TITLU: „Social work practice”AUTORI: B. R. Compton şi B. Galaway EDITURA: Waldsworth Publishing Company (4-th ed.), California, 1989

CAPITOLUL 3: Perspective teoretice ale practicii asistenţei sociale (pag. 163-173)

Eco-harta

Ecoharta este o simplă simulare făcută cu creionul pe o hârtie care s-a dezvoltat într-un instrument de evaluare, planificare şi intervenţie. Ea trasează într-o manieră dinamică sistemul ecologic, legăturile pe care le conţine o persoană sau o familie în spaţiul vieţii. Principalele sisteme care fac parte din viaţa familiei şi natura relaţiilor acesteia cu variatele sisteme sunt incluse în hartă. Ecoharta portretizează o vedere de ansamblu auspra familiei în situaţia actuală; ea desenează legăturile bine dezvoltate sau încărcate de conflicte ale familiei cu lumea exterioară. Ea demonstrează fluxul de resurse sau lipsurile şi deprivările. Acest procedeu arată natura interacţiunilor şi indică conflictele care trebuie mediate, podurile ce trebuie construite şi resursele de mobilizat. Deşi de tot ce ai nevoie este o bucată de hârtie şi un creion, se face economie de timp dacă există la dispoziţie hărţi „goale”. Aceste ecohărţi pot fi aplicate pe o persoană sau pe o familie.

Instrucţiuni pentru desenarea unei ecohărţi. În primul rând se desenează sistemul familiei nucleare sau a gospodăriei într-un cerc mare în centrul hărţii. Se folosesc pătrate pentru a înfăţişa un bărbat şi un cerc pentru femei. Relaţiile sunt indicate ca şi în arborele genealogic tradiţional sau graficul genetic. Este utilă menţionarea vârstei persoanei în centrul pătratului sau cercului.

După desenarea familiei în cercul mare din mijloc, se adaugă conexiunile dintre familie şi diferitele componente ale mediului. În ecoharta goală, de obicei, sunt trecute unele din cele mai comune sisteme din viaţa celor mai multe familii: locul de muncă, familia extinsă, recreerea, sistemul de sănătate, şcoala etc. Alte cercuri se lasă necompletate pentru a putea fi individualizată de fiecare familie.

Legăturile dintre familii şi sisteme sunt indicate de către linii dintre familie şi aceste sisteme. Natura relaţiilor poate fi exprimată ăîn funcţie de tipul liniei desenate: o linie simplă, groasă, reprezintă o conexiune puternică, importantă, iar o linie întreruptă reprezintă o legătură slabă, ocazională; o linie crestată reprezintă o relaţie conflictuală sau stressantă. Este destul de folositor să fie indicată direcţia fluxului de resurse, energie sau interes prin schiţarea unor săgeţi de-a lungul liniilor.

După testarea ecohărţii, s-a descoperit că folosirea a trei feluri de linii pentru relaţii conflictuale, puternice sau slabe este o scurtătură eficientă atunci când asistentul utilizează procedura ecohărţii ca şi instrument analitic, fără familie. Pe de altă parte, când ecoharta a fost folosită ca şi instrument de intervievare, această codare s-a dovedit a fi de cele mai multe ori prea constrângătoare. Asistenţii sociali au preferat să-i întrebe pe clienţi să le descrie natura relaţiei după care să poată califica acea legătură printr-o descriere sumară a acesteia de-a lungul liniei.

Este destul de uşor de învăţat desenarea unei ecohărţi, dar în acelaşi timp e foarte importantă obişnuirea cu acest instrument înainte de a fi folosit cu clienţii. Un mod uşor de învăţare este schiţarea propriei ecohărţi sau exersarea cu prietenii.

