de concepte paralele: înclinaţiile

medii şi cele marginale ale consumului şi respectiv economiilor.

Vom analiza corelaţiile dintre variabilele funcţiei consumului şi ale economisirii cu

ajutorul unui exemplu ipotetic. Astfel, presupunem că în perioada de bază consumul este

pozitiv, respectiv consumul autonom este de 300 miliarde u.m. Consumul indus este o parte a

venitului disponibil (cealaltă parte se economiseşte) şi se măreşte pe măsură ce VD creşte, cu

o înclinaţie marginală spre consum de 0,7 (c ’ = 0,7).

Funcţia de consum este deci: C = 300C0 + 0,7(VD), iar funcţia economisirii este

E = e’ (VD ) - 300C„

Tabelul 13.1 Relaţiile consumului şi economiilor cu venitul

VD c E c ë AVD AC AE c’ e’0 300 -300 - - - - - - -

100 370 -270 3,7 -2,70 100 70 30 0,7 0,3300 510 -210 1,7 -0,70 200 140 60 0,7 0,3500 650 -150 1,3 -0,30 200 140 60 0,7 0,3

1000 1000 0 1,0 0,0 500 140 150 0,7 0,31500 1350 150 0,90 0,10 500 350 150 0,7 0,32000 1700 300 0,85 0,15 500 350 150 0,7 0,32500 2050 450 0,82 0,18 500 350 150 0,7 0,33000 2400 600 0,80 0,20 500 350 150 0,7 0,3

Atât datele din tabel cât şi reprezentarea grafică a celor două funcţii permit formulrea

unor particularităţi ale acestora, şi anume:

268

• dată cu creşterea venitului rata medie a consumului (c) scade, iar rata medie a economiilor

(e ) creşte. Un venit disponibil în creştere este însoţit de creşterea consumului, dar într-o

proporţie mai mică şi de sporirea mai accentuată a economiilor. Pe măsură ce indiviziii ating un anumit nivel de bunăstare, cu cât venitul disponibil este mai ridicat, cu atât

decalajul dintre venit şi consum este mai mare;

• există un nivel al consumului unde rata medie a acestuia este egală cu unitatea (c= l). Acest

nivel de echilibru, unde consumul este egal cu venitul disponibil şi pentru care economiile

sunt egale cu zero, se mai numeşte şi prag de ruptură;• sub acest nivel de echilibru, consumul depăşeşte venitul disponibil, , cea ce înseamnă că

economiile sunt negative, având loc un proces de dezeconomisire (consumatorii apelează

la împrumuturi sau îşi cheltuiesc economiile);

• peste nivelul de echilibru, venitul disponibil depăşeşte consumul şi intervine procesul de

economisire. Rezultă astfel că se poate economisii decât la un nivel al venitului disponibil,

superior pragului de ruptură, unde consumul este inferior venitului realizat şi apar

economiile pozitive;• pentru toate nivelurile de venit înclinaţia marginală spre consum este o mărime pozitivă dar

subunitară ( l> c ’>0), ceea ce înseamnă că pentru fiecare unitate suplimentară de venit

disponibil se cheltuieşte numai o fracţiune, iar diferenţa se economiseşte ( l> e ’>0). Aşadar, ambele funcţii (a consumului şi cea a economisirii) sunt crescătoare faţă de venitul

disponibil, mărimea pantei fiind dată de înclinaţiile lor marginale (c ’=0,7 şi e’=0,3).

întrucât analiza este făcută pe exemplul funcţiei afine a consumului, c ’ şi e’ sunt prin

definiţie constante la toate nivelurile de venit iar graficele consumului şi economisirii au

forma unei drepte;

• linia înclinată la 45 de grade serveşte la localizarea nivelului de echilibru la care

cheltuielile de consum egalează venitul disponibil. în exemplu ipotetic luat, funcţia (curba)

consumului intersectează linia de 45 de grade la nivelul de echilibru al venitului de 1000

miliarde unităţi monetare.

în teoria keynesiană despre funcţia de consum şi cea de economisire, analizate mai

sus, cheltuielile de consum şi economiile sunt corelate, după cum s-a văzut, cu venitul curent

disponibil. Teoriile mai recente in domeniu pun în relaţie consumul şi economiile cu venitul

total deţinut de-a lungul vieţii precum şi cu alte variabile sau factori de influenţă, cum sunt

avuţia, vârsta, aşteptările referitoare la venitul viitor etc. Cele mai cunoscute teorii

postkeynesiene privind consumul şi economisirea sunt „teoria venitului permanent“ şi „teoria

ciclului de viaţă“ . Un comentariu mai amplu referitor la ipotezele şi implicaţiile celor două

teorii se găseşte în caseta 13.1

Caseta 13Λ Teorii postkeynesiene cu privire la comum şi economisire

Teoria svuiiuhri pi-raumen; (T y p )a (>>>:.dezvoltată de. profesorul Milion Friedman iar teoria

ciclului de viaifi (T C V td c profesorul Franco Mod rc Hani. ambii laureaţi ai premii ai Nobel pentru

economie (Prima lucrare în care Milton Friedman şi-a prezentat: teoria sa despre venitul permanent

numeşte .A Theory o f the Consumption Fnncüon, Princeton University 1957. iar lucrarea

pentru care Franco Modigliani a primii Premiul Nobel pentru economie este intitulată ..Ciclu de

viaţă, economiile individuale si bogăţia naţiunilor*' publicată în American Economic Review, 1986)

tnire teoria venitului permanent t.TVP) Şl teoria ciclului de \iaţă (TCV 't există evidente

diiereme ceea ce le si panicujarizcazû iar in anali/ele de <peeia!iiâ:e cele teorii sun; Lratatc,

de regulă, ca li ind. co mptement are. Intre T V P si T C V există însă i i importante si mi t it udini. atât în

aeestc similaritäti ne vom referi pe scurt în continuare.

în primul rând, există similarităţi în modul de abordare de cât re noile teorii a celor trei

variabile de. ba/â p in ind alocarea .^j'cheJuiirea venitului ]iiuuooak respectiv consumul ece>hoii|iïè:

şi venimî. AsueL spre deosebire de r.iotlelele de up Keynesian ale ftine|eii;dc conşunt.:

:"TÇV fac disimetic între oficii iiielilc penifii consum f pari ea de vemt destinat achiziţionării

bunurilor de consum) si consumul propriu-/is sau fluxul real al servwik«- iurni/ate de E unuripp ;

consum achiziţionate de către consumator. Disiinciia dintre eck- două concepte (cbcltuielite pentru

Spnstiiaişî-eonstiiirf 1 cnrent sau actual) devine cu toiul evidenta în cit/u 1 btimtri}oiS||Ifbile 'au de

folosinţă îndelungam (locuinut. automobile. aparate electmciis#ce etci,; De exemplu, daC|||n

poßsum ii^ailliÄel a cheltuit su ma respectiv â î n anul e umpăi ăru. se rv ici i le de eoiisit ra furnizate· dv· acest automobil

se distribute pe parcursul celor 10 am la o rată anuală relativ constantă de 1000 dc dolari.

270

: Mu:uK\i dc ia c heliu i cl 11 e de consur-i La amsunntl curent real implică si schimbarea cotes-

punzâtoare a modului de afeordaw a economiilor Acestea tui nu· Mim i-xv-tuulenlţil <ie venii dtspu-

urbi.t pesic cheltuielile de consum, ei reprezintă v> mi minus, Valoarea consin lulni actual: in e\cmp!u

ipoţeue luat mai sus/nimm KX)U dc dolan valoarea serviciilor de consum este eonstdemm consum

in äituJ achiziţionatn ;uii&inobiitiltd. diferenţa: de 9UÜU de dolari reprezentând eeouomi>it.e

illlfîiri:ţ>riv;ini; : veilî.uliii ea variabilă dc bază folosită în anali/u funcţie; de côpuni, T Y P si TC V

üidfeeaza J« locul venitului curent.·disponibil un concept ce lea.eà consumul de vem.ul pe termen

Sting sau de venitul loial pe viată. îpotc/a de ba/â a celor două teorii se teferă ta faptul ea. pe

termen lung, raportul eonsum-veait este stabil, iar oamenii adopta comportamente de consum!

similare, chiar dacă veniturile curente de care dispun pot fi diferite. Acesta intrucfiL consumul

curent diiut o anumiţii perioada nu depinde de Venitul disponibil din îk mi |>enoadâ. ci este funcţie

de -toate resursele pe care jndm zn emită sa te aloce în.t^a iei încât consumul s i rar.uma la.un ni' e i

reaiativ constant pe toată durata vieţii.

::::::A;:v:;T^()ria ; yen i â >1 ii i^ane » t£Uâ-;4 i:iivl’nicî f fffi uppc::;||:||aja esteifginiiaşi:

uniiormit, cheltuielile pentru consum depind de venitul mediu pe termen lung. iar consumul este

funcţie de venitul permanent:

t l j l M l j j j j j j j f t j j c.= cfvpk l i ® WÊXÊm :;::g-:ï ï l l l l

unde, c este înclinaţia marginală spre consum, considerată o constanta, si V P este venitul

p p â n e n t it i l i^ estabilă a consumului pe can· o persoana ii putea o yj>ţ*rte-pe tot parcursul vieţii, tuiârtdcont de

nivelul ac tu a ! .ai avem si aţ venitului câştigat in prezem şi viitor“

Potrivit T V P înclinai u medie spre consum (e). este· m.u degrabă constantă decât în scădere,

n.j consinriHiru tăspuiul difetii la modilie.tnle v enitului pe termen scurt st pe Let meu lung Dacă·

schimbarea po/m vj a venitului apare ca fiind tranzitorie sau pe ieimen scurt, indivizii nu îşi

::ţîit||iiîca. imedicii : 1 1 .:ö|öftomisit;:l||mre patte di: t ae|||||ţ)f ;f|

venitului sau vor achita eu el datorii contractate în perioade anterioare. Când modificările pozitive:

ale venitului sunt permanente nivelul consumului creste, curba acestuia depl.tMtndu-se tri sus. C

|a||ane constantă ia acclasi nivel. :iiir ;îttcl.iuifti.a matginalâ spre cuiistim |c*$?|§i: e<»nstaruâ jwdu:u:

diverse niveluri.de mărime a νββΐ|ΐί0ΐ;:?Αιίιΐπΐϊ1ί^:ίί Ca^itrîvit ratkleiului Kfeÿnésia.ti al ftineţici i d e

consum. c este constantă sr, ca a iy rc înclinaţia medie spie consum - C: a re .o tendinţa de scădere

pc măsură ce venitul disponibil creşte). Teoria ciclului de viaţă fundamentală de Franco;

Modtgltom. ta în considerarc faputî ca vtata osie:itmitatăţşi Swauratä. îit consecinia. '.cniturilc

prezintă variaţii sjste mance cauznic dc ciclu de viata caracterizat de succesiunea ce lut trei la/e.

cea pregătitoare anilor de muncă, cea activă a anilor de muncă şi cea a anilor de după pensionare..

Ca si In ipote/âTVP. raportul consum venit este stabil, întrucât indivizii ian. decizii în funcţie de

per-pectmvîntregii v ie i»; nivelul cotisinnuîui este astfel stabilit întâi sâ poată ti menţinut de-a

iÎB H p l j K:rk>âdci activesăfesip pa ipeiis io ti are. iii pe rw sida activ â o parte dt n \ entt este transfor mată

în economii, astfel că averea cieşte rapid m atinge maximul in praml pension :aii t>upa pensionare

începe procesul de cheltuire a economiilor pentni a menţine nivelul consumului.

Potrivit TCV, funcţia consumului ;x>aic lua farm

C = gWR + cVL

unde a este înclinaţia marginala spre cans um faţă dc avuţia rea hi (W R ) şi c înclinau«

nuugmală spre consum în raport tic nnxitfţ^|eav^^.M ui din munca (\ L ) G ieiieieiiţu a si e

•depind dc pu/itia individului în cadrul ciclului de via|ă; tu cât persoana esic rc;;u in >. ârstă cu atât

a este mai mare. ipote/a etelului de viată este avife! în măsură « i explice nu numai implicaţiile

şocurilor aleatorii ale venitului asupra conMtmului. si si variaţiile sUtemadec ate economiilor şi

;avefp:: în; cadril 1 ciclului

^ ^ p ^ e l c sujii mai degrabă complementar; decât concurente Teoria nelulm dc < îafă acordă

mai mnliă alenue factorilor caic stau la ba/a economisirii. o f c r i^ ^ p E E ^ ^ Ş î^ ^ ^ ^ îe pentru a

inciu.de averea în funcţie de consum Pc de alta parte, teoria venitului permanent se concentrează

asupra iţii tn esm; îîïdî vixi j j fo r ilp / â àÿfcptariicd^

In context, noile ii iedele dc anal ι/â a funcţiei consumului si cea a economisirii combină

ielc!l|i£c'âl||el<^idţiuă le ^ i i- t o avijaa, fa^tOrb deiio^â|ïÇi cfö|:;Co:uibiti£itc.

eeie două iw rii. explică mai bine comportamentul unor variabile macroeconomice precum

i^HÎppiubţ^diRtiîHile şi iffipteaţiilc lor È ÿ b vô iïifi^

13.3. Investiţiile în economie

Economiile pot rămâne ca o tezaurizare sterilă sau se pot transforma într-un plasament

în afaceri prin intermediul investiţiilor. în această accepţiune investiţiile reprezintă totalitatea

cheltuielilor care conduc la creşterea patriomoniului (averii) agenţiilor economici în perioada

respectivă, indiferent dacă aceste cheltuieli se referă la elemente ale capitalului real (fix şi

circulant) la capitalul financiar (acţiuni şi obligaţiuni) sau la valori imobiliare.

în analizele macroeconomice ale venitului şi producţiei naţionale investiţiile sunt

privite din punctul de vedere al cererii agregate, a cărei componenţă de bază este. In această

accepţiune investiţiile reprezintă totalitatea cheltuielilor efectuate pentru achiziţionarea

bunurilor de capital, în vederea menţinerii şi sporirii potenţialului productiv (stocului de

capital) din economie; deci, nu includ investiţiile în capitalul uman şi nici investiţiile

financiare, respectiv achiziţionarea de valori mobiliare şi imobiliare care nu contribuie la

formarea de capital real, ci numai la schimbarea proprietarului.

în funcţie de destinaţia bunurilor de capital, investiţiile se împart în: investiţii de

înlocuire, destinate înlocuirii bunurilor de capital depreciate şi scoase din funcţiune; investiţii

nete, destinate creşterii stocului de capital. Suma investiţiilor de înlocuire şi a investiţilor nete

reprezintă investiţii brute sau formarea brută de capital.

272

Investiţiile sunt efectuate în principal de sectorul privat (de către întreprinzători) şi se

numesc investiţii private, dai' pot fi efectuate şi de administraţiile publice centrale şi locale,

în acest caz fiind numite investiţii publice. Din punctul de vedere al locului (ţărilor) unde se

efectuează, avem investiţii interne, efectuate de către rezidenţi în cadrul graniţelor naţionale

ale unui stat, şi investiţii externe realizate de investitorii străini.

Investiţiile reprezintă un proces economic esenţial în fluxul circular al venitului, care

provoacă creşterea acestuia. Ele au totodată, un puternic efect de antrenare în toate sectoarele

de activitate asupra tuturor agenţilor economici. Un trend ascendent al investiţiilor şi într-o

structură corespunzătoare acestora, au ca rezultat noi locuri de muncă; înlocuirea şi

modernizarea echipamentelor de producţie, sporirea ofertei globale de bunuri şi deci, condiţii

mai bune de muncă şi de viaţă pentru membrii colectivităţii.

Dacă cererea agregată de bunuri de consum depinde mai ales de mărimea venitului,

cererea pentru bunuri de capital depinde de o multitudine de factori pe care se bazează

opţiunea (decizia) pentru investiţii a întreprinzătorilor. în general, cererea pentru investiţii este

succeptibilă la mari variaţii în timp, care se vor repercurta şi asupra dinamicii venitului şi

producţiei naţionale.

Principalii factori care influenţează cererea pentru investiţii şi implicit evoluţia

acestora în economie sunt:

• stocul bunurilor de capital în raport cu producţia de bunuri cerută pe piaţă. Existenţa unor

importante capacităţi de producţie excedentare va influenţa negativ cererea de investiţii;

• progresul tehnic- necesitatea promovării unor tehnologii moderne, introducerii în fabricaţie

de noi produse în vederea menţinerii competivităţii pe piaţă- determină pe întreprinzători

să investească;

• previziunile investitorilor în legătura cu evoluţia vânzărilor şi a preţurilor, respectiv starea

generală a economiei naţionale precum şi conjunctura economiei mondiale. Dacă în

economie există un grad ridicat de incertitudine şi instabilitate, un mediu al afacerilor

nefavorabil investite se vor reduce;

• taxele şi impozitele pe profit, în general nivelul de fiscalitate din economie care influenţează

în sens negativ cererea de investiţii. Prin politica fiscală dar şi prin alte măsuri, politica

statului poate contribui la creşterea sau reducerea volumului investiţiilor în economie;

• rata reală a dobânzii care, în ultimă instanţă reprezintă costul de oportunitate a investiţiei.

Cererea de investiţii se extinde dacă rata reală a dobânzii scade şi invers, aceasta se contractă

dacă rata reală a dobânzii creşte. în general, cererea pentru investiţii se extinde până la acel

punct la care rata profitului net devine egală cu rata reală de piaţă a dobânzii. Nivelul la care

rata profitului net este egală cu rata reală a dobânzii poartă denumirea de eficienţa

marginală a investiţiilor. în consecinţă, volumul investiţiilor curente în economie va creşte

până la acel punct de pe curba cererii de investiţii până când nu mai există nici o categorie

de investiţii a căror eficienţă marginală depăşeşte rata reală a dobânzii.

Compararea ratei venitului net cu rata reală a dobânzii constituie unul din criteriile

care stau la baza aprecierii oportunitîţii financiare a deciziei de a investi. Rata venitului net se determină raportând profitul net actualizat la costul investiţiei, iar rata reală a dobânzii este

egală cu diferenţa dintre rata nominala a dobânzii şi rata inflaţiei. Dacă rata venitului net este

mai mare decât rata realâ a dobânzii decizia de a investi se justifică.

Un alt criteriu de apreciere a oportunităţii financiare a investiţiei este compararea

valorii economice a activului fizic în care s-a investit şi costul investiţiei. Fundamentarea

deciziei de a investi prin folosirea acestui criteriu presupune, mai întâi, determinarea valorii

economice a obiectivului de investiţii prin actualizarea fluxului de venituri pe care el le va

genera pe întreaga perioadă de funcţionale.

Valoarea economică a activului fizic în care s-a investit este dată de capacitatea

acestuia de a genera în viitor un flux de venituri. Un venit ce va fi obţinut în viitor valorează

însă mai puţin decât un venit egal obţinut în prezent; cu cât timpul realizării unui venit este

mai îndepărtat ci atât valoarea lui prezentă este mai mică. Ca urmare evaluarea din punct de

vedere economic a unui activ achiziţionat necesită ajustarea fluxurilor viitoare de venituri pe

care le generează, pentru a stabili valoarea acestora in prezent. Procedeul se numeşte

actualizare şi întrucât dobânda reprezintă preţul utilizării banilor în timp, rata reală a dobânzii

este folosită ca rată de actualizare.Aplicând procedeul actualizării, valoarea prezentă a unui venit (Vp) ce va fi obţinut

peste „n“ ani (Vn) rezultă din relaţia:

Deoarece un activ de investiţii generează un flux de venituri (V1,V2....Vn) pe

întreaga perioadă de funcţionare, valoarea economică (Ve) rezultă prin însumarea valorilor

actualizate a tuturor veniturilor obţinute, potrivit relaţiei:

De exemplu, considerând că durata de funcţionare a unui activ fizic în care s-a investit

este de 5 ani, costul investiţiei este de 300 mii lei, care s-au efectuat într-un an (dacă se

realizează în mai mulţi ani, atunci costul se actualizează după acelaşi procedeu), fluxul de

venituri pe care le generează sunt în medie de 100 milioane pe an, iar actualizarea se realizează

pe baza unei rate a dobânzii de 12% valoarea economică a obiectivului de investiţii este:

VnVp = -------

( l + d)

2

100 mii 100 mii 100 mii 100 mii 100 miiVe “ ---------- !-------------r*H-------------Ţ -------------r~i------------

1 + 0,12 (1 + 0,12)2 (1 + 0,12)3 (1 + 0,12)4 (1 + 0,12)= 82,9 + 79,7 + 71,2 + 63,5 + 56,7 = 354 mii lei

274

Fundamentarea deciziei de a investi rezultă din compararea costului investiţiei cu

valoarea economică a activului respectiv; dacă valoarea economică este mai mare decât costul

investiţiei atunci investiţia se justifică din punct de vedere financiar şi invers. In exemplu

nostru, valoarea economică fiind mai mare decât costul, decizia de a investi în obiectivul

respectiv este oportună.

13.4. Funcţia cheltuielilor agregate şi multiplicatorul

Multiplic atomi sau efectul de multiplicare reprezintă una din importantele realizări ale

macroeconomiei. Cu ajutorul modelelor bazate pe principiul multiplicatorului, macroeco-

nomia modernă explică modul cum economia în ansamblu se adaptează la schimbările

intervenite în cererea agregată şi să determine amplitudinea efectului modificării diferitelor

componente ale cheltuielilor agregate asupra producţiei şi venitul naţional.

Termenul de multiplicator a fost folosit pentru prima dată de către R.F Kahn în anul

1931, pentru a determina efectul modificării cu o unitate a unei variabile exogene asupra unei

variabile endogene (al cărui nivel este explicat de teoria respectivă). Ulterior, J.M Keynes a

folosit şi consacrat principiul multiplicatorului în cadrul interacţiunii dintre modificarea

investiţiilor şi a venitului naţional.

Teoria multiplicatorului nu se reduce însă la multiplicatorul investiţiilor, aşa cum

întâlnim uneori în unele manuale sau alte lucrări de specialitate. Limitarea principiului

multiplicatorului la investiţii poate crea chiar unele confuzii, în sensul că efectul pe care îl

descrie nu priveşte în sine sporirea capacităţilor de producţie care rezultă dintr-o operaţie de

investiţie considerată ca o creştere a stocului de capital. Investiţia este privită aici ca orice altă

cheltuială, ca oricare altă componentă a cheltuielilor agregate şi care poate fi cheltuielile de

consum, cheltuielile guvernamentale, exportul net etc. Acest aspect este esenţial în înţelegerea

principiului efectului de multiplicare care în macroeconomia modernă are un domeniu de

aplicare mult mai larg decât cel iniţial atribuit de Keynes, şi anume: multiplic atomi

cheltuielilor publice, multiplicatorul exportului net etc, care toate au aceeaşi semnificaţie ca şi

multiplicatorul investiţiilor. Importantă este, aşadar, caracteristica comună a tuturor acestor

procese care privesc cheltuielile agregate, respectiv faptul că ele reprezintă intrări (injecţii) în

circuit care compensează ieşirile şi produc în timp un efect multiplicator.

In analiza din capitolul de faţă urmărim, în principal, să descriem modul cum

economia se adaptează la o modificare a cheltuielilor agregate. Intre modificarea cheltuielilor

şi a venitului are loc un efect de conexiune inversă: o creştere a cheltuielilor determină

sporirea venitului, dar în acelaşi timp creşterea venitului se răsfrânge asupra cheltuielilor şi

provoacă în continuare noi şiruri de ajustări.

Analiza multiplicatorului arată ce se întâmplă cu nivelul de echilibm al producţiei şi

venitului naţional dacă are loc o creştere a cheltuielilor autonome, respectiv cu cât creşte

venitul naţional dacă are loc o creştere cu o unitate a cheltuielilor autonome. Acestea din urmă

pot fi oricare din componentele cheltuielilor globale sau ale cererii agregate şi le vom nota cu

simbolul „Ă “Pentru a determina multiplicatorul vom construi mai întâi funcţia cheltuielilor

agregate care pune în relaţie nivelul cheltuielilor globale planificate (estimate, dorite de agenţii

economici) cu nivelul venitului real. După cum ştim, formula cheltuielilor globale sau a cererii

agregate este: CA = C + I + EN. în scopul simplificării analizei, vom considera, cum am mai procedat la începutul capitolului, o economie simplă, fără exterior şi sectorul public, ceea ce

înseamnă că cheltuielile agregate sunt formate numai din cheltuieli pentru consum şi investiţii:

CA = C + I. Totodată, considerăm că nivelul preţurilor este constant, că toate cheltuielile de

investiţii sunt autonome şi egale cu 300 mild.u.m iar consumul autonom este de 100 mild.u.m

Astfel, cheltuielile autonome sunt egale cu 400 mld.u.m (Ă = 100C0+ 300I(I = 400). La rândul

lor, cheltuielile induse sunt formate numai din consumul indus (c.VN), înclinaţia marginală

spre consum c’ = 0,8. Funcţia cheltuielilor agregate este, potrivit exemplului ipotetic luat,

următoarea: C A = Ă + c’ (VN ) = 400 + 0,8(VN). Ea este redată în tabelul 13.2

Tabelul 13.2. Funcţia cheltuielilor agregate şi nivelul de echilibru al VN

Venitul

naţional

VN

Consumulestimat

C=100C0+0,8VN

Investiţiile

estimate

Io=300

Cheltuielile

autonome

Ă=Co+Io

Cheltuielile

agregate estimate

C A=400Ă=0,8 VN

Tendinţe

în evoluţia

VN

100 180 300 400 480

500 500 300 400 800 extindere1000 900 300 400 1200

1500 1400 300 400 1700 1Echilibru

2000 1700 300 400 2000

2500 2100 300 400 2400

3000 2500 300 400 2800 contractie3500 2900 300 400 3200

4000 3300 300 400 3600

Datele din tabel prezintă evoluţia cheltuielilor agregate în funcţie de venitul naţional şi

nivelul la care acestea sunt egale (CA0 = VN0). Nivelul de echilibru al venitului apare acolo unde

cheltuielile agregate estimate (planificate) egalează producţia naţională (CA0 - VN 0 = 2000).

Când cheltuielile agregate estimate depăşesc producţia curentă de bunuri şi servicii, acest

fenomen stimulează firmele să-si mărească producţia şi venitul creşte; invers, dacă cheltuielile

agregate estimate sunt mai mici decât valoarea producţiei curente, atunci firmele produc pe stoc,

îşi restrâng producţia şi venitul naţional scade.

276

Figura 13.3, Funcţia cheltu ielilor agrega te şi nivelul de echilibru al VN

în graficul din figura 13.3 nivelul de echilibra al venitului naţional este in punctul E0,

unde funcţia cheltuielilor agregate intersectează linia de 45°. Deoarece toate cheltuielile induse

din economie sunt cheltuieli de consum, panta funcţiei cheltuielilor agregate este egală cu

panta funcţiei de consum care este înclinaţia marginală spre consum (c' = 0,8). Ea indică

modul cum cheltuielile agregate cresc o dată cu variaţia venitului naţional.

Acelaşi echilibru al venitului este ilustrat în termenii unei egalităţi între economii şi

investiţii, aşa cum se vede din partea de jos a figurii 13.3. Distanţa verticală între E şi I este

egală cu distanţa între linia de 450 şi CA. Astfel, într-o economie simplă, fără sectoral public

şi cel exterior, la nivelul de echilibra al venitului, economiile estimate egalează investiţiile

estimate (E - I). După cum se observă din reprezentarea grafică, curba economiilor

intersectează curba investiţiilor, la nivelul de echilibru al venitului de 2000 unde acesta este

egal cu cheltuielile agregate estimate.

Nivelul de echilibru al venitului naţional la care producţia curentă egalează

cheltuielile agregate estimate este redat de formula:

VN, = —-— · A 0 1-c'

Rezultă că nivelul de echilibru al venitului naţional este cu atât mai mare cu cât

înclinaţia marginală spre consum (c ’ ) este mai mare şi, de asemenea, cu cât nivelul

cheltuielilor autonome (Ă ) este mai mare.

1Inversul complementului la unu a înclinaţiei marginale spre consum (~——) este

multiplicatorul (pe care îl notăm cu simbolul K ) şi arată cu cât creşte venitul atunci când

cheltuielile autonome cresc cu o unitate, adică modificarea venitului naţional (AVN) raportată

la modificarea cheltuielilor autonome (ΔΑ ) care au determinat-o:

K _ _ L _ A VN ~ \ - d ~ AĂ

întrucât înclinaţia marginală spre consum este o mărime subunitară iar multiplicatorul

este supraunitar, înseamnă că o creştere cu o unitate a cheltuielilor autonome determină creşterea

venitului mai mult cu o unitate. De exemplu, dacă c’ = 0,6 atunci K = 2,5, dacă c’ = 0,8, K = 5,

dacă c ’ = 0,9 K = 10. Atunci când din venitul suplimentar nu se cheltuieşte nimic pentru consum

şi c’ = 0, multiplicatorul are valoarea extremă minimă egală cu unitatea (K = 1 ).

Plecând de la relaţia între înclinaţiile marginale spre consum şi economisire (c’ + e’ = 1,

de unde e’ = 1-c’ ), putem determina o formulă echivalentă a multiplicatorului în funcţie de în­

clinaţia marginală spre economisire: K = l/e. în această formulă, multiplic atomi reprezintă

inversa înclinaţiei marginale spre economisire (de a nu cheltui din sporul de venit suplimentar

obţinut).

Aşadar, multiplicatorul arată amplitudinea modificării venitului naţional ca efect al

modificării cheltuielilor autonome, oricare ar fi acestea: un spor al investiţiilor, al cheltuielilor

publice, a exportului net etc. Sporul venitului este un multiplu al creşterii venitului, un

multiplu al creşterii cheltuielilor agregate (ΔΥΝ = K(AĂ). O creţtere a uneia sau mai multor

componente ale cheltuielilor autonome deplasează curba CA în sus cu suma iniţială, sporind

nivelul de echilibru al VN cu un multiplu al creşterii iniţiale a cheltuielilor autonome.

Dimensiunea multiplicatorului depinde de panta curbei CA, respectiv de înclinaţia marginală

spre consum; cu cât c’ este mai mare, cu atât curba C A este mai abruptă şi cu atât

multiplicatorul este mai mare. Dimpotrivă, multiplicatorul este mai mare cu cât înclinaţia

marginală spre economisire (de a nu cheltui) este mai mică.

278

Figura 13.4. Reprezen tarea gra fică a multiplicatorului

Figura 13.4 prezintă o interpretare grafică a multiplicatorului, care arată cum nivelul

de echilibru al venitului naţional creşte cu un multiplu al sporului cheltuielilor autonome.

Iniţial echilibrul este în E0, unde curba CA0 intersectează linia înclinată la 45°. Creţterca

cheltuielilor autonome de la Ă 0 la Ă, deplasează graficul (curba) cheltuielilor agregate în sus

până în CA,, într-o poziţie paralelă cu curba iniţială CA0. Această înseamnă că, la fiecare nivel

al venitului cheltuielile globale estimate sunt mai mari cu ΔΑ. Cererea agregată sau

cheltuielile globale estimate depăşesc acum nivelul producţiei şi al venitului naţional, stocurile

se reduce iar· firmele vor reacţiona prin mărirea producţiei şi a ofertei. La rândul său, creşterea

producţiei generează cheltuielile induse, întrucât orice creştere a venitului determină o creştere

a cererii pentru consum, în funcţie de înclinaţia marginală spre consum care este şi panta CA.

Echilibrul este astfel restabilit printr-o mişcare de-a lungul noii curbe a cheltuielilor agregate

până în punctual E,, unde cheltuielile estimate sunt egale cu venitul (CA, = VN,). Creşterea

venitului necesară pentru restabilirea echilibrului (AVN = VN ,-VN0) este un multiplu al

creşterii cheltuielilor autonome. Din figura 13.4 se observă clar că variaţia venitului, egală cu

distanţa PE,, depăşeşte variaţia cheltuielilor autonome (ΔΑ ) execendentul rezultând din faptul

că dreapta CAj are panta pozitivă (nu este orizontală şi deci, multiplicatorul este supraunitar:

l/l-c’> l. Aşadar, mărimea evoluţiei venitului în direcţia nivelului său de echilibru, o dată cu

variaţia cheltuielilor aggregate, depinde atât de creşterea cheltuielilor autonome, cât şi de

înclinaţia marginală spre consum (de a cheltui) care determină panta curbei CA, sporul

produsului şi venitului naţional fiind egal cu formula deja cunoscută: Δ Υ Ν = Κ (ΔΑ )

O modalitate de determinare mai analitică a multiplicatorului este cea numerică sau

algebrică. Casetă 13.2 oferă o astfel de analiză a efectului de multiplicare în cazul

multiplicatorului investiţiilor, una din componentele de bază a cheltuielilor agregate.

Caseta 13.2. Multiplicatorul iavextitffior-exmiplu numeric^ ţ^ te ş ^ w â r t t lu i mvestitiiloi vom porni tot dc ta modelul

'nostru eu o economie simplă Uărâ sectoral publie si exterior). Aceasta înseamnă că structura

cei en i agregate sau a chdpeieiloir este fbrmaut numai din cheltuielile pentru consum si

4iivesnţii:..:| | â s i i r i î : : :iejjrezeni,atfe!::<ie jflvestiti|

;ΐή ap l(K )r iik t u i$ f:3 n < | ip p ^ ff$$|§i

multiplicatorului estcK , = 5. Aplicând formula cunoscuţii (Λ VN = k.AI; obţinem sporul \ ciutului

realizai ca eflect 3l: »ivcsîiud<)r:ţ5 (pttV 'N = 5 I OQOAt j. Se pune întrebareareuri se-tace că atunci,

când injectăm un milliard investirii în economic poate să re/ui te un spor de venit de 5 mild, tl.nl.

Pemru a exphea acest process de nn< lup licăre trebuie să plecăm de la (luxul circulai a!

venitului juând în considerare că orice elicltotală Făcută dc agenţii economici reprezintă venit. O

pdfiedin acest \erm \a ftehd ţu r t potrivi' incbtnuk't marginale spre coasufltKeea ce înseamnă ca

; * a f ! l ^ Aïstii?!, :îii:;:;fityiuj stis. când

ui· C'tnou, dm see. oral :prî\a. iac chcHuielt de tnCesutîi de KKXlmi.ld. n.m. cei „are aii iitrm/n.

serviciile factorilor de producţie· necesare reali/eaxâ \enittiH. sul> lot mă tie salarii, rente. dobânzi,

profituri etc. Vemuif eroq.« deci cu o minia respectiva. C Ό υΟ ΛΥΝ ,Ι, dar procesul de expansiune a

producţiei st v< tuiului naţional nu se opreşte aici, Funiuofi; de servicii ale 1 actori lor dc producţie

care au ine a sat eeic l^m itu W * m o i chei-m ΗΆ) u i # u m u i difertina 200 mild, iun le

eCippiiisiSe. ( 'gide^adoua r u p ă 'g^nç:t'eiÉiîiÉ::âsMfejiiiiMiî::îŢişîtt:sporde venituri di; :£()0 mild. i r p e a i f f

la rândul for, induc cheltuielile de 640 mild, u.m în runda a treia. în mod similar, fiecare runda

■3ίΐ&&ίηπ£& ().8i^: ehëïtuié!ii:Si lieearc/tiöüä ran<Jii::dieheliuieli induce sporuri de venit, asa cum sd sugeiea/ă m taixUil si gralku ! dm figura 133

CA ţ5000 ( I l

4000 0 J '

1(1(10

1 2 3 4 5 6 ii V N

Figura 13.5. Multiplicatorul investiţiilor

Perioada(mnrte)

Δ/ = 100(1 AC AVN1

2

3

4

5

6

800

640 £

512 A

4 1 0 ~

328

*1000 AVNh

, 8 0 0 A V N 2

hÊ40 d V N 3

*512 A V N 4

♦410 A V N 5

28 :\VNe

0 AVMr,

* - *3

fWN=5000

280

Atât dalele din tabele cât şi graficul din figura 13.5 descriu etapele successive ale expansiunii

produsului si venitului national începând cu creşterea iniţiala a investiţiilor autonome cârc;

apare dfcj& lhïàca*>Wrtd spoßöifor Je \cnù al d iletudor luntk-În pioecsul c\pansiunti producţie!

si \eniüi lui naţional ca efect al inCtuxulin de chcltuieh determinat dc investiţia iniţială.

Aşadar, în procesul multiplicării ven itu ri ca d îc c l ai sporului de investiţii (dar poate i'i

seric infinită,, termenii din serie devenind din cern cc mai mici. cetmtia în exemplulirosira numerie

:$p$|§Â :l|!!||:;|'ii- ' -îïlf 11 WW'f: WÊÈÊM. IIIλΙ Ι ' Γ 0 ...Vi

în determinarea funcţiei cheltuielilor agregate şi a modelului multiplicatorului am

considerat, aşa cum s-a precizat de fiecare dată, o economie simplă, fără sectorul public şi

exterior. Se subînţelege că în această situaţie venitul naţional se identifică cu venitul

disponibil. Incluzând sectorul public în fluxul circular al venitului este evident că între venitul

naţional (VN ) şi venitul disponibil (VD ) există diferenţe atât de mărime cât şi în privinţa

variabilelor care rezultă din alocarea şi cheltuirea lor. Important este să vedem cum implicarea

sectorului public influenţează înclinaţia marginală spre consum şi valoarea multiplicatorului,

care ştim că determină panta funcţiei cheltuielilor agregate.

Pentru aceasta vom rescrie relaţia de la începutul capitolului dintre VN şi VD, unde

am văzut că venitul disponibil al gospodăriilor este egal cu VN plus transferurile de la buget

(TR) minus impozitele şi taxele pe venit (IT), respectiv:

VD = VN + TR-IT

Considerând mărimea impozitelor şi taxelor pe venit o rată procentuală (t) din venitol

naţional (t = IT/VN) iar transferurile de la buget o componentă a cheltuielilor autonome, alături

de investiţii şi achiziţiile publice (Ă = TR + I + G), atunci funcţia cheltuielilor agregate este:

C A = Ă + c’ (l-t)V N

Observăm că prin implicarea sectorului public în fluxul circular' al venitului cheltuielile

autonome (Ă ) cresc proporţional cu nivelul transferuri Lor (TR) şi al achiziţiilor publice. în

schimb, impozitele şi taxele (IT) reduc cheltuielile de consum penfru fiecare nivel al VN,

întrucât consumul indus al gospodăriilor depinde de venitul disponibil care prin prezenţă este

mai mic. Astfel, în timp ce înclinaţia marginală spre consum din VD este c\ înclinaţia

marginală din VN devine c’ (l-t), unde l-t reprezintă partea din venit rămasă după prelurea

obligatorie a inpozitelor şi taxelor pe venit t = 0,25 atunci înclinaţia marginală spre consum din

venitul naţional c’ (l-t) - 0,8(1-0,25) - 0,6. Aceasta înseamnă că la o creştere cu o u.m. a VN

consumul creşte cu 0,6 din acea unitate (deci nu cu 0,8), întrucât gospodăriile trebuie sa

plătească o fracţiune din fiecare unitate monetară de venit sub formă de impozite şi taxe.

Corespunzător reducerii înclinaţiei marginale spre consum datorată prezenţei

impozitelor şi taxelor pe venit, multiplicatorul şi respectiv panta funcţiei CA capătă valori mai

reduse. Astfel, dacă la o înclinaţie marginală spre consum din VD de 0,8 multiplicatorul este

5 (K = 1/1-0,8 - 5), la aceaşi înclinaţie marginală consum (c’ - 0,8) şi cu o cotă de impozit

din VN de 0,25 multiplicatorul este redus la jumătate, respectiv K = 1/1-0,8(1-0,25) = 2,5.

Acum, la o creştere a cheltuielilor autonome (ΔΑ ) cu o unitate monetară îi corespunde o

multiplicare a venitului (ΔΥΝ) de 2,5 ori (AVN = 2,5ΔΑ). Aţadar, impozitele ţi taxele (ca ţi

alte retrageri din fluxul circular al venitului) scad multiplicatorul ţi duc la reducerea pantei

CA, aceasta devenind mai lină (mai puţin abruptă). După cum se cunoaşte şi din reprezentarea

grafică (vezi figurile 13.4 şi 13.5) cu cât înclinaţia marginală spre consum este mai mare şi cu

atât panta CA este mai abruptă, şi invers.

Caseta 133. Analiza empirică a multiplicatorului si politica macroeconomică

Studiile empirice şi cercetările econometrics tot mai complexe întreprinde în unele ţâri eu

■ c ü n i l i lH t Ä

multipli eatoriüor cheltuielilor .sau a celui fiscal este dal de Faptul că ei servesc drept bază pentru

elaborarea recomandării ur de politică economică în domenii ie respective: „Cunoaşterea realistă a

dimensiunilor multiplicatorilor reprezintă o parte esenţială a diagnosticării s) prescrierii unei

politici economice. Aşa cum un medic cure prescrie un calmant trebuie să cunoască mărimea

efectuate de pionieri precum Jon Timbergeo si Lawrance Klein, ambii primind premiu! Nobel

pentru elaborarea modelelor macroccottuimce empirico. Astăzi, exista o întreagă armată de

pj^;|ppigii;gl|p$|Ä

op ,eÉ |p§l§ i;| !i . .;-iiş|l|Ë S M Ë S i W Ë ê ■ " tËËMMËËG

282

Concepte cheie

• Venit naţional

• Venit disponibil

• Consum

• Consum autonom şi consum indus

• Funcţia de consum

• înclinaţia medie spre consum

• înclinaţia marginală spre consum

• Economii

• Funcţia de economisire

• înclinaţia medie spre economii

înclinaţia marginală spre economii

Investiţii

Investiţii brate şi nete

Investiţii de înlocuire

Cheltuieli autonome

Funcţia cheltuielilor agregate

Multiplicatorul

Teoria venitului permanent

Teoria ciclului de viaţă

Probleme de reflecţie• Care sunt principalele forme de venit la nivel macroeconomic? Descrieţi identitatea

macroeconomică de bază care reflectă alocarea şi cheltuirea venitului naţional;

• Venitul disponibil al gospodăriilor este mai mare sau mai mic decât venitul naţional? în ce

situaţie cele două variabile ar putea fi egale?

• Ce este consumul şi care sunt principalii factori de influenţă ai acestuia. Explicaţi şi repre­

zentaţi grafic cum reacţionează consumul la modificarea venitului disponibil şi a averii.

• Când şi de ce consumul poate fi mai mare decât venitul disponibil? Arătaţi care sunt

particularităţiile funcţiei Keynesiene a consumului

• Cum influenţează venitul disponibil procesul de economisire? Enumeraţi şi alţi factori care

influenţează mărimea şi dinamica economiilor

• Descrieţi şi ilustraţi grafic relaţiile dintre funcţia de consum şi cea de economisire

• Ce sunt investiţiile şi de ce acestea reprezintă cea mai instabilă componentă a cererii

agregate? Ce implicaţii are acest fapt asupra evoluţiei economiei?

• Ce factori determină cererea pentru investiţii a întreprinzătorilor? Arătaţi care sunt criteriile

(indicatorii) pe baza cărora aceştia îşi fundamentează decizia de a investi.

• Ce legătură există între înclinaţia marginală spre consum şi panta funcţiei cheltuielilor

agregate? Determinaţi şi reprezentaţi grafic funcţia cheltuielilor agregate şi nivelul de

echilibru al venitului.

• Cum se explică efectul de multiplicare a venitului determinat de modificarea cheltuielilor

agregate? Analizaţi, cu ajutorul unui exemplu cifric, acest efect în cazul modificării

investiţilor (multiplicatorul investiţilor).

• Efectul de multiplicare a venitului naţional este egal cu cel al venitului disponibil? Cum

infleuenţează impozitele şi taxele pe venit mărimea multiplicatorului şi panta funcţiei

cheltuielilor agregate? Argumentaţi răspunsul cu ajutorul unui exemplu ipotetic.

• De ce este important pentru cei care adoptă măsuri de politică macroeconomică să

cunoască cât mai exact valoarea reală a multiplicatorilor cheltuielilor (investiţiilor,

cheltuielilor publice, exportului etc) şi a celui fiscal?

284

Capitolul 14

PIAŢA MONETARĂ

Planul temei

14.1. Rolul băncilor şi instituţiilor financiare14.2. Masa monetară şi structura acesteia

Caseta 14.1. Teoria cantitativă a banilor

14.3.Cererea de monedă. Mobilurile preferinţei pentru lichiditate

Caseta 14.2. Mobilurile preferinţei pentru lichiditate

Figura 14.1. Cererea de bani ca o funcţie de ratele dobânzilor, venit şi nivelul

preţurilor

14.4. Oferta de monedă şi echilibrul pieţei monetare

Figura 14.2. Echilibrul pieţei monetare

Figura 14.3. Rata dobânzii şi forţele pieţei monetare

Obiectivele temei

• Cunoaşterea elementelor definitorii ale pieţei monetare;

• Reliefarea interdependenţelor dintre piaţa monetară şi celelalte pieţe specifice;

• Evidenţierea factorilor ce influenţează cererea şi oferta de monedă;

• înţelegerea semnificaţiei şi condiţiilor echilibrului pieţei monetare

• Prezentarea principalelor metode şi instrumente de realizare a politicii monetare.

Moneda are un rol de mare importanţă în funcţionarea economiilor de piaţă. în

capitolul privind caracterizarea generală a economiei de piaţă, am prezentat pe larg funcţiile

banilor/monedei, subliniind, între altele, că moneda mijloceşte schimburile, constituie

instrument de paltă, îndeplineşte funcţia de economisire, etc.. în cadrul acestui capitol vom

vedea cum moneda devine ea însăşi un obiect a numeroase şi variate tranzacţii în care sunt

implicaţi agenţi economici spăecifici.

Cunoştinţele dobândite pe baza studierii elementelor teoretice şi metodologice din

acest capitol vor permite evidenţierea şi argumentarea unităţii indestructibile dintre piaţa

bunurilor şi pieţele monetară, financiară şi valutară. Cunoaşterea premiselor teoretico-

metodologice menţionate va face posibilă, totodată, înţelegerea particularităţilor pieţei

monetare şi a politicilor specifice acesteia.

Existenţa şi funcţionarea pieţei monetare are la bază o realitate evidentă în condiţiile

economiei de piaţă: desfăşurarea circuitului economic determină frecvent situaţii când anumiţi

agenţi economici au nevoie de mijloace de plată, în timp ce alţi agenţi economici dispun de

lichidităţi mai mari decât cheltuielile efectuate. Procesul prin care nevoile curente de lichidităţi ale

unor agenţi economici sunt satisfăcute pe seama surplusului altora este mijlocit de piaţa monetară.

14.1. Rolul băncilor şi instituţiilor financiare

Piaţa monetară se referă la cererea şi oferta de monedă, la relaţiile privind tranzacţiile

cu monedă. întâlnirea cererii cu oferta de monedă nu se realizează, de regulă, prin negocieri

directe între cele două categorii de agenţi economici. Este dificil sau chiar imposibil ca fiecare

purtător al cererii de monedă să-şi găsească partenerul care dispune şi doreşte să-i ofere

(împrumute) mijloacele de plată pentru perioada şi suma solicitată. De aceea, întâlnirea cererii

cu oferta de monedă şi satisfacerea lor este intermediată şi facilitată de către bănci. Acestea

mobilizează disponibilităţile băneşti ale tuturor agenţilor economici nonfinanciari şi satisfac -

în condiţiile respectării prevederilor legale - cererile de monedă din economie. Ele formează

astfel nucleul pieţei monetare, numită adesea şi piaţa bancară.

Băncile, instituţiile bancar-financiare în general (băncile de toate felurile, societăţile

de asigurare, casele de economii şi împrumuturi, casele de pensii etc.) reprezintă acea

categorie de agent economic care îndeplineşte rolul de intermediar financiar între ceilalţi

agenţi economici, gestionând instrumentele monetare folosite în sistemul economiei de piaţă.

Funcţia principală a băncilor constă în acordarea de împrumuturi agenţilor economici

care întrunesc condiţiile de bonitate financiară, care au capacitatea de a restitui sumele

împrumutate împreună cu dobânzile aferente. împrumuturile se acordă pe seama soldului activ

rezultat din depuneri şi restituiri şi din capitalul propriu al băncilor. Acestea prestează şi alte

servicii bancare, cum sunt: gestionarea conturilor deponenţilor şi operarea mişcării banilor în

conturile acestora, primirea spre păstrare a economiilor populaţiei, organizarea înfiinţării de

societăţi comerciale şi plasarea titlurilor de valoare ale acestora etc.

Rolul crescând al agentului economic financiar-bancar în sistemul economiei de piaţă,

diversificarea şi specializarea activităţii desfăşurate de bănci au condus la constituirea

diferitelor tipuri şi forme de bănci. Cea mai generală clasificare a băncilor se referă la gruparea

lor în bănci de emisiune şi bănci comerciale.

Banca de emisiune (banca centrală) ocupă poziţia centrală în cadrul sistemului bancar al

fiecărei ţări. Rolul său de bancă centrală (banca băncilor) rezultă din operaţiunile pe care le

efectuează: emiterea biletelor de bancă, crearea şi gestionarea puterii de plată în ţară, supra-

286

vegherea societăţilor bancare şi a altor instituţii de credit, coordonarea politicii monetare, de credit

şi valutare a ţării în vederea asigurării stabilităţii monetare şi funcţionalităţii sistemului bancar.

