eckhart tolle - un pământ nou (2)

7/28/2019 ECKHART TOLLE - Un pământ nou (2)

http://slidepdf.com/reader/full/eckhart-tolle-un-pamant-nou-2 1/3055

Eckhart TOLLE

Un pământ nouTrezireaconştiinţeiumane Traducere din

limba engleză deCarmen NeacşuBUCUREŞTI, 2008

ECKHART TOLLEeste considerat



unul dintre cei mai

originali şi maiinspiraţicălăuzitorispirituali aitimpului nostru. S-

a născut înGermania, undeşi-a petrecut

primii



13 ani din viaţă.

După ce a absolvitUniversitatea dinLondra, a devenitcercetător şi îndrumător la

UniversitateaCambridge. La 29de ani, în urma

unei transformărispirituale



profunde, vechea

sa identitate afost literalmentedizolvată şi viaţa is-a schimbatradical.

Următorii ani şi i-adedicat înţelegerii,integrării şi

aprofundării



acestei

transformări,care a marcat începutul uneipasionanteexperienţe

spirituale.Eckhart Toile nu s-a aliniat niciunei

tradiţii sau religii,



dar nici nu a

respins vreuna. învăţăturile saletransmit un mesajsimplu şi înacelaşi timp

profund, cuclaritatea şisimplitatea

vechilor maeştrispirituali: există o



cale către

eliberarea desuferinţă şidobândireapăcii interioare.De acelaşi autor,

la Curtea VechePublishing a maiapărut Puterea

prezentului



(2004). în curând

vor mai apărea:Stillness Speaksşi Practicing thePower ofNow.1

C A P I T O L U LÎ N T Â IÎnflorirea

conştiinţeiumane



Evocare

Planeta Pământ, în urmă cu 114milioane de ani, într-o dimineaţăoarecare, imediat

după răsărit:prima floare sedeschidea către

soare. Anterioracestui eveniment



spectaculos care

vestea otransformare înevoluţia vieţiiplantelor, planetaera deja de

milioane de aniacoperită devegetaţie.

Probabil că primafloare n-a



supravieţuit prea

mult, iar apariţiaflorilor a rămas unfenomen răzleţdincauza condiţiilor

de bună seamănefavorabile încărăspândirii sale.

Până într-o zi cânda fost atins un



prag critic, după

care pe toată întindereaplanetei trebuiesă fi urmat oexplozie de

culoare şi parfum— pe care oeventuală

conştiinţă-martorar fi perceput-o,



desigur, dacă ar fi

fost prezentă.Mult mai târziu,aceste fiinţedelicate şiparfumate pe care

noi le numim floriaveau să joace unrol esenţial în

evoluţiaconştiinţei altor



specii. Oamenii au

fost din ce în cemai atraşi şifascinaţi deele. Pe măsură ceconştiinţa

oamenilor s-adezvoltat, florileau fost probabil

primul lucru lipsitde



un scop utilitar,

adică de oricelegătură cusupravieţuirea, pecare l-au preţuit.Au fost sursă de

inspiraţie pentrunenumăraţi artişti,poeţi şi mistici.

Isus ne spune să



contemplăm

florile si să învăţăm de la elecum să trăim.Despre Buddha sespune că ar fi

susţinut odată o„predică tăcută”, în

timpul căreia aţinut în mână o



floare şi nu a făcut

altceva decât s-oprivească. Dupăun timp, unuldintre cei de faţă,un călugăr pe

numeMahakasyapa, azâmbit. Se spune

că acesta ar fi fostsingurul



care înţelesese

predica. Legendaspune că acelzâmbet(echivalent cutrezirea spirituală)

a fost transmisde la un maestrula altul timp de

douăzeci şi opt degeneraţii succesiv,



dând naştere,

mult mai târziu,zenului.Privindfrumuseţea uneiflori, oamenii pot

avea momente —oricât de efemere— de

conştientizare afrumosului ca



parte esenţială a

fiinţei lor celei mailăuntrice, aadevăratei lornaturi.Prima revelaţie a

frumuseţii aconstituit unuldintre cele mai

semnificative



evenimente din

evoluţiaconştiinţei umane.Sentimentulbucuriei şi cel aliubirii sunt

intrinsec legate deaceastă revelaţie.Fără ca noi să ne

dăm foarte bineseama de acest



lucru, florile au

devenit pentru noiexpresiamaterială a ceeace este în noi înşine mai elevat,

mai sacru şi, înultimă instanţă,lipsit de formă.

Efemere, etericeşi mai delicate



decât plantele din

care au apărut,florile au devenitun fel demesageri ai unuialt tărâm, un fel

de punte întrelumea formelorfizice şi cea fără

de formă. Nu



numai că aveau

un parfum delicatcare plăceaoamenilor, ciaduceau totodatăşi mireasma

tărâmuluispiritual. Folosindcuvântul

„iluminare” într-un sens mult mai



larg decât este

acceptat în modconvenţional, amputea privi floriledrept întruchiparea

iluminăriiplantelor.Mulţumim editurii

Curtea Veche



pentru traducerea

acestei cărţi.Pentru a comandaoriginalulaccesaţi:www.curteaveche

.ro2Se poate spune

despre oriceformă de viaţă —



minerală,

vegetală, animalăsau umană — căse îndreaptă către„iluminare”.

Totuşi, fenomenulacesta esteextrem de rar,

căci el presupunemai mult



decât un progres

evolutiv: implică odiscontinuitate îndezvoltare, un saltla un nivel deFiinţare

total diferit şi,ceea ce este celmai important, o

diminuare a



caracterului

material.Există ceva maigreu şi maiimpenetrabildecât roca, cea

mai densă dintretoate formele? Şi,cu

toate acestea,structura



moleculară a unor

roci este supusăunei transformări în urma căreiaacesteadevin

transparente,rezultândcristalele. Există

cărbuni care,supuşi unei



călduri şi presiuni

deneimaginat, setransformă îndiamante, în timpce unele minerale

grele setransformă în altfel de

pietre preţioase.



Majoritatea

reptilelortârâtoare,vieţuitoarele celemai legate depământ, au rămas

neschimbate demilioane de ani. Totuşi, unora

dintre ele le-au



crescut pene şi

aripi şi s-autransformat înpăsări, sfidândastfel forţagravitaţiei care le

dominase atâtatimp. Nu şi-au îmbunătăţit

mersul sau târâtulci, prin deplina lor



transcendere,

acestea audevenit zbor.Din vremuriimemoriale,florile, cristalele,

pietrele preţioaseşi păsările au avuto semnificaţie

specială pentruspiritul uman. Ca



orice alte forme

de viaţă sunt şiele, desigur,manifestăritemporareale Vieţii unice si

Conştiinţei unicecare reprezintăsursa.

Semnificaţia lor



specială,

fascinaţia pe careo exercită asupraoamenilor şiafinitatea omuluifaţă de aceste

făpturi pot fiatribuite calităţiilor

eterice.



Dacă acceptăm

ideea existenţeiunei anumitePrezenţe, printr-oatenţie tăcută, darvie,

percepţia umanăpoate sesizaesenţa divină a

vieţii, aceaconştiinţă sau acel



spirit ce

sălăşluieşte înfiecare creatură, în fiecare formăde viaţă si o poaterecunoaşte ca

fiind propria eiesenţă, iubind-oastfel ca pe sine

însăşi, însă pânăcând nu se va



întâmpla acest

lucru, cei maimulţi dintreoameni vorvedea doar formaexterioară şi nu

vor fi conştienţi deesenţa lăuntrică,tot aşa cum nu

sunt conştienţi



de propria lor

esenţă şi seidentifică exclusivcu forma lor fizicăşi psihologică. Totuşi, în cazul

unei flori, al unuicristal, al uneipietre preţioase,

al unei păsări,



chiar şi o

persoanălipsită de Prezenţăpoate simţiocazional că estevorba despre ceva

mai mult decâtsimpla existenţăfizică a formei

respective, fără săştie că acesta este



motivul atracţiei şi

afinităţii pe care oresimte.Datorită naturii loreterice, formeleacestea ascund

mai puţin spiritulcare sălăşluieşte în ele decât se

întâmplă la alteforme de viaţă —



excepţie în cazul

acestora din urmăfac formele deviaţă nounăscută— bebeluşii,căţeluşii,

pisicuţele, mieii şiaşa mai departe.Acestea sunt

fragile, delicate,nu



sunt încă

statornicite ferm în materialitate. înele maistrăluceşte oanumită inocenţă,

o dulceaţă şi ofrumuseţe ce nuaparţin acestei

lumi. Ele produc încântare şi unor



oameni relativ

insensibili.ECKHART TOLLE -Un pământ nouCapitolul 1:Înflorirea

conştiinţei umane3Aşadar, atunci

când contemplaţicu atenţie vie o



floare, un cristal

sau o pasăre fărăca în acelemomente să ledenumiţi înmintea voastră,

ele devin ofereastră cătrelumea fără de

forme. Se



produce o

deschidereinterioară, oricâtde mică, spretărâmul spiritului.Din acest motiv

cele treiforme de viaţă„iluminate" au

jucat un rol atâtde important în



evoluţia

conştiinţei umanedinvremuri străvechi;din acest motivbijuteria florii de

lotus estesimbolul central albudismului, iar o

pasăre albă,porumbelul,



poartă

semnificaţiaSfântului Duh încreştinism.Acestea aupregătit

terenul pentru oschimbare maiprofundă în

conştiinţaplanetară, menită



a se produce în

cadrulspeciei umane.Este trezireaspirituală ai căreimartori începem

acum să fim.Scopul acestei cărţi

Este pregătităumanitatea pentru



palidă reflexie?

Pot fiinţele umanesă-şi piardădensitateastructurii minţilorlor condiţionate,

pentrua deveniasemenea

cristalelor şipietrelor



preţioase, ca să

spunem aşa,transparente faţăde luminaconştiinţei? Potele sfida atracţia

gravitaţională amaterialismului şimaterialităţii,

ridicându-se



deasupra

identificării cuforma caremenţine egoul înviaţă şi care lecondamnă să fie

prizonierelepropriei lorpersonalităţi?

Posibilitatea uneiastfel de



transformări a

constituit mesajulcentral al marilor învăţăturispirituale aleomenirii.

Mesagerii —Buddha, Isus şialţii, nu toţi

cunoscuţi — aureprezentat florile



timpurii ale

umanităţii. Aceştiaau fostprecursorii, acelefiinţe rare şivaloroase. O

înflorire culargă răspândirenu era încă

posibilă în acelevremuri, iar



largă, ci doar pe

cel al unui micprocent deoameni.Oare în prezenteste umanitatea

mai pregătitădecât era învremea acelor

primi învăţători?Din ce



motiv ar fi mai

pregătită acum?Ce puteţi face —dacă există cevace aţi putea face— pentru a

produce sauaccelera aceastăschimbare în plan

interior? Ceanume



caracterizează

vechea stare deconştiinţă egoticăşi prin ce indicii seface recunoscutnoul tip de

conştiinţă?Acestea şi altelesunt

întrebări esenţialede care ne vom



ocupa în cartea de

faţă. Maiimportant estefaptul că aceastăcarte în sine esteun instrument de

transformare,rezultând dinrăsărirea unei

conştiinţe noi.Ideile şi



conceptele

prezentate aicipot fi importante,dar suntsecundare. Ele nufac decât să indice

direcţia în vederea trezirii.Pe măsură ce veţi

citi, în interiorulvostru se va



produce o

schimbare.Scopul principal alacestei cărţi nueste acela de aadăuga noi

informaţii saucredinţe minţiivoastre şi nici

acela de a încercasă vă convingă de



ceva anume, ci de

a înfăptui oschimbare înECKHART TOLLE -Un pământ nouCapitolul 1:

Înflorireaconştiinţei umane4

conştiinţa voastră,cu alte cuvinte, de



a vă trezi, în acest

sens, cartea pecare o ţineţi înmână nu esteuna „interesantă".Pentru a o vedea

interesantătrebuie să păstraţidistanţa, să

jonglaţi cu ideile şi



conceptele din

mintea voastră, săaprobaţi sau sădezaprobaţi.Cartea aceastaeste despre voi.

Ea văva modifica stareaconştiinţei, altfel

rostul ei va fi nul.Ea îi poate trezi



doar pe cei care

suntpregătiţi. Nuoricine estepregătit, dar mulţisunt, şi cu fiecare

persoană care setrezeşte, avântul în

conştiinţacolectivă creşte,



înlesnind drumul

altora. Dacă nuştiţi ce înseamnătrezire, citiţicartea.Doar trezindu-vă

veţi puteacunoaşteadevăratul înţeles

al acestui cuvânt.Este suficientă o



străfulgerare

pentru a iniţiaprocesul detrezire, iar acestaeste ireversibil.Pentru unii

străfulgerareava apărea în timpce citesc cartea.

Pentru mulţi alţiiprocesul a început



deja, chiar dacă ei

n-aurealizat, poate,lucrul acesta, iarcartea îi va ajutasă-l identifice, în

cazul unora,procesul poate săfi

început din cauzaunei pierderi sau a



suferinţei, pentru

alţii, prinintermediulcontactului cu un învăţător sau o învăţătură

spirituală, datoritălecturii cărţiiPuterea

prezentului sau aaltei cărţi



spirituale şi, în

consecinţă,transformatoare— sau prin oricealtă combinaţie aconjuncturilor de

maisus. Dacăprocesul de trezire

a început îninteriorul vostru,



lectura acestei

cărţi îl va acceleraşi-l vaintensifica.Un aspect esenţialal trezirii îl

reprezintăconştientizareafaptului că sunteţi

adormiţi,



conştientizarea

egoului caregândeşte,vorbeşte şiacţionează şi, deasemenea,

conştientizareaprocesului mentalcondiţionat în mod

colectiv, careperpetuează



starea de

toropeală aspiritului. Dinacest motiv,cartea de faţăindică principalele

aspecte aleegoului şi alemodului în care

operează



acesta în interiorul

individului şi încadrulcolectivităţii.Faptul acesta esteimportant din

douămotive conexe:primul este acela

că, dacă nucunoaşteţi



mecanica

elementară de labazafuncţionăriiegoului, nu-l veţiputea conştientiza

şi veţi cădea iar şiiar în capcanaidentificării cu el.

Aceasta înseamnăcă el preia



controlul asupra

voastră — unimpostor carepretinde a fi voi.Al doileamotiv are legătură

cu faptul că actulconştientizării însine reprezintă

una dintre



modalităţile prin

careare loc trezirea.Atunci cândobservaţiinconştienţa care

vă caracterizează,cea care faceposibilă

observarea estechiar conştiinţa ce



răsare în voi, este

chiar trezirea.Lupta cu egoul nupoate avea sorţide izbândă, aşacum lupta cu

întunericul nu aresorţi de izbândă.Lumina conştiinţei

este tot ceea cevă



trebuie. Voi

sunteţi acealumină.Disfuncţianoastrămoştenită

Dacă cercetămmai în profunzimereligiile străvechi

şi tradiţiile



sunt de acord.

Cuvintele utilizatepentru a descrieECKHART TOLLE -Un pământ nouCapitolul 1:

Înflorireaconştiinţei umane5

acele intuiţiidiferă, însă toate



indică un dublu

adevărfundamental.Primul aspect alacestui adevăr îl reprezintă

înţelegereafaptului că starea„normală” de

spirit a majorităţii



fiinţelor umane

implică într-o maremăsură ceea ceam putea denumio disfuncţie sau

chiar nebunie.Anumite învăţăturice

stau la bazahinduismului se



iluziei. Ramana

Maharshi, unuldintre cei maimari înţelepţi aiIndiei, afirmă fărăocolişuri:

„Mintea estemaya.''''Budismul se

exprimă în alţitermeni. Buddha



spune că mintea

oamenilor, înstarea eiobişnuită, creeazădukkha, ceea ce s-ar putea traduce

prin suferinţă,lipsa satisfacţieisau pur şi

simplu nefericire.El vede în aceasta



o caracteristică a

condiţiei umane.Oriunde ai merge,orice aiface, spuneBuddha, vei avea

parte de dukkha şivei ajunge la ea înorice situaţie, mai

devreme saumai târziu.



Conform

învăţăturilorcreştine, stareacolectivă normalăa umanităţii estecea de „păcat

originar”.Cuvântul păcat afost foarte greşit

înţeles şiinterpretat, în



traducere literală

din greacaveche în care afost scris Noul Testament, apăcătui înseamnă

a rata esenţialulexistenţei umane, înseamnă a trăi

fără pricepere,orbeşte şi, din



această cauză, a

suferi şi a provocasuferinţă. Şi dedata aceastatermenul, eliberatde bagajul cultural

şi de interpretărigreşite, trimite înspre

disfuncţia inerentăcondiţiei umane.



Realizările

umanităţii suntimpresionante şiincontestabile. Amcreat operesublime în

domeniul muzicii,literaturii, picturii,arhitecturii şi

sculpturii. Mairecent, ştiinţa şi



tehnologia au

adusschimbări radicale în modul nostrude viaţă şi aufăcut posibile

lucruri ce ar fi fostconsideratemiraculoase în

urmă cu douăsute de ani. Nu



există nicio

îndoială: minteaumană este foarteinteligentă, însătocmai aceastăinteligenţă a ei

este atinsă denebunie. Ştiinţa şitehnologia au

amplificat



impactul distructiv

pe care disfuncţiaminţii umane îlare asupraplanetei, asupraaltor forme de

viaţă şiasupra oamenilor înşişi. De aceea în

istoria secolului alXX-lea se



regăseşte cel mai

bine aceastădisfuncţie,această nebuniecolectivă. Maimult, disfuncţia se

intensifică şi seaccelerează înprezent.

Primul RăzboiMondial a izbucnit



în 1914.

Războaieledistructive şicrude, pornite dinteamă,lăcomie şi dorinţa

de putere aureprezentatevenimente

obişnuite de-a



lungul întregii

istorii aumanităţii, la felca şi sclavia,tortura şi violenţala scară mare,

generată deaspecte religioaseşi ideologice.

Oamenii au avutde suferit mai



mult din cauza

semenilor decâtdin cauzadezastrelornaturale.Până în 1914

fuseseră inventatedeja — de cătremintea foarte

inteligentă a



omului — nu doar

motorulcu combustieinternă, ci şibombe, mitraliere,submarine,

aruncătoare deflăcări şi gaz toxic.Inteligenţa

în serviciulnebuniei! în



războiul static de

tranşee din Franţaşi Belgia au pieritmilioane deoameni înECKHART TOLLE -

Un pământ nouCapitolul 1:Înflorirea

conştiinţei umane6



scopul câştigării

câtorva kilometride noroi, în 1918,când s-a terminatrăzboiul,supravieţuitorii au

privitoripilaţi, fără săpoată înţelege,

dezastrul lăsat înurmă: zece



milioane de

oameni ucişi şimulţi alţiimutilaţi saudesfiguraţi.Niciodată nu mai

fuseseră efectelenebunieiumanităţii atât de

distructive, atât



de vizibile, însă

nici nu le treceaprin minte căacesta era doar începutul.Până la sfârşitul

secolului, numărulcelor caremuriseră, căzând

victime violenţeisemenilor lor,



depăşea o sută de

milioane. Nu doarrăzboaiele întrenaţiuni au fostcele care le-auprovocat moartea,

cişi exterminarea înmasă şi

genocidele, cum afost cazul uciderii



a douăzeci de

milioane de„duşmani declasă, spioni şitrădători” înUniunea Sovietică

condusă de Stalinsau ororileindescriptibile ale

Holocaustului dinGermania nazistă.



Mulţi au murit, de

asemenea, dincauzanenumăratelorconflicteinterne de

dimensiuni maimici, ca de pildăRăzboiul Civil din

Spania sau cele



din timpul

regimuluiKhmerilor Roşiidin Cambodgia,când a fost ucisun sfert din

populaţia ţării.Nu trebuie decâtsă ne uităm la

ştirile zilnice de latelevizor pentru a



realiza că nebunia

nu s-adomolit, ci seprelungeşte însecolul XXI. Un altaspect al

disfuncţieicolective a minţiiumane îl

reprezintăviolenţa fără



precedent pe care

oamenii o îndreaptă asupraaltor forme deviaţă şi asupraplanetei însăşi —

distrugereapădurilordătătoare de

oxigen şi a vieţiialtor plante şi



animale;

maltratareaanimalelor înfermeleindustriale;otrăvirea râurilor,

oceanelor şiaerului. Mânaţi delăcomie, neştiutori

în ceea cepriveşte



conexiunea lor cu

întregul, oameniipersistă într-uncomportamentcare, dacă va maicontinua mult, nu

poate duce decâtla distrugereaspeciei umane.

Manifestărilecolective ale



nebuniei existente

în miezul condiţieiumane alcătuiesccea maimare parte aistoriei umanităţii.

Aceasta este, într-o măsură extinsă,o istorie a

nebuniei. Dacăistoria



umanităţii ar fi

evaluată ca uncaz clinic al uneisingure persoane,diagnosticul artrebui să fie:

paranoiacronică, o înclinaţie

patologică pentrucomiterea de



crime şi acte de

violenţă extremăşi de cruzime împotriva celorpercepuţi ca„duşmani” —

propriainconştienţăproiectată în

exterior. Nebuniecriminală,



cu scurte şi rare

intervale deluciditate. Teama, lăcomia şidorinţa de puteresunt forţele

motivaţionale înplan psihologic cedau naştere nu

doar războaielor şiviolenţei între



naţiuni, triburi,

religii şi ideologii,ci şi unui conflictnesfârşit la nivelulrelaţiilorinterpersonale.

Ele provoacă odeformare amodului de a-i

percepe pe ceilalţi



şi a percepţiei de

sine.Din cauza lorinterpretaţi greşitfiecare situaţie şiajungeţi la acţiuni

nechibzuite de lacare aşteptaţi oeliberare de frică

şi o satisfacere anevoii de mai



mult, o gaură fără

fund ce nu vaputea fi umplutăvreodată.Însă esteimportant să

realizaţi că frica,lăcomia şi dorinţade putere nu

reprezintădisfuncţia



despre care

vorbim, ci sunt ele însele rezultanteale acesteidisfuncţii, o iluziecolectivă adânc

înrădăcinată înmintea fiecăreifiinţe umane.

Diverse învăţături



spirituale ne spun

că trebuie săECKHART TOLLE -Un pământ nouCapitolul 1:Înflorirea

conştiinţei umane7abandonăm frica

şi dorinţa. Dar, decele mai multe ori,



respectivele

practici spiritualenu daurezultate. Ele nuajung la rădăcinadisfuncţiei.

Teama, lăcomia şidorinţa de puterenu sunt factorii

cauzali



ultimi, încercarea

de a deveni un ommai bun parelăudabilă şi nobilă, însă strădania înaceastă

direcţie nu poatefi o reuşită dacănu provocaţi o

modificare înconştiinţă.



Aceasta din urmă

estenecesarădeoarecestrădaniarespectivă este

parte a aceleiaşidisfuncţii, fiind oformă mai subtilă

şi



rafinată a

potenţării sinelui,a dorinţei de maimult şi oconsolidare aidentităţii

conceptuale aindividului, aimaginii de sine.

Nu deveniţi maibuni încercând să



fiţi buni, ci găsind

bunătatea caredeja se află în voişi permiţându-i săiasă la iveală. Daracest lucru este

posibil doar dacăse schimbăceva fundamental

în starea voastrăde conştiinţă.



Istoria

comunismului,inspirată iniţial deidealuri nobile,dovedeştelimpede ce se

întâmplăatunci cândoamenii încearcă

să schimberealitatea



exterioară — să

creeze un noupământ — fără ca în prealabil să fiefectuat vreoschimbare în

realitatea lorinterioară, înstarea conştiinţei

lor. Ei elaborează



planuri fără să

ţină cont deprototipuldisfuncţional pecare îl poartă înea fiecare fiinţă

umană:egoul.Ivirea

conştiinţei celei noi



Majoritatea

religiilor străvechişi a tradiţiilorspirituale împărtăşesc înţelegerea

faptului căstarea „normală”a minţii noastre

este viciată de undefect



fundamental.

Totuşi, dinaceastă înţelegere acondiţiei naturiiumane — dacă

putem numi înţelegere aceastăveste proastă —

decurge o a doua înţelegere: vestea



bună pe care o

reprezintăposibilitatea uneitransformăriradicale aconştiinţei umane,

învăţăturilehinduse (uneori şicele budiste)

identifică această



transformare

dreptiluminare. In învăţăturile luiIsus o regăsim casalvare, iar în

budism estedenumită sfârşitulsuferinţei.

Eliberare şi treziresunt alţi termeni



folosiţi pentru a

exprima aceastătransformare.Cea mai marerealizare aumanităţii nu este

reprezentată deoperele sale dindomeniul artei,

ştiinţei sautehnologiei, ci



rezidă în

conştientizarea,de către individ, apropriei disfuncţii,a nebunieisale. Această

conştientizare aapărut dejacâtorva persoane,

în trecutul



îndepărtat. Un om

pe numeGautamaSiddhartha, care atrăit în India înurmă cu 2 600 de

ani, a fost poateprimul care aexperimentat-o,

cu o claritateabsolută. Mai



târziu i-a fost

conferit titlul deBuddha. Buddha înseamnă „celtrezit”. Cam înaceeaşi perioadă

a apărut în Chinaun alt învăţătorspiritual timpuriu

al umanităţii.Numele sau era



Lao Tzu. El şi-a

lăsat moştenire învăţăturile subforma uneia dintrecelemai profunde cărţi

spirituale care aufost scrisevreodată, Tao Te

Ching.



Conştientizarea

propriei nebuniieste, desigur,echivalentă cuapariţia sănătăţii,cu începutul

vindecării şitranscendenţei. Peplanetă îşi făcea

apariţia odimensiune nouă



de conştiinţă, o

primăECKHART TOLLE -Un pământ nouCapitolul 1:Înflorirea

conştiinţei umane8tentativă de

înflorire. Apoi aceioameni rari au



vorbit

contemporanilorlor. Au vorbitdespre păcat,despre suferinţă,despre iluzie. Le-

au spus celorlalţi:„Priviţi-vă vieţile.Observaţi ceea ce

faceţi, suferinţa



pe care o creaţi.”

Apoi au arătatposibilitateatrezirii dincoşmarul colectival existenţei

umane„normale”. Auarătat calea.

Lumea nu era încăpregătită pentru



ei, cu toate că ei

constituiau oparte vitală,esenţială întrezireaumanităţii. Au

fost, în modinevitabil, greşit înţeleşi în cea mai

mare parte decătre



contemporanii lor

şi de cătregeneraţiileurmătoare, învăţăturile lor,deşi simple şi

totodată cu mareputeretransformatoare,

au fost denaturateşi greşit



interpretate,

uneori chiar şi înconsemnărilediscipolilor lor. De-a lungul secolelorau fost adăugate

multe lucruri carenu aveau nimicde-a face cu

învăţăturileoriginare, ci



reflectau doar o

fundamentalăratare a sensuluilor. Printre învăţătorii aceias-au aflat unii care

au fost batjocoriţi,insultaţi sau ucişişi alţii care au fost

veneraţi ca niştezei.