1

Utilizările ecohărţii. Indiferent în ce fel este utilizată ecoharta, o primă valoare a ei constă în impactul vizual şi abilitatea sa de a organiza şi prezenta nu numai o cantitate mare de informaţii, ci şi relaţiile dintre variabile într-o situaţie. Examinarea vizuală a hărţii are un impact considerabil asupra felului în care asistentul şi clientul percep situaţia. Legăturile, temele şi calitatea vieţii familiale par să sară din pagină, iar acest lucru conduce la o imagine mai holistică şi integrativă. Valoarea integrativă a experienţei vizuale a fost exprimată fără efort de un client de 12 ani când a zis: „Mamă, niciodată nu m-am mai văzut aşa înainte!”.

Iniţial, ecoharta a fost gândită ca un instrument de gândit pentru asistentul social. A fost utilă în organizarea materialului şi în realizarea evaluării. Schiţarea unei ecohărţiîn stadiile timpurii de contact a scos în evidenţă arii principale ale spaţiului de viaţă a unei familii, lucruri care nu au mai fost explorate sau sugerate ca ipoteze pentru tratament. De mult timp, ecoharta era aparent un instrument folositor pentru interviu. Clientul cu asistentul cooperau pentru desenarea spaţiului de viaţă a clientului. Asta a condus la o participare mai mare, activă din partea clientului, în strângerea informaţiilor şi procesul de evaluare. Relaţia colaborativă crescândă dintre asistent şi client a fost adesea exprimată în schimbarea poziţiilor acestora, prin tendinţa de a sta umăr lângă umăr, pentru a lucra împreună la acest proiect comun.

Împărtăşirea procesului de eco-mapare a dus de asemenea la o înţelegere şi acceptare a sinelui crescută din partea clientului. De exemplu, o ecohartă aproape goală îl ajută pe client să obiectiveze starea sa de solitudine şi izolare. O ecohartă plină de relaţii stresante, în care săgeţile pornesc toate de la familie, în afară, poate să-l facă pe tată să spună: „Nu-i de mirare că mă simt secat, totul merge afară şi nu intră nimic!”.

În lucrul cu ecoharta, clienţii au răspuns în feluri neanticipate. Deşi era de aşteptat că vor câştiga o nouă perspectivă prin ieşirea în afară şi contemplarea lor însăşi şi a lumii în care trăiesc, importanţa emoţională a hărţilor pentru clienţi a fost o surpriză. O mamă a demonstrat-o la începutul unui proiect atunci când şi-a pus ecoharta pe un perete din bucătărie. Ca răspuns la ataşarea clienţilor de ecohărţi, asistenţii au avut grijă de fiecare dată să le facă fotocopii.

Contractul şi intervenţia. Ecoharta a fost şi un instrument util în planificare şi are un impact considerabil asupra intervenţiei. Pentru că îşi concentrează atenţia asupra relaţilor clientului cu spaţiul de viaţă, intervenţiile tind să fie o ţintă a interfeţei, când amândoi clientul şi asistentul devin activi în iniţierea schimbărilor din spaţiul vieţii.

Utilitatea ecohărţii a crescut atunci când a trecut prin mâinile unor practicieni creativi. De exemplu, a fost folosită pentru portretizarea trecutului şi viitorului: într-un program de recuperare dintr-un centru medical un asistent social a folosit ecohărţi pentru a le desena clienţilor lumea lor înainte de a avea accidentul sau a se îmbolnăvi; asta a ajutat clienţii să-şi dea seama ce s-ar schimba în viaţa lor în după internare. Asta i-a ajutat să plângă după interese şi activităţi la care trebuiau să renunţe, şi astfel să găsescă alte resurse de suport şi recunoştinţă care continuau să fie disponibile. Ecohărţile încurajau planificarea şi pregătirea anticipată pentru o nouă viaţă, luarea în considerare a unor noi activităţi care să le înlocuiască pe cele pierdute şi dezvăluirea unor noi resurse care puteau dezvolta orizontul clientului. Această tehnică era extrem de utilă nu numai pentru clientul singur, ci şi pentru munca în comun cu persoane cu dizabilităţi şi familiile lor.