Băncile comerciale prestează servicii altor agenţi economici pe baze comerciale sau

lucrative, adică în scopul obţinerii de profit. Ele se împart în următoarele categorii: bănci de

depozit, care primesc depuneri la vedere şi pe termen şi acordă credite la termen scurt; bănci de afaceri, care dispun de Însemnate capitaluri proprii şi îşi procură mijloacele necesare şi prin

emisiunea de obligaţiuni sau de acţiuni, acordând şi credite pe termen lung; bănci ipotecare, care îşi procură mijloacele financiare prin emisiunea de înscrisuri şi obligaţiuni ipotecare.

Tipurile de bănci, diversificarea şi specializarea activităţii acestora, modul de

organizare etc. cunosc aspecte specifice în funcţie de condiţiile economico-sociale din fiecare

ţară. Astfel, în S.U.A., sistemul financiar-bancar cuprinde: Sistemul Federal de Rezerve

(F.E.D.), format din cele 12 bănci de rezervă ale statelor federative, care constituie de fapt o

adevărată bancă centrală a naţiunii americane; un număr foarte mare de bănci comerciale de

toate felurile care au numeroase filiale în afara graniţelor ţării; societăţi de asigurare,

cooperative de economii şi împrumuturi, fundaţii de ajutor reciproc etc.

în prezent, sistemul financiar-bancar din ţara noastră este format din; Banca Naţională,

un număr în continuă creştere de bănci comerciale, case de economii, cooperative de credit,

case fundaţii de ajutor reciproc, case de pensii, societăţi de asigurare şi Trezoreria statului.

Banca Naţională a României reprezintă banca centrală (de emisiune), având ca

principală funcţie emiterea şi gestionarea monedei naţionale (leul) şi de a coordona întreaga

politică monetară şi de credit a ţârii. Banii în numeral- emişi şi gestionaţi de Banca Naţională

(bancnotele şi moneda divizionară) sunt alcătuiţi din următoarele componente: numerar în

circulaţie, existent în afara sistemului bancar; rezerva în tezaurul băncilor comerciale;

numeranil echivalent cu suma depozitelor băncilor comerciale existente la B.N.R.. Ultimele

două componente stau la baza creării şi gestionării banilor de cont (monedă scripturală) de către băncile comerciale.

14.2. Masa monetară şi structura acesteia

Moneda constituie instrumentul cheie într-o economie de piaţă, ea înlesnind schimbul

şi contribuind la dezvoltarea economiei pe baza liberei iniţiative a agenţilor economici.

Moneda face posibilă derularea tuturor tranzacţiilor economice, oricare ar fi natura lor,

conservă averea şi înlesneşte transmiterea activelor care o compun de la un subiect la altul,

facilitează economisirea şi formarea capitalului etc. Desfăşurarea activităţii economice a

ajuns, astfel, să fie tot mai mult funcţie de monedă, de folosirea instrumentelor monetare.

Totalitatea instrumentelor monetare, existente la un moment dat în economia unei ţări

constituie masa monetară. Deoarece cantitatea de bani poate fluctua semnificativ de la o zi la

alta, masa monetară se determină, de regulă, ca o medie pe o anumită perioadă de timp.

în teoria şi practica economică, masa monetară cunoaşte accepţiuni diferite in funcţie

de elementele incluse în structura ei. Aceasta, întrucât calitatea de bani (de monedă) atribuită

diferitelor active ale rezidenţilor este în fapt o funcţie a instituţiilor financiar-bancare, un rezultat al practicilor monetare care s-au dezvoltat de-a lungul timpului.

Din acest punct de vedere s-au conturat două concepte cu privire la calitatea de bani

a activelor ce definesc masa monetară: moneda propriu-zisă, care se referă la acele

instrumente monetare caracterizate prin lichiditate perfectă, schimbarea lor cu alte active

realizându-se imediat şi fără nici un cost din partea deţinătorului; semi moneda (quasimonedă)

reprezentată prin acele instrumente monetare care necesită una sau mai multe operaţii pentru

a deveni bani lichizi, ceea ce presupune din partea deţinătorului consum de timp şi alte costuri,

fără să existe însă riscul diminuării activelor deţinute, ca în cazul unor active fizice.

în consecinţă, masa monetară poate fi determinată - fie ca stoc (existent la un moment

dat), fie ca flux (care circulă într-o anumită perioadă de timp) - în funcţie de agregatul monetar

care o defineşte. Un agregat monetar cuprinde moneda propriu-zisă (banii lichizi) şi o parte

a instrumentelor semimonetare gestionate de bănci sau de alte instituţii financiare. în general,

criteriul după care aceste instrumente semimonetare sunt delimitate şi incluse în fiecare

agregat monetar se referă la gradul de lichiditate, de care depinde şi costul transformării lor în

bani lichizi; aceasta în funcţie de modul cum ele se află mai aproape sau mai departe de

moneda propriu-zisă, care constituie primul agregat monetar - M,. Celelalte agregate

monetare sunt: M 2, M 3 şi L.

Primul agregat monetar - M ]( defineşte masa monetară în sens restrâns, aceasta fiind

formată din: numerar (numerar şi moneda divizionară); conturile bancare operabile prin cecuri

aparţinând rezidenţilor nonfinanciari, cunoscute şi sub denumirea de depozite la vedere;

cecurile la purtător sau de călătorie. în acest context reţinem faptul că este vorba numai de numerarul aflat în circulaţie sau din afara sistemului bancar, ceea ce înseamnă că depunerile

sau retragerile de numerar în şi din conturile curente nu modifică volumul lui M, ci schimbă

doar forma în care sunt deţinute mijloacele de plată de rezidenţii nonfinanciari. De exemplu,

dacă o persoană depune o bancnotă de 100.000 lei într-un cont operabil prin cecuri,

componenta depozite la vedere se majorează cu suma respectivă, iar numerarul în circulaţie

scade cu aceeaşi sumă, volumul masei monetare rămânând acelaşi.

A l doilea agregat monetar - M 2, reprezintă masa monetară definită în sens larg.

Aceasta cuprinde în plus faţă de primul agregat (M 2 - M ,) următoarele disponobilităţi

semimonetare: depozitele la termen deţinute de public la băncile comerciale, depunerile la

casele de economii şi împrumut, alte conturi neoperabile prin cecuri.

M, şi M 2 constituie principalele agregate ce caracterizează (ca stoc şi ca flux) masa

monetară din economia unei ţâri. Primul agregat (M ,) evidenţiază la un moment dat sau într-

o anumită perioadă mărimea mijloacelor reale de plată ale agenţilor economici dinafara

sistemului bancar, instrumentele monetare respective răspunzând pe deplin calităţii şi

facilităţilor atribuite monedei propriu-zise, banilor lichizi. Componentele suplimentare ale lui

288

Μ, (Μ , - M j) reprezintă, în fapt, economiile sau disponibilităţile băneşti ale rezidenţilor

nonfinanciari gestionate de instituţiile financiar-bancare.

Raporturile de mărime dintre cele două agregate ale masei monetare şi evoluţiile lor

în timp, diferă semnificativ de la o ţară la alta şi de la o perioadă la alta. în general, modificările în structura lui M sunt consecinţa preferinţelor publicului pentru lichiditate (bani

lichizi) sau pentru economisirea mijloacelor băneşti pe care le deţine. Astfel, dacă cei 100.000

lei sunt transferaţi din contul operabil prin cecuri într-un cont de economii la bancă (depozit

la termen), M, se va reduce cu suma respectivă, dar M, va rămâne neschimbat, deoarece acest

agregat monetar include, cum am văzut, tot ce cuprinde Mj; cei 100.000 lei pe care îi posedă

persoana respectivă contribuie deci în aceeaşi măsură la totalul lui M2, indiferent dacă acest

activ este deţinut sub formă de numerar, într-un cont operabil prin cecuri sau dacă se află într- un cont de economii la bancă. Ca urmare, înclinaţia publicului de a deţine mai mult în conturi

de economii va influenţa ritmurile de creştere ale lui M, şi M 2.

în teoria şi practica monetară sunt analizate şi agregate monetare cu o sferă mai largă,

reprezentate prin M3 şi L. M 3 cuprinde în plus faţă de M2: bonurile de tezaur şi certificatele de

subscriere la împrumuturile de stat, depunerile de valoare mare sau pe termen lung etc. De

exemplu, în ţara noastră, M 3 este determinată adăugând la M2: bonurile de tezaur,

disponibilităţile bugetului de stat, soldul bugetului asigurărilor sociale, fondul pentru pensia suplimentară ş.a. Agregatul monetar „L “ caracterizează cea mai largă structură a masei

monetare, incluzând în plus faţă de M titlurile de valoare emise de agenţii economici nonfinanciari şi alte plasamente neoperabile ale acestora.

Cmeta 14. J. Teoria cm.

prtn urmăUMivă ccuatie. cârc îi poarlà numefc:

μ .v . = p τ : ' ■ W m Ê iÊ k S ilii l î ·

Ë^MË&ËËËËËË W Ë W Ë Ë ËP = nivelul preţurilor; : ;- j : Î . V . ^

T = volun sul tranzacţii lor. ■

Din ecuaţia cantitativă a schimbului rezultă câ masa monetara în circulaţie sc află în raport

diteci. proporţională cu volumul toial al schimburilor mijlocite efectiv de monedă (produsul dintre

:i⺧f|§|§||£g§i$i^^^

ËMMËÏËË

în legătura cu teoru

M = (P * T> / V

cantitativă a banilor, o sene de economişti at atras ucntta că relaţia de

schimb nu poate fi explicată doar pe baza luării in considerare a influentei dintr-un singur sens.

aceia tim spre moneda spre presuri, fia -.u-diata/A îoiqdaîâ I aptul ca. prin ten ia menţionată, >e

■ i d ^ f e i - ! j ^ æ | ô i é y j c e æ p e c t î f c l i s l®

ba/de aşy^timuei teorii calitative a banilor. pirn care se introduceau une te elemente subiective in

anaiba lelauei pretmxmeda. V anaua prclunlof este pusă în dependenta uu cu masa monetară în

genei al. ci mai ales cu a^cle d&poniluhtan băneşti care sunt considerate decătre dennaiorn lorea

\ ciuturi. ce pot i i cheltuite in perioada daia, Ecuaţia cantitativă a sdumhului cuprinde deci şi unele

elemente ce un de comportament«! deâaăionk'i de venituri băneşti. >are decid asupra moduli«

utdi/ănt banilor lor. in hineue de e voluti a vmoare a pretorilor:^ de alţi iactori*

ta ultimele decenii, eforturile economiştilor au fost îndreptate spre analiza si explicarea

complexa a eantitam de bani în circulaţie:. N-a eleboiäu astfel, o teorie ..integratoare si dinamicii

despic, bani si rolul lor In economia de piaţa A stid . unul dintre cei mai cunoscuţi monetarist!

cott.er.ipo.iatu. economisiul iirvatcan M ilion Friedman, arata câ mişcarea prciiirilor şt : evoluţia

u nitului afiuesc nommai. sunt provocate de variaţiile cererii v alertei de moneda si importantă

este înţelegerea nu numai a nivelului vi dinamicii mărimilor nominale, dar şi a celor reale, privite:

dinlr-o perspectiva mai îndelungată în acest sens, el introduce noţiunea de putere de cumpărare a;

monedei, care provine din compararea, nu întotdeauna conştientă. între mărimile disponibile:

curente vi cele viitoare previzibile ale indicatorilor marfaro-hăneşti.

14.3. Cererea de monedă. Mobilurile preferinţei pentru lichiditate

Cererea şi oferta de monedă caracterizează o piaţă specifică, diferită prin natura

tranzacţiilor atât de piaţa bunurilor de consum cât şi de cea a factorilor de producţie. în

ansamblul economiei de piaţă, piaţa monetară ocupă însă un loc deosebit de important,

datorită rolului şi semnificaţiei banilor în comportamentul tuturor agenţilor economici.

După cum s-a arătat, obiectul tranzacţiilor pe piaţa monetară îl constituie moneda-

numerarul în circulaţie, a cărui emisiune cade în sarcina Băncii Centrale, şi/sau banii de cont

(moneda scripturală), a căror creare este realizată de băncile comerciale. Totalitatea

tranzacţiilor care definesc piaţa monetară rezultă din confruntarea specifică dintre cererea şi

oferta de monedă în funcţie de preţul ei, care este rata dobânzii. Ansamblul tranzacţiilor cu

monedă are o mare complexitate, diferenţiindu-se de instrumentele monetare utilizate şi de alţi

1 Milton Friedman, Politique monétaire au politique fiscale, Paris, Edition Marne, 1969, p. 70

290

factori. Oricare dintre aceste tranzacţii cu monedă are însă o finalitate -intrarea în posesia

disponibilităţilor băneşti de către cei care le-au solicitat.

Purtătorii cererii solicită monedă pentru facilităţile pe care le asigură disponibilităţile

băneşti. Cererea de monedă este dată deci de utilitatea pe care agenţii economici o atribuie

acesteia, respectiv de funcţiile îndeplinite de bani. Facilităţile oferite de monedă se referă la

rolul său de mijlocitor al schimbului de bunuri economice, dar şi la alte importante funcţii ale

monedei în condiţiile economiei de piaţă, cum sunt cele privind cumpărarea de acţiuni,

obligaţiuni etc.

în consecinţă, cererea generală de monedă şi cererea pentru fiecare agregat monetar

sunt condiţionate de numeroşi factori obiectivi şi subiectivi. Piaţa monetară se referă, în

esenţă, la cererea de monedă propriu-zisă (de bani lichizi), care determină masa monetară în

circulaţie sub forma numerarului şi a disponibilităţilor (monedei scripturale) în conturile

curente ale agenţilor economici nonfinanciari.

Cererea de monedă este determinată, în primul rând, de nevoia dc mijloace curcntc de

plată ale rezidenţilor nonfinanciari, nevoie care depinde, la rândul său, de o serie de factori

obiectivi cum sunt: volumul tranzacţiilor mijlocite efectiv de monedă, mărimea veniturilor

băneşti ale agenţilor economici şi perioada de timp între încasarea şi cheltuirea acestora etc.

în al doilea rând, cererea de monedă depinde de raportul dintre vânzările pe datorie şi

plăţile făcute în contul creditelor ajunse la scadenţă în perioada de referinţă, precum şi de

necesitatea efectuării unor plăţi neprezăzute sau în situaţii neaşteptate.

în al treilea rând, cererea de monedă este influenţată de modificarea ratei dobânzii,

respectiv a preţului plătit creditorului pentru folosirea disponibilităţilor băneşti ale acestuia

până la restituirea lor. Cu toate că marfa-monedă este omogenă, preţul tranzacţiei cu monedă

diferă în funcţie de gradul de risc asumat de creditor, de sumele tranzacţionate şi termenul

scadenţei. De asemenea, evoluţia ratei dobânzii, în funcţie de starea economiei şi a afacerilor

poate stimula sau restrânge cererea de monedă pe piaţa monetară.

în al patrulea rând, cererea de monedă este influenţată de comportamentul agenţilor

economici faţă de banii lichizi, exprimat prin înclinaţia spre lichiditate.

Intensitatea înclinaţiei spre lichiditate se exprimă prin masa şi rata lichidităţii. Masa

lichidităţii reprezintă mărimea absolută a soldurilor de bani lichizi deţinute de public,

determinată fie ca stoc existent la un moment dat, fie ca medie într-un oiizont de timp. Rata

lichidităţii reprezintă raportul dintre masa lichidităţii şi volumul tranzacţiilor mijlocite de

monedă, fiind egală cu inversul vitezei de circulaţie a banilor.

Dacă soldurile băneşti efective sunt mai mici decât cele preferate de public, cererea dc

monedă creşte, şi invers. In general, agenţii economici măresc stocul de monedă pe care îl

deţin prin reducerea cheltuielilor sub nivelul venitului propriu sau prin schimbarea de alte

active pe monedă; invers, ei îşi reduc soldurile băneşti prin majorarea cheltuielilor proprii

peste venitul lor sau schimbând bani pentru alte active.

Costul de oportunitate al deţinerii unei anumite cantităţi de bani lichizi este dar de

dobânda suplimentară ce s-ar fi obţinut dacă banii respectivi ar fi folosiţi pentru alte

plasamente (cumpărarea de obligaţiuni, acţiuni, etc.).

Din această definiţie rezultă că banii vor fi ţinuţi ca atare (de către deţinătorii lor doar

atunci când ei furnizează servicii care au o valoare cel puţin egală cu costul de oportunitate al

deţinerii lor. Cele mai importante servicii obţinute prin păstrarea banilor sunt legate de trei

motive/ mobiluri:

• tranzacţional;

• de precauţie;

• speculativ

Cascla 14.2. Mobilările preferinţei pentrI

:: ■·.; :

Aşa cum am văzul într-un capitol an tenor, banii trec dc la consumatori la firme ca plăţi

pentru bunurile cumpărate de la ele, iar de la firme la angajaţi ca răsplată pentru serviciile

factorului muncă. Re?ultă câ în orice moment, sunt necesare anumite sume de bani pentru a finanţa

fluxurile menţionate mai mix numite su Tanxaetîe. Aceste sume de bani sunt cu atâl mai

necesare, cu cât plăţile si încasările agenţilor economici mi sunt nicidecum perfect sincronizate.

mobilul iran/actional se poate aprecia ca în general, între valoarea medie a acestor »ume de bat»

'

a p ipariţia unor „crize de ton i gheaţă", manifestate prin faptul că încasările Mint mai

■ ii i ik _ i m i i . 1 . consumatorii îsi cooyitirie anutntle re/erve de bani. AcCMC „rc/vnv

de precauţie” constituie o protceiie împotriva nesiguranţei legate de momentul în care Hevoie

;$ Ι!Ϊ!η ί!!ΐ$ ΐ® | $ $ ^insuficienţa hanilor hcht/i la mi moment dat te oblicii să împrumuţi hani si deci s<î accepU

ultimă insumlâ. ca şi mobilul iran/aciional. tot de posibila nesineroni/are a plăţilor si îneasărilot.

Sumele de bani necesare proiecţiei/ precauţiei sunt de asemenea direct proporţionale cu fluxurile

monetare, cu evoluţia volumului tranzacţiilor si a venitului naţional.

Acest motiv a fost analizat, pentru prima oara, de către L M , K ey nev iar anahza modernă

clasică a fosi dezvoltată de către .lamevTobin, laureatul pentru economic al Premiului Nobel, în

292

-, Tcorelie, averea poate t i dciinmă fie sue forma de obiigaduni fie ‘.ub formă dc bani

(lichizi M;;;Éë}§§§§^^ ;O b i^ f| lj| i;^

cxircine, et aţielând l a £iş<i - numita diversîi'k-are a iicLivcior. axerea fdiid deţinută ^ub amhetc

tonne. în stabilire» proporţiei concrete îa care este deţinută averea sitb vele douîi forme, trebuie

|§|||§|$§||§$|$β|^:fôu;: s|tûïle"i3e;

:plBeiiiä Hi fu fliil^ ^

ÉobâM ^<:ΜΜίΜ&·^ ΜΜ> ϊ™ I

în caracterizarea pieţei monetare este important să facem distincţie între cererea reală

de bani şi cererea de bani nominali. Cererea de bani reali reprezintă numărul de unităţi de

putere de cumpărare pe care publicul doreşte să-l păstreze sub forme unor sume băneşti. Ea se

determină prin raportul dintre cantitatea nominală cerută şi indicele general al preţurilor. Dacă

presupunem că toate celelalte variabile sunt constante, rezultă că modificarea cererii nominale

de bani este direct proporţională cu nivelul preţurilor; aceasta constituie o propoziţie centrală

a teoriei cantitative a banilor.

.5 'g

5 2 ii3 ^ >■/

M

M, Mo

( i ) cantitatea de bani

M: Mj

( i i ) cantitatea de bani (i i i ) cantitatea de bani

Figura 14.1. Cererea de bani ca o funcţie de ratele dobânzilor, venit şi nivelul preţurilor

Cantitatea de bani cerută variază negativ cu rata nominală a dobânzii şi pozitiv atât

cu venitul naţional real cât şi cu nivelul preţurilor. în partea (i) a figurii este ilustrată

corelaţia invers proporţională dintre bani şi rata dobânzii. Când rata dobânzii creşte de la i0

la i j , indivizii şi firmele reduc cantitatea cerută de bani de Ia M0 la M,.

* O serie de indivizi şi firme sunt adversari ai riscului, preferând o anumită suma de bani unui rezultat nesigur pentru care valoarea

aşteptată este aceeaşi.

în partea (ii) a figurii este ilustrată corelaţia direct proporţională dintre cererea de bani

şi venitul naţional. Când venitul naţional creşte de la Y 0 la Y ,, indivizii şi firmele cresc

cantitatea cerută de bani de la M 2 la M3.A, . . . . . .

In partea (iii) a figurii este ilustrată corelaţia direct proporţională dintre cererea de bani

şi nivelul preţurilor. Când nivelul preţurilor se dublează de la P0 la Pj, indivizii şi firmele îşi

dublează cantitatea cerută de bani de la M4 la M5 (sursa: Lipsey, R., Chrystal, K.A., op.cit.,

pag. 766).

14.4. Oferta de monedă şi echilibrul pieţei monetare

Oricare ar fi cantitatea de bani lichizi pe care publicul o doreşte, masa monetară

existentă efectiv în circulaţie va fi cea furnizată de sistemul bancar, de oferta de monedă.

Prin tranzacţiile specifice pieţei monetare are loc reglarea masei monetare în circulaţie

necesară desfăşurării activităţii economice. Acest proces se realizează prin oferta de monedă

de către bănci.

Oferta de monedă se manifestă activ atunci când moneda părăseşte depozitele băncilor

şi încetează cînd banii revin în sistemul bancar. Moneda este pusă în circulaţie de băncile

comerciale, care creează monedă de cont (scripturală) prin acordarea de credite agenţilor

economici, şi de Banca centrală prin mecanismele de emisiune ce-i sunt specifice. Desigur,

procesul este mult mai complex şi angajează relaţii între verigile sistemului financiar-bancar,

care realizează operaţii de finanţare şi refinaţare. Operaţiile de finanţare se referă la acordarea

de către bănci a mijloacelor de plată solicitate de agenţii economici nonfinanciari.

Refinanţarea intervine atunci când o bancă se adresează altei bănci pentru a obţine, la rândul

său, un credit pentru a satisface cererile de monedă. într-un astfel dc sistem monetar ierarhizat,

Banca centrală îndeplineşte funcţia de casă centrală, de ultim rezervor de lichidităţi; prin

remonetizarea creanţelor primare, ea asigură refinanţare băncilor comerciale.

în general, oferta de monedă, respectiv cantitatea de bani lichizi puşi în circulaţie,

depinde de următorii factori: politica financiară a guvernului, volumul emisiunilor efectuate

de Banca centrală, volumul depozitelor bancare, utilizarea unor instrumente specifice de

anulare a datoriilor, viteza de circulaţie a banilor, politica băncilor comerciale cu privire la

împrumuturi etc. în funcţie de influenţa acestor factori, Banca centrală şi celelalte bănci

participă, prin operaţiile ce le sunt specifice, la reglarea masei monetare în circulaţie.

Intervenţia Băncii centrale în tranzacţiile de pe piaţa monetară se referă, în principal,

la trei categorii de operaţii: acoperirea deficitului bugetar, convertibilitatea devizelor în

moneda naţională, refinanţarea băncilor comerciale prin remonetizarea creanţelor primare

(rescontarea cambiilor).Oferta de monedă este suplimentată de către Banca de emisiune în primul rând pentru

acoperirea nevoilor de resurse financiare ale statului. Astfel, dacă bugetul de stat este întocmit

294

cu deficit sau dacă în cursul execuţiei sale rezultă un deficit, pentru acoperirea cheltuielilor

Administraţiei de stat, Trezoreria emite bonuri de tezaur la care subscriu băncile comerciale.

Sumele obţinute de către băncile comerciale din revânzarea bonurilor respective Băncii

centrale reprezintă oferta de monedă, bilete de bancă puse în circulaţie sub formă de monedă

scripturală sau de numeral'.

în ceea ce priveşte convertabilitatea devizelor, Banca centrală suplimentează masa

monetară în circulaţie de fiecare dată când cumpără devizele străine obţinute prin exportul de

mărfuri, şi diminuează aeastă masă cu ocazia vânzării devizelor pentru a finanţa importurile

pe care le fac agenţii economici.Biletele Băncii centrale intervin, de asemenea, în formarea ofertei pe piaţa monetară

în situaţiile în care băncile comerciale au nevoie de sume suplimentare pentru a putea face faţă

retragerilor mai mari decât depunerile (publicul doreşte să păstreze o parte mai mare din active

sub formă de numerar), precum şi atunci când rezervele lor sunt sub nivelul celor legale sau

dorite pentru a putea satisface cererile de monedă din partea clientelei. în aceste situaţii au loc

operaţii de remonetizare a unor creanţe primare sau de rescontare a cambiilor.

Cambia reprezintă denumirea generică atribuită unor documente (poliţe) care fac

dovada unei creanţe, respectiv a dreptului creditorului de a primi (încasa imediat sau la un

anumit termen) de la debitor sumele datorate din vânzări pe credit sau alte efecte comerciale.

Astfel, dacă un agent economic deţine una sau mai multe cambii (creanţe) şi are nevoie de bani

lichizi el se poate adresa băncii sale (la care are contul deschis) sau la altă bancă comercială

pentru a obţine un credit. Operaţia se numeşte scontare, iar suma reţinută din valoarea cambiei

sub formă de dobândă se numeşte rata sau taxa de scont. Banca comercială care a realizat

scontarea se poate adresa, la rândul ei Băncii centrale pentru o operaţie de rescontare sau de

remonetizare a creanţelor deţinute în portofoliul său. Dobânda percepută de Banca centrală

pentru această operaţie de refinanţare a băncilor comerciale se numeşte taxa de rescont sau

rata de scont oficială. Scontarea este o operaţie de finanţare a agenţilor economici

nonfinanciari, în timp ce rescontarea este o operaţie de refinanţare a băncilor comerciale, care

le dă posibilitatea să-şi suplimentze propriile rezerve şi prin aceasta oferta pe piaţa monetară.

Din cele arătate rezultă că oferta sau crearea de monedă nouă (care măreşte masa

monetară în circulaţie) este legată, în principal, de operaţiunile de creditare a agenţilor

economici din afara sistemului bancar de către băncile comerciale. Masa monetară creşte când

băncile comerciale acordă împrumuturi clienţilor şi se reduce când clienţii achită creditele

obţinute de la acestea.

Băncile comerciale acordă credite clienţilor lor în condiţiile unor restricţii de rezerve

obligatorii sau dorite de ele. în general, rezervele băncilor comerciale sunt formate din

numerarul păstrat în tezaurul propriu şi din cel depozitat în conturile lor la Banca de emisiune.

Pe baza acestor rezerve, băncile comerciale creează monedă scripturală, potenţează masa

monetară în circulaţie, proces cunoscut sub denumirea de expansiune a depozitelor la vedere,

de multiplicator al banilor de cont sau multiplicator al creditului. Să luăm un exemplu

ipotetic: presupunem că băncile comerciale au convenit benevol sau sunt obligate prin lege

nivelul rezervelor să fie 10% din volumul depozitelor la vedere. De asemenea, cosiderăm c i

un agent economic din afara sistemului bancar decide ca din activele sale în numerar, o sumă

de 10 mii. u.m. sä o depună într-un cont operabil prin cecuri la o bancă comercială pe care o

notăm cu A. Dacă banca ar fi obligată să păstreze în rezervă întreaga sumă depusă, operaţiunea

respectivă ar avea ca efect numai o modificare în structura masei monetare: transformarea a

10 mii. u.m. din numerar aflat în circulaţie în depozite la vedere. Deoarece cota maximă de

rezervă este de 10%, banca reţine efectiv ca rezervă doar 1 mii. u.m. diferenţa de 9 mii. u.m.

fiind împrumutată unui client. Creditul acordat de banca A înseamnă crearea unei cantităţi

suplimentare de bani în cont de 9 mii. u.m., depozitarul sumei putând fi aceeaşi bancă sau o

altă bancă comercială unde se află contul operabil prin cecuri al beneficiarului creditului

respectiv. Important este faptul că banca unde s-a creat noul depozit la vedere ( pe care o

notăm cu B) poate proceda în acelaşi mod: să reţină ca rezervă 10% din cei 9 mii. u.m. adică

0,9 mii. u.m. şi diferenţa de 8,1 mii. u.m. să o împrumute clienţilor săi, şi aşa mai departe.

Aşadar, în întregul sistem bancar, oriunde vor fi depozitate de beneficiari sumele luate

cu împrumut, se realizează în acelaşi mod noi suplimentări la rezervele băncilor comerciale,

ce permit acordarea dc noi credite care, atâta timp cât vor fi cheltuite de beneficiarii lor prin

redepozitare (sub forma banilor de cont) - vor potenţa masa monetară în circulaţie. Procesul

de expansiune (multiplicare) a banilor de cont va continua până când se vor epuiza rezervele

noi pe care s-a bazat creditarea; în exemplul nostru, până când întreaga sumă de 10 mii. u.m.

este reţinută de băncile comerciale ca rezervă obligatorie. Rata acestor rezerve fiind de 10%,

înseamnă că procesul creditării de către băncile comerciale a avut ca efect înlocuirea a 10 mii.

u.m. bani de cont sau monedă scripturală. Astfel spus, pentru fiecare unitate monetară

introdusă în sistemul bancar, băncile comerciale au creat 10 u.m. depozite la vedere sau

monedă de cont.

Acest raport este pus în evidenţă de multiplicatorul monedei de cont sau

multiplicatorul creditului. El se determină ca raport între volumul noilor depozite şi cel al

noilor rezerve:

M c = D/R = l/r

unde: M c = multiplic atomi monedei de cont (creditului)

D = depozite la vedere

R = rezervele băncilor

r = rata rezervelor obligatorii.

în cazul în care arc loc o scurgere de numerar- din sistemul bancar, procesul analizat

în sens invers, adică al contracţiei ofertei de moendă de cont. Astfel, dacă un client al băncii

decide să retragă din contul să curent o sumă în numerar, rezervele băncii se vor diminua cu

aceeaşi mărime. Scurgerea numeral ului din sistemul bancar va antrena o distrugere a monedei

296

de cont de l/r sau mai maie. De regulă, când rezervele băncilor scad sub nivelul legal sau

dorit, volumul noilor credite acordate de acestea va fi sub nivelul la care se restituie vechile

credite, ceea ce va reduce masa monetară în circulaţie. Procesul de contracţie se va opri pe

măsură ce băncile obţin rezervele suplimentare necesare pentru a spori oferta netă de credit.

în concluzie, fiecare unitate monetară intrată ca rezervă iniţială în sistemul bancar

poate crea mai mulţi bani de cont în măsura în care băncile comerciale utilizează rezervele lor

excedentare pentru a oferi pe piaţa monetară credite aducătoare de dobânzi. Rezervele

băncilor comerciale şi cererea pentru credite din partea agenţilor economici care îndeplinesc

condiţiile de bonitate financiară determină, în general masa monetară în circulaţie.

Piaţa monetară se află în stare de echilibru atunci când, la un anumit nivel al preţului

monedei (ratei dobânzii), cantitatea de monedă oferită este egală cu cantitatea cerută. în figura

de mai jos punctul de intersecţie (E0) între curba cererii de monedă (M D) şi curba ofertei de

monedă (M s) arată că echilibrul pe piaţa monetară se realizează la un anumit nivel al ratei

dobânzii şi la o anumită mărime a masei monetare în circulaţie.

Figura 14.2. Echilibrul pieţei monetare

în general, creşterea rezervelor excedentare de care dispun băncile comerciale duce la

sporirea ofertei de monedă pe piaţa monetară, şi invers. Asupra ofertei de monedă influenţează

însă şi alţi factori: modificarea cotei rezervelor (obligatorii sau dorite) păstrate de băncile

comerciale, preferinţele publicului privind forma în care doreşte să deţină disponibilităţile sale

băneşti, politica monetară promovată de Banca centrală etc. Sensurile diferite ale influenţei

factorilor menţionaţi fac ca oferta generală de monedă să crească sau să scadă, determinând

extinderea sau contracţia masei monetare în circulaţie.

Cantitatea de monedă în circulaţie depinde însă şi de cererea de monedă. Astfel, se

poate ca băncile comerciale să dispună de rezerve suplimentare pe care doresc să le împrumute,

dar să nu existe cerere de credite la nivelul respectiv al ratei dobânzii. Surplusul de ofertă de

monedă poate fi absorbit printr-o diminuare a ratei dobânzii, stimulând cererea de monedă şi

realizând astfel echilibrul pe piaţa monetară la un nivel mai scăzut al preţului monedei.

Acest proces de intercondiţionare şi ajustare reciprocă cerere-ofertă-preţul monede:

(rata dobânzii) are loc în condiţiile specificului pieţei monetare. Ea este o piaţă omogenă pnn

natura tranzacţiilor, dar de tip oligopol, cu puţini ofertanţi. De asemenea, rata dobânzii, ca preţ

al monedei, se caracterizează printr-o anumită rigiditate. Astfel, în principiu, o bancă

comercială nu poate coborî rata dobânzii pentru a mări volumul creditelor acordate decât dacă

reduce şi rata dobânzii plătite pentru depozitele colectate. Or, un astfel de comportament al

băncii poate duce la pierderea clienţilor, care se vor reorienta spre băncile ce oferă dobânzi

mai ridicate pentru depunerile lor.

Interdependenţele complexe dintre forţele pieţei monetare, rata dobânzii şi

echilibrul/dezechilibrul monetar sunt prezentate cu ajutorul figurii de mai jos.

Rata dobânzii creşte atunci când există o cerere excesivă de bani şi scade atunci când

există o ofertă excesivă de bani. Cantitatea fixă dc bani, M 0, este arătată de curba complet

inelastică a ofertei, M s. Cererea de bani este M D; panta sa negativă indică faptul că o scădere

a ratei dobânzii determină creşterea cantităţii de bani ceruţi; ea este desenată pentru valori date

ale venitului, avuţiei şi nivelului preţurilor. Echilibrul este la E0, cu o rată a dobânzii de i0.

Dacă rata dobânzii este i,, atunci va exista o cerere excesivă pentru bani pe M 0M,.

Obligaţiunile vor fi oferite spre vânzare, într-o încercare de a spori sumele de bani deţinute.

Aceasta va forţa rata dobânzii până la nivelul i0 (preţui obligaţiunilor scade), nivel pentru care

cantitatea de bani ceruţi este egală cu cantitatea fixă disponibilă, M 0. Dacă rata dobânzii este

i2, va exista o ofertă excesivă dc bani M2Mţ!. Obligaţiunile vor fi cerute în schimbul sumelor

excesive de bani. Aceasta va forţa rata dobânzii să scadă la nivelul i0 (preţul obligaţiunilor

creşte), nivel pentru care cantitatea de bani ceruţi creşte pentru a egala oferta fixă de bani, M n

(vezi şi Lipsey, R., Chrystal, K. A., op.cit., pag 767).

1------1------------ — *-0 M> Mi, Mg U

Figura 14.3. Rata dobânzii şi forţele pieţei monetare

298

Concepte cheie

• piaţa monetară;

• banca de emisiune;• banca comercială;

• bilete de trezorerie;

• titluri comerciale;

• cecuri;

• certificate de depozit;

• acorduri de răscumpărare;• agregat monetar;

multiplicator monetar;

scontare; rescontare;

piaţă de capital;active fizice şi active financiare;

acţiune;

dividende;

obligaţiune;valoare economică a unui activ;

Probleme de reflecţie• Care sunt funcţiile active ale băncilor? Dar cele pasive?

• Enumeraţi cele mai importante instrumente ale politicii monetare.• Care sunt pârghiile ofertei pe piaţa monetară?

• Interpretaţi corelaţiile dintre rata dobânzii şi forţele pieţei monetare.

• Analizaţi componentele masei monetare.

• Definiţi teoria cantitativă a banilor şi argumentaţi importanţa ei.

Capitolul 15

CREŞTEREA ECONOMICĂ ŞI DEZVOLTAREADURABILĂ

Planul temei

15.1 Conţinutul şi delimitările creşterii economice

Caseta 15.1. Natura creşterii economice

15.2. Dezvoltarea durabilă şi dimensiunile ei

Tabelul 15.1. Indicele dezvoltării umane a unor ţări aflate în tranziţie

15.3. Factorii şi tipurile creşterii economice

Caseta 15.2. Sursele creştexii economice

15.4. Modelarea creşterii economice

15.5. Creşterea economică în RomâniaTabelul 15.2. Dinamica PIB în termeni nominali şi reali

Tabelul 15.3. Volumul producţiei unor bunuri industriale

Figura 15.1. Evoluţia PIB în perioada 1990-2000

Figura 15.2. Structura PIB pe categorii de utilizare

Obiectivele temei

• înţelegerea conţinutului şi semnificaţiilor noţiunilor de creştere şi dezvoltare economică pe

baza analizei interdependenţelor complexe dintre dinamica macroeconomică şi dinamica

demografică.

• Cunoaşterea principalelor etape ale evoluţiei teoriei dezvoltării economice.

• Desprinderea elementelor cu caracter universal şi a celor particulare presupuse de

modelele/politicile ţărilor în dezvoltare.

• Evidenţierea sistemului factorilor creşterii economice şi a semnificaţiilor neofactorilor.

• Formarea deprinderilor necesare interpretării şi utilizării în scop teoretic sau pragmatic a

unor modele economico-matematice.

• Argumentarea viabilităţii strategiei dezvoltării durabile şi prezentarea sistemului de

indicatori ai dezvoltării durabile.

• Reliefarea aspectelor definitorii ale creşterii economice din ţara noastră şi a legăturilor

dintre mersul reformei economice şi exigenţele dezvoltării durabile.

300

Evoluţia activităţii economice a format obiectul unor ample analize şi dezbateri

teoretice. Alături de preocuparea pentru analiza şi modelarea procesului de creştere şi a factorilor acesteia, s-au constituit diferite concepţii cu privire la esenţa, sensul şi trăsăturile dinamicii economice. Caracterizarea dezvoltării economice în timp şi spaţiu şi desprinderea trăsăturilor definitorii ale creşterii economice în diferite etape şi ţări au la bază serii statistice mai mult sau mai puţin consistente, în funcţie de informaţiile disponibile. Dacă în secolul

trecut, seriile de date statistice erau - cum spunea economistul John Hicks - mai „rarefiate“ ,

în prezent, instrumentele de observare, înregistrare şi prelucrare a informaţiilor au devenit tot

mai bogate, astfel încât ele acoperă practic totalitatea laturilor şi fenomenelor economice. Analizele privind creşterea economică se bazează pe indicatori agregaţi, rezultaţi din

Contabilitatea naţională, care pun în evidenţă mişcarea economică pe perioade lungi de timp

şi permit desprinderea unor trăsături generale ale dinamicii economice.

15.1. Conţinutul şi delimitările creşterii economice

Macroanaliza îşi are începuturile în secolul ai XVIII-lea, perioadă care coincide în

fapt cu stadiul iniţial de constituire şi afirmare a economiei ca ştiinţă. Sunt reprezentative în acest sens lucrările economistului François Quesnay, „Tabloul economic“ elaborat de el fiind

considerat ca o investigaţie genială în acest domeniu pentru acea perioadă. El are meritul de a fi conceput pentru prima dată o reprezentare coerentă a funcţionării economiei ca rezultat al interacţiunii unor subsisteme ale economiei cu roluri specifice, interconectate prin fluxuri

reciproce de dublă natură: materiale şi valorice.

în secolul al XIX-lea, studiul unor probleme macroeconomice a fost continuat de

reprezentanţi ai economiei politice clasice. Astfel, cercetările lui A. Smith şi apoi D. Ricardo cu privire la diviziunea muncii la scara societăţii, natura şi cauzele avuţiei naţiunilor, înzestrarea economiei cu factori de producţie, schimburile economice internaţionale etc., au

dus la concepţia lor referitoare la progresul şi dezvoltarea economiilor naţionale.în prima parte a secolului al XX-lea, pe fondul unor tot mai evidente dezechilibre şi

distorsiuni economice şi sociale cu care au fost confruntate economiile naţionale, s-au

intensificat cercetările legate de echilibru şi creştere economică. Dar, abia după criza economică din 1929-1933 se poate vorbi despre o deplasare a preocupărilor economiştilor de la analiza cu preponderenţă a problemelor microeconomice şi pe termen scurt, la analiza cu

predilecţie a problemelor macroeconomice şi pe termen lung. Marea depresiune care a afectat

întreaga lume industrială în anii 1929-1933 a impus cu necesitate abordarea proceselor macroeconomice dinamice, scoţând totodată în evidenţă limitele ştiinţei economice tradiţionale în acest domeniu.

Prima şi cea mai semnificativă reacţie de adaptare a ştiinţei economice la asemenea cerinţe este datorată economistului englez J.M. Keynes. în scopul de a susţine teoretic necesitatea intervenţiei statului în economie ca factor corectiv şi stabilizator în desfăşurarea

normală a activităţii economice şi de a fundamenta instrumentele acestei intervenţii. Kevt-es. în cunoscuta lucrare „Teoria generală“ , elaborează un model al cererii şi ofertei agregate baz^:

pe realităţile economice din acea perioadă.

Modelul agregat elaborat de J.M. Keynes este fundamentat în mare parte pe o analiză

statică. Abia după cel de-al doilea război mondial se realizează, în plan teoretic, sinteza

propriu-zisă dintre abordarea macroeconomică şi abordarea dinamică, întruchipată iniţial de

neokeynesişti şi apoi de alţi economişti. în acest context, se realizează teoria creşterii economice, ca o componentă a ştiinţei economice contemporane, aflată în contact nemijlocit

atât cu o serie de discipline conexe, cât şi cu practica elaborării de politici şi măsuri în favoarea procesului de creştere economică.

Preocupările economiştilor în acest domeniu au condus la diferite puncte de vedere cu

privire la conceptele de creştere economică. Astfel, economistul american S. Kuznets consideră

creşterea economică a unei ţări ca „o mărire a capacităţii ei de a furniza în măsură tot mai mare diferite bunuri economice, această capacitate fiind bazată pe adaptările tehnologice şi

instituţionale necesare"1. J. Marie Albertini defineşte creşterea economică drept „un ansamblu

de fenomene şi schimbări structurale, care însoţesc îmbunătăţirea performanţelor cantitative ale

economiei“2. Alţi economişti înţeleg prin creşterea economică sporirea venitului pe locuitor,

determintă în mod obişnuit prin raportarea venitului naţional sau a produsului intern brut la

populaţie. După părerea economistului francez Fr. Perroux, numai sporul cantitativ pe termen

lung constituie creştere economică, cel pe termen scurt definind expansiunea.Sintetizând diferitele puncte de vedere cu privire la conţinutul conceptului de creştere

economică, acesta poate fi interpretat ca reprezentând procesul de sporire a dimensiunilor

economiei naţionale, exprimate prin rezultatele macroeconomice, prin indicatori macroeco­

nomici specifici, sub forma venitului naţional sau a produsului intern brut pe locuitor.

Creşterea economică reflectă deci o evoluţie pozitivă, ascendentă a economiei, pe termen mediu şi lung, evoluţie care nu exclude existenţa unor oscilaţii conjuncturale sau chiar a unor regrese economice temporare. în definirea acestui concept sunt foarte importante şi

următoarele aspecte:a. ritmul sporului PNB sau a PIB pe locuitor constituie rezultanta raportului

dintre dinamica economică şi dinamica demografică;

b. creşterea economică efectivă implică sporirea rezultatelor macroeconomice

reale pe locuitor;c. evoluţia ascendentă a rezultatelor macroeconomice reale pe locuitor trebuie să

aibă loc în condiţiile unor indici supraunitari ai populaţiei şi în cadrul unor

perioade de timp relativ îndelungate.

în opinia unor autori, creşterea economică este sinonimă cu dezvoltarea economică. Marea majoritate a economiştilor consideră însă că aceste concepte nu trebuie opuse unul

1 S. Kuznets, Economic Growth and Structure, Selected Essay, Heinemann Educational Books Ltd., London, 1966, pag. 6

2 J. M arie Albertini, Les rouages de l ’ économie nationale, Paris, Les édition ouvrières, 1991

302

altuia, dar nici suprapuse în totalitate. Astfel, deşi cele două concepte au unele elemente de interferenţă (ambele sunt procese evolutive, au la bază combinarea şi utilizarea aceloraşi factori, finalitatea socială a ambelor procese o constituie îmbunătăţirea calităţii vieţii

oamenilor etc.),ele au o sferă de cuprindere diferită. Dacă sfera de cuprindere a creşterii economice o constituie sporirea cantitativă a economiei naţionale, a rezultatelor economice ale acesteia prin VN sau PIB pe locuitor, în schimb, sfera de cuprindere a dezvoltării economice o constituie şi modificările calitative în fizionomia şi structura economiei naţionale:

tehnologică, interramuri, economico-socială, organizaţională, teritorială etc., precum şi în

nivelul de viaţă al oamenilor.în concluzie, dezvoltarea economică-socială reflectă multitudinea aspectelor

cantitative şi calitative interdependente, proprii evoluţiei societăţii, iar creşterea economică

este percepută mai mult ca modificări cantitative ale dinamicii activităţii economice.

Conceptelor de creştere economică şi dezvoltate economică li se asociază şi conceptul de

progres economic. Acesta evidenţiază sensul şi specificul dezvoltăxii din fiecare etapă în compa­

raţie cu etapele anterioare şi constituie suportul unei viziuni optimiste asupra destinului omenirii.

Teoria creşterii economice are anumite interferenţe şi cu teoria reproducţiei lărgite,

elaborată de K. Marx la mijlocul secolului al XIX-lea şi dezvoltată ulterior de către alţi

economişti. Deosebirea dintre cele două concepte constă în aceea că, în timp ce teoria

reproducţiei lărgite evidenţiază doar procesul reluării continue a producţiei pe o scară mai

mare, prin acumularea de capital, teoria creşterii economice relevă şi factorii utilizaţi în acest

scop, precum şi combinarea şi substituirea lor.Dezvoltarea economică reliefează ansamblul transformărilor cantitative şi structural-

calitative ce au loc în cadrul vieţii economico-sociale, al mecanismului economic, inclusiv în

modul de viaţă şi de gândire al oamenilor.

Caseta Î5.I. Natura creşterii economice■' ; i; §|r§i|i§|ie® rä© ji|||f

inutil un nua mult că ceea «.e v : întâmplă în mnp

cu standardele noastre dc viată se datorează. în primul rând. creşterii venitului national, analizat

în corelaţie cu creşterea populaţiei. în primele şapte decenii alo secolului X X PIB per capita a

l l Ä p f t f l l l l l l i j ÄRatele de creştere au scăzut m inechităţile înregistrate în distribuţia venitului an început sa se

adâncească. Drept rezultai, veniturile reale ale familiilor europene au rămas relativ constante...

lilili öiiäiiM x-aripijigâişâ ■ η£;:;ίι?ίι$ίgeneraiie s-. >tâ sâ o ducă mult tnai bine decât predecesorii săi. (L ipsey, R.. Chrystal. K .A ..

Economia pozitivă. Ed, Economică. Bucureşti 1999, pag. 686).

15.2. Dezvoltarea durabilă şi dimensiunile ei

Finalitatea socială a creşterii şi dezvoltării economice o constituie realizarea progresului individului şi societăţii nu numai la nivelul fiecărei ţări şi pentru o perioadă scurtă

de timp, ci şi la nivel mondial şi pe termen îndelungat. Procesele evolutive ce au loc în cadrul societăţii în vederea asigurării progresului individului şi umanităţii, pe fondul convergenţei intereselor generaţiilor prezente şi viitoare şi al compatibilităţii sistemului economic cu cel natural şi tehnologic - la nivel naţional şi planetar - sunt exprimate, în plan teoretic, prin conceptul de dezvoltare economică (economico-socială) durabilă sau sustenabilă, viabilă.

Dezvoltarea durabilă este un concept introdus în ştiinţa economică în anul 1980 de către Uniunea Internaţională pentru Conservarea Naturii; el a fost amplu mcdiatizat prin Raportul Brutland al Comisiei Mondiale pentru Mediu şi Dezvoltare din anul 1987.

Dezvoltarea durabilă este concepută în viziunea reconcilierii economiei cu mediul înconjurător, în sensul că evoluţiile ştiinţifice şi tehnico-economice susţin cu adevărat progresul uman general numai dacă ele au loc în condiţiile menţinerii echilibrului ecologic. Dezvoltarea durabilă implică realizarea compatibilităţii a patru sisteme: economic, uman, ambiental şi tehnologic, astfel încât, pe baza simultaneităţii progresului acestora, să se asigure satisfacerea nevoilor prezentului, fără a compromite capacitatea generaţiilor viitoare de a-şi satisface propriile lor nevoi3.

Teoria dezvoltării durabile porneşte de la ideea conform căreia în condiţiile amplificării interdependenţelor economice, naturale şi social-politice naţionale, sistemul economic nu poate fi privit doar ca sumă a subsistemelor sale. Realităţile confirmă exitenţa unor interdependenţe complexe şi deosebit de dinamice între mediul economic creat de om şi mediul natural, între factorii creşterii economice şi rezultatele macroeconomice, între mecanismele de funcţionare a economiei naţionale/mondiale şi eficienţa economică etc. în asemenea condiţii, evoluţia divergentă sau asincronă a unui singur segment al acestor corelaţii poate genera consecinţe negative ample şi de durată în întreg sistemul social-economic naţional/mondial.