Învăţăturile care

arătau calea învederea depăşiriidisfuncţiei minţiiumane, caleapentru ieşirea din

nebunia colectivă,au fost denaturate în aşa fel, încât au

devenit ele însele



parte a alienării

mentale.Aşa au ajunsreligiile, în ceamai mare parte alor, să dea naştere

discordiei, în locsă seconstituie în forţe

unificatoare, în locsă pună capăt



violenţei şi urii

prin realizareaunităţiifundamentale atuturor formelorde viaţă, ele nu au

adus decât maimultă violenţă şiură, mai multe

divizări întreoameni şi între



diferitele religii şi

chiar în cadruluneia şi aceleiaşireligii. Ele s-autransformat înideologii, în

sisteme decredinţe cu careoamenii s-au

identificat şi pecare le-au



folosit pentru a-şi

spori falsul lorsentiment de sine.Prin intermediulacestor religii eiau justificat

„corectitudinea”proprie şi„greşeala”

celorlalţi,definindu-şi astfel



identitatea prin

raportarea laduşmanii lor, la„ceilalţi”, la cei„lipsiţi decredinţă” sau „cu

credinţă greşită”,pe care nuarareori sau

simţit îndreptăţiţisă-i ucidă. Omul l-



a făcut pe

„Dumnezeu” dupăimaginea sa.Eternul, infinitul,nenumitul a fostredus la un idol

mental în caretrebuia să crezi şipe care trebuia

să-l venerezi cafiind



„dumnezeul meu”

sau „dumnezeulnostru”.Şi totuşi... totuşi...În ciuda tuturoractelor demente

săvârşite înnumele religiei,Adevărul

despre care elevorbesc continuă



să strălucească în

miezul lor. Încăstrăluceşte, chiardacă nedesluşit,printre straturilesuprapuse de

denaturări şiinterpretărieronate. Este însă

puţin probabil căveţi reuşi



să-l percepeţi

dacă nu aţi avutdeja străfulgerăriale acestui Adevăr în interiorulvostru. De-a

lungul întregii istorii, auexistat

întotdeaunaoameni rari care



au experimentat o

schimbare înconştiinţalor şi au realizatastfel în interiorullor ceea ce este

menţionat în toatereligiile. Pentru avorbi

despre acelAdevăr



nonconceptual ei

s-au folosit apoide cadrulconceptual alreligiei poporuluilor.

Prin intermediulunora dintreaceşti bărbaţi şi

femei s-au



dezvoltat în cadrul

tuturor religiilormajore „şcoli” saumişcări cereprezentau nudoar o

redescoperire, ci în unele cazuri ointensificare

ECKHART TOLLE -Un pământ nou



Capitolul 1:

Înflorireaconştiinţei umane9a luminii învăţăturii

originale. Aşa auluat fiinţăgnosticismul şi

misticismul în



cadrul

creştinismuluitimpuriu şimedieval,sufismul în religiaislamică,

hasidismul şikabbala îniudaism, advaita

vedanta înhinduism, zen şi



dzogchen în

budism.Majoritateaacestor şcoli erauiconoclaste. Ele au înlăturat straturi şi

straturi deconceptualizareanostă şi structuri

de credinţe



mentale, motiv

pentrucare cele maimulte dintre eleau fost privite cususpiciune şi

adesea cuostilitate de cătreierarhiile

religioaseconsacrate. Spre



deosebire de

religia răspândită în masă, învăţăturile lorpuneauaccentul pe

înţelegere şi petransformareainterioară.

Datorită acelor



şcoli şi mişcări

ezoterice şi-auputut recâştigaputereatransformatoare învăţăturile

originare alereligiilorimportante, chiar

dacă în



majoritatea

cazurilor doar unmic procent deoameni aveaacces la ele.Numărul acestora

nu eraniciodată suficientde mare pentru a

exercita unimpact



semnificativ

asupra profundeiinconştientecolective amajorităţii, întimp, unele dintre

acele şcoli audevenit ele înseleformale sau

conceptuale,



deci prea rigide

pentru a mai fieficiente.Spiritualitate şi religieCare este rolul pe

care îl au religiileconsacrate înapariţia unei noi

conştiinţe? Mulţioameni



sunt deja capabili

să discearnă întrespiritualitate şireligie. Ei îşi dauseama de faptulcă, dacă deţin

un sistem decredinţe — un setde gânduri pe

care să leconsidere



adevărul absolut

— nu devinspirituali,indiferent care arfi natura acelorcredinţe. De fapt,

cu cât seidentifică mai multcu

respectivelegânduri (credinţe),



acest nivel. Ei pun

semn de egalitate între adevăr şigând şi,identificându-secomplet cu gândul

(mintea lor),pretind a fi uniciideţinători ai

adevărului într-otentativă



inconştientă de a-

şi protejaidentitatea. Ei nuvăd limitărilegândirii. Dacănu crezi (gândeşti)

întocmai ca ei, dinpunctul lor devedere te înşeli,

iar într-un trecutnu foarte



îndepărtat s-ar fi

simţit îndreptăţiţisă te omoarepentru acestmotiv. Unii dintreei încă mai sunt

deaceastă părere şi în prezent.

Nouaspiritualitate,



transformarea

conştiinţei, îşi faceapariţia într-omare măsură înafarastructurilor

religiilorinstituţionalizate.Întotdeauna au

existat nucleeizolate de



spiritualitate chiar

şi în sânul religiilordominate deminte, chiar dacăierarhiile

instituţionalizatese simţeauameninţate de

ele şi încercauadesea să le



suprime. Marea

deschidere asupraspiritualităţii înafara structurilorreligioasereprezintă un

evenimentcomplet nou. Întrecut, acest lucru

ar fi fost de



neconceput, mai

ales în Vest, undecultura este maidominată deminte decât

oriunde şi undeBiserica creştină aavut un real

privilegiu în sferaspiritualităţii. Era



imposibil să te

ridici pur şi simpluşi să oferi undiscurs pe temaspiritualităţii sausă publici o carte

de spiritualitatedacă nu primeai înprealabil

încuviinţarea



ECKHART TOLLE -

Un pământ nouCapitolul 1:Înflorireaconştiinţei umane10

Bisericii, iar înabsenţa acesteiaerai în cel mai

scurt timp redus



la tăcere. Dar în

prezent existăsemne deschimbare chiar şi în cadrul unoranumite biserici.

Este îmbucurător,căci chiar şi celmai

mic gest dedeschidere



produce

recunoştinţă, aşacum s-a întâmplat în cazul Papei IoanPaul al II-lea,care a vizitat o

moschee şi osinagogă.În parte ca urmare

a învăţăturilorspirituale care au



luat naştere în

afara religiilorinstituţionalizate,dar şi datorităunui aflux de învăţături proprii

înţelepciuniirăsăritenestrăvechi,

un număr tot maimare de adepţi ai



religiilor

tradiţionale suntcapabili sărenunţe laidentificareacu forma,

doctrinele şisistemele decredinţe rigide şi

să descopere



profunzimea

originară ce seaflă ascunsă închiar tradiţiile lorspirituale şi, înacelaşi timp,

profunzimea din ei înşişi. Eirealizează că a fi

„spiritual” nu arenimic de-a face cu



credinţele pe care

le au, ci are totulde-a facecu stareaconştiinţei lor. Iaraceasta

determină, larândul său, modul în care ei

acţionează înlume şi



interacţionează cu

ceilalţi.Cei care nu aucapacitatea de aprivi dincolo deformă ajung şi mai

puternic ancoraţi încredinţele lor, cu

alte cuvinte înminţile lor.



Suntem în prezent

martorii nu doar aiunui curent deconştientizare fărăprecedent, ci şi aiunei înrădăcinări

şi intensificări aegoului. Uneledintre

instituţiilereligioase se vor



arăta deschise

faţă de nouaconştiinţă, altele îşi vor consolidapoziţiiledoctrinare şi vor

deveni elementeconstituente aletuturor acelor

structuri elaboratede om prin



intermediul cărora

egoul colectiv seva apăra şi va„opunerezistenţă”. Existăbiserici, secte,

cultesau mişcărireligioase ce nu

sunt altceva decâtentităţi



egocentriste

colective,identificate cupoziţiile lormentale la fel derigid precum

adepţii uneiideologii politicelipsiţi de

deschidere faţă



de o interpretare

alternativă arealităţii.Dar egoul estemenit să sedizolve, structurile

sale închistate, fieele instituţiireligioase sau

de alt fel,corporaţii sau



guverne, se vor

dezintegra toatepornind dinspreinterior, indiferentcât deadânc

înrădăcinate parsă fie. Structurilecele mai rigide,

cele mai



impenetrabile faţă

de schimbaresunt cele care sevor prăbuşiprimele. Acestlucru s-a

întâmplat deja încazulcomunismului

sovietic. Indiferentcât părea de



adânc înrădăcinat,

de solid şi de bine închegat, în câţivaani s-adezintegratpornind din

interior. Nimeni nuprevăzuse acestlucru, au fost cu

toţii luaţi prin



surprindere. Şi

multe altesurprize de acestfel ne mai suntrezervate.Necesitatea

unei transformări Atunci când se

confruntă cu ocriză radicală,



atunci când

vechiul mod de atrăi în lume, de ainteracţiona cuceilalţi şi cunatura nu mai

funcţionează,atunci cândsupravieţuirea

este ameninţată



de probleme

aparent imposibilde depăşit, oformă de viaţăindividuală — sauo specie — fie se

stinge,ECKHART TOLLE -Un pământ nou

Capitolul 1:



Înflorirea

conştiinţei umane11fie se ridicădeasupralimitărilor condiţiei

sale prinintermediul unuisalt evolutiv.

Se crede căformele de viaţă



de pe această

planetă s-audezvoltat pentruprima dată înmare.În vreme ce pe

uscat nu existau încă animale,marea deja

abunda în vietăţi.



Apoi, la un

moment dat,una dintrecreaturile marinetrebuie să se fiaventurat pe

uscat. Probabil căla început s-atârât câţiva

centimetri, dupăcare, extenuată



de enorma

atracţiegravitaţională aplanetei, trebuiesă se fi întors înapă, acolo unde

gravitaţia esteaproapeinexistentă şi

unde putea trăi



fără mare efort.

Apoi a mai încercat o dată, şi încă o dată, şi încăo dată, iar multmai târziu avea să

se adapteze laviaţa pe uscat,aveau să-i crească

picioare în loc dearipioare,



branhiile aveau să

fie înlocuite deplămâni. Paregreu de crezut căo specie s-araventura într-un

mediu atât deostil şi ar suferi otransformare în

sens



evolutiv dacă n-ar

fi forţată s-o facădin cauza uneisituaţii de criză.Se poate ca omare suprafaţă

marină să se fiseparat deoceanul principal,

apele retrăgându-se treptat de-a



lungul a mii de

ani,forţând peştii să-şipărăseascăhabitatul şi săevolueze.

Reacţia în faţaunei crize radicalecare ne ameninţă

însăşi



supravieţuirea —

iată provocarea cucare se confruntăacum umanitatea.Disfuncţia minţiiegoiste,

conştientizatădeja în urmă cupeste 2

500 de ani decătre învăţătorii



înţelepţi din

vechime şiamplificată acumde ştiinţă şitehnologie,ameninţă pentru

prima datăsupravieţuireaplanetei. Până în

urmă cu foartepuţin timp,



transformarea

conştiinţei umane— la care făceaureferire şi învăţătorii dinvechime — nu

reprezenta maimult decât oposibilitate,

împlinită, ici şi



colo, de puţini

indivizi, fără niciolegătură cumediul culturalsau religios dincare proveneau.

N-a avut loc o înflorire la scarămare a conştiinţei

umane, deoarece



nu era imperios

necesară.În curând, unprocentsemnificativ dinpopulaţia planetei

va recunoaşte,dacă nu a făcut-odeja, că

umanitatea seconfruntă acum



cu o alegere

totală: săevolueze sau săpiară. Un număr încă relativ mic,dar în creştere

rapidă, de oameniexperimenteazădeja în ei înşişi

ruperea de



vechile tipare ale

minţii egocentriceşi manifestareaunei noidimensiuni aconştiinţei.

Ceea ce ia naştereacum nu este unnou sistem de

credinţe, o nouăreligie, ideologie



spirituală sau

mitologie. Neapropiem desfârşitul nu doar almitologiilor, ci şial ideologiilor şi al

sistemelor decredinţe.Schimbarea se

produce într-un



plan mai profund

decât cel alconţinutului minţiivoastre, al gândiriivoastre. De fapt, în centrul noii

conştiinţe se aflătranscendereagândirii,

capacitatea recentdescoperită de a



ne ridica deasupra

gândurilor, de arealiza în noi înşine odimensiune infinitmai vastă decât

cea reprezentatăde gândire. Dinacel

momentidentitatea



voastră,

sentimentulpropriei fiinţe nuva mai fi derivatdin fluxulnecontenit al

gândurilor pecare, în cazulfostei conştiinţe,

le luaţi drept voi



înşivă. Ce uşurare

sărealizezi că eu nusunt „vocea dinmintea mea”.Atunci cine sunt

eu? Cel care vedetoate acestea.ECKHART TOLLE -

Un pământ nouCapitolul 1:



Înflorirea

conştiinţei umane12Conştiinţa careprecedă gândul,spaţiul în care

apare gândul —sau emoţia saupercepţia

senzorială.



Egoul nu

înseamnă altcevadecât identificareacu forma, înprimul rând cuforma

gândurilor. Dacărăul există învreun fel — şi

există, dar lamodul relativ, nu



absolut — atunci

definiţiasa este aceasta:identificareacompletă cuforma — forma

fizică, formamentală, formaemoţională. De

aici decurge totalanecunoaştere a



legăturii

individului cu întregul, a unităţiiintrinseci cuoricare „altul” şitotodată cu Sursa.

Această ignoranţăeste păcatuloriginar, suferinţa,

iluzia. Iar atuncicând această



iluzie a separării

totalefundamentează şidomină tot ceeace gândesc,spun şi fac, ce fel

de lume voi creaeu? Pentru a aflarăspunsul la

această întrebarenu trebuie decât



să urmăriţi

relaţiile dintreoameni, să citiţi ocarte de istoriesau să vă uitaţidiseară la ştiri.

Dacă structurileminţii umane nuse vor schimba,

vom sfârşi mereu



prin a recrea în

esenţăaceeaşi lume,aceleaşi forme alerăului, aceeaşidisfuncţie.

Un cer nou si un pământ nou Titlul cărţii a fost

inspirat de oprofeţie din Biblie



faptul că ordinea

existentă în lumese prăbuşeşte şiapare „cer nou şipământ nou”.(Apocalipsa 21:1

şi Isaiah 65:17.) Trebuie să înţelegem că cerul

nu este un loc în



spaţiu, ci el se

referă la tărâmulinterior alconştiinţei. Acestaeste sensulezoteric al

cuvântuluişi tot acesta esteşi sensul pe care i-

l atribuie Isus în învăţăturile sale.



Pe de altă parte,

pământulreprezintămanifestarea înformă exterioară,ceea ce este

totdeauna oreflexie ainteriorului.

Conştiinţa umanăcolectivă şi viaţa



de pe planeta

noastră suntconectateintrinsec. „ Un cer nou “ sereferă la ivirea

unei stăritransformate aconştiinţei umane,

iar „ un pământ nou “ constituie



reflexia acesteia

în plan fizic. Dinmoment ce viaţaoamenilor şiconştiinţa lor suntintrinsec una

cu viaţa planetei,pe măsură cevechea conştiinţă

se dizolvă sunt deaşteptat



transformări

naturalesincrone în plangeografic şiclimatic, în multepărţi ale planetei,

iar unele dintreacestea deja semanifestă.




Capitolul 1:

Înflorireaconştiinţei umane13C A P I T O L U L DO I

Egoul: stareacurentă aumanităţii

Fie că suntpronunţate cu



voce tare, fie că

rămân nerostite,la stadiul degânduri, cuvintelepot arunca o vrajăaproape hipnotică

asupra voastră.Vă pierdeţi cuuşurinţă în ele şi

ajungeţi să



credeţi,

hipnotizaţi, căodată ce aţiataşat un cuvântunui anumit lucru,cunoaşteţi ce este

lucrulacela, în realitate însă nu ştiţi ce

este, ci doar aţiacoperit misterul



cu o etichetă.

Orice element,indiferent că esteo pasăre, uncopac sau osimplă piatră — şi

cu atât mai mult ofiinţă umană —rămâne

necunoscut înultimă instanţă.



Lucrurile stau

astfel deoarecefiecare elementare oprofunzimeinsondabilă. Tot

ceea ce putempercepe,experimenta,

analiza nureprezintă decât



stratul de

suprafaţă alrealităţii, maipuţin decât parteavizibilă a unuiaisberg.

Sub ceea ce sevede la suprafaţăexistă nu doar o

legătură între



toate elementele,

ci şilegătura lor cuSursa vieţii dincare au apărut.Chiar şi o piatră,

dar mai degrabă ofloare sau opasăre vă pot

arăta drumul înapoi către



Dumnezeu, către

Sursă, către voi înşivă. Atuncicând lepriviţi, le ţineţi înmână ori le lăsaţi

să existe fără săle ataşaţi uncuvânt sau o

etichetă mentală, în



voi va răsări un

sentiment deveneraţie şi deuimire. Esenţa lorvi se va revela întăcere şi totodată

va reflecta înapoicătre voi propriavoastră esenţă —

iată ce percep



marii artişti şi

reuşesc sătransmită prinarta lor. Van Goghn-a spus: „E doarun scaun vechi”,

ci l-a privit îndelung,percepând fiinţa

acelui scaun. Apoi,aşezându-se în



faţa pânzei, şi-a

luat pensula.Scaunul în sine arfiputut fi vândut înschimbul câtorva

dolari. Picturaaceluiaşi scaun însă poate costa

astăzi peste 25 demilioane de dolari.



Când veţi înceta

să acoperiţi lumeacu cuvintele şietichetele voastre,viaţa vi se va îmbogăţi

cu un sentiment almiraculosului cares-a pierdut cu

mult timp în urmă,



atunci când

umanitatea, înloc să sefolosească degândire, s-a lăsatposedată de ea.

Viaţa voastrărecapătă oanumită

profunzime.



Lucrurile îşi

recâştigăprospeţimea,noutatea. Iar celmai mare miracolconstă în

experimentareasinelui vostruesenţial ca

precedând oricecuvânt, gând,



etichetă mentală

sau imagine.Pentru caacest lucru să fieposibil va trebuisă clarificaţi

percepţia Eului, aFiinţei, extrăgând-o dintre toate

acele noţiuni cucare s-a



amestecat, adică

s-a identificat.Această clarificareface subiectulcărţii defaţă.

Cu cât ataşaţi mairepede eticheteverbale sau

mentale lucrurilor,



oamenilor şi

situaţiilor, cuatât mai goală şilipsită de viaţădevine realitateavoastră şi cu atât

deveniţi maiimpermeabili faţăde realitate, faţă

de miracolul vieţiicare există



neîntrerupt în voi

şi în jurul vostru.Procedând astfelMulţumim edituriiCurtea Veche pentru traducerea

acestei cărţi.Pentru a comandaoriginalul

accesaţi:



www.curteaveche

.ro14poate că ajungeţimai abili, dar veţipierde

înţelepciunea şi,de asemenea,bucuria, iubirea,

creativitatea şi însufleţirea.



Acestea sunt

ascunse în pauzatăcută dintrepercepţie şiinterpretare. Estede la sine înţeles

că trebuie sărecurgem lacuvinte şi la

gândire. Acestea



au frumuseţea lor

— dareste oare nevoiesă le devenimprizonieri?Cuvintele reduc

realitatea la cevace poate fi cuprinsde mintea noastră

— iar aceasta nu



poate cuprinde

prea mult.Limbajul constădin cinci sunetede bază produsede corzile vocale.

Acestea suntvocalele a, e, i, o,u. Celelalte sunete

sunt consoaneproduse datorită



presiunii aerului:

s,f, g şi aşa maideparte. Credeţică vreocombinaţie a

acestor suneteelementare arputea vreodată

explica cinesuntem, care este



scopul ultim al

universului sauchiar sensulprofund alexistenţei unuicopac, a unei

pietre?Sinele iluzoriuCuvântul „eu”

poate fi expresiacelei mai mari



erori sau a celui

mai profundadevăr, înfuncţie de modul în care estefolosit. În

utilizarea saconvenţională,cuvântul acesta

nu este dom unul



dintre cele mai

frecvente(împreună cu înruditele „mic”,„al meu/a mea”sau

„însumi/însămi”),ci şiunul dintre cele

mai amăgitoare, în limbajul de



fiecare zi, „eu”

exprimă o eroareprimordială, opercepţie greşităa ceea ce sunteţi,un sentiment

iluzoriu alidentităţii. Acestaeste egoul. Acest

sentiment iluzoriual sinelui este



ceea ce a denumit

Albert Einstein —care a avut accesnu doar laprofunzimilerealităţ i i spaţiului

şi timpului, ci şiale naturii umane— „iluzie optică a

conştiinţei”.



Sinele acesta

iluzoriu devineapoi baza tuturorinterpretărilorulterioare sau,mai bine zis, a

interpretărilorgreşite alerealităţii, a tuturor

proceselor degândire,



interacţiunilor şi

relaţiilor.Realitatea voastrădevine o reflexie ailuziei iniţiale.Există însă şi veşti

bune: dacă veţiputea conştientizafaptul că iluzia

este iluzie, ea seva



dizolva.

Conştientizareailuziei semnificătotodată şisfârşitul ei.Supravieţuirea sa

depinde deeroareape care o comiteţi

luând-o dreptrealitate. Văzând



ceea ce nu

sunteţi, realitateaa ceea ce sunteţise vaivi de la sine.Acest lucru se va

întâmpla dacăcitiţi pe îndelete şicu mare atenţie

capitolul acesta şi



următorul capitol,

căci ele vorbescdespre mecanicasinelui artificial pecare-l denumimego. Aşadar,

care este naturaacestui sineiluzoriu?

De obicei, cândspuneţi „eu” nu



vă referiţi la ceea

ce sunteţi cuadevărat. Prinintermediulunui monstruosact de

reducţionism,profunzimeainfinită a ceea ce

sunteţi a fostconfundată cu un



sunet emis de

corzile vocale saua fost înlocuită cugândul referitor la„eu” din minteavoastră,

împreună cutoatele cele cucare s-a identificat

acest „eu”. Prin



urmare, la ce se

referă obişnuitul„eu” şi înruditele„mie”, „al meu/amea”?ECKHART TOLLE -

Un pământ nouCapitolul 2: Egoul- starea curentă a

umanităţii15



Atunci când un

copil mic învaţă căo succesiune desunete produse decorzile vocale alepărinţilor

reprezintă numelesău, el începe săechivaleze

cuvântul, care în



mintea sa îşi

găseştecorespondentul într-un gând, cuceea ce este el. Înaceastă etapă,

copiii fac adeseareferire la eivorbind la

persoana a treia:„Lui Johnny îi este



foame.” Curând

după aceea, ei învaţă cuvântulmagic „eu” şi-lechivalează cunumele lor, pe

care deja l-auechivalat cu ceeace sunt ei. Apoi

apar



alte gânduri şi

fuzionează cugândul iniţial„eu”. Pasulurmător îlreprezintă

gândurilereferitoare la„mine” şi „al

meu”, caredesemnează



lucruri ce fac într-

un anumit felparte din „eu”.Aceasta este oidentificare cuobiecte, ceea ce

însemnă căinvestiţi unsentiment de sine

în lucruri, dar înultimă



instanţă în

gândurile carereprezintă acelelucruri şi, în acestmod, vă formaţi oidentitate din ele.

Arunci când sestrică sau i se ia jucăria „mea”,

copilul va resimţi



o mare suferinţă.

Nu pentru vreovaloare intrinsecăpe care ar avea-o jucăria — copilul îşi va pierde

curând interesulfaţă de ea şi o va înlocui cu alte

jucării, alteobiecte — ci din



cauza gândului de

„a mea”. Jucăria adevenit partecomponentă asentimentului desine, de „eu” care

se dezvoltă încopil.Şi astfel, pe

măsură ce copilulcreşte, ideea



iniţială referitoare

la „eu” atrage şialte gânduri: ea seidentifică cu ocategorie sexuală,cu anumite

posesii, cu corpulperceput prinsimţuri, cu

naţionalitatea,rasa, religia,



profesia. Alte

lucruri cu care seidentifică noţiuneade „eu” suntrolurile —mamă, tată, soţ,

soţie şi aşa maideparte —cunoştinţele sau

părerileacumulate,



simpatii şi

antipatii şi,de asemenea,lucruri care „mi”s-au întâmplat întrecut şi a căror

amintire estereprezentată degânduri care îmi

definesc încontinuare



sentimentul de

sine sub formă de„eu şi povesteamea”.Acestea sunt doarcâteva dintre

lucrurile din care-şi derivă oameniisentimentul

identităţii, înultimă



instanţă ele nu

sunt altceva decâtgânduri ţinutelaolaltă în modprecar de faptulcă în toate a fost

investitsentimentulsinelui. La această

construcţiementală vă referiţi



în mod normal

atunci cândspuneţi „eu” Maiexact, de cele maimulte ori nu voivorbiţi atunci fiind

spuneţi saugândiţi „eu”, ciunul dintre

aspecteleconstrucţiei



mentale, sinele

egocentric. Dupăce vă treziţi, nuveţi renunţa lacuvântul „eu”, darel va avea altă

încărcătură, va luanaştere într-unspaţiu mult mai

profund aflat îninteriorul vostru.



Cei mai mulţi

oameni încă seidentifică întotalitate cu fluxulneîncetat degânduri din

mintealor, cu gândireacompulsivă,

repetitivă şi fărărost în cea mai



mare parte a ei.

Nu există niciun„eu” înafară de proceselelor de gândire şi înafară de emoţiile

care le însoţesc.Aceasta înseamnăa fi

inconştient dinpunct de vedere



spiritual. Atunci

când li se spunecă în mintea lor eo voce care nu înceteazăniciodată să

vorbească, ei întreabă: „Cevoce?” sau neagă

enervaţi, iar



aceasta este

desigurchiar vocearespectivă, estegânditorul, estemintea

neobservată.Aproape că poatefi privită ca o

entitate care i-aluat în stăpânire.



ECKHART TOLLE -

Un pământ nouCapitolul 2: Egoul- starea curentă aumanităţii16

Unii oameni numai uită niciodatăacea primă oară

când MU încetat



sa se mai

identifice cugândurile lor şi auexperimentatastfel, pentrucâteva clipe,

schimbarea deidentitate de laconţinutul

minţii lor, laconştiinţa din



spatele acestuia.

Pentru alţii se întâmplă într-unmod atât de subtil încâtabia dacă observă

sau sesizeazădoar prezenţaunui val de

bucurie sau pace



interioară, fără să-

icunoască sursa.Vocea din minteAm avut primastrăfulgerare a

conştiinţei pecând eramstudent în primul

an la University of



London. Luam

metroul de douăori pe săptămânăca să merg labibliotecauniversităţii, de

obicei în jurul orei nouădimineaţa, către

sfârşitul orei devârf. Într-una din



dimineţi, în faţa

mea stătea ofemeiepuţin trecută detreizeci de ani. Omai văzusem şi

înainte de câtevaori în metroulrespectiv. Era

imposibil



să n-o observi.

Deşi metroul eraplin, scaunele dinstânga şi dindreapta ei eraulibere, motivul

fiind,fără îndoială,faptul că părea

nebună. Păreaextrem de



încordată şi

vorbea singurăfără oprire, cuvoce ridicată şifurioasă. Era atâtde absorbită de

gândurile ei încâtpărea total ruptăde oamenii din jur.