2

Întrebuinţarea retrospectivă a hărţii tinde să activeze schimbările în spaţiul de viaţă al clientului, schimbări care ar fi putut să grăbească dificultăţile în desfăşurare. Când familiile sau indivizii cer ajutor, rămâne întotdeauna o mare întrebare: „De ce au cerut tocmai acum ajutor?”. O trecere în revistă ale schimbărilor care au avut loc luna trecută pot să aducă la iveală modificări de care clientul nu era conştient.

Înregistrările şi măsurarea schimbării. O ecohartă completă depozitată într-o cutie de însemnări este un instrument util pentru prezent. Nu numai că menţine o situaţie foarte clară pentru asistent, dar mai şi serveşte ca şi mijloc de comunicare pentru alţi membri ai personalului care ar trebui să răspundă de client în absenţa asistentului obişnuit.

În final, ecohărţile pot fi folosite pentru a evalua reuşite şi pentru măsurarea schimbărilor. De exemplu, un băiat de 10 ani venit într-o vizită, i-a cerut ecoharta unui asistent social de la o şcoală. Băiatul îşi făcuse un prieten şi vroia să-l treacă pe ea.

O comparaţie a hărţilor completate la început şi la sfârşit poate ajuta clientul şi asistentul social să măsoare schimbările realizate. La fel de bine cum hărţile pot constitui un truc important în menţinerea responsabilităţii.

Genograma

Familiile nu numai că există în spaţiu, dar şi în timp, şi astfel este necesar un al doilea fel de simulare care să deseneze dezvoltarea acestui sistem puternic de relaţii. Fiecare individ a făcut sau face parte dintr-un istoric al familiei, dintr-un sistem uman infinit de complex, care s-a dezvoltat de-a lungul multor generaţii şi a transmis comenzi puternice, desemnări de roluri, întâmplări şi patternuri de trai şi relaţionare, pe parcursul a ani şi ani. Fiecare persoană şi fiecare familie este implicată adânc în această istorie a familiei intergeneraţionale.

Aşa cum ecoharta portretizează familia în spaţiu, genograma desenează sistemul familiei în timp, dând posibilitatea unui individ să iasă în afara sistemului, să-l examineze şi să capete o înţelegere mai mare a dinamicilor complexe dintr-o familie aşa cum s-au dezvoltat şi cum afectează situaţia prezentă.

Instrucţiuni pentru desenarea unei genograme. Genograma este un simplu arbore genealogic care include date sociale. Este harta a trei, patru sau mai multe generaţii ale unei familii care consemnează relaţii genealogice, evenimente majore din familie, ocupaţii, pierderi, mutări ale familiei şi împrăştieri, desemnări de identificări şi roluri şi informaţii despre patternuri de aliniamente şi comunicare. Din nou, de tot ce ai nevoie este un creion şi o hârtie. Pentru majoritatea genogramelor, este recomandabilă o o foaie mai mare, deoarece se doreşte evitarea aglomerării, în scopul de a putea fi realizată o examinare vizuală cât mai clară.

Scheletul genogramei tinde să urmeze câteva convenţii ale hărţilor genetice şi genealogice. Ca şi în ecohartă, un bărbat este indicat printr-un pătrat, o femeie de către un cerc, iar dacă sexul unei persoane este necunoscut, printr-un triunghi. Ultimul simbol este folosit pentru cazurile, când, de exemplu, clientul spune: „Cred că au fost 7 copii în familia bunicului meu dar habar n-am dacă au fost fete sau băieţi”, sau „Mama mea a pierdut un copil după naştere, cu cinci ani înainte să mă nasc eu, dar nu ştiu care a fost sexul copilului.”

3

O pereche căsătorită este indicată de o linie trasă de la un pătrat la un cerc; de obicei, se adaugă şi data căsătoriei deasupra liniei. Urmaşii sunt trecuţi în mod obişnuit în ordinea vârstei, începând cu cel mai în vârstă de la stânga. Un divorţ este în general reprezentat printr-o linie punctată, şi aici din nou este utilă trecerea datei evenimentului. Un membru al familiei care nu mai trăieşte este notat cu un X peste figura lui şi se dă anul decesului. Astfel, poate fi reconstuită familia într-o manieră complexă.