Pen tiu a preveni apariţia unor asemenea efecte este necesar ca intrările şi ieşirile sistemului economic să fie compatibile atât cu mediul natural, cât şi cu nevoile/interesele

prezente şi viitoare ale diverselor generaţii. Altfel spus, fundamentarea modalităţilor de optimizare a raportului nevoi-resurse şi asigurarea finalităţii sistemului economic pe termen lung trebuie să pornească de la necesitatea respectării unor exigenţe/criterii de ordin natural, social-uman, naţional-statal, regional şi mondial.

Dimensiunea naturală a dezvoltării durabile se bazează pe faptul că mediul înconjurător este limitat atât din punct de vedere al ieşirilor de resurse, respectiv al volumului şi structurii resurselor minerale, biologice, etc. ce pot fi atrase în circuitul economic, cât şi sub aspectul capacităţii de absorbţie a reziduurilor, noxelor, etc. activităţii economice în condiţiile menţinerii sau creşterii calităţii factorilor de mediu. Ambele limite au un caracter dinamic, evolutiv: ritmurile creşterii economice şi caracterul epuizabil al unor resurse fac ca natura să

3 C. Popescu, D. Ciucur, I. Popescu, Tranziţia la economia umană, Editura Economică, Bucureşti, 1996, p.168

304

devină tot mai restrictivă pentru activitatea economică; pe de altă parte, prin deşeurile activităţilor de producţie şi consum, prin poluare, etc., natura este supusă unor transoformări ce diminuează sensibil capacitatea de regenerare a factorilor de mediu. în asemenea condiţii, mediul natural nu mai poate fi considerat ca un simplu rezervor de resurse, ci ca un factor de producţie ai cărui parametri cantitativi şi calitativi influenţează direct şi indirect, pe termen scurt, dar şi pe termen lung, la nivel naţional, dar şi mondial, atât dezvoltarea economică propriu-zisă, cât şi evoluţia standardului de viaţă şi civilizaţie.

Promovarea intereselor generaţiilor prezente şi viitoare nu se poate realiza în afara armonizării nevoilor mediului economic cu cele ale mediului natural, în afara protejării calităţii resurselor naturale şi asigurării unui raport raţional între resursele atrase în circuitul economic şi potenţialul de resurse.

Necesitatea acestor preocupări este argumentată şi de faptul că, pe de o parte, un standard de viaţă materială chiar ridicat îşi pierde orice sens în condiţiile unui mediu ambiant degradat şi poluat, iar pe de alta, un asemenea mediu influenţează negativ calitatea resurselor naturale, inclusiv starea de sănătate a populaţiei, ceea ce se răsfrânge asupra înseşi creşterii economice.

Dim ensiunea social-um ană a dezvoltării durabile este evidentă, întrucât „producţia de dragul producţiei“ este un nonsens, iar concordanţa ieşirilor sistemului economic cu aşteptările prezente şi viitoare ale diverselor generaţii corespunde atât intereselor individuale, cât şi celor generale ale consumatorilor şi producătorilor.

Realizarea egalităţii şanselor generaţiilor care coexistă şi sc succed în timp şi spaţiu impune ca strategia rezolvării problemelor tehnice şi economice corespunzător imperativelor pre­zentului să nu diminueze posibilităţile de satisfacere a trebuinţelor generaţiilor viitoare prin degra­darea mediului înconjurător. Armonizarea cerinţelor obiective ale creşterii economice cu exigen­ţele protecţiei mediului natural necesită, între altele, fundamentarea unor mecanisme, a unor instrumente economice, politice, juridice, etc. care să stimuleze acţiunile de protejare a naturii.

C riteriile naţional-sta ta le , regionale şi mondiale se bazează pe interesele corespunzătoare acestor nivele de agregare a activităţilor economice, iar interdependenţa lor este de ordin economic, natural sau social-politic.

Dintre criteriile menţionate, cel social-uman general este esenţial, deoarece compatibilitatea sistemului economic cu cel natural şi a ambelor cu sistemul tehnologic rezultă tocmai din dimensiunea umanistă a creşterii şi dezvoltării economice, din necesitatea respectării intereselor generaţiilor viitoare prin protecţia mediului înconjurător, bazată în principal pe promovarea unor tehnici şi tehnologii performante şi nepoluante.

Creşterea şi dezvoltarea economică reprezintă fenomene interdependente; aceasta nu înseamnă însă că orice creştere economică amplifică dezvoltarea reală şi contribuie automat la îmbunătăţirea condiţiilor generale de viaţă şi civilizaţie.

In acest sens, „Raportul asupra dezvoltării umane“ elaborat de Programul Naţiunilor Unite pentru Dezvoltare (PNUD) în anul 1996 defineşte cinci tipuri negative de creştere economică:

• creştere economică fără crearea de noi locuri de muncă;• creştere economică simultană cu accentuarea inegalităţilor sociale şi de venit;

305

• creştere economică neînsoţită de o dezvoltare a climatului şi instituţiilor democraţiei;

• creştere economică însoţită de pierderea identităţii culturale;• creştere economică realizată în condiţiile diminuării resurselor necesare

satisfacerii trebuinţelor generaţiilor viitoare.Aceste situaţii evidenţiază faptul că sporirea volumului producţiei pe locuitor nu se

reflecă de la sine în creşterea nivelului de viaţă al populaţiei. Atunci când ritmul creşterii populaţiei devansează evoluţia producţiei, nu are loc nici măcar creşterea veniturilor pe locuitor, situaţie numită „creştere regresivă“ sau „creştere negativă“. Dacă, dimpotrivă, creşterea producţiei devansează creşterea demografică, avem de-a face cu o „creştere progresivă“. In unele cazuri însă, nici creşterea progresivă nu duce la sporirea avuţiei naţionale şi a venitului real pe locuitor. Este vorba despre „creşterea pauperizantă“, care reflectă „situaţia în care degradarea termenilor de schimb (nivelul preţurilor produselor exportate este inferior nivelului preţurilor produselor importate) obligă ţările respective să producă şi să exporte mai mult fără a putea creşte importurile în aceeaşi măsură“4.

Evoluţia economiei naţionale corespunzător coordonatelor de principiu ale dezvoltării durabile implică, desigur, cunoaşterea condiţiilor interne, precum şi amplasarea economiei în contextul internaţional general.

Pe baza unei asemenea analize şi a luării în considerare a concordanţei interesului naţional cu cerinţele colaborării internaţionale, „Strategia naţională pentru dezvoltarea durabilă“ stabileşte un sistem de obiective, dintre care menţionăm:

• creşterea prosperităţii şi bunăstării individuale pe baza dezvoltării în limitele suportabile ale capitalului uman, care constituie obiectivul fundamental al tuturor politicilor economice, indiferent de durata la care acestea se raportează;

• asigurarea stării de sănătate a populaţiei;• stabilirea sectoarelor şi direcţiilor cu potenţial competitiv ca priorităţi ale

dezvoltării;• redimensionarea şi remodelarea structurii economico-sociale pentru stoparea

procesului de deteriorare a capitalului natural, conservarea acestuia;• dezvoltarea unui sistem legislativ şi instituţional coerent;• monitorizarea şi evaluarea permanentă a performanţelor economico-sociale, etc.

Situaţia contradictorie privind evoluţia lumii în care trăim a generat intensificareapreocupărilor de descoperire a noi modalităţi de măsurare a progresului.

Indicele dezvoltării umane introdus în analizele privind economia umană de către ONU în anul 1990, evidenţiază nivelul şi evoluţia PIB în corelaţie cu dinamica altor indicatori de natură socială, cum sunt: speranţa de viaţă, gradul de instrucţie şi educaţie al populaţiei, starea mediului, ş.a. Comparativ cu PIB/locuitor, IDU constituie un indicator cu ajutorul căruia se apreciază mai corect nivelul dezvoltării economice şi evoluţia decalajelor economice

4 Coşea, M., Curs de economie, Ed. Tribuna Economică, Bucureşti, 2003, pag. 231.

306

dintre ţări. Ţinând seama însă de multitudinea aspectelor pe care le implică dezvoltarea sustenabilă, se poate aprecia că este necesar să apelăm la indicatori şi mai complecşi prin care să evidenţiem performanţele dezvoltării umane. In tabelul următor prezentăm valorile componentelor IDU pentru anul 1999 în cazul României şi al altor cinci ţări aflate în tranziţie.

Tabelul 15.1. Indicele dezvoltării umane a unor ţări aflate în tranziţie

ŢARAIndicele speranţei de viaţă

Indicele niv. educaţiei

IndicelePIB

Indiceledezvoltării

umane

CEHIA 0,82 0,91 0,80 0,843

POLONIA 0,80 0,92 0,72 0,814

ROMÂNIA 0,74 0,86 0,68 0,764

SLOVACIA 0,80 0,91 0,76 0,825

SLOVENIA 0,83 0,93 0,83 0,861

UNGARIA 0,77 0,91 0,77 0,817

Sursa: Raportul Dezvoltării Umane 2000 al PNUD, New York, 2000.

în ce priveşte mărimea IDU, Raportul PNUD din anul 1992, care se referă la 160 de ţări, le grupează în: ţări cu dezvoltare umană înaltă (0,8 - 1,0); ţări cu dezvoltare umană medie (0,5 - 0,799); ţări cu dezvoltare umană scăzută (0,0 - 0,499). în România, IDU avea în anul 1992 valoarea de 0,733, ajungând în anul 1999 la 0,764, ceea ce o situa pe locul 60‘ din cele 160 de ţări care au făcut obiectul analizei; unii specialişti5 sunt de părere că la orizontul anilor 2005-2010,obiectivul strategic al României ar trebui să fie atingerea unei valori a IDU mai mari de 0,8 care să o includă în prima grupă.

15.3. Factorii şi tipurile creşterii economice

Principalii factori care asigură creşterea economică sunt: capitalul, rata investiţiilor (acumulării), bogăţiile naturale, volumul resurselor de muncă ocupate, volumul de cunoştinţe dobândite, organizarea producţiei, progresul tehnico-ştiinţific, capacitatea de absorbţie a pieţei interne, schimburile internaţionale etc.

Conform aceluiaşi Raport, România se situa în anul 1990 pe locul 15, iar în anul 1998 pe locul 13 din cele 27 de ţariaflate în tranziţie.

■* Dinu Marin, Cezar Mereuţă, Economia României: 1990-2000, Ed.Economică, Bucureşti, 2001, p.18.

Factorii creşterii economice pot fi grupaţi după mai multe criterii. Astfel, după m oc_ de influenţare a creşterii economice, aceştia se grupează în: factori direcţi şi factori indirecţi.

Factorii direcţi influenţează creşterea economică în mod direct, nemijlocit, în timp ce factorii indirecţi o influenţează mijlocit, prin intermediul celor dintâi (direcţi), amplificând sau diminuând efectele acestora. în categoria factorilor direcţi se includ: potenţialul uman, resursele naturale şi capitalul, iar în categoria factorilor indirecţi ceilalţi factori menţionaţi.

Atât factorii direcţi, cât şi cei indirecţi prezintă două laturi: cantitativ, al volumului lor (volumul potenţialului uman, volumul resurselor naturale, volumul capitalului, volumul investiţiilor, dimensiunile pieţei, volumul schimburilor economice internaţionale etc.) şi aspectul calitativ, al eficienţei folosirii lor (productivitatea muncii, eficienţa utilizării resurselor naturale, randamentul capitalului, eficienţa schimburilor economice internaţionale etc.)

într-o perioadă sau alta pot să domine fie latura cantitativă, fie cea calitativă a factorilor creşterii economice. Atunci când sporirea indicatorilor macroeconomici (venitul naţional, produsul intren brut) este rezultatul influenţei preponderente a laturii cantitative, a extinderii utilizării factorilor de producţie, creşterea economică este de tip extensiv. în situaţia influenţei preponderente a laturilor calitative ale factorilor creşterii economice la sporul rezultatelor macroeconomice obţinute, creşterea economică este de tip intensiv.

Creşterea economică de tip intensiv constituie suportul progresului economic în condiţiile contemporane. Acest tip de creştere caracterizează ţările dezvoltate, cu economie de piaţă. De exemplu, după unele calcule, în perioada 1899-1909 aportul factorilor extensivi (sporul factorului muncă şi al capitalului) la creşterea economică din S.U.A. se ridică la aproape trei pătrimi, diferenţa de o pătrime reprezentând aportul factorilor intensivi (tehnică, organizare, calificare etc.). La începutul deceniului al şaptelea al secolului trecut, raportul se inversase, deja aportul factorilor extensivi reprezentând mai puţin de o treime, ceea ce oglindeşte caracterul preponderent intensiv al creşterii economice în această ţară.

Tipul de creştere intensiv succede, în principiu, celui extensiv. La graniţa dintre ele se situează tipul intermediar de creştere economică, în care laturile cantitative, respectiv cele calitative au contribuţii relativ comparabile la obţinerea sporului de rezultate macroeconomice. Acest tip intermediar de creştere poate predomina într-o economie pe o perioadă mai lungă sau mai scurtă, în funcţie de factorii interni, dai' şi de conjunctura economică mondială.

Creşterea extensivă şi apoi cea de tip intermediar pot fi susţinute doar un timp limitat, datorită caracterului epuizabil şi greu regenerabil sau substituibil al unor resurse, a costurilor economice, ecologice şi sociale ridicate pe care le determină. Ele sunt însă etape ce trebuie parcurse pentru a realiza acele acumulări structurale şi calitative specifice creşterii intensive. Tipul intensiv de creştere economică este propriu economiilor avansate, cu o structură diversificată, capabilă de a genera şi absorbi progres tehnologic şi aflate într-un echilibru deja consolidat al cererii cu oferta de bunuri şi servicii. Economiile aflate în acest tip de creştere

308

beneficiază, de regulă, de toate formele impactului favorabil al inovării, de efectele noilor tehnologii caracteristice economiei informatizate.

Periodizarea creşterii economice se poate face şi pe baza altor criterii, cum sunt: tipul reiaţilor economico-sociale, nivelul de dezvoltare economică, gradul de participare la schimburile economice internaţionale.

în acest cadru, prezintă interes analiza făcută de economistul american W.W. Rostow în lucrarea „Stadiile creşterii economice“, potrivit căreia în dezvoltarea sa orice ţară parcurge cinci stadii6:• societatea tradiţională, caracterizată printr-o structură economico-socială dominată de

funcţiile productive limitate, în care agricultura stă la baza întregii vieţi economice, iar structurile sociale sunt determinate de proprietatea funciară;

• condiţiile prealabile ale demarajului, stadiu al creşterii economice în care economia se află într-un proces de tranziţie; au loc schimbări importante în sectorul agricol, care conduc la creşterea productivităţii muncii ce face posibilă eliberarea unei părţi din populaţia agricolă şi consacrarea ei industrială; apar noi funcţii productive în industrie, iar schimburile stimulează acest dinamism;

• stadiu] demarajului, în cursul căruia societatea învinge obstacolele din calea unei creşteri economice susţinute. După Rostow, demarajul permite un sistem de creştere autonomă, autoîntreţinută, dar pentru atingerea acestui stadiu sunt necesare două condiţii esenţiale, şi anume: prima, o rată susţinută, înaltă a investiţiilor, şi a doua condiţie, crearea şi dezvoltarea de noi ramuri industriale, denumite motrice, care sporesc cererea de forţă de muncă şi încurajează creşterea cererii de bunuri manufacturiere şi de servicii;

• mişcarea către maturitate reprezintă stadiul în care se generalizează noile tehnici oportune în industriile motrice, cu certe consecinţe referitoare la capacitatea de generare şi de propagare a tehnologiei modeme în întreaga economie;

• stadiul consumului de masă, în care economia atinge un asemenea potenţial productiv, pe baza căruia producţia bunurilor de consum durabile şi mai ales a serviciilor devin principalele sectoare ale economiei.

Din această analiză logico-istorică nu se poate deduce că există un model universal al evoluţiei economici tuturor ţărilor. Există zone întregi ale lumii în care nu se regăsesc fazele menţionate, iar ultimele două stadii se întâlnesc într-un număr relativ mic de ţări. Pe baza cercetării evoluţiei tehnicilor utilizate şi a mutaţiilor structurale, A. Toffler consideră că dezvoltarea economică a conoscutclor faze sau „valuri“.

Primul val este cel al civilizaţiei agricole, care a durat aproximativ 10.000 de ani, al doilea este valul civilizţiei industriale, care a durat circa 300 de ani (de la revoluţia industrială din Anglia, până în zilele noastre), când au apărut semnele celui de-al treilea val. Noua civilizaţie, apreciază Toffler, sfidează civilizaţia industrială tradiţională; el aduce noi surse de

6 W.W. Rostow, Les etapes de la croissance de la économique, Paris, Edition du Seuil, 1963

energie regenerabile, mai diversificate, un nou mod de comportament al agenţilor economici, iar informaţia devine sursa principală de dezvoltare.

în legătură cu problema factorilor dezvoltării, teoriile modeme subliniază deplasarea de la economia bunurilor fizice la economia ideilor. Creşterea economică bazată pe informaţie, pe cunoaştere extinde nebănuit de mult frontiera posibiliăţilor de producţie întrucât ideile nu sunt supuse aceloraşi restricţii ca şi bunurile materiale, ele fiind practic nelimitate. Este de menţionat, în acest sens, un fapt elementar dar de necontestat: spre deosebire de bunurile fizice care nu pot fi utilizate simultan de mai multe persoane, folosirea unei idei de către cineva, nu anulează şansele altora de a o utiliza concomitent.

Caseta 152. Sursele creşterii economiceC reşterea producţiei poate 11 explicată prin creşterea factorilor de producţie, ponderată cu

respectivilor f t o a r i îâ ôb tiüêrêâ YéniîflM precum -i p u n progte'-ul tehnic. LVj «tiidtu

recent s i cunoscut al laureatului premiului X olvf - Robert Solovv. cuprinde o analiză a peru nulei

1909 - 1949 In Statele Umte. C onclu?ia surprinzătoare a lui Soiow a fost aceea că pesie 80% din

creşterea producţiei într-o oră de lucru s-a datorat progresului tchntc din acea perioadă, adică altor:

factori decât creşterea consum ului de capital pentru ora de îueni, Din creşterea medic anuală de

1 1 i I’M ’, i . il j'i ii.· i> ,i p. i ii .i.l t S I- i i i,u- 11 concluzia că fLVKfr puteau fi atribuite

acumulării de capital. î.fW / pe an se daLorau creşterii consumului dc muncă, iar resuil dc 1,49%

erau rcyultaiu.1 progresului tehnic. Producţia pe c a p d e locuitor a crescut eu 1,8 1%. din care 1.49%

se datorează progresului ichnic.

Lnul din cele mai cuprinzătoare studii c^ic ccl al Iui Edward Demn.'Æn. Folosind dale din

perioada 1929-198.2. Denison a âLrlhuii creşterii consum ului de factori 1,9% din cele 2.9% ale

1.58· t . din care 1.02% se datorează progresului tehnic. D escoperirile fui D enison sprijină;

estim area lui Solow. că cea mai m are parte din creşterile producţiei pentru o oră de muncă se:

datorează progresului tehnic.

Sem nificaţia m ajoră a lucrărilor lui Denison, Sim ion Kuznets (1901-1985). laureat al

prem iului Nobel. JAY.Kendnck st a altora din acest dom eniu reprezintă afirm aţia că nu există o

■ S<>i^ | :::Iréstef§â:I $ i p ; à i ï i î i § | | |§ | l  ţi % istă CU

îm bunătăţiri neccsită folosirea unor noi tipuri de m aşini - dar este evident că a lte surse ale creşterii

au o contribuţie im portantă . „ Trebuie să punem atei întrebarea; earc sunt com ponentele

cercetării, cducatiei şi practicii ca surse im portante ale creşterii producţiei (Dornbusch, R.. Fisher,

S., M acroeconom ii!, Sedona, Timişoara. 3997, pag. 551-553).

310

15.4. Modelarea creşterii economice

Factorii creşterii economice nu acţionează izolaţi unii de alţii, ci în interferenţă, constituind un sistem de factori. Expresia schematică a sistemului de factori care surprinde legăturile funcţionale dintre ei şi sporirea dimensiunilor venitului naţional sau produsului intern brut pe locuitor constituie obiectul modelării creşterii economice.

Modelarea creşterii economice se referă, deci, la elaborarea şi utilizarea de modele economico-matematice, fie în scop teoretic, de cunoaştere şi explicare, fie în scop pragmatic, de previzionare şi dirijare a procesului de creştere economică. Ele sunt reprezentative pentru valenţele multiple ale aplicării metodei modelării în ştiinţa economică.

M odelele creşterii economice reprezintă formalizarea, în expresie matematică, prin funcţii şi parametri specifici, a relaţiilor dintre factorii şi rezultatele procesului de creştere economică, punând în evidenţă tendinţele şi intensitatea acestuia.

Astfel, la un nivel dat al productivităţii muncii şi al randamentului capitalului, mărimea venitului naţional depinde de volumul investiţiilor, efectul acestora asupra sporirii venitului putând fi evidenţiat, după cum se cunoaşte, prin intermediul multiplicatorului;

K = ΔΥ / ΔΙ, de unde ΔΥ = K · ΔΙ

în consecinţă, în modelele unifactoriale se poate accepta variaţia unui factor - până la limita permisă de combinaţia cu ceilalţi factori, consideraţi constanţi - relaţia dintre creşterea rezultatalor economice şi variaţia factorului respectiv fiind pusă în evidenţă de eficienţa sau productivitatea sa marginală. Corespunzător, se poate determina influenţa unui factor variabil asupra creşterii economice, după cum urmează:• în cazul factorului capital, sporul de venit naţional (ΔΥ) apare ca rezultat al produsului

dintre modificarea capitalului (ΔΚ) şi eficienţa sa marginală (e ), adică:

Y = e’ K;

• în cazul factoiTilui muncă, sporul de venit (ΔΥ) apare ca rezultat al produsului dintre variaţia acestui factor (AL) şi productivitatea sa marginală (W’), respectiv :

Y = W’(AL).

Factorii creşterii economice nu acţionează însă, după cum am arătat, în mod izolat unii de alţii, ci în interferenţă. Unul din procedeele prin care se încearcă surprinderea acţiunii conjugate a factorilor la creşterea economică, utilizat la început în ştiinţa economică, este acela al funcţiilor de producţie. Cea mai cunoscută funcţie de producţie este funcţia Cobb- Douglas, construită de autorii ei în 1929. Ea se prezintă în următoarea formă:

Y = b ■ La ■ K ß, în care a + ß = 1 şi unde:

b = coeficientul de proporţionalitate, care este o constantă specifică fiecărei economii;

L = volumul capitalului;a şi ß = coeficientul de elasticitate a producţiei în raport cu fiecare din factorii de

producţie utilizaţi.Aceste relaţii sunt valabile în condiţiile în care nu se ia în considerare progresul tehnic,

în realitate, progresul tehnic are incidenţe asupra tuturor factorilor de producţie, deci şi asupra eficienţei lor şi a creşterii economice. De aceea, au fost elaborate unele funcţii de producţie care au în vedere şi progresul tehnic, cum sunt cele ale economiştilor R. Solow şi K. Arrow.

După cel de-al doilea război mondial au fost elaborate mai multe modele ale creşterii economice, dintre care şi cel al lui F. Harrod. El consideră că, în condiţiile deciziilor individuale ale agenţilor economici, ar exista ttei ritmuri posibile de creştere a venitului naţional, şi anume:• primul, determinat de deciziile individuale agregate, care dă satisfacţie întreprinzătorilor,

numit rata garantată ;• al doilea, determinat de condiţiile fundamentale (creşterea populaţiei active, inclusiv a

productivităţii muncii, progresul tehnic etc), numit rata naturală ;• al treilea ritm de creştere a venitului naţional este cel care există de fapt, pe care Harrod îl

numeşte rată truism sau rată de facto . Aceasta poate să fie oricare din cele două sau să nu fie nici una dintre ele.

Fiecare din cele trei rate de creştere a venitului naţional sunt exprimate cu ajutorul unor ecuaţii, după cum urmează:• Rata truism sau rata de fac to se exprimă prin ecuaţia:

G ■ C = s, în care:

G - rata de creştere a venitului naţional, adică raportul dintre creşterea venitului naţional (ΔΥ) şi venitul naţional din perioada precedentă (Y): ΔΥ/Υ

C = coeficientul capitalului, adică raportul dintre investiţii (I) şi creşterea venitului naţional (ΔΥ), respectiv: Ι/ΔΥ

s = rata investiţiilor (acumulării), adică raportul dintre investiţii (I) şi venitul naţional (Y): I/Y

• Rata garantată se exprimă prin relaţia:

Gw ■ Cr = s, în care:

Gw = rata garantată a venitului naţional, care oferă întreprinzătorilor satisfacţie şi care-i face să menţină investiţiile;

Cr = coeficientul necesar al capitalului, care concordă cu cerinţele între­prinzătorilor.

312

• Rata naturală este oglindită de relaţia:

Gn · Cr= s sau Φ s, în care:

Gn = rata naturală de creştere a venitului naţional, pe care o îngăduie condiţiile

fundamentale.

Cele trei relaţii ale ratei venitului naţional folosite de R.F. Harrod constituie ecuaţiile modelului său de creştere economică. Cu ajutorul acestuia el încearcă să explice evoluţia ciclului industrial. Astfel, pentru a avea o situaţie stabilă şi prosperă, ar trebui ca rata de facto (G) să fie egală cu rata garantată (Gw), iar aceasta, la rândul ei, să fie egală cu rata naturală

(Gn), adică:

G = Gw = Gn

Din analiza modelului creşterii economice elaborat de către R.F. Harrod rezultă că acest model reflectă anumite legături funcţionale reale, cum ar fi de exemplu, cele dintre rata investiţiilor (acumulării) şi ritmul de creştere a venitului naţional, mijlocite de coeficientul capitalului, pe de o parte, şi necesarul de capital, pe de altă parte. Prin caracterul limitat al variabilelor pe care le conţine, modelul elaborat de către R.F. Harrod reflectă însă numai anumite fapte ale realităţii şi, în consecinţă, nu a devenit şi un instrument concret de acţiune practică.

Un alt model cunoscut în literatura de specialitate este m odelul lui E.D. Domar, care are la bază relaţia:

Π = ΔΥ / i

unde: Π = productivitatea investiţiilor;ΔΥ = sporul de venit naţional;i = înclinaţia spre investiţii, adică inversul coeficientului capitalului (I = 1/ Cr)

Spre deosebire de Keynes, care acorda prioritate consumului şi parametrului denumit multiplicator, Harrod şi Domar acordă prioratate investiţiilor de capital şi parametrilor tehnico-economici, conoscuţi sub denumirea de accelerator.

în teoria creşterii economice şi a echilibrului economic au fost elaborate şi metodele multisectoriale, contribuţii în acest sens având Leon Walras şi J. von Neumann. Ele au constituit punctul de plecare pentru elaborarea unor modele dinamice mai apropiate de realitate, cum este modelul input-output, cunoscut şi sub denumirea de modelul Leontief - laureat al premiului Nobel pentru economie.

M odelul Leontief se încadrează în analiza echilibrului general al economiei, prin prisma fluxurilor economice, şi constă în descrierea interdependenţelor dintre ramurile economiei naţionale cu ajutorul unui sistem de ecuaţii lineare. Modelul descrie relaţiile dintre

ramuri prin sistemul ecuaţiilor de repartizare a producţiei (1) şi respectiv, prin sistemt. ecuaţiilor cheltuielilor de producţie (2):

X i = i xv +y^ 0)j =1

n

x j = ' L xiJ + a i +r i + Pi (2)/'=1

unde: x: - valoarea producţiei ramurei (i) după repartiţia produsului;

Xj = valoarea producţiei ramurei (j) după cheltuielile de producţie;

a[ = amortizarea din ramura i ;

Tj = salariul corespunzător ramurei i;Pi = plus produsul din ramura i.

Reprezentarea fluxurilor economice exprimate prin acest model se realizează printr- un tabel şah, denumit balanţa legăturilor între ramuri, folosind instrumente de analiză statistică şi previziune economică.

Noile condiţii ale evoluţiei economiilor naţionale din anii postbelici, evidenţiate şi de criza energetică de la începutul anilor ’70, au arătat că situaţia fiecărei ţări nu depinde numai de ceea ce se întîmplâ în interiorul său, ci şi de ceea ce se petrece în derularea evenimentelor şi preceselor mondoeconomice. In acest context, preocupările unor economişti, sociologi şi filosofi, îndeosebi ale celor grupaţi în cadrul „Clubului de la Roma“, de a elabora modele dinamice ale lumii, s-au dovedit benefice pentru analiza evoluţiei economiei prezente şi viitoare. Astfel, printre cele mai cunoscute modele dinamice de creştere globală, pot fi menţionate: D. Meadows, J. Randers şi W. Behrens - The Limits to growth, New York, Univers Book, 1972; M. Mesarovici şi E. Pestei - Omenirea la răspântie, Bucureşti, Editura politică, 1972; W. Leontief - Viitorul economiei mondiale, Bucureşti, Editura politică, 1975.

15.5. Creşterea economică în România în perioada 1990 - 2001

Prima şi cea mai importantă problemă privind evoluţia unor indicatori macroeconomici în perioada de după 1990 se referă la evoluţia PIB, în termeni nominali şi mai ales reali, pe ansamblu şi pe locuitor. Cu alte cuvinte trebuie să răspundem la următoarele întrebări: pe ansamblul perioadei 1990 şi până-n prezent s-a realizat o creştere economică reală? Dacă da sau nu, care a fost amplitudinea pe ansamblu şi de la un an la altul - în creştere sau descreştere - a PIB şi a principalelor sale componente? In condiţiile perioadei de tranziţie s-a realizat o creştere economică efectivă, adică o creştere în termeni reali a PIB pe ansamblu

314

şi pe locuitor, sau o creştere economică negativă, ceea ce altfel spus, mai clar, înseamnă descreştere economică, regres economic, involuţie?

Pentru a răspunde la aceste întrebări, prezentăm mai jos, evoluţia PIB în termeni nominali şi reali.

Tabelul 15.2. Dinamica PIB în termeni nominali şi reali în perioada 1989 - 2002

Indicatori PRODUSUL INTERN BRUT

NOMINAL REAL (%)Ani

Total (miliarde lei) Pe locuitor, mii lei

1989 800,0 34,6 100

1990 857,9 37,0 94,4

1991 2.203,9 95,1 82,8

1992 6.029,2 264,6 75,0

1993 20.035,7 830,5 76,1

1994 49.773,2 2.189,7 79,1

1995 72.135,5 3.180,4 84,6

1996 108.919,6 4.817,8 88,1

1997 252.925,7 11.218,2 82,8

1998 371.193,8 16.505,6 78,3

1999 539.356,9 24.072,4 75,8*

2000 796.533,7 35.512,9 78,8*

2001 - - 83,0*

2002 - - 86,7**

Sursa: Strategia Naţională de dezvoltare economică a României pe termen mediu, Bucureşti, 2000,p.9; calcule efectuate pe baza Anuarului statistic al României 2001, p.277; Buletine statistice 2002; D.Ciucur, I.Gavrilă, C.Popescu, Economie. Manual universitar, Ed.Economică, Bucureşti, 2001 ; Daniela Gavrilă, Starea creşterii economice în România pe parcursul tranziţiei, Tribuna economică, nr.51-52/2002.

*Până în anul 1998 inclusiv, metodologia de calcul a PIB a avut la bază Sistemul European de conturi integrate (SEQ1979; din 1999 - metodologia SEC,1995.

**PreviziuniDin analiza datelor prezentate, rezultă că în perioada celor 13 ani de tranziţie, PIB real

a înregistrat o tendinţă de ansamblu de reducere: cu 17,0% în 2001 şi potrivit previziunilor cu

13,3% în 2002, faţă de 1989. Trebuie subliniat că evoluţiile pozitive din anii 1993-1996 si 2000-2002 nu au fost în măsură să recupereze scăderile masive din ceilalţi ani ai penoace; cercetate. Prin urmare, pornind de la definirea creşterii economice ca un fenomen de sporire a PIB pe ansamblu şi pe locuitor, pe termen mediu - lung, ca tendinţă dominantă se poate aprecia că aceasta nu a avut loc din anul 1990 până-n prezent. Un alt argument în sprijinul acestei concluzii priveşte faptul că în aceeaşi perioadă s-a redus şi PIB pe locuitor, în valută."

PIB s-a redus de la 38,2 mld.USD în 1990 la 35,7 mld.USD în 2000, deci cu circa 6,5% şi cu 11,78% faţă de cel din anul 1989. Pe locuitor, reducerea PIB a fost de 2,3%, de la 1682,8 USD în 1990 la 1643,4USD în 2000 şi cu 8,25% faţă de 1989.s Reducerea mai lentă a PIB real pe locuitor, comparativ cu diminuarea PIB real total, se cxplică prin faptul că populaţia totală s-a diminuat mai lent decât PIB real total.

Deşi în ultimii ani PIB real înregistrează ritmuri pozitive, ideea-concluzie conform căreia după 1989 nu am avut de a face cu o creştere economică propriu-zisă, ci, cel mult cu o „creştere care s ă r ă c e ş t e rămâne totuşi valabilă, deoarece:

1. Aşa cum am menţionat deja, totalul creşterilor PIB real nu a recuperat ansamblul scăderilor absolute ale acestuia;

2. Deşi în unii ani PIB real a crescut comparativ cu perioada precedentă, în ansamblu, în fiecare an din perioada de după 1990, PIB real a fost mai mic faţă de cel din 1989;

3. în perioada menţionată a avut loc reducerea absolută a populaţiei, fapt ce constituie cea mai concludentă expresie sintetică a înrăutăţirii vizibile, timp de peste un deceniu, a condiţiilor de muncă şi de viaţă ale populaţiei;

5. Creşterile PIB s-au realizat în condiţiile menţinerii aproximativ, a aceloraşi structuri de producţie şi de tehnologii, fapt ce a antrenat sporirea enormă a importurilor de resurse, (mai ales energetice şi de produse intermediare) care nu au fost niciodată acoperite prin exporturi.

6. „Creşterile PIB cu 7,15% în 1995 faţă de 1994 şi de 4% în 1996 faţă de 1995, s-au realizat nu prin forţe proprii ci prin importuri suplimentare, care au însemnat creşterea dataoriei extrene a României.“9 Din analiza datelor statistice rezultă că fiecare procent de creştere a PIB din 1995 faţă de 1994 a necesitat o creştere a datoriei externe a României de peste 188,25 mil.USD, iar fiecare procent de creştere a PIB din 1996 comparativ cu 1995 a condus ala un spor al datoriei externe a României de 199,25 mil.USD.

Aceeaşi concluzie se desprinde şi din analiza datelor Planului Naţional de Dezvoltare 2002-2005: „în deceniul trecut, declinul PIB a fost semnificativ, nivelul PIB din 2000 reprezentând numai circa 82,9% din cel al anului 1990, ca urmare a reducerii volumului de activitate şi deci a valorii adăugate brute din economie,“10

^ Daniela Gavrilă, Starea creşterii economice în România, Tribuna economică, nr.51-52/2002.

8 Raportul BNR 1999,p.l28 şi calcule efectuate de Daniela Gavrilă în articolul Starea creşterii economice în România pe parcursul tranziţiei. Tribuna economică, nr.51-52/2002.

9 Aurel Iancu, Liberalizare, integrare şi sistemul industrial, Ed.Expert, Bucureşti, 2002, p.38.

Guvernul României, Planul National de Dezvoltare 20022005.

316

întrucât PIB real din 1990 reprezenta 94,4% faţă de cel din 1989, analiza evoluţiei PIB real cu baza 1990, reflectată în figura de mai jos, redă o imagine îmbunătăţită a involuţiilor acestui indicator, comparativ cu datele prezentate anterior.

Diminuarea produsului intern brut a fost determinată de scăderile producţiei înregistrate în principalele ramuri ale economiei, concomitent cu scăderea productivităţii muncii şi creşterea ponderii consumurilor intermediare. Ritmul mediu anual de descreştere a PIB a fost de -1,9% în perioada 1990 - 2000.

%

80

60

40

200

1990 1991 1992 1993 1994 1995 1996 1997 1998 1999 2000

Sursa datelor: Institutul Naţional de Statistică

Figura 15.1.Evoluţia produsului intern brut în perioada 1990 - 2000 (1990 = 100)

în legătură cu evoluţia principalilor indicatori macroeconomici rezultativi, considerăm că o imagine concludentă oferă comparaţia evoluţiei PIB realizat de ţara noastră cu dinamica aceluiaşi indicator înregistrată în ţări precum Cehia, Polonia, Ungaria, Republica Slovenia, Republica Slovacă şi Bulgaria. începând cu anul 1990 şi până în anul 1995, acest indicator a înregistrat evoluţii diferenţiate, în majoritatea ţărilor menţionate având loc o tendinţă de scădere, înaintea macrostabilizării. Din anul 1995 şi până la sfârşitul lui 1999, reducerea substanţială a PIB a continuat mai ales în România, ţară în care de altfel, nivelul PIB pe locuitor este şi foarte redus.

Cauzele reducerii PIB în ţara noastră sunt legate, desigur, atât de dificultatea obiectivă a tranziţiei la economia de piaţă, cât şi, mai ales, de erorile intervenite în desfăşurarea reformei economice. Pe fondul general al involuţiei accentuate a PIB, industria, ca şi transporturile sau construcţiile şi-au adus o contribuţie tot mai mică la realizarea PIB, ceea ce evidenţiază faptul că volumul activităţii şi producţiei în aceste domenii s-a redus mai rapid comparativ cu cel din alte ramuri. Deosebit de negativ este faptul că şi agricultura a avut o pondere mai scăzută la realizarea PIB în anul 1999; diminuarea contribuţiei agriculturii la crearea PIB a României a avut loc în condiţiile creşterii producţiei agricole cu doar 5,6% în anul 1997 faţă de 1990 şi ale reducerii producţiei animale - în aceeaşi perioadă - cu 13%. Pornind de la aceste realităţi, pentru perioada următoare se impune elaborarea şi aplicarea unor măsuri energice în vederea conceperii unui asemenea program de reformă care, prin privatizare şi restructurare, reale şi eficiente - nu prin închiderea sau lichidarea societăţilor comerciale cu capital de stat - să conducă la adevărata macrostabilizare, la relansarea economică şi obţinerea unor niveluri superioare ale indicatorilor macroeconomici rezultativi.

Reducerea PIB în anul 1999 a fost determinată în primul rând de diminuarea volumului general al activităţilor economice şi deci inclusiv a valorii adăugate brute creată în

economia naţională, cu excepţia agriculturii, silviculturii, pisciculturii şi exploatării forestiere, unde aceasta a crescut cu 0,8%, creştere nesemnificativă dacă ţinem seama de faptul ci ponderea sectoarelor menţionate la formarea PIB este de doar 7%. Industria, care rămâne principalul sector de activitate la formarea valorii adăugate brute şi a PIB, cu o pondere de 33%, a scăzut cu 5,9%, iar în domeniul construcţiilor YAB s-a redus cu 14%.

în ce priveşte utilizarea PIB în ultimul deceniu, consumul final al gospodăriilor populaţiei a crescut, de la 65,0% în 1990 la 70,0% în anul 2000. Consumul final al administraţiei publice şi private înregistrează niveluri mai ridicate cu aproximativ 0,9% faţă de 1990. Tendinţa de creştere a acestui consum din prim ii ani ai deceniului trecut s-a redus treptat, cheltuielile acestui sector fiind în descreştere după anul 1995.

1990 2000

65.0% 70,0%

N Consum final al gospodăriilor populaţiei „ Consum Μ g| gospodarii|or populatiei

■ Consum final al administraţiei publice si private „ Consm Μ g| administratiei pubfice si private

fii Formarea bruta de capital fix, variaţia stocurilor si exportul net „ Fomwea bmta de rapita| ^ va|iatia slocuri|or si exportu| net

Sursa datelor: Institutul Naţional de Statistică

Figura 15.2. Structura produsului intern brut pe categorii de utilizare în anii 1990 şi 2000

Ca urmare a creşterii consumului final, formarea brută de capital fix s-a redus serios după 1990. în ultima perioadă, însă, ponderea acesteia a început să crească, în anul 2000 fiind cu 5,5% mai mare faţă de anul 1999. Consecinţa a fost că rata de investiţie, reprezentând raportul dintre formarea brută de capital fix şi valoarea adăugată brută, a ajuns în anul 2000 la 20,7% faţă de 20,2% în anul 1999, fiind totuşi mult sub cea din 1996 (24,5%).

Trebuie subliniat faptul că România se confruntă cu fenomene economice noi, specifice economiei de piaţă - inflaţia, fluctuaţia cursului de schimb şi rata şomajului - fenomene cu efecte negative deosebite asupra vieţii economico-sociale, influenţând perspectiva economisirii, a investiţiilor şi, mai ales, a creşterii economice reale.

Aşa cum afirmă unii specialişti11, aceste evoluţii ar putea fi acceptate, în contextul în care, fie nivelul de trai din ţara noastră s-ar fi menţinut pe o linie pozitivă - şi aceasta ar fi constituit o explicaţie a sărăciei rezultatelor reformei prin menţinerea unui nivel al costului vieţii acceptabil, care să asigure pacea socială - fie că degradarea fără precedent a nivelului de trai al populaţiei ar fi avut efecte dacă nu miraculoase, cel puţin sesizabile, în domeniul

1 * C.Anghelache, România 2000, Ed.Economică, Bucureşti, 2000.

318

reaşezării economiei Româneşti pe baze noi, care să dea posibilitatea revigorării speranţei obţinerii unor rezultate superioare în perioada următoare.

în anumiţi ani au apărut firave urme de creştere economică: se menţin totuşi importante decalaje de nivel al dezvoltării economice (sau de evoluţie a productivităţii muncii), ceea ce explică situaţia de marginalizare în care se găseşte economia României. Conform unor calcule,12 decalajul România - U.E., din punct de vedere al PIB /locuitor a evoluat astfel: 1950 - 1:3,9; 1990 - 1:4,5; 2000 - 1:5,2.

„în mod sigur, această marginalizare se explică şi prin raţionamentele unor cancelarii străine, dar trebuie să fim conştienţi şi de acele decalaje care ne marginalizează sau izolează în mod logic şi natural.“13 Marginalizarea/automarginalizarea economiei româneşti constituieo consecinţă „normală“, ţinând seama de faptul că restructurarea industriei naţionale, conform legii avantajului comparativ, a condus la reducerea masivă a producţiei tuturor subsistemelor industriale, la degradarea şi dezarticularea generală a structurilor industriale. 14

Datele din tabelul de mai jos evidenţiază faptul că cele mai dramatice scăderi ale producţiei şi exportului s-au înregistrat tocmai la acele ramuri care au un rol vital în dezvoltarea modernă a întregului sistem economic: cercetarea ştiinţifică şi dezvoltarea tehnologică, chimie fină, avioane, tractoare, mijloace de automatizare, mecanică fină, etc.

Tabelul 15.3. Volumul producţiei unor bunuri industriale în anii 1997 şi 2000 comparativ cu nivelul maxim din trecut

ProduseleU.M.

N ivelul producţiei

Absolut Relativ

M axim în trecut

1997 2000 M ax / 1997 M ax / 2000

1.Tractoare Buc. 75.000(1975) 11.000 5505 6.82 13,612. Autocam. „autotrac., autobasculante

Buc. 35.018 (1970) 1956 702 17,90 49,88

3.Coloranţi şi pi.ymenţi organici To 16.540 (1980) 1000 262 16,54 63,134,An.tibiotice To 831 (1986) 4 - 207.75 -5.Lacuri şi vopsele To 196 (1986) 38 34,5 5.16 5,686.Ţesături de bumbac şi tip bumbac Mil. Mp 748(1980) 173 143,7 4,32 5,217.Ţesături din lână şi tip lână Mil. Mp 137(1986) 17 12.4 8,06 11,058.Otel Mil.to 13,2(1980) 6,7 4.7 1.97 2,819. Ciment Mil.to 15,6(1980) 6,5 8,2 2.40 1,90

Sursa: Date preluate şi prelucrate din Anuarele Statistice ale României 1991, 1998; Buletin Statistic de Industrie nr. 12/2000.

19G.Dobre, Decalaje economice româno-vest-europene şi natura lor. Tribuna economică, nr.43 şi 44/2002.

13 Mircea Coşea, Elemente ale unei posibile strategii pe termen lung în dezvoltarea economică a României: învăţământul dintr-o asemenea perspectivă, în vol.Restructurarea teoriei economice, Ed. Economică, Bucureşti, 1996, p.25.

Aurel Iancu menţionează că a atras atenţia încă din 1999 asupra necesităţii de a configura evoluţiile structurii industriei româneşti, în primul rând pe baza legii avantajelor competitive, altfel vom asista la consecinţe dezastruoase asupra economiei naţionale. Vezi A.Iancu, Liberalizare, integrare şi sistemul industrial, Ed.Expert, Bucureşti, 2002, p.137.

Datele absolute dar mai ales cele relative pun în evidenţă căderea masivă a producer, industriale: comparativ cu volumul maxim înregistrat în perioada de până în 1989, volumul producţiei de antibiotice era de 207 ori mai mic în anul 1997, de 63 ori mai mic la colorând si pigmenţi organici în anul 2000; de 50 ori mai mic la autocamioane, autotractoare si autobasculante în anul 2000, etc. Reducerea masivă a producţiei industriale a fost amplificată de faptul că industria, având un caracter foarte integrat, capacităţile sale de producţie fiind interdependente, prin eliminarea taxelor vamale şi pierderea unor importante pieţe interne şi externe, s-au prăbuşit concomitent atât o serie de producători finali cât şi un număr foarte mare de alte firme, participante la crearea produselor finale.

Pornind de la situaţia dezastruoasă a industriei româneşti, dacă ne propunem ameliorarea locului ţării noastre în diviziunea internaţională a muncii trebuie să vedem şi care sunt criteriile reale ale fundamentării şi selectării industriilor strategice. în acest context, ţinând seama de nivelul şi structura economiei naţionale dar şi de contextul internaţional, România nu-şi poate propune (şi nici nu trebuie!) să promoveze politici protecţioniste, dar nici nu poate asista neputincioasă la propria sa ruinare economică, de dragul unor dogme sau a unei obedienţe rău înţeleasă.15

Dezvoltarea României în perioada de după 1990 se caracterizează prin două particularităţi majore:

• economia este într-o creştere recuperatorie, ca urmare a regresului, concretizat în scăderea PIB real, comparativ cu cel din 1989;

• economia se află în regim tranzitoriu, având în vedere procesele de restructurare/ajustare.

Analiza evoluţiei situaţiei economiei în deceniul 1991-2000 a relevat faptul că politicile de tipul ..stop-go“, inflaţia ridicată şi macrodezechilibrele au fo s t rezultatul inevitabil al restructurării ineficiente şi modeste, precum şi al fragilităţii instituţionale din această perioadă. Dacă se vrea cu adevărat să se relanseze economia, una din condiţiile esenţiale este realizarea unor reforme profunde, în toate sectoarele şi în mod deosebit în industrie şi agricultură.

Creşterea competitivităţii industriei româneşti nu se poate realiza fără costuri sociale: închiderea unor capacităţi de producţie sau chiar a unor întreprinderi întregi, şomaj şi venituri reduse. Fără îndoială, după ce ani de-a rândul s-a mimat reforma, răstimp în care condiţiile de viaţă s-au deteriorat îngrijorător de mult, este foarte greu să mai ceri astăzi oamenilor să consimtă la noi sacrificii. Dar, aşa cum arată experienţa tranziţiei în Europa de Est, drumul de la sărăcie la prosperitate are nişte etape peste care nu poţi să sari, deoarece este exclus să-ţi fie bine dacă nu elimini ceea ce îţi face rău.15

România a început tranziţia spre o economie de piaţă de pe o poziţie dezavantajoasă, cu condiţii iniţiale semnificativ inferioare acelora din ţările vecine din centrul Europei, ceea

^ Aurel Iancu, Liberalizare, integrare şi sistemul industrial, Ed.Expert, Bucureşti, 2002, p. 18-19.

Gh.Cercelescu, Reformă cu înlocuitori, articol în Adevărul din 26martie 2001.

320

ce sugerează faptul că factorii de decizie au avut la dispoziţie un spaţiu de manevră mai redus. Rezultatul a fost acela că nu s-a putut identifica un drum clar către o economie de piaţă funcţională. Experienţa României este un exemplu extrem de relevant pentru maniera în care deficienţele structurale şi fragilitatea instituţională au condiţionat stabilizarea macroeconomică în deceniul trecut.17

Evoluţia reală a economiei naţionale este strânsă în „chingile“ unui cerc vicios al perpetuării şi chiar adâncirii decalajelor de productivitate şi standard de viaţă faţă de U.E.; tocmai de aceea direcţiile de acţiune şi obiectivul fundamental al acestui deceniu îl constituie crearea unei economiii de piaţă funcţionale, compatibile cu principiile, normele, mecanismele, instituţiile şi politicile Uniunii.

în opinia noastră priorităţile actuale ale României sunt strâns legate de îndeplinirea unuia din criteriile de bază stabilite la Copenhaga: crearea unei economii de piaţă funcţionale şi capacitatea de a face faţă concurenţei şi foiţelor de piaţă din interiorul Uniunii în perspectiva integrării.