Faţa îi era înclinată uşor



către stânga, ca şi

cum s-ar fiadresat cuiva carestătea pe scaunulgol de lângă ea.Deşi nu-mi

amintesc exact cespunea,monologul ei suna

cam aşa: „Şi pe



urma mi-a spus ea

mie... aşacă eu i-am spuseşti o mincinoasăcum îndrăzneştisă mă acuzi de...

când tu eşti ceacare a profitatmereu

de mine am avut încredere în tine şi



tu mi-ai înşelat

încrederea...” învocea ei se simţeatonul nervos alcuiva care fusesenedreptăţit, care

trebuie să-şi aperepoziţia ca să nufie anihilat.

Când metroul seapropia de



Tottenham Court

Road Station s-aridicat în picioareşi a ponit-ocătre uşă, fără să întrerupă torentul

cuvintelor care-iieşeau din gură.Staţia respectivă

era cea la care



coboram şi eu,

aşa că am urmat-o. Când am ieşit înstradă, ea a luat-ospre BedfordSquare, încă

implicată în dialogul eiimaginar, încă

acuzând furioasăşi afirmându-şi



poziţia. Curios, m-

am hotărât să ourmezatâta vreme câtmergea în aceeaşidirecţie în care

mergeam şi eu.Deşi cufundată îndialogul ei

imaginar,



părea să ştie

încotro se îndreaptă. Curândne-am apropiat deconstrucţiaimpunătoare a

Senatului, ridicată în anii 1930, caregăzduia sediul

administrativcentral şi



biblioteca

universităţii. Eramşocat. Era posibilsă mergem înacelaşi loc? Da,către el se

îndrepta. Era oareprofesoară,studentă,

angajată la unbirou,



bibliotecară?

Poate că fuseseinclusă într-unproiect decercetare alvreunui psiholog.

N-am aflatniciodatărăspunsul. Urcam

cu douăzeci detrepte în spatele



ei, iar până să

intru eu în clădire(care, ca o ironie,fusese sediulPoliţiei Minţii dinfilmul bazat pe

romanul luiGeorge Orwell,1984), ea fusese

deja



înghiţită de unul

dintre lifturi.Eram oarecumstupefiat de ceeace-mi fusese datsă văd. Student

matur, în vârstăde douăzeci şicinci de ani, aflat

în primul an, măvedeam un



intelectual în

devenire şi eramconvins că toateECKHART TOLLE -Un pământ nouCapitolul 2: Egoul

- starea curentă aumanităţii17

răspunsurile laproblemele



existenţei umane

puteau fi găsiteprin intelect, adicăprin gândire, încănurealizasem că

gândirea fărăconştientizareeste principala

problemă a



existenţei umane.

Priveamprofesorii ca penişte înţelepţi caredeţineau toaterăspunsurile, iar

universitatea — caun templu alcunoaşterii. Cum

putea fi integratăaici o persoană



alienată mintal ca

aceea?Încă mă maigândeam la ea pecând mă aflam întoaleta bărbaţilor,

înainte să intru înbibliotecă, întimp ce mă

spălam pe mâini îmi spuneam: sper



să nu sfârşesc ca

ea. O privirescurtă aruncată îndirecţiamea de bărbatulcare se afla alături

m-a determinat sărealizez brusc,şocat, că nu-mi

spusesem doar în



gând cele de mai

sus, ci lemormăisem cuvoce tare.„Dumnezeule,deja sunt ca ea”,

mi-am spus. Nuera şimintea mea la fel

de permanentactivă precum a



ei? între noi doi nu

erau decâtdiferenţe minore.Emoţiapredominantă dinspatele gândurilor

ei părea să fiefuria, în cazulmeu, era în cea

mai mare parte



anxietatea. Ea

gândea cu vocetare. Eu gândeam— de cele maimulte ori — înmintea mea. Dacă

ea eranebună, atuncitoată lumea era

nebună, inclusiveu. Diferenţele



ţineau doar de

treapta pe care neaflam.Pentru un momentam reuşit să facun pas în afara

minţii şi s-o văddintr-operspectivă mai

profundă, aşa cumera. S-a produs



atunci un scurt

transfer de lagândire laconştientizare. Măaflam încă întoaletă, dar de

data aceastaeram singur şi măuitam în oglindă la

faţa mea. În acel



moment de

detaşarefaţă de minteamea am izbucnit într-un râs sonor.Poate că părea

nebunesc, dar eraun râs sănătos,râsul

lui Buddha cel cuburta mare. „Viaţa



nu este atât de

serioasă cum oface mintea measă pară.” Astapărea să spunărâsul. Dar era

doar ostrăfulgerare, careavea să fie foarte

repede datăuitării. Am trăit



următorii trei ani

în anxietate şidepresie, completidentificat cumintea mea. Atrebuit să ajung în

pragul sinuciderii înainte să revinăconştientizarea,

de data asta fiind



vorba despre mult

mai multdecât o licărire. M-am eliberat degândireacompulsivă şi de

falsul eu, celfabricat de minte.Incidentul descris

mai sus nu doarcă mi-a declanşat



o străfulgerare a

conştientizării, ci aşisădit prima îndoială cu privirela valabilitatea

absolută aintelectului uman.Câteva luni mai

târziu a



avut loc o

întâmplare tragicăce mi-a amplificat îndoiala, într-o lunidimineaţa nestrânseserăm în

aşteptarea unuicurs predat de unprofesor a cărui

minte o admiramfoarte mult, dar



am fost

întâmpinaţicu vestea că dinnefericireprofesorul sesinucisese într-

una din zilele deweekend, împuşcându-se.

Am fost năucit.Era un profesor



foarte respectat şi

părea să cunoascătoaterăspunsurile. Cutoateacestea, încă nu

puteam vedea pe-atunci oalternativă la

cultivarea gândirii,



încă nu realizam

căgândirea estedoar un aspectminuscul alconştiinţei ce ne

reprezintă şi nicinu ştiam nimicdespre

ego, cu atât maipuţin eram



capabil să-i

detectez prezenţa în interiorul meu.ECKHART TOLLE -Un pământ nouCapitolul 2: Egoul




Conţinutul şi

structuraegoului Minteaegocentristă este în totalitate

condiţionată detrecut.Condiţionarea ei

este dublă: în



planul conţinutului

şi în cel alstructurii. în cazul unui copilcare plânge foartesupărat pentru că

i-a fost luată jucăria, aceastadin urmă

reprezintăconţinutul. El este



interşanjabil cu

orice alt conţinut,cu orice altă jucărie sau oricealtobiect. Conţinutul

cu care văidentificaţi estecondiţionat de

mediul în care



trăiţi, de educaţia

pecare aţi primit-o şide contextulcultural. N-arenicio importanţă

dacă este vorbadespre un copilbogat

sau sărac, dacă jucăria constă



dintr-o bucată de

lemn în formă deanimal sau undispozitivelectronicsofisticat,

suferinţaprovocată depierdere este

aceeaşi. Motivul



pentru care este

ea atâtde acută stăascuns în cuvântul„mea” şi ţine deplanul structural.

Nevoia imperioasăinconştientă aindividului de a-şi

consolidaidentitatea prin



asocierea cu un

obiect face parteintegrantă dinstructuraminţii egocentrice.Una dintre

structurilementale cele maielementare prin

care se naşte



egoul este

identificarea.Cuvântul„identificare” estederivat din latinulidem, care

înseamnă„acelaşi” şifacere, care

înseamnă



„a face”. Aşadar,

atunci când măidentific cu ceva,„fac să fieasemenea”.Asemenea cui?

Asemeneamie. Investesc unsentiment de sine

în lucrul respectiv,iar el ajunge să



facă parte din

„identitatea”mea. Unul dintrenivelurile deidentificare celemai elementare

este cel culucrurile: jucăriamea lasă

loc mai târziumaşinii mele,



casei mele,

hainelor mele şiaşa mai departe.Încerc să măregăsesc inlucruri, dar nu

reuşesc niciodatăcu adevărat, aşacă sfârşesc prin a

mă pierde în ele.Aceasta este



soarta egoului.

Identificarea culucrurileCei care lucrează în publicitate ştiufoarte bine că,

pentru a vindelucruri de careoamenii nu au

reală nevoie,trebuie să ii



convingă de faptul

că respectivelelucruri vor adăugaceva modului încarese văd pe ei înşişi

sau în care suntvăzuţi de ceilalţi;cu alte cuvinte,

vor adăuga cevasentimentului



de sine. Şi ei fac

acest lucruspunându-vă, deexemplu, că văveţi delimita demarea masă

folosindacest produs şiveţi fi în

consecinţă voi înşivă într-un mod



mai plenar. Sau

vor da naştereuneiasocieri în minteavoastră dintreprodus şi o

celebritate sau opersoanădebordând de

tinereţe,



farmec şi iradiind

fericire. Chiar şiasociereaimaginilor dinperioada de gloriea unor celebrităţi

acum în vârstăsau decedate dărezultate în acest

scop. Ipotezaimplicită face



referire la faptul

căachiziţionândacest produsdeveniţi, prinmijlocirea unui act

magic deatribuire,asemenea lor sau

măcar



asemenea

imaginii lor desuprafaţă. Astfelcă, în multecazuri, nucumpăraţi

produsul, ci un„amplificator alidentităţii”.

Mărciledesignerilor sunt



în primul rând

identităţi colectivela careECKHART TOLLE -Un pământ nouCapitolul 2: Egoul


aderaţi. Suntscumpe, prin



urmare

„exclusiviste”.Dacă toată lumeaar avea acces laele şi-ar pierdevaloarea

psihologică şi n-aţimai rămâne decâtcu valoarea lor

materială, care seridică probabil la o



mică fracţiune din

preţul pe care l-aţiplătit.Genul de lucruricu care văidentificaţi diferă

de la o persoanăla alta, în funcţiede vârstă,

sex, venit,categorie socială,



modă, mediu

cultural şi aşa maideparte. Lucrul cucare vă identificaţiţine în totalitatede conţinut, în

timp ce imboldulinconştient de avă identifica ţine

de structură.



Aceasta este una

dintre cele maielementare căiprin careoperează minteaegoistă.

Paradoxal, ceeace asigurăcontinuitatea aşa-

numitei societăţi



de consum este

faptul că încercarea de a văregăsi prinintermediullucrurilor nu dă

rezultate:satisfacţia egouluieste de scurtă

durată şi astfel voicontinuaţi să



căutaţi mereu şi

mereu altceva,continuaţi săcumpăraţi şi săconsumaţi.Este cert că la

nivelul dimensiuniifizice în cadrulcăreia îşi duce

existenţa parteasuperficială a



sinelui nostru,

lucrurilereprezintă ocomponentănecesară şiinevitabilă a vieţii

noastre. Avemnevoie de unadăpost, de haine,

de mobilier,unelte, mijloace



de transport. Mai

există poate înviaţanoastră şi lucruripe care le preţuimdatorită frumuseţii

sau a unei calităţiinerente. Trebuiesă cinstim

lumea lucrurilor,nu s-o dispreţuim.



Fiecare lucru are o

Existenţă şi este oformă temporarăce-şi areoriginea în Viaţafără formă şi

unică, sursatuturor lucrurilor,a tuturor

corpurilor, atuturor formelor,



în culturile cele

mai străvechi,oamenii credeaucă absolut orice,chiar şi aşa-ziseleobiecte

fără de viaţăaveau un spirit allor, iar în această

privinţă erau maiaproape de



adevăr decât

suntemnoi astăzi. Cândtrăieşti într-o lume în care noţiunileabstracte ale

mentalului ucidviaţa, nu maisimţi că universul

este viu.Majoritatea



oamenilor nu

trăiesc într-orealitate însufleţită, ci într-una aconceptelor.

Dar nu putemcinsti cu adevăratlucrurile dacă le

folosim ca mijloc



de amplificare a

propriuluisine, cu altecuvinte dacă încercăm să neregăsim prin

intermediul lor. Şiexact în acestmod

procedează egoul.Identificarea



egoului cu

lucrurile dănaştereataşamentuluifaţă de lucruri,obsesiei

pentru lucruri, iaracestea, la rândullor, dau naştere

societăţii deconsum şi



structurilor

economice în cadrul cărorasingura măsură aprogresului oreprezintă

întotdeauna ideeade mai mult.Năzuinţa

continuă cătremai mult, către o



creştere nesfârşită

reprezintă odisfuncţie şi oboală. Esteaceeaşidisfuncţie pe care

o manifestăcelulelecanceroase, a

căror singură ţintă



este să se

multiplice,inconştiente că se îndreaptă cătreautodistrugereprin distrugerea

organismului dincare lac parte.Există economişti

atât de ataşaţi denoţiunea de



creştere încât nu

pot renunţanicicând la acestcuvânt, motivpentru carefolosesc expresia

„creşterenegativă” atuncicând se referă la o

perioadă decriză.



ECKHART TOLLE -


Mulţi oameni îşiconsumă o mareparte din viaţă

într-o preocupare



obsesivă faţă de

lucruri.De aceea este înmulţireaobiectelor unadintre tarele

timpurilor noastre.Atunci când numai simţi

viaţa căreia îiaparţii, e foarte



probabil că vei

încerca să-ţi umpliviaţa cu lucruri.Vă sugerez, capractică spirituală,să investigaţi prin

intermediulobservării de sinerelaţia pe care o

aveţi cu lumea



lucrurilor şi, în

particular, culucrurile pe care ledesemnaţi prinatributul„meu/mea”.

Trebuie să fiţivigilenţi şi oneştipentru a afla, de

exemplu, dacăsentimentul valorii



proprii este legat

de lucrurile pecare Ic posedaţi.Vă induc anumitelucruri unsentiment subtil

de importanţă saude superioritate?Vă

face lipsa lor să văsimţiţi inferiori



celor care au mai

mult decât voi?Aduceţi uneori îndiscuţielucrurile pe care ledeţineţi sau le

etalaţi pentru a văspori sentimentulvalorii în ochii

altcuiva şi,



implicit, în propriii

voştri ochi? Simţiţiiritare sau furie şi întru câtva odiminuare asentimentului de

sine atunci cândaltcineva are maimult decât voi sau

atunci când



pierdeţi un lucru

pe care îl preţuiţi?Inelul pierdut Pe vremea cândaveam întâlniri cudiverşi oameni în

calitate deconsilier şi învăţător

spiritual, vizitamde două ori pe



săptămână o

femeie care selupta cu cancerul.Era o profesoarădepatruzeci şi ceva

de ani căreiadoctorii nu-idăduseră mai

mult de câteva



luni de trăit.

Uneorischimbam câtevacuvinte în timpulacelor vizite, dar în cea mai mare

parte a timpuluistăteam înlinişte, prilej cu

care ea a avutprimele



străfulgerări ale

păcii interioaredespre care nuştiuseniciodată căexistă de-a lungul

vieţii ei ocupate,de profesoară.Într-una din zile

însă am găsit-o într-o stare de



mare suferinţă şi

supărare. „Ce s-a întâmplat?”, am întrebat-o. Inelulei cu diamant, demare valoare atât

din punct devedere financiar,cât şi sentimental,

dispăruse, iar easpunea că era



sigură că-i fusese

furat de femeiacare venea săaibă grijă de eacâteva ore pe zi.Spunea că nu

înţelegea cum arputea cineva săfie atât de crud şi

de lipsit de inimă încât să-i facă aşa



ceva. M-a întrebat

dacă era cazul să îi vorbeascădeschisfemeii sau dacăera mai bine să

cheme imediatpoliţia. I-amrăspuns că n-aş

putea să-i spun cesă



facă, dar i-am

cerut să se întrebecât de importantera în acest punctdin viaţa ei un inelsau orice

altceva. „Nu înţelegeţi”, mi-arăspuns. „Acesta

a fost inelulbunicii mele.



Obişnuiam să-l

port înfiecare zi pânăcând m-am îmbolnăvit şimâinile mi s-au

umflat prea tare.Pentru mine e maimult

decât un simpluinel. Cum aş putea



să nu fiu

supărată?”Promptitudinearăspunsului ei,supărarea şinuanţa defensivă

din vocea eiindicau faptul cănu devenise încă

suficient deprezentă pentru a



privi în interiorul

ei şi pentru asepara reacţia cide întâmplarea careo declanşase, ca

să le observe pefiecare în parte.Supărarea şi

atitudinea



defensivă erau

indicii că egoulvorbea încă prinintermediul ei. I-am spus atunci:„Am să vă

ECKHART TOLLE -Un pământ nouCapitolul 2: Egoul

- starea curentă aumanităţii



21

pun câteva întrebări, dar înloc să-mirăspundeţi la elepe loc, încercaţi

să găsiţirăspunsurile îndumneavoastră.

Am să fac o micăpauză după



fiecare întrebare.

Dacă aparerăspunsul, nu eneapărat necesarca el să apară subforma unor

cuvinte.” Mi-arăspuns că epregătită să

asculte. Am



întrebat-o:

„Sunteţiconştientă defaptul că va trebuisă renunţaţicomplet la acel

inel la unmoment dat, şiponte destul de

curând? De câttimp mai aveţi



nevoie ca să fiţi

pregătită sărenunţaţi la el?Veţi fi diminuatăatunci când veţirenunţa la el?

Ceea ce sunteţi vafi diminuat deaceastă

pierdere?” Dupăultima întrebare s-



a lăsat tăcerea

timp de câtevaminute.Când a reînceputsă vorbească, pefaţă îi apăruse un

zâmbet şi părea împăcată. „Ultima întrebare m-a

făcut să realizezceva foarte



important. La

început am căutatrăspunsul înminteamea, iar minteami-a spus: «Da,

sigur că ai fostdiminuată». Apoimi-am pus din nou

întrebarea:



«A fost diminuat

ceea ce sunt eu?».De această datăam încercat maidegrabă să simtrăspunsul

decât să-lgândesc. Şideodată am simţit

faptul că Eu Sunt.



Niciodată înainte

nu mai simţisemastfel. Dacă potsimţi atât deintens că Eu Sunt, înseamnă că ceea

ce sunt nu a fostdeloc diminuat.Şi acum simt

acest lucru, simt o



pace, dar una

foarte vie.”„Aceasta estebucuria Fiinţării”,i-am răspuns. „Oputeţi Minţi doar

atunci când ieşiţidinminte. Fiinţa

trebuie simţită, unpoate fi gândită.



Egoul nu ştie

nimic despre ea,deoarece el esteconstituit dingânduri. Inelul seafla în mintea

dumneavoastrăsub forma unuigând pe care l-aţi

luat



drept sentimentul

de Eu Sunt. Aţicrezut că Eu Suntare legătură,măcar parţial, cuinelul.

Indiferent cecaută egoul saude ce se ataşează

el, acestea



reprezintă

substitute pentruFiinţarea pe carenu poate s-osimtă. Puteţipreţui lucrurile,

puteţi ţine la ele,dar dacă văataşaţi de

ele trebuie să ştiţică e vorba despre



ego. Şi în realitate

nu sunteţiniciodată ataşatăde un lucru, cide un gând careconţine

pronumele «eu»,«mine», «al meu/amea». Ori de câte

ori acceptaţicomplet o



pierdere veţi trece

dincolo de ego şiatunci îşi faceapariţia ceea cesunteţi, acel EuSunt care

reprezintăconştiinţa însăşi.”A continuat:

„Acum înţelegceva ce a spus



Isus şi care până

acum nu preaavea sens pentrumine: «Dacăcineva îţi iacămaşa, dă-i şi

haina.»“„Într-adevăr”, i-am răspuns. „Nu

înseamnă că nutrebuie să-ţi încui



niciodată uşa, ci

doar căuneori a renunţala lucrurireprezintă un actce denotă o

putere mult maimare decâtatitudinea

defensivă sauagăţarea de ele.”



În ultimele

săptămâni deviaţă, pe măsurăce trupul îidevenea tot maislăbit, ea devenea

dince în ce mairadioasă, ca şi

cum ar fi foststrăbătută de o



lumină. Şi-a dat

multe din lucrurilepe care leavea, unele dintreele chiar femeiidespre care

credea că îi furaseinelul, iar cufiecare lucru pe

care îl



dădea, bucuria i

se adâncea. Cândm-a sunat mamaei ca să măanunţe că plecasedin această lume,

ECKHART TOLLE -Un pământ nouCapitolul 2: Egoul

- starea curentă aumanităţii



22

mi-a menţionatfaptul că dupămoartea ei îigăsiseră inelul îndulăpiorul cu

medicamente dinbaie. I-ladusese înapoi

femeia aceea saufusese acolo în tot



acel timp? Nimeni

nu va ştivreodată. Unsingurlucru putem şti:Viaţa vă va da

acea experienţăcare va fi de mareajutor pentru

evoluţiaconştiinţei



voastre. De unde

ştiţi că aceastaeste experienţade care aveţinevoie? Pentru căaceasta este

experienţa cucare văconfruntaţi în

acest moment.



Înseamnă atunci

că este greşit săfii mândru de ceeace ai sau să airesentimente faţăde cei care

au mai mult decâttine? Nicidecum.Acest sentiment

de mândrie,



această nevoie de

a ieşi în evidenţă,aparentaamplificare asinelui propriuprin intermediul

lui „mai multdecât” şidiminuare prin

„mai



puţin decât” nu

sunt nici rele, nicibune — ci doarreprezintămanifestări aleegoului. Egoul nu

esterău, ci doarinconştient. Când

îţi observi egoul, începi să treci



dincolo de el. Nu îl

luaţi prea înserios: atuncicând detectaţi lavoi înşivă uncomportament

generat de ego,zâmbiţi. Uneoriputeţi

chiar râde. Cum aputut umanitatea



să fie păcălită de

el atât de multtimp? Mai presusde orice, ţineţicont de faptul căegoul nu este

personal. El nureprezintă ceea cesunteţi voi. Dacă

veţi considera



egoul ca fiind

problema voastrăpersonală, atuncinu este vorba aicidecât de şi maimult ego.

Iluzia posesiei A „poseda” ceva— ce înseamnă

asta cu adevărat?Ce înseamnă să



fac ca ceva să fie

„almeu”? Dacălocuiesc pe ostradă din New York, arăt către un

imens zgârie-norişi spun: ,,Clădireaaceasta este a

mea. Eu o deţin,”fie sunt foarte



bogat, fie sunt un

şarlatan sau unmincinos, în oricecaz, în ceea cespun, formagândului „eu” şi

forma gândului„clădire” secontopesc. Aşa

funcţionează



conceptul mental

de posesie. Dacătoată lumea estede acord cupovestea spusă demine, înseamnă

căvor exista hârtiisemnate pentru a

certifica acordullor. Sunt un om



bogat. Dacă

nimeni nu este deacordcu povestea mea,mă vor trimite lapsihiatru. Sunt un

şarlatan sau unmitoman.Este important să

recunoaştem aicică povestea şi



forma gândurilor

care formeazăpovestea,fie că oameniisunt sau nu deacord cu ea, n-au

absolut nimic de-aface cu ceea cesunt eu. Chiar

dacă oamenii suntde acord, în



ultimă instanţă

este vorba despreo închipuire. Mulţioameni nurealizează, pânăcând ajung pe

patul de moarte şitot ceea ce le esteexterior începe să

se



îndepărteze de ei,

că nimic nu a avutvreodată de-aface cu ceea cesunt ei cuadevărat, în

apropiereamorţii, întregconceptul de

posesie sedezvăluie ca fiind



în ultimă instanţă

lipsit de sens. Înultimele clipe alevieţii lor mairealizează şi că întimp ce ei au

căutat o viaţă întreagă să-şi întregească

sentimentul desine, ceea ce



căutau în

realitate, Fiinţalor, fusese mereudeja acolo, dar înmare parteeclipsată de

identificarea lor culucrurile, ceea ce în final înseamnă

identificarea cumintea lor.



ECKHART TOLLE -


„Fericiţi cei săracicu duhul”, spuneaIsus, „că a lor este

împărăţia



cerurilor”.2 Ce

înseamnă„săraci cu duhul”?Lipsiţi de bagajeinterioare, deidentificări. Nici cu

lucruri, nici cuvreun fel deconcepte mentale

care să conţină într-o măsură



oricât de mică

noţiunea sinelui.Şi ce este„împărăţiacerurilor?” Bucuriasimplă, dar

profundă aFiinţării, carerămâne atunci

când renunţaţi laidentificări şi



deveniţi astfel

„săraci cu duhul”.De aceea aconstituitrenunţarea laposesiuni o

practică spiritualăstrăveche atât înEst, cât şi

în Vest.Renunţarea la



posesiuni însă nu

vă va elibera înmod automat deego. Acesta va încerca săşiasigure

supravieţuireagăsind altceva cucare să se

identifice, de



exemplu imaginea

mentală a voastrăca cineva care atranscens oriceinteres faţă deposesiunile

materiale şi estedin acest motivsuperior,

este mai spiritualdecât alţii. Aceştia



sunt oamenii care

au renunţat latoate posesiunile,dar au unego mai maredecât unii dintre

multimilionari.Dacă daţi la oparte un gen de

identificare, egoulva



găsi repede un

altul, în ultimăinstanţă, lui nu-ipasă cu ce seidentifică, câtăvreme are o

identitate. Afi împotrivasocietăţii de

consum sau împotriva



societăţii private

poate reprezentao altă formă degândire, o altăatitudine mentalăcare înlocuieşte

vecheaidentificare cuposesiunile. Prin

intermediul ei aţiputea simţi că



aveţi dreptate, în

timp ce alţiigreşesc. Dupăcum vom vedeamaitârziu, credinţa că

voi aveţi dreptateşi ceilalţi greşescreprezintă unul

dintre tipareleprincipale ale



minţii egoiste, una

dintre principaleleforme deinconştienţă. Cualte cuvinte,conţinutul egoului

sepoate schimba, însă structura

minţii care îl ţine



în viaţă nu se

schimbă.Una dintrepresupunerile pecare le faceţi înmod inconştient

este aceea că,identificându-văcu un obiect prin

ideea fictivă deposesie, aparenta



soliditate şi

permanenţă aobiectului materialvă va înzestrasentimentul

sinelui cu o maimare soliditate şipermanenţă.

Aceasta se aplică în special în



cazul clădirilor şi

chiar mai mult încazul pământului,din moment ceacesta estesingurul dintre

lucrurile pe carecredeţi că ledeţineţi care nu

poate fi distrus.Absurditatea



posedării unui

lucru devinechiar mai evidentă în cazulpământului. Învremurile

înstăpânirii albilor în America deNord,

băştinaşilor le erade neînţeles



conceptul de

proprietate apământului. Dinacest motiv l-aupierdut atuncicând europenii i-

au determinat săsemneze hârtiicare pentru ei

erau la fel de



incomprehensibile

. Eisimţeau căaparţineaupământului,nicidecum că

pământul leaparţinea lor.Egoul tinde să

echivalezepredicatul „a



avea” cu

Fiinţarea: am, decisunt. Şi cu cât ammaimult, cu atât suntmai mult. Egoul

trăieşte princomparaţie. Modul în care sunteţi

văzuţi de ceilalţi



devine modul în

care vă vedeţi voi înşivă, Dacă toatălumea ar trăi încase impozantesau dacă toată

lumea ar fibogată, caselevoastre sau

bogăţiile voastren-ar mai servi la



potenţarea

sentimentului desine. Atunci v-aţiputea muta într-osimplă colibă, aţiputea renunţa la

bogăţii şi v-aţirecâştiga oidentitate

creându-vă înpropriii voştri ochi



şi în ochii altora o

imagine deindivizi maispirituali decâtECKHART TOLLE -Un pământ nou

Capitolul 2: Egoul- starea curentă aumanităţii

24



ceilalţi. Modul în

care vă vădceilalţi devineoglinda care văspune cum sunteţişi cine sunteţi.