Cu ajutorul acestor figuri, extinse orizontal pentru a detecta generaţia contemporană de fraţi vitregi si veri, şi vertical pentru trasarea generaţiilor în timp, este posibilă desenarea oricărei familii, atâta timp cât este suficientă hârtia, răbdarea şi informaţia. Pentru înţelegerea locului clientului, a aşteptărilor şi a înlocuirilor din familie, care i-ar putea afecta simţul eului, un prim pas se face prin descoperirea persoanei după care a fost numit clientul, dacă există vreuna. Odată ce această persoană este identificată, este important de văzut cum era ea, ce roluri a avut şi, probabil cel mai important lucru, care a fost natura relaţiei între părinţii clientului şi acest apropiat.

Uneori semnificaţiile şi legăturile nu sunt evidente şi apar la suprafaţă doar prin explorare atentă. De exemplu, în timpul desenării unei genograme pentru un tânăr care s-a luptat cu probleme de identitate şi o legătură complexă cu mama sa, a fost discutat patternul numelui. Numele clientlui era Tony; tatăl său, soldat american, a întâlnit-o pe mama lui în străinătate şi, imediat după căsăstorie, cuplul s-a mutat în State. Mutarea şi următoarele evenimente politice au dat ca rezultat încetarea completă a legăturilor mamei cu familia ei. Când a fost întrebat după cine a fost numit, Tony a răspuns: „N-am fost numit după cineva din familie, am fost numit după Sf. Anton, îngerul obiectelor pierdute”. Semnificaţia aceasta simbolică a numelui lui Anthony pentru mamă a devenit dramatic de evidentă: Tony fusese numit după toţi cei din familia mamei!

Datele de naştere şi de deces arată când s-au reunit membrii familiilor, longevitatea şi pierderile familiale. Datele de naştere indică vârsta membrilor familiei când au avut loc evenimente importante, cât de devreme sau de târziu a apărut un copil într-un mariaj şi vârsta părinţilor la momentul naşterii. Într-un fel, naşterea, căsătoria şi moartea marchează momentele mişcarea familiei în timp. În lucrul cu genograma clientului, ajută dezvăluirea tuturor întâmplărilor care au avut loc în jurul naşterii. Pierderile majore din familie experimentate în jurul unei naşteri pot să aibă o semnificaţie particulară, deoarece există tendinţa aproape universală de a înlocui membrii pierduţi cu nou-născuţii şi există chiar o lege nescrisă în anumite culturi de continuarea a patternului numelui.

Datele de naştere mai identifică locul fiecărui individ în relaţia dintre fraţii cu un singur părinte comun, putând să aducă la suprafaţă potenţialele roluri de „frate mai mare şi responsabil”, „primul născut” sau „bebeluş”. Mai este relevant de văzut cine altcineva din familie a mai ocupat o asemenea poziţie faţă de fraţii vitregi, deoarece această poziţie poate fi o sursă puternică a identificărilor intergeneraţionale.

Locul naşterii şi actualul domiciliu marchează mutările familiei în spaţiu, informaţii care schiţează patternurile familiei de dispersare, împrăştiere, aducând în centrul atenţiei imigrările majore sau migraţiile, perioadele de pierderi, schimbări şi mişcări sociale. Astfel de informaţii mai pot evidenţia faptul că, generaţii la rând, o familie a stat într-o zonă aproximativ restrânsă, probabil cu excepţia unui individ din fiecare generaţie care se mută. Dacă se întâmplă ca un client să fie unul dintre „cei care plimbă”, avem o informaţie preţioasă. Desenarea mişcărilor familiei în spaţiu poate comunica multe despre legăturile din familie şi normele privind mobilitatea. Această familie stă pe loc sau lasă să plece?