Concepte cheie• Creştere economică;• Creştere economică zero;• Creştere economică negativă;• Dezvoltare economică;• Progres economic;• Evoluţie economică;• Factorii creşterii economice;• Creştere economică extensivă;

• Creştere economică intensivă;• Dezvoltare durabilă;• Modelarea creşterii economice;• Rata de creştere economică;• Indicatorul dezvoltării economiei

umane;• Strategia dezvoltării globale.

Probleme de reflecţie

• Analizaţi comparativ conceptele: dezvoltare economică, creştere economică, dezvoltare durabilă.• Care sunt elementele definitorii ale dezvoltării durabile?• Enumeraţi principalele componente ale strategiei dezvoltării durabile în ţara noastră.• Evidenţiaţi factorii comuni ai creşterii şi dezvoltării economico-sociale durabile.• în „Raportul asupra dezvoltării umane“ elaborat de PNUD în anul 1996 sunt definite cici

„tipuri negative“ de creştere economică. Precizaţi, pe baza analizei evoluţiei indicatorilor macroeconomici din perioada 1990-2002, dacă în România s-a realizat o creştere economică „negativă“ sau „progresivă“?

• Care este semnificaţia indicelui dezvoltării umane?

Daniel Dâianu, Structură, încordare şi dinamică macroeconomică în România, în volumul: Tranziţia economică în România, Bucureşti, iunie 2001, p.25.

Capitolul 16

Fluctuaţiile activităţii economice

Planul temei

16.1. Ciclicitatea dezvoltării economice. Tipologia ciclurilor economiceTabelul 16.1. Fazele ciclurilor seculare

16.2. Ciclul mediu (decenal) şi fazele sale Figura 16.1. Fazele ciclului decenal

16.3. Cauzele evoluţiei ciclice. Politici anticiclice şi de atenuare a disfunc- ţionalităţilor economico-socialeTabelul 16.2. Instrumentele politicii economice Caseta 16.1. Funcţiile planificării

Obiectivele temei

• Cunoaşterea specificului evoluţiai activităţii economice şi a fluctuaţiilor sale;• Evidenţierea diversităţii ciclurilor economice şi caracterizarea lor;• înţelegerea sensurilor dinamicii economice şi a determinanţilor săi;• Prezentarea interdependenţelor complexe dintre măsurile/instrumentele de politică

economică prin care se urmăreşte influenţarea comportamentului diverşilor agenţi economici.

Studiul capitolului precedent reliefează, între altele, faptul că secolul XX a constituito perioadă de progrese şi profunde schimbări structurale în evoluţia economiei mondiale. Cu toate acestea, nu s-a descoperit încă acel mod de dezvoltare ale economiei care să asigure o creştere economică armonioasă şi viguroasă concomitent cu protecţia mediului natural.

Economia secolului trecut, dar şi a începutului secolului XXI, se caracterizează prin importante decalaje şi dezechilibre care, „în pofida unui bogat arsenal de teorii şi politici economice, au tendinţa de a se croniciza afectând potenţialul de dezvoltare a unor economii sau zone economice şi condiţiile de viaţă a milioane de oameni“’.

1 Mircea Coşea, „Curs de economie“, Ed. Tribuna Economică, Bucureşti, 2003 p.210

322

Ştiinţa economică modernă consideră că evoluţia ciclică a activităţilor economice, inflaţia şi şomajul constituie cauzele celor mai importante dezechilibre economice contemporane.

Teoria economică studiază activitatea economică din perspectiva evoluţiei sale în timp şi în cadrul unor structuri date, istoriceşte consituite în spaţiu. Privind dintr-un asemenea unghi de vedere, evoluţia fiecărei economii naţionale, se poate afirma că acţiunea factorilor creşterii economice este neuniformă, iar activităţile economice fluctuante. Fiecare dintre accştia sunt de un anumit tip istoric şi acţionează în mod diferit, de la o perioadă la alta, asupra stării economice naţionale şi, implicit, asupra activităţilor economice în general. Trebuie avute în vedere, totodată, influenţele pe care factorii economici externi le pot avea asupra evoluţiei oricărei economii naţionale.

16.1. Ciclicitatea dezvoltării economice. Tipologia ciclurilor economice

Analizele evoluţiilor economice pe bază de date statistice pe perioade lungi de timp demonstrează că dinamica economică nu este uniformă şi liniară; dimpotrivă, ea este fluctuantă şi neuniformă în timp şi de la o ţară la alta. Mai mult, periodic economiile naţionale în ansamblu sau unele ramuri şi sectoare ale economiei cunosc stări de criză. Dacă unele evoluţii ale economiei şi rezultatelor activităţilor economice sunt accidentale sau întâmplătoare, altele se reproduc, însă, într-o manieră mai regulată, se încadrează într-o mişcare ciclică prin succesiunea unor faze de expansiune şi contracţie în starea şi evoluţia procesului creşterii economice.

în caracterizarea evoluţiilor economice în timp şi spaţiu şi evidenţierea trăsăturilor dinamicii economice se porneşte dc la seriile de date referitoare la rezultatele activităţii economice, în timp şi spaţiu. Pe această bază, analiştii desprind o componentă de lungă durată sau trendul, o componentă ciclică, ce relevă fluctuaţiile în cursul unei perioade, o componentă sezonieră (evoluţia pe termen scurt) şi o componentă aleatoare, rezultată din feonomenele neregulate2; aceste caracteristici ale evoluţiei economice mai importante sunt consideratecele referitoare la trendurile istorice şi ciclurile activităţii economice.

Trendul (termen din limba engleză care semnifică tendinţa generală a unei evoluţii) este definit ca fiind direcţia principală de mişcare a economiei într-o perioadă îndelungată de timp. Deci „trendul creşterii economice“ nu este altceva decât ritmul mediu de creştere pe termen lung al unei economii naţionale, pornindu-se de la dinamica unor indicatori macreoeconomici cu mare putere de sinteză, cum sunt produsul naţional brut (PNB), produsul intern brut (PIN) sau venitul naţional (VN). Astfel, pentru a degaja trendul, adică mişcarea regulată care se află în spatele mişcării în anumite perioade determinate, după formula:I = I + (1 + r), unde I reprezintă PNB, PIB sau VN în anul de bază, aceiaşi indicatori în anul

2 Denise Flauzat, „Economie contemporaine. Croissance, crise et strategies économiques“, P.U.F., Paris, 1984, p.29

final al pwerioadei, „r“ reprezintă rata medie anulă de creştere, iar „n“ numărul anilor c_i intervalul de timp considerat.

în evoluţia activităţii economice se disting mai multe tipuri de fluctuaţii: variaţiile sezoniere, variaţiile întâmplătare şi variaţiile ciclice:

- Variaţiile sezoniere reprezintă fluctuaţiile activităţii economice intr-o perioadă dată (de regulă un an) generate de o serie de cauze naturale sau de ordin social; de exemplu variaţiile în producţia agricolă sub influenţa factoriilor climatici, sau variaţiile volumului desfacerilor de mărfuri sub inflenţa unor împrejurări sociale, cum sunt obiceiurile şi tradiţiile, sărbătorile religioase etc.

- Variatiile întâmplătoare reprezintă schimbări ale volumului activităţii economice determinate de evenimente neaşteptate sau neobişnuite, cum ar' fi: cataclismele naturale, războaiele, evenimentele sociale şi politice deosebite etc., care pot afecta o ţară sau alta. Ele pot inflenţa şi genera puternice fluctuaţii ale activităţii economice şi în alte ţări, grupări de ţări sau în întreaga economie mondială;

- Variatiile ciclice reprezintă fluctuaţiile în nivelul activităţii economice care apar independent de celelalte tipuri de fluctuaţii. Ele sunt cauzate, de regulă, de factori care îşi au originea în interiorul sferei economicului însuşi şi se deosebesc de variaţiile întâmplătoare prin faptul că sunt repetabile.

Ciclicitatea desemnează, deci, un mod specific de evoluţie a fenomenelor şi proceselor economice, proprietatea acestora de a se manifesta în mod ondulatoriu. Aceasta înseamnă că periodic activitatea economică trece prin anumite faze, care se schimbă aproximativ în aceeaşi succesiune şi se regăsesc în cadrul unor cicluri diferite. în caracterizarea ciclicităţii ca formă de mişcare a creşterii economice sunt avute în vedere două aspecte:

• Succesiunea şi repetabilitatea în timp a unor stări ale economiei, care se aseamănă în linii generale de la un ciclu la altul;

• în înlănţuirea lor, aceste faze pregătesc premisele care duc la schimbări calitative în condiţiile dezvoltării economice şi care-i asigură continuitatea.

în concluzie, prin ciclu economic este surprinsă succesiunea în timp şi schimbarea periodică a condiţiilor şi rezultatelor activităţii economice. Pe baza analizelor empiro- statistice, economiştii au identificat mai multe tipuri de cicluri economice, care se suprapun şi se întrepătrund:

• Ciclurile lungi, „seculare“ sau Kondratiev (după numele economistului care le-a studiat primul);

• Ciclurile propriu-zise medii, numite şi decenale sau cicluri Juglar (de la numele economistului care le-a studiat în mod special, publicând în 1860 cartea „Crizele comerciale şi revenirea lor periodică în Franţa, Marea Britanie şi S.U.A.“);

• Ciclurile scurte, pe o durată de la 6 la 40 de luni, legate de variaţia stocurilor şi care se intercalează în interiorul ciclurilor decenale.

324

Ciclicitatea economică constă astfel, în succesiunea fazelor de extindere şi contracţie (cicluri scurte), de expansiune şi recesiune (cicluri medii), ascendente sau descendente (cicluri lungi), faze care se succed în timp cu anumită regularitate. Durata fiecărei faze poate fi de la2 la 3 luni, în cazul ciclurilor scurte, de la 4 la 6 ani în cazul ciclurilor medii şi de la 25 la 30 de ani în situaţia ciclurilor lungi (seculare, Kondratiev).

Evoluţia pe termen lung a vieţii economice demonstrează că aceasta se desfăşoară sub forma unor „unde“ lungi cu o durată de 40-60 ani. în acest interval de timp în economie este dominant un anumit mod tehnic de producţie, susţinut de un anumit tip de acumulare şi investiţii. O perioadă de timp - circa 20-30 ani - aparatul de producţie dominant funcţionează corespunzător, îşi dezvăluie capacitatea de performanţă, progres şi eficienţă. După aceasta, el intră în conflict cu posibilităţile oferite de natură şi alte resurse ale societăţii pe baza cărora a fost edificat. Apar tot mai evident semne de epuizare a capacităţilor sale performante, manifestându-se o tendinţă de scădere a eficienţei economice, în primul rând a ratei profitului, începe o perioadă (de 20-30 ani) în care limitele vechiului mod tehnic de producţie ies tot mai pregnant în evidenţă, paralel cu apariţia şi extinderea în economie a noului mod tehnic de producţie. Generalizarea noului mod tehnic de producţie şi restructurarea profundă a economiei marchează trecerea la un nou stadiu calitativ, la o nouă „undă“ de dezvoltare economică. Corespunzător, în evoluţa oricărei economii mature se disting două faze:

• faza ascendentă, care se caracterizează prin preponderenţa anilor de prosperitate economică şi ritmri relativ înalte de creştere a venitului naţional, investiţiilor, producţiei industriale şi profiturilor, inclusiv ridicarea susţinută a nivelului de trai;

• faza descendentă, în care are loc încetinirea ritmurilor de creştere a producţiei, investiţiilor, profiturilor şi a venitului naţional; anii de recesiune economică devin mai numeroşi, iar persistenţa unor fenomene negative în economie (inflaţie, şomaj etc.) se accentuează.

După unele opţiuni, „fazele ciclului lung în perioada ultimelor două secole, s-ar putea prezenta după cum urmează“3:

Tabelul 16.1. Fazele ciclurilor seculare:

Perioada ciclului lung din care

Faza ascendentă Faza descendentă

1790-18441845-19001901-19481949-2000

1790-18171845-18721901-19281949-1973

1818-18441873-19001929-19481974-2000

F. Poma, „Corso di economia politica“, Milano, 1948, p.416; „Tratat de economie contemporană“, vol.II, Bucureşti, Ed. Politică, 1987, p.190-196

Succesiunea celor două faze ale ciclului lung este explicată în mod diferit în li te ra ra de specialitate. Astfel, unii autori explică ciclul lung şi fazele sale prin ciclicitatea noutăţilor, a perfecţionărilor tehnice profunde şi atragerea în exploatare a unor noi resurse, în special de materii prime şi energetice.

După alţi autori, ciclul lung şi fazele sale sunt legate de pregătirea şi ducerea războaielor (perioadele de pregătire a războaielor stau la baza unor creşteri economice şi investiţii susţinute etc.); există şi alte opinii cu privire la cauzele ciclului lung: evoluţia producţiei şi stocului de aur, evoluţia producţiei agricole etc.. Cea mai largă recunoaştere o are teza după care baza materială a ciclului secular o formează evoluţia ciclică a cercetării ştiinţifice şi inovaţiei tehnologice. Sub incidenţa acestora are loc schimbarea radicală la 40-60 de ani a modului tehnic de producţie. în faza ascedentă a ciclului lung descoperirile tehnice şi inovaţiile tehnologice care stau la baza noului mod tehnic de producţie se generalizează în economie prin intermediul unui proces investiţional susţinut; se înregistrează o dinamică înaltă a producţiei generalizat şi inaugurarea fazei descedente a ciclului lung impun intensificarea cercetării şi inovării tehnologice, ceea ce determină un puternic avânt procesului investiţional; se constată că vârfurile descoperirilor ştiinţifice şi inovaţiilor se încadrează în faza descedentă a ciclului lung. Pe baza lor se desfiinţează investiţiile şi inovaţiile care prin mecanismul investiţiilor imprimă economiei un curs ascendent pe o perioadă mai lungă. Evident, şi în faza ascedentă a ciclului lung au loc descoperiri şi invenţi în ştiinţă şi tehnică; ele se aplică însă pe scară redusă, baza procesului investiţional constituind-o stocul deja existent de invenţii şi tehnologii a căror eficienţă a fost verificată de practică.

Faza descedentă a ciclului lung este o perioadă de puternică restructurare a economiei în profil de ramură, în combinaţia factorilor de producţie, de schimbări importante în structura internă a investiţiilor şi a consumului populaţiei etc.. Toate acestea impun adaptări profunde, uneori dramatice ale agenţilor economici la noile condiţii şi se soldează cu încetinirea creşterii veniturilor şi a nivelului de trai (pentru unele categorii ale populaţiei, chiar cu scăderea acestora).

16.2. Ciclul mediu (decenal) şi fazele sale

Cercetarea economică privind evoluţiile ciclice este concentrată în primul rând asupra ciclului mediu (decenal), căruia îi este dedicată o bogată literatură, dar cu o mare varietate de puncte de vedere.

în general este admisă definiţia după care ciclul economic decenal reprezintă perioada de timp de la începutul unei crize până la începutul altei crize. Se admite, de asemenea, că ciclul cuprinde mai multe faze, denumite însă în mod diferit de către diferiţi autori. Astfel, după unii autori fazele ciclului decenal ar fi: criza, depresiunea, înviorarea şi avântul. Profesorul american Paul Samuelson foloseşte termenii: contracţia (restrângerea), înviorarea, expansiunea şi apogeul. Economistul italian Franco Poma consideră că cele 4 faze

326

ale ciclului decenal tipic sunt: expansiunea, punctul de cotitură superior (criza), depresiunea, punctul de cotitură inferior (de începere a refacerii şi expansiunii).

Indiferent de denumirile fazelor ciclului economic, în esenţă, există aprecieri comune asupra conţinutului şi fenomenelor economice specifice fiecărei faze. El poate fi reprezentat în mod ideal sub formă grafică, unde, pe ordonată este cuprins un indicator de volum al activităţii economice (venitul naţional, produsul intern brut, producţia industrială etc.), iar pe abscisă este reprezentat un punct după cum urmează:

Faza de expansiune (în grafic de la A la B) este caracterizată de o creştere a investiţiilor; prin efectul de antrenare a investiţiilor (al multiplicatorului în concepţia iui Keynes), acestea au ca efect o creştere mai mult decât proporţională a venitului, care, la rândul său, prin intermediul unui proces ce se autoalimentează (al acceleratorului) determină creşteri ale investiţiilor şi apoi ale producţiei şi venitului. Sporirea investiţiilor şi a producţiei asigură creşterea gradului de ocupare a forţei de muncă, inclusiv a salariilor şi a cererii solvabile (de bunuri de consum şi de bunuri de producţie). întreprinderile, inclusiv cele comerciale „impulsionează“ artificial cererea, iar creşterea cererii agregate permite întrepinderilor să obţină profituri ridicate. în acelaşi timp, băncile acordă cu uşurinţă credite, iar cerea agregată în creştere, determină o majorare a preţurilor.

Punctul de cotitură superior sau criza (în grafic de la B la C). Expansiunea nu poate dura la nesfârşit pentru că apar şi se consolidează forţe care determină o inversare a conjuncturii, în special ca urmare a epuizării cauzelor care au stat la baza expansiunii. Printre acestea, sunt menţionate tendinţa de reducere a ratei profitului, neconcordanţa structurală dintre cerere şi ofertă şi apariţia unor stocuri greu vandabile, reducerea relativă a investiţiilor. Operaţiunile de la bursă anticipează uneori inversarea conjuncturii, generând un sentiment de neîncredere. Băncile tind să restrângă creditul, măresc rata dobânzii, amplificând procesul de restrângere a investiţiilor, precum şi sentimentul de pesimism şi prudenţă sau chiar de panică în rândul unor agenţi economici. începe procesul de restrângere a volumului producţiei, de creştere a inflaţiei şi a şomajului.

Depresiunea (în grafic de la C la D). Elementele de prudenţă şi neîncredere deja afirmate se difuzează în întreg sistemul: întreprinderile mai slabe dau faliment, iar altele întâmpină dificultăţi crescânde - datorită diminuării cererii, creşterii costurilor, precum şi diminuării autofinanţării ca urmare a insuficienţei profiturilor. Cererea tinde să se restrângă, mai întâi pe seama bunurilor de folosinţă îndelungată în relaţie cu diminuarea veniturilor şi a economiilor, apoi pe seama bunurilor de producţie datorită reducerii investiţiilor şi, în final, şi a bunurilor de consum din cauza creşterii şomajului şi reducerii salariilor. Acestea se corelează cu scăderea substanţială a ratei profitului şi a cursului acţiunilor. întreprinderile care au rezistat crizei adoptă măsuri de reducere a costurilor, în primul rând prin reînnoirea capitalului fix pe baza unor inovaţii tehnice, care au un rol important în depăşirea depresiunii şi trecerea la o nouă fază a ciclului economic.

O timpul

Figura 16.1. Fazele ciclului decenal

Punctul de cotitură inferior (refacerea şi reluarea creşterii) are la bază procesul investiţional conjugat cu o politică monetară expansivă şi de uşurare a condiţiilor de acordare a creditului. Revigorarea procesului investiţional, atât pentru noi capacităţi cât şi pentru reînnoirea capitalului fix stimulează cererea de bunuri de producţie, creşte gradul de ocupare a forţei de muncă, iar pe baza creşterii veniturilor sporeşte şi cererea de bunuri de consum. Are loc o fază de înviorare (D-E) urmată de expansiunea propriu-zisă (E-F) şi apoi de o nouă criză şi aşa mai departe.

Potrivit definiţiei ciclului economic decenal, acesta cuprinde intervalul B-E, cu momentul B (declanşarea crizei) urmată de depresiune(C-D), momentul de inflexiune inferior D (reluarea creşterii) apoi de înviorare (D-E) şi o nouă expansiune (E-F) care va conduce, după un timp, la o nouă criză.

Din grafic rezultă că într-un ciclu economic clasic se disting, pe de o parte, criza şi depresiunea, în care sunt pregnante fenomene negative şi căutări pentru restructurări şi echilibre, care reprezintă după unele opinii recesiunea, iar pe de altă parte punctul de cotitură inferior (începerea înviorării) care împreună cu expansiunea definesc o evoluţie favorabilă a economiei, denumită boom-ul.

Ciclurile economice reale nu prezintă o evoluţie similară cu cea descrisă în schema prezentată; practic nici un ciclu economic nu seamănă cu altul, pentru că diferite condiţii de loc şi de timp în care ele se derulează, cum la fel de diferite pot fi terapiile folosite pentru atenuarea consecinţelor negative ale recesiunii.

în această diversitate a manifestărilor sale în timp şi spaţiu, evoluţia ciclică, ciclul decenal reprezintă o realitate a oricărei economii contemporane. Fieacre fază a ciclului caracterizează o anumită stare a economiei şi îndeplineşte o anumită funcţie în evoluţia de ansamblu a economiei.

328

Ciclurile medii sau decenale se derulează pe fondul ciclurilor lungi, seculare. Experienţa istorică a pus în evidenţă că o fază a ciclului lung a cuprins de regulă 2-3 cicluri decenale, fiecare cu o configuraţie şi amplitudine proprie. Tot din perspectivă istorică apare relevant faptul că în faza ascedentă a ciclului lung distingem pentru ciclurile decenale preponderenţa fazelor de înviorare şi expansiune, cele de criză şi depresiune fiind de mai mică profunzime. Dimpotrivă, în faza descedentă a ciclului secular, fazele de înviorare şi expansiune ale ciclului mediu manifestă o anumită nesiguranţă în timp ce fazele de criză şi depresiune sunt mai persistente şi se împletesc cu şomaj şi inflaţie accentuate.

16.3. Cauzele evoluţiei ciclice. Politici anticiclice şi de atenuare a disfuncţionalităţilor economico-sociale

Asupra cauzelor evoluţiei ciclice pe termen mediu şi mai ales a crizelor economice ciclice, în gândirea economică s-au afirmat numeroase puncte de vedere. Mai întâi, trebuie reţinută ideea că pentru o lungă perioadă de timp, teoria economică a respins ideea că în sistemul economic pot izbucni crize. A fost epoca în care dominantă era teoria clasică, prin cunoscuta lege formulată de J.B. Say potrivit căreia fiecare marfă îşi creează automat propria piaţă, asigurându- se în orice moment echilibrul dintre ofertă şi cerere şi deplina folosire a factorilor de producţie; eventualele disproporţii s-ar corecta în scurt timp prin mecanismele automate ale pieţei.

Pe măsură ce s-au manifestat crize economice pe parcursul întregului secol trecut, încrederea economiştilor în capacitatea de autoreglare a slăbit tot mai mult. Aceştia au căutat la început însă cauzele crizelor în afara sistemului economic, dând explicaţii exogene ciclurilor economice; de exemplu, teoria de ordin psihologic elaborată de J.S. Mill privind alternanţa unor stări de optimism şi de pesimism.

După marea criză din 1929-1933, în explicaţia ciclului decenal au apărut ca determinante, cauze de tip endogen. Astfel, sistemul economic conţine în sine mecanisme destabilizatoare carc generează evoluţia ciclică, iar factorii extraeconomici pot frâna sau favoriza mecanismele destabilizatoare.

Una din teoriile care explică evoluţia ciclică şi crizele economice prin cauze de tip endogen este „teoria ciclului reinvestiţional“ elaborată de G. Haberler. Potrivit acestei teorii, originea ciclurilor trebuie căutată în capitalul investit, care are o anumită durată de viaţă activă; ca atare, înlocuirea lui este amplă în unele perioade şi nesemnificativă în altele. Alternanţa unor perioade de înlocuire febrilă a capitalului fix cu altele când în mod necesar volumul reînnoirii lui este redus ar explica evoluţia ciclică şi fazele sale.

Susţinătorii teoriilor monétariste explică factorii cauzali ai crizelor economice mai ales prin creşterea excesivă a masei monetare şi a creditului în faza de expansiune, care rupe echilibrul economic determinând faza de recesiune. Conform aceste teorii, ciclul economic ar fi în principal un fenomen monetar·, determinat exclusiv de erori ale autorităţilor responsabile de politica monetară. Teoriile monétariste ale ciclului economic s-au dezvoltat şi diversificat în special prin aportul economiştilor din Şcoala monetaristă de la Chicago (M. Friedman, A. Schwartz etc.).

Teoriile supraacumulării de capital explică evoluţia ciclică şi crizele economice pr_z

fluctuaţiile procesului investiţional. Creşterea investiţiilor stimulează consumul, generând un proces cumulativ de expansiune economică. Criza survine ca urmare a insuficienţei de lichidităţi, după alţi autori a insuficientei determinări a rentabilităţii investiţiilor. Acest proces are loc mai întâi în sectorul producător de bunuri de producţie create în faza dc expansiune lansează pe piaţă cantităţi substanţiale de bunuri economice care pot fi absorbite de cerere.

In concepţia keynesistă succesiunea fazelor de expansiune poate fi analizată în legătură cauzală cu evoluţia eficienţei marginale a capitalului în interdependenţă cu rata dobânzii. Când curba eficienţei marginale a capitalului este superioară ratei dobânzii, imboldul spre investiţii al întreprinzătorului este stimulat, şi invers.

Dezvoltând concepţia keynesiană, Paul Samuelson a elaborat modelul evoluţiei ciclice pe baza interdependenţei multiplicatorului şi acceleratorului, acţiunea combinată a celor două forţe fiind cauza care poate determina expansiunea şi recesiunea. Astfel, în anumite perioade de timp, legătura de cauzalitate dintre venit şi investiţii înregistrează tendinţe diferite din punct de vedere relativ şi absolut şi chiar diametral opuse. Aceste tendinţe pot fi sintetizate astfel:

• creşterea venitului determină o creştere a ofertei de credit, a investiţiilor, a gradului de ocupare, a producţiei şi a salariilor;

• creşterea tuturor categoriilor de venit nu este însoţită de o sporire corespunzătoare a consumului şi ca urmare apare pe piaţă un exces de ofertă în raport cu cererea;

• productivitatea muncii şi randamentul capitalurilor înregistrează ritmuri din ce în ce mai scăzute în timp ce costurile cunosc o creştere continuă. In aceste condiţii întreprinzătorii majorează preţurile, fapt ce determină o reducere şi mai mare a cererii în raport cu oferta pe piaţă; apare astfel o supraproducţie de mărfuri şi o criză a mediului;

• reducerea profitului şi criza creditului determină o încetinire a ritmului investiţiilor şi producţiei, o creştere a şomajului.

Recunoscând existenţa unor oscilaţii ciclice în economia de piaţă, reprezentanţii şcolii monétariste friedmaniene apreciază ca oscilaţiile ciclice, în primul rând crizele s-ar datora mai ales unor factori exogeni mecanismului de funcţionare a economiei de piaţă şi anume intervenţei statului. Astfel, Milton Friedman consideră că orice intervenţie a statului în economie se reflectă prin dereglări şi în domeniul circulaţiei monetare, crizele economice fiind în fond expresii ale dereglării acesteia.

La polul opus se află adepţii intervenţiei statului în economie, care explică evoluţiile ciclice şi crizele economice tocmai prin insuficienţa intervenţiei şi mai ales a ineficientei pârghiilor, instrumentelor şi politiciilor elaborate şi folosite de către stat. Ca urmare, perfecţionarea şi mai buna corelare a unor asemenea politici şi instrumente - aplicarea lor consecventă ar fi de natură să prevină sau măcar să atenueze caracterul ciclic al creşterii economice şi crizele economice.

330

în general, în ţările cu economie de piaţă agenţii economici şi guvernele întreprind măsuri vizând atenuarea fluctuaţiilor ciclice, şi asigurarea unei mai mari şi principiile formulate de ştiinţa economică şi pe o informare mai promptă şi reală asupra evoluţiei activităţii economice. în acest scop se folosesc diferite mijloace şi instrumente economice - funadamentate de Keynes şi alţi economişti, integrate în aşa-numitele măsuri sau politici anticiclice care se constituie mai ales în componente ale politicii economice pe termen scurt.

Măsurile sau politicile anticiclice sunt interdependente, fiind constituite din:• Politica fiscală a statului, constă în a utiliza sistemul de impozite şi taxe în

scopul influenţării evoluţiei ciclului. Astfel, în condiţii de recesiune se poate recurge la reducerea fiscalităţii, lăsând o cotă procentuală mai mare din venituri asupra agenţilor economici, ceea ce are menirea să încurajeze consumul şi investiţiile. în condiţiile de boom, se procedează, de regulă, la majorarea fiscalităţii pentru a frâna cererea exagerată şi chiar inflaţia, impozitele şi taxele sporind mai rapid decât veniturile în expansiune. Sunt măsuri care permit în această perioadă şi încasări suplimentare la buget menite să atenueze deficitele acumulate în faza de recesiune.

• Politica cheltuielilor publice se bazează pe majorarea acestora în faza de recesiune cu scopul de a menţine sau impulsiona cererea globală şi, pe această cale, producţia în vederea trecerii la faza de expansiune. Cheltuielile favorizează cererea globală prin intermediul achiziţiilor de stat, investiţiilor în sectorul public sau al serviciilor etc. Un rol important îl au şi majoritatea locaţiilor de protecţie socială (ajutoare de şomaj, alocaţii familiale, de reciclare profesională etc.), care permit ca în faza de recesiune fluctuaţiile veniturilor disponibile pentru unele categorii ale populaţiei să fie atenuate.

• Politica monetară şi de credit are ca principale instrumente rata dobânzii, creditul şi masa monetară, care se folosesc în mod diferenţiat în funcţie de starea conjuncturii economice. Astfel, în faza de boom prelungit a unei suprasolicitări a creşterii economice, când pericolul apariţiei sau accentuării unor dezechilibre în economie este tot mai evident, controlul asupra masei monetare devine mai riguros şi se procedează, de regulă, la promulgarea unor restricţii suplimentare la acordarea de credite. în faza de recesiune se poate acţiona în sens invers, respectiv la reducerea ratei dobânzii (scontului), la acordarea unor facilităţi pentru sporirea volumului creditului şi a masei monetare, prelungirea scadenţei unor credite. Prin asemenea măsuri se urmăreşte stimularea consumului şi investiţiilor şi, pe această bază, creşterea producţiei şi a gradului de ocupare a forţei de muncă.

Menţinerea integrităţii structurii sistemului economic prin diminuarea la un nivel minim a perturbaţiilor şi dezechilibrelor implică utilizarea de către stat a unei palete mult mai extinse de instrumente de politică economică.

Acţiune conştientă a puterii publice, democratic stabilită, politica econom : I presupune definirea ştiinţifică a obiectivelor economice şi sociale ale statului-naţiune pe o anumită perioadă de timp şi punerea în aplicare a acestor obiective, pornind de la condiţiile (premisele) existente şi folosind mijloace şi tehnici adecvate. Punctul de pornire în elaborarea politicii economice îl constituie perceperea şi conştientizarea intereselor generale supreme ale naţiunii la un moment dat şi în perspectiva previzibilă.4

Astfel definită, politica economică nu poate fi decât macroeconomică, întrucât toate componentele sale se raportează la alegerile pe care le face autoritatea publică în domeniul deciziilor economice, al obiectivelor urmărite şi al instrumentelor utilizate pentru realizarea lor.

Economia mixtă, coexistenţa sectorului public cu cel privat constituie premisa majoră a politicilor macroeconomice. Pe baza analizei comparative a tipurilor fundamentale de mecanisme economice, R.Lipsey şi A.Chrystal au ajuns la concluzia că „problema practică nu este de a alege între economii de piaţă liberă şi economiile de comandă complet centralizate; în loc, trebuie ales mixul de piaţă şi intervenţia guvernamentală care se potriveşte cel mai bine obiectivelor politicii publice.5

Fără a se substitui deciziilor private, politica economică/macroeconomică influen­ţează ansamblul activităţii economice şi răspunde unor finalităţi care îşi au sorgintea în marile obiective de natură politică şi socială. Deşi există numeroase obiective, acestea pot fi sintetizate în patru categorii principale, reprezentate grafic prin „careul magic“ şi stabilite de economistul britanic Nicholas Kaldor; ele sunt: ocuparea, creşterea economică, stabilitatea preţurilor şi echilibrul extern (balanţa externă echilibrată).

Politica economică este formulată sub forma unor obiective şi mijloace de realizare a acestor obiective numite instrumente. Obiectivele de politică economică nu apar din senin, ele sunt o reflectare a unor cauze bine determinate în raport cu existenţa reală şi cu ţelul spre care se tinde. La stabilirea obiectivelor, se impune mai întâi o ierarhizare a lor în funcţie de importanţa şi rolul pe care îl joacă în rezolvarea problemelor economice; trebuie să se ţină seama de termenele, unele mai lungi altele mai scurte, în care trebuie soluţionate problemele; trebuie avută în vedere complementaritatea problemelor, potrivit căreia atingerea unui obiectiv atrage după sine instaurarea altuia, precum şi existenţa conflictelor de interese dintre obiectivele propuse.

în funcţie de natura şi încărcătura funcţională a instrumentelor de politică economică, acestea se disociază prioritar pe familii de politici economice, corespunzător finalităţilor şi programelor adoptate de decidentul public. în acest sens, Kirschen, împreună cu colaboratorii săi, a făcut prima şi cea mai cuprinzătoare şi detaliată clasificare a instrumentelor de politică economică disponibile pe baza unei cercetări empirice efectate pe un eşantion de opt ţări dezvoltate. Aceasta s-a bucurat de un interes larg, mai ales din partea economiştilor, sub aspectul selectării instrumentelor pentru intervenţia statului în economie, ca şi sub aspectul interesului pentru analiza economică normativă.6

^ Niţă Dobrotă (coordonator), Dicţionar de economie, Ed.Economică, Bucureşti, 1999,p.356..

5 R.Lipsey, K.A.Chrystal, Economia pozitivă, Ed.Economică, Bucureşti, 1999, p.464.

6 Etienne Kirschen, Lucien Morissens, The Objectives and Instruments of Economic Policy, IRVIN, Homrwood

IL.,1989,p.29-34.

332

în baza cercetărilor empirice şi a rezultatelor obţinute din analizele efectuate cu ajutorul modelelor structurale prin care se relevă relaţiile funcţionale dintre obiective şi instrumente, Kirschen şi colaboratorii săi au desprins existenţa unui număr de cinci familii de instrumente şi anume: finanţe publice, instrumente băneşti şi de credit, rata schimbului valutar, instrumente de control direct, schimbări în cadrai sistemului instituţional. Aceste familii au fost detaliate în 15 categorii de instrumente, iar acestea la rândul lor, în 64 de instrumente. Redăm mai jos, lista cu principalele instrumente de politică economică, rolul lor şi modul în care sunt folosite în cadrul politicii economice guvernamentale.

Tabelul 16.2. Instrumentele politicii economice

Familia de instrumente

Instrumentele politicii economice; rolul şi modul lor de folosire

1 .instrumentele finanţelor publice

Politica deficitelor bugetare şi a balansărilor bugetare (dintre venituri şi cheltuieli) curente şi generale; cheltuieli bug etare pentru investiţii, subvenţii şi transferuri de capital la întreprinderi şi gospodării, schimbarea de valori mobiliare guvernamentale, salarii, cumpărări curente de bunuri şi servicii; venituri bugetare provenite din impozite directe asupra veniturilo r populaţiei şi asupra veniturilor întreprinderilor, impozite indirecte, accize, impozite asupra proprietăţilor şi taxe de succesiune, transferuri în şi din străinătate

2. instrumentele băneşti şi de credit

Noi împrumuturi guvernamentale (luate şi a cordate) în străinătate şi în ţară; operaţiuni guvernamentale cu datoriile existente (vânzări şi cumpărări de înscrisuri), rata dobânzilor ca instrumente de reglare; garanţii guvernamentale asupra împrumuturilor, instrumente care acţionează asupra creării de credite de către bănci, instrumente care acţionează asupra împrumuturilor făcute de alţi agenţi.

3.rata de schimb valutar

Prin devalorizare şi reevaluare se încearcă să se realizeze echilibrul balanţei de plăţi prin descurajarea importurilor ş i stimularea exporturilor, relansarea producţiei pentru export, ş.a.

4. instrumentele de control direct

Exercitarea puterii stalului de a controla preţurile unor bunuri şi servicii, chirii, dividende, salarii precum şi a dreptului acestuia de a controla activităţile de import -export, relaţiile valutare, imigrările, investiţiile, alocările de materii prime rare, condiţiile de muncă, exploatarea resurselor naturale, poluarea mediului, impunerea şi controlul standardelor de stat şi guvernamentale priv ind produsele şi procesele de producţie, mediul, sănătatea.

5.schimbări în cadrul sistemului institutional

Schimbări care privesc sistemul instrumental /instituţional sau părţi ale acestuia: schimbări în sistemul de transferuri, de valori către gospodării, de subvenţii acordate întreprinderilor, de impozit e; modificarea sistemului de credite; schimbări în instituţiile care afectează condiţiile producţiei cum sunt: relaţiile din agricultură, schimbările condiţiilor concurenţiale, creşterea influenţei muncitorilor asupra managementului, schimbări în sistemele de proprietate, crearea unor instituţii şi organizaţii naţionale sau internaţionale care schimbă sau limitează prerogativele guvernelor naţionale.

Sursa: A.Iancu, Bazele teoriei politicii economice, Ed.AllBeck, Bucureşti, 1998, p.502-503.

Instrumentele de politică economică produc anumite efecte asupra obiectivelor. Unele instrumente, cum sunt cele fiscale, monetare şi instituţionale au tendinţa de a avea efecte globale, adică acţionează asupra mai multor obiective. Altele produc efecte specifice, cu caracter restrâns, acţionând numai asupra unui singur obiectiv. Problema se pune de a afla legătura dintre obiective şi instrumente şi de a alege pe acelea cu impact mai larg şi mai eficiente. Pentru a înlătura fenomenele negative sistemul economic ar trebui să reacţioneze, mai întâi prin ajustarea sau reglarea fluxurilor resurselor şi redistribuirea veniturilor şi prin adaptarea instituţiilor la noile condiţii; când sistemul economic nu reuşeşte să recţioneze adecvat, statul ar trebui să acţioneze în acest sens prin:

• producerea acelor bunuri şi servicii care nu pot fi realizate de către agenţii săi economici şi distribuirea lor;

• îmbunătăţirea sistemului de semnale economice şi sociale privind funcţionarea tuturor componentelor sistemului;

• corectarea distribuţiei veniturilor pe o bază echitabilă;• controlul asupra ciclului economic pentru soluţionarea problemelor inflaţiei şi

şomajului.Dacă schimbarea instituţiilor se face în cadrul aceloraşi principii economice şi de

organizarea socială, ea se înscrie în limitele unei reforme. Atunci când dereglările şi disfuncţionalităţile persistă, se trece la acţiuni de transformare a sistemului însuşi prin modificarea instituţiilor existente sau crearea altelor noi, ceea ce înseamnă restructurare.

Problema raporturilor dintre plan şi piaţă, compatibilitatea sau noncompatibilitatea planului şi pieţei constituie una din cele mai controversate probleme ale teoriei şi practicii economice.

Dincolo de nenumăratele păreri legate de abordarea acestei probleme, realităţile economiei de piaţă evidenţiază faptul că libertatea economică, iniţiativa şi concurenţa nu sunt incompatibile cu planificarea în general, ci doar cu planificarea economică excesiv de centralizată şi atotcuprinzătoare.

334

în acest sens sunt demne de remarcat aprecierile lui Friedrich Hayek - unul dintre cei mai înverşunaţi critici ai planificării atotcuprinzătoare, centralizate şi birocratice - care face o distincţie netă între „planificarea bună sau rea, înţeleaptă sau clarvăzătoare“ şi „planificarea prostească sau mioapă“. 7

Existenţa planificării microeconomice - prin care firmele stabilesc în mod riguros corelaţiile dintre capitalul fix şi capitalul circulant, dintre capitalul tehnic şi capitalul uman, dintre înzestrarea tehnică a muncii şi volumul materiilor prime ce urmează a fi prelucrate, etc.- dar şi a unor planuri şi programe macroeconomice, clarvăzătoare, demonstrează în mod convingător faptul că libera iniţiativă este compatibilă cu planificarea, cu reglementarea, „planificarea şi concurenţa merg împreună numai planificând în vederea competiţiei şi nu împotriva ei“.s Aşadar, chiar şi critica lui Friedrich Hayek se îndreaptă nu împotriva oricărei planificări, ci doar împotriva aceleia care este contrară concurcnţei, care nu face concurenţa mai eficientă şi mai benefică.9

împletirea mecanismelor pieţei cu cele ale planului a fost prezentă în evoluţia şi expansiunea ţărilor dezvoltate (mai ales a Franţei şi Japoniei) şi în realizarea performanţelor aşa-zişilor „Tigrii mici“: Hong Kong, Taiwan, Singapore şi Coreea de Sud.

Ea este prezentă însă şi în activitatea corporaţiilor transnaţionale şi mai ales, în formarea conştient dirijată a diferitelor pieţe internaţionale cu caracter regional cum sunt Uniunea Europeană sau piaţa nord- americană ( SUA, Canada şi Mexic).

Planificarea răspunde unor necesităţi obiective ale economiei de piaţă, argumentarea necesităţii îmbinării planului cu piaţa avându-şi rădăcinile în înseşi imperfecţiunile mecanismului de funcţionare şi evoluţie a acestei economii10:

Insuficienţa informaţiilor oferite de piaţă, care poate fi depăşită cu ajutorul planului ce reprezintă, într-un anumit sens un sistem de informaţii periodice şi previzionale pe termen mediu şi lung.

Incapacitatea mecanismelor pieţei de alocare optimă a resurselor şi de ajustare a structurilor economice în scopul dezvoltării echilibrate a activităţilor economice. Caracterul conştient al activităţii economice, al producţiei propriu-zise, al distribuţiei, schimbului şi consumului intră deseori în contradicţie cu modul de reglare a diverselor procese economice, întrucât primul vizează anticiparea derulării unor procese economice şi deci alocarea ex-ante

^ F.A.Hayek, Drumul către servitute, Ed.Humanitas, Bucureşti, 1993, p.48.

^ Op. cit. p.56.

9 Op.cit.,p.56.

^ Problemele privind compatibilitatea sau incompatibilitatea pieţei şi planului, necesitatea, rolul şi formele planificării în economia de piaţă sunt prezentate şi argumentate în mod ştiinţific în lucrarea „Tranziţia raţională“(vezi Negucioiu, A„ op.cit., pag 109-144).

i resurselor, iar mecanismele pure ale pieţei realizează, de regulă, o verificare şi alocare reală, :\-post a resurselor.

Existenţa unui sector public în structura economiilor ţărilor avansate şi prezenţa unei puternice administraţii publice, capabile să realizeze opţiunile colective. Realităţile din aceste ţări reliefează faptul că statul a devenit un important actor economic, în calitate de proprietar, întreprinzător, producător, distribuitor al veniturilor, etc. Astfel, potrivit unor date statistice ofi­ciale, ponderea sectorului public în economie a crescut în Franţa de la 15,9% în anul 1973 la 23% in anul 1982, iar în ansamblul ţărilor CEE, ponderea sectorului respectiv a crescut de la 13,8% la 16,6% - în aceeaşi perioadă. în anul 1982 ponderea acestui sector reprezenta 20% în Italia, 17% în U.K., 14% în Germania, 15% în Irlanda, 22% în Grecia, 24% în Portugalia şi Austria".

Necesitatea modificării comportamentului agenţilor economici corespunzător exigenţelor dezvoltării economico-sociale durabile, ceea ce implică, între altele, trecerea de ia organizarea producţiei ce urmăreşte profitul imediat, la organizarea acesteia cu „bătaie lungă“- în cadrul căreia obţinerea profitului să fie tot mai compatibilă cu cerinţele privind calitatea mediului înconjurător. Altfel spus, „planurile pe termen lung trebuie să înlocuiască planurile pe termen scurt“12.

Caracterul impur şi imperfect al concurenţei. Aşa cum remarca Fr. Perroux, „Pieţele acestui sfârşit de secol sunt foarte impure şi foarte imperfecte, indiferent dacă sunt pieţe de mărfuri, de servicii sau de capitaluri. Ele comportă combinaţiile cele mai variate de monopoluri şi monopsonuri, de oligopoluri şi oligopsonuri, de concurenţe eterogene, de concurenţă imperfectă însoţită de cheltuieli de vânzare. Mai mult, toate aceste forme monopoliste sunt influenţate de către puterile publice, în cazul unei economii mixte în care sectoarele publice şi sectoarele particulare se combină şi se influenţează reciproc. A interpreta lumea contempoană în termeni de concurenţă completă constituie o sfidare a spiritului ştiinţific.13“

Necesitatea planificării economice şi sociale este impusă şi de internaţionalizarea, mondializarea vieţii economico-sociale, ea fiind prezentă în toate structurile interstatale care dau conţinut integrării economice internaţionale.

Toate aceste realităţi-argument ce susţin necesitatea planificării şi prognozelor economico-sociale sunt prezente, desigur, şi în România; mai mult, caracterul complex si de durată al tranziţiei la economia de piaţă, coroborat cu necesitatea realizării concomitente si - tranziţiei la economia informaţională, procese ce urmează a fi realizate în condiţiile unu: mediu economic international deseori nefavorabil amplifică importanţa planificării micro si macroeconomice.

11 A.Silem (sous la direction de), Encyclopédie de l ’economie et de la gestion, Hachette, 1994, p.407.

John Naisbitt, Megatendinţe, Ed.PoIiticâ, Bucureşti,1989,p.132.

13 Fr.Penoux, Tehnicile cantitative ale planificării, Ed.Acadenuei RSR, Bucureşti, 1969, p.14.

335

Concepte cheie• ciclu economic;• trend;• variaţii sezoniere;• variaţii ciclice;• ciclicitate economică;• fază de expansiune;• supraacumularea de capital;

cicluri „seculare“; cicluri decenale depresiune; boom; recesiune;politica fiscală a statului; politica monetară şi de credit,

Orio Giarini, Walter Stahel, Limitele certitudinii, Edimpress-Camiro, Bucureşti, 1996,p. 103.

337

Probleme de reflecţie• în ce constă, în esenţă, ciclicitatea economică?• Caracterizaţi principalele tipuri de fluctuaţii economice.• Precizaţi elementele definitorii ale fazelor ciclurilor „seculare“.• Analizaţi comparativ ciclurile lungi şi ciclurile decenale.• Cauzele evoluţiei ciclice pe termen mediu constituie o problemă teoretică deosebit de

controversată. Prezentaţi câteva puncte de vedere privind factorii endogeni ai evoluţiei ciclice.• Care sunt principalele instrumente/pârghii economico-financiare ce definesc politicile

anticiclice. Argumentaţi interdependenţele dintre ele.• Pe baza trăsăturilor mecanismului de funcţionare a economiei capitaliste, arătaţi dacă

planificarea este sau nu compatibilă cu principiile economiei de piaţă.

338

Capitolul 17

Inflaţia

Planul temei

17.1. Natura şi cauzele inflaţiei17.2. Formele inflaţiei şi consecinţele sale

Caseta 17.1. Hiperinflţia17.3. Măsuri antiinflaţioniste. Instrumente ale politicii monetare

Tabelul 17.1. Evoluţia indicelui preţurilor de consum Tabelul 17,2. Dinamica principalilor indicatori macroeconomici

Obiective

• înţelegerea interdependenţelor complexe dintre factorii cauzali ce explică evoluţia dezechilibrelor dintte cererea agregată şi oferta reală de bunuri economice;

• Formarea abilităţilor/deprinderilor necesare analizei şi interpretării unor date statistice referitoare la intensitatea inflaţiei şi a evoluţiei ecartului, cererea solvabilă nominală - oferta reală de mărfuri.

• Reliefarea semnificaţiilor şi limitelor curbei Phillips, pe baza analizei concrete a relaţiei inflaţie - şomaj pe termen scurt şi pe termen lung.

Inflaţia caracterizează procesul de expansiune anormală a masei monetare în circulaţie, de creştere rapidă a preţurilor şi de reducere a valorii banilor. Ea se prezintă ca un fenomen macroeconomic şi constituie una dintre cele mai controversate probleme ale economiei contemporane.

17.1. Natura şi cauzele inflaţiei

întrucât procesul inflaţionist se identifică în mare măsură cu deprecierea banilor, analiza naturii şi cauzelor inflaţrei este corelată cu formele de bani aflaţi în circulaţie. Astfel, inflaţia s- a manifestat la început sub forma devalorizării mascate a monedelor din metal preţios, prin

339

punerea în circulaţie a unor monede cu valoare mai mică decât cea nominală: banii metalici falsificaţi, având greutăţi mai mici sau conţinuturi în aur mai reduse decât cele oficiale.

O altă formă istorică de inflaţie este inflaţia banilor de hârtie convertibili în aur, când bancnotele puse în circulaţie ca reprezentant al aurului întreceau propria lor măsură: respectivele semne ale valorii (bancnotele) se discreditau în faţa posesorilor, iar preţurile creşteau ca urmare a scăderii puterii lor de cumpărare.

Procesul separării definitive a banilor de aur a creat premisele unei noi forme de inflaţie. Aceasta este în fapt inflaţia care se extinde până în zilele noastre. în consecinţă, inflaţia contemporană constă în deprecierea banilor de hârtie şi a banilor de credit, care se exprimă în creşterea preţurilor şi în scăderea încrederii publicului în banii depreciaţi.

în literatura de specialitate există diferite puncte de vedere cu privire la natura şi cauzele procesului inflaţionist. Astfel, economistul francez Jean-Marie Albertini consideră că nu orice creştere de preţuri înseamnă inflaţie. Creşterea inflaţionistă a preţurilor presupune ca preţurile să sporească mai rapid decât cele internaţionale, să se generalizeze şi să se prelungească fără perspective clare de încetinire, având efecte economice şi sociale patologice pentru ansamblul economiei naţionale.1 Şi alţi economişti definesc inflaţia ca acea stare a monedei naţionale caracterizată prin creşterea continuă şi anormală a indicelui general al preţurilor, asociată cu o creştere excedentară a masei monetare în circulaţie faţă de cea garantată de starea reală a producţiei şi a comerţului.