Sentimentulpropriei valori pecare îl are egoul

este înmajoritatea



cazurilor legat de

valoarea pe careo aveţi în ochiicelorlalţi. Aveţinevoie ca ceilalţisă vă dea un

sentiment de sine,iar dacă trăiţi încadrul unei culturi

în care valoareapersonală este în



foarte mare

măsurăechivalentă cuceea cedeţineţi şi cu câtde mult deţineţi,

veţi fi condamnaţi, în cazul în care nuputeţi vedea

dincolo de



această amăgire

colectivă, săvânaţi lucruri totrestul vieţiivoastre, cusperanţa

zadarnică de agăsivaloarea şi

desăvârşireasentimentului de



sine prin

intermediul lor.Cum puteţi sărenunţaţi laataşamentulvostru faţă de

lucruri? Nici măcarsă nu încercaţi.Este

imposibil.Ataşamentul faţă



de lucruri cade de

la sine atuncicând nu maicăutaţi să văregăsiţi în ele.Între timp, fiţi

doar conştienţi deacest ataşament.Se poate ca în

anumite cazuri să



nu fiţi conştienţi

căsunteţi ataşaţi —adică identificaţi— cu ceva, pânăcând pierdeţi

lucrul respectivsau până cândapare

riscul pierderiisale. Dacă în



această situaţie

vă supăraţi, văpanicaţi şi aşa maideparte, înseamnă căsunteţi

ataşaţi, înmomentul în caredeveniţi conştienţi

de faptul că vă



identificaţi cu un

lucru, identificarearespectivă nu maieste totală. „Eusunt conştiinţacare

conştientizeazăacest ataşament.”Acesta este



începutul

transformăriiconştiinţei.Dorinţa: nevoiade mai mult Egoul se identifică

cu a avea, darsatisfacţia pe carei-o procură ceea

ce are este relativ



superficială şi de

scurtă durată.Adânc în elrămâne ascuns unsentiment denemulţumire, de

incomplet,de „insuficient”,„încă nu am

suficient”, princare egoul vrea să



spună: „încă nu

sunt suficient”.După cum amvăzut, a avea —conceptul deposesie — este o

ficţiune creată deego pentru a-şiconferi soliditate

şi permanenţă şipentru a se simţi



distinct, special,

însă deoarece nuvă puteţiregăsi prinposesiuni, dintr-unstrat mai profund

apare un alt resortce ţine destructura egoului,

unul mai



puternic: nevoia

de mai mult, pecare am putea-odenumi şi„dorinţa”. Niciunego n-ar avea

viaţă lungă înlipsa dorinţei demai mult. De

aceea, dorinţa demai mult este cea



care îl menţine în

viaţă, într-o multmaimare măsurădecât îl ţine ceeace are. Mai mult

decât vrea săaibă, egoul vreasă îşi dorească. Şi

astfel,



satisfacţia de

suprafaţă oferităde posesiuni este întotdeauna înlocuită cudorinţa de mai

mult. Aceastaeste nevoiapsihologică de mai

mult, ceea ce înseamnă nevoia



de mai multe

lucruri cu care săvă identificaţi.Este o nevoieasemănătoareunui viciu, nu una

autentică.În unele cazuri,nevoia psihologică

de mai mult sausentimentul de



insaţietate care îi

este atât decaracteristicegoului estetransferată lanivel fizic,

devenind astfel ofoame insaţiabilă.Cei care suferă de

bulimie îşiprovoacă adesea



voma pentru a

putea să mănânce în continuare.Mintea lor estecea înfometată,nu corpul. Această

dereglare amodului dealimentaţie s-ar

remedia dacă cei



suferinzi s-ar

putea conecta laECKHART TOLLE -Un pământ nouCapitolul 2: Egoul- starea curentă a

umanităţii25corpul lor, în loc

să se identifice cumintea, simţind



astfel adevăratele

nevoi ale corpuluişi nupseudonevoileminţii egoiste.Uneori egoul ştie

ce vrea şi-şiurmăreşte scopulcu îndârjire si fără

mila — GinghisHan, Stalin,



Hitler, ca să

exemplificăm cudoar câteva numesonore, însăenergia dinspatele dorinţei

lor dă naştereunei energiiopozante de

aceeaşiintensitate, ceea



ce conduce la

prăbuşirea lor.Între timp reuşescsă aducănefericire lor înşişişi multor altora,

iar cei care seregăsesc întreexemplele sonore

reuşesc să creezeiadul pe



pământ.

Majoritateaegourilor audorinţecontradictorii. Larăstimpuri se

răzgândesc înprivinţa lucrurilorpe care le vor sau

se poate să nuştie nici măcar ce



vor, în afara

faptului că i m vorceea ce este:momentulprezent.Disconfort,

neastâmpăr,plictiseală,nelinişte,

insatisfacţie, toate



acestea sunt

rezultatul dorinţeineîmplinite.Dorinţa estestructurală, deaceea conţinutul

nu poate oferi împlinire petermen lung,

indiferent în cecantitate ar fi el



deţinut, atâta

vreme câtrespectivastructură mentalărămâneneschimbată.

Dorinţa intensălipsită de obiectapare adesea în

cazul egourilor



încă în formare

aleadolescenţilor,unii dintre aceştiaaflându-se înpermanentă stare

de negativitate şiinsatisfacţie.Nevoia fizică de

hrană, apă,adăpost, haine şi



bunuri elementare

ar putea fi împlinită cuuşurinţă în cazul tuturoroamenilor de pe

planetă, dacă n-arexistadezechilibrul

resurselor creatde nevoia



nesăbuită şi

rapace de maimult, lăcomiaegoului. Aceasta îşi găseşteexpresia colectivă

în structurileeconomice aleacestei lumi, ca

de pildă uriaşelecorporaţii, entităţi



egocentrice aflate

în competiţiepentru a avea maimult. Ţelul lor unicşi orb esteprofitul, pe care-l

urmăresc absolutiară milă.Natura, animalele,

oamenii, nici chiarpropriii lor



angajaţi nu mai

sunt altceva decâtcifre în cadrulbilanţului, obiectefără viaţădestinate a fi

utilizate, apoiaruncate.Formele mentale

ale cuvintelor„mie”, „mine”,



„mai mult decât”,

„vreau”, „amnevoie”,„trebuie să am” şi„nu îndeajuns” ţinnu de conţinut, ci

de structuraegoului.Conţinutul este

interşanjabil. Câtăvreme nu veţi



recunoaşte acele

forme mentale îninteriorul vostru,câtă vreme elerămân la nivelinconştient, veţi

continua săcredeţi în ceea cevă spun ele; veţi fi

condamnaţi să



acţionaţi pornind

de la acelegânduriinconştiente,condamnaţi săcăutaţi şi să nu

găsiţi — deoareceatunci cândoperează

respectivele formementale nu veţi



putea fi satisfăcuţi

de nicioposesiune, deniciun loc, de niciopersoană sau împrejurare.

Niciun conţinut nuvă va satisface,atâta vreme cât

structura egoistărămâne



neschimbată. Nu

veţi fi fericiţiindiferent ce aveţisau obţineţi. Veţifi mereu în căutare de

altceva ce promiteo mai maresatisfacţie,

promite să



desăvârşească

sentimentulincomplet de sineşi să umple acelgol pe care-lsimţiţi în interior.

Identificarea cucorpul În afară de

obiecte, o altăformă elementară



de identificare

este cea cu corpul„meu”, înECKHART TOLLE -Un pământ nouCapitolul 2: Egoul


primul rând,corpul este de



bărbat sau de

femeie, astfel căsentimentul de afi bărbat saufemeie preiao parte

semnificativă asentimentului desine în cazul

majorităţiioamenilor.



Apartenenţa la o

anumităcategorie sexualădevine identitate.Identificareaaceasta este

încurajată de la ovârstă timpurie şiimpune

respectarea unuirol, a unor tipare



de comportament

condiţionate carevă afectează toateaspectele vieţii,nu doarsexualitatea. Este

un rol căruia mulţioameni îi cadpradă complet, în

unele



dintre societăţile

tradiţionale maimult decât încadrul culturiioccidentale, undeidentificarea cu o

anumită categoriesexuală începe săse diminueze într-

o oarecare



măsură, în unele

dintre culturiletradiţionale, ceamai rea soartă aunei femei este dea rămâne

nemăritată sau dea nu putea aveacopii,

iar a unui bărbatde a fi lipsit de



potenţă sexuală şi

a nu putea aveaurmaşi, împlinirea în viaţă estepercepută ca fiindrespectarea

valorilor asociatecategoriei sexualecu care se

identificăindividul.



În Vest,

înfăţişarea fizicăeste cea care areun rol foarte mare în privinţamodului în care se

percepe fiecare pesine: robusteţeasau aspectul

filiformfrumuseţea sau



urâţenia, toate

perceputeprin raportare laceilalţi, în cazulmultor oameni,sentimentul

propriei valorieste legat în modintim

de forţa lor fizică,de modul plăcut în



care arată, de

forma fizică şi deaspectul exterior.Nu puţinisunt cei care îşisimt diminuată

valoareapersonală dincauză că-şi percep

trupul ca fiind urâtsau cu



imperfecţiuni.

În unele cazuri,imaginea mentalăsau conceptul de„corpul meu”reprezintă o

distorsionarecompletă arealităţii. O tânăra

poate gândidespre ea că este



supradimensionat

ă şi prin urmarese va înfometa, când înrealitate estechiar slabă. Ea nu-

şi mai poatevedea corpul ci totce „vede” este

conceptul mentalreferitor la corpul



ei, iar acesta îi

spune: „suntgrasă” sau „am sămă îngraş”. Labazaacestei situaţii se

află identificareacu mintea. Pemăsură ce

oamenii au



devenit tot mai

identificaţi cumintea, ceea ereprezintă ointensificare adisfuncţiei

egotice, s-a înregistrat şi ocreştere

dramatică a



cazurilor de

anorexie îndeceniile dinurmă. Dacă celecare suferă deaceastă boală ar

putea să-şiprivească trupulfără să permită

minţii interferenţaprin intermediul



judecăţilor ei sau

dacă ar puteachiar săconştientizezeacele judecăţi cafiind ceea ce sunt,

fără să mai creadă îi ele — sau, chiarmai

bine, dacă şi-arputea simţi corpul



din interior —

acesta ar fi începutulvindecării lor.Cei identificaţi cuaspectul lor

frumos, cu forţafizică sau cuabilităţile fizice

resimt suferinţă



atunci când

aceste însuşiri încep să seestompeze şi sădispară, aşa cumnegreşit se

întâmplă în ultimăinstanţă.Identitatea care

fusese construităpe baza lor este



astfel ameninţată

cu prăbuşirea.Frumoşisau urâţi, oamenii îşi construiesc într-o măsură

semnificativăidentitatea —pozitivă sau

negativă —



pornind de la

corpul lor. Maiexact, identitatealor este derivatădin gândulcorespunzător lui

„eu”,gând pe care-lataşează în mod

eronat imaginiimentale sau



conceptului

despre corpul lorcare, laurma urmei, nueste altceva decâto formă fizică ce

se supunedestinului tuturorformelor —




Capitolul 2: Egoul

- starea curentă aumanităţii27efemeritatea şi, înfine, degradarea.

Echivalareacorpului fizicperceput prin

simţuri, menit să



îmbătrânească, să

se usuce şi sămoară, cu „eul”,conduceinevitabil, maidevreme sau mai

târziu, lasuferinţă.Abţinerea de la

identificarea cucorpul nu



înseamnă

neglijarea,dispreţuirea sauneîngrijireacorpului. Dacăeste

robust saufrumos, vă puteţibucura de aceste

însuşiri şi le puteţiaprecia —atâta



vreme cât vor

dura.Puteţi, deasemenea, să vă îmbunătăţiţicondiţia fizică

printr-oalimentaţieadecvată şi prin

exerciţii.



Dacă nu echivalaţi

corpul cu ceea cesunteţi,sentimentul valoriisau identitatea nuvă vor fi afectate

în niciun fel atuncicând frumuseţease va estompa,

puterea va scădea



sau corpul va

pierde dincapacităţi. Defapt, pe măsurăce corpul începesă slăbească,

dimensiunea fărăde formă, luminaconştiinţei poate

străluci mai uşorprin forma ce



începe să se

estompeze.Nu doar cei cucorpuri plăcutesau aproapeperfecte au

tendinţa de a creasinonimie întrecorp

şi ceea ce sunt ei.Vă puteţi la fel de



uşor identifica cu

un corp„problematic” şi înglobaimperfecţiunea,boala sau

dizabilitateacorpului înidentitatea

voastră. După



care puteţi gândi

şi vorbidespre voi ca fiind„suferinzi” decutare sau cutareboală cronică sau

de cutaredizabilitate. Primiţimulta atenţie din

partea doctorilorşi a celorlalţi care



vă confirmă

constantidentitateaconceptuală desuferind saupacient. Atunci vă

agăţaţi în modinconştient deboală, deoarece a

devenit cea mai



importantă parte

din ceea cepercepeţi a fi voi înşivă. A devenit oaltă formămentală cu care

egoul sepoate identifica.Odată ce şi-a găsit

o identitate, egoulnu mai vrea să



renunţe la ea. În

mod uimitor, nurareori egoul aflat în căutarea uneiidentităţi maisolide îşi poate

crea boli — şichiar o face — cuscopul de a se

consolida prinintermediul lor.



Percepţia

corpului interior Deşi identificareacu corpulreprezintă unadintre cele mai

elementare formede ego, vesteabună este că tot

ea este şi cea decare se poate



trece cel mai uşor.

Acest lucru serealizează nu încercând să văconvingeţi că nusunteţi corpul, ci

deturnându-văatenţia de laforma exterioară a

corpului şi de lagândurile despre



el — frumos, urât,

puternic, slab,prea gras, preaslab — cătresentimentul de însufleţire din

interiorul lui.Indiferent careeste aspectul său

exterior, dincolode



forma exterioară

el este un câmpenergetic foarteviu.Dacă n-aveţiobişnuinţa

conştientizării„corpului interior”, închideţi ochii o

clipă şi căutaţi



să aflaţi dacă

există viaţă înmâinile voastre.Nu întrebaţimintea. Ea vă varăspunde: „Nu

simtnimic.” Probabilva mai adăuga:

„Dă-mi ceva maiinteresant la care



să mă gândesc.”

Aşadar în loc să întrebaţi mintea, îndreptaţi-văatenţia directcătre mâini. Ceea

ce vreau să spuneste să deveniţiconştienţi de

sentimentul subtilde însufleţire din



ele. El există.

Trebuie doar sădeveniţi atenţipentruECKHART TOLLE -Un pământ nou


28



a-l percepe. La

început e posibilsă aveţi o uşoarăsenzaţie defurnicături, apoiun sentiment de

energie şi însufleţire. Dacărămâneţi un timp

cu atenţiafocalizată pe



mâini, sentimentul

de însufleţire sevaaccentua. Suntoameni care nicimăcar nu au

nevoie să închidăochii. Ei pot simţi„mâinile

interioare” chiar în timp ce citesc



aceste rânduri.

Apoi coborâţicătre labelepicioarelor,păstraţiatenţia supra lor

timp deaproximativ unminut, după care

începeţi să simţiţi



concomitent

mâinile şipicioarele. Apoi încorporaţi şi altepărţi ale trupului— picioarele până

sus, braţele,pieptul şi aşa maideparte — în

sentimentulrespectiv, până



când percepţia

corpului interiordevine unsentiment de însufleţire globală.Ceea ce numesc

„corpul interior”nu mai este chiarcorp, ci energie

vitală, punteadintre formă



şi ceea ce este

fără de formă.Creaţi-vă unobicei din a simţicorpul interior câtde des puteţi.

Dupăun timp nu va maifi nevoie să

închideţi ochii casă-l simţiţi. De



exemplu, vedeţi

dacă puteţi simţicorpulinterior ori de câteori ascultaţi pecineva vorbind.

Pare aproape unparadox: cândsunteţi în legătură

cu corpul interiornu vă mai



identificaţi cu

trupul, si nici cumintea. Aceasta înseamnă că nuvă maiidentificaţi cu

forma, ci vă îndepărtaţi deidentificarea cu

forma către ceea



ce este lipsit de

formă şicăreia îi maiputem spune şiFiinţare. Esteidentitatea

voastră esenţială.Percepereacorpului nu doar

vă ancorează înmomentul



prezent, ci

reprezintă uşapentru a ieşi din închistarea pecare o reprezintăegoul. De

asemenea, ea întăreşte sistemulimunitar şi

abilitatea corpului



de a se

autovindeca.Uitarea Fiinţării Egoul înseamnă întotdeaunaidentificarea cu

forma, căutareade sine şi, înconsecinţă,

pierderea sinelui într-o firmă sau



alta. Formele nu

sunt doar obiectemateriale şi copurifizice. Maifundamentaledecât formele

exterioare —lucrurile şicorpurile — sunt

formele mentalecare apar



constat în câmpul

conştiinţei. Elereprezintă formeenergetice, maifine şi mai puţindense decât

materia fizică, dartotuşi ferme. Ceeace conştientizaţi

sub forma unei



voci în mintea

voastră care nuse opreşteniciodată dinvorbit este un fluxde gândire

neîncetată şicompulsivă. Cândfiecare gând vă

absoarbe completatenţia, când



sunteţi atât de

identificaţi cuvocea din minteavoastră şi cuemoţiilecare o însoţesc

încât vă pierdeţipe voi înşivă înfiecare gând şi în

fiecare emoţie,



atunci înseamnă

căsunteţi întotalitateidentificaţi cuforma şi prin

urmare sunteţi înputerea egoului.Egoul este un

conglomerat deforme mentale şi



tipare mental-

emoţionalecondiţionate, carereapar şi în careaţiinvestit

sentimentul de„eu”, sentimentulde sine. Egoul

apare atunci când



sentimentul

Fiinţării, allui „Eu Sunt”, careeste conştiinţăfără de formă, se întrepătrunde cu

forma. Acestaeste înţelesulidentificării.

Aceasta esteuitarea Fiinţării,



eroare

primordială, iluziaseparării absolutecaretransformărealitatea într-un

coşmar.ECKHART TOLLE -Un pământ nou

Capitolul 2: Egoul



- starea curentă a

umanităţii29De la eroarealui Descartes larevelaţia lui

SartreDescartes,filozoful din

secolul alşaptesprezecelea



considerat

fondatorulfilozofiei moderneaexprimat aceastăeroare primordială

sub formamaximei salecelebre (pe care el

a văzut-o ca fiind



expresia

adevăruluiprimordial):„Gândesc, deciexist.” Acesta erarăspunsul pe care

îl găsise el la întrebarea „Potcunoaşte ceva cu

certitudineabsolută?” A



realizat că dincolo

de orice dubiu erafaptulcă procesul degândire nu seoprea niciodată,

de aceea aechivalat gândireacu Fiinţarea, altfel

spus



identitatea — eu

sunt — cugândirea, în loc deadevărul ultim, ela găsit rădăcinaegoului, dar nu

ştiaacest lucru.Au trecut aproape

trei sute de anipână ce un alt



filozof celebru a

văzut înrespectivaafirmaţieceva ceDescartes, ca şi

toţi ceilalţi,trecuse cuvederea. Numele

său era Jean-PaulSartre. Privind în



profunzime

afirmaţia„gândesc, deciexist” a luiDescartes a avuto revelaţie pe

care a formulat-oastfel: „Conştiinţacare spune «eu

sunt» nu esteconştiinţa care



gândeşte”. Ce

voia să spună?Atuncicând eşticonştient căgândeşti,

conştiinţarespectivă nu faceparte din gândire.

Este o dimensiune



diferită a

conştiinţei. Şiaceasta esteconştiinţa carespune „eu sunt”.Dacă în voi n-ar

exista nimicaltceva decât şirulgândurilor, n-aţi

mai fi conştienţică gândiţi. Aţi fi



asemenea unui

om care viseazăşi nu ştie căvisează. Aţi fi atâtde identificaţi cufiecare gând pe

cât este visătorulcu fiecareimagine din visul

său. Mulţi oamenitrăiesc întocmai



aşa, ca nişte

somnambuli,victime ale unormentalităţidisfuncţionalevechi care

recreeazăcontinuu aceeaşirealitate de

coşmar. Atuncicând ştii



că visezi

înseamnă că eştitreaz în timpulvisului. O altădimensiune deconştiinţă şi-a

făcut apariţia.Implicaţiarevelaţiei lui

Sartre esteprofundă, dar



chiar şi el era încă

prea identificat cugândirea ca sărealizeze întreagasemnificaţie adescoperirii sale:

apariţia unei noidimensiuni aconştiinţei.



Pacea care

covârşeşte oriceminteExistă multecazuri de indivizicare au

experimentativirea acelei noidimensiuni a

conştiinţei carezultat al unei



pierderi tragice

într-un momentdin viaţa lor. Uniiau pierdut tot cedeţineau, alţii şi-au pierdut copiii

sau soţia, poziţiasocială, reputaţiasau capacităţi

fizice. Au



existat cazuri în

care, din cauzaunui dezastru saua războiului, uniioameni au pierduttoate acestea în

acelaşi timp şi s-au trezit fără„nimic”. Putem

numi aceasta osituaţie-limită.



Ceea ce dăduse

sens vieţiilor, cele cu carese identificaserăani de-a rândul lefuseseră luate.

Apoi, dintr-odatăşi în modinexplicabil,

suferinţa sauteama mare care



puseseră iniţial

stăpânire pe ei audispărut, lăsândlocunui sentimentsacru de Prezenţă,

unei păci adânci,unei seninătăţi şiunei eliberări

complete de



frică. Acest

fenomen trebuiesă-i fi fost familiarSfântului Pavel,care a folositexpresia „pacea

luiDumnezeu carecovârşeşte orice

minte”. Este într-adevăr o pace



care nu pare să

aibă vreun sens,iar ceiECKHART TOLLE -Un pământ nouCapitolul 2: Egoul


care auexperimentat-o s-



au întrebat: în

situaţia aceasta,cum de pot săsimt o astfel depace ?Răspunsul este

simplu, odată ceai realizat ce esteegoul şi cum

funcţionează el.Când formele



cu care te-ai

identificat, care ţi-au datsentimentul desine se năruie sau îţi sunt luate,

rezultatul poatefi o prăbuşire aegoului, din

moment ce egouleste identificare



cu forma. Când nu

mai rămâne nimiccucare să teidentifici, cineeşti? Când

formele din jurultău mor sau cândmoartea se

apropie,



sentimentul

Fiinţării, acela deEu Sunt esteeliberat din întrepătrundereacu forma: Spiritul

ce fusese închis în materieeste eliberat.

Realizezi căidentitatea ta



esenţială este fără

de formă, oPrezenţăatotpătrunzătoare, Fiinţare dedinainte de orice

formă, de oriceidentificare.Realizezi

adevărata ta



identitate ca fiind

conştiinţa însăşi,şi nu ca fiind acelelucruri cu care seidentificaseconştiinţa.

Aceasta estepacea luiDumnezeu.

Adevărul ultimprivitor la ceea ce



eşti nu este „sunt

aceasta” sau„sunt cealaltă”, ci„sunt”.Nu toţi cei care seconfruntă cu o

mare pierdereexperimentează şitrezirea, această

încetare a



identificării cu

forma. Existăoameni carecreează imediat oimagine mentalăputernică sau o

formăa gândirii în carese văd victime, fie

alecircumstanţelor,



ale altor oameni,

ale soarteinedrepte sau alelui Dumnezeu. Seidentifică puterniccu această formă

mentală şi cuemoţiile cărora ledă ea naştere —

de exemplu furie,resentimente,



autocompătimire

şi aşa mai departe— iar ea iaimediat locultuturorcelorlalte

identificări care s-au prăbuşit dincaua pierderii

suferite. Cu alte



cuvinte, egoul

găseşterepede o formănouă. Faptul căaceastă nouăformă este una

profund nefericitănu-l intereseazăprea

mult, importantpentru el este să



aibă o identitate,

fie ea bună saurea. De fapt, acestnou ego va fi maicontractat, mairigid şi

impenetrabildecât ce vechi.Atunci când

survine o pierderegrea, fie opuneţi



rezistenţă, fie

cedaţi. Uniioameni nutrescamărăciune sauresentimenteprofunde; alţii

devin plini decompasiune, înţelepţi şi iubitori.

Cedarea



înseamnă

acceptarea îninterior a ceea ceeste. Eşti deschisfaţă de viaţă.Opunerea de

rezistenţă esteo contractareinterioară, o

întărire a cochilieiegoului. Sunteţi



închişi. Orice veţi

întreprinde într-ostare derezistenţăinterioară (pe caream putea-o numi

şi negativitate) vacrea o rezistenţăexterioară

şi mai mare, iaruniversul nu va fi



de partea voastră;

viaţa nu vă vaveni în ajutor.Dacă obloanelesunt închise,lumina soarelui nu

poate intra. Cândcedaţi lăuntric,când capitulaţi,

realizaţi începutul



unei noi

dimensiuni deconştiinţă. Dacăacţiunea esteposibilă saunecesară, aceasta

va fi înconcordanţă cu întregul şi va

beneficia desprijinul



inteligenţei

creative, aconştiinţeinecondiţionatecu care văcontopiţi atunci

când vă aflaţi într-o stare dedeschidere

interioară. Şi-



atunci,

împrejurărileşi oamenii îşi aduccontribuţia şicooperează. Apartot felul de

coincidenţe. Dacăacţiunea nu esteposibilă, rămâneţi

în pacea şi linişteainterioară care vin



odată cu

abandonul.Rămâneţi înDumnezeu.ECKHART TOLLE -Un pământ nou


31



C A P I T O L U L T

R E INucleul egouluiMajoritateaoamenilor suntatât de complet

identificaţi cuvocea din mintealor — curentul

neîntrerupt degânduri



involuntare şi

compulsive şiemoţiile care le însoţesc — încâtam putea spunedespre ei că sunt

posedaţi de minte.Câtă vremesunteţi complet

inconştienţi, luaţigânditorul drept



ceea ce sunteţi

voi cu adevărat.Aceasta esteminteaegocentrică. Onumim

egocentricădeoarecefiecare gând —

fiecare amintire,interpretare,



părere, punct de

vedere, reacţie,emoţie conţin unsentiment de sine,de eu (ego).Aceasta este

inconştienţa, dinpunct de vederespiritual vorbind.

Gândirea voastră,conţinutul minţii



voastre este

desigurcondiţionat detrecut: educaţiape care aţiprimit-o, mediul

familial şi culturalşi aşa maideparte. Nucleul

central al întregiivoastre activităţi



mentale constă în

anumite gânduri,emoţii şi moduride reacţie,repetitive şipersistente şi cu

care văidentificaţi cel maimult. Această

entitate este însuşi egoul.