4

Ocupaţiile membrilor familiei aduc la cunoştinţă interese şi talente, succese şi eşecuri, statuturi socio-economice variate descoperite în aproape orice familie. Patternurile de ocupaţii mai pot scoate în evidenţă identificări şi pot portretiza uneori proscripţii şi aşteptări familiale.

În final, detaliile despre sănătatea şi cauzele morţilor din familie furnizează o istorie a sănătăţii a întregii familiişi mai poate spune ceva despre felul în care clienţii îşi văd propriul viitor. Aceste predicţii pot avea puterea de auto-împlinire.

Aceste date demografice pot să-l ducă pe asistent pe drumul lung spre înţelegerea sistemului familial. Oricum, adunarea asocierilor despre membrii familiei pot îmbogăţi portretizarea familiei. Poţi întreba: „Ce cuvânt sau două cuvinte sau desen îţi vin în minte când te gândeşti la această persoană?”. Aceste asocieri tind să deschidă un alt nivel de informaţii despre familie cum ar fi mituri, însărcinări cu roluri, caracterizări, sau chiar caricaturi ale membrilor familiei care vin în mintea clientului. Caracterizări cum ar fi leneş, „bossy” (face pe şeful), martir, frumos, păzitor sunt foarte posibil să fie date, aducând mai departe reminiscenţe sau poveşti care au devenit părţi ale biografiei sau mitologiei familiei.

Se întâmplă uneori ca pentru realizarea unei genograme, clientul să aibă informaţii considerabile despre o secţiune a unei familii, de pildă, familia maternală a bunicii, şi aproape nicio informaţie despre alte rude. Această distribuţie inegală a cunoştinţelor este semnificativă în evaluarea comunicării şi a patternurilor relaţiilor.

Utilizările genogramei. Genograma este un instrument clasic pentru adunarea şi utilizarea datelor despre familie în orice fel de practică orientată spre familie. Indiferent de abordare, dacă este ca individul să fie înţeles în contextul întregului sistem familial, genograma poate portretiza acest sistem şi să să împingă asistentul şi clientul mai departe spre înţelegerea impactului şi relevanţei acestui sistem în pentru probleme. În consilierea maritală şi a conflictului părinţi-copii, rutele sau prototipurile acestor conflicte pot foarte uşor să iasă la iveală. Întrebuinţarea genogramei în consiliserea maritală poate să mărească empatia între părţile cuplului şi să ajute la identificarea problemelor mai vechi din familie care au fost înlocuite în contextul mariaj.

În lucrul cu vârstnicii, genograma este instrumentul nepreţuit al recapitulării vieţii. Persoanele mai în vârstă îşi pot reorganiza amintirile dar şi să se exprime pe ei înşişi ca niste legături între trecut şi viitor. Genogramele au fost folosite şi în agenţiile de îngrijire a copiilor. De exemplu, ca şi parte a unui studiu adoptiv, genograma poate clarifica de ce cuplul îşi simte familia incompletă şi mai aduce la iveală consideraţii şi planuri în ceea ce priveşte ce se doreşte a fi copilul adoptat. Într-un spital, o genogramă ar putea fi întrebuinţată pentru culegerea unui istoric extins al sănătăţii. Un asemenea istoric furnizează informaţii despre patternuri ale îmbolnăvirilor şi ale sănătăţii dintr-o familie: de exemplu, bunica paternală ar fi putut spă moară de o boală a inimii la 38 de ani, în timp ce bunica maternală ar fi trăit o viaţă activă până la vârsta de 94 de ani.

Sumar. Ecoharta şi genograma sunt simulări făcute cu creionul şi hârtia care pot organiza şi concretiza o cantitate formidabilă de informaţii despre sistemul familial în spaţiu şi timp. Atât obiectivitatea, cât şi portretul vizual pot să ducă la noi înţelegeri şi percepţii modificate ale complexităţii sistemului uman. Aceste percepţii modificate pot arăta noi căi de a induce schimbarea.

5