Aşadar, inflaţia contemporană constă, în principal, în procesul de depreciere a monedei naţionale, de scădere a valorii sau a puterii de cumpărare a banilor. Ea se manifestă ca o creştere generalizată şi de durată a preţurilor şi reflectă modificări structurale între circulaţia banilor depreciaţi şi fluxurile reale din economie.

Rezultă că inflaţia este prezentă doar atunci când creşterea preţurilor este:• generalizată, adică priveşte întreg ansamblul de bunuri, indiferent de

importanţa lor;• continuă, de durată, adică nu se limitează la o perioadă scurtă de timp (lună,

trimestru, etc.) şi nu este generată de cauze conjuncturale.Inflaţia nu trebuie confundată cu alţi termeni asemănători oarecum, precum deflaţia

care exprimă un proces cumulativ de reducere a preţurilor pe ansamblul economiei. Este de menţionat de asemenea că dezinflaţia este definită ca un proces (perioadă) de încetinire a ritmului de creştere a preţurilor. Altfel spus, dezinflaţia reflectă reducerea ratei inflaţiei, proces compatibil cu creşterea preţurilor.

La baza declanşării şi perpetuării inflaţiei se pot afla numeroşi factori generali şi particulari, a căror analiză - în vederea promovării unor măsuri de politică antiinflaţionistă - trebuie realizată funcţie de condiţiile concrete de loc şi de timp. în cele ce urmează sunt prezentate cauzele generale ale inflaţiei care se află în strânsă legătură cu evoluţia unor

- Jean-Marie Albertini. Les rouges de lEconomie nationale, Ed.Economie et humanisme,Paris,1988,p.334

340

importante variabile macroeconomice: creşterea economică, investiţiile, şomajul, comerţul exterior, ş.a.:

• Inflaţia prin monedă, explicată prin emisiunea excesivă de semne băneşti. O asemenea explicaţie a procesului inflaţionist este considerată ca unilaterală, având un caracter strict tehnico-monetar;

• Inflaţia prin cerere care are drept cauză reală excesul de cerere solvabilă. Ea este legată de acele aspecte şi corelaţii marfaro-monetare care generează şi consolidează un dezechilibru de durată între oferta şi cererea de bunuri pe piaţă. Aceasta deoarece, adaptarea cantitativă şi structurală a ofertei la un exces de cerere nu se poate realiza decât după o anumită perioadă de timp. Prin creşterea preţurilor se asigură o corelare rapidă a forţelor pieţei întrucât are loc o reducere a puterii de cumpărare a banilor. O asemenea modalitate de adaptare poate însă întreţine şi, uneori, chiar amplifica excesul de cerere.

• Inflaţia prin costuri se explică prin faptul că orice creştere a costurilor de producţie duce la o creştere a preţurilor (formate din cost unitar şi profit unitar ) întrucât întreprinzătorii urmăresc cel puţin menţinerea raportului dintre profit şi cost. Creşterea costurilor de producţie poate fi generată de evoluţia oricărui element al acestora: creşterea preţurilor materiilor prime, combustibililor şi energiei indigene sau importate (inflaţie importată), creşterea mai rapidă a salariilor comparativ cu evoluţia productivităţii muncii, sporirea cheltuielilor presupuse de protejarea mediului înconjurător ş.a.m.d..

• Inflaţia prin credit. Expansiunea creditului pentru producţie şi pentru consum poate amplifica în asemenea măsură circulaţia masei monetare încât determină apariţia unor dezechilibre între cantitatea totală de bani în circulaţie şi oferta globală de mărfuri.

• Inflaţia prin buget. în situaţia în care cheltuielile bugetului de stat sunt mai mari decât veniturie pentru acoperirea deficitului bugetar guvernul recurge la emisiuni suplimentare de bani, cu caracter inflaţionist.

Aceste cauze trebuie privite şi în legătură cu structurile socio-economice existente, în sensul că:

• monopolurile şi oligopolurile, prin rolul important sau chiar determinant în formarea şi evoluţia preţurilor, prezintă un factor potenţial inflaţionist;

• sindicatele întreţin starea de inflaţie deoarece prin acţiunile lor revendicative urmăresc şi de multe ori reuşesc să obţină importante creşteri salariale în anumite domenii sau pe ansamblul economiei naţionale, creşteri neînsoţite de evoluţii corespunzătoare ale productivităţii muncii;

• în vederea realizării intereselor lor, întreprinderile/societăţile transnaţionale (care au o pondere crescândă în cadrul diverselor economii naţionale) promovează strategii de producţie, comerciale şi financiare global-planetare

341

prin care limitează suveranitatea naţională şi posibilităţile de cooperare şi înfăptuire a unor politici economice naţionale independente, inclusiv în ce priveşte prevenirea şi combaterea inflaţiei.

Toate cauzele care generează şi întreţin procesul inflaţionist au ca rezultat formarea unei mase monetare excedentare în circulaţie, dezechilibrând raportul dintre cererea nominală- artificial potenţată - şi oferta reală de bunuri economice pe piaţă.

17.2. Formele inflaţiei şi consecinţele sale

Inflaţia contemporană reprezintă un fenomen macroeconomic care prin consecinţele sale economice şi sociale afectează, direct sau indirect, întreaga societate. Aşa cum susţin numeroşi specialişti, efectele inflaţiei diferă în funcţie de amploarea fenomenului inflaţionist şi de sensurile dinamicii lui.

Pentru măsurarea dimensiunilor inflaţiei şi a sensurilor dinamicii ei se folosesc mai mulţi indicatori: indicele general al preţurilor, dinamica preţurilor bunurilor de consum, indicele costului vieţii, evoluţia cursului de schimb al monedei naţionale, evoluţia masei monetare în circulaţie în raport cu dinamica indicatorilor creşterii economice (produsul naţional, venitul naţional), etc.

Pe baza indicatorilor menţionaţi, îndeosebi a indicelui preţurilor, în literatura eco­nomică se fac următoarele delimitări privind formele inflaţiei în funcţie de amploarea acestui fenomen:

• inflaţie târâtoare, când indicele preţurilor înregistrează o creştere de până la 5%, evoluţia masei monetare în circulaţie fiind, de regulă, devansată de ritmurile creşterii economice. O astfel de evoluţie a masei monetare şi a preţurilor poate influenţa pozitiv activitatea economică prin impulsionarea investiţiilor;

• inflaţia persistentă (deschisă), când preţurile cunosc ritmuri de 5-10%, afectând în general cumpărătorii, mai ales pe cei cu venituri fixe;

• inflaţia galopantă, când preţurile înregistrează ritmuri de creştere mai mari de 10% (inflaţia cu două cifre), devansând semnificativ ritmurile de creştere a producţiei, salariilor şi a altor venituri. Se reduc economiile şi investiţiile, se înrăutăţeşte situaţia balanţei de plăţi externe, etc.;

• hiperinflaţia, când, în principiu banii ajung să nu mai fie acceptaţi în schimburile de mărfuri, iar procesul inflaţionist devine practic de necontrolat. Pentru a nu se ajunge la asemenea „catastrofă“ monetară, statul intervine prin politicile sale fiscale, bugetare, de preţuri şi monetare.

342

Caseta 17.1. HiperinflaţiaCu anul 1919, Germania intră într-o perioadă de violente frământări politice şi sociale, ca

urmare a mlrăiiueni unklare. Situaţia œonomsea m Imam nea In caii? se găsea era atât de gravă, încât eu toate sforţările făcute pentru readucerea ordinei, nu era altă cale de urmat decât practicarea

i i l i iü n t} ; : rnone'.are. Încercăm S | scară p:r<igreSi||ş|;;:

M î:; ___ _ _________ __ _____ tniohi! (Ίη id u tm ţh în nuhat'dc tiu itaiSepic’nil'nc 1918 19Septembrie 1919 37Decembrie 1920 86

'ÖWKöJhne 1921 142Decembrie 1922 1596

: ; | | | | ; |;0 |ΐ |ι ΐ : ϊ ΐ9 2 3 î;:?! 16402'■ lÿ |ep !cu ii> tic 1923 | i f : ·:' 3.1 K3 6X4

!l! liä ;S e p ic :m b rie .1 ϊ - 8 . 6 2 7 . 7 2 929 Septembrie 1923 1 | § 28.228 SI f·

IIIIIIB : Octombrie 192-3' 46.9.\U!i.‘l .;:i.5 Octombrie 1923 W i$ Ê Ê B ï P3.349.80i)

; 23 Octombrie 192" 524.330:6iX): : 30 Octombrie 1923 2.496.822.9ÎK)| | | | | | i i ^ o i e m b r i c 3 925 19.kVv<»M'/..s<X) | | | | ί |: : V. :ί5: Ncnetiibrit-

Cifrele de ma i su s suni extrem de Instructive. Pim 3 in preajma anului 1923 in fiaiiiinea monetară sporea continu», dar ea urmărea o progresivîtate relativ lentă, det>i atinsese limite destul de ridicate. Dupăînceput»! poàôeft âo\:rc‘tswnţa^pärv^ -Mfluafie 1923). m l.la;ta creşte în proporţii fulgerătoare, riu numai de î a Iun à la luna. dar chim' dc Ea săptămâna ia săptăi nană. încât după îttiic 1923 ea atinsese proporţii de adevărat de/as nt monclsu r i m oeàndprabtiMrca completă a mărcii t’ci tnane. In. perioada 'sepUîţnhne 1918 - noiembrie 3 923- masa inoiictară aflată in circulaţie creste de circa 5 naliarde όπ-η.η „Ce valoare, de schimb mas'pmea avea marca germană, m astfel de condiţii?

Illljlln /p riin ii ăni de inflaţie. 1 Î||g :l;9 2 2 |ic |É u l dolarului;creşte In :chipul următor:

193 9 .......................... ......... .......... .......................................................... .......... 8 - 50 mărci§ | f |§ |§ |0 : § . ........................................................................ :5t)%iarcr ;

1921 ............................... . ........................ ...................................75 - 180 mărci

o tAndré Foui'geaud- La dépréciation et l arévalorisation du mark allemand et les enseignements de Inexperience monetaire

allemande, Paris, 1926, pag.6-8 .

343

19.72.............. ................ .................. ; ...........................·::>,..20ΰ- 750ό nàivi1923 Uiüc........................... ...................... ...·:^····........ ...... IW.OUU - i .1 iO .C Ä ftiurct1923 sep tem b rie ........... .. .. ................................... ...9.700.000 - 160.000.0® mărci

||® ||l||bri' c ...... .. . H . . . . . ;Itl|f§po - i||llP lp > ^ ||||J923i;nôKT0ibnc... ,............. . .................... :........ ...... .............I3o|rfK ):ü(i()iKX;^.iârci

É l I l l f É Â ......Æ M m ■■■■■ ■ ■ :· l i i l ·I: l.26().(©0.00<).iXK) iiuirciOricât ai·pârca-dc paradoxal, totUM se constatăîn aceastâ ρίικκκΐ» de extremă M lattune o marc

Hpsd dc semne monetare. Loemji dt« vju/α eurem-i depteejen a . loneuet Inis-ade· '.r. cu cât, sporea circutaüui>e» şi se accentua deprecierea mărcii ctt atât valoarea de întrebuinţare a monedei seftdea.

la acest tâmp pe piaţa germană circula« monede străine ea: doi u i. livre sterline, franci. fiorini olandezi. ete.. adus« pe piaţă din exportul de monede germane. In lun/actiunilc importante si Ipleime n. nu se ma i îiurebu ί n ţaîdellî ::acestc:; JMnete. pe când none ţa· getTOÄ, i | | |p a | : meri ta acest muue, servea cel mult penmi nevoile banale de toate zilele. In ultimele săptămâni ale inflaţiei cine deţinea numai mărci, risca sa moară de foame, căci nimeni nu le mai primea în plată Şi toată lumea 3e evita si cauta sa le schimbe contra bunuri concrete (Şlaveseu. V . Curs de monetâ. erediL schimb, Ed. Scrisul Românesc, Craiova. 1932.' pag. 297-300j.

Preţurile de vânzare cu ridicata au crescut. în Germania, în perioada ianuarie 1913 noiembrie 1423. de 750 miliarde ori; rata inflaţiei ajunsese în anui 1923 la 332% pe lună (Lipsey. R ( Im il Is « > >,i ,i ί [ί Ί ΐ ί I d I LonomväLBiKjffesÜ. pâg 8021-

Consecinţele inflaţiei depind, evident, de amploarea acestui fenomen, dar şi de starea evoluţiei economiei în ansamblu. Corelaţiile cantitative dintre procesul inflaţionist şi dinamica economiei (rezultatelor macroeconomice) sunt puse în evidenţă prin următorii termeni consacraţi:

• creştere neinflaţionÎstă, când rata de creştere economică este mai înaltă decât cea a inflaţiei (o astfel de corelaţie s-a manifestat în economiile naţionale ale ţărilor occidentale în deceniile 6 şi 7 ale secolului trecut);

• creştere inflaţionistă, când rata inflaţiei este mai mare decât ritmul mediu annual de creştere a rezultatelor macroeconomice; a fost caracteristică majorităţii ţărilor occidentale în deceniul al 8-lea;

• stagflaţie, evidenţiază acea situaţie din economia unei ţări care se caracterizează prin inflaţie persistentă şi prin lipsa de creştere notabilă a economiei sau prin aşa-numita „creştere zero“;

• slum pflaţie, care reflectă situaţia din economia unei ţări, caracterizată prin recesiune economică (declin economic), pe de o parte, şi inflaţie persistentă sau chiar galopantă, pe de altă parte.

Indiferent de dinamica economiei, specialiştii sunt unanimi în a aprecia că inflaţia persistentă, cu trend crescător de durată, care tinde să devină galopantă reprezintă un factor destabilizator al oricărei economii naţionale. O astfel de inflaţie descurajează investiţiile

344

productive şi orientează resursele financiare spre acţiuni speculative curente, viciază corelaţiile dintre preţurile diferitelor bunuri economice, îngreunează sau chiar anulează posibilitatea efectuării unor calcule de eficienţă şi rcspectiv, a unor alegeri corecte din partea agenţilor economici, întrucât prin reţeaua de preţuri ei primesc semnale inadecvate.

17.3. Măsuri antiinflaţioniste. Instrumente ale politicii monetare

Efectele procesului inflaţionist sunt recepţionate în primul rând de agenţii economici aflaţi în situaţia de consumatori (cumpărători), pentru că ei trebuie să facă faţă cu veniturile lor, creşterilor succesive de preţuri determinate de fiecare val inflaţionist. De regulă, cei mai afectaţi de consecinţele inflaţiei sunt categoriile populaţiei cu venituri fixe, care nu pot compensa sau limita pierderile provocate de creşterea în timp a preţurilor.

Sub incidenţa efectelor inflaţiei se află nu numai veniturile, ci şi economiile agenţilor economici, împrumuturile acordate de creditori, etc., astfel că odată cu deprecierea banilor averea lor formată din active lichide se diminuează în mod relativ. Se subînţelege că din acest proces de redistribuire a venitului şi a averii ca efect al inflaţiei, o parte a publicului poate obţine avantaje. Dar, în ansamblu, reacţia publicului este negativă, ostilitatea lui împotriva inflaţiei fiind determinată de incertitudinea generalizată pe care acesta o instaurează în viaţa economică şi socială a unei ţări. „Incertitudinea asupra preţurilor viitoare, pe care o generează inflaţia conduce la redistribuţii arbitrare de avere, la eforturi costisitoare pentru oameni de a se proteja împotriva pierderilor de venit şi avere - probabil, cea mai gravă dintre toate - la niveluri ridicate de resentimente, care, în cele din urmă, pot paraliza capacitatea societăţii de a menţine cooperarea printre membrii săi“3.

Din cele arătate rezultă că efectele inflaţiei sunt numeroase şi contradictorii, ele acţionează în sensuri diferite şi se răsfrâng asupra vieţii economice prin creşterea instabilităţii şi incertitudinii, iar asupra comportamentului agenţilor economici prin căutări febrile de a se sustrage efectelor negative ale inflaţiei sau cel puţin de a diminua pierderile provocate de ea. Toate acestea explică ostilitatea publicului împotriva inflaţiei, ca şi tăria presiunii asupra guvernului de a adopta m ăsuri antiinflaţioniste.

Dată fiind complexitatea fenomenului inflaţionist, a consecinţelor economice şi sociale pe care le generează, măsurile antiinflaţioniste sunt şi ele de o mare complexitate. Acestea pot fi grupate în două mari categorii:

• măsuri de protecţie a agenţilor economici împotriva creşterii preţurilor şi scăderii puterii de cumpărare a banilor;

• măsuri de limitare şi control al procesului inflaţionist.

3 Paul Heyne. op. cit., p.320

345

Din prima categorie de măsuri antiinflaţioniste fac parte indexarea veniturilor, acordarea de compensaţii de către stat sau întreprinderi pentru diferite categorii ale populaţiei, subvenţionarea unor produse de bază etc.. Indexarea reprezintă creşterea procentuală sau în sume absolute a veniturilor agenţilor economici, îndeosebi a salarilor, pensiilor şi altor venituri fixe, astfel încât să acopere parţial sau total creşterea preţurilor generate de inflaţie. Indexarea în raport cu rata inflaţiei se poate aplica şi dobânzilor plătite pentru economiile păstrate de public la instituţiile financiar - bancare, precum şi dobânzilor percepute de aceste instituţii pentru creditele acordate agenţilor economici.

în cea de a doua categorie se înscriu măsurile menite să ducă la refacerea echilibrului economic şi monetar deteriorat de inflaţie. Astfel, printre măsurile adoptate de guvern în vederea limitării şi controlului inflaţiei pot fi menţionate: reducerea cheltuielilor bugetare, echilibrarea balanţei de plăţi externe, majorarea taxelor şi impozitelor, limitarea creditului de consum, îngheţarea preţurilor şi salariilor etc.. Aceste măsuri (de politică fiscală, bugetară, de preţuri etc.) sunt corelate cu cele adoptate de Banca Centrală prin folosirea unor instrumente specifice politicii monetare.

Politica monetară - una dintre cele mai vechi politici economice - reprezintă acţiunea exercitată de autoritatea bancară (Banca Centrală) asupra masei monetare în circulaţie şi asupra activelor bancare în vederea orientării economice pe termen scurt sau mediu. Prin ansamblul de reglementări pe care autoritatea bancară centrală le impune celorlalte bănci, politica monetară este subordonată înfăptuirii unor obiective economice generale, cum sunt : expansiunea economică, stabilitatea preţurilor, ocuparea forţei de muncă, deschiderea economiei naţionale spre exterior etc..

Rolul politicii monetare constă, pe plan intern, în reglarea cantităţii de bani în circulaţie, a cererii şi a ofertei pe piaţa monetară, iar pe plan extern, în asigurarea echilibrului balanţei de plăţi. Prin folosirea unor instrumente specifice, Banca Centrală urmăreşte ca volumul masei monetare în circulaţie să concure la desfăşurarea normală a circuitului economic, să preîntâmpine apariţia sau accentuarea unor tendinţe inflaţioniste în economie.

Instrumentele politicii monetare, utilizate, de regulă, în ţările cu economie de piaţă sunt următoarele: manevrarea taxei rescontului, cumpărările şi vânzările de titluri pe piaţa deschisă (open market) şi variaţiile cotelor rezervelor obligatorii.

Manevrarea taxei rescontului de către Banca Centrală joacă un rol important în reglarea masei monetare în circulaţie. în funcţie de nivelul şi sensul creditului şi costul lui, având loc încurajarea creditului şi invers. Ratele dobânzilor acordate sau încasate de băncile comerciale urmează de regulă evoluţia ratei oficiale, ceea ce înseamnă că prin tehnica indirectă a rescontării titlurilor de credit, instituţia centrală de emisiune influenţează politica de credit în ansamblul ei.

Achiziţionarea şi vinderea titlurilor pe piaţa deschisă reprezintă un instrument de politică monetară folosit mai ales în SUA. în mod curent Banca Centrală (Sistemul Federal de Rezerve) deţine un portofoliu de hârtii de valoare publice (creanţe asupra trezoreriei) şi private

346

(creanţe asupra economiei) cu care poate interveni în reglarea masei monetare prin aşa-numitele operaţiuni pe piaţa liberă. Astfel, întrucât pe piaţa monetară poate să rezulte un excedent sau deficit global de lichidităţi, Sistemul Federal de Rezerve intervine fie pentru a .reteza“ acest excedent, fie pentru a completa insuficienţa constatată. în primul caz, Sistemul Federal de Rezerve cedează (vinde) pe piaţa monetară o parte din titlurile de valoare pe care le deţine în portofoliul său de active. în cel de-al doilea caz, când Sistemul Federal de Rezerve constată o insuficienţă de lichidităţi pe piaţa monetară, acesta hotărăşte achiziţionarea de noi active (hârtii de valoare publice sau private deţinute de băncile comerciale), sporind astfel rezervele băncilor comerciale cu suma activelor respective. La rândul său, suplimentarea soldurilor de rezerve ale băncilor comerciale dă posibilitatea acestora să-şi sporească propriile credite şi respectiv masa monetară în circulaţie.

în concluzie, prin operaţiile de cumpărare şi vânzare a titlurilor de valoare pe piaţa liberă, Sistemul Federal de Rezerve creează şi distruge rezervele în sistemul bancar în acelaşi mod cum băncile comerciale creează şi distrug bani prin extinderea sau restrângerea creditelor. în acest mod are loc o reglare a lichidităţilor bancare în funcţie de nevoile economiei, politica de „open market“ având ca scop evitarea unor variaţii foarte mari şi dezordonate în evoluţia masei monetare în circulaţie.

Practica cotelor obligatorii de rezervă reprezintă un instrument de politică monetară care s-a generalizat în aproape toate ţările cu economie de piaţă. Acest instrument de politică îşi dovedeşte utilitatea mai ales în ţările unde predomină banii de cont (moneda scripturală), permiţând sistemului bancar să controleze volumul şi structura masei monetare în circulaţie.

Variaţia cotelor de rezervă obligatorii constituie un instrument de politică monetară care acţionează foarte rapid asupra masei monetare, întrucât afectează imediat multiplicatorul creditului (banilor de cont). Astfel, dacă la o rată a rezervelor obligatorii de 10% băncile comerciale au dus expansiunea banilor de cont până la multiplicarea lor de zece ori, o măsură de credit mai restânsă prin decizia Băncii Centrale de a spori rezervele obligatorii la 20% va obliga băncile centrale să reducă la jumătate creditele acordate; creditele pot fi acum numai de cinci ori mai mari în raport cu rezervele obligatorii, faţă de zece ori mai mari cât erau înainte.

în ţara noastră, în prezent, tehnica rescontului şi operaţiunile pe piaţa liberă nu reprezintă instrumente curente de politică monetară, întrucât nu există o piaţă monetară consolidată, o circulaţie largă a titlurilor de credit şi nici a titlurilor de valoare pe termen lung (acţiuni, obligaţiuni). Banca Naţională a folosit cu precădere instrumente cum sunt: plafoane

de credit, rate de refinanţare bancară etc..Plafoanele de credit constau în acea tehnică bancară prin care se stabilesc plafoanele

maxime de credit pentru fiecare bancă comercială în parte de către Banca Naţională. Astfel, limita maximă a expansiunii masei monetare este fixată dinainte de Banca Naţională. în prezent, aceasta a renunţat la plafoanele de credit, fiind considerate prea rigide pentru economia de piaţă.

347

Rata de refinanţare bancară, prin care Banca Naţională furnizează lichidităţi societăţilor bancare solicitante, în conformitate cu obiectivele sale de politică monetară şi de credit. Refinanţarea băncilor comerciale este o operaţiune pe termen scurt (maxim 90 zile). Formele de refinanţare oferite de Banca Naţională a României societăţilor bancare sunt liniile de credit şi creditul de licitaţii. Liniile de credit constituie o formă de refinanţare prin care băncilor comerciale le este permis să preleveze sume de bani dintr-un cont deschis la Banca Naţională până la un anumit nivel şi în cadrul unui interval de timp prestabilit. Rata dobânzii pentru linia de credit se stabileşte de către conducerea Băncii Naţionale. O ridicare a ratei de refinanţare face creditul mai scump şi are ca efect diminuarea masei monetare şi invers.

Creditul de licitaţie se caracterizează prin aceea că rata dobânzii se stabileşte în şedinţele de licitaţie în funcţie de raportul dintre cerere şi ofertă. Băncile comerciale licitează pentru resursele disponibilizate de Banca Naţională care au oferit rata cea mai înaltă a dobânzii obţinând creditul oferit.

ήι

% *

Guvernul României, printr-o serie de estimări cuprinse în PND 2002-2005, oferă o imagine optimistă cu privire la evoluţia productivităţii muncii, a ratei inflaţiei şi ratei şomajului.

Tabelul 17.1. Evoluţia indicelui preţurilor de consum (%)

Indicele preţurilor de consum 2001 2002 2003 2004 2005

- dec. faţă de dec. anterior 129,0 122,0 115,0 109,0 107,0

- medie an / medie an anterior 133,8 126,0 117,0 111,0 108,0

Deflatorul PIB 132,2 124,7 116,6 110,8 107,8

Sursa: PEP, 2001

Creşterea productivităţii muncii, asociată cu o îmbunătăţire a mediului de afaceri şi modernizarea tehnologică, vor duce şi la anumite creşteri relative ale câştigului salarial real. Aceste evoluţii trebuie private în strânsă legătură cu dinamica altor indicatori macroeconomici :

348

Tabelul 17.2. Dinamica principalilor indicatori macroeconomici în perioada 2000-2004(modificări procentuale faţă de anul precedent)

Indicatori 2000 2001 2002 2003 2004 Ritm mediu / an 2001-2004 %

1 .Produs intern brut 1,6 4,1 5,4 5,8 6,3 5,4

2.Cerere internă 4,2 3,7 4,9 5,0 5,6 4,8

3.Formarea brută a capitalului fix

5,5 9,6 10,0 10,0 11,0 10,2

4.Rata inflaţiei (ritm anual) 45,7 25,0 22,0 15,0 10,1

5.Rata şomajului (sfârşit de an, în %) 10,5 8,5 8,0 7,5 7,0

6.Export de bunuri şi servicii 23,9 5,6 6,6 7,5 7,7 6,9

7.Import de bunuri şi servicii 29,1 4,5 5,3 5,3 5,7 5,2

Sursa: Guvernul României - Programul de guvernare în perioada 2001-2004

Realizarea unor asemenea evoluţii necesită înfăptuirea unui plan operaţional de măsuri ale căror coordonate vizează în principal:

• Asigurarea creşterii economice pe baza sporirii ratei investiţiilor prin participarea semnificativă a capitalului naţional şi prin atragerea resurselor externe, mai ales sub forma investiţiilor directe;

• realizarea unei macrostabilizări consolidate prin asigurarea unor progrese semnificative în cadrul reformei structurale şi în domeniul disciplinei financiare, accelerarea procesului de privatizare în condiţii de eficienţă şi transparenţă, sprijinindu-se întreprinderile mici şi mijlocii, gestionarea corespunzătoare a datoriei publice şi a deficitului contului curent, astfel încât să se asigure reducerea treptată a inflaţiei, care la nivelul anului 2004 să poată fi exprimată printr-o cifră;

• promovarea unor politici coerente, compatibile cu mecanismele U.E., vizînd ajustarea structurală a economiei, dezvoltarea şi modernizarea infrastructurii, revitalizarea şi retehnologizarea industriilor cu potenţial competitiv, construirea unei agriculturi întemeiate pe exploataţii de dimensiuni optime, sprijinirea activităţilor bazate pe tehnologia informaţiei şi crearea unui mediu prielnic pentru extinderea şi dezvoltarea turismului, diversificarea serviciilor financiare, a sectorului terţiar în general;

349

• Crearea unui mediu de afaceri prielnic, bazat pe un cadru legal coerent şi stabil care să asigure dezvoltarea competiţiei de piaţă, reducerea costurilor de tranzacţie şi diminuarea poverii fiscale, promovarea unor măsuri specifice de stimulare a întreprinderilor mici şi mijlocii, definirea clară a drepturilor de proprietate şi asigurarea unor structuri administrative moderne.

Probleme de reflecţie• Definiţi inflaţia şi arătaţi care sunt principalele tipuri de creştere economică în funcţie de

intensitatea inflaţiei.• Enumeraţi acuzele inflaţiei şi arătaţi în ce constă inflaţia prin costuri.• Care sunt principalele consecinţe ale inflaţiei?• Curba Phillips şi semnificaţiile ei.• Cum se determină nivelul şi evoluţia inflaţiei?

Concepte cheie• Inflaţie;• Ecart inflaţionist;• Inflaţie prin cerere;• Inflaţie prin costuri;• Spirala inflaţionistă;• Indicele preţului de consum;• Rata inflaţiei;

Hiperinflaţia;Creşterea economică neinflaţioistă; Creştere economică inflaţionistă; Stagflaţie;Slumpflaţie;Costurile sociale ale inflaţiei; Măsuri antiinflaţioniste;Efectele inflaţiei.

350

Capitolul 18

Ocuparea şi şomajul

Planul temei

18.1. Ocuparea forţei de muncăCaseta 18.1. Nivelul şomajului natural

18.2. Şomajul: concept, forme, caracterizareFigura 18.1. Curba Phillips

18.3. Formarea şi evoluţia şomajului. Relaţia şomaj-inflaţie; curba PhillipsCaseta 18.2. Şomajul şi ciclul economico-politic

18.4. Restructurarea economiei şi evoluţia structurilor ocupăriiTabelul 18.1. Capacităţile de producţie industriale şi utilizarea lor

Tabelul 18.2. Ponderea populaţiei ocupate pe macrosectoare

Obiective

• Analiza aspectelor metodologice ale influenţelor conjugate exercitate de o serie de procese demo-economice, tchnico-ştiinţifice şi social-politice asupra evoluţiei şomajului.

• Reliefarea efectelor social-economice ale şomajului.

• Prezentarea şi argumentarea sensului şi consecinţelor diverselor politicii privind ameliorarea ocupării şi reducerea şomajului.

• înţelegerea mecanismelor de formare ale ofertei şi cererii de muncă.• Studierea rolului pieţei muncii în cadrul economiei de piaţă.

Cercetările economiştilor privind ocuparea şi şomajul - două concepte

complementare opuse - au luat o amploare tot mai mare odată cu intensificarea abordărilor de teorie macroeconomică. Ele au loc în cadrul unor procese dinamice şi se desfăşoară sub acţiunea unui complex de factori generaţi de condiţii deferite pe etape istorice şi pe ţări.

351

18.1. Ocuparea forţei de muncă

Participarea populaţiei apte de muncă la realizarea activităţilor din economie constituie ocuparea forţei de muncă. Conţinutul său îl reprezintă folosirea resurselor de muncă prin angajarea ca salariaţi sau prin desfăşurarea de activităţi pe cont propriu, în exploatări de tip familial sau ca auxiliari familiali. Toţi cei care prestează efectiv o muncă reprezintă populaţia efectiv activă sau ocupată şi exprimă, în fapt, nivelul absolut al ocupării.

Asigurarea unui nivel cât mai ridicat al ocupării foiţei de muncă constituie un deziderat pentru orice economie naţională, un factor important al creşterii economice; pe această cale se evită irosirea resurselor de muncă şi se asigură populaţiei venituri mai mari.

Legătura dintre producţie sau venit (Y), pe de o parte, şi cantitatea de forţă de muncă (L) şi productivitatea muncii (w), pe de altă parte se exprimă, după cum s-a arătat, printr-o funcţie de producţie:

Y = f (L,w)

Rezultă că la un nivel dat al productivităţii muncii, volumul venitului este funcţie de volumul muncii prestate, de numărul celor ocupaţi. Folosirea întregului potenţial de muncă al economiei reprezintă astfel un factor al creşterii economice (produsul şi venitul naţional), iar creşterea productivităţii muncii suplimentează aceste posibilităţi de creştere economică. De aceea, ocuparea de echilibru reprezintă acel nivel al ocupării resurselor de muncă, care, pentru un volum de activitate dat (produs sau venit naţional), este compatibil cu nivelul productivităţii muncii.

Pentru caracterizarea ocupării resurselor de muncă se utilizează o serie de indicatori statistico-economici, cum sunt: rata de activitate, nivelul relativ al ocupării, etc.

Rata de activitate (r) reprezintă raportul dintre populaţia activă (P) şi populaţia totală (P):

Ea reflectă ponderea populaţiei active în totalul populaţiei şi depinde de evoluţia demografică anterioară (structura pe grupe de vârstă şi pe sexe a populaţiei), statutul social al femeii, regimul juridic al ocupării (limitele de vârstă active), gradul de normalitate sau rata de infirmitate etc. O rată de activitate mai ridicată caracterizează o situaţie favorabilă a procesului ocupării forţei de muncă, factor al creşterii economice.

Gradul de ocupare sau rata ocupării (r0) se determină ca raport între populaţia ocupată (P0) şi populaţia totală (PT):

352

Ponderea populaţie ocupate în totalul populaţiei depinde de capacitatea economiei de a crea locuri de muncă de motivaţia participării la muncă şi de toţi ceilalţi factori care determină evoluţia raportului dintre cererea şi oferta de muncă. Se subînţelege că mărimea şomajului este cea care corectează în permanenţă relaţia dintre rata de activitate şi gradul de ocuparc a forţei de muncă.

Un concept utilizat în literatura economică, îndeosebi în perioada care a urmat crizei economice mondiale din 1929-1932, este cel de ocupare deplină, („full emplyment“, „plein emploi“)· El semnifică acea situaţie a economiei caracterizată prin utilizarea completă a factorilor de producţie, în primul rând a forţei de muncă. Ocuparea deplină a forţei de muncă poate fi caracterizată prin raportul:

populaţia ocupata _ populaţia activa

în practică un asemenea nivel al ocupării nu este posibil, datorită mobilităţii forţei de muncă (aşa-numitul şomaj fricţional). Astfel, economistul englez Lord Beveridge (considerat părintele protecţiei sociale în Anglia), arată că ocuparea deplină „nu înseamnă că în mod automat şomajul este exclus, nu înseamnă că fiecare bărbat şi femeie în vârstă aptă de muncă şi capabil să muncească este ocupat productiv, în fiecare zi a vieţii sale de muncă“1. După el, ocuparea deplină este asigurată dacă numai până la 3% din populaţia activă este în şomaj.

Pe baza acestei premise, nivelul ocupării se poate determina după formula:

— ( l - a ) = 0,97 dacă a = 0,03

în consecinţă, o economie se află în situaţia de subocupare dacă „a“ este mai mare de 3% şi în situaţia se supraocupare dacă „a“ tinde la zero.

J.M. Keynes consideră că ocuparea deplină este „o situaţie în care volumul global al ocupării rămâne inelastic la creşterea cererii efective pentru producţia căreia îi corespunde“. El face o critică a teoriei clasice potrivit căreia „oferta îşi creează propria cerere“, elaborându-şi propria teorie cu privire la ocuparea mâinii de lucru. Sintetizată, această teorie constă în următoarele:

• în economia de piaţă, procesul utilizării forţei de muncă nu numai că este mijlocit de piaţă, dar se intersectează şi cu interesele întreprinzătorilor.Ca urmare, „atunci când starea tehnicii, a resurselor şi a costului factorial pe o unitate de ocupare a mâinii dc lucru este dată, volumul ocupării depinde - atât în fiecare întreprindere şi ramură cât şi pe ansamblu - de volumul de încasări pe care întreprinzătorii contează să-l obţină de pe urma volumului ocupării la care ei scontează că va fi maximizată diferenţa cu care depăşesc costul factorial“2;

1 L.Beveridge, Full Emplyment in Free Society, Ediţia a Ill-a, London, 1954, p.18

“ J.M.Keynes, Teoria generală a folosirii mâinii de lucru, a dobânzii şi a banilor, Bucureşti, Ed. Ştiinţifică, 1970, p.61

353

• Volumul mâinii de lucru pe care întreprinzătorii decid să-l folosească depinde de cererea efectivă (D) care este egală cu suma cheltuielilor scontate pentru consum ale colectivităţii şi cele consacrate investiţiilor noi. „Mărimea lui D la punctul de pe cur ba cererii globale unde ea intersectează curba ofertei globale o vom denumi cerere efectivă“, acesta fiind punctul la care profiturile scontate de întreprinzători vor fi maximizate;

• Ca urmare, volumul ocupării în starea de echilibru depinde, pe de o parte, de funcţia ofertei globale, iar pe de altă parte de înclinaţia spre consum şi de volumul investiţiilor. „Aceasta este - subliniază Keynes - esenţa teoriei generale a folosirii mâinii de lucru“.

Sub influenţa „Teoriei generale“ a lui Keynes, o serie de economişti (reprezentanţi ai neokeynesismului) au considerat ocuparea deplină nu numai un factor principal al creşterii economice, dar şi „cea mai importantă problemă“. Alţi economişti consideră ocuparea deplină ca o stare ideală fără şanse de realizare în economia actuală, iar adepţii neoliberalismului contemporan (mai ales monetariştii) consideră ocuparea deplină ca o sursă a inflaţiei, preconizând renunţarea la conceptul ocupării depline şi la politicile bazate pe el. pe această bază şi ţinând seama de evoluţii mai recente, unii autori au ridicat valoarea lui (procentul şomajului admisibil sau rata naturală a şomajului) la circa 5-6%.

Caseta 18.1. Nivelul şomajului naturalUna din problem ele critice ale politicii econom ice este stabilirea punctului în care econom ia

se ïiilû în eondim de ocupare totală - corcspande acesta unui şomaj de 5 ! 4 f<· «au 6 '* -D acă rata

şom ajului este dc 6% . politicienii şi econom iştii trebuie oare să ia m ăsuri de am plificare a cererii

pcrtmi a reduce raia son iap lti ? Această întrebare râsarci m ereu;în perioadele de jredresare, » tem i eănd şomajul scade, tar râsptiositi tul este metoda!it satisfâeăLO! Unii susţin Că reducerea şomajului

sub 5 'r nu implică nici uit tel de risc. In cel mai rău c a / s-ar puica provoca o creştere a ,inflaţiei,

dar mi neapărat. A lţii încep să se ine riio tc /e imediat ce som ând seade sob avertizând că

accelerarea puternică a inflaţiei este inevitabilă ca urmare a supraîncălzirii econom iei La

începutul h n l% 6 şomaj al :a scăzut *7· < si dc atunci se iot dezbate problem a punctului de ocupare şvială Γη răspuns unic nu exiştâ. O soluţie pragm atică pi opune stabilirea unei cote de

nivel. Această abordare este întrucâtva arbitrară; în m ajoritatea cazurilor, . . . sc u tilizează drept

cotă dc referinţă ani i 60. ■ -

Rata >oma-ulm in conduu de >\ upare .outlă, rata n a tu ri st rata structurala a şomajului t-eptc/iiuă acelaşi lucru. Estirnaten raiei naturale a soma iu lui; se lace dc obicei pornind de la o pciniadà în care ptaţiiTniincn c w eon^ulcratâ a 11 m echilibru, si in c.tre raia nual.'i si ratele partiţie

ale -şomajului se află la W iiorilc lor naturale. . .

Până nu. dem ult existau estim ări oficiale cu p m ir e : la această problenu. în 1960 rata

şOmamh» îit condua de ocupare loială era de 4 ' ,

354

Factorii ce influenţează ra ia naturală a şomajul«}, pot û priviţi în term eni de durută şi

depinde, pe lângă unii factori ciclici, si dc urm ătoarele caracteristici structurale aîc pieţei muncii:

- organizarea pieţei muncii, inclusiv prezenţa sau absenţa utîor agenţii de plasare

I ş l l l i l l i i l i ^ itir?|gä|If^ :: ■ ■ ■ f : ; : |||||||l l l l l l I tÉ I f l i f l ^ ^ :

Frecvenţa şomajului arată de câte ori în medie, într-o anumită perioadă, muncitorii au devenii şomeri, Această freexemă esre determinată io principal de dot factori. Prunii! factor este

influenţă este rata noilor intrări pe piaţa muncii. ;';ί§:

ï ï l a i S i Î a : a I l l l ü i « r n # ë $ ^ câA:% | | : | f f | l ë | : i: | \ l l l l l l

oricc s-ar afla >>iib soare”. ' i Dornbusch. R.. F ic h e r . S.. M icroeconom ia, Sedona. Tiititwoaia.

18.2. Şomajul: concept, forme, caracterizare

Subocuparea forţei de muncă este legată în mod hotărâtor de existenţa şi amploarea şomajului. El este un fenomen ce caracterizează piaţa muncii, afectând în proporţii diferite populaţia activă disponibilă în toate ţările cu economie de piaţă.

Şomajul constă, deci, în neocuparea unei părţi din populaţia activă datorită neconcor- danţelor cantitative, structurale şi calitative dintre oferta şi cererea de muncă determinând reducerea cererii globale de bunuri, iar prin aceasta afectează într-o anumită măsură şi celelalte categorii de venit. Şomajul reprezintă o problemă deosebit de complexă, prin implicaţiile sale influenţând toate structurile (economice, sociale, politice, morale, etc.) ale societăţii.

Deşi fenomenul şomajului a însoţit evoluţia ciclică (fazele descendente ale ciclului economic) timp de secole, definirea acestui fenomen a fost şi rămâne o problemă controversată în literatura economică.

3 E. Phelps, Economic Policy and Unemployment in the Sixties, în Public Interest din iarna lui 1974

355

Frecvent se consideră că şomajul reprezintă inactivitatea totală sau parţială a unor

persoane apte pentru muncă, privarea acestora de muncă. Se consideră, astfel, şomeri toţi cei

care caută un loc de muncă, care au înregistrat cereri de angajare la oficiile de plasare şi care

nu au fost satisfăcute până la sfârşitul lunii din lipsă de locuri de muncă.

în această situaţie şomajul apare ca rezultat exclusiv al cererii de muncă, lăsând în

afară cealaltă latură a pieţei muncii şi anume oferta de muncă. Paul Heyne referindu-se la

modul cum Biroul de Statistică a Muncii din SUA determină şi publică datele oficiale asupra

şomajului, arată că statutul denumit „şomer“ este „rezultatul alegerilor făcute de oameni,

respectiv: a) decizia de a căuta activ o angajare şi b) decizia de a nu accepta şansele de

angajare oferite. Ambele sunt în mod clar alegeri făcute de oameni“ şi ca urmare „nivelul

şomajului depinde atât de oferta cât şi de cererea de forţă de muncă“4.

Cea mai cunoscută şi larg utilizată este definiţia dată de Biroul Internaţional al

Muncii, organizaţie din sistemul ONU care elaborează studii şi analize pe profil, pe baza

statisticilor furnizate de ţările membre. Potrivit acestei definiţii, este şomer orice persoană care

are mai mult de 15 ani şi îndeplineşte concomitent următoarele condiţii:

• este apt de muncă;

• nu are loc de muncă;

• este disponibil pentru o muncă salariată;

• caută loc de muncă.

Cu toate că aplicarea acestor criterii aduce mai multă claritate în definirea şomajului,

frontiera dintre ocupare şi şomaj nu este exact determinată. Se consideră că între aceste sfere

există o zonă labilă, a cărei mărime variază în funcţie de metodologia de determinare a şomajului

într-o ţară sau alta. în ţara noastră legea privind ajutorul de şomaj şi a reintegrării profesionale a

şomerilor (Legea nr. 1/1991, republicată în urma modificărilor aduse prin Legea nr. 86/1992), se

precizează că sunt consideraţi şomeri persoanele apte de muncă, înscrise la oficiile de muncă, ce

nu pot fi încadrate din lipsă de locuri disponibile corespunzătoare pregătirii lor.

Pe un alt plan se consideră că în analiza şomajului trebuie să se facă distincţie între

şomajul voluntar şi şomajul involuntar, evidenţiindu-se faptul că numai şomajul involuntar

trebuie luat în considerare în judecarea situaţiei economice a ţării.

Şomajul voluntar este determinat de refuzul unor persoane de a-şi oferi serviciile de

muncă datorită mărimii salariului pe care-1 consideră sub nivelul minim acceptabil, a

condiţiilor de muncă apreciate ca nefavorabile, etc. în general se consideră că şomajul

voluntar are la origine rigiditatea salariilor privind ajustarea lor spre nivelul salariului de

echilibru, astfel încât cererea şi oferta pe piaţa muncii să se echilibreze. Or, salariile precticate

sunt în general mai mari decât salariul de echilibru, iar ajustarea lor spre nivelul de echilibru

nu poate avea loc datorită acţiunii salariaţilor şi sindicatelor. în consecinţă, exigenţele pieţei

4 Paul Heyne, Modelul economic de gândire, Bucureşti, Ed. Didactică şi Pedagogică, 1991, p.327

356

nu sunt respectate, iar o parte din oferta de muncă rămâne nesatisfăcută, ceea ce are ca rezultat

şomajul voluntar.

J. M. Keynes arăta că rigiditatea salariilor nu poate explica şomajul în ansamblul său,

iar cea mai mare parte a acestui fenomen nu poate fi considerat ca şomaj voluntar, ci involuntar.

Şomajul involuntar se datoreşte altor cauze care ţin în principal de piaţa produselor.

El există datorită neconcordanţei dintre cererea globală şi oferta globală, care pe piaţa muncii

se traduce printr-un excedent al ofertei forţei de muncă. Şomajul involuntar este reprezentat,

deci, de toţi acei care doresc să-şi ofere serviciile de muncă dar nu găsesc de lucru şi care pot

fi angajaţi, parţial sau total, numai în anumite momente ale dezvoltării economiei.

în funcţie de cauzele directe care îl generează se disting următoarele genuri sau forme

de şomaj :

• şomajul ciclic sau conjunctural, care apare în perioadele de recesiune

economică sau datorită altor crize specifice unei conjuncturi;

• şomajul structural, datorat schimbărilor care au loc în cadrul structurilor (de

ramură, teritorială, socială) economiei, mai ales sub incidenţa revoluţiei

tehnico-ştiinţifice, crizei energetice, etc.;

• şomajul tehnologic, format pe baza schimbărilor ce au loc prin înlocuirea unor

tehnologii vechi cu altele noi, prin centralizarea unor capitaluri şi reorganizarea

unor întreprinderi, procese însoţite de restrângerea locurilor de muncă;

• şomajul sezonier cauzat de întreruperi ale activităţilor puternic dependente

de factori naturali, cum sunt cele din agricultură, construcţii etc.;

• şomajul fricţional (intermitent) care corespunde perioadei necesare trcccrii

de la un loc de muncă la altul sau pentru căutarea primului loc de muncă. Unii

autori consideră că şomajul fricţional are un caracter permanent, mai ales în

economiile dinamice şi caracterizate printr-o mare mobilitate (industrială,

geografică, ocupaţională) a forţei de muncă. Deci, spre deosebire de celelalte

forme de şomaj, cel fricţional nu se poate restrânge sub un anumit nivel,

acesta determinând, potrivit unor opinii, însăşi rata naturală a şomajului.

Caracterizarea şomajului, ca fenomen în condiţiile de loc şi de timp, se poate face sub

următoarele aspecte:

• nivelul şomajului, exprimat atât absolut, ca număr, cât şi relativ, ca rată a

şomajului calculată ca raport între numărul şomerilor şi populaţia activă

disponibilă;

• durata şomajului, definită ca timp scurs din momentul pierderii locului de

muncă până la reluarea activităţii. Nu există o durată legiferată a şomajului,

însă, în majoritatea ţărilor există reglementări privind durata pentru care se

plăteşte indemnizaţia de şomaj (în general, cu tendinţă de creştere);

• intensitatea şomajului este o altă caracteristică a acestuia, în funcţie de care

se poate distinge: şomajul parţial, care presupune restrângerea activităţii

357

depuse de salariat, cu diminuarea corespunzătoare a remunerării, şi şomajul

total, care înseamnă încetarea totală a activităţii şi pierderea locului de muncă;

• structura şomajului se referă la clasificarea lui după diferite criterii; nivel de

calificare, ramurile de activitate din care provin şomerii, categoria socio-

profesională căreia îi aparţin, categoria de vârstă, sex, rasă, etc. In ultimul timp

se acordă o mai mare atenţie studierii structurii şomajului pe sexe şi categorii

de vârstă, întrucât se constată că femeile, tinerii (până la 25 ani) şi vârstnicii

(peste 50 de ani) sunt categoriile populaţiei cele mai afectate de şomaj.

Şomajul a devenit o permanenţă în economia de piaţă contemporană, deşi el diferă ca

nivel şi sensuri de evoluţie pe ţări şi perioade. Caracterizarea şomajului se face în strânsă

legătură cu ocuparea forţei de muncă - cele două procese complementare şi opuse care relevă

relaţia dintre populaţie şi evoluţia activităţii economice. După cum s-a arătat mai înainte,

ocuparea deplină presupune un anumit nivel al şomajului a cărui diminuare poate fi realizată

numai prin investiţii pe scama economiilor forţate (inflaţiei), ceea ce conduce la creşterea

preţurilor. Rata naturală a şomajului corespunde, deci, unei rate stabile sau inerţiale a inflaţiei.