După cum am

văzut, atunci cândspuneţi „eu”, celcare vorbeşte înmajoritateacazurilor este

egoul, nu voi. Eleste plămădit dingând şi emoţie,

dintr-un mănunchi



de amintiri cu

care văidentificaţi întermeni de „eu şipovestea mea”,din roluri pe care

le-aţi deprins şi le jucaţi fără s-oştiţi, din

identificare lanivel de



colectivitate, şi

aici mă refer lanaţionalitate,religie, rasă, clasăsocială sau crezpolitic. Egoul

implică deasemeneaidentificări

personale, nu



doar cu posesiuni,

ci şicu opinii, aspectexterior,resentimente petermen lung sau

concepţia despresine însuşi ca fiindmai

bun sau nu la felde bun ca alţii, ca



fiind un om de

succes sau unratat.Conţinutul egouluivariază de la opersoană la alta,

dar în fiecare egose regăseşteaceeaşi

structură. Cu altecuvinte: egourile



diferă doar la

suprafaţă, înprofunzime suntidentice, în ce felsuntele identice? Ele

se hrănesc cuidentificarea şisepararea. Când

trăiţi prin



intermediul sinelui

fabricatde minte,constând dingândire şi emoţii— adică prin ego

— fundamentulidentităţii voastreeste

unul precar,deoarece gândul



şi emoţia sunt prin

natura lorefemere,trecătoare. Deaceea orice egose

luptă continuu săsupravieţuiască, încercând să se

protejeze şi să se



extindă. Pentru a

susţine gândulcorespunzător luieu, el are nevoiede gândul opuscorespunzător lui

„celălalt”.Conceptul de „eu”nu

poate supravieţuifără conceptul de



„altul”. Ceilalţi

reprezintă în celmai înalt gradideea dealtcineva,atunci când îi

percep dreptduşmani ai mei.Pe scara acestui

şablon egoist



inconştient, la

unul dincapete se aflădeprindereaimperativă de acritica şi de a vă

plânge de ceilalţi.Isus a făcutreferire la

aceasta atuncicând a spus: „De



ce vedeţi aşchia

din ochiul frateluivostru, dar nuvedeţi bârna dinochiulvostru?”4 La

celălalt capăt, seaflă violenţa fizicădintre indivizi şi

războaiele dintrenaţiuni, în Biblie,



Mulţumim editurii

Curtea Veche pentru traducereaacestei cărţi.Pentru a comandaoriginalul

accesaţi:www.curteaveche.ro

32



întrebarea lui Isus

rămâne fărărăspuns, darrăspunsul este,desigur,următorul:

deoarece atuncicând critic saucondamn pe

altcineva mă simtsuperior.



Lamentaţie si

resentiment Una dintrestrategiile favoriteale egoului pentrua se consolida

este aceea de ase lamenta.Fiecare lamentaţie

re prezintă o micăistorioară pe care



mintea o ticluieşte

şi în care voicredeţi fărărezerve. Că văplângeţi cu vocetare sau doar în

gând nu are nicioimportanţă. Uneleegouri care nu au

prea multe lucruricu care să se



identifice

supravieţuiescfără problemedoar prin a selamenta. Atuncicând sunteţi în

stăpânirea unuiastfel de ego, a vălamenta devine un

obicei; vă plângeţi în special de



ceilalţi oameni şi,

desigur, obiceiuleste inconştient,ceea ce înseamnăcă nu ştiţi cefaceţi. Aplicarea

de etichetementale negativeoamenilor, fie

deschis, fie, celmai adesea,



atunci când le

vorbiţi altoradespre ei saucând doar văgândiţi la ei, este în mod frecvent o

parte componentăa acestui şablon.Insultele

reprezintă formacea mai grosolană



sentinţe definitive

ce nu pot ficontestate. Lanivelul următor pescarainconştienţei

găsim urletele şistrigătele şi, numult mai jos,

violenţa fizică.



Resentimentul

este emoţia care însoţeştelamentarea şietichetarea înminte a oamenilor

şicare adaugă chiarmai multă energie

egoului.Resentiment



înseamnă

amărăciune,indignare,mâhnire sausentimentul de afi fost ofensat.

Sunteţinemulţumiţi delăcomia celorlalţi,

de necinstea



lor, de lipsa lor de

integritate, deceea ce fac, deceea ce au făcut în trecut, de ceeace au spus, de

ceeace n-au reuşit săfacă, de ceea ce

ar fi trebuit sau n-ar fi trebuit să



facă. Egoul

iubeşte aceastăatitudine, în loc sătreceţi cu vedereainconştienţacelorlalţi, voi o

faceţi parteintegrantă aidentităţii

lor. Cine este celcare face acest



lucru?

Inconştienţa dinvoi, egoul. Uneori,„vina” pe care i-ogăsiţialtcuiva nici

măcar nu există.Este în totalitate ointerpretare

greşită, proiecţia



unei minţi

condiţionatesă vadă inamici şisă se considere pesine corectă sausuperioară.

Alteori, e posibilca vina să fiereală,

dar concentrându-vă asupra ei,



uneori prin

excludereaoricărui alt aspect,o amplificaţi. Şielementelefaţă de care luaţi

atitudine în cazulcelorlalţi sunt celepe care le

consolidaţi astfel în voi înşivă.



Lipsa de reacţie

faţă de egoulcelorlalţireprezintă unadintre cele maieficiente

modalităţi nudoar de atranscende

propriul vostruego, ci şi de a



dizolva egoul

uman colectiv.Dar veţi simţi învoiaceastă lipsă dereacţie doar

atunci când veţirecunoaşte egoulca fiind cauza

comportamentuluiunei



persoane,

comportament cereprezintăexpresiadisfuncţiei umanecolective. Arunci

când înţelegeţică nu este cevapersonal, nu vă va

mai apăreanecesitatea de a



reacţiona ca şi

cum ar fi fostpersonal.Nereacţionândfaţă demanifestările

egoului veţi aveaadeseacapacitatea de a

iniţia echilibrul



ECKHART TOLLE -

Un pământ nouCapitolul 3:Nucleul egoului33mental în cazul

celorlalţi, iaracesta înseamnăconştiinţă

necondiţionată



opusă celei

condiţionate.Este posibil ca dincând în când săfiţi nevoiţi să luaţimăsuri practice

pentru a văproteja depersoane profund

inconştiente.Puteţi face lucrul



acesta fără să-i

transformaţi înduşmani. Cea maimare protecţie oreprezintă totuşifaptul de a fi

conştienţi. Cinevavă devine duşmandacă

personalizaţiinconştienţa pe



care o reprezintă

egoul. Lipsa dereacţie nu estesemn deslăbiciune, ci deputere. Un alt

termen pentrulipsa de reacţieeste iertarea. A

ierta înseamnă a



Egoului îi place

deosebit de multsă se plângă şi sănutreascăresentimente nudoar în legătură

cu alţi oameni, cişi în legătură cusituaţiile. Ceea ce

puteţi face cu o



persoană, puteţi

face şi cu osituaţie: o puteţitransforma într-uninamic. De aicirezultă atitudini

de genul: n-ar fitrebuit să se întâmple aşa

ceva; nu vreau sămă aflu aici; nu



vreau să fiu nevoit

să fac asta; mi seface o nedreptate.Iar duşmanul celmai mare alegoului este,

desigur,momentulprezent, adică

viaţa însăşi.



Nu trebuie să se

facă o confuzie între atitudineaunei persoanecare se plânge deceva şi cea a

unei persoanecare informează oalta în legătură cu

o greşeală sau o



lipsă, astfel încât

să facă posibilăremedierea. Iar a înceta să vă maiplângeţi nu înseamnă

neapărat sătoleraţi uncomportament

urât sau



o însuşire

negativă. Nu estenicio urmă de ego în a spuneospătarului căsupa este rece şi

trebuie încălzită — dacăvă rezumaţi la

fapte, care sunt întotdeauna



neutre. „Cum

îndrăzneşti să-miserveştisupa rece ...” —aceasta înseamnăcă vă plângeţi.

Există aici un„mie” care adorăsă se simtă jignit

la



modul personal de

supa rece şi careare de gând săprofite din plin desituaţie, un „mie”căruia îi place

la nebunie săarate că cineva agreşit. Această

exprimare anemulţumirii



despre care

vorbeam mai susse află în slujbaegoului, nu în ceaa schimbării.Uneori devine

evident faptul căegoul nu doreştecu

adevăratschimbarea, ca să



se poată plânge în

continuare, încercaţi săprindeţi, adică săsesizaţi voceadin mintea

voastră în chiarmomentul în carese plânge de ceva

şi să vedeţi atunci



exact ce

reprezintăea: vocea egoului,nimic mai multdecât un şabloncondiţionat, un

gând. Ori de câteori sesizaţivocea aceea veţi

realiza, deasemenea, că nu



sunteţi vocea, ci

acela care esteconştient de ea.Defapt, sunteţiconştiinţa care

conştientizeazăacea voce. Înfundal este

conştiinţa; înprim-plan este



cuvântului egoul,

ci doar un şablonmental vechi,condiţionat. Egoulimplică absenţaconştientizării.

Conştiinţa şi egoulnu pot existalaolaltă. Vechiul

şablon al minţii şideprinderea



mentală mai pot

supravieţui şireapărea un timpdeoarecebeneficiază deimpulsul în

spatele căruiastau mii de ani deinconştienţă

umană colectivă,



dar de fiecare

dată când esterecunoscut, egouldevine tot maislab.ECKHART TOLLE -

Un pământ nouCapitolul 3:Nucleul egoului

34



Reactivitate şi

ranchiunăResentimentuleste adeseaemoţia care însoţeşte

lamentaţia, daraceasta din urmămai poate fi

însoţită de oemoţie mai



puternică precum

furia sau altăforma desupărare, în acestmod, lamentaţiaprimeşte o

încărcăturăenergetică multmai mare. Ea se

transformă apoi în



reactivitate, o altă

modalitateprin care egoul seconsolidează pesine. Nu puţinisunt aceia care

aşteaptă mereuurmătorul lucrufaţă de care să

reacţioneze, decare să se simtă



iritaţi sau

deranjaţi — şi nudurează multpână-lgăsesc. „Estestrigător la cer”, îi

auzi spunând.„Cum îndrăzneşti...”,

„Sunt profundindignat”.



Aceşti oameni

sunt dependenţide starea desupărare şi deenervare ca de undrog. Reacţionând

faţăde un lucru saualtul îşi afirmă şi

consolidează



sentimentul de

sine.Un resentiment petermen lung senumeşteranchiună. A purta

ranchiună înseamnă a fi înpermanenţă

„împotrivă”, deaceea ranchiuna



constituie o parte

semnificativă aegoului multorpersoane.Ranchiunelecolective pot

dăinui secole larând în cadrulunei naţiuni sau al

unui trib şi pot



alimenta un ciclu

de violenţă fărăsfârşit.Ranchiuna este oemoţie negativăputernică, legată

de un evenimentcare uneori a avutloc în

trecutul îndepărtat şi este



păstrat viu prin

intermediulgândiriicompulsive, prinrepetarea în mintesau cu voce tare a

„ceea ce mi-afăcut cineva” sau„ceea ce ne-a

făcut cineva”.



negativă vă poate

deforma percepţiaasupra unuievenimentdin prezent saupoate influenţa

modul în carevorbiţi sau văcomportaţi faţă de

cineva dinprezent. O



singură ranchiună

de mareintensitate estesuficientă pentrua contamina sfereextinse ale vieţii

voastre şi a vămenţine înstăpânirea

egoului.



Este nevoie de

onestitate pentrua vedea dacă încămai nutriţi astfelde sentimente,dacă în

viaţa voastră maiexistă un om pecare nu l-aţi iertat

complet, un



„duşman”. Dacă

răspunsul esteafirmativ, deveniţiconştienţi deranchiună atât lanivelul gândirii,

cât şi la nivelulemoţiei, ceea ce înseamnă să

deveniţi conştienţide gândurile care



o menţin în viaţă

şi simţiţi emoţiacu carerăspunde corpulacestor gânduri.Nu încercaţi să

renunţaţi laranchiună,încercarea de a

renunţa, de



a ierta nu dă

rezultate. Iertareaapare de la sineatunci când înţelegeţi căranchiuna nu are

alt scop înafară de acela dea consolida un fals

sentiment de sine,de a menţine



egoul pe poziţie,

înţelegerea văva elibera, învăţătura lui Isusreferitoare la„iertarea

duşmanilor” este în esenţă legatăde anularea

uneia dintreprincipalele



structuri egoiste

ale minţiiomeneşti. Trecutul nu areputerea de a vă împiedica să fiţi

prezenţi acum.Doar ranchiunavoastră faţă

de momente dintrecut poate face



acest lucru. Şi ce

este ranchiuna?Întreg bagajul defoste gânduri şiemoţii.ECKHART TOLLE -


35



Sunt corect,

procedez greşit Atât plângerea,cât şi atitudineacritică şireactivitatea îi

întăresc egouluisentimentul de îngrădire şi

separare de caredepinde



supravieţuirea sa.

Dar acestea întăresc egoul şi în alt mod, dânduiun sentiment desuperioritate pe

seama căruiaprosperă. S-arputea ca procesul

să nu fie evident în



prima modalitate,

cea prin care,plângându-vă, săspunem, deaglomeraţia dintrafic, politicieni,

„bogaţii ceilacomi” sau„şomerii leneşi”,

colegi sau fosta



soţie, bărbaţi sau

femei, căpătaţi unsentiment desuperioritate. Iatăcum se întâmplă:atunci când vă

plângeţi aveţi, înmod implicit,dreptate, iar

persoana sausituaţia de care vă



plângeţi sau

împotriva căreiareacţionaţigreşeşte sau estegreşită.Nimic nu întăreşte

egoul mai multdecât sentimentulde a avea

dreptate. A aveadreptate



înseamnă a vă

identifica cu opoziţie mentală —un punct devedere, o opinie, o judecată, o

interpretare.Pentru a aveadreptate, trebuie,

desigur, caaltcineva să se



înşele, de aceea

egoul adoră săprezinte greşelilealtora pentru ca elsă aibă dreptate.Altfel spus, simţiţi

nevoia să vorbiţidespregreşelile celorlalţi

pentru a văconsolida



sentimentul de

sine. Vă puteţiplânge şi puteţireacţiona nudoar împotrivaunei persoane, ci

şi a unei situaţii,ideea implicităfiind întotdeauna

că „nu ar fi



trebuit să se

întâmple aşaceva”. Nutrindconvingerea căaveţi dreptate, văplasaţi într-o

poziţieimaginară desuperioritate

morală în raportcu persoana sau



situaţia judecată

şi găsităinadecvată.După acestsentiment desuperioritate

tânjeşte egoul şiprin el seamplifică.

În apărarea unei iluzii



Faptele există mai

presus de orice îndoială. Dacăspuneţi: „Vitezaluminii este maimare decât

cea a sunetului”iar altcinevaspune că lucrurile

stau exact pe dos,



dreptatea va fi în

mod evident departea voastră, iarpersoanarespectivă se va înşela. Simpla

observare afaptului căfulgerul precede

tunetul



reprezintă o

confirmare. Decinu numai că aveţidreptate, ci şi ştiţică aveţi dreptate.Este aici

implicat egoul?Posibil, dar nu înmod necesar.

Dacă nu faceţidecât să afirmaţi



ceea ce ştiţi că

esteadevărat, egoulnu este delocimplicat, deoarecenu există

identificare.Identificare cu ce?Cu mintea şi

poziţia mentală, însă o astfel de



identificare se

poate strecura cuuşurinţă. Dacăspuneţi: „Crede-mă,ştiu eu” sau „De

ce nu mă creziniciodată?”, atunciegoul deja s-a

strecurat. Se



ascunde în

cuvântul„mă”. O afirmaţiesimplă — „vitezaluminii este maimare decât cea a

sunetului” —, deşiadevărată,slujeşte acum

unei iluzii, egoului.A fost



contaminată de

un fals sentimentde „eu”; a fostpersonalizată,transformată într-o poziţie mentală.

„Eu”-l se simtediminuat sauofensat din cauză

că



cineva nu crede

ce am spus „eu”.ECKHART TOLLE -Un pământ nouCapitolul 3:Nucleul egoului

36Egoul ia totul lamodul personal.

Apare emoţia,atitudinea



defensivă, poate

chiaragresivitatea.Adevărul este celpe care îl apăraţi?Nu, adevărul nu

are în niciun caznevoie să fieapărat. Lumina

sau



sunetul nu sunt

interesate de ceeace credeţi voi saualtcineva. Văapăraţi pe voi sau,mai curând, iluzia

pe care o aveţidespre voi înşivă,substitutul

fabricat de minte.O exprimare şi



mai exactă ar fi

aceeacă iluzia se apărăpe ea însăşi. Dacăşi tărâmul simpluşi evident al

faptelor poate fisupus deformăriişi iluziei

egocentriste, cuatât mai mult se



întâmplă aceasta

cu tărâmul maipuţin tangibil alopiniilor,punctelor devedere şi

judecăţilor, toatereprezentândforme mentale ce

se pot contaminacu uşurinţă cu



un sentiment de

„eu”. Orice egoconfundă opiniileşi punctele devedere cu faptele.Mai mult încă, nu

poate facediferenţa întreeveniment şi

reacţia sa faţă deacel eveniment.



Orice ego

stăpâneşte artapercepţieiselective şi ainterpretăriidistorsionate.

Doar princonştientizare —şi nu prin gândire

—



puteţi face

diferenţa întrefapt în sine şiopinie. Doar princonştientizareaveţi capacitatea

de a vedea:aceea estesituaţia iar

aceasta este furiape care o simt eu



în legătură cu ea,

realizând apoi căexistăalte modalităţi deabordare asituaţiei, alte

modalităţi de a ovedea şi de a-iface faţă. Doar

prin



conştientizare

puteţi vedea opersoană sau osituaţie înansamblul său, înloc să adoptaţi o

perspectivălimitată. Adevărul:

relativ sauabsolut?



Dincolo de

tărâmul faptelorsimple şiverificabile,certitudinea că„eu am dreptate

si tugreşeşti”reprezintă un

element periculos în relaţiile



personale şi în

interacţiuniledintre naţiuni,triburi, religii şiaşa mai departe.Dar dacă credinţa

„eu am dreptate;tu greşeşti” esteuna dintre

modalităţile princare egoul



se consolidează,

dacă a vă da vouădreptate şi a-iacuza pe ceilalţide eroarereprezintă o

disfuncţiementală careperpetuează

separarea şiconflictul dintre



fiinţele umane,

înseamnă că nu sepoatespune că existăcomportamentebune şi

comportamentegreşite, acţiunisau credinţe bune

ori



greşite? Şi n-ar fi

atunci vorbadespre acelrelativism moralpe care uneledintre învăţăturile

creştinecontemporane îlvăd ca pe cel mai

mare rău al



timpurilor

noastre?Istoriacreştinismuluireprezintă,desigur, un

exemplu de mareelocvenţă almodului în care

credinţa că tudeţii singurul



adevăr, cu alte

cuvinte că tu aidreptate, îţi poatecorupe acţiunile şicomportamentulpână la limita

nebuniei. Secolede-a rândul,torturarea şi

arderea de vii aacelora



justificate,

deoarecevictimele „se înşelau”. Se înşelau atât demult încât

trebuiau omorâte.Adevărul eraconsiderat mai

important decâtviaţa



oamenilor. Şi ce

era Adevărul? Opoveste în caretrebuia să crezi,adică unmănunchi de

gânduri.ECKHART TOLLE -Un pământ nou

Capitolul 3:Nucleul egoului



37

Între cei un milionde oameni a cărorucidere a ordonat-o dictatorul nebunal Cambodgiei, Pol

Pot, se aflau toţicei care purtauochelari. De ce?

După părerea lui,



interpretarea

marxistă a istorieireprezentaadevărul absolutşi, conformversiunii sale

proprii, cei carepurtau ochelariaparţineau

clasei educate,burgheziei,



exploatatorilor

ţăranilor. Eranecesar ca aceştiasă fie eliminaţipentru aface loc unei noi

ordini sociale.Adevărul său erade asemenea un

mănunchi degânduri.



Biserica catolică şi

celelalte Bisericiau dreptate atuncicând identificărelativismul,anume

credinţa că nuexistă un adevărabsolut care să

ghidezecomportamentul



uman, ca fiind

unul dintrerelele vremurilornoastre. Numai cănu veţi găsiadevărul absolut

nici dacă îl căutaţiacolo unde nupoate fi găsit: în

doctrine, ideologii,seturi de reguli



sau povestiri. Ce

au toate acestea în comun?Sunt generate degândire. Gândireapoate, în cel mai

bun caz, să indicecătre adevăr, darea nu este

niciodatăadevărul. De



aceea spun

budiştii: „Degetulcare arată cătrelună nu esteluna”. Toatereligiile sunt în

egală măsurăfalse şi adevărate, în funcţie de cum

vă raportaţi la ele.Le puteţi folosi în



slujba egoului sau

le puteţi folosi înslujba Adevărului.Dacă sunteţi depărere că doarreligia voastră

reprezintăAdevărul, o folosiţi în slujba egoului.

Folosită în acest



mod, religia

devine ideologie şicreează unsentiment iluzoriude superioritate, oscindare şi un

conflict întreoameni. Folosite în slujba

Adevărului, învăţăturile



religioase

reprezintăindicatoare dedirecţie sau hărţilăsate în urma lorde cei

treziţi, pentru a văfi de ajutor întrezirea spirituală,

adică în eliberarea



de identificarea cu

forma.Nu există decâtun singur Adevărabsolut, iar toatecelelalte adevăruri

provin din el.Când veţigăsi acel Adevăr,

acţiunile voastrevor fi conforme cu



el. Acţiunile

oamenilor potreflecta Adevărulsau pot reflectailuzia. Poate fiAdevărul exprimat

în cuvinte? Da,dar cuvintele nusunt, desigur,



totuna cu el. Ele

doar indică spreel.Adevărul esteinseparabil deceea ce sunteţi.

Da, voi sunteţiAdevărul. Dacă îlcăutaţi în altă

parte vă veţiamăgi de fiecare



dată. Însăşi Fiinţa

voastră esteAdevărul. Esteexact ceea ce Isusa încercat să

transmită când aspus: „Eu suntcalea, adevărul şi

viaţa.”5 Dacă sunt înţelese corect,



cuvintele lui Isus

reprezintă unindicator cătreAdevăr, unuldintre cele maidirecte şi cu cel

maiputernic impact.Dacă sunt

interpretate greşit însă, vorbele



acestea devin un

mare obstacol.Isusvorbeşte desprecel mai lăuntric EuSunt, identitatea

esenţială afiecărui bărbat şi afiecărei femei, a

fiecărei forme deviaţă, de fapt. El



vorbeşte despre

viaţa care e unulşi acelaşi lucru cuvoi. Uniimistici creştini audenumit-o

Cristosul dininterior; budiştii onumesc natura de

Buddha; pentru



hinduşi este

Atman,Dumnezeul dininterior. Atuncicând sunteţi înlegătură cu acea

dimensiune dininteriorul vostru —şi a fi în legătură

cu ea reprezintăstarea voastră



firească, nu vreo

realizaremiraculoasă —toate acţiunile şirelaţiile voastrevor reflecta

unitatea cu întreaga viaţă pecare o

simţiţi adânc înăuntrul vostru.



Aceasta este

iubirea. Legile,poruncile, regulileşi normele suntECKHART TOLLE -Un pământ nou

Capitolul 3:Nucleul egoului38

necesare pentrucei care sunt



separaţi de

Adevărul dininteriorul lor, deceea ce sunt ei înrealitate.Acestea împiedică

cele mai releexcese aleegoului, dar

câteodată nici



măcar ele nu

reuşesc s-o facă.„Iubeşte şi fa cevrei”, spunea Sf.Augustin.Cuvintele nu se

pot apropia deAdevăr mai multde-atât.

Egoul nu este personal



La nivel colectiv,

mentalitatea „Noiavem dreptate şiei se înşală” este înrădăcinatădeosebit de

profund în acelepărţi ale lumii încare conflictul

dintre două



naţiuni, rase,

triburi, religii sauideologii dureazăde multă vreme,este extrem şiendemic. Ambele

părţi aleconflictului seidentifică în

aceeaşi proporţiecu punctul lor de



vedere, cu propria

lor „poveste”, cugândirea, aşadar.Ambele sunt la felde incapabile săvadă că ar putea

exista şi o altăperspectivă, o altăpoveste, iar

acestea ar puteafi în egală măsură



valabile. Scriitorul

israelian Y. Halevivorbeşte despreposibilitatea de a„ţine cont devarianta

adversarului”6,dar în multe părţiale lumii oamenii

nu sunt



încă în stare sau

nu vor săprocedeze astfel.Ambele părţi secred în posesiaadevărului.

Ambele se vădvictime iar în„celălalt” citesc

răul. Şi pentru căl-au



conceptualizat,

prin urmare l-audezumanizatpe celălalt în chipde duşman, îl potomorî şi pot

manifesta orice felde violenţă asupraceluilalt,

chiar dacă estevorba despre un



copil, fără să-i

simtă umanitateaşi suferinţa. Cadpradă unei spiralesmintite a crimeişi răzbunării,

acţiunii şireacţiunii.Aici devine

evident faptul căegoul uman, în



aspectul său

colectiv care iaforma lui „noi” împotriva „lor”,este încă şi maidement decât

„eu”, egoulindividual, deşimecanismul este

acelaşi.



Cea mai mare

parte a actelor deviolenţă pe careoamenii le-ausăvârşit uniiasupra altora nu

este nicide departereprezentată de

lucrareacriminalilor sau a



celor tulburaţi

mental, ci acetăţenilornormali,respectabili, aflaţi în slujba egoului

colectiv. Am puteachiar merge atâtde departe încât

să spunem



că „normal”

înseamnă nebunpe planetaaceasta. Ce seaflă la rădăcinaacestei nebunii?

Identificareacompletă cugândul şi emoţia,

cu egoul adică.



Lăcomia,

egoismul,exploatarea,cruzimea şiviolenţa sunt încăpretutindeni

prezente peaceastă planetă.Atunci când nu le

recunoaşteţi cafiind manifestări



individuale sau

colective aleunei disfuncţiisubiacente sau aleunei boli amentalului, cădeţi

în greşeala de a lepersonaliza.Construiţi o

identitateconceptuală în



cazul unui individ

sau unui grup şispuneţi: „Aceasta îlreprezintă pe el.Aceasta îi

reprezintă pe ei.”Atunci cândconfundaţi egoul

pe care îlpercepeţi în



ceilalţi cu

identitatea lor,propriul vostruego este cel carefoloseşte aceastăpercepţie greşită

pentrua se consolida pesine deoarece are

dreptate, înconsecinţă este



superior, şi

deoarecereacţioneazăprin condamnare,indignare şiadesea furie

împotriva celuiperceput caduşman. Toată

această



atitudine satisface

enorm egoul. Easporeştesentimentul deseparare între voişi celălalt, a cărui

ECKHART TOLLE -Un pământ nouCapitolul 3:

Nucleul egoului39



alteritate a fost

amplificată într-oasemeneamăsură, încât nicinu mai simţiţicaracterul uman

care văeste comun, nici înrădăcinarea în

Viaţa unică pecare o împărtăşiţi



cu fiecare fiinţă

umană,divinitateacare se regăseşte în toţi. Tiparele egoiste

faţă de carereacţionaţi cu ceamai mare

vehemenţă atuncicând le remarcaţi



la ceilalţi şi le luaţi

în mod eronat cafiind identitatealor tind să fieaceleaşi tiparecare se regăsesc

şi în voi, dar pe carenu puteţi sau nu

vreţi să ledetectaţi în voi. În



acest sens, aveţi

multe de învăţatde laduşmanii voştri.Ce vi se pare celmai supărător, cel

mai deranjant laei? Egoismul?Lăcomia?

Nevoia de putereşi de control?



Lipsa lor de

sinceritate, deonestitate, înclinaţia cătreviolenţă sauorice altceva? Tot

ceea ce vătrezeşteresentimente şi o

reacţievehementă faţă



de altcineva se

află şi învoi. Dar nu estealtceva decât oformă de ego, şidin acest motiv

este completimpersonală. Nuare

nimic de a face cuceea ce este cea



Războiul este o

proiecţiementalăUneori e posibil săfiţi nevoiţi să văprotejaţi pe voi

sau pe altcinevade un rău venitdin partea

cuiva, dar aveţigrijă să nu vă



asumaţi misiunea

de a „eradicarăul”, căci văpaşte pericolul dea cădeaexact în greşeala

care v-a stârnitreacţia de luptă.Lupta împotriva

inconştienţei vă



va trage pe voi

înşivă în inconştient.Inconştienţa,comportamentulegocentrist

disfuncţional nuva putea fivreodată învins

prin atac direct.Chiar dacă vă



învingeţi

oponentul, fieinconştienţa se vafi mutat pur şisimplu îninteriorul vostru

fie oponentulreapare sub onouă înfăţişare.

Ceea ce veţi



combate, veţi

consolida şiceea ce veţi întâmpinaopunândrezistenţă, va

persista.În zilele noastreauzim adesea

expresia „războiul împotriva” cutărui



sau cutărui lucru,

şi ori lecâte ori o aud, ştiucă va avea dreptrezultat un eşec.Există războiul

împotrivadrogurilor,războiul

împotriva crimei,războiul împotriva



terorismului,

războiul împotrivacancerului,războiul împotrivasărăciei şi aşa maideparte. De

exemplu, în ciudaintensificăriirăzboiului

împotriva crimei şia



drogurilor, actele

criminale şi celelegate de droguriau înregistrat ocreşteredramatică în

ultimiidouăzeci şi cincide ani. Numărul

deţinuţilor din închisorile Statelor



Unite a crescut de

la mai puţinde 300.000 în1980 până lauluitoarea cifră de2,1 milioane în

2004 (U.S.Department of Justice,

Bureau of JusticeStatistics, Frison



Statistics, iunie

2004). Războiul împotrivamaladiilor a avutdrept rezultat, între altele,

creareaantibioticelor. La început acestea

au avut un successpectaculos, în



aparenţă

permiţându-ne săcâştigăm războiul împotriva bolilorinfecţioase. Înprezent, mulţi

experţisunt de acord cufaptul că utilizarea

la scară largă şifără discernământ



a antibioticelor a

creat obombă cu acţiune întârziată, speciide bacteriirezistente la

antibioticeurmând dupătoate




Capitolul 3:

Nucleul egoului40probabilităţile săducă la reapariţiaacelor boli şi chiar

să producăepidemii. Conform Journal of

The AmericanMedical



Association,

tratamentulmedicamentosreprezintă a treiacauză demortalitate în

Statele Unite,după bolile deinimă şi cancer.

Homeopatia şi



medicina chineză

suntdouă exemple deabordărialternative alebolilor, abordări

care nu considerăboala un inamicşi, prin

urmare, nufavorizează



apariţia unor noi

boli.Războiul este oproiecţie mentală,iar acţiunile carerezultă dintr-o

astfel de proiecţiefie vorconsolida

inamicul, ceea ceeste perceput



drept răul, fie,

dacă războiul estecâştigat, vor creaun nouinamic, un nou răuegal cu cel învins,

adesea chiar mairău decât acela.Există o corelaţie

profundă



între starea

voastră deconştiinţă şirealitateaexterioară. Atuncicând sunteţi

dominaţi de omentalitateprecum cea a

„războiului”,percepţiile voastre



devin extrem de

selective şideformate.Cu alte cuvinte,veţi vedea doarceea ce vreţi să

vedeţi şi apoi veţiinterpreta greşit.Nu e greu de

imaginat ce fel deacţiuni se nasc



dintr-un astfel de

sistem amăgitor.De altfel, nici nu enevoie să văimaginaţi, ci doarsă vă uitaţi în

seara aceasta laştiri.Recunoaşteţi

egoul ca fiindceea ce este el: o



disfuncţie

colectivă, nebuniaminţii omeneşti.Când îl luaţi dreptceea ce este, numai aveţi cum să-l

percepeţi ca fiindidentitatea cuiva.Odată ce

vedeţi egoul aşacum este el, va fi



mult mai uşor să

rămâneţi lipsiţi dereacţie în faţa lui.Nu mailuaţi lucrurile lamodul personal.

Nu vă maiplângeţi, nu maiacuzaţi, nu mai

învinovăţiţi şi numai



gândiţi că celălalt

face rău. Nimeninu face rău. Esteegoul persoaneirespective, atâtatot.

Compasiunearăsare atunci cândconştientizaţi

faptul că toţi



suferă de aceeaşi

boală a minţii, unii într-un mod maiacut decât alţii.Atunci încetaţi sămai alimentaţi

drama, partecomponentă atuturor

relaţiiloregocentriste. Şi



care este

carburantul?Reactivitatea.Egoul prosperădatorită ei.Vă doriţi pace

sau dramă?Vă doriţi pace. Nuexistă cineva care

să nu-şi doreascăpace. Totuşi,



există în voi ceva

careşidoreşte dramă,conflict. Poate că în acest momentnu simţiţi acest

lucru. Ar putea finevoie săaşteptaţi apariţia

unei situaţii sauchiar a unui gând



care să

declanşeze oreacţie în voi:cineva vă acuzăde un lucru saualtul, vă contestă

un merit, vă încalcă teritoriul,pune sub semnul

întrebării modul în



care procedaţi,

aveţi o disputălegată de bani...Simţiţi, în acestesituaţii, valul uriaşde energie care

vă străbate,teama, mascatăpoate de furie şi

ostilitate? Văauziţi vocea cum



devine aspră sau

ascuţităsau mai ridicată şicu câteva octavemai gravă?Conştientizaţi

modul în caremintea intră încursă

pentru a-şi apărapoziţia, pentru a



se justifica, a

ataca, a acuza?Cu alte cuvinte, văputeţi trezi înmomentul acelade inconştienţă?

Simţiţi că ceva îninteriorul vostrueste în război,

ceva care sesimte



ameninţat şi vrea

să supravieţuiascăcu orice preţ, careare nevoie dedramă pentru a-şiafirma


Nucleul egoului41



identitatea în chip

de personajvictorios în cadrulproducţiei teatralerespective? Simţiţică ceva din

voi preferă să aibădreptate, şi nupace?

Dincolo de ego:adevărata



voastră

identitateCând egoul se află în război, realizaţică el nu estealtceva decât o

iluzie care seluptă săsupravieţuiască.

Iluzia aceea credecă vă reprezintă.



La început nu e

uşor sa fiţi acoloca Prezenţămartoră, mai alesatunci când egouleste în luptă de

supravieţuire saucând este activatvreun şablon

emoţional dintrecut. Dar odată



ce veţi cunoaşte

gustul Prezenţei,puterea ei vacreşte, iar egoul îşiva pierde

stăpânirea asupravoastră. Astfel îşiface apariţia în

viaţa voastră o



putere cu mult

maimare decât egoul,mai mare decâtmintea. Pentru avă elibera de ego

nu este nevoiedecât să-lconştientizaţi,

deoarececonştiinţa şi egoul



sunt

incompatibile.Conştiinţa esteputerea ascunsă înmomentul

prezent. De aceeao putem numi şiPrezenţă. Scopul

ultim al existenţeiumane, adică



scopul ultim al

fiecăruia dintrevoi este acela dea aduce puterearespectivă înaceastă lume. Şi

acesta estemotivul pentrucare eliberarea de

ego nu poate fistabilită drept un



obiectiv de atins

înviitor. DoarPrezenţa vă poateelibera de ego, şinu puteţi fi

prezenţi decâtAcum, nu ieri saumâine.

Doar Prezenţa văpoate anula



trecutul,

transformându-văstarea deconştiinţă.Ce este realizareaspirituală?

Credinţa căsunteţi spirit? Nu,acesta este un

gând. Puţin mai



aproape de

adevăr decâtgândul care credecă sunteţi ceea cespune certificatulvostru de naştere

căsunteţi, dar totuşiun gând.

Realizareaspirituală



înseamnă să văd

clar că ceea cepercep,experimentez,gândesc sau simtnu reprezintă în

ultimă instanţăceea ce sunt eu,că nu mă pot

regăsi



în toate acele

lucruri trecătoare.Buddha a fostprobabil primulom care a văzutclar acest lucru,

de aceea anala(absenţa sinelui) adevenit unul

dintre punctelecentrale ale



învăţăturii sale.

Iar cândIsus spunea:„Lepădaţi-vă devoi”, ceea ce voiasa spună era:

negaţi (şi astfelanulaţi) iluziasinelui.

Dacă sinele —egoul — ar fi într-



adevăr ceea ce

sunt eu cuadevărat, ar fiabsurd să mă„lepăd” deel.

Ceea ce rămâneeste luminaconştiinţei în care

percepţiile,



experienţele,

gândurile sisentimentele vinşi pleacă. Aceastaeste Fiinţa, acestaeste eul profund,

adevărat. Cândajung să măcunosc ca atare,

orice mi se întâmplă în viaţă



nu mai are o

importanţăabsolută, ci unarelativă, îiacord respectulcuvenit, dar îşi

pierde seriozitateaabsolută,gravitatea.

Singurul lucrucare contează



dincolo de toate

este acesta: poteu să-mi simtFiinţa esenţială,acel Eu Sunt, înspatele tuturor

aspectelorvieţii mele dinviaţa de zi cu zi?

Mai exact, potsimţi că Eu Sunt



cea ce Sunt în

chiar acestmoment?Îmi pot simţiidentitateaesenţială ca fiind

conştiinţa însăşi?Sau mă pierd înceea ce se

întâmplă, mă



pierd în minte, în

lume?ECKHART TOLLE -Un pământ nouCapitolul 3:Nucleul egoului

42Toatestructurile sunt

instabile



Indiferent de

forma pe care oadoptă la unmoment dat,motorulinconştient din

spateleegoului estenevoia de a-mi

consolidaimaginea celui



care cred eu că

sunt, sinelefantomatic ere aprins viaţă atuncicând gândirea —o mare bine-

cuvântare şideopotrivă unmare blestem — a

început să



preia controlul şi a

eclipsat simpla,dar profundabucurie a uniuniicu Fiinţa, cuSursa, cu

Dumnezeu.Indiferent careeste

comportamentulpe care-l



manifestă egoul,

forţamotivaţionalăascunsă este întotdeaunaaceeaşi: nevoia de

a ieşi în evidenţă,de a fi special, dea deţine controlul;

nevoia de putere,de



atenţie, de mai

mult. Şi, desigur,nevoia de a aveasentimentulrupturii, ceea ce înseamnă nevoia

deopoziţie, deinamici. Egoul

aşteaptă întotdeauna câte



ceva de la

semeni, de ladiverseconjuncturi, întotdeauna existăo ordine de zi

ascunsă, unsentiment de„încă nu e

îndeajuns”, deinsuficienţă şi



lipsă care trebuie

acoperită. Elfoloseşte oameniişi situaţiile pentrua obţine ceea ce-şi doreşte, dar

nici atunci cândreuşeşte nu eniciodată

satisfăcut pentrumult timp. Adesea



întâmpină piedici

în împlinirea ţelurilorsale, iar în ceamai mare parteprăpăstii dintre

„vreau” şi „ceeace este” devine osursă constantă

de supărare şisuferinţă. Celebrul



şi clasicul de-

acum cântec „ICan't Get NoSatisfaction” (Nu pot obţinesatisfacţia) este

cântecul egoului.Emoţia din spatele întregii activităţi a

egoului esteteama. Teama de



a fi un nimeni,

teama denonexistenţă,teama de moarte. Toateactivităţile au ca

scop ultimeliminarea acesteifrici, dar tot ce

poate face egoulvreodată este să o



disimuleze

temporar cu orelaţie intimă, cuo nouă achiziţiesau cu victoria într-o împrejurare

saualta. Iluzia nu văva satisface

niciodată. Doaradevărul a ceea



ce sunteţi vă va

elibera, atuncicând îlveţi realiza.De ce existăteama? Deoarece

egoul apare dinidentificarea cuforma, iar adânc

înăuntru el



ştie că nicio formă

nu va dura veşnic,ci toate sunttrecătoare. Deaceea există întotdeauna

sentimentulnesiguranţei înpreajma egoului,

chiar dacă în



exterior pare

încrezător.Pe când măplimbam cu unprieten printr-orezervaţie

naturală foartefrumoasă aflatălângă

Malibu, înCalifornia, am



ajuns la ruinele a

ceea ce fusesecândva o casă deţară, distrusă într-unincendiu în urmă

cu câteva decenii.Apropiindu-ne deproprietate — pe

care crescuserăcopaci şi tot



felul de plante

minunate — amvăzut un semn lamargineadrumului, pusacolo de

autorităţileparcului. Pe elscria: PERICOL.

TOATESTRUCTURILE



SUNT INSTABILE.

I-am spusprietenuluimeu: „Iată o sutra[scriptură sacră]profundă” Şi ne-

am oprit în loc,copleşiţi. Odată ceaţi realizat şi

acceptat că toatestructurile



(formele) sunt

instabile, chiar şicele materiale şi în aparenţă solide, învoi se naşte

pacea. Se întâmplă astfeldeoarece

conştientizarealipsei de



permanenţă a

tuturorformelor văreveleazădimensiunea fărăde formă din

interiorul vostru,cea care trecedincolo de



moarte. Isus a

numit-o „viaţaeternă”.ECKHART TOLLE -Un pământ nouCapitolul 3:

Nucleul egoului43Nevoia egoului

de a se simţi superior



Există multe

forme subtile, daruşor de trecut cuvederea aleegoului pe care le-aţi putea

observa la alţioameni şi, maiimportant, la voi

înşivă. Reţineţi: în



momentul în care

deveniţi conştienţide egoul din voi înşivă, aceastăconştientizarecare şi-a făcut

apariţia reprezintăceea ce sunteţivoi

dincolo de ego,„eul” mai profund.



Recunoaşterea a

ceea ce este fals însemnă dejaapariţia a ceea ceeste real.De exemplu,

sunteţi pe cale săcomunicaţi cuivanoutăţile

referitoare la ce s-a mai întâmplat.



„Ia ghici! Nu ştii

încă? Stai să-ţispun eu.” Dacăsunteţi suficientde vigilenţi, aţiputea detecta un

sentimentmomentan desatisfacţie în voi

înşivă chiar înainte de a



împărtăşi

noutăţile.Satisfacţia sedatorează faptuluică pentru un scurtmoment există, în

ochii egoului, undezechilibru înfavoarea

voastră, între voişi cealaltă



persoană. Timp de

câteva clipe, voiştiţi mai mult decât celălalt.Satisfacţia pe careo simţiţi îi

aparţine egoului şieste derivatădintr-un şi mai

puternicsentiment de



sine în raport cu

cealaltă persoană.Chiar dacă aceapersoană estepreşedintele saupapa, în acel

scurt răstimp văsimţiţi superioripentru că voi ştiţi

mai mult. Mulţioameni sunt



dependenţi de

bârfe şidin acest motiv, înplus, bârfacomportă şi unelement de critică

răutăcioasă şi de judecată la adresaaltora, astfel că ea

consolideazăegoul şi prin



implicita

superioritatemorală —imaginară — care îşi face simţităprezenţa atunci

când aplicaţi cuivao judecatănegativă.

Dacă cineva aremai mult, ştie mai



mult sau poate

face mai multdecât mine, egoulse simteameninţatdeoarece

sentimentul de„mai puţin”diminuează

sentimentul de



sine imaginat în

raport cucelălalt. Atunci arputea încerca săse reabilitezediminuând în

vreun fel,criticând saudepreciind

valoarea a ceeace posedă,



cunoaşte sau

poate facecelălalt. Sau egoul îşi schimbăstrategia şi, în locsă concureze cu

cealaltă persoană,se va pune pesine în valoare

prin asocierea curespectiva



persoană, dacă

aceea esteimportantă înochii celorlalţi.Ego şi faimăBinecunoscutul

fenomen almenţionării întreacăt a

persoanelor



importante pe

care lecunoaşteţi faceparte din strategiaegoului de acâştiga o

identitatesuperioară în ochiicelorlalţi şi,

prin urmare, înpropriii ochi, prin



asocierea cu

cineva„important”.Nenorocirea de afi faimos înaceastă lume o

reprezintă faptulcă ceea ce eştieste total umbrit

de o imaginementală colectivă.



Majoritatea

oamenilor pe care îi întâlniţi vor să-şiamplificeidentitatea —imaginea mentală

a ceeace sunt ei — prinasocierea cu voi.

Ei înşişi pot să nurealizeze că nu



sunt interesaţi

deloc de voi, cidoar deconsolidareasentimentului lorde sine, care în

ultimă instanţăeste fictiv. Ei credcă prin voi pot

deveni mai multdecât sunt. Şi



urmăresc să se

întregească prinvoi sau, maicurând, prinintermediulECKHART TOLLE -


44



imaginii mentale

pe care o audespre voi capersoană celebră,ca identitateconceptuală

colectivăfoarteimpunătoare.

Supraevaluareaabsurdă a



celebrităţii este

doar una dintrenumeroaselemanifestări alenebuniei egoticedin lumea

noastră. Uniioameni celebricad şi ei în

aceeaşi greşeală,identificânduse



cu ficţiunea

colectivă,imaginea pe careau creat-o înlegătură cu eioamenii şi mass-

media, şi încep chiar să seconsidere

superiorimuritorilor de



rând. Drept

rezultat, devin totmai înstrăinaţi deei înşişi şi deceilalţi, tot mainefericiţi, tot mai

dependenţi depopularitatea lorcontinuă,

înconjuraţi



doar de oameni

care le hrănescimagineabombastică desine, ajungincapabili de

relaţii autentice.Albert Einstein,care a fost

admirat aproapeca un supraom şi



a cărui soartă a

fost să devinăunul dintre cei maicunoscuţi oamenide pe planetă, nus-a identificat

niciodată cuimaginea pe carementalul colectiv

a creat-o referitorla el. A rămas



umil, lipsit de ego.

De fapt, el vorbeadespre „ocontradicţiegrotescă întreceea ce consideră

oamenii a firealizările şiabilităţile mele şi

realitatea a



ceea ce sunt şi

ceea ce pot eu”.De aceea estegreu pentru opersoanăfaimoasă să aibă

relaţii autenticecu ceilalţi. Orelaţie

autentică nu estedominată de



egoul care

creează imagini şise caută pe sine.Într-o relaţieautenticăexistă o curgere

către exterior aatenţiei susţinutefaţă de cealaltă

persoană, fără ase urmări



împlinirea vreunui

interes personal.Atenţia aceeasusţinută estePrezenţa. Eareprezintă

condiţiaobligatorie pentruorice relaţie

autentică, întotdeauna egoul



fie vrea ceva, fie,

dacă e de părerecă narece să obţină de lacelălalt, se află într-o stare de

totală indiferenţă:nu-i pasă decelălalt. Astfel,

cele trei stăripredominante ale



relaţiei de tip

egoist sunt:dorinţa, întâmpinarea depiedici în calea împlinirii dorinţei

(furie,resentiment, învinovăţire,

plângere) şiindiferenţa.



ECKHART TOLLE -

Un pământ nouCapitolul 3:Nucleul egoului45C A P I T O L U L P

A T R UInterpretarea deroluri:

multiplele



faţete ale

egouluiUn ego care vreaceva de laaltcineva — şicare este acel ego

care nu vreanimic? — va jucade obicei un

anumit rol pentrua-şi împlini



„nevoile”, fie că

este vorba despreun câştig material,unsentiment deputere,

superioritate,impresia că especial sau vreun

fel de gratificaţie,fie ea în plan



fizic sau

psihologic. Deobicei, oameniisunt completinconştienţi că joacă respectivele

roluri. Eisunt acele roluri.Unele dintre roluri

sunt subtile; altelesar în ochi oricui,



mai puţin

persoanelorcare leinterpretează.Unele roluri audoar menirea de a

atrage atenţiacelorlalţi. Egoul sehrăneşte

cu atenţiacelorlalţi, aceasta



fiind, în cele din

urmă, o formă deenergie psihică.Egoul vostru nuştiecă sursa întregii

energii se află învoi înşivă, aşa căel o caută în

exterior. Nu



atenţia fără de

formăreprezentată dePrezenţă o cautăel, ci el cautăatenţia sub o

anumită formă, cade exemplurecunoaşterea,

lauda, admiraţiasau doar faptul de



a se face

remarcat într-unfel sau altul, de aselua cunoştinţă deexistenţa lui.

O persoană timidăcare se teme deatenţia celorlalţi

nu este lipsită deego, ci are un ego



ambivalent care

simultan îşidoreşte şi se temede atenţiacelorlalţi. Se temecă atenţia ar

putea luaformadezaprobării sau

criticii, adică îi vadiminua



sentimentul de

sine, în loc să-lamplifice. Teamade atenţie apersoanei timideeste mai mare

decât nevoia sade atenţie. Timiditatea merge

adesea



mână-n mână cu

un conceptpredominantnegativ despresine, credinţapersoanei că este

inadecvată.Orice sentimentde sine

conceptual —faptul că mă văd



aşa sau altfel —

înseamnă ego,acesta putândfi predominantpozitiv (sunt celmai mare) sau

negativ (nu suntbun), în spatelefiecărui concept

pozitiv despresine stă frica de a



nu fi suficient de

bun. În spatelefiecărui conceptnegativ despresineeste ascunsă

dorinţa de a fi celmai mare sau de afi mai bun decât

alţii, în spatelesentimentului de



superioritate şi a

nevoii continue desuperioritate aegoului ceafişează siguranţăde sine se află

teamainconştientă deinferioritate.

Dimpotrivă, egoultimid, inadaptat,



care se simte

inferior,nutreşte o dorinţăascunsă desuperioritate.Mulţi oameni

oscilează întresentimente deinferioritate şi

sentimente desuperioritate, în



funcţie de

situaţiile saupersoanele cucare vin încontact. Tot ceeace

aveţi de făcut estesă observaţi în voiacest lucru: ori de

câte ori vă simţiţi



superiori sau

inferioricuiva, la mijloceste egoul din voi.Ticălos, victimă,iubit(ă)

Dacă nu potobţine laude şiadmiraţie, unele

egouri vor recurge



la alte forme de

atenţie şivor juca roluripentru a stârniatitudinilerespective. Dacă

nu pot obţineatenţie pozitivă,vor căuta în

Mulţumim edituriiCurtea Veche



provocând cuiva o

reacţie negativă.Există copii careprocedează aşa.Ei se comportăurât pentru a

atrage atenţia.Interpretarea deroluri negative

este



accentuată în mod

particular aruncicând egoul esteamplificat de uncorp-durere activ,aceasta

însemnând cădurereaemoţională din

trecut tinde să sereînnoiască prin



experimentarea a

şi maimultă durere.Unele egourisăvârşesc crime îngoana lor după

celebritate. Elecaută atenţia prinintermediul unei

proaste reputaţiişi prin



condamnarea lor

de către ceilalţi.„Vă rog, spuneţi-mi căexist, că nu suntinsignifiant”, par

ele să spună.Astfel de formepatologice ale

egoului nu sunt



decât versiunile

extreme aleegourilor normale.Un rol foarte des întâlnit este acelaal victimei, iar

forma de atenţiepe care o cautăeste

compătimirea saumila sau interesul



celorlalţi faţă de

problemele mele,„eu şi povesteamea”. Faptulde a se vedea pesine ca victimă

constituie unelement ce seregăseşte în

cadrul tiparelor de



funcţionare a

egoului, ca deexemplulamentaţia, faptulde a se simţi jignit, scandalizat

şi aşa maideparte. Sigur că,odată identificat

cu o poveste încare mi-am



atribuit rolul de

victimă, nu vreaucapovestea să iasfârşit şi astfel,după cum poate

confirma oriceterapeut, egoul nuvrea să pună

capăt



„problemelor”

sale, deoarece elefac parte dinidentitatea sa.Dacă nimeni numă ascultă când

îmispun povestea,atunci am să mi-o

spun în minteamea iar şi iar şi



am să mă

autocompătimesc,asumându-miastfel identitateaomului nedreptăţitde viaţă şi de

semeni, de soartăsau de Dumnezeu.Imaginea de sine

este astfeldefinită, eu devin



cineva, iar

aceasta este totce conteazăpentru ego.La începutulmultor relaţii aşa-

zise romantice,interpretarea deroluri este

frecvent întâlnităşi



este menită să

atragă şi săpăstreze persoanape care egoul opercepe drept ceacare „mă face

fericit, măface să mă simtspecial şi îmi

împlineşte toatenevoile”. „Voi juca



rolul celui care

crezi tu c-aş fi iartuvei juca rolul celeicare cred eu c-aifi.” Acesta este

acordul nespus şiinconştient, însăinterpretarea

unui rol nu e lucruuşor, astfel că



majoritatea

cazurilor ceeace vedeţi nu e încă adevărataesenţă a aceleifiinţe, ci ceea ce o

acoperă: egoulpur, dezbrăcat derolurile lui, cu

corpul-durere şicu dorinţa sa ce a



întâmpinat

obstacole şi careacum setransformă într-o furie cel maiprobabil

îndreptată cătresoţ/ie saupartener/ă, din

cauză că acestasau aceasta nu a



reuşit să înlăture

teama şisentimentul delipsă prezentmereu într-unstrat mai profund,

şi carereprezintă o parteintrinsecă a

sentimentuluiegotic de sine.



Ceea ce în mod

obişnuit senumeşte „a te îndrăgosti” estede cele mai multeori o creştere în

intensitate adorinţei şi nevoiiegoiste. Deveniţi

dependenţi decealaltă persoană



sau, mai curând,

deimaginea pe careo aveţi despreacea persoană.Sentimentul nu

are nimic de aface cu iubireaadevărată, în care

nu există niciourmă de dorinţă.



Limba spaniolă

este cea maionestă în ceea ceECKHART TOLLE -Un pământ nouCapitolul 4:

Interpretarea deroluri: multiplelefaţete ale egoului

47



priveşte noţiunea

convenţională deiubire: Te quiero înseamnă atât „tedoresc,” cât şi „teiubesc”.

Cealaltă expresiecare se traduceprin „te iubesc,”

te amo, care nuare această



ambiguitate, este

rarfolosită — poatepentru că iubireaadevărată este lafel de rară.

Desprindereade autodefiniţii Pe măsură ce

culturile tribale s-au dezvoltat în



civilizaţiile antice,

oamenii au început să capeteanumite funcţii:conducător, preotsau preoteasă,

războinic, fermier,negustor,meşteşugar,

lucrător şi



aşa mai departe.

S-a dezvoltat oierarhie de clasă.Funcţia — cu care în cele mai multecazuri te

năşteai — îţideterminaidentitatea,

determina ceea cereprezentai în



ochii celorlalţi şi în

propriii ochi.Funcţia tadevenea un rol,dar nu era privitca un rol:

reprezenta ceeace erai saucredeai că eşti.

Doar



puţini oameni de

la vremea aceea,precum Buddhasau Isus, au văzutlipsa de relevanţăa castei sau

clasei sociale, auvăzut în aceastaidentificarea cu

forma şi au înţelescă o astfel de



identificare cu

ceeace era temporar şicondiţionateclipsa luminaeternului şi

necondiţionatului,care străluceşte înfiecare

fiinţă umană.