în raport de aceasta se vorbeşte despre starea de subocupare - când rata efectivă a

şomajului este mai mare decât cea naturală, şi respectiv, starea de supraocupare - când rata

efectivă a şomajului este mai mică decât cea naturală. Consecinţele economice şi sociale vor

fi şi ele diferite. Astfel, în primul caz, al subocupării, se iroseşte o parte a resurselor de muncă,

apar probleme sociale, etc., iar în cel al supraocupării, forţa de muncă devine rară şi scumpă,

salariile cresc mai repede decât productivitatea muncii, inflaţia fiind accentuată.

Nivelurile care caracterizează aceste concepte nu au o accepţiune generală, ele fiind

diferenţiate în funcţie de condiţiile de loc şi de timp. Astfel, în anii 30, când Lord Beveridge

aprecia ca normală rata şomajului de 3%, Marea Britanie se confrunta cu un şomaj mare şi

permanent. Un asemenea nivel ar fi părut mare în primele decenii ale perioadei postbelice în

unele ţări din Europa Occidentală (Germania, Franţa, etc.) când numărul locurilor de muncă

depăşea oferta internă de forţă de muncă, recurgându-se într-o anumită măsură la forţa de

muncă imigrantă. în ceea ce priveşte SUA, se apreciază că rata normală a şomajului este de

circa 5-6%, faţă de 1-3% în primele decenii postbelice.

18.3. Formarea şi evoluţia şomajului. Relaţia şomaj - inflaţie;

curba Phillips

Formarea şomajului reprezintă un proces complex, condiţionat de numeroşi factori. în

general, el cuprinde două laturi: pierderea locurilor de muncă de către o parte a populaţiei

ocupate; creşterea ofertei de muncă prin apariţia unor noi contingente pe piaţa muncii în

condiţiile în care cererea de muncă nu se adaptează operativ la această ofertă.

358

între factorii care conduc la formarea şi creşterea dimensiunilor şomajului trebuie menţionat, în primul rând insuficienţa creşterii economice şi chiar restrângerea activităţii economice în diferite faze ale ciclului economic. Nivelul şi evoluţia şomajului se află, astfel, în legătură directă cu fazele ciclului economic, dimensiunile cele mai ridicate ale acestui fenomen întâlnindu-se în fazele descendente, de recesiune economică. Atât în secolul trecut, dai' mai ales în secolul nostru, şomajul s-a dovedit unul din indicii cei mai relevanţi ai recesiunii economice, el atingând în aceste faze ale ciclurilor economice rate cu două cifre (peste 10%).

în al doilea rând o contribuţie importantă 1a formarea şomajului o au restructurările şi reconversiunea economică sub incidenţa diferiţilor factori, mai ales a schimbărilor în tehnică şi tehnologiile de producţie, în structurile de ramură, teritorială şi ocupaţională a forţei de muncă, etc.

în al treilea rând, în direcţia formării şomajului acţionează şi alţi factori economici şi sociali, cum sunt: sporirea contingentelor noilor generaţii ca urmare a unei creşteri demografice mai ridicate sau a unor ritmuri de pensionare mai reduse; sporirea ofertei de muncă feminine; inadaptarea ofertei la cererea de muncă, îndeosebi ca urmare a insuficienţelor procesului de învăţământ, care nu asigură orientarea profesională corespunzătoare, etc.

Nivelul şi sensul evoluţiei şomajului diferă semnificativ de la o ţară la alta, în funcţie de acţiunea factorilor menţionaţi, mai ales de caracterului creşterii economice. Astfel, la începutul anilor 90 rata şomajului era de 2,1% în Japonia, 5,1% în Germania, 5,4% în SU A, 6,9% în Marea Britanie, peste 9% în Franţa şi Italia. Recesiunea economică în ultimii ani din economia mondială a ridicat la peste 10% rata şomajului în unele ţări din Europa Occidentală (Spania, Franţa, Italia, etc.).

în ţările din Europa Centrală şi Răsăriteană care trec la economia de piaţă, potrivit Raportului Comisiei Europene a ONU pentru Europa două împrejurări au contribuit în principal la formarea şi creşterea şomajului: refacerea echilibrelor şi stabilizarea macroeconomică procese ce necesită adoptarea unor politici restrictive în domeniul bugetar şi al creditului; trecerea de la planificarea centralizată la mecanismele economiei de piaţă, care a determinat o reducere substanţială a locurilor de muncă din multe sectoare şi ramuri economice. Printre ţările mai afectate de şomaj se află Polonia, care în primii ani a atins o rată a şomajului de 14% şi Ungaria cu o rată a şomajului de peste 10%. în România şomajul a început să fie evidenţiat şi dat publicităţii de Comisia Naţională de Statistică din februarie 1991, el înregistrând o tendinţă continuă de creştere: rata şomajului a crescut de la 3,1% în decembrie 1991, la 8,4% la finele anului 1992 şi de 10,2% în decembrie 1993. în aprilie 1994 numărul şomerilor în România era de 1.250.000 de persoane, reprezentând 11% din populaţia activă civilă scăzând ulterior astfel că: în prezent, reprezintă mai puţin de 7% din populaţia activă civilă.

359

Şomajul are implicaţii economice, sociale, morale şi politice importante care nu pot fi ignorate, chiar dacă formarea şomajului nu poate fi evitată. Ca urmare, de la Keynes încoace şomajul a constituit o problemă centrală nu numai de teorie economică, ci şi de politică economică. Preocupările şi măsurile de politică economică pentru prevenirea sau diminuarea şomajului sunt variate şi diferă de la o ţară la alta. Totodată, experienţa arată că problema şomajului nu poate fi tratată detaşat de ansamblul problemelor dezvoltării economiei naţionale, date fiind interdependenţele existente între creşterea economică, ocuparea forţei de muncă, productivitatea muncii, evoluţia salariilor şi dinamica preţurilor, etc.

In legătură cu relaţia şomaj - inflaţie, dezbaterea teoretică a fost dominată de aşa numita „curbă Phillips“, denumită astfel de profesorul american P. Samuelson care a introdus- o în tratatul său de bază „Economics“, începând cu cea de a Vl-a ediţie (1964). Analizând evoluţia şomajului în legătură cu fazele ciclului economic şi cu alţi indicatori din economia britanică, A.W. Phillips (un economist neozeelandez care a activat în Marea Britanie) printr- o combinaţie a datelor statistice referitoare la şomaj şi evoluţia salariilor, pune în evidenţă existenţa unei relaţii invers proporţionale între cele două variabile, în decursul unei perioade îndelungate de timp. într-un articol publicat în 1958, el arată că salariile cresc şi sunt mai mari atunci când şomajul este ridicat. Continuând aceste analize empirico - statistice, Phillips şi colegii săi de la Şcoala de Ştiinţe Economice din Londra ajung la concluzia că există o relaţie şi între evoluţia preţurilor şi rata şomajului. Curba rezultată este înclinată negativ, indicând o legătură inversă între cele două variabile; cu cât şomajul este mai ridicat, cu atât inflaţia se reduce şi invers, la rate mai înalte ale inflaţiei, rata şomajului este mai scăzută ( vezi figura.).

Ratainflaţiei

3 6 9 1 1 R ata şom ajului (% )

Figura 18.1. Curba Phillips

în acest mod, vechiul ideal şi concepţia (tipică revoluţiei keynesiene) a realizării simultane a preţurilor stabile şi a deplinei angajări (full employment) a deschis drumul aşa- numitei „înţelegeri" dintre inflaţie şi şomaj, ca şi între varietatea instrumentelor politicii economice, menite să limiteze proporţiile şomajului sau ale inflaţiei. Cu alte cuvinte, cum spune M ark Blaug, curba Phillips a fost interpretată drept limita „combinaţiilor posibile dintre

360

rateie inflaţiei şi a şomajului de-a lungul şi deasupra căreia se pot deplasa cei ce elaborează politica" în raport cu obiectivele propuse şi „care fixează ponderile relative ale inflaţiei şi şomajului:guvernele care se confruntă mai mult cu şomajul decât cu inflaţia pot alege politici expansioniste pentru a dirija economia spre punctul nord-vestic al curbei Phillips, în timp ce guvernele care consideră inflaţia ca un rău mai mare decât şomajul pot selecta politicile potrivnice, reflectate de porţiunile sud-estice ale curbei Phillips5.

Treptat au început, însă, să apară îndoieli asupra stabilităţii curbei Phillips, întrucât s- a constatat că în alte ţări sau pentru alte perioade evoluţiile nu o confirmă. Studii empirice bazate pe datele referitoare la inflaţie şi şomaj au relevat o mare variabilitate a celor două rate, iar relaţia dintre ele se modifică în timp ca rezultat al unor influenţe ce trebuiau analizate. Astfel, în ultimii ani ai deceniului al şaptelea al secolului nostru, în multe ţări s-au înregistrat creşteri semnificative ale inflaţiei. Fără o reducere a şomajului şi chiar evoluţia ascedentă a ambelor fenomene, deschizând disputa asupra creşterii şomajului şi inflaţiei.

Un răspuns la aceste probleme l-a oferit profesorul american Milton Friedman în studiul intitulat „Rolul politiciii monetare“(1968), apreciat ca fiind „lucrarea cu cea mai mare influenţă asupra teoriei macroeconomice, publicată în perioada de după război“6. Conceptul central al acestui studiu este „rata naturală a şomajului“, care reprezintă nivelul cel mai scăzut al şomajului care se poate menţine în timp. Fără inflaţie, sau acea rată a şomajului care menţine constante nivelul preţurilor şi rata medie a salariului real, considerând creşterea productivităţii muncii egală cu zero. Ulterior Milton Friedman a adăugat noi teze referitoare la relaţia inflaţie- şomaj şi curba Phillips. Astfel, în celebra sa conferinţă cu prilejul obţinerii Premiului Nobel în 1976 el arată că „stagflaţia“ (existenţa simultană a şomajului şi inflaţiei) a deschis ulterior cale „slumpflaţiei“, adică a creşterii simultane a şomajului şi inflaţiei. Cu alte cuvinte, curba Phillips poate deveni înclinată pozitiv, după Friedman acest lucru producându-se în perioade de tranziţie măsurate cu ajutorul jumătăţilor de secol şi a deceniilor, şi nu cu ajutorul anilor.

Aceste evoluţii ale ratelor inflaţiei şi şomajului, neconforme cu aliura standard a curbei Phillips, sunt interpretate în mod diferit în literatura de specialitate. Astfel, dacă unii economişti văd în aceasta proba faptului că formarea salariului este tot mai mult rezultatul unui raport de forţe sau a influenţelor unor factori instituţionali (existenţa sindicatelor, reglementările privind salariul minim etc.) alţi economişti, de orientare neoliberală văd în aceasta, mai ales proba ineficacităţii crescânde a politicilor keynesiste. Evidentă este complexitatea relaţiei de interdependenţă dintre şomaj şi inflaţie, a factorilor ce influenţează modificările raportului salarii-preţuri, ceea ce complică foarte mult agenda celor ce elaborează în prezent politica macroeconomică, în raport cu concepţia mai simplă a „sfaturilor“ tipice revoluţiei keynesiene.

^ Mark Blaug, Teoria economică în retrospectivă, Bucureşti, Ed. Didactică şi Pedagogică, 1992,p.716

6 Mark Blaug, op. cit., p.717

361

j i realegerea lor. Do aceea este impôt lanl |>cmn! ci să stahilcscă priorităţile alegătorilor care '-unt rc- laţiiîifşşigiţfp;^ ;ieai®§:e;§lf:i§|8£$$ϊ$|ί|§§^ /ιίϊίίίϊ ί ίάΙ::Jif§§§|:<||§lii|i§l|îeittK

;:||!?!il!$t$£i||$;:;j|^^pe această temă ne permit să tragem o concUixic Ioane importanta: publicul nu c alàulc preocupat de nivelul şomajului pe citi este de preocupat de direcţia de variaţie. Creşterea şomajului accentuează dramatic îngrijorarea populaţiei. Atitudinea faţă de inflaţie depinde atât de

ş ί:||||η ΐΐ1η 1

fhdiei şi şomajului, De exemplu, un şomaj înalt. dar in curs de scădere nu c considerat la iei de grav ca

o rată medie, dar constantă a şomajului. Aceste fapte mhh în nuMtr i sä determine opinuiilc polîticicnilor.

§ § | § | | | Ι ΐ | | ρ ΐ βdirecţia hună. pentru <i obmie cât mai multe voturi. Inflaţia si şomajul trebuie sâ seadâ <ii să atingă

nivele cât mai reduse* Singura problemă este cum să uliii a v i itmpuî disponibil pentru a pune

economia pc direcţia dorită.

Răspunsul teoriei ciclului econom ieo-politie e>ie că politicienii vor opta la începutul mandatului pentru o politică u v n e m ă , reducând inflaita şi sporind şomajul. Adeseori se dă \ ina:

pe administraţia anterioară, care a făcut inevitabile aceste măsuri Pe măsură ee se apropie alegerile, se trece la o expansiune economică, de narară a aduce aprobarea decoratul ui. Çu această

ipotecă. înseamnă că somajut parcurge un ciclu sistematic: cieste in prima parte a mandatului

prezidenţii. ie in cea de-a doua. Destgut că există ' d u similar al instrumentelor de

ea va fţ înlocuită de o politică e^paaşiomslăj psatt» 8 m fe& e . majwL < .Dovezile empinee despre ciclul politico-econom ic sunt destul de variate. (Dornbusch, R.,

Fischer, S.. Xfacroeconomia. Sedona. Timişioara. 1997, pag. -142-443).

18.4. Restructurarea economiei şi evoluţia structurilor ocupării

Se consideră că din punct de vedere al structurilor economice, definite şi caracterizate în special pe baza raportului dintre populaţia ocupată în industrie şi agricultură, există cinci tipuri de asemenea structuri: agrară, agrar-industrială, industrial-agrară, industrială şi tebnologic-informaţională.

~ Alberto Alesina, Macroeconomic and Policies, NBER Macroeconomics Annual, 1988; William Nordhaus, Alternative Approaches to the Political Business Cycle, Brooking Papers on Economic Activity, 2,1989

362

în legătură cu progresele deosebite ale economiei informaţionale, ale folosirii microprocesoarelor, roboţilor industriali, etc. şi cu rolul industriei în evoluţia tehnicilor şi tehnologiilor există şi ideea conform căreia ţările slab dezvoltate sau în dezvoltare sunt oarecum avantajate comparativ cu ţările postindustriale, în sensul că ele pot să evite etapa industrializării şi să treacă direct la informatizare, la stadii de dezvoltare şi structuri comparabile cu cele înregistrate în cele mai dezvoltate ţări ale lumii. Raportarea acestei idei la evoluţia realităţilor economice mondiale conduce la concluzia că datorită caracterului stadial al dinamicii structurilor de ramură ale economiei naţionale, în sensul că aceasta are loc în mod treptat, nici o ţară nu poate trece dintr-o dată de la structuri agrare arhaice, înapoiate la structuri modeme, avansate. De altfel, există o strânsă legătură între nivelul dezvoltării economice şi structurile de ramură ale economiei, în sensul că odată cu progresul economic are loc reducerea continuă a ponderii agriculturii şi în general a sectorului primai· în indicatorii macroeconomici rezultativi şi în populaţia ocupată şi, pe această bază, creşterea până la anumite niveluri a ponderii ramurilor din sectorul secundar, pentru ca apoi să se reducă ponderea acestui sector, crescând corespunzător ponderea sectorului terţiar.

Ţinând seama de calitatea tehnicilor şi tehnologiilor moderne existente pe plan mondial, se poate spune că este practic imposibil de conceput progresul economic, tranziţia către economia informaţională fără o puternică industrie care să permită modernizarea tuturor celorlalte domenii de activitate, De aceea, nu întâmplător, chiar şi terminologia mondială, folosită de Fondul Monetar Internaţional, de Banca Mondială, etc., atunci când se referă la cele mai dezvoltate ţări ale lumii, le grupează într-o categorie numită ţări industrializate, evidenţiind astfel şi principala caracteristică a acestora. Aşezarea întregului sistem de producţie naţională pe baza tehnicii maşiniste, transformarea capitalului industrial în forma conducătoare a capitalului şi a industriei în ramura conducătoare a economiei naţionale, constituie o trăsătură definitorie a complexului economic naţional-statal unitar. Industria maşinistă este „coloana vertebrală“ a complexului economic naţional-statal unitar şi „locomotiva“ care trage după sine sau împinge înainte întregul ansamblu economic8.

Analiza evoluţiei economiei româneşti în perioada de după 1989 din punct de vedere al structurii alocării resurselor, conduce la concluzia că CENSU al României parcurge o traiectorie care îl îndepărtează de tendinţele modeme ale dezvoltării economice, inclusiv ale dezvoltării

^ într-o remarcabilă lucrare consacrată problemelor tranziţiei româneşti, complexul economic naţional-statal unitar (CENSU) este definit drept „forma istorică superioară de existenţă, organizare, integrare, funcţionare şi evoluţie a economiei naţionale, care posedă o autonomie şi independenţă relativă faţă de mediile în care există şi deci şi unul faţă de altul“ iar trăsăturile lui principale sunt: faptul că reprezintă o formă superioară de existenţă, organizare, funcţionare şi evoluţie a economiei naţionale; existenţa unei pieţe naţionale; constituirea sistemului diviziunii naţionale a muncii şi formarea subsistemului de cooperare la scară naţională în activitatea economică; aşezarea întregului sistem de producţie naţională pe baza tehnicii maşiniste; integrarea tot mai organică în structura CENSU a tuturor genurilor de activitate economică utilă şi realizarea unei concordanţe cât mai depline între diversele donieniii de activitate; realizarea une entităţi durabile a tuturor fazelor şi momentelor principale ale mişcării economice şi asiguararea concordanţei fluxurilor economice reale şi a celor monetar-financiare; complexitatea deosebită; caracterul dinamic; existenţa, funcţionarea şi evoluţia CENSU în cadrul unui triplu mediu încojnurător (mediul economic mondial, mediul social şi mediul natural). Vezi Aurel Negucioiu, Tranziţia raţională, Ed.Economică, Bucureşti, 1999,p. 147-150.

363

industriale. Se poate afirma că politicile de restructurare şi privatizare prin care urma să se înfăptuiască reforma economiei româneşti au condus nu la evoluţia pozitivă a acesteia, bazată pe modernizarea întregii economii ca urmare a continuării pe baze noi a industrializării, ci dimpotrivă, la dezindustrializarea ţării. După 1989, factorii de decizie nu au mai acordat nici o importanţă ritmurilor înalte de creştere economică, străduindu-se, dimpotrivă, să contureze perspectivele României pe baza „creşterii zero“ şi a „creşterii negative“. Consecinţele nu s-au lăsat mult aşteptate, în anii '90 având loc o puternică involuţie a producţiei industriale.

Tabelul 18.1. Capacităţile de producţie industriale şi utilizarea lor

CATEGORII DE PRODUSECapacităţi existente în 1989

Utilizarea capacităţilor

1989 1997

Producţie Utilizatîn % Producţie Utilizat

în %

1. Ţiţei prelucrat mil. tone 34,0 30,97 91,1 15,26 44,9

2. Oţel, mil. tone 16,0 14,4 90,0 6,6 41,2

3. Utilaje explorări geologice, foraje exploatări sonde, mii tone 175 142 85,8 20 8,4

4. Motoare cu ardere internă, mii bucăţi 300 220 73,3 121 40,3

5. Strunguri, bucăţi 7944 4748 59,8 681 8,6

6. Locomotive electrice şi diesel pentru linii magistrale, bucăţi 276 152 55,0 0 0

7. Autobuze, bucăţi 2073 1404 67,7 188 9,1

8. Vagoane de pasageri pentru linii magistrale, bucăţi

601 203 33,8 17 2,8

9. îngrăşăminte chimice, mil. tone 3500 2880 82,3 850 24,3

10. Fire şi fibre chimice, mil. tone 320 273 85,3 92 28,8

11 .Ţesături, mii. m.p. 1200 1109 92,4 425 35,4

12.Conserve din came, mii tone 80 37 46,3 14 17,5

13.Conserve legume, mii. tone 400 342 85,8 92 23,0

14.Conserve din fructe, mii. tone 215 190 88,4 48 22,3

] 5. Zahăr mii. tone 800 693 86,6 243 30,3

Sursa: N.Belli, Tranziţia mai grea decât un război. România 1990-2000, Ed.Expert, Bucureşti, 2001, p.61.

364

Ritmurile negative ale mişcării producţiei industriale au generat pentru România pierderi uriaşe: în perioada 1990-1998, pierderile cumulate echivalează cu peste patru producţii industriale ale anului 1989, atingând o valoare de circa 527 mld. dolari, (la cursul de schimb din acelaşi an) - afectând grav nivelul economic al ţării noastre şi accentuând considerabil starea ei de subdezvoltare. „Prăbuşirea producţiei industriale a României, prin ritmurile preponderent negative din anii 90, nu reprezintă o fatalitate generată de moştenirea din perioada socialistă, aşa cum susţin anii oameni politici „români“, însă aflaţi în slujba unor interese străine. Politicile cu privire la industrie, impuse de FMI şi BM şi acceptate de mulţi guvernanţi de la noi au fost menite să elimine industria românească de pe multe pieţe externe, să pună piaţa noastră internă la dispoziţia industriilor din ţările dezvoltate“1' şi să amplifice dimensiunile şomajului.

Căderea producţiei industriale a dus la comprimarea locului industriei în ansamblul economiei naţionale, atât în ceea ce priveşte eforturile (capitalul fix, forţa de muncă, volumul importului,etc.) cât şi efectele (PIB, PNB, volumul exportului,etc,). Modificările survenite în raportul dintre industrie şi agricultură din punct de vedere al structurilor forţei de muncă ocupate şi al ponderii acestor ramuri la crearea PIB evidenţiază trecerea României de la un profil economic industrial-agrar, la unul agrar-industrial. O asemenea schimbare a sensului evoluţiei structurilor economice are un profund caracter anacronic, ea însemnând de fapt involuţie, dacă ţinem seama de faptul că, după al doilea război mondial, în toate ţările dezvoltate din punct de vedere economic, raportul dintre agricultură şi industrie s-a modificat în permanenţă în favoarea ultimului sector, tocmai pe baza dezvoltării susţinute a industriei care a permis modernizarea agriculturii, creşterea productivităţii muncii naţionale şi o mai eficientă utilizare a resurselor economice.

Această dinamică a structurilor economice a condus şi la o oarecare creştere a ponderii sectorului terţiar ceea ce, la prima vedere, este un fapt pozitiv, întrucât se elimină astfel consecinţele industrializării forţate, România apropiindu-se de celelalte ţări europene. La o analiză mai atentă, se constată însă că schimbările menţionate nu constituie o consecinţă firească, logică a evoluţiei industriei şi productivităţii muncii în sectoarele primar şi secundar pentru că industria nu şi-a exercitat pe deplin rolul său de ramură principală a economiei naţionale. Dezindustrializarea şi agrarizarea economiei nu sunt compatibile cu revoluţia informaţională, România, cu o industrializare neterminată neputând accede astfel în rândul ţărilor cu economie informaţională. în acest sens nu trebuie neglijate argumentele de ordin logic şi istoric conform cărora agricultura, oricât de importantă ar fi în viaţa economică a unei ţări - şi pentru România este deosebit de importantă - ca are două mari limite: „în primul rând ea nu contribuie decât în mică măsură la creşterea productivităţii muncii sociale, rol care revine în mod hotărâtor industriei; în al doilea rând, agricultura nu poate rezolva problema forţei de muncă din cadrul său, fiindcă ea este în mod structural eliberatoare şi nu

9 I.D.Adumitrăcesei, N.G.Niculescu, Pericolul subdezvoltării, vol.II, Ed.Economică,Bucureşti,2000, p.85.

365

consumatoare de surplus de braţe de lucru. O analiză comparativă ne arată că, la nivelul productivităţii muncii agricole din Franţa, România ar avea nevoie de numai 750 mii persoane apte de muncă; restul de peste 2,5 milioane oameni constituie forţă, de muncă subutilizată, cu alte cuvinte, şomaj m a s c a t Istoric vorbind, cel puţin până-n prezent, economiile moderne şi eficiente, în care sunt prezente din plin cuceririle revoluţiei informaţionale sunt economii care au încheiat procesul industrializării şi au ajuns la un nivel înalt al dezvoltării economice, nu prin agricultură şi printr-o pondere mare a populaţiei agricole, ci prin dezvoltarea şi restructurarea industriei şi serviciilor care au devenit capabile să modernizeze celelalte domenii, inclusiv agricultura şi să asigure reducerea populaţiei ocupate în cadrul acesteia din urmă la sub 10%.

Problema industrializării a fost atât de mult neglijată de factorii politici şi de decizie din perioada postdecembristă, încât chiar şi termenul ca atare a dispărut din vocabularul uzual, ca şi când el ar ţine de vechea ideologie, de „limba de lemn“. Este important ca în fundamentarea politicii economice industriale, dacă se doreşte cu adevărat promovarea interesului naţional, să se ţină seama de faptul că industrializarea nu are culoare politică şi nu poartă amprenta niciunei ideologii, ea constând într-un proces complex de formare şi dezvoltare a industriei maşiniste, şi, pe această bază, de transformare a unei ţări agrare într-o ţară industrială dezvoltată. Nu trebuie pierdut din vedere nicidecum faptul că actualele ţări dezvoltate din punct de vedere economic, ţări cu economie modernă, avansată, în cadrul cărora sectorul terţiar şi mai ales cel informaţional au ponderi importante,sunt denumite şi ţări cu economie postindustrială tocmai pentru că au parcurs deja etapa industrializării. In concluzie, progresul economic şi prosperitatea economică sunt o consecinţă a industrializării şi informatizării şi nu a dezindustrializării şi subdezvoltării.

Analiza evoluţiei structurii populaţiei ocupate pe ramuri şi macrosectoare de activitate evidenţiază, de asemenea, o serie de modificări, care, comparativ cu situaţia existentă la sfârşitul anului 1989, nu pot fi considerate pozitive, ci dimpotrivă.

Reducerea ponderii populaţiei ocupate în sectorul secundai· în perioada 1992-2000 - de la 34,5% la circa 26% - ar putea fi considerată ca o evoluţie structurală pozitivă în situaţia în care mărimile procentuale s-ar fi redistribuit către sectorul terţiar şi ar fi condus deci la creşterea ocupării populaţiei în acest sector. Datele statistice reliefează însă faptul că populaţia ocupată în sectorul terţiar a rămas aproximativ aceeaşi din punct de vedere al ponderii sale în totalul populaţiei ocupate (29,96% în 1992 şi 31,3% în 2000), ceea ce înseamnă că reducerea ponderii sectorului secundar în cadrai populaţiei ocupate a condus la creşterea ocupării în sectorul primar al economiei, de la circa 36% în 1992 la aproape 43% în 2000.

Este vorba deci despre o migrare a populaţiei dinspre sectoral secundar către cel primar, în condiţiile menţinerii sectorului terţiar, din punct de vedere al structurilor ocupării forţei de muncă, tendinţe ce contravin celor înregistrate în ţările dezvoltate din punct de vedere economic.

N.Belli, op.cit., p245.

366

Tabelul 18.2. Ponderea populaţiei ocupate pe macrosectoare

1992 1993 1994 1995 1996 1997 1998 1999 2000

Total e. naţ. din care: 100 100 100 100 100 100 100 100 100

I .Sectorul primar 35.53 38.48 38.02 37.02 38.07 39.55 39.9 42.9 43.0

a. agric., silvic., piscic. 32,92 35,91 36,43 34,39 35,40 37,51 38,0 41,2 41,4

b. ind. extractivă 2,61 2,57 2,55 2,63 2,67 2,04 1,9 1.7 1,6

II. Sectorul secundar 34.51 32.25 31.85 31.00 32.62 29.97 28.8 26.7 25.7

a. ind. prel. (en. el., apă, gaze) 28,97 27,54 26,23 25,96 25,56 25,11 24,4 22,7 21,6

b. construcţii 5,54 5,71 5,62 5,04 5,06 4,86 4,4 4,0 4,1

III. Sectorul tertiär 29.96 28.27 29.17 31.98 30.31 30.48 31.3 30.4 31.3

a. comerţ, hotel, restaurante 8,89 7,12 7,71 10,41 9,47 10,33 10,6 10,2 10,1

b. transport, telecomunic. 6,20 5,99 5,55 5,86 5,83 5,60 5,2 4,8 4,9

c. activ, fmanc. - bancară 0,55 0,66 0,59 0,75 0,76 0,81 0,9 0,8 0,9

d. tranz. imob., alte servicii 4,21 4,15 4,38 3,41 2,74 2,21 2,8 2,8 3.1

c. învăţământ 4,13 4,29 4,38 4,60 4,70 4,72 4,8 5,1 4,9

f. sănăt., asist, socială 2,92 3,06 3,33 3.52 3,59 3,49 3,6 3,3 4,0

g. alte ramuri 3,06 3,11 3,23 3,43 3,22 3,32 3,4 3,2 3,4

Sursa: Anuarul Statistic al României, 2001, Institutul Naţional pentru Statistică.

Datorită diferenţelor de productivitate a muncii şi de eficienţă a factorilor de producţie existente între diversele ramuri de activitate, schimbările structurale în ceea ce priveşte ocuparea forţei de muncă nu s-au regăsit Întocmai în ceea ce priveşte structura produsului intern brut pe categorii de resurse.

Astfel, se constată că în perioada 1992-2000, deşi ponderea agriculturii în ceea ce priveşte populaţia ocupată a crescut de la circa 33% la aproape 41,4%, contribuţia acestei ramuri la crearea PIB s-a redus de la 19% la 11%.

Pe de altă parte, dacă populaţia ocupată în industrie s-a redus de la ~29% în anul 1992 la circa 22% în anul 2000, contribuţia industriei la crearea PIB s-a diminuat de la 38,3% la aproape 25% în aceeaşi perioadă.

Dacă asemenea tendinţe vor continua, se va accelera vizibil regresul structurilor economiei româneşti de la cele industrial-agrare către cele preponderent agrare.

Erodarea caracterului industrial-agrar al economiei româneşti - tendinţă pozitivă(l) în concepţia celor care consideră, în totală discordanţă cu evoluţiile ţărilor dezvoltate din punct de vedere economic, că România va realiza astfel mai uşor tranziţia către economia informaţională - are la bază procese şi fenomene economice cum sunt:

367

• reducerea posibilităţilor ocupării cât mai depline, mai eficiente şi mai raţionale a forţei de muncă;

• dezarticularea organismului economic şi social, destrămarea fluxurilor reale şi monetare, orizontale şi verticale dintre diversele domenii de activitate, unităţi economice, etc.;

• descurajarea înclinaţiei spre economisire, acumulare şi investire datorată pierderii încrederii populaţiei în sistemul financiar-bancar;

• liberalizarea totală a schimburilor economice, lipsa unei protecţii minime a agenţilor economici autohtoni realizată în condiţiile impresionantei devalorizări a monedei naţionale şi eliminării subvenţiilor din economie;

• creşterea ponderii populaţiei ocupate în sectorul primar, în condiţiile menţinerii ponderii sectorului terţiar şi ale reducerii ponderii populaţiei ocupate în sectorul secundai';

• reducerea contribuţiei industriei la crearea PIB şi a venitului naţional, pe fondul diminuării mai rapide a activităţii ramurilor producătoare de prodfactori comparativ cu cele ce crează satisfactori.

Concepte fundamentale• Piaţa muncii;• Efectul de venit;• Efectul de substituţie;• Segmentarea pieţei muncii;• Şomajul;• Şomajul voluntar;• Şomajul involuntar;• Şomajul ciclic;

Şomajul structural;Rata şomajului;Costurile şomajului;Curba Phillips;Cauzele şomajului;Efectele şomajului;Măsuri de diminuare a şomajului.

Probleme de reflecţie• Care sunt indicatorii de măsurarea şomajului?• Definiţi şomajul şi enumeraţi principalele cauze ale acestuia?• Enumeraţi formele şomajului şi caracterizaţi şomajul structural?• Ce este şomajul voluntar? Dar şomajul involuntar?• în ce constau, în esenţă, costurile şomajului la nivel macroeconomic?

368

Capitolul 19

ECONOMIA NAŢIONALĂ ŞI MEDIUL ECONOMIC INTERNAŢIONAL

Planul temei

19.1. Diviziunea mondială a muncii şi specializarea economiei naţionale. Teoriaavantajului comparativTabelul 19.2. Producţia şi consumul în condiţii de autarhie şi de comerţ liber

19.2. Fluxurile de racordare a economiei naţionale la circuitul economic mondial.Formele pieţei mondiale

19.3. Comerţul internaţional cu bunuri şi servicii19.4. Piaţa internaţională a capitalurilor19.5. Piaţa valutară şi cursul de schimb19.6. Balanţa comercială şi balanţa de plăţi externe

Figura 19.1. Structura balanţei de plăţi externe

Obiective

• înţelegerea interdependenţelor dintre economia naţională şi economia mondială.• însuşirea conceptelor şi instrumentelor statistico-matematice presupuse de abordarea

problemelor teoretice ale temei.• Analiza fluxurilor economice internaţionale şi a particularităţilor lor actuale.• Argumentarea importanţei comerţului internaţional şi a fluxurilor de racordare a

economiilor naţionale la circuitul economic internaţional.• Definirea integrării economice internaţionale şi evidenţierea cauzelor acesteia.• Evidenţierea legăturilor dintre pieţele naţionale de capital şi piaţa internaţională a capitalului.

Analiza întreprinsă până acum asupra proceselor economice s-a realizat, de regulă, în contextul unei economii închise, fără a lua în considerare interdependenţele şi efectele determinate de existenţa exteriorului ca sector economic. Acest demers a fost adoptat însă numai din considerente de ordin metodico-didactic. în realitate, economia unei ţări, oricât de

369

mare şi de bogată ar fi, nu poate să se izoleze de celelalte economii naţionale, de restul lumii. De altfel, în condiţiile adâncirii interdependenţelor multiple dintre economiile naţionale în lumea contemporană, economia de piaţă a unei ţări poate fi viabilă numai în măsura în care se încadrează eficient în structurile pieţei mondiale.

Capitolul de faţă este consacrat în întregime analizei aspectelor fundamentale ale economiei deschise, a consecinţelor ce decurg din participarea ei la schimburile internaţionale. Vom analiza astfel, printre altele, premisele şi formele participării economiei naţionale la circuitul economic mondial, principalele segmente şi mecanisme ale pieţei mondiale, precum şi procesele prin care evoluţiile economice pe plan mondial sau ceea ce se numeşte mediul economic internaţional influenţează dezvoltarea economiei naţionale.

19.1. Diviziunea mondială a muncii şi specializarea economiilor naţionale. Teoria avantajului comparativ

Structura şi dinamica pieţei mondiale precum şi tendinţele de dezvoltare ale acesteia sunt strâns legate de diviziunea mondială a muncii şi specializarea internaţională.Diviziunea mondială a muncii reprezintă procesul obiectiv de specializare a ţărilor lumii în producerea şi comercializarea bunurilor pe piaţa mondială. Reflectând ansamblul specializărilor existente la un moment dat între ţări privind producerea diferitelor bunuri şi servicii, diviziunea mondială a mincii pune în evidenţă locul fiecărei ţări în circuitul mondial.

Diviziunea mondială a muncii s-a afirmat odată cu prima revoluţie industrială, constituind premisa creării şi dezvoltării economiilor naţionale, a modificării structurii acestora şi, pe baza lor, a specializării diferitelor ţări.

Specializarea internaţională are ca scop adaptarea potenţialului economic naţional, a economiei de piaţă naţionale la cerinţele pieţei mondiale. La baza acestei specializări stau mai mulţi factori, cum sunt:

• înzestrarea ţărilor cu resurse naturale, care pot favoriza dezvoltarea anumitor domenii de activitate (de exemplu cele bazate pe extracţia unor resurse minerale);

• mărimea teritoriului şi a populaţiei, care determină dimensiunile pieţelor interne;• nivelul tehnic al aparatului de producţie şi gradul său de diversificare,

calificarea forţei de muncă, disponibilităţile de capital etc.;• tradiţiile economice şi social-culturale, care pot favoriza specializarea în

anumite domenii ale activităţii economice.Divizunea mondială a muncii are un caracter complex şi dinamic, specializarea

internaţională cunoscând, îndeosebi sub influenţa progresului tehnic, mai multe tipuri. La început a fost o specializare intersectorială (verticală) a producţiei şi exportului, în diferite variante: industrie-agricultură, materii prime, minerale-produse prelucrate, etc. A apărut, apoi,

370

o specializare interramuri, îndeosebi între ţările care dispun de o industrie prelucrătoare. în condiţiile actuale se afirmă o specializare intraramuri în care diferite ţări produc şi schimbă între ele produse de diferite tipuri şi sortimente care aparţin aceleiaşi ramuri (autovehicole, electronică, chimie etc.). Se practică, de asemenea, forme de specializare tehnologică în cadrul aceleiaşi ramuri, pentru producerea şi comercializarea de subansamble, piese şi componente care se încorporează în produse finite.

Se apreciază că revoluţie tehnologică contemporană, în mod deosebit prin noile tehnologii bazate pe microelectronică şi informatică, va determina noi schimbări în evoluţia diviziunii mondiale a muncii. în cel de al 5-lea raport către Clubul de la Roma, intitulat .Alicroelectronica şi societatea“, Alexander King consideră că influenţa noilor tehnologii va fi globală, iar impactul ei va afecta probabil toate tipurile de societate1. Ţările avansate vor trece treptat la o economie informatizată, în timp ce industriile mari consumatoare de materii prime, energie şi braţe de muncă ieftine vor fi dezvoltate în special în ţările în curs de dezvoltare.

Studii de specialitate estimează că la începutul actualului mileniu, activităţile derivate din revoluţia tehnologică bazată pe microelectronică - circuitele integrate, robotica, noile bunuri de consum, mijloacele de transport şi comunicaţie moderne - ca şi cele datorate progreselor în domeniul biotehnologiilor şi geneticii, vor reprezenta între o treime şi două treimi din nomencalatorul de produse finite ale statelor avansate economic şi o pondere şi mai mare în exporturile acestora. Ca urmare, se va ajunge la o competiţie cu mult mai accentuată între producători pe piaţa mondială, care va pune exigenţe noi în faţa tuturor economiilor naţionale privind participarea lor la circuitul economic mondial.

Avantajul comparativ în schimburile economice internaţionale. Necesitatea schimburilor economice externe este determinată, după cum s-a arătat, de numeroşi factori care, în ultimă instanţă, stau la baza diviziunii mondiale a muncii. Specializarea internaţională a ţărilor în producerea şi comercializarea unor produse conduce la creşterea productivităţii muncii sociale, la ridicarea eficienţei economice generale.

Avantajele decurgând din specializarea şi participarea ţărilor la schimburile internaţionale au fost evidenţiate încâ de clasicii economiei politici. Astfel, autorul lucrării „Avuţia naţiunilor“, scria: „dacă o ţară străină ne poate furniza bunuri mai ieftine decât le-am putea produce noi, e mai bine să le cumpărăm de la ea, cu o parte a produsului activităţii noastre“2. Prin urmare, pentru cheltuirea economicoasă a muncii naţionale, ţările schimbau între ele mărfuri datorate existenţei unei diferenţe absolute în ceea ce priveşte costul de producţie. în acest mod, Smith punea în evidenţă principiul avantajelor absolute, sau al costurilor absolute.

1 Alexander King, Microelectronica şi interdependenţa mondială, în voi. „Microelectronica şi societatea", Bucureşti, Ed. Politică, 1985

2 Adam Smith, Avuţia naţiunilor, Bucureşti, Ed. Academiei 1962, p.305-306

Analiza avantajelor obţinute din comerţ în condiţiile specializării internaţionale a fost reluată şi dezvoltată de David Ricardo. El arată că ceea ce determină naţiunile să se specializeze în producerea şi schimbul unor bunuri este nu diferenţa dintre costurile absolute ale mărfurilor, ci diferenţa dintre costurile relative. Pe baza exemplului, devenit celebru, privind comerţul dintre Anglia şi Portugalia (în care prima exportă stofă şi importă vin), Ricardo a formulat pentru prima dată principiul sau legea avantajelor comparative.

Potrivit principiului avantajelor comparative (sau al costurilor relative), fiecare ţară se va specializa în producerea şi exportul acelor bunuri pe care le realizează cu costuri relativ mai scăzute (în care eficienţa este comparativ mai mare); în schimb, ea va importa acele bunuri pe care le-ar produce la costuri relativ mai ridicate. Important pentru o ţară este, deci, nu să deţină un avantaj absolut, ci ca ea să exporte acele mărfuri care o avantajează relativ şi să importe acele mărfuri pe care, dacă le-ar produce, costurile ar fi comparativ mai ridicate. In consecinţă, în condiţii „de perfectă libertate a comerţului, fiecare ţară îşi consacră în mod natural capitalul şi munca acelor ramuri de activitate care îi sunt cele mai avantajoase“’.

Principiul avantajelor comparative a avut şi are o largă recunoaştere şi utilizare în teoria comerţului internaţional, analiza lui fiind prezentă în toate manualele şi tratatele de economie. De regulă principiul avantajului comparativ şi al rolului său în promovarea comerţului liber între ţări sunt ilustrate cu ajutorul unor exemple ipotetice. La o asemena modalitate de analiză vom recurge şi noi în cele ce urmează.

Presupunem astfel că numai două ţâri - ţara A şi ţara B - fac schimb între ele. Ele produc două bunuri şi anume: autoturisme şi calculatoare (computere) personale în condiţii de autarhie (de economie închisă) consumul intern pentru cele două bunuri ar echivala, în mod firesc, cu producţia lor în ţara respectivă. întrucât economia oricărei ţări dispune de un volum limitate de resurse productive, producţia fiecăruia din cele două bunuri va fi limitată. Creşterea volumului producţiei unuia din bunuri va fi posibilă numai prin restrângerea producţiei celuilalt bun economic. în tabelul 19.1. sunt prezentate diferite combinaţii ipotetice între producţia de autoturisme şi calculatoare în cele două ţâri, respectiv limitele posibilităţilor lor de producţie.

Pe baza datelor din tabelul 19.1. rezultă că ţara A are un avantaj comparativ în producţia de autoturisme, iar ţara B are un avantaj comparativ în producţia de calculatoare personale. Astfel, pornind de la combinaţia IV, datele din tabel arată că dacă ţara A doreşte să mărească producţia de autoturisme cu 100.000 de unităţi (de la 300.000 la 400.000), atunci producţia de calculatoare scade cu 100.000 de bucăţi (de la 300.000 la 200.000) . Costul relativ (de oportunitate) al unui autoturism este de un calculator (1 autoturism = 1 calculator personal). La rândul său, dacă ţara B ar mări producţia de calculatoare cu 150.000 unităţi (de la 450.000 la 600.000), atunci producţia de autoturisme se va reduce cu 75.000 unităţi (de la 225.000 la 150.000).

•3- David Ricardo, Despre principiile economie politice şi impunerii, Bucureşti, Ed. Academiei, 1959, p.126

372

Tabelul 19.1. Combinaţii privind producţia celor două bunuri

Ţara A Ţara B

Autoturisme(unităţi)

Calculatoarepersonale(unităţi)

Autoturisme(unităţi)

Calculatoarepersonale(unităţi)

I 0 600.000 0 450.000

II 100.000 500.000 150.000 375.000

II 200.000 400.000 300.000 300.000

IV 300.000 300.000 450.000 225.000

V 400.000 200.000 600.000 150.000

VI 500.000 100.000 750.000 75.000

VII 600.000 0 900.000 0

Pentru această ţară costul relativ pentru producerea unui calculator personal (1 calculator = 0,5 autoturisme) este mai mic decât în ţara A (1 calculator = 1 autoturism). Ţara B are , deci, un avantaj comparativ în producţia de calculatoare personale; ea este producătorul la un cost relativ mai mic al acestui bun. în schimb costul relativ al unui autoturism în ţara A (1 autoturism - 1 calculator) este mai mic decât în ţara B (1 autoturism = 2 calculatoare). Ţara A are, deci, un avantaj comparativ în producţia de autoturisme.

întrucât toate costurile implicate în analiză sunt costuri de oportunitate, nici o ţară nu poate avea avantaj comparativ la ambele bunuri; dacă o ţară trebuie să sacrifice din producţia unui bun pentru a produce mai mult din al doilea, ea va opta, în principiu, pentru bunul la care are un cost relativ mai scăzut. Fiecare ţară va tinde să se specializeze în producţia şi exportul bunului pentru care deţine un avantaj comparativ.

Prin urmare, se verifică ipoteza potrivit căreia ambele ţări au de câştigat de pe urma comerţului internaţional, dacă ţin seama de principiul avantajelor comparative; în exemplul nostru, ţara A se va specializa în producţia de autoturisme, în timp ce ţara B se va specializa în producţia de calculatoare personale. în aceste condiţii, ţara A exportă autoturisme pentru a importa calculatoare, în timp ce ţara B exportă calculatoare pentru a importa autoturisme.

Pentru a evidenţia concret avantajele specializării şi comerţului internaţional trebuie să comparăm cantităţile corespunzătoare din cele două bunuri (calculatoare şi autoturisme) produse şi consumate de fiecare ţară, în două situaţii limită: în condiţii de economie închisă (autarhie) şi comerţ liber.

în condiţii de autarhie (fără comerţ exterior) fiecare ţară consumă cantităţile de bunuri pe care le produce, în raport cu posibilităţile lor de producţie; limitele posibile ale producţiei fiecărei ţări sunt cele redate în tabelul 19.2. Dacă luăm în considerare tot combinaţia IV, atunci

373

pentru ţara A limita m axim ă a producţiei este de 300.000 atât la autoturisme cât şi la calculatoare, iar pentru ţara B cantităţile maxime de producţie sunt de 225.000 la autoturisme şi 450.000 unităţi la calculatoare. Consumul celor două ţări pentru autoturisme şi calculatoare personale se va limita la posibilităţile prducţiei autohtone, aşa cum rezultă din tabelul următor:

Tabelul 19.2. Producţia şi consumul în condiţii de autarhie şi de comerţ liber

Denumirea bunurilor Producţie Consum

Ţara A Ţara B Total Ţara A Ţara B Total

în condiţii de autarhie (economie închisă)

1. Autoturisme (unităţi) 300.000 225.000 525.000 300.000 225.000 525.000

2. Calculatoare personale (unităţi) 300.000 450.000 750.000 300.000 450.000 750.000

în condiţii de comerţ liber:

1. Autoturisme (unităţi) 600.000 0 600.000 350.000 250.000 600.000

2. Calculatoare personale (unităţi) 0 900.000 900.000 375.000 525.000 900.000

în condiţii de comerţ liber situaţia se modifică în avantajul (beneficiul) ambelor ţări. Ţara A având un avantaj comparativ la autoturisme se va specializa în producţia acestui produs, în timp ce ţara B se va specializa în producţia de calculatoare personale. în urma acestei specializări, rezultă o creştere a producţiei la ambele bunuri economice, la autoturisme de la 525.000 la 600.000 unităţi, iar la calculatoare de la 750.000 la 900.000 unităţi (vezi tabelul 19.2 ). Acest lucru are loc fără o creştere a resurselor economice disponibile în cele două ţări, ci printr-o realocare şi utilizare mai eficientă a lor în producţia pentru care se specializează fiecare ţară, potrivit avantajului comparativ pe care îl deţin. Deci, când o ţară se specializează în producţia de bunuri pentru care deţine un avantaj, rezultat din costul relativ sau comparativ mai scăzut, ea poate produce mai multe bunuri economice, are loc o creştere a productivităţii în folosirea resurselor sale.

Bunurile economice vor circula, în aceste condiţii, de la ţara cu preţuri scăzute către ţara cu preţuri mai ridicate, respectiv ţara A va exporta autoturisme în ţara B şi va importa de la acestea calculatoare personale. în condiţii de comerţ liber (fără restricţii) preţurile celor două produse tind să se balanseze, să aibă acelaşi nivel atât în ţara A cât şi în ţara B. Nivelul la care se vor forma aceste preţuri depinde de mai mulţi factori şi va determina raportul de schimb între cele două bunuri.

374

în principiu, acest raport ar trebui sâ se afle undeva între raportul de 1/1 (preţul relativ al unui autoturism în ţara A egal cu un calculator) şi Vi ( preţul relativ al unui autoturism în ţara B egal cu două calculatoare). Presupunem că preţul celor două bunuri ajunge în final la un nivel care dă un raport de 2/3, adică două autoturisme se schimbă pe trei calculatoare personale. La acest raport de schimb,comerţul exterior este avantajos ambelor ţări. Ţara A va exporta 250.000 unităţi autoturisme în schimbul a 375.000 unităţi calculatoare personale, în timp ce ţara B va exporta 375.000 unităţi calculatoare în schimbul a 225.000 autoturisme. Ambele ţâri pot consuma mai multe bunuri (autoturisme şi calculatoare) comparativ cu limitele producţiei autohtone, adică a absenţei specializării comerţului exterior.

Avantajele obţinute din specializarea şi comerţul internaţional sunt evidente. Ele pun în evidenţă rolul schimburilor internaţionale în stimularea comerţului liber între ţări şi frânarea protecţionismului.