În lumea noastră

contemporană,structurile socialesunt mai puţinrigide, mai neclardefinite

decât erau întrecut. Deşimajoritatea

oamenilor sunt,desigur,



condiţionaţi încă

de mediul în caretrăiesc, lor nu li semai atribuie înmod automat ofuncţie şi, odată

cu ea, oidentitate. Defapt, în lumea

modernă, tot maimulţi oameni sunt



confuzi cu privire

la locul care li sepotriveşte, lascopul pe caresă-l urmeze şichiar la ceea ce

sunt ei.De obicei adresezfelicitări oamenilor

care-mi spun: „Numai ştiu cine



sunt.” Şi-atunci ei

paruluiţi şi întreabă:„Vrei să spui că ebine să fiiconfuz?” Atunci

eu le cer săcerceteze: ce înseamnă să fii

confuz? „Nu ştiu”nu înseamnă



confuzie. Confuzia

este: „Nu ştiu, darar trebui să ştiu”sau „Nuştiu, dar amnevoie să ştiu.”

Este posibil sărenunţaţi lacredinţa că

trebuie sau aveţinevoie să ştiţi cine



sunteţi? Cu alte

cuvinte, puteţi înceta să aşteptaţide la definiţiileconceptuale să vădea un sentiment

de sine? Puteţi înceta să căutaţi oidentitate dată de

gândire? Cândrenunţaţi la



credinţa că

trebuie sauaveţi nevoie săştiţi cine sunteţi,ce se întâmplă cuconfuzia? Dispare

brusc. Cândacceptaţi totalfaptul că nu ştiţi,

intraţi într-o starede pace şi



claritate care este

mai aproape deceea cereprezentaţi în realitate decâtar putea fi

vreodatăgândirea.Definindu-vă prin

intermediulgândirii vă limitaţi.



Rolurile

prestabiliteSigur că înaceastă lumediverşi oameni îndeplinesc

diverse funcţii. Nupoate fi altfel, înceea

ce priveştecapacităţile fizice



sau intelectuale —

cunoştinţe,abilităţi, talente şinivelurile deenergie —oamenii sunt

foarte diferiţi.Ceea ce conteazăcu adevărat nu

este funcţia pe



care o îndepliniţi

înECKHART TOLLE -Un pământ nouCapitolul 4:Interpretarea de

roluri: multiplelefaţete ale egoului48

lumea aceasta, cidacă vă



identificaţi cu ea

într-o asemeneamăsură încât easă preia controlulasupravoastră şi să se

transforme într-unrol pe care îl jucaţi. Atunci când

interpretaţi roluri,sunteţi



inconştienţi.

Atunci când văsurprindeţiinterpretând unrol, însăşirecunoaşterea

faptului acestuiagenerează odistanţă între voi

şi rolul jucat.Acesta este



începutul eliberării

de rol. Atuncicând sunteţicompletidentificaţi cu unrol, nu faceţi

decât săconfundaţi untipar

comportamentalcu ceea ce



sunteţi voi şi vă

luaţi foarte înserios. Deasemenea, în modautomat atribuiţişi celorlalţi roluri

carecorespund cu alevoastre. De

exemplu, cândmergeţi la un



doctor care este

total identificat curolulsău, în ochii lui nuveţi fi fiinţeumane, ci pacienţi

sau fişe medicale.Deşi structurilesociale sunt în

lumeacontemporană



mai puţin rigide

decât în culturilestrăvechi, există încă numeroasefuncţii sau roluriprestabilite cu

care oamenii seidentificăbucuroşi,

acestea devenindastfel parte



integrantă a

egoului lor. Dinaceastă cauză,interacţiunileumane devinlipsite de

autenticitate,dezumanizate,alienante. Rolurile

acestea



prestabilite vă pot

da un sentimentoarecumconfortabil deidentitate, dar înultimă instanţă vă

pierdeţi pe voi înşivă în ele.Funcţiile pe

care le au oamenii în organizaţiile



ierarhice, ca de

exemplu în cadrularmatei, Bisericii,instituţieiguvernamentalesau al unei mari

corporaţii setransformă încetulcu încetul în

identităţi furnizatede



rolul interpretat.

Interacţiunileumane autenticedevin imposibileatunci când văpierdeţi pe voi

înşivă într-un rol.Putem denumi

unele roluriprestabilite cu



expresia

arhetipuri sociale.Vom menţionadoarcâteva dintre ele:nevasta casnică

ce aparţine claseide mijloc (nu atâtde răspândită

astăzi ca în



trecut, dar încă

suficient de des întâlnită); bărbatuldur de tip macho;seducătoarea;artistul sau

interpretul„nonconformist”;omul de „cultură”

(un rol destul dedes întâlnit în



Europa), care

etaleazăcunoştinţe deliteratură, artefrumoase şimuzică în acelaşi

mod în care alţiietalează o rochiesau o

maşină scumpă.Apoi mai există



rolul universal de

adult. Cândinterpretaţi rolulacesta, vă luaţi pevoi înşivă şi viaţa

foarte în serios.Spontaneitatea,voioşia şi bucuria

nu fac parte dinacest rol.



Mişcarea hippie

care a început peCoasta de Vest aStatelor Unite înanii 1960 şi apois-a

răspândit în toatălumea occidentalăs-a născut din

respingerea



arhetipurilor

sociale, a rolurilor,tiparelorcomportamentaleprestabilite şistructurilor

economice şisociale bazate peabordarea

egocentristă. Tinerii au refuzat



să îndeplinească

rolurile pe carepărinţii şisocietatea încercau să leimpună, în mod

semnificativ,mişcarea a coinciscu ororile

Războiului din



Vietnam, în care

peste 57000 de tineriamericani şi 3milioane devietnamezi au

murit, şi prinintermediul căruianebunia

sistemului şi amentalităţii ce



stătea la baza sa

au ieşit la vedere.Dacă în anii 1950majoritateaamericanilor era încă extrem de

conformistă îngândire şicomportament, în

anii 1960 milioanede



oameni au început

să înceteze să semai identifice cu oidentitateconceptualăcolectivă, tocmai

pentruECKHART TOLLE -Un pământ nou

Capitolul 4:Interpretarea de



roluri: multiplele

faţete ale egoului49că nebuniacolectivă era atâtde evidentă.

Mişcarea hippie areprezentat oslăbire a

structurilor



intelectuale

egoiste, pânăatunci rigide.Mişcarea adegenerat şi aluat sfârşit, dar a

lăsat în urmă odeschidere, şi nudoar pentru cei

care aderaseră laacest curent.



Astfel a devenit

posibilăpătrunderea înOccident aspiritualităţii şi înţelepciunii

orientalestrăvechi, aceastaavând o

contribuţieimportantă în



trezirea conştiinţei

globale.Roluri temporareDacă sunteţisuficient de treji,

suficient deconştienţi pentrua putea observa

modul în care



interacţionaţi cu

alţi oameni, s-arputea să detectaţischimbări subtile în modul în carevorbiţi, în

atitudinea şicomportamentuladoptat în funcţie

de persoana cucare



interacţionaţi. La

început, arputea fi mai uşorsă observaţi acestlucru la ceilalţi;apoi, l-aţi putea

detecta şi în cazulvostru.Modul în care vă

adresaţipreşedintelui



companiei poate

diferi în mod subtilde modul în care îivorbiţi portarului.Modul în care văadresaţi unui copil

poate fi diferit decel în care vorbiţiunui adult.

De ce se întâmplăastfel? Pentru că



interpretaţi roluri.

Nu sunteţi voi înşivă nici cupreşedintele, nicicu portarul saucopilul. Când

intraţi într-unmagazin ca săcumpăraţi ceva,

când mergeţi laun



restaurant, la

bancă, la poştă, s-ar putea săconstataţi cumalunecaţi în rolurisociale

prestabilite.Deveniţi client şivorbiţi şi vă

comportaţi înconsecinţă. Şi



sunteţi poate

trataţi într-omanierăstandard de cătreagentul de vânzărisau de ospătarul

care, la rândul lor,interpretează şi eiroluri. O

serie de tipare decomportament



condiţionate intră

în vigoare întredouă persoane şidetermină naturainteracţiunii, înlocul fiinţelor

umane, cele careinteracţioneazăsunt de fapt

imaginile mentale



conceptuale. Cu

cât se identificămai mult oameniicu rolurilerespective, cu atâtmai neautentice

devinrelaţiile lor.Aveţi o imagine

mentală privitoarenu doar la ceea ce



reprezintă cealaltă

persoană, ci şi laceeace reprezentaţivoi înşivă, maiales în relaţie cu

persoana cu careinteracţionaţi.Aşadar voi nu

sunteţi



absolut deloc în

relaţie cu aceapersoană, ci ceeace credeţi voi căsunteţi se află înrelaţie cu ceea ce

credeţi că estecealaltă persoană,şi invers.

Imagineaconceptuală pe



care mintea

voastră o aredesprevoi înşivă se află în relaţie cupropria ei creaţie,

adică se află înrelaţie cuimaginea

conceptuală pe



care şi-a făcut-o

referitor lacealaltă persoană.Mintea celeilaltepersoane aprocedat probabil

înacelaşi mod, prinurmare fiecare

interacţiune de tipegoist între doi



oameni este în

realitateinteracţiuneadintre patruidentităţiconceptuale

fabricate de mintecare sunt, înultimă instanţă,

fictive. De aceeanu



este surprinzător

faptul ca existăatât de multconflict în cadrulrelaţiilor. Relaţiilenu sunt

adevărate.ECKHART TOLLE -Un pământ nou




roluri: multiplele

faţete ale egoului50Călugărul cu palmeleasudate

Kasan, un învăţător şicălugăr zen, urma

să oficiezefuneraliile unui



nobil celebru.

Cum stătea în aşteptareasosiriiguvernatoruluiprovinciei şi a

altor domni şidoamne, aobservat că

palmele îitranspiraseră.



În ziua următoare

şi-a adunatdiscipolii şi le-amărturisit că nuera încă pregătitsă fie un

profesor adevărat.Le-a explicat că încă îi lipsea

capacitatea de a



se comporta egal

faţă de toţioamenii, de lacerşetor la rege.Nu putea încă săvadă prin rolurile

sociale şiidentităţileconceptuale

similitudinea lanivel de fiinţă a



tuturor oamenilor.

A plecat atunci şia devenitdiscipolul unui altmaestru. S-a întors la foştii săi

discipoli după optani, iluminat.Fericirea ca rol

şi adevăratafericire



„Ce mai faci?”

„Foarte bine. Cumnu se poate maibine.” Adevăratsau nu?În multe cazuri,

fericirea este unrol pe care-l joacăoamenii, iar în

spatele faţadeizâmbitoare



există multă

durere. Depresiile,căderile psihice şireacţiileexagerate sunt unrezultat obişnuit al

nefericirii mascatede o înfăţişareexterioară

zâmbitoare şi dealbul strălucitor al



dinţilor, atunci

cândnegaţi chiar faţăde voi înşivă căexistă în voi multănefericire.

„Foarte bine” esteun rol pe careegoul îl joacă mai

frecvent în



America decât în

unele dintrecelelalte ţări încare a fi şi a arătanefericit esteaproape o normă

şi, prin urmare,este maiacceptabil

din punct devedere social.



Probabil că este o

exagerare, dar mis-a spus că încapitala uneiadintreţările nordice rişti

să fii arestatpentru stare deebrietate în cazul

în care zâmbeşti



străinilor pe

stradă.Dacă existănefericire în voi,mai întâi trebuiesă îi recunoaşteţi

prezenţa. Dar nuspuneţi:„Sunt nefericit.”

Nefericirea nu arenimic de a face cu



ceea ce sunteţi

voi. Spuneţi:„Există nefericire în mine.” Apoicercetaţi. Cauzaar putea fi o

situaţie în care văaflaţi. Ar putea finecesar să

întreprindeţi cevapentru a schimba



situaţia sau

pentru a ieşi voidin ea. Dacă nuputeţi face nimic,priviţi lucrurile înfaţă şi spuneţi: „Ei

bine, pe momentaşa stau lucrurile.Am de ales între a

accepta



situaţia sau a mă

simţi profundnefericit.” Cauzaprimordială anefericirii nu oreprezintă

niciodatăsituaţia, cigândurile

referitoare la ea.Fiţi conştienţi de



gândurile voastre.

Separaţi-le desituaţie — caree întotdeaunaneutră, întotdeauna e aşa

cum e. Iatăsituaţia sau faptul în sine, şi iată

gândurile mele



despre ea. În loc

să imaginaţipoveşti, rămâneţicu faptele. Deexemplu, „suntruinat” e o

poveste.Vă limitează şi vă împiedică să

întreprindeţi undemers eficient.



„Mai am doar

cincizeci de cenţi încont” este un fapt.Asumarea fapteloreste întotdeauna

sursă de putere.Deveniţi conştienţide faptul

că ceea ce gândiţicreează într-o



foarte mare

măsură emoţiilecare vă apar.Realizaţi existenţalegăturiidintre gândirea şi

emoţiile voastre, în loc să fiţigândurile şi

emoţiile, fiţi



conştiinţa din

spateleECKHART TOLLE -Un pământ nouCapitolul 4:Interpretarea de


lor.



dobândită acum,

înfruntând ceeaceeste, în loc săţeseţi poveşti în jurul realităţii.

Nefericireaacoperă stareavoastră naturală

de bine şi de



pace interioară,

sursa adevărateifericiri. A fi părinte: unrol sau ofuncţie?

Mulţi adulţiinterpreteazăroluri atunci când

se adreseazăcopiilor mici.



Folosesc cuvinte

şisunete prosteşti.Coboarăintenţionat nivelulconversaţiei când

vorbesc cu ei, nu îi tratează de laegal

la egal. Faptul căpentru un timp



ştiţi mai multe sau

sunteţi mai marinu înseamnă căacel copil nuvă este egal.Majoritatea

adulţilor ajung, într-un anumitmoment din viaţa

lor, părinţi, acestafiind unul



dintre cele mai

răspândite roluri.Cea maiimportantă întrebare este:puteţi îndeplini

funcţia de părinţişis-o faceţi bine,

fără să văidentificaţi cu



funcţia respectivă,

adică fără caaceasta să devinăun rol? Oparte a funcţieinecesare de

părinte oreprezintă atenţiafaţă de nevoile

copilului,preîntâmpinarea



eventualelor

pericole şi, uneori,comunicarea celorpe care cel mic lepoate sau nu face,pentru a nu se

pune în pericol.Când calitatea depărinte se

transformă într-oidentitate, când



sentimentul de

sinederivă în totalitatesau în mare partedin aceasta, efoarte uşor să se

alunece întendinţa de a sepune

prea mult accentpe funcţia



respectivă,

aceasta căpătândvaloare exageratăşi preluândcontrolul.Furnizarea celor

necesare copiilordevine excesivă şise transformă în

răsfăţ,



preîntâmpinarea

pericolelorse transformă înprotecţieexagerată şiafectează nevoia

copiilor de aexplora lumea side a încerca

lucrurile pe contpropriu. Iar



comunicarea cu

privire la cetrebuie şi ce nutrebuie să facă setransformă încontrol, impunere.

Mai mult încă,identitateaderivată din rolul

interpretatpersistă mult



după ce

necesitateaacelor funcţiispecifice adispărut. Părinţiinu pot renunţa la

statutul de părinţinici când copilulcreşte şi devine

adult. Nu potrenunţa la



necesitatea de a fi

necesari copiluluilor. Chiar cândcopilul lorare patruzeci deani, părinţii tot nu

se desprind denoţiunea de „euştiu ce e mai bine

pentru tine”, îşi



joacă în

continuare în modcompulsiv rolul depărinte, de aceearelaţia dintre ei şicopii nu este una

autentică. Părinţiise definesc prinrolul respectiv şi

se tem inconştient



să nu-şi piardă

identitateaatunci când vor înceta să mai fiepărinţi. Dacădorinţa lor de a

controla sauinfluenţa acţiunilecopilului lor

devenit adult întâmpină



rezistenţă — şi de

obicei aşa se întâmplă — vor începe să criticesau să-şimanifeste

dezaprobarea sauvor încerca să-lfacă pe copil să se

simtă vinovat,toate din



dorinţa lor de a-şi

păstra rolul,identitatea lor. Lasuprafaţă pare căsunt preocupaţide copil şi chiar

ei cred acestlucru, dar înrealitate nu sunt

interesaţi decâtde păstrarea



identităţii pe care

le-o oferăECKHART TOLLE -Un pământ nouCapitolul 4:Interpretarea de


rolul. Motivaţiileegocentriste sunt



interesul faţă de

propria persoanăşi dorinţa deafirmare apropriei persoane,uneori abil

mascate chiar şifaţă de persoana în care operează

egoul.



O mamă sau un

tată care seidentifică cu rolulparental ar putea încerca să se întregească pe

sineprin intermediulcopilului. Nevoia

egoului lor de a-imanipula pe alţii



în scopul umplerii

lipsei pecare o simt înpermanenţă este în acest cazaprobe ceea ce

fac. Ar trebui sămă înţeleagă şi sămă

accepte aşa cumsunt.” Chiar aşa?



Şi de ce-ar trebui

s-o facă?Realitatea este căn-o fac pentru cănu pot. Conştiinţalor evolutivă n-a

făcut încă saltulpână la nivelulacesta. Nu sunt

încă în stare să



înceteze să se mai

identifice cu rolullor. „Da, dar eu nupot fi fericit şi înlargul meu dacănu am

aprobarea şi înţelegerea lor.”Chiar aşa? Cu ce

schimbă înrealitate



aprobarea sau

dezaprobarea lorceea ce sunteţi cuadevărat? Toateaceste supoziţiineverificate

provoacă o mareafluenţă de emoţiinegative, multă

nefericire inutilă.



Fiţi vigilenţi. Sunt

cumva uneledintre gândurilecare vă trec prinmintereprezentate de

vocile mamei şitatăluidumneavoastră,

voci ce fac acumparte integrantă



din voi şi care

spun poateceva de genul:„Nu eşti suficientde bun. Nu veirealiza niciodată

nimic”, sauproduc vreo altă judecată sau

atitudinementală? Dacă



sunteţi conştienţi

în acele momente,veţi putearecunoaştevocea din minteavoastră ca fiind

nimic altcevadecât un gând învechit,

condiţionat detrecut. Dacă



sunteţi conştienţi,

nu mai trebuie săcredeţi în fiecaregând care vă vine în minte. E doarun gând

vechi, atâta tot.Conştientizare înseamnă

Prezenţă, şi doar



Prezenţa poate

dizolva trecutulinconştient dinvoi.„Dacă te creziatât de iluminat”,

spunea Ram Dass,„mergi şi petreceo săptămână cu

părinţii tăi.” Iatăun sfat bun.



Relaţia cu părinţii

voştri nu e doarprima relaţie, ceacare dă tonultuturor relaţiilorurmătoare, ci ea

reprezintă şi unbun test pentrugradul de

Prezenţă din voi.Cu cât



există mai mult

trecut comun într-o relaţie, cu atâttrebuie să fiţi maiprezenţi; altfel,veţi fi forţaţi să

retrăiţi trecutul iarşi iar.Suferinţa

conştientă



Dacă aveţi copii

mici, oferiţi-leajutor, îndrumareşi protecţie atâtcât vă stă înputeri, dar

mai importanteste să le oferiţispaţiu — spaţiu ca

ei să existe. Ei vin



în această lume

prinintermediulvostru, dar ei nusunt niciodată „aivoştri”. Credinţa

că „eu ştiu ce ecel mai binepentru

tine” poate fiadevărată în cazul



copiilor foarte

mici, dar pemăsură ce cresc,devine din ce încemai puţin

adevărată. Cu câtaveţi mai multeaşteptări de la

modul în care ar



trebui să decurgă

viaţalor, cu atât văsituaţi mai mult înmintea voastră înloc să fiţi prezenţi

pentru ei. Până laurmă vor facegreşeli şi vor

cunoaştesuferinţa, aşa cum



se întâmplă cu toţi

oamenii. De fapt,acestea ar puteafiECKHART TOLLE -Un pământ nou

Capitolul 4:Interpretarea deroluri: multiplele

faţete ale egoului53



greşeli doar din

punctul vostru devedere. Ceea ceeste pentru voi ogreşeală poate fiexact experienţa

necesară copiilorvoştri. Oferiţi-lecât de mult ajutor

şi îndrumareputeţi, dar



înţelegeţi că

uneori estenevoie să lepermiteţi săgreşească, înspecial pe măsură

ce se apropie devârsta adultă.Alteori, va

trebui să le lăsaţiprilejul să sufere.



Suferinţa le poate

veni din senin saupoate veni ca oconsecinţă apropriilor lorgreşeli.

N-ar fi minunat săvă puteţi cruţacopiii de orice

suferinţă? Nu, n-ar



fi. Atunci nu s-ar

maidezvolta ca fiinţeumane şi arrămânesuperficiale,

identificate cuforma exterioară alucrurilor.

Suferinţa îi împinge spre



profunzimile

fiinţei. Paradoxulconstă în faptul căsuferinţa esteprovocată deidentificarea cu

forma şi tot eaerodeazăidentificarea cu

forma. Mare partedin ea este



provocată de ego,

dar în finalsuferinţa distrugeegoul — numai căacest lucru nu se întâmplă până

când nu suferiţi înmod conştient.Omenirea este

menită sătransceandă



suferinţa, dar nu

în felul în carecrede egoul. Unadintrenumeroaselepresupuneri

eronate aleegoului, unuldintre

numeroasele sale



gânduri

amăgitoare estecă „n-ar trebui săsufăr”. Uneori,gândul estetransferat asupra

cuiva apropiat:„Copilul meu n-artrebui să sufere.”

Chiar gândulacesta este cel



care se află la

rădăcinasuferinţei.Suferinţa are unscop nobil:evoluţia

conştiinţei şiarderea egoului.Omul de pe cruce

reprezintă o



imagine

arhetipală.El reprezintăfiecare bărbat şifiecare femeie.Câtă vreme

opuneţi rezistenţăsuferinţei,procesul va fi

unul lent, căcirezistenţa are



drept rezultat şi

mai mult ego dedepăşit. Însă cândacceptaţisuferinţa, seproduce o

accelerare aprocesului,datorată faptului

că suferiţi în mod



conştient. Puteţi

acceptasuferinţa înnumele vostru sauo puteţi accepta înnumele altcuiva,

de exemplu alcopilului saupărintelui vostru,

în miezulsuferinţei



conştiente se află

dejatransmutarea.Focul suferinţeidevinelumina conştiinţei.

Egoul spune: „N-ar trebui săsufăr”, iar gândul

vă provoacă si



mai multă

suferinţă. Este odeformare aadevărului, iaracesta este întotdeauna

paradoxal.Adevărul esteacela că trebuie

să



acceptaţi

suferinţa, tocmaipentru a o puteatranscende. A fi părinte într-un mod

conştient Mulţi copii nutresc în secret furie şi

resentimente faţă



de părinţii lor, iar

cauza este adesealipsa deautenticitate dinrelaţia cu ei.Copilul tânjeşte

după prezenţapărintelui său încalitate de

fiinţă omenească,nu de rol,



indiferent cât de

conştiincios esteinterpretat acelrol. Poate că faceţitotce e bine şi tot ce

vă stă în putinţăpentru copilulvostru, dar nici

chiar a face tot ce



vă stă în putinţă

nueste suficient. Defapt, a face nueste niciodatăsuficient dacă

neglijaţi Fiinţarea.Egoul nu ştienimic

despre Fiinţare,dar crede că în



final veţi fi salvaţi

de ceea ce întreprindeţi. Dacăvă aflaţi înstăpânireaECKHART TOLLE -

Un pământ nouCapitolul 4:Interpretarea de

roluri: multiplelefaţete ale egoului



54

egoului, credeţi căfăcând tot maimulte veţiacumula în finalsuficient de multe

acţiuni ca să văsimţiţi întregiţi la un

moment dat, înviitor. Nu va fi



aşa. Doar vă veţi

pierde în acţiuni, întreaga civilizaţieserisipeşte în acţiunice nu-şi au

rădăcina înFiinţare, devenindastfel zadarnică.

Cum aduceţiFiinţarea în relaţia



cu copilul vostru,

în cazul unei vieţide familieocupate? Cheia oreprezintă faptulde a-i acorda

copilului atenţie.Există două tipuride atenţie. Pe una

am putea-o



denumi atenţia

bazată pe formă.Cealaltă esteatenţia fără deformă. Atenţiabazată pe formă

este întotdeaunalegată într-un fel

sau altul deacţiune sau



evaluare: „Ţi-ai

făcut temele? Termină ce ai demâncat. Fă-ţiordine în cameră.Spală-te pe dinţi.

Fă asta. Înceteazăcu asta. Grăbeşte-te, să fii gata.”

Ce mai avem defăcut? întrebarea



aceasta rezumă

destul de binefelul în caredecurge viaţa defamilie în multecase. Atenţia

bazată pe formăeste desigurnecesară şi îşi are

locul ei, dar dacădoar



ea există în relaţia

cu copilul vostru,atunci lipseştedimensiuneavitală şi Fiinţareaeste complet

eclipsată deacţiune, „de grijileneamurilor”, cum

se exprimă Isus.



Atenţia lipsită de

formă esteinseparabilă dedimensiuneaFiinţării. Cumfuncţionează

aceasta?Privind, ascultând,atingând sau

ajutându-văcopilul într-o



împrejurare sau

alta, sunteţivigilenţi,calmi, completprezenţi, nu vreţinimic altceva în

afara momentuluiaşa cum este el.În acest fel faceţi

loc pentruFiinţare, în acel



moment, dacă

sunteţi prezenţi,nu sunteţi tatăsau mamă.Sunteţi vigilenţa,calmul, Prezenţa

care ascultă,priveşte, atingesau chiar

vorbeşte. Sunteţi



Fiinţarea din

spateleacţiunii.Recunoaştereaîntru copilul vostru

Sunteţi fiinţeumane. Ce înseamnă

aceasta? Arta de atrăi nu este o



chestiune de

control, ci degăsire a unuiechilibru întreuman şi fiinţă.Mamă, tată, soţ,

soţie, tânăr,bătrân, rolurile pecare le

jucaţi, funcţiile pecare le îndepliniţi,



orice faceţi —

toate acestea ţinde dimensiuneaumană. Aceasta îşi are locul ei şitrebuie onorată,

dar nu este în sinesuficientă pentruo relaţie sau o

viaţă cu adevărat



împlinite şi

semnificative.Componentaumană singură nueste niciodatăsuficientă,

indiferent cât demult vă străduiţisau ce realizaţi.

Apoi, mai esteFiinţarea. Ea se



află în prezenţa

vigilentă, calmă aConştiinţei însăşi,a Conştiinţei careeste totuna cu voi.Umanul este

formă. Fiinţa estefără de formă.Umanul şi Fiinţa

nu sunt separate,ci se întrepătrund.



În dimensiunea

umană sunteţi,fără discuţie,superiori copiluluivostru. Sunteţimai mari, mai

puternici, ştiţi maimulte, puteţi facemai multe. Dacă

dimensiunea



aceasta reprezintă

tot ceea cecunoaşteţi, vă veţisimţi superioricopilului vostru,poate în mod

inconştient. Şi văveţi facecopilul să se simtă

inferior, poate tot în mod



inconştient. Nu

există egalitate între voi şi copilulvostru deoarece înaceastă relaţieexistă doar forma,

iar în formă nusunteţi, desigur,egali. Poate




Capitolul 4:

Interpretarea deroluri: multiplelefaţete ale egoului55că vă iubiţi copilul,

dar iubirea va fidoar omenească,cu alte cuvinte

condiţionată,posesivă,



intermitentă. Doar

dincolo de formă, în Fiinţare sunteţiegali, şi doar cândajungeţi ladimensiunea

lipsită de formădin voi poateexista iubire

adevărată în



relaţia respectivă.