19.2. Fluxurile de racordare a economiei naţionale la circuitul economic mondial. Formele pieţei mondiale

Baza generală a pieţei mondiale o reprezintă, după cum s-a arătat, diviziunea internaţională a muncii; de astfel, ele s-au format şi dezvoltat în strânsă legătură una cu cealaltă. Astfel, odată cu dezvoltarea şi consolidarea diviziunii muncii în diferite ţări s-au lărgit şi diversificat schimburile economice externe, care au căpătat un caracter sistematic şi o pondere crescândă în structura activităţilor economice. Pe de altă parte, odată cu lărgirea schimburilor economice externe şi cu atragerea unui număr tot mai mare de ţări în orbita economiei de piaţă, s-au intensificat procesele de specializare a producţiei pentru export şi de formare a unor întreprinderi, subramuri şi ramuri orientate spre piaţa externă.

La început, în procesul constituirii pieţei mondiale, forma principală a tranzacţiilor economice dintre state o reprezenta schimbul internaţional de mărfuri sau comerţul mondial. Spre sfârşitul secolului al XIX-lea şi începutul secolului al XX-lea a apărut şi dobândit o importanţă tot mai mare exportul de capital.

După cel de-al doilea război mondial un loc crescând în cadrul pieţei mondiale a dobândit schimbul cu servicii (comerţul invizibil). De asemenea, progresul tehnico-ştiinţific a imprimat o dinamică deosebită schimburilor internaţionale cu rezultate ale cercetării ştiinţifice (tehnologii, licenţe, brevete, documentaţii tehnice etc.).

Aceste forme de relaţii economice între state poartă denumirea de fluxuri economice internaţionale. Ele se află în legătură unele cu altele şi cunosc o dezvoltare continuă. Totalitatea fluxurilor economice internaţionale privite în interdependenţa lor formează circuitul economic mondial.

Fluxurile de racordare a economiei naţionale la circuitul economic mondial îmbracă, în prezent, forme diferite: bunuri materiale, servicii, inclusiv cele turistice, cunoştinţe tehnico-

3*5

ştiinţifice, invenţii, titluri de valoare, forţa de muncă, etc. Fiecare din aceste fluxuri are anumite particularităţi şi elemente specifice privind natura şi evoluţia cererii şi ofertei, formarea preţurilor, etc.

Tendinţa generală a circuitului economic mondial o reprezintă diversificarea fluxurilor economice internaţionale, astfel că sistemul pieţei mondiale contemporane este alcătuit, în prezent, din următoarele subsisteme:

• comerţul internaţional de mărfuri, format din totalitatea operaţiunilor de import şi export cu bunuri corporabile;

• piaţa internaţională a serviciilor (comerţul invizibil), care ocupă un loc crescând în cadrul pieţei mondiale;

• piaţa tehnologiilor şi cunoştinţelor tehnico-ştiinţifice;• piaţa internaţională a capitalurilor, care cuprinde operaţiunile legate de

plasarea în şi din străinătate a capitalurilor sub diverse forme (împrumuturi, investiţii directe, tranzacţii cu titluri de valoare);

• piaţa internaţională a forţei de muncă, legată de migrarea internaţională a forţei de muncă;

• piaţa valutară, care asigură ttanzacţiile cu valute şi devize.Evoluţia şi formele de manifestare ale circuitului economic mondial depind, în

principal, de gradul de adâncire a diviziunii mondiale a muncii (amplificarea interdepen­denţelor dintre ţări şi a specializării economiilor naţionale jucând un rol esenţial în acest sens) şi de nivelul de dezvoltare a economiilor naţionale. Totodată, caracterul şi direcţiile în care evoluează relaţiile politice internaţionale pot stimula sau, dimpotrivă, frâna diferitele fluxuri economice internaţionale.

In analiza dinamicii fluxurilor de racordare a economiilor naţionale la circuitul economic mondial trebuie avut în vedere faptul că inegalitatea dintre ţări în privinţa nivelului de dezvoltare economică determină inegalităţi şi în schimburile internaţionale. Experienţa practică îndelungată, conduce la concluzia conform căreia cu cât economia unei ţări este mai dezvoltată şi mai diversificată, cu atât participarea ei la circuitul economic mondial este mai intensă şi mai variată. De aceea, numai în măsura în care piaţa mondială valorifică - prin structurile şi mecanismele proprii de funcţionare - posibilităţile oferite de tehnologia şi tehnica modernă, sistemul naţional îşi demonstrează potenţialul de care dispune şi devine competitiv pe piaţa mondială.

în caracterizarea pieţei mondiale contemporane, studiile de specialitate pun în evidenţă două tendinţe contradictorii, şi anume:

a. tendinţa de mondializare a tranzacţiilor şi fluxurilor economice interna­ţionale, prin creşterea mai accentuată în ultimele decenii a schimburilor economice mondiale şi a participării ţărilor la aceste schimburi;

b. tendinţa de structurare a pieţei mondiale în zone mai mult sau mai puţin integrate. Aceste zone sunt:

376

• zona europeană care cuprinde în prezent „Europa celor 15“ deja integrate în Piaţa Comună (Uniunea Europeană) la care se adaugă ţările asociate sau care desfăşoară negocieri de aderare sau asociere la acest organism;

• zona nord-americană de schimb liber (NAFTA) constituită relativ recent de către SU A, Canada şi Mexic;

• zona Pacificului, fără instituţii şi organisme comune, dar care se bazează pe relaţii comerciale financiare şi valutare tot mai strânse, formată în general în jurul Japoniei şi care cuprinde statele ASEAN (Thailanda, Malaezia, Indonezia şi Filipine) şi noile ţări industrializate (Coreea de Sud, Hong Kong, Singapore, Taiwan); în ultimii ani comerţul reciproc între aceste ţări depăşeşte pe cel realizat de ele cu restul lumii.

19.3. Comerţul internaţional cu bunuri şi servicii

Dezvoltarea schimburilor de mărfuri între ţări a condus la formarea celui mai vechi şi important flux economic internaţional - comerţul mondial, care cuprinde totalitatea tranzacţiilor sub formă de import şi export. Dacă la început baza lui a fost formată din bunuri materiale (corporabile), în prezent obiectul tranzacţiilor s-a diversificat enorm, cuprinzând transporturile, turismul, rezultatele activităţii de cercetare tehnico-ştiinţifică, prestarea unor servicii de producţie, financiare, de asigurări, etc. (aşa - numitul comerţ invizibil).

Corespunzător, comerţul mondial contemporan este constituit din următoarele sub­sisteme mari, prin intermediul cărora se derulează fluxurile internaţionale de bunuri şi servicii:

• piaţa produselor de bază, prin care se fac tranzacţii cu materii prime, materiale, combustibili, produse agricole de bază, etc. Este localizată în apropierea unor mari centre de producţie, de consum sau funcţionează în cadrul burselor de mărfuri existente în diferite centre comerciale internaţionale. Preţurile internaţionale ale produselor de bază se formează prin mecanismul liber al cererii şi ofertei pentru mărfuri fungibile care se negociază la cele mai importante burse specializate sau prin mecanismul unor acorduri internaţionale între producători şi consumatori care fixează limitele în cadrul cărora preţurile pot oscila liber;

• piaţa produselor finite (manufacturate) în care se comercilizează o gamă largă şi extrem de diversificată de bunuri corporabile destinate producţiei şi consumului. Este strâns legată de existenţa unor mari firme de producţie şi desfacere specializate pe anumite categorii de bunuri finite. Caracteristicile acestei pieţe sunt determinate de natura şi destinaţia produselor, de formele şi

377

gradul integrării, de raporturile dintre cerere şi ofertă, de gradul de protecţie vamală, de specificul condiţiilor de plată, etc. în general, preţurile internaţionale pentru produsele manufacturate se formează prin mecanismul licitaţiilor internaţionale pe baza raportului dintre cerere şi ofertă, sau oscilează în jurul unui preţ stabilit de principalele firme care domină piaţa unui anumit produs, respectiv preţul conducător sau director.

• piaţa serviciilor care asigură derularea tranzacţiilor cu toate genurile şi formele de servicii (bunuri incorporabile sau invizibile). Principalul segment al acestei pieţe îl reprezintă fluxurile de tehnologie sub forma vânzării sau cumpărării de brevete, licenţe, cunoştinţe tehnico-ştiinţifice, de marketing, management, informatică, etc. Datorită excesului de cerere în raport cu oferta, preţurile practicate pe această piaţă se fixează de către firmele ofertante dominante - preţuri de oligopol sau monopol.

Caracteristica principală a comerţului mondial după cel de - al doilea război mondial o constituie creşterea mai rapidă a comerţului mondial în raport cu producţia mondială. Astfel, în perioada 1951-1985 volumul comerţului mondial a sporit cu circa 11% pe an, coeficientul de devansare a ritmului de creştere a producţiei de către ritmul de creştere a comerţului mondial situându-se în această perioadă, cu excepţia câtorva ani, între 1,4 şi 1,6.

O altă trăsătură de bază a comerţului mondial în perioada postbclică o reprezintă accentuarea diversificării acestuia. Ca urmare, a sporit ponderea produselor manufacturate şi în mod deosebit, a segmentelor reprezentând „invizibilele“ în volumul comerţului mondial. Potrivit unor estimări, comerţul cu servicii reprezintă peste Va din totalul comerţului mondial (circa 800 -1000 miliarde dolari anual, faţă de 3500 miliarde dolari valoarea întregului comerţ mondial). Creşterea şi diversificarea comerţului cu servicii a fost determinată de numeroşi factori, îndeosebi de progresul tehnico-ştiinţific care a sporit cererea şi oferta de servicii ştiinţifice, a celor de formare profesională şi de punere în stare de funcţionare a echipamentelor şi noilor tehnologii. De asemenea, s-au dezvoltat activităţi de asistenţă tehnică şi informatică, de marketing, management şi gestiune, de protecţie a mediului, serviciile financiar - bancare şi de asigurări, etc.

în evoluţia comerţului internaţional postbelic a crescut ponderea ţărilor industriale în exporturile mondiale, concomitent cu tendinţa de „tripolizare“ a schimburilor comerciale internaţionale. Astfel, ţările industriale reprezintă aproape 2/3 din totalul exporturilor mondiale, iar Uniunea Europeană, SUA şi Japonia au ajuns să totalizeze, în 1985, mai mult de jumătate din valoarea exporturilor mondiale.

Adoptarea unor măsuri - tarifare şi ne tarifare - de îngrădire a comerţului mondial caracterizează, de asemenea, evoluţia acestuia în perioada postbelică. Această tendinţă s-a manifestat, de fapt, în întreaga istorie a comerţului mondial, dezvoltarea acestuia realizându- se printr-o confruntare permanentă între cele două curente de gândire şi politică economică: liber-schimbismul şi protecţionismul economic.

378

Primul dintre acestea militează pentru liberalizarea comerţului între ţări4, pentru eliminarea barierelor şi a intervenţiei statelor în acest domeniu, iar cel de-al doilea curent de gândire şi politică economică militează, dimpotrivă, pentru adoptarea unor măsuri active de protejare a pieţei interne de concurenţa externă.

Instrumentele prin intermediul cărora statul realizează protejarea industriei şi pieţei interne sunt:

• tariful vamal, care se referă la nomenclatorul produselor supuse impunerii vamale şi taxa vamală aferentă fiecărui produs sau grup de produse. Nivelul taxei este diferenţiat pe grupe de mărfuri şi poate fi modificat în funcţie de obeictivele politicii economice;

• contingenţa, care reprezintă limita cantitativă la importul unui produs;• introducerea licenţelor de import şi export.

Tendinţa de instituţionalizare a schimburilor internaţionale este o altă caracteristică evidentă a comerţului internaţional postbelic. Astfel, în scopul promovării comerţului internaţional au fost înfiinţate o serie de instituţii sau organisme internaţionale, cum sunt cele din cadrul ONU: Acordul General pentru Tarife şi Comerţ - GATT, Conferinţa Naţiunilor Unite pentru Comerţ şi Dezvoltare - UNCTAD.

Acordul General pentru Tarife şi Comerţ (transformat în Organizaţia Mondială a Comerţului) a fost înfiinţat în anul 1948 ca organism interguvernamental de promovare a comerţului între ţările membre. Principiile aşezate de GATT la baza comerţului mondial sunt: nediscriminarea, reciprocitatea, liberalizarea şi multilaterali zarea. Potrivit celor convenite de la început în cadrul Acordului, protejarea economiilor naţionale se face numai prin intermediul taxelor vamale, iar ţările membre îşi acordă reciproc clauza naţiunii celei mai favorizate. Clauza este un principiu de politică economică externă potrivit căruia ţările semnatare îşi acordă reciproc privilegiile şi avantajele pe care le acordă sau le vor acorda ţărilor terţe.

Sub impulsul fenomenelor de recesiune economică şi ale şomajului, de la începutul anilor 80, comerţul mondial a fost confruntat cu importante măsuri protecţioniste promovate de ţările dezvoltate. Ţinând seama de riscurile pe care le implică amplificarea protecţionismului au fost iniţiate negocierile cunoscute sub numele de „Runda Uruguay“ (1986). Finalizarea acestor negocieri a condus la încorporarea în reglementările GATT a unor

4 Foarte multe ţări proclamă liberul schimb însă în realitate se păromovează, mai mult sau mai puţin discret, o serie de măsuri protecţioniste. Practicile discriminatorii utilizate în ţările dezvoltate sunt numeroase şi de multe ori foarte eficace. în acest sens, Michel Didier consideră că pentru a se realiza protejarea industriei din aceste ţări, se recurge de multe ori la „raţiuni tehnice“, se solicită o marcă de calitate - care se acordă rareori firmelor străine atunci când este vorba despre competiţia pentru comenzile publice - se invocă un ansamblu de norme industriale, mărci şi certificate de calitate,etc. Este deosebit de semnificativ în acest sens faptul că străinii ce doresc să pătrundă pe piaţa germană sunt obligaţi să-şi adapteze produsele la cele peste 30.000 de norme germane, iar procedurile de omologare sunt costisitoare, lungi şi fără dreptul de a fi contestate. Acelaşi autor susţine că pentru a vinde o bicicletă în SUA trebuie să te conformezi unui caiet de sarcini de 150 pagini, iar pentru a ataca piaţa niponă trebuie să respecţi un caiet de norme redactat în japoneză. „Nici urmă de protectionism, obstacolul cultural este suficient.“Michel Didier, Economia: regulile jocului, Ed.Humanitas, Bucureşti, 1994, p.176 şi 177.

sectoare importante ca agricultura, serviciile, etc. Ultimul acord comercial, cel de-al optulea, a fost rezultatul negocierilor cunoscute sub denumirea de Runda Uruguay, pentru că au început în 1986 la Punta del Este, în Uruguay. Ele s-au încheiat la Marrakech la 15 decembrie 1993, când 117 ţări au adoptat acest acord de liberalizare a comerţului. El a fost semnat în cele din urmă, pentru SU A, de preşedintele Clinton la 8 decembrie 1994. organizaţia Mondială a Comerţului a început să funcţioneze oficial la 1 ianuarie 1995, iar până în iulie aderaseră la ea peste o sută de naţiuni. O prevedere a tratatului stipula transformarea GATT în OMC.

19.4. Piaţa internaţională a capitalurilor

Piaţa capitalurilor cuprinde operaţiunile legate de plasarea în şi din străinătate a capitalurilor sub diverse forme. Prin tranzacţiile care au loc pe această piaţă, o parte din resursele de finanţare a investiţiilor pe termen lung dintr-o serie de ţări, pot fi acoperite prin atragerea unor capitaluri disponibile, existente în alte ţări (ţări puternic dezvoltate, ţări exportatoare de petrol, ţări cu regimuri fiscale ridicate sau în care există instabilitate politică etc.).

Operaţiunile de emisiune şi plasare a titlurilor de împrumut se efectuează de către organisme bancare internaţionale (BIRD, BERD). Mişcarea capitalurilor pe termen lung se realizează şi prin intermediul unor mari bănci comerciale care mobilizează şi oferă capitaluri lichide în valută.

Piaţa internaţională a capitalurilor cunoaşte următoarele forme principale de plasare şi mişcare a capitalurilor:

• investiţii indrecte de capital, care se concretizează în noi întreprinderi industriale, comerciale, agricole, de transporturi şi comunicaţii etc.;

• investiţii externe de portofoliu, care se realizează sub forma cumpărării de acţiuni de către agenţii economici străini la societăţile pe acţiuni existente într- o ţară sau alta;

• credite externe sau împrumuturi acordate de băncii particulare, organisme publice sau internaţionale.

Toate aceste forme ale fluxurilor financiare dau naştere la mişcarea capitalurilor pe termen lung. Raporturile între aceste forme precum şi oreintarea geografică a fluxurilor de capital diferă de la o perioadă la alta, în funcţie de numeroşi factori. O analiză a lor în perioada postbelică permite evidenţierea mai multor tendinţe. în primul rând, se constată o creştere a creditelor publice, acordate de către state sau pe bază de garanţii guvernamentale. în al doilea rând, a sporit rolul organismelor internaţionale create în această perioadă, cum sunt: Banca Internaţională de Reconstrucţie şi Dezvotare (BIRD) creată în 1944 prin acordul de la Bretton Woods şi care face parte din sistemul ONU; Banca Europeană pentru Reconstrucţie şi Dezvotare (BERD) din cadrul Uniunii Europene. în al treilea rând, s-au diversificat modalităţile de sporire a investiţiilor externe de capital, îndeosebi prin intermediul societăţilor transnaţionale.

380

Acestea sunt mari societăţi comerciale formate din întreprinderea de bază aflată în ţara de origine si un număr important de filiale care îşi desfăşoară activitatea în diverse ţări. Soc ie ţările transnaţionale activează astfel în trei spaţii economice: naţional, unde este situată societatea de bază (fondatoarea sau firma „mamă“); străin, unde sunt implantate filialele; mterr.ational. respectiv spaţiul reprezentat prin operaţiunile specifice ce au loc între societatea ..msTig·· si filialele ei aflate în diferite ţări.

Piaţa internaţională a capitalurilor îndeplineşute un rol important în cadrul pieţei mondiale contemporane. Ea dă posibilitatea unor ţări şi unor agenţi economici din diferite ţări să-şi mărească potenţialul de creştere economică, favorizează şi stimulează celelalte fluxuri economice, îndeosebi comerţul cu bunuri şi servicii. în acelaşi timp, trebuie menţionat că abuzul de împrumuturi (credite externe), poate determina greutăţi economice, care frânează dezvoltarea ca urmare a creşterii exagerate, peste limitele suportabilităţii, a serviciului datoriei externe (plăţile formate din ratele scadente din împrumuturi şi dobânzile anuale). De aceea, investiţiile de capital (directe şi de portofoliu) pot fi o formă preferenţială în măsura în care contribuie nemijlocit la antrenarea unor ramuri şi sectoare în procesul creşterii şi progresului economic. Acestea cu atât mai mult cu cât investiţiile pot fi însoţite de transferuri efective de capital şi de tehnologie avansată, precum şi a realizării lor în concordanţă cu obiectivele de restucturarc şi modernizare a economiei ţărilor importatoare.

19.5. Piaţa valutară şi cursul de schimb

Piaţa valutară constituie o expresie a schimburilor economice între ţări: tranzacţiile tot mai numeroase şi diversificate care au loc între agenţii economici din diferite ţări se reglează prin schimbarea monedei naţionale între ele pe piaţa valutară, ca o copmponentă de bază a pieţei mondiale. Moneda naţională a unei ţări se numeşte valută atunci când este utilizată în operaţiuni de schimb internaţional, iar piaţa valutară asigură tranzacţiile cu valute sau devize.

Piaţa valutară reprezintă totalitatea tranzacţiilor cu valută prin operaţiuni de vânzare- cumpărare la vedere sau la termen. Pe piaţa valutară se fac tranzacţii cu valute (monede convertibile) şi cu titluri de credit (trate, bilete la ordin, cecuri, ordine de plată, etc. - exprimate în valută şi care pot fi schimbate în valută) numite devize.

Cererea şi oferta de valute şi devize se concentrează la bursa valutară, care reprezintă principalul centru de efectuare a operaţiunilor de vânzare-cumpărare la vedere şi la termen. în ţările cu economie de piaţă dezvoltată funcţionează burse valutare, mai importante fiind cele din New York, Chicago, Londra, Frankfurt, München, Paris, Roma, Bruxelles, Amsterdam, Zurich, Montreal, Tokio, Singapore, etc.

Funcţionarea pieţei valutare presupune ca o condiţie necesară convertibilitatea. Conceptul de convertibilitate a evoluat foarte mult în decur sul timpului, începând cu convertibilitatea metalică

381

(în aur) până la converibilitatea valutară de astăzi, care nu mai presupune nici o legătură cu etalonul de raportare, fiind abandonată complet legătura cu etalonul aur.

In accepţiunea FMI, în prezent, convertibilitatea reprezintă dreptul rezidenţilor şi nerezidenţilor de a schimba, în mod liber, moneda naţională cu altă monedă străină, prin vânzare -cumpărare pe piaţă.

Monedele naţionale pot avea grade diferite de convertibilitate, de la convertibilitatea parţială sau limitată doar pentru anumite categorii de operaţii, până la convertibilitatea totală, în care, acestea devin monede liber utilizabile.

România, care se află în plin proces de tranziţie la economia de piaţă, realizează deocamdată converibilitatea internă a leului. Aceasta înseamnă că leul se poate schimba liber pe orice valută numai în interiorul ţării.

Ca expresie a întâlnirii cererii şi ofertei, tranzacţiile pe piaţa valutară implică un ansamblu de operaţii interbancare, precum şi între bănci şi clienţii lor. în general, pe piaţa valutară se întâlnesc şi acţionează următoarele categorii de agenţi economici: operatori principali, care sunt băncile; operatori comerciali, respectiv agenţii economici care realizează activităţi de import şi export şi vin pe piaţa valutară ca vânzători şi cumpărători de valută; operatori intermediari (îndeosebi brokerii); operatori speculatori, care pot fi persoanele fizice sau juridice.

Operaţiunile pe piaţa valutară se efectuează în număr foarte mare şi într-o gamă diversificată. După conţinutul lor operaţiunile de schimb valutar sunt operaţiuni la vedere şi operaţiuni la termen.

Operaţiunile la vedere constau în cumpărarea sau vânzarea de valută la un curs de schimb determinat, schimbul cfectuându-se în limitele unui timp de maximum 48 de ore lucrătoare din momentul încheierii tranzacţiei. Aceste operaţiuni denumite şi operaţiuni curente mijlocesc derularea operaţiunilor de export-import, precum şi reglementarea unor operaţiuni financiare (investiţii directe sau de portofoliu), plasamente de capital pe termen scurt, etc.

Operaţiunile Ia termen reprezintă vânzarea şi cumpărarea de valută la un curs stabilit în momentul contractării, tranzacţia urmând să se finalizeze prin livrarea valutei şi plata ei la un termen numit scadenţă (mai mare de 48 de ore lucrătoare), termen fixat atunci când s-a încheiat contractul. Operaţiunile la termen se practică în raport cu valutele (monedele) cele mai importante şi presupun rate de schimb flotante. Pe baza diferenţelor care apar între cursurile de schimb la termen şi cele curente au loc operaţiunile speculative, în scop de câştig. Ele se sprijină pe evoluţiile asincrone dintre cererea şi oferta de valută, operatorii speculativi mizând pe o dinamică avantajoasă a cursului valutar la termen.

întrucât operaţiunile valutare, indiferent de conţinutul şi forma lor, pun faţă în faţă diferite monede naţionale, este necesară compararea valorică a unităţilor monetare. Acest raport se numeşte rata de schimb valutar, cursul de schimb valutar sau pe scurt cursul valutar.

Cursul valutar reprezintă preţul unei monede naţionale exprimat într-o altă monedă naţională cu care se compară valoric în anumite condiţii de spaţiu şi timp. El reflectă cantitatea

382

de monedă străină ce se primeşte în schimbul unei cantităţi de monedă naţională, exprimându-se astfel valoarea monedelor respective.

La baza raporturilor valorice dintre valute se află paritatea puterii de cumpărare a imitărilor monetare naţionale implicate în schimbul valutar. în acest fel piaţa monetară internaţională preia nivelul valoric al unităţilor monetare puse în circulaţia internaţională la un moment dat de economiile naţionale respective. Asupra acestui nivel exercită influenţă în fond toţi factorii economici, financiari-monetari şi social-politici care determină puterea de cumpărare a monedelor respective.

Rezultă astfel, că pe baza parităţii puterii lor de cumpărare, cursul între două monede trebuie să ajungă la un astfel de nivel care să permită celor doi parteneri din cele două ţări care fac schimbul să beneficieze de o putere de cumpărare aproximativ egală. „Dacă pentru a cumpăra o marcă este nevoie de 50 cenţi şi de numai o jumătate de cent pentru a cumpăra un yen japonez, atunci putem considera că un dolar, 2 mărci şi 200 yeni vor putea cumpăra acelaşi volum de bunuri în SUA, Germania şi respectiv Japonia. De la început cursurile de schimb se reglează pentru a crea paritatea puterii de cumpărare între monedele naţionale“5.

în consecinţă, în orice moment cursul de schimb între două valute trebuie să exprime, în principiu, puterea relativă de cumpărare a celor două monede. De aceea, băncile naţionale (centrale) stabilesc un aşa-zis curs central sau real sub forma parităţii puterilor de cumpărare ale monedelor respective. Acest curs este fundamentul pe care se sprijină înţelegerea şi explicarea cursului pieţei.

Cursul pieţei este cursul efectiv ce se foloseşte la un moment dat în tranzacţiile de pe pieţele valutare. El se formează pe pieţele valutare în funcţie de raportul dintre cererea şi oferta de monede naţionale care se schimbă, raport care este influenţat de numeroşi factori de natură economică, financiară, politică, psihologică şi socială caracteristică a economiilor ţărilor respective. Prin urmare, deşi cursul de schimb se fundamentează, după cum s-a arătat, pe paritatea puterilor de cumpărare ale monedelor naţionale, cursurile efective pe pieţele valutare sunt foarte sensibile la un număr mare de factori a căror influenţă se face simţită în evoluţia raportului dintre cererea şi oferta de valută.

Un factor important cu influenţă asupra cursurilor valutare este nivelul şi evoluţia inflaţiei. Astfel, deprecierea internă a unei monede naţionale antrenează pe termen lung deprecierea acesteia în raport cu monedele altor ţări cu care intră în relaţii de schimb şi care se caracterizează printr-o rată mică a inflaţiei.

Un alt factor care exercită influenţă asupra cursurilor valutare îl reprezintă rata dobânzii (preţul monedei naţionale), al cărui nivel influenţează asupra fluxului de capitaluri străine prin atragere sau, dimpotrivă, prin restrângere. De asemenea, o influenţă importantă

Paul Heyae, Modul economic de gândire, Bucureşti, Ed. Didactica şi Pedagogică, 1991, p.446

asupra raportului dintre cererea şi oferta valutară şi implicit asupra cursurilor de schimb exercită competitivitatea comerţului exterior şi situaţia balanţei comerciale, precum şi alţi factori economici, sociali şi psihologici care pot modifica aşteptările şi anticipările agenţilor economici participanţi la tranzacţiile de schimb.

Evoluţia cursurilor de schimb pe pieţele valutare a fost foarte diferită de la o valută la alta şi de la o perioadă la alta. Unele dintre valute au cunoscut o apreciere (valorizare) importantă, în timp ce altele au înregistrat o tendinţă de depreciere (devalorizare). De asemenea, autoritatea monetară centrală poate manevra cursul valutar, prin operaţiuni de reevaluare sau de devalorizare a monedei naţionale, folosind cursul valutar ca instrument de politică economică şi financiar-monetară în funcţie de obiectivele urmărite.

Devalorizarea şi respectiv revalorizarea monedei naţionale în raport cu celelalte valute au efecte economice diferite şi contradictorii asupra schimburilor economice externe şi competitivităţii acestora. Astfel, reevaluarea valutei conduce la ieftinirea importurilor şi la scumpirea exporturilor, ceea ce poate acţiona negativ asupra balanţei comerciale şi asupra balanţei de plăţi externe. Devalorizarea monedei naţionale atrage, pe de o parte, o creştere a preţurilor la mărfurile importate, acţionând ca un factor de frânare a importurilor, iar pe de altă parte, ea poate conduce la ieftinirea mărfurilor naţionale pe pieţele externe, favorizând creşterea exporturilor. Experienţa arată, totodată, că stocurile deprecierii sau devalorizării valutei proprii (monedei naţionale) pot determina o amplificare a fenomenului inflaţionist, accentuarea dezechilibrelor din economie şi frânarea creşterii economice. De aceea, autorităţile monetare ale fiecărei ţări, deşi admit cursurile flotante, atunci când consideră necesar intervin pe piaţa valutară pentru a susţine stabilitatea cursului monedei naţionale în raport cu celelalte valute.

în acest context, un rol important îl are lichidarea internaţională şi rezerva monetară internaţională. Lichiditatea internaţională desemnează totalitatea mijloacelor de plată de care dispune o ţară în relaţiile sale cu străinătatea şi exprimă măsura în care aceasta are capacitatea de a face faţă în orice moment angajamentelor externe. Ea cuprinde:

• rezerva oficială formată din activele deţinute de banca centrală (aur, valute, devize etc.);

• mijloace de plată şi active uşor transformate în asemenea mijloace de plată deţinute de alte instituţii financiar-bancare precum şi de agenţi economici nefmanciari (depuneri, depozite bancare, acţiuni şi obligaţiuni, linii de credit neutilizate, etc.- toate în valută).

Pe lângă funcţia de asigurare a solvabilităţii externe a ţării, rezerva monetară (cea oficială) poate fi folosită şi pentru intervenţia pe piaţa valutară pentru susţinerea cursului de schimb în cazul unor variaţii excesive.

383

384

19.6. Balanţa comercială şi balanţa de plăţi externe

Participarea fiecărei ţări la fluxurile economice internaţionale îşi găseşte în mod sintetic reflectarea în balanţa comercială şi balanţa de plăţi. Acestea constituie instrumente importante de cunoaştere şi analiză a tranzacţiilor economice care leagă economia naţională cu restul lumii, a eficienţei participării ei la schimburile economice internaţionale.

Balanţa comercială reprezintă un tablou statistico-economic în care sunt evidenţiate, după o ordine stabilită, operaţiunile de import şi export de mărfuri realizate de o ţară, într-o perioadă dată, de regulă un an. Ea cuprinde şi compară, deci, cumpărările (importurile) şi vânzările (exporturile) de mărfuri, diferenţa dintre acestea formând soldul balanţei comerciale, care poate fi:

• sold pozitiv, dacă exporturile sunt mai mari decât importurile; în acest caz se spune că avem o balanţă activă sau excedentară;

• sold negativ, în cazul în care importurile sunt mai mari decât exporturile, respectiv balanţă pasivă sau deficitară;

• sold nul, în cazul egalităţii între exporturi şi importuri, respectiv balanţă echilibrată sau soldată.

în funcţie de natura soldului balanţei comerciale pot rezulta mai multe posibilităţi privind dezvoltarea comerţului exterior. Un surplus al importurilor faţă de exporturi poate fi finanţat prin transferuri de rezerve (valute şi devize) sau prin contractarea unor credite. Dacă balanţa comercială este cronic deficitară (pe termen lung) acesta este, în general, un indiciu al unei evoluţii defavorabile a economiei naţionale şi a relaţiilor sale externe. O situaţie favorabilă nu presupune însă în mod obligatoriu o balanţă comercială permanent activă, ci o balanţă comercială echilibrată în dinamică.

Clasificarea mărfurilor cuprinse în balanţă se face pe grupe omogene, care să dea posibilitatea unor analize complexe privind evoluţia structurii comerţului exterior, a schimburilor ce au loc de la o perioadă la alta sub influenţa unor factori interni şi externi. în principiu se foloseşte clasificarea adoptată în cadrul ONU denumită SITC (Standard International Trade Clasification), care cuprinde circa 150 de grupe de mărfuri, structurate în 10 secţiuni de bază: produse alimentare; băuturi şi tutun; materii prime necomestibile; combustibili minerali; uleiuri şi grăsimi vegetale şi animale; produse chimice; produse manufacturiere; maşini şi echipamente; diverse produse manufacturiere; produse şi tranzacţii neclasificate.

Balanţa comercială constituie componenta de bază a balanţei de plăţi a unei ţări.Balanţa de plăţi externe este un tablou statistico-economic în care se evidenţiază şi

se compară totalitatea încasărilor şi plăţilor efectuate de o ţară, rezultate din tranzacţiile economice de orice natură cu alte ţări, pe o perioadă de timp determinată (de obicei 1 an). Evidenţiind sursele şi destinaţiile mijloacelor de plată externe, balanţa de plăţi constituie sinteza tranzacţiilor economice cu străinătatea. Ea reprezintă astfel un important sprijin în elaborarea măsurilor de politică economică, monetară şi financiar-valutară.

Balanţa de plăţi externe cuprinde încasări şi plăţi rezultate din operaţiuni curente cu mărfuri (balanţa comercială) şi cu servicii (balanţa „invizibilelor“). Gruparea într-un capitol distinct a tranzacţiilor economice internaţionale sub denumirea de „invizibile“ se regăseşte în balanţele de plăţi din numeroase ţări. Aceste tranzacţii se referă la schimburile de servicii şi sunt denumite invizibile în contrast cu mişcarea vizibilă a schimburilor cu mărfuri cuprinse în balanţă. Din categoria invizibilelor care constituie sursă importantă de încasări şi plăţi fac parte: transporturile navale, maritime şi terestre de bunuri şi persoane; călătoriile în străinătate şi călătoriile străinilor în ţara respectivă în scopuri turistice şi profesionale; venituri din investiţii, brevete, licenţe, drepturi de autor; alte servicii, cum sunt cele financiare, de asigurări, etc.

între balanţa comercială şi balanţa „invizibilelor“ poate să existe un efect de compensare, astfel încât balanţa curentă de plăţi să fie echilibrată. Pentru unele ţâri „invizibilele“ constituie o sursă principală de încasări din străinătate, cum este cazul ţărilor care deţin puternice flote comerciale sau cel al ţărilor cu mari încasări valutare din turism (Spania, Italia, Elveţia, Grecia....).

Balanţa curentă de plăţi, care reflectă totalitatea operaţiunilor curente (sau de cont curent), poate fi: activă sau excedentară, atunci când încasările sunt mai mari decât plăţile; pasivă sau dezechilibrată, când plăţile sunt mai mari decât încasările şi echilibrată când încasările şi plăţile sunt egale.

în afara operaţiunilor de cont curent (balanţa comercială şi balanţa „invizibilelor“), balanţa de plăţi mai cuprinde şi balanţa capitalurilor (vezi figura 19.1.). Balanţa capitalurilor (contul de capital) reflectă fluxurile de capital pe termen lung şi scurt, sub formă de investiţii directe şi de portofoliu (cumpărări şi vânzări de titluri de valoare), împrumuturi pe termen lung, credite comerciale pe termen scurt, creditarea de la organisme internaţionale etc.

Figura 19.1. Structura balanţei de plăţi externe

386

Pe ansamblu, balanţa de plăţi este echilibrată. Astfel, chiar dacă pe baza operaţiunilor de eoni curente încasările nu sunt egale cu plăţile, balanţa dc plăţi luată în integritatea sa este in echilibru prin intermediul tranzacţiilor cu active financiare. Rezultatul cumulat al operaţiunilor curente şi al celor cuprinse în contul de capital se va reflecta în variaţia poziţiei monetare: creşterea sau diminuarea rezervelor valutare; retragerea monedei proprii de pe piaţa externă sau ieşiri de monede proprii din masa monetară internă (în cazul convertibilităţii totale Dacă soldul este pozitiv, aceasta va însemna o reducere a datoriei externe, sporirea rezervelor sau a creanţelor ţării asupra străinătăţii.

Concepte fundamentale• Economie mondială;• Piaţa mondială;• Ordine economică mondială;• Fluxuri economice internaţionale;• Export;• Import;• Balanţă comercială;• Balanţă de plăţi externe

Probleme de reflecţie• Enumeraţi principalele cauze ale integrării economice interstatale.• Caracterizaţi, pe scurt, principalele evoluţii ale mediului economic internaţional

contemporan.• Definiţi şi analizaţi comparativ balanţa comercială şi balanţa de plăţi externe.• Definiţi circuitul economic mondial şi diviziune internaţională a muncii.• Care sunt principalele direcţii de acţiune ale creşterii performanţelor participării României

la circuitul economic mondial.

• Politică comercială;• Taxe vamale;• Clauza naţiunii celei mai favorizate;• Eficienţa comerţului exterior;• Zonă de comerţ liber;• Integrare economică;• Uniunea Europeană.

CAPITOLUL 20

Integrarea economică în lumea contemporană

Planul temei

20.1. Internaţionalizare şi globalizareCaseta 20.1. Motivaţiile şi obiectivele internaţionalizării

20.2. Integrarea economică internaţională: cauze şi formeCaseta 20.2. Efectele contradictorii ale globalizării

20.3. Realizări şi perspective ale integrării economice europeneCaseta 20.3. Integrare şi globalizare - uniformizare?

20.4. Uniunea Europeană şi RomâniaTabelul 20.1. Comerţul exterior al României, 1992-2000

Obiective

• Evidenţierea cauzelor internaţionalăzării şi necesitatea obiectivă a globalizării;• Argumentarea necesităţii integrării economico în lumea contemorană;• Evidenţierea interdependenţelor costuri - beneficii şi a rolului lor în elaborarea „balanţei

integrării“;• Cunoaşterea principiilor, condiţiilor şi premiselor necesare integrării ţării noastre în

Uniunea Europeană.• Reliefarea consecinţelor contradictorii ale integrării şi globalizării

20.1. Internaţionalizare şi globalizare

Tendinţa globalizării vieţii economice, trăsătură esenţială a evoluţiei mediului de afaceri la scară mondială în a doua jumătate a secolului trecut, s-a desfăşurat sub influenţa unui complex de forţe de natură economică, tehnologică şi politică.

Fluxurile comerciale au determinat accentuarea deosebită a interdependenţelor internaţionale, prin schimbările majore ce au avut loc în evoluţia lor: trecerea de la interdependenţe intersectoriale (raporturi de tipul produse de bază contra produse

388

manufacturate) la interdependenţe intrasectoriale (schimburi de produse manufacturate) şi apoi la interdependenţe intra-industriale, în care predomină schimbul de bunuri în cadrul unor ramuri şi subramuri industriale.

Dintre factorii principali ce explică evoluţia relaţiilor comerciale internaţionale în perioada contemporană menţionăm:

• Progresul tehnic, care a dus la adâncirea diviziunii internaţionale a muncii, amplificând specializarea de tip intra-industrial şi intra-produs. Asemenea transformări au avut loc îndeosebi acolo unde au existat condiţii pentru manifestarea progresului tehnic. Din această cauză şi procesul internaţionalizării s-a realizat inegal, manifestându-se cu prioritate în zonele capabile să valorifice avansul tehnologic.

• Promovarea liberalismului, orientarea liber-schimbistă a politicilor comerciale din principalele ţări participante la piaţa mondială. în acest context, este de subliniat faptul că liberalizarea pieţelor de mărfuri a fost însoţită şi de liberalizarea pieţelor valutare şi de capital.

• Cadrul instituţional, respectiv rolul major al unor organisme internaţionale în eliminarea barierelor tarifare şi netarifare din comerţul internaţional: Acordul General pentru Tarife şi Comerţ, transformat în anul 1994 în Organizaţia Mondială a Comerţului, Conferinţa Naţiunilor Unite pentru Comerţ şi Dezvoltare (UNCTAD) etc.

• Investiţiile străine directe amplifică dimensiunile internaţionalizării activităţilor economice prin accentuarea interdependenţelor privind producţia de bunuri materiale şi servicii. Pe baza investiţiilor directe, firma îşi poate spori avantajul competitiv, întrucât, prin extinderea activităţii sale în mediul internaţional are posibilitatea de a localiza mai bine producţia, valorificându- şi astfel în mod eficient avansul tehnologic prin reducerea costurilor de producţie şi de tranzacţie. Pe de altă parte, noua perspectivă asupra mediului de afaceri internaţional permite o mai bună cunoaştere a pieţei, ceea ce are implicaţii benefice asupra politicii de produs şi de marketing.

Trecerea de la internaţionalizare la globalizarea vieţii economico-sociale constituie un proces de mare complexitate, aflat sub influenţa a numeroşi factori dintre care menţionăm:

• natura globală a ştiinţei şi tehnologiei;• sistemul financiar mondial: economia „simbolică“ mondială se bazează pe o

reţea care implică, la scară globală, instituţiile bancare şi agenţii pieţei de capital, organisme de reglementare naţionale, organisme internaţionale, etc.

• infrastructura de comunicaţii: perfecţionarea sistemelor de transporturi, reali­zarea unei acoperiri mass-media la scară mondială (ex. C.N.N.), instituirea unei reţele globale de transmitere/recepţie a informaţiilor (INTERNET);

3 9

• cadrul instituţional mondial: o serie de organizaţii de natură guvernamentală (sistemul ONU) sau neguvernamentală (ONG) promovează dezbaterile şi acţiunile ce privesc problematica globală: poluarea, subdezvoltarea, criminalitatea ş.a. Globalizarea comerţului, pe fondul extinderii treptate a diviziunii internaţionale a muncii şi al tendinţei de constituire a unui sistem de interdependenţe la scară globală. Globalizarea este stimulată şi de efectele de creare de comerţ pe care le generează diversele grupări integraţioniste regionale sau aranjamente instituţionale bi sau multilaterale. Este de menţionat, în acest sens, că deşi Acordul General pentru Tarife şi Comerţ (GATT) a reuşit să obţină o reducere importantă a tarifelor vamale, s-a ajuns cu multă greutate la un acord final; abia în 1995, la o jumătate de secol de la încheierea războiului şi la 60 de ani de la Marea Criză, a început să funcţioneze Organizaţia Mondială a Comerţului, organizaţie care, spre deosebire de altele, nu stabileşte reguli, ci asigură cadrul de desfăşurare a negocierilor comerciale şi respectarea acordurilor încheiate.

• societăţile multinaţionale constituie cea mai puternică forţă promotoare a globalizării; tendinţa de integrare mondială a producţiei este generată şi controlată de societăţile multinaţionale.

Internaţionalizarea şi globalizarea producţiei au loc prin mecanisme precum: valo­rificarea productivă a unor tehnologii în străinătate prin licenţiere sau alte forme de transfer de tehnologii către societăţi mixte, filiale sau sucursale din terţe ţări.

Globalizarea serviciilor însoţeşte internaţionalizarea producţiei, în contextul sporirii ro­lului sectorului terţiar, astăzi se poate vorbi despre un adevărat complex terţiaro-industrial global.

Firmele de consultanţă pentru realizarea de obiective industriale, cele de audit, de consultanţă juridică, etc., au avut un rol foarte important în uniformizarea normelor/regulilor tehnice, comerciale, financiar-contabile şi de drept în mediul internaţional al afacerilor.

Firmele din sectorul financial' - case de asigurări, bănci comerciale, bănci de investiţii- care au impus, de cele mai multe ori prin acţiuni concertate liberalizarea treptată a mişcărilor de capitaluri: operaţiunile financiare derulate prin intermediul marilor bănci internaţionale şi al societăţilor multinaţionale duc la o asemenea integrare a pieţelor financiare internaţionale, întrucât mişcarea capitalurilor tinde să devină autonomă în raport cu finanţarea producţiei şi a schimburilor. Se poate afirma că între comerţul mondial şi investiţiile directe, pe de o parte, şi mecanismele financiare globale, piaţa creditului şi piaţa de capital, pe de altă parte, există relaţii de susţinere şi multiplicare reciprocă. „Liberalizarea pieţei de capital s-a făcut forţat, în ciuda faptului că nu existaă dovezi certe că aceasta ar stimula creşterea economică... Ţările mici în curs de dezvoltare sunt asemenea unor vaporaşe. Liberalizarea accelerată a pieţei de capital, în maniera dorită de FMI a echivalat cu plecarea acestor vaporaşe pe o marc agitată, mai înainte ca găurile din carenă să fă fost astupate, căpitanul să fi fost instruit, iar vestele de salvare să fi fost aduse la bord. Chiar şi în circumstanţele cele mai

39$

tk :c .r_ r probabil ca ele sä se răstoarne în momentul în care aveau să fie lovite dintr-o je · _ uriaş."'

.-terraţionalizarea producţiei constituie un proces obiectiv, firma tinzând, pe măsura _ : : : .tin ; si. să depăşească limitele locale, naţionale sau regionale ale mediului de afaceri, exzzziz-du-si activitatea în spaţiul economic global. Este vorba despre un proces evolutiv rjexibil si complex ce vizează relaţia dintre factorii de mediu şi strategia corporaţională. Meciul de afaceri este influenţat de o serie de factori de natură tehnologică, economică, politică şi culturală.

Motivaţiile internaţionalizării producţiei sunt legate fie de evoluţia mediului de afaceri din ţara de origine a firmei - presiune concurenţei, reducerea vânzărilor, supraproducţia, excesul de capacitate etc. - fie de interesul maximizării profiturilor prin valorificarea avantajelor comparative, strategice sau competitive: nivelul redus al costurilor, accesul la resurse, valorificarea avansului tehnologic ş.a.

(ùiseht 20.1. Motivaţiile şi obiectivele intenmţitmalizării

F a ţe te in te rn a i io n a ii/ă rii sî m o th a t ii le to r;

* inief>hi!ii>nali:und iniiudn·: : :· - : pu nerea în valoare a avantajelor dobândite ne pi aţa in ternă: ■

dezvoltarea eom peîetr.elôr de m arketing si de înnoire tehnologica: : ; :

- sprijin instituţional pentru export ;■! internaţionalizare: 'if·

- saturarea pieţei interne;- cu concurenţa externa existctu^puteiriala.

♦ dezvolîarea/mpkmtmea Iftccdă:

- punerea în valoare a potenţialului de subeoniractare şi de reducere a costurilor; ôcôlÎrca:;hari^rèiiJr:ptx>tccîi<^i^tc:

■ - . con fru n tarea di rectä c u concurenta : loc ată: .- dinamismul echipei de management sj/vyu ojKimi/arèa reduselor locale,

*' <-■ '- o p t i m i / a r e a p r o d u c ţ i e i şi a lo g iM ic i i :

; - iU Ί I un ί I k tk iiiiv I μ n el'icien'.e:: u :».ii h i inà geM iune ;ι eH ei i iüo r g k o a ' ; :

W; - L οι ί fiu n Lai e a dirt, t. '.n u coneni e nt j ■ g loba ta : ; ; ■:.:W g k m h z a rc a mior ûi!ic;ii ale firmei: marketing. finanţe, fiseä fia iee te·;

- valorificarea &i integrarea diversităţii culturale locale.

1 Stiglitz, J.; Globalizarea:speranţe şi deziluzii, Ed.Economică, Bucureşti, 2003, p.47-48.

391

O biectivele in Iernat ional izarii decurç dm opţiunile de baza ale smucgio» · de inter­naţionalizare, accstca din urmă reflectând finalităţile firm ei asa cum sunt ele exprimate de politica: sa generală si induse îa strategia do ansamblu a afacerilor.

In ceea ce priveşte opţiunile de b& iL· ele -se .pot ifelen la a legeri între: creşterea. extensiva

(lăf.gitea |η ι·:Λ ·γ sporire^ cţi'tci tic ataecri) şi ç rç s^ rea in te risnă ( valoriS.'icarca resurselor,

creşterea: ro;^ cfös|sri|ii:;in tarii# |ieum uiar^::^ac ln /iti’J; de /v o lta ie nunnom a m p^itt. ncita· orientate pe termen setrfţ si oncnaLue pe termen

lung: strategic momiprodus sau m ultiprodus: concentrarea si diversificarea ac :i' ua'.tlut etc.

- reiitabi î irn e -a" capital ui ut j n vest it şi ni vel ai p rof ilu lui aşteptat ;

- cifra de afaceri proiectaîa s i cote de piaţă de M p . pe ansamblu şt pe ian;

: ponder & # f |j |^ | ί | |$ $ 8 $ ^raport c u p fflttc tia in iiiis ; .

- g r a d de i niemaţi onalizare a resurselor de capital şi a structuri lor ti rtarţeiare : :- g r a d de imemanonalt/are a resurselor mnanc;. .- dtspeisic sap concentrate a aciiviţâţiÎot de cercetarc-dc/voltare si a proprietăţii

I·· I i.iU.

- grad de control al operaţiunilor.Stabilirea şi; urmărirea·acestor iîi>iectnc se foc de o manieră thjuhiL·. in-i-o perspectivă

dinamicii iinândit-\c seama de schimbările care apar tn >tcdml de amcert. tic poM'^iiUiiilc d ■

.akin lieire a unor avantaje '•trau-iiicc. com paialne sau competitive şa t i înti-o alta ahiHtiare. dé

avaritapie specifies· (earc§|rt d e nittura;SctiviLäti|)|:föu produselor d e lf p t a j e f e :: d | | l | â p É |

(oporiütiiiàti eoneurertaale. de cadru: tindic sau soeio-cuimralei. sau de internaJonali/are

{posifeîhïûp deoptim i/arc a ie/iittatelci pnntr-o strangle mtegrata la ritvçl international i.· Popa, i ,

: : I rixÊïï na tio fi ai : ::id ,^dnom ielfc pag.S5.89 -90' W î(

20.2. Integrarea economică internaţională: cauze şi forme

Interdependenţele economice internaţionale amplifică schimburile dintre diversele ţări şi generează o serie de procese integraţioniste. Prin intermediul acestor procese se urmăreşte promovarea propriilor interese naţionale într-o lume în care liberalismul economic declarat este însoţit deseori de un protectionism foarte agresiv.

Proces istoric obiectiv, integrarea economică internaţională a luat o amploare deosebită după cel de-al doilea război mondial. Este vorba, în principal, despre crearea unor „macrospaţii", a unor „ansambluri economice vaste“ prin eliminarea progresivă a discriminărilor existente în raporturile economice dintte statele membre ale unei grupări sau uniuni.

392

Integrarea economică internaţională constituie un proces complex de evoluţie a ec anemiei mondiale, bazat pe o treaptă nouă, superioară a interdependenţelor şi specializărilor di" . · ·. ' economii naţionale.

Reunirea unor economii naţionale intr-un întreg viabil, funcţional constituie efectul mai multor cauze sau situaţii favorizante, dintre care amintim:

a. Rezolvarea contradicţiei dintre necesitatea creşterii producţiei în condiţii de eficienţă economică şi limitele pieţei interne, fapt ce presupune trecerea de la microspaţii la macrospaţii, „crearea unor ansambluri economice tot mai vaste“;

b. Absenţa discriminărilor în raporturile economice dintre diferite ţări sau dorinţa eliminării lor treptate;

c. Creşterea stabilităţii şi eficienţei economice a relaţiilor dintre state prin reducerea sau chiar eliminarea restricţiilor comerciale dintre membrii unei grupări sau uniuni integraţioniste, în condiţiile menţinerii comportamentului restrictiv faţă de terţi. Este vorba despre eliminarea tarifelor vamale, a restricţiilor cantitative şi contingentârilor, a barierelor netarifare ş.a. care frânează relaţiile comerciale şi mobilitatea internaţională a factorilor de producţie;

d. Complementaritatea economiilor naţionale bazată pe un nivel de dezvoltare asemănător.

e. Internaţionalizarea factorilor de producţie şi adâncirea diviziunii mondiale a muncii, procese legate de revoluţia tehnico-ştiinţifică şi de tendinţa de industrializare a unor noi state; menţionăm în acest sens, faptul că realizarea unor ample programe de cercetare ştiinţifică necesită, deseori, şi o concentrare a coordonării şi a resurselor antrenate ce depăşeşte potenţialul unei ţări;

f. Multilateralismul relaţiilor economice internaţionale care presupune accentuarea fluxurilor economice dintre statele suverane;

g. Concurenţa tot mai puternică pe plan mondial care necesită gruparea/ regruparea mai multor state în vederea asigurării mecanismelor economice şi a cadrului instituţional-politic necesar consolidării forţei colective în faţa concurenţilor;

h. Cauze politice legate de evoluţia diverselor sisteme economice, de schimbarea raporturilor de forţe pe plan mondial ş.a.

Integrarea economică internaţională a evoluat în timp, principalele forme actuale de manifestare fiind:

• Uniunea vamală, care vizează înlăturarea obstacolelor comerciale, şi mai ales a celor vamale, dintte statele asociate. Ea se derulează pe baza unor acorduri comerciale preferenţiale pentru ţările membre, dai" în relaţiile

393

comerciale cu terţe state se promovează un tarif vamal comun. Se creează astfel condiţiile liberalizării crescânde a schimburilor internaţionale, stimulării concurenţei şi competiţiei dintre diversele firme. în acelaşi timp, ca urmare a adâncirii specializării, are loc creşterea eficienţei economice, realizarea unor economii de scară, reducerea costurilor de tranzacţie, ş.a.

• Zonele de comerţ liber care sunt reprezentate de spaţiile sau teritoriile în care s-au desfiinţat taxele vamale. Agenţii economici care activează în cadrul acestor spaţii beneficiază şi de alte avantaje: facilităţi fiscale, acces sporit la anumite utilităţi, etc.;

• Piaţa comună, numită deseori şi „piaţă unică“ sau „piaţă internă“ reprezintă o formă de integrare ce are în vedere nu numai liberalizarea comerţului, ci şi a circulaţiei forţei de muncă şi a capitalurilor între ţările membre. Organismele U.E. consideră că „ piaţa comună“ are ca ţel eliminarea tuturor barierelor din calea comerţului intracomunitar în vederea fuzionării pieţelor într-o „piaţă unică“.

• Uniunea economică presupune, pe lângă elementele formei anterioare coordonarea suprastatală sub forma unificării politicelor economice naţionale ce privesc anumite domenii ( protecţia mediului, agricultura, dezvoltarea regională, problema ocupării forţei de muncă etc.).

• Uniunea economică şi monetară constituie o formă avansată de asociere ce se referă şi la sfera monetară, realizarea ei implicând politici monetare comune, existenţa unei bănci centrale şi a unei monede unice.

• Integrarea politică şi teritorială reprezintă o teeaptă superioară a proceselor integraţioniste prin intermediul căreia se preiau o serie din prerogativele organismelor naţionale. Prin preluarea de către organismele comunitare a unor prerogative naţionale are loc limitarea competenţelor naţionale.

• Globalizarea constituie o formă care ilustrează tendinţele de integrare a pieţei mondiale. Ea îşi găseşte expresia în crearea unor organisme internaţionale de genul Organizaţiei Mondiale a Comerţului, care reglementează raporturile de schimb pe plan mondial.

Globalizarea reliefează, între altele, tendinţa de solidarizare a statelor datorită interdependenţelor acţiunilor privind rezolvarea unor probleme de interes global cum sunt: poluarea, fluxul migratoriu, terorismul internaţional etc. Cu toate acestea, nu s-a dezvoltat o cooperare sistematică şi instituţionalizată între state în vederea rezolvării problemelor globale menţionate. Mai mult, a apărut o situaţie contradictorie, în sensul că gestionarea problemelor globale la nivel suprastatal nu este de obicei compatibilă cu gestionarea lor la nivel naţional.

394

In condiţiile noilor tehnologii din domeniile informaţiei şi comunicării, considerate a reprezenta cea de a treia revoluţiei industrială, se apreciază că „cea mai democratică sursă de putere o reprezintă cunoaşterea, care este accesibilă şi celor slabi şi săraci“. Cunoaşterea este accesibilă însă în primul rând celor puternici şi bogaţi, permiţând valorificarea superioară a capitalului din ţările cu economie modernă, avansată. In asemenea condiţii ea devine şi cea mai rafinată, mai rapidă şi mai eficientă formă de dominaţie, iar „supunerea prin cunoaştere“- cea mai paşnică armă de împărţire geopolitică a sferelor de influenţă. Se poate aprecia că deplasarea centrului de greutate al puterii spre calitatea acesteia va face ca accentuarea interdependenţelor - în contextul actualei ordini economice mondiale - să consolideze independenţa, averea/puterea ţărilor dezvoltate şi dependenţa/sărăcia celorlalte ţări.

Consecinţă a accentuării interdependenţelor la scară planetară, globalizarea dezvoltă la rândul său, aceste interdependenţe, însă intensitatea, sensurile şi consecinţele lor diferă substanţial în funcţie de puterea şi poziţia fiecărei ţări.

Statuarea şi promovarea principiului competitivităţii într-un mediu internaţional caracterizat prin existenţa unor importanţi „poli de putere economică“ şi a unor imense decalaje economice între ţări face ca dezvoltarea unora să se bazeze pe subdezvoltarea altora, menţinând astfel sau chiar amplificând o serie de stări conflictuale. „Majoritatea ţărilor industrializate avansate - inclusiv SUA şi Japonia - şi-au creat economii solide protejându-şi în mod înţelep şi selectiv unele ramuri de activitate până când acestea au fost suficient de puternice ca să facă faţă concurenţei companiilor străine... Obligarea unei ţări în curs de dezvoltare de a-şi deschide piaţa pentru pordusele de import, ce ar face concurenţă celor realizate de unele ramuri ale economiei sale naţionale, ramuri care s-au dovedit a fi periculos de vulnerabile în concurenţa cu domenii de activitate asemănătoare, dar mai dezvoltate din alte ţări, ar putea avea consecinţe dezastruoase în plan social şi economic. Locurile de muncă au dispărut în mod sistematic - agricultorii săraci din ţările în curs de dezvoltare pur şi simplu nu au putut face faţă concurenţei produselor puternic subvenţionate din Europa şi America - înainte ca industria şi agricultura acestor ţări să poată să se dezvolte şi să creeze noi locuri de muncă.“2

Concomitent cu accentuarea interdependenţelor economice, cu amplificarea schimburilor, a fluxurilor dintre economiile naţionale are loc trecerea la o nouă etapă a restructurării economiei mondiale prin intensificarea procesului de globalizare.

Vectorii globalizării privesc două componente fundamentale: economiile naţionale care acţionează ca entităţi autonome dai' interconectate, unele funcţionând deja în cadrul unor uniuni, „alianţe“ economice regionale; corporaţiile transnaţionale (CTN), alcătuite din unităţi economice de producţie, de comercializare, bancare, de cercetare-dezvoltare etc., unităţi a căror activitate ţine de aşa-numita economie mondială transfrontalieră sau transnaţională.3

9“ Stiglitz.J. Globalizarea:speranţe şi deziluzii, Ed.Economică, Bucureşti, 2003, p.47.

3 Gh. Badrus, E. Rădăceanu, Globalitate şi management, Ed. All Beck, Bucureşti, 1999, p.49.

395

Caseta 20,2. Efectele contradictorii aie globalir/triiAstăzi , puţini — In afară . de' mani afacerişti care profita dc pe ■ urma ref u/ului bmuirilor

jftfodase de tăfile sâracc - sun t at iii: de îpocn.t ineat -â pretindă câ aj ui ă i à ni e îtieârş dezvoltare

M ^ ir k h ir ip tri tirtip-;IelpÉele lor suntprotejate m con tin u ate- politici pnti caréçei bogait >e îmbogăţesc si m,»i mut; i.;r cet săraci se

afundă » mat .are în sărăcia de\enind m aeeïasi tnnp loi uuu iuriosi...

Criticii globalisant îi acti/âpe ocudcm ah de ipocrizie. si au dreptaie A c e r a m f o r ţa t tăitic sărace să elimine teit icrele comerciale, d iŞ 0 l·^ le-an mentinut pe ale ior. împiedicând statele în p||§i;|Şţ dezV(>liât^î:sâ3şî:;:esp<>r!e;produsele agricole si prj-vândii-k* ast(el de venitul pe eare  | |

pu:u: i'biinedm ,ιλ·.,' . îi ml. ί ■ ί..11 e s i:de care aii di sperată Βενη® ^Dar eWar si atunci când nu s-a făcut vinovat de ipocrizie, Occidentul a stabilit priorităţile

globalizării, asigttfându-şi o parte disproporţionat de mare a beneficiilor, în dauna ţârilor în citrs

de dezvoltare Nu este numaHaptul cft statele indus·nalizate m:u a\ansate iu reiii/at să-si deschidă pieţele pentru mărfurile clin ţările în cur» dc dezvoltare, insistând în&ă ca acestea din urmă să şi lei deschidă pe ale k>i pentru mărfurile din Ţările :nui bogate: nu este numai faptul că statele

induşirialtza.e mai avansate au· continuat să subvenţioneze agricultura, asilcl ir.cii! '..ărtlor în curs

de de/voltare ie-a fost din ce m cc mat greu sa fac a laţa coflcur-eâţa. insistând insa ca acestea din. urmă sâ elim ine ,subvenţiile la bunurile industriale* Uitându-ne Ia raporturile dc schimb" -

preuirile pe care ţările dezvolt a :c si cele mai puiin dezvoltate le obiin pentru produsele pe care le

realizează ~ după ultimul acord comercial al optulea) din 1995. efectul net a fost acela de scădere: a preturilor pe care unele dintre ecle mai Sărace ţăn Uie lumii Ic pnmesc ptfr.iru ce exportă

comparativ cu cele pe care le plătesc,pentru cc importă Rezultatul: unele d ina# cele mai sărace

! ! ! | | ί ! § ! ϊ η η si-au mnmiaii: de (apt; poziţia, f J o ş e p ; i | | : ; | | i i t Z , (.ilobali zarea - speranţe .şi

deziluzii. Ed. Economică. B u c u iv s ï i . 2UÜ?. pag. 1B, 3'3-35l. '^ ^ p '

20.3. Realizări şi perspective ale integrării economice europene

Treaptă superioară a specializării şi interdependenţelor dintre diversele economii naţionale, integrarea economică interstatală europeană a apărut după cel de-al doilea război mondial, recuperarea pierderilor provocate de război necesitând o dezvoltare economică bazată pe concentrarea eforturilor mai multor ţări.

începuturile acestui proces au fost marcate de crearea Uniunii vamale a Beneluxului (Olanda, Belgia, Luxemburg) - în anul 1948 - şi a Comunităţii Europene a Cărbunelui şi Oţelului (C.E.C.O.) în anul 1950, prin semnarea tratatului de la Paris de către R.F.G., Franţa, Italia, Belgia, Olanda şi Luxemburg, tratat ce a inttat în vigoare în anul 1952.

Semnarea, la Roma, în anul 1957, a două tratate cu privire la Comunitatea Economică Europeană (Piaţa Comună) şi Comunitatea Europeană a Energiei Atomice (EURATOM) a marcat o etapă nouă, superioară a procesului de integrare economică din Europa Occidentală.

396

C i munitatea Economică Europeană a luat fiinţă prin asocierea aceloraşi şase state care au constituit şi C.E.C.O. Ulterior, odată cu îndeplinirea criteriilor de aderare - economice, ecologice şi stabilizare macroeconomică - de către alte state europene, a avut loc extinderea treptată a C.E.E. prin includerea unor noi membri: Marea Britanie, Danemarca şi Irlanda (în anul 1972), Grecia (1981), Spania şi Portugalia (1986), Austria, Finlanda şi Suedia (1995). S- a ajuns astfel ca Piaţa Comună, respectiv Uniunea Europeană (pxin intrarea în vigoare a Tratatului de la Maastricht, de la 1 noiembrie 1993), prin cele 15 state membre, să reprezinte cel mai mare teritoriu comercial din lume, să deţină 40% din comerţul mondial, iar schimburile intracomunitare să aibă o pondere de 60% din schimburile totale realizate de membrii ei.

Conform hotărârilor Summitului de la Copenhaga, din decembrie 2002, numărul membrilor Uniunii Europene va spori cu încâ 10 ţări de la 1 ianuarie 2004: Polonia, Republica Cehă, Ungaria, Slovacia, Slovenia, Estonia, Letonia, Lituania, Malta şi Cipru.

Pentru România, cu ocazia aceluiaşi summit, s-a menţionat data de 1 ianuarie 2007 ca moment al aderării la Uniunea Europeană.

Prin cooperarea dintre statele membre, Uniunea Europeană a reuşit, de-a lungul existenţei sale, să-şi realizeze în măsură crescândă obiectivele fundamentale privind armonizarea politiciilor economice ale statelor, înfăptuirea de politici comerciale comune, de politici agrare şi crearea unităţii economice şi monetare.

Ea a contribuit, în timp, la o anumită stabilitate a pieţei muncii, la realizarea unor progrese importante în domeniul politicilor agrare, sociale şi de securitate. Trebuie menţionat faptul că prin crearea Pieţei Unice la 1 ianuarie 1993, s-a reuşit realizarea celei mai unificate pieţe din lume, creşterea deosebită a performanţelor pieţelor integrate şi eficientizarea adoptării deciziilor.

Mai mult, pe baza prevederilor Tratatului de la Maastricht se va crea un spaţiu fără frontiere interioare, iar prin accentuarea coeziunii economice şi sociale se va realiza o adevărată uniune economică şi monetară.

Uniunea Europeană vizează, în ultimă instanţă, convergenţa, compatibilizarea şi armonizarea dinamică a trei componente definitorii ale integrării:

• economică: piaţă unică şi uniune economică - monetară;• socială: politică de securitate socială şi externă comună;• politică: acţiuni comune în domeniile justiţiei şi interne - imigrare, vize, azil etc.

Realizarea pieţei unice antrenează o multitudine de efecte economice şi social-politice: directe (generate de înlăturarea barierelor vamale), indirecte, legate de integrarea completă a pieţei (efecte de scară a producţiei, accentuarea concurenţei ş.a.) şi generale - creşterea bunăstării prin reducerea şomajului şi diminuarea preţurilor.

Evoluţia efectelor/ beneficiilor integrării europene este condiţionată de respectarea strictă a unor principii confirmate în cei peste cincizeci de ani de existenţă:

• creşterea solidarităţii statelor membre, bazată pe promovarea intereselor fundamentale comune;

397

• prevalarea legilor comunitare în raport cu legislaţia naţională, în condiţiile în acre respectarea prevederilor tratatelor şi acordurilor dintre statele membre constituie o necesitate absolută;

• democratizarea luării deciziilor ce privesc comunitatea statelor integrate;• garantarea libertăţii persoanelor, capitalului şi bunurilor economice;• imparţialitatea aplicării politiciilor comunc (agricultură, pescuit, transport,

mediu înconjurător, energie) şi a programelor comune de cercetare - dezvoltare, telecomunicaţii etc.

Extinderea spre estul Europei constituie o direcţie importantă a evoluţiei U.E. în următoarea perioadă. Acordurile comerciale bilaterale încheiate de UE. cu aceste ţări încă înainte de 1990, instituirea sistemului generalizat de preferinţe comerciale unilaterale pentru produsele importate din aceste ţări. aplicarea Programului PHARE (Asociaţia pentru Reconstrucţie Economică) şi acordurile de asociere la U.E. reprezintă acţiuni importante de creare a premiselor extinderii procesului de integrare economică.

Ţinând seama de situaţia lor economică şi socială precară ( reflectată în special prin PIB pe locuitor, ponderea diverselor ramuri de activitate în populaţia activă şi în PIB, deficitele bugetare şi ale balanţei de plăţi ), U.E. a elaborat o strategie care prevede măsuri ferme de sprijinire a ţărilor candidate la aderare în vederea pregătirii tuturor condiţiilor necesare integrării depline. Este vorba despre intensificarea activităţilor de cercetare ştiinţifică şi protecţia mediului, dar şi de perfecţionarea sistemului energetic, a transporturilor şi infrastructurii; sunt necesare totodată, eforturi susţinute în vederea înfăptuirii unor reforme de anvergură în domeniul concurenţei, pieţei şi preţurilor, al politicii monetare şi comerţului exterior, astfel încât să se creeze o economie de piaţă funcţională şi competitivă, capabilă să reziste concurenţei şi să-şi îndeplinească obligaţiile ce rezultă din calitatea de membru al U.E.

Caseta 203. Iftteg . e s tbalizart - un ’?

global i/are demonstrează că acesta nu poate duce la uniformizarea, la impunerea unui modei unic·

3L Superputerite pol echilibra balanţa raportului de fo ile si pot determina cursul

conjugat al comunităţii internationale formală din emiiâti individualizate si independente,2. încetarea războiului rece nu a însemnai trecerea automată la o epocă dc pace şi

Situaţie φΐΒ8ί3ίϊίΙΐί«&.şl eiiiar violenţă în mute zm s regntm aie lumn.3. Decalajele si inechităţii« dintre w m . ţări sau populam s-ai; eroniei/at.

Discrepantă dintre bogaţii >i săracii planetei este generatoare dc instabilitate şi conflicte violente.

398

: Aceasià dscfepaocă este aceeatoaiâ de Enisirârüc unor categorii ale populaţiei sau ale unor grupuri j eœkï aitsLe in stare de discriminare, sau în ijnpoMÎxiitatea constituim unor eomumlăli sau staLe

:'ri-pendeoîe.. i t. '. iuI i>. .'i :' i ioti.il îsi g.îv-şie iomjp>cL' ίn lip1·.! tie on/ont a aee ror persoane iăiă. ;ie şj însî^^||^||||||!!l|l|:::

4. Deşi întreaga planeta se află intr-un proces rapid de conversie la modelid economiei i c a p ita B # ii |§ i$ |É § |$ ®; motor al dezvoltării şi bunăstării, totuşi a devenir clar ca piaţa m instrumentele pieţei nu pot. prin

pentru rezolvarea problemelor pe care piaţa nu le poate rezolva şi pentru corijarea acţiunilor incomplete sau chiar greşite ale pieţei. Piaţa rămâne însă extrem de importantă, in condiţiile în

: |§ ||§ i^ ; ΐ | | | | ι ΐ Ρ | Ι β ^ af ::* 8 § |iÂ

ώ-;^ ίρ3ΐ:ΐ ί0ί.νώ4ΐ0ηίόϊ |κ!:·-ΐϊΐ^πΐ .αίΐί:·;:όίϊ;;^:: : 'nt|;|s||:|rtiu: trebüifi|||e^etäi::

:i;|i(|$§|§||§|;;£ u ţş ; lk tÂ

20.4. Uniunea Europeană şi România

Aderarea României la Uniunea Europeană şi, în final, integrarea ei în această Uniune şi în structurile euro-atlantice constituie o problemă cardinală a gândirii, politicii şi practicii actuale şi viitoare ale societăţii româneşti. Este vorba despre un proces deosebit de complex, cu o mare încărcătură istorică, politică, cconomico-socială, ştiinţifică şi culturală care vizează direct şi indirect întreaga societate cu structura, infrastructura şi suprastructura ei.Dată fiind această complexitate, aderarea şi integrarea constituie obiective ale prezentului dai" şi ale viitorului, ceea ce impune ca procesele lor definitorii să se realizeze de fiecare dată, pe baza luării în considerare a exigenţelor viitoare, exigenţe înscrise într-un orizont de timp de 10-20 ani, sau, pentru unele domenii chiar într-un orizont mai mare de timp.

In literatura de specialitate se apreciază4, pe bună dreptate, că aderarea şi integrarea reprezintă procese istorice cu caracter politic, juridic, economic, ştiinţific, educaţional, cultural, social, naţional şi internaţional, statal, interstatal şi suprastatal. Fără a subestima importanţa celorlalte aspecte considerăm că transformările economice sunt fundamentale; întrcât pe baza lor se asigură: creşterea economică echilibrată şi susţinută în condiţiile

4 Aurel Negucioiu. Tranziţia raţionala, Ed.Economieă, Bucureşti, 1999. p.183.

399

protejării mediului, niveluri ridicate de ocupare a forţei de muncă şi protecţie socială; ridicarea standardelor de viaţă şi a calităţii vieţii, coeziune economică şi socială“.

Deşi timp de aproape o jumătate de secol a făcut parte din zona de influenţă a Uniunii Sovietice, România şi-a menţinut totuşi un anumit grad de independenţă economică şi politică. Este semnificativ în acest sens faptul că ponderea schimburilor comerciale ale României cu Comunităţile Europene a crescut de la 22,3% în anul 1960 la 36,7% în 1975;3 mai mult, în anul 1980, ţara noastră a semnat un Acord privind comerţul cu produse industriale, şi altul referitor la crearea Comisiei Mixte România - CEE.

Cu toate acestea, abia după 1989, ca urmare a transformărilor profunde care au avut loc în economia românească, relaţiile cu aceste ţări s-au intensificat, proces stimulat şi de importanţa crescândă pe care ţările U.E. au acordat-o, inclusiv în plan instituţional, relaţiilor economice cu România. Pe de altă parte, nivelul ridicat al tehnologiei, costurile relativ reduse ale transportului spre Uniunea Europeană datorită apropierii geografice şi dimensiunile pieţei au reprezentat premise favorabile intensificării relaţiilor României cu aceste ţări.

Deschiderea oficială a negocierilor de aderare a României la U.E. a fost condiţionată de prezentarea de cătrc guvernul român a unui plan operaţional de măsuri, cu scadenţe pe ani, care să conducă la „crearea unei economii de piaţă funcţionale, compatibile cu principiile, normele, mecanismele, instituţiile şi politicile Uniunii Europene.“6

în condiţiile în care pe termen lung, mediu şi scurt, evoluţia reală a economiei naţionale este strânsă în chingile unui cerc vicios al perpetuării şi adâncirii decalajelor de productivitate şi standard de viaţă faţă de U.E., direcţiile preconizate au în vedere ca printr-o largă deschidere internaţională să se promoveze idealurile şi interesele fundamentale ale poporului român, identitatea şi tradiţiile sale. Integrarea României în Uniunea Europeană „nu se poate realiza bâjbâind prin întuneric sau rătăcind prin ceaţă şi nici în mod spontan, automat, de la sine, aşteptând cu mâinile încrucişate“7. Promovarea interesului naţional este imposibilă în afara cunoaşterii actualului mediu social-economic concurenţial internaţional şi a direcţiilor evoluţiei sale. Pe această bază se poate elabora în mod realist „balanţa integrării“ prin identificarea şi dimensionarea avantajelor şi dezavantajelor integrării, a resurselor/costurilor şi efectelor/beneficiilor realizării obiectivelor strategice şi derivate ale integrării. Este necesară, prin urmare, nu numai afirmarea voinţei politice a ambelor părţi, cât şi, mai ales, elaborarea unor strategii naţionale integraţioniste pe termen mediu şi lung care să urmărească armonizarea interesului naţional cu cel comunitar.

Programul Naţional de Aderare a României la U.E., adoptat în iunie 2001, constituie expresaia sintetică a caracterului conştient orientat şi conştient dirijat al construcţiei europene; el are ca obiectiv general îndeplinirea criteriilor de aderare stabilite de Consiliul European de la Copenhaga, iar ca obiectiv intermediar îndeplinirea priorităţilor Parteneriatului pentru Aderare U.E.-România.

^ Sută, X . Istoria comerţului exterior şi a politicii comerciale româneşti, Ed.Economică, Bucureşti, 1998, p. 191.

6 Guvernul României: Strategia Naţionala de dezvoltare economică a României pe termen mediu, Bucureşti, martie,2000, p.l.

^ Negucioiu, A., Tranziţia raţională, Ed.Economică, Bucureşti, 1999, p. 181.

400

PNAR are în vedere, cu prioritate, prevederile Programului de Guvernare în perioada 2001-2004 şi ale Planului de Acţiune pentru aplicarea acestui program8. Strategia are în vedere evaluarea riguroasă a costurilor sociale ale tranziţiei şi ale promovării reformei, precum şi ale aderării la U.E.; filosofia acestei abordări are la bază convingerea că atât reforma cât şi integrarea constituie nu cauza dificultăţilor cu care ne confruntăm, ci calea soluţionării lor, că România va fi în măsură să contribuie la crearea unei Europe unite, stabile şi prospere, care să aibă un rol crescând în viaţa internaţională, la promovarea valorilor euro-atlantice.

Principalele elemente ale PNAR se referă la fundamentarea programelor de îndeplinire a criteriilor politice (democraţie, stat de drept, drepturile omului, protecţia minorităţilor); economice (existenţa unei economii funcţionale de piaţă, capacitatea de a face faţă presiunilor competitive şi forţelor pieţei UE.); de adoptare a acquis-ului comunitar (piaţa internă, inovaţia, politici economice şi fiscale, politici sectoriale, coeziunea economică şi socială, calitatea vieţii şi a mediului, justiţia şi afacerile interne, politici externe, chestiuni financiare) şi de armonizare legislativă; de asemenea sunt foarte importante şi obiectivele instituţionale şi necesităţile financiare.

Programul conţine un cumul de politici economico-sociale îndreptate spre asigurarea unei creşteri economice durabile, care să permită reducerea decalajelor faţă de ţările membre ale U.E. în vederea realizării acestui obiectiv, Guvernul a stabilit următoarele priorităţi strategice:

• relansarea creşterii economice;• combaterea sărăciei şi şomajului;• refacerea autorităţii statului şi instituţiilor sale;• reducerea birocraţiei, combaterea corupţiei şi criminalităţii;• continuarea şi accelerarea procesului de integrare în U.E şi NATO.

Costurile integrării în U.E. pot fi, din punct de vedere al factorilor ce le generează, costuriobiective şi costuri subiective. în prima categorie se includ acele costuri care sunt generate de nivelul scăzut al dezvoltării economiei, de calitatea necorespunzătoare a factorilor de producţie şi a structurilor economice, de îndeplinirea exigenţelor aquis-ului comunitar, etc. Cealaltă categorie se referă la consecinţele negative pe care le are asupra evoluţiei economiei şi inclusiv asupra procesului integrării, politica economică nerealistă, erorile ce survin în luarea unor decizii, erori care ţin atât de factorul politic intern cât şi, uneori, chiar de hotărârile Consiliului European.

în legătură cu interdependenţele complexe dintre costurile obiective şi costurile subiective prezentăm în continuare o serie de date statistice privind mişcarea soldului balanţei comerciale a României în ultimul deceniu al secolului trecut.în întreaga perioadă 1990-2000 balanţa comercială a României a fost în mod constant dezechilibrată: în cei mai favorabili ani ai perioadei menţionate exportul FOB de bunuri nu a depăşit cu mult 10 mld. dolari SUA/an în timp ce importul CIF din anul 2000 a fost de peste 13 mld.dolari SUA. Drept urmare şi balanţa de plăţi a înregistrat permanent solduri negative

Q° Guvernul României - Programul Naţional de Aderare a României la U.E., vol.I, Bucureşti, iunie 2001, p.7

401

ale contului cureut, în anii 1996 şi 1998 atingându-se vârfurile acestora: circa 2,5 mld. şi respectiv circa 3,0 mild.dolari SUA.

Tabelul 20.1. Comerţul exterior al României, 1992-2000

IndicatoriAni

Deficit bal. com.* (mil.S)

Deficit bal. com. cu U.E.

Def.cu UE/ def. total (%)

Comerţ cu UE/com. total

(%)

Acoper. imp. FOB prinexp. (%)

1992 -1897 -1049 55.3 37,8 75,41993 -1630 -932 57,2 43,6 81,3

1994 -958 -462 48,9 47,9 93,71995 -2368 -903 38,1 51,5 83,4

1996 -3351 -1417 42,2 47,5 76,6

1997 -2849 -1154 40,5 54,2 81,0

199B -3536 -1471 41,6 60,5 76,0

1999 -1887 -705 37,3 - 88,6

2000 -2688 -770 28,6 - 86,0

Sursa. Buletin Statistic de Comerţ Exterior 1/2001; 3/2002 Anuarul statistic al României 2001.

Este de subliniat faptul că dacă în perioada 1982-1991, soldurile balanţei comerciale ale României cu U.E. au fost în fiecare an pozitive, în perioada 1992-2001, egală ca întindere cu cea precedentă, suma soldurilor anuale ale balanţei comerciale cu U.E. (solduri negative, an de an), a fost de circa 1,7 ori mai mare.1’

Dintre multiplele cauze care au dus la această situaţie, menţionăm:• Dispariţia unor pieţe mondiale odată cu începutul perioadei de tranziţie la

economia de piaţă în ţările Europei Centrale şi de Est;• Necorelarea politicilor de liberalizare a comerţului exterior al ţării noastre cu

măsurile de restructurare a economiei, inclusiv cu cele privind creşterea nivelului calitativ al produselor. întrucât a funcţionat într-un mediu economic larg deschis spre exterior, fără o protecţie corespunzătoare şi fără transformări structurale rapide, sistemul industrial românesc a fost supus unei masive dezarticulări şi dezintegrări cu efecte negative deosebite asupra evoluţiei producţiei industriale şi inclusiv asupra comerţului exterior.

* Soldurile anuale ale balanţei comerciale s-au determinat prin diferenţa dintre exportul FOB şi importul CIF. Calcularea aceloraşi solduri pe baza diferenţei dintre export FOB şi import FOB „cosmetizează“ imaginea balanţei comerciale, întrucât suma totală a deficitelor anuale din perioada 1992-2001 este cu circa 40% mai mică.

9 Această mărime relativă a fost determinată pe baza datelor Direcţiei de integrare europeană şi regionala, Bucureşti, 2000, E.C.E. Economic Survey of Europe, 1999, no.l, U.N.Geneva, 1999, p.216 şi Publicaţii ale INS.

402

• Practicarea unor dobânzi excesiv de mari la creditele pentru producţie în general, inclusiv pentru producţia de export;

• Uzura fizică şi morală avansată a unor tehnici şi tehnologii de producţie neîn­soţită de programe de retehnologizare;

• Lipsa de reprezentativitate a capitalului naţional; în acest sens în literatura de specialitate se subliniază că atunci când ţările sunt lipsite de resurse financiare şi tehnologice, marile firme cu vocaţie internaţională joacă un rol mai important în restructurarea industrială şi comercială faţă de cel exercitat de guvernele naţionale.10

• Inexistenţa unei politici industriale coerente, fundamentată riguros pe resurse, pe îmbinarea valorilor economice, ecologice, natural geografice şi tehno­logice, pe factorii interni şi externi ai creşterii economice. în acest sens unii specialişri, referindu-se la fracţionarea, divizarea întreprinderilor industriale şi decapitalizarea lor apreciază că ,, parcă s-a lucrat special pentru a construi piedici pentru ca nimeni să nu ia startul sau pentru a-i împiedica pe cei care încercau totuşi să alerge.“11

în contextul globalizării economiei mondiale şi al tendinţelor înregistrate în evoluţia comerţului internaţional, comerţul exterior reprezintă pentru ţara noastră un factor esenţial al restructurării şi dezvoltării economice. Redresarea economiei naţionale în perspectiva integrării României în U.E. impune ca schimburile economice internaţionale să se constituie într-unul din cele mai dinamice sectoare pe baza unei evoluţii susţinute a exportului. Realizarea acestui deziderat implică amplificarea măsurilor de politică comercială privind promovarea comerţului exterior, iniţierea unui ansamblu coerent şi convergent de acţiuni la nivel micro şi mocroeconoinic.

Analiza lucrărilor de specialitate consacrate balanţei costuri-beneficii legate de procesul integralii conduce la constatarea că există o anumită asimetrie a abordării acestor chestiuni, în sensul că dacă în ţrile U.E. evaluarea costurilor extinderii a constituit o problemă larg discutată, chestiunea beneficiilor fiind menţionată mai mult descriptiv, în ţările candidate, dimpotrivă, s-a pus mai degrabă problema beneficiilor, decât aceea a costurilor integrării. în aceste din urmă ţări s-a considerat de fapt că realizarea obiectivului politic al integrării va însemna şi rezolvarea problemelor lor economice, susţinându-se mai mult intuitiv, că beneficiile aderării vor fi net superioare costurilor.

în evaluarea cantitativă a costurilor şi beneficiilor aderării pentru ţările candidate există o serie de dificultăţi metodologice dintre care amintim:

• Complexitatea efectelor integrării în U.E. şi vastele sale implicaţii sub aspect economic, social, politic, spiritual, etc. Consecinţele integrării se vor răsfrânge atât asupra structurilor administrative, asupra întreprinderilor cât şi asupra populaţiei, care va beneficia şi de anumite avantaje, dar care va suporta

Aurel Iancu, Liberalizare, integrare şi sistemul indistrial, Ed.Expert, Bucureşti, 2002, p.14.

" c . Ciutacu; V.Ioan-Franc, Probleme economice, nr.3/2000, Restructurarea industrială, CIDE, Bucureşti, 2000, p.29.

403

o serie de costuri, prin pierderea unor locuri de muncă, creşterea preţurilor produselor agricole, etc.

• Simultaneitatea şi paralelismul proceselor/acţiunilor de pregătire a aderării cu cele ale tranziţiei la economia de piaţă, fapt ce face dificil, iar uneori imposibil de separat şi cuantificat efectele sau costurile prilejuite de fiecare din cele două procese.

• Inceritudinile relativ mari privind evoluţia unor politici comune, în special Politica Agricolă şi Politica Regională.

Considerăm că analiza costuri-beneficii prezintă o importanţă deosebită pentru ţările candidate şi de aceea ea nu trebuie să aibă doar un caracter pincipial, teoretic ci să se continue printr-o cercetare concretă care să identifice şi să evalueze costurilc şi beneficiile aderării cel puţin pentru domeniile majore ale acestui proces. Pe baza unei astfel de analize devine posibilă cunoaşterea în timp util a sectoarelor ce vor fi mai afectate de aderarea la U.E. şi se vor putea astfel identifica acţiunile şi măsurile menite să reducă la maximum consecinţele negative ce urmează a fi resimţite de aceste sectoare.

Aceeaşi analiză va permite, pe de altă parte, să se fundamenteze ansamblul de măsuri şi politici economice care să stimuleze, să consolideze şi să dezvolte acele activităţi ce prezintă un avantaj comparativ. Cunoaşterea costurilor aderării la U.E. constituie un instrument foarte util şi pentru echipa de negociatori care vor fi astfel în măsură să solicite anumite derogări temporare şi să-şi formuleze poziţii şi argumente corespunzător intereselor României.

Analiza costuri-beneficii se referă la o plajă problematică mai restrânsă decât aceea privind avantajele şi dezavantajele aderării, întrucât ea priveşte doar implicaţiile financiare ale acestui proces, implicaţii care pot fi de regulă cuantificate.

în legătură cu interpretarea balanţei costuri-beneficii privind procesul integrării României în U.E., trebuie făcute câteva precizări metodologice:

• Costurile şi beneficiile integrării în U.E. pot fi abordate atât ca elemente care însoţesc procesul actual de integrare, de apropiere treptată a structurilor econo­mice sociale şi politice româneşti de cele ale U.E. cât şi post factum ca avantaje- dezavantaje ce apar după ce România îşi va dobândi statutul de membru.

• Calitatea de „perdant“ sau „câştigător“ nu poate să caracterizeze un întreg sector economic sau segment al societăţii, deoarece în cadrul aceluiaşi segment sau sector perdant/câştigător pot exista câştigători/perdanţi individuali; mai mult, este posibil ca un sector preponderent perdant să aibă efecte benefice pentru ansamblul economiei deoarece el poate elibera resurse ce pot fi atrase în activităţi mai productive.

• Ţinând seama de eforturile deosebite pe care le presupune realizarea schim­bărilor structurale economice şi sociale, implementarea acquis-ului comunitar, etc. se poate aprecia că în etapa preaderării raportul costuri-beneficii va fi supraunitar, urmând ca în etapele post aderare, pe măsura reducerii decalajelor economice mărimea şi sensurile evoluţiei acestui raport să se modifice.

404

• Problema avantajelor competitive şi respectiv a beneficiilor potenţiale ce caracterizează anumite sectoare trebuie analizată sub două aspecte: avantajul competitiv intern, respectiv competitivitatea unui sector faţă de media competitivităţii celorlalte sectoare ce produc pentru consumul intern şi avantajul competitiv extern care reflectă performanţele unui sector intern faţă de acelaşi sector din ţările partenere.

Analiza derulării relaţiilor economice ale României cu principalul său partener evidenţiază o serie de cauze care au condus (şi vor conduce în cazul perpetuării lor!) la înregistrarea unor avantaje pentru U.E şi dezavantaje pentru România:12

• Tarifele vamale ale U.E. au fost aplicate numai la produsele industriale care au o competitivitate net superioară celor româneşti şi un potenţial de export ;

• înlăturarea oricăror protecţii vamale pentru o serie de ramuri industriale aflate în restructurare şi cu valoare adăugată ridicată a condus la dispariţia acestora întrucât n-au putut rezista concurenţei firmelor din U.E. sau din alte ţări;

• Produsele agricole au fost excluse de la concesii, deşi la acestea suntem sau am putea deveni competitivi;

• Prin menţinerea taxelor vamale normale (nepreferenţiale), U.E. ar fi încasat circa 300 mil.ECU sub formă de taxe vamale pentru mărfurile importate din România, iar ţara noastră ar fi încasat sub aceeaşi formă circa un miliard ECU pentru mărfurile importate din U.E. 13

• întoarcerea în cadrul Comunităţilor a celei mai mari părţi din ajutoarele acordate României prin plata experţilor, a bunurilor şi serviciilor importate din U.E.;

• „Sprijinul“ venit din partea unor organizaţii economice şi financiare a diminuat foarte mult forţa concurenţială a firmelor româneşti aflate la limita supravieţuirii prin măsuri precum: reducerea sau interzicerea unor subvenţii acordate producătorilor industriali şi agricoli, în condiţiile în care. în ţările U.E. se practică un nivel neobişnuit de ridicat al subvenţiilor; reducerea sau desfiinţarea unor taxe şi cote de import; suspendarea aplicării unor legi privind stimularea exportului sau a producţiei pentru export, a investiţiilor, etc.; subevaluarea importurilor, scutiri de taxe vamale pentru investitorii străini importanţi ş.a.

în ceea ce priveşte agricultura, într-o lucrare de referinţă14 se atrage atenţia asupra faptului că liberalizarea comerţului cu produse agricole cu U.E. ar putea afecta în mod negativ producătorii agricoli autohtoni, care vor fi supuşi concurenţei libere a produselor din state în care acest sector este puternic subvenţionat. Populaţia rurală va resimţi din plin o serie de efecte negative, în condiţiile în care în ţara noastră predomină agricultura de subzistenţă, mărimea medie a exploataţiilor agricole este de 2,4 ha per persoană, iar populaţia ocupată în acest sector depăşeşte 40% din populaţia activă a ţării. Reducerea masivă a populaţiei ocupate

19 O analiză complexă şi obiectivă asupra faptelor reale privind beneficiile şi costurile integrării României în U.E. întreprindeAurel lancu în lucrarea Liberalizare, integrare şi sistemul industrial, Ed.Expert, Bucureşti, 2002.

13 Calcule efectuate de Aurel lancu, op.cit.,p25.

405

în.agricultură la un nivel comparabil cu cel din U.E., de circa 5%, va însemna suportarea de către populaţia dislocată din agricultură a o serie de costuri privind pierderea sursei de venit, şomajul, reconversia profesională, migraţia spre alte zone, etc.

Potrivit unui studiu realizat în ţara noastră15, dintre ramurile industriale afectate de liberalizarea comerţului cu U.E. aşa cum a fost prevăzut în Acordul de Asociere, industria chimică se detaşază în mod clar:

1. Dacă în ceea ce priveşte comerţul cu produse chimice cu celelalte ţări, România mai deţine încă un anumit avantaj comparativ, în relaţia cu ţările U.E. dezavantajul comparativ al României se amplifică.

2. Importurile de produse chimice din U.E. deţin o pondere relativ constantă din totalul importurilor României din U.E., în timp ce ponderea exporturilor de produse chimice româneşti către U.E., în totalul exporturilor româneşti în U.E. s-a redus de circa două ori în ultimii cinci ani.

3. Ponderea U.E. în totalul importurilor româneşti de produse chimice, a crescut ajungând la circa 2/3, trend care dacă va continua va determina un dezechilibru cronic al comerţului cu produse chimice, compromiţând astfel în mod fundamental restructurarea acestui domeniu.

Dosarele de fundamentare a aderării României la U.E. trebuie să evidenţieze cu claritate eforturile (bugetare, sociale,legislative) pe care le solicită fiecare măsură, condiţiile ce trebuie îndeplinite în prealabil pentru ca o măsură să poată fi luată, care este impactul său (atât efectele de constrângere cât şi beneficiile scontate) pentru a permite stabilirea în mod corect a angajamentelor ţării noastre. Astfel, autorităţile române trebuie să aibă în vedere că, după aderare, angajamentele asumate în cursul negocierilor, dacă nu vor putea fi respectate, vor constitui încălcări ale dreptului comunitar, iar statul român va trebui să plătească despăgubiri, care, în anumite domenii pot atinge valori considerabile. Costurile nerespectării angajamentelor sunt foarte ridicate, iar autorităţile române trebuie să dea dovadă de autoexigenţă atât în definirea angajamentelor cât şi, ulterior, în respectarea lor.

Câteva concluzii:• Aderarea României la Uniunea Europeană şi integrarea ei în această Uniune,

constituie o problemă cardinală a prezentului şi viitorului societăţii româneşti iar rezolvarea implică procese deosebit de complexe, cu o mare încărcătură economică, politică, ştiinţifică şi social-culturală.

• Crearea premiselor integrării României în U.E. şi transpunerea acquis-ului comunitar constituie acte o de mare responsabilitate pentru instituţiile implicate întrucât ele angajeajă pentru o lungă perioadă de timp viitorul întregii ţări, după aderare reglementările comunitare urmând a fi aplicate ca atare.

Dăianu Daniel, coord., Câştigători şi pe rd an ţiîn procesul de integrare europeană. O privire asupra României: Bucureşti, Centru Român de Politici Economice, 2001 .

Costuri şi beneficii ale aderării la U.E. pentru ţările candidate din Europa Centrală şi de Est, Institutul European din România, Colecţia de Studii, nr.4/dec.2001.

406

• Analiza situaţiei României sub aspectul reformelor întreprinse în vederea integrării se realizează din punct de vedere a patru categorii de criterii: politice, economice, cele privind capacitatea României de a îndeplini acquis-ul comunitar şi cele privind capacitatea administrativă şi juridică. Criteriile economice sunt cele mai dificil de realizat dacă avem în vedere decalajele economice şi rolul deosebit al criteriilor menţionate în influenţarea balanţei beneficii-costuri în procesul integrării. Sub acest ultim aspect, considerăm că trebuie să acordăm o importanţă mult mai mare costurilor prezente şi de perspectivă ale integrării, aşa cum procedează de altfel şi actualele ţâri membre U.E.

• Obiectivele Planului Naţional de Dezvoltare 2002-2005 şi ale Programului Naţional de Aderare a României la U.E. se referă în principal la următoarele: relansarea creşterii economice, combaterea sărăciei şi şomajului, realizarea unei macrostabilizări consolidate, îmbunătăţirea substanţială a mediului de afaceri, reducerea birocraţiei şi combaterea corupţiei, refacerea autorităţii statului şi a instituţiilor sale, promovarea unor politici coerente, compatibile cu mecanismele U.E. Considerăm că realizarea acestor obiective este de natură să determine transformări psihologice, comportamentale şi acţionale care să accelereze procesul integrării, şi să reducă, pe termen lung intensitatea marginalizării/ periferizării României în cadrul macrofamiliei europene.

Concepte cheie• Uniunea Europeană;• Politici de integrare în U.E.;• Integrare pozitivă;• Integrare negativă;• Avantajele integrării în U.E.;• Integrarea economică internaţională;• Societate transnaţională;• Globalizare economică;• Internaţionalizarea producţiei;

• Uniune economică şi monetară;• Uniune economică;• Interdependenţe intersectoriale,

intrasectoriale şi intra-industriale;• Uniunea vamală;• Zonele de comerţ liber;• Piaţa comună;• Integrarea politică şi socială.

Probleme de reflecţie:• Care sunt principalele obiective ale Uniunii Europene?• Caracterizaţi formele integrării economice internaţionale.• Argumentaţi necesitatea integrării economice în lumea contemporană.• Analizaţi componentele definitorii ale „balanţei“ costuri-beneficii legate de intergrarea

României în U.E.• Prezentaţi consecinţele principale ale integrării României în U.E. asupra balanţei sale

comerciale.

407

BIBLIOGRAFIE

1. Albert M Capitalism contra capitalism, Bucureşti, Ed. Humanitas, 19942. Angelescu C. (coordonator) Dicţionar Economic, Bucureşti, Ed. Economică, 20013. Angelescu C. (coordonator) Economie, Ediţia a V-a, Bucureşti, Ed. Economică, 20004. Barre R. Economie Politique, Paris, Press Universitaires, 19705. Blaug M. Teoria economică în retrospective, Bucureşti, Ed. Didactică şi Pedagogică, 19916. Becker G. Comportamentul uman, Bucureşti, Ed. ALL, 19947. Campbell R., Brue S. Economics, principles, problems and politics, McGraw Hill, Inc., 19968. Constantinescu N.N. Metodă şi tehnică în ştiinţa economică, Bucureşti, Ed. Economică, 19989. Ciucur D, Gavrilă I., Popescu C. Economie - manual universitar, Bucureşti, Ed.

Economică, 199910. Didier M. Economia: regulile jocului, Bucureşti, Ed. Humanitas, 199211. Drucker P. Inovaţia şi spiritual antreprenorial, Bucureşti, Ed. Enciclopedică, 199212. Friedman M. Capitalism şi libertate, Bucureşti, Ed. Enciclopedică, 199213. Frois G.A. Economie politică, Bucureşti, Ed. Humanitas, 199414. Galbrait J.K. Ştiinţa economică şi interesul public, Bucureşti, Ed. Politică, 198215. Georgescu - Roegen N. Legea entropiei şi procesul economic, Bucureşti, Ed. Politică, 197816. Genereux J. Economie politică - Microeconomie, Bucureşti, Ed. All-Beck, 200017. Hausman D. Filosofla ştiinţei economice, Antologie, Bucureşti, Ed. Humanitas, 199318. Heyne P. Modul economic de gândire, Bucureşti, Ed. Didactică şi Pedagogică, 199019. Heilbroner R. Filozofii lucrurilor pământeşti, Bucureşti, Ed. Humanitas, 199420. Huidumac C. Microeconomie, Bucureşti, Ed. Economică, 200121. Keynes J.M. Teoria generală a folosirii mâinii de lucru, a dobânzii şi a banilor,

Bucureşti, Ed. Ştiinţifică, 197022. Lipsey R., Chrystal A. Economia pozitivă, Bucureşti, Ed. Economică, 199923. Manea Gh., Popescu I. Economie politică, Bucureşti, Ed. Andrada, 199824. Rugină A, Principia Oeconomică, Bucureşti, Ed. Academiei Române, 199325. Ricardo D, Principiile economiei politice şi impunerii, Bucureşti, Ed. Academiei

Române, 196226. Smith A. Avuţia Naţiunilor, Bucureşti, Ed. Academiei Române, 196227. Samuelson P., Nordhaus W. Economie politică, Bucureşti, Ed. Teora, 200028. Whitehead G. Economie, Timişoara, Ed. Sedona, 199729. Wonnacott P., Wonnacott R. Economics, Third Edition, McGraw - Hill, Inc., 1986