Prezenţa care estetotuna cu voi,atemporalul EuSunt serecunoaşte în

altcineva, iarcelălalt, copilul încazul de faţă,

se simte iubit,adică recunoscut.



A iubi înseamnă a

te recunoaşte înaltcineva.„Alteritatea”celuilalt sedescoperă atunci

cafiind o iluzie ceaparţine tărâmului

exclusiv uman,tărâmului formei.



Nevoia de iubire

care există în fiecare copileste nevoia de a firecunoscut, nu lanivel de formă, ci

la nivel deFiinţare. Dacăpărinţii preţuiesc

doar dimensiuneaumană a copilului



şi neglijează

Fiinţarea, copilulva simţi cărelaţia esteneîmplinită, călipseşte ceva

absolut vital,motiv pentru care în el se va

acumula



durerea şi va da

naştere uneoriunei ostilităţiinconştiente faţăde părinţi. „De cenu mă

recunoşti?”, paresă spună durereasau ostilitatea.

Când altcineva terecunoaşte,



recunoaşterea

aceea aducedimensiuneaFiinţării maiplenar în această lume,

prin intermediulamândurora.Aceasta este

iubirea care



mântuieşte

lumea. Amvorbit despre eacu referire larelaţia cu copiiivoştri, dar ea se

aplică, desigur, înegală măsurătuturor

relaţiilor.



S-a spus că

„Dumnezeu esteiubire”, darafirmaţia nu esteabsolut corectă.Dumnezeu este

Unica Viaţă din şide dincolo denenumăratele

forme de viaţă.



Iubirea implică

dualitate: cel careiubeşte şi cel careeste iubit, subiectşi obiect. Aşadar,iubirea reprezintă

recunoaştereaunităţii înlumea dualităţii.

Aceasta estenaşterea lui



Dumnezeu în

lumea formei.Iubirea face lumeamaipuţin lumească,mai puţin densă,

mai transparentăfaţă dedimensiunea

divină, faţă delumina



conştiinţei însăşi.

Renunţarea laroluri Lecţia esenţială încadrul artei de atrăi pe care

fiecare dintre noise află aici ca să o înveţe

este aceea de aface orice se cere



de la voi să faceţi

în fiecare situaţie,fără ca sarcina săse transforme într-un rol cu carevă identificaţi.

Căpătaţi cea maimare putere în totceea ce faceţi

dacă orice



întreprindeţi are

ca scop acţiunea în sine şi nuconstituie unmijloc pentru a văproteja sau

amplificaidentitatea oferităde rol sau pentru

a vă conformaacesteia. Fiecare



rol reprezintă un

sentiment desine fictiv, iar prinacesta totuldevinepersonalizat şi, în

consecinţă, coruptşi deformat de„micul

eu” fabricat deminte şi de rolul,



oricare ar fi el, pe

care se întâmplăsă-l joace.Majoritateaoamenilor care seaflă în poziţii

privilegiate înaceastă lume, aşacum sunt

politicienii,personalităţile



de la televizor,

liderii din sferaafacerilor şi ceireligioşi suntcompletidentificaţi cu rolul

lor, cuECKHART TOLLE -Un pământ nou




roluri: multiplele

faţete ale egoului56puţine excepţiinotabile. Pot ficonsiderate VIP-

uri, dar nu sunt defapt altceva decât jucători

inconştienţi în jocul egoului, un



joc ce pare atât

de important, darcare, în ultimăinstanţă, estelipsit deun scop real. Este,

după cum spuneaShakespeare, „unbasm de furii şi de

nerozie / băznitde-un prost



şi far' de nicio

noimă”.9 în moduimitor,Shakespeare aajuns la aceastăconcluzie fără

ajutorultelevizorului. Dacădrama

egocentristă de pepământ are vreun



scop, acesta este

unul indirect:creează tot maimultă şi mai multăsuferinţă peplanetă, iar

suferinţa, deşi încea mai maremăsură

creată de ego,duce în final la



distrugerea

egoului. Este focul în care egoul searde singur întotalitate.Într-o lume de

personalităţi ceinterpreteazăroluri, acei câţiva

oameni care nuproiectează o



imagine fabricată

de minte — şiexistă câţiva chiarşi la televizor, înmass-media şi înlumea

afacerilor — cifuncţionează dinnucleul mai adânc

al Fiinţei lor, aceia



care nu încearcă

să pară maimult decât sunt, cisunt pur şi simpluei înşişi, se distingca oameni

remarcabili şi suntsingurii care aduc într-adevăr o

schimbare înlumea aceasta. Ei



sunt cei care aduc

noua conştiinţă.Orice fac eiprimeşteforţă, deoareceacţiunea lor este

conformă cuscopul întregului.Influenţa lor trece

mult dincolo de



ceea ce fac, mult

dincolo de funcţialor. Simpla lorprezenţă —curată, naturală,fără pretenţii —

areun efecttransformator

asupra oricui vine în contact cu ei.



Când nu jucaţi

roluri înseamnă cănu mai există sine(ego) în ceea cefaceţi. Nu existăun plan

secundar:protejarea sauconsolidarea

sinelui. Dreptrezultat, acţiunile



au mult mai multă

putere.Atenţia voastrăeste total îndreptată asuprasituaţiei. Deveniţi

una cu ea. Nu încercaţi să fiţicineva

anume. Beneficiaţide cea mai mare



putere, de cea

mai mareeficienţă atuncicând sunteţicomplet voi înşivă. Dar nu

încercaţi să fiţi voi înşivă. Acesta este încă un rol. Se

numeşte „eu celnatural,



spontan”. De

îndată ce încercaţisă fiţi într-un felsau într-altul,interpretaţi un rol.„Fii tu însuţi şi

atât”este un sfat bun,deşi ar putea

induce şi îneroare. Mintea va



interveni

spunând: „Ia săvedem, cumaş putea fi eu însumi?” Apoimintea va elabora

o strategiereferitoare la:„Cum să fiu eu

însumi.”



Un alt rol. „Cum

pot fi eu însumi?”este, de fapt, o întrebare greşită.Ea implică faptulcă trebuie să

faci ceva pentru afi tu însuţi. Dar„cum” nu-şi are

locul aici,deoarece voi



sunteţi deja voi

înşivă. Doar încetaţi să ataşaţitot felul de lucruricare nu suntnecesare la ceea

ce sunteţi deja.„Dar nu ştiu cinesunt. Nu ştiu ce

înseamnă să fiueu însumi.” Dacă



puteţi fi complet

în largul vostru cufaptul că nuştiţi cine sunteţi,atunci ceea cerămâne este ceea

ce sunteţi — Fiinţadin spatele formeiumane, un

câmp alpotenţialităţii pure



şi nu ceva deja

definit.Încetaţi sa vă maidefiniţi — faţă devoi înşivă şi faţăde ceilalţi. Nu veţi

muri. Veţi revenilaviaţă. Şi nu vă

preocupaţi demodul în care vă



definesc ceilalţi.

Atunci când vădefinesc selimitează pe ei înşişi, aşa că eproblema lor. Ori

de câte oriinteracţionaţi cuoamenii, nu fiţi

acolo în primulrând ca



ECKHART TOLLE -

Un pământ nouCapitolul 4:Interpretarea deroluri: multiplelefaţete ale egoului

57o funcţie au ca unrol, ci ca un câmp

de Prezenţăconştientă.



De c joacă egoul

roluri? Din cauzaunei supoziţiineverificate, aunei erorifundamentale, a

unui gândinconştient.Gândul sună

astfel: nu suntsuficient. Lui îi



urmează şi alte

gânduriinconştiente:trebuie să joc unrol ca să obţinceea ce îmi

trebuie pentru a fi în întregime eu însumi;

trebuie să obţinmai mut ca să pot



fi mai mult. Dar

nu puteţi fi maimult decâtsunteţi, deoarecededesubtul formeifizice şi

psihologicesunteţi una cuViaţa însăşi, una

cu Fiinţa. La nivelde formă,



sunteţi şi veţi fi

totdeauna inferioriunora, superiorialtora. In esenţă,nu sunteţi niciinferiori, nici

superiori nimănui.Adevăratulrespect de sine şi

adevăratasmerenie se naşte



din această

înţelegere. Dinperspectivaegoului, respectulde sine şi umilirăsunt

contradictorii, înrealitate, ele suntunul şi

acelaşi lucru.Egoul patologic



Într-un sens mai

larg al cuvântului,egoul în sine estepatologic,indiferent deforma pe care o

îmbracă. Dacăprivim rădăcinagreacă străveche

a cuvântului patologic,



descoperim cât de

nimerit estetermenul pentru afi asociat cuegoul. Deşicuvântul este în

mod normalfolosit pentru areda o stare de

boală, el derivă dela cuvântul



pathos, care

înseamnăsuferinţă. Desigur,exact aceastadescoperiseBuddha în urmă

cu 2 600de ani:suferinţa este ocaracteristică a

condiţiei umane.



Însă când o

persoană se află în stăpânireaegoului, ea nurecunoaştesuferinţa ca

suferinţă, ci oconsideră singurulrăspuns adecvat

în orice situaţiedată. În orbirea



sa, egoul este

incapabil să vadăsuferinţa pe careşi-o produce sieşişi altora.Nefericirea este o

boală mental-emoţională creatăde

ego, care a ajunsla proporţii



epidemice. Ea

reprezintăechivalentulinterior al poluăriimediului peplaneta noastră.

Stările negativeprecum furia,neliniştea, ura,

resentimentele,nemulţumirea,



invidia, gelozia şi

aşa mai departenu suntconsideratenegative, ci total justificate; ele nu

sunt nicipercepute ca fiindrezultate din sine,

ci provocate dealtcineva sau de



un factor exterior.

„Te considerresponsabil dedurerea mea”,iată ce spune înmod implicit

egoul.Egoul nu poateface distincţia

între o situaţie, pede o parte, şi



interpretarea pe

care i-o dă el şireacţia pe care oare el faţă derespectivasituaţie, pe de altă

parte. Aţi puteaspune: „Ce zioribilă”, fără

să realizaţi căfrigul, vântul şi



ploaia sau oricare

ar fi starea vremiifaţă de carereacţionaţi nusuntoribile, ci sunt aşa

cum sunt. Oribilulţine de reacţiavoastră, de

rezistenţa



interioară faţă de

ea şi deemoţia căreia îi dănaştererezistenţa, întermenii lui

Shakespeare,„orice lucru e bunsau rău, numai

după cum îl face închipuirea



noastră”. Mai mult

încă, suferinţa saunegativitatea suntadesea luate înmod eronat decătre ego drept

plăcere deoarece,până la un punct,egoul se

consolidează prinintermediul lor.



ECKHART TOLLE -


58De exemplu, furiasau resentimentul

consolidează



enorm egoul prin

amplificareasentimentului deseparare, accentulcăzând astfel pealteritatea

celorlalţi şi luândnaştere oatitudine

mentală de Justeţe”, care



aparent este la fel

de necucerit ca ofortăreaţă. Dacăaţi putea observaschimbărilefiziologice care au

loc în corpulvostru atunci cândcădeţi pradă unor

astfel de stări



negative, modul în

care afectează elenefavorabilfuncţionareainimii, asistemului digestiv

şi a celuiimunitar şi omulţime de alte

funcţii corporale,ar deveni extrem



de limpede că

astfel de stări sunt într-adevărpatologice, căsunt forme desuferinţă,

nicidecum deplăcere.Oricând sunteţi

într-o starenegativă, ceva din



voi vrea acea

negativitate, opercepe caplăcută sau credecă vă va procuraceea ce vă doriţi.

Altminteri, cine arvrea să se agatede

negativitate, săaducă nefericire



sieşi şi celorlalţi şi

să îşi expunătrupul îmbolnăvirii? Deaceea, dacăputeţi fi conştienţi

ori de câte oriexistă negativitate în voi că în acel

moment ceva dinvoi simte



plăcere datorită

negativităţii saucrede că aceastaare un scop util,atunciconştientizaţi

nemijlocitegoul. Inmomentul în care

se întâmplăaceasta,



identitatea

voastră s-adeplasat de la egola conştiinţă.Asta înseamnă căegoul se

contractă, iarconştiinţa sedezvoltă. Dacă în

toiul negativităţiiputeţi



realiza că „în

acest moment eu îmi creezsuferinţa”, acestlucru va fisuficient pentru a

vă ridicadeasupralimitărilor stărilor

şi reacţiiloregocentriste. În



faţa voastră se

vor deschideposibilităţileinfinite care aparatunci când existăconştientizare —

căi mult maiinteligente de atrata orice

situaţie. Veţi filiberi să renunţaţi



la nefericire în

momentul în care îi recunoaşteţilipsa ei deinteligenţă.Negativitatea nu

este inteligentă.Ea aparţine întotdeauna

egoului. Egoul



poate fi abil, dar

nueste inteligent.Abilitatea îşiurmăreştepropriile ei scopuri

mărunte.Inteligenţa vede întregul în

ansamblul său încare toate



lucrurile sunt

legate între ele.Abilitatea estemotivată deinteresul faţăde sine şi nu vede

decât foarte puţin în perspectivă.Majoritatea

politicienilor şi a



oamenilor de

afacerisunt abili. Foartepuţini suntinteligenţi. Celcare s-a realizat

prin abilitate areviaţă scurtă şi întotdeauna se

dovedeşte în finala-şi fi dăunător



sieşi. Abilitatea

divide; inteligenţainclude.Nefericirea dinfundal Egoul dă naştere

separării, iarsepararea dănaştere suferinţei.

Aşadar, egoul este în mod clar



patologic. In afară

de formeleevidente denegativitateprecum furia, uraetc. există şi

forme maisubtile care suntatât de des

întâlnite încât deobicei nu sunt



considerate

negative, ca deexemplunerăbdarea,iritarea,nervozitatea şi

faptul de a fi„sătul până-ngât”. Ele

constituienefericirea din



fundal, acea stare

interioarăpredominantă încazul multoroameni. Trebuiesă fiţi extrem de

vigilenţişi absolut prezenţipentru a le putea

detecta. Iar ori decâte ori le



detectaţi apare un

moment deECKHART TOLLE -Un pământ nouCapitolul 4:Interpretarea de


trezire, de încetare a



identificării cu

mintea. în continuare vomaminti una dintrecele mai obişnuitestări negative,

trecută uşor cuvedereatocmai pentru că

este atât deobişnuită, atât de



normală. S-ar

putea să vă fiefamiliară. Aveţideseoriun sentiment denemulţumire ce ar

putea fi descriscel mai bine ca unfel de resentiment

de fond? El



poate fi

determinat sau nude ceva concret.Mulţi oamenipetrec o mareparte din viaţă în

stareaaceasta. Sunt atâtde identificaţi cu

ea încât nu potface pasul în



spate ca să o

privească de ladistanţă, însubstratul acestuisentiment se aflăanumite credinţe

păstrateinconştient, adicănişte

gânduri. Aveţiaceste gânduri în



acelaşi fel în care

aveţi visele atuncicând dormiţi. Maiexact, nu ştiţică aveţirespectivele

gânduri, tot aşacum cel carevisează nu ştie că

visează.



Iată câteva dintre

cele mai obişnuitegânduriinconştiente carehrănescsentimentul de

nemulţumire sauresentimentul defond. Am înlăturat

conţinutul acelor



gânduri, astfel

încât să rămânădoar structura, înfelul acesta, elepot fi văzute mailimpede. Oricând

există nefericirepe fundalul vieţiivoastre (sau chiar

în prim-plan),puteţi vedea care



din aceste gânduri

sunt valabile şiputeţi umpleconţinutul lor înfuncţie de situaţiavoastră personală:

„În viaţa meatrebuie să seîntâmple ceva

înainte să pot avea pace



(fericire, împlinire

etc.).Şi sunt nemulţumit/ă pentru că nu s-aîntâmplat încă.

Poate cănemulţumireamea va duce până

la



urmă la

întâmplareadorită. “„În trecut s-aîntâmplat ceva cen-ar fi trebuit să

se întâmple şisunt nemulţumit/ăde asta.

Dacă nu s-ar fiîntâmplat lucrul



respectiv, acum

aş avea pace. “„ În prezent seîntâmplă ceva cen-ar trebui să seîntâmple şi care

mă împiedică săam pace. “Adesea credinţele

inconştiente sunt îndreptate către



cineva, iar „să se

întâmple” devine„săfacă”:„Ar trebui să facicutare sau cutare

lucru pentru ca eusă pot avea pace.Şi sunt

nemulţumit/ă



pentru că nu l-ai

făcut încă. Poatenemulţumireamea te vadetermina să-lfaci. “

„Ceva ce ai (sauam) făcut, spussau omis să fac(i)

în trecut mă



împiedică acum

să am pace. “„ Ceea ce faci saunu faci acum măîmpiedică pe mine

să am pace.” ECKHART TOLLE -Un pământ nou




roluri: multiplele

faţete ale egoului60Secretul fericirii Toate cele de maisus sunt supoziţii,

gândurineverificateconfundate cu

realitatea. Sunt



poveşti pe care le

inventează egoulpentru a văconvinge că nuputeţi avea paceacum sau că nu

puteţifi în întregime voi înşivă acum. A fi

în pace sau a ficeea ce sunteţi,



adică a fi voi

înşivă, înseamnăunul şi acelaşilucru. Egoulspune: poate că laun moment dat, în

viitor, aş puteaavea pace — dacăse va întâmpla

asta sau cealaltă,dacă obţin asta



sau dacă devin

cealaltă. Sauspune: nu potavea pacedin cauza a cevace s-a întâmplat în

trecut. Ascultaţipoveştileoamenilor şi veţi

vedea că toate ar



putea fi intitulate

„De ce nu potavea pace înmomentulacesta”. Egoul nuştie că singura

voastrăoportunitate de aavea pace este

acum. Sau poatecă ştie şi se teme



că aţi putea afla şi

voi. Pacea, laurma urmei,reprezintăsfârşitul egoului.Cum puteţi avea

pace acum?Făcând pace cumomentul

prezent.



Momentul prezent

estecâmpul pe care sedesfăşoară joculvieţii. El nu poateavea loc niciunde

altundeva. Dupăce aţi făcutpace cu momentul

prezent, vedeţi cese întâmplă, ce



puteţi face sau

alege să faceţisau mai degrabăceface viaţa prinintermediul

vostru. Secretulartei de a trăi,secretul

succesului şifericirii se poate



transmite prin

intermediul a treicuvinte: Una CuViaţa. A fi una cuviaţa înseamnă afi una cu Acum.

Veţi realiza atuncică nu voi trăiţiviaţa, ci viaţa vă

trăieşte pe voi.



Viaţa este

dansatorul, iar voisunteţi dansul.Egoul adoră să fienemulţumit derealitate. Ce este

realitatea? Ceeace este. Buddha adenumit-o tatata

— viaţa aşa cumeste ea, ceea ce



nu înseamnă

altceva decâtmomentul acestaaşacum este el.Opoziţia faţă de

această acceptarenecondiţionată aceea ce este

reprezintă unadintre



trăsăturile

principale aleegoului. Ea dănaşterenegativităţii peseama căreia

prosperă egoul,nefericirii pe careo iubeşte. Aduceţi

astfel suferinţă învieţile voastre şi



ale altora fără ca

măcar să ştiţică o faceţi, fără săştiţi că daţinaştere iadului pepământ. A

produce suferinţăfără să fiţiconştienţi de

asta — iată esenţavieţii trăite în



inconştienţă, iată

ce înseamnă să văaflaţi total înstăpânireaegoului. Măsura încare egoul este

incapabil să fieconştient de el şisă vadă ce face

este incredibilă,



uluitoare. Fără să-

şi dea seama, elface exact ceea cecondamnă la alţii.Când i se aduce lacunoştinţă

acest lucru, neagăde obicei furios,recurge la

argumente abile şi



la autojustificări

pentru a deformafaptele. Oameniiprocedează înacest fel,corporaţiile

procedează înacest fel,guvernele — de

asemenea. Cândorice altceva dă



greş, egoul va

apela la urlete şichiar la violenţafizică. Trimiteforţele armate.Acum putem

înţelege profunda înţelepciune acuvintelor lui Isus,

rostite pe cruce:



„Iartă-i, Doamne,

că nu ştiu ce fac.”Pentru a punecapăt nefericiriicare apasă asupracondiţiei umane

de mii de ani vatrebui să începeţi cu voi

înşivă; mai precis,să începeţi prin a



deveni

responsabilipentru stareavoastrăECKHART TOLLE -Un pământ nou





interioară în orice

moment. Iaraceasta înseamnăacum. Întrebaţi-vă: „Am în minenegativitate în

acest moment?”Apoi deveniţivigilenţi, atenţi la

gândurile şi la



emoţiile voastre.

Fiţi atenţi lanefericirea ce îmbracă oricaredintre formele pecare le-am amintit

mai sus, între careinsatisfacţia,nervozitatea,

sentimentul de afi „sătul/ă până-n



gât” şi aşa mai

departe. Fiţi atenţila gândurile careaparpentru a justificasau explica

această nefericire, în realitate elefiind cele care o

provoacă, înmomentul



în care

conştientizaţi că în interiorul vostruexistă o starenegativă nu înseamnă că aţi

pierdut ci, dincontra, aţicâştigat. Până

când nu apareaceastă



conştientizare va

existaidentificarea custărileinterioare, iar oastfel de

identificare esteegoul. Princonştientizare,

apare şi încetareaidentificării cu



gândurile,

emoţiile şireacţiile. Aceastanu trebuieconfundată cunegarea.

Gândurile,emoţiile saureacţiile sunt

conştientizate, iar în momentul



conştientizării are

loc automat încetareaidentificării.Percepţia sinelui,a ceea ce sunteţi

suferă otransformare: înainte eraţi

gândurile,



emoţiile şi

reacţiile,acum sunteţiconştiinţa,Prezenţaconştientă care

observă acestestări.„Într-o zi mă voi

elibera de ego.”Cine spune asta?



Egoul. A vă elibera

de ego nu estedeloctreabă grea, cidimpotrivă, unafoarte uşoară. Nu

este nevoie decâtsă fiţi conştienţide gândurile şi

emoţiile voastre— pe măsură ce



apar ele. Nu este

tocmai vorba de„a face” ceva, cide „a privi”atent, în acestsens este

adevăratăafirmaţia că nuputeţi face nimic

pentru a vă



elibera de ego.

Cândapare schimbarearespectivă deperspectivă, de lagândire la

conştientizare, înviaţa voastră începe să

funcţioneze ointeligenţă ce



depăşeşte cu mult

abilitatea egoului.Emoţiile şi chiargândurile suntdepersonalizateprin

conştientizare, iarnatura lorimpersonală

devine vizibilă. Numai investiţi în ele



nimic din sinele

vostru. Ele rămândoar emoţiiomeneşti, gânduriomeneşti, întreaga voastră

istoriepersonală, care înultimă instanţă nu

este altceva decâto poveste, un



mănunchi de

gânduri şi emoţii,capătă oimportanţăsecundară şi numai ocupă

primplanulconştiinţeivoastre. Nu mai

formează



baza

sentimentuluivostru deidentitate. Sunteţilumina Prezenţei,conştiinţa care

precede şidepăşeşte în profunzime

orice gânduri şiemoţii.



Formele

patologice aleegoului După cum amvăzut, egoul estepatologic prin

chiar natura saesenţială, dacăfolosim cuvântul

în sensul său mailarg, cu referire la



disfuncţie şi

suferinţă. Multetulburări mentaleau aceleaşicaracteristici pecare le are egoul

unei persoanenormale, doar că în cazul lor ajung

să fie atât de



pronunţate, încât

dimensiuneapatologică devineevidentă pentrutoată lumea, cuexcepţia celui

caresuferă de boalarespectivă.

De exemplu, mulţioameni normali



spun din când în

când diverseminciuni cu scopulde apărea maiimportanţi, mai

ieşiţi din comun şipentru a-şiamplifica

imaginea în



mintea celorlalţi:

peECKHART TOLLE -Un pământ nouCapitolul 4:Interpretarea de


cine cunosc, cerealizări au, ce



capacităţi au şi

câtă avere — şiorice alte aspectecu care seidentificăegoul. Unii oameni

însă, mânaţi desentimentul deinsuficienţă al

egoului şi de



nevoia acestuia

de aavea sau a fi „maimult”, îşi fac unobicei din a minţişi simt o nevoie

imperioasă s-ofacă. Ceea cespun despre ei,

povestea lor este, în cea mai mare



parte, fantezie

pură, o născocireprin care egoul sesimte mai mare,mai ieşit dincomun. Imaginea

lor de sine,grandioasă şibombastică, îi

poate păcăli



uneori pe ceilalţi,

dar de obicei nupentru mult timp.În timp relativscurt ceilalţi îşidau seama că e o

imagine totalfictivă.Boala mentală

care poartănumele de



schizofrenie

paranoidă, pescurt paranoia,este înesenţă o formăexagerată de ego.

De obicei,bolnavulinventează o

poveste care sădea sens



sentimentului său

persistent deteamă. Principalulelement alpoveştii îlreprezintă

credinţa căanumiţi oameni(uneori în număr

foarte mare sauaproape toată



lumea)

complotează împotriva luisau realizează oconspiraţie pentrua-l controla sau a-l

ucide. Povesteaare adesea logicăşi consistenţă

interioară, motivpentru care uneori



îi păcăleşte pe

ceilalţi,determinându-i săcreadă şi ei. Se întâmplă însă caorganizaţii sau

naţiuni întregi saaibă la bazăsisteme de

credinţă de tipparanoid.



Teama şi

neîncredereaegoului în altepersoane,tendinţa sa de aaccentua

„alteritatea”celorlalţi prinfocalizarea pe

ceea ce elpercepe drept



defecte ale lor şi

integrarea acestordefecte înidentitatea lorsunt duse cevamai departe,

transformându-ipe ceilalţi înmonştri inumani.

Egoul are nevoiede



ceilalţi, dar

problema oreprezintă faptulcă adânc, înăuntrul său, îiurăşte şi se teme

de ei. Afirmaţialui Jean-PaulSartre: „Iadul sunt

ceilalţi”,reprezintă vocea



egoului. Persoana

care suferă deparanoiaexperimenteazăiadul acesta înmodul cel mai

acut, dar toţi cei în carefuncţionează

tiparul



egocentrist îl vor

simţi într-oanumită măsură.Cu cât este maiputernic egoul dinvoi, cu atât mai

probabil este să-ipercepeţi pe alţiica fiind principala

cauză a



problemelor din

viaţa voastră. Estemai mult decâtprobabil că le veţiface şi voi viaţagrea altora. Dar

nu veţi fi, desigur,capabili săvedeţi acest lucru,

întotdeauna vi seva părea că



ceilalţi vă

transformă viaţa într-un chin.Boala mentală pecare o numimparanoia este

caracterizată deun alt simptom cereprezintă

un elementconstitutiv al



fiecărui ego, cu

deosebirea că încazul paranoiei elia o formăextremă. Cucât cel care suferă

de această boalăse vede maipersecutat,

spionat sau



ameninţat de alţii,

cu atâtmai pronunţatdevinesentimentul săucă este centrul

universului,punctul în jurulcăruia gravitează

totul şi cu atât sesimte mai



deosebit şi mai

important în chipde punct focalimaginat alatenţieiatâtor semeni.

Sentimentul căeste victimă, căeste nedreptăţit le

atât de mulţi



oameni îl face să

sesimtă foartespecial, înpovestea care stăla baza iluziei sale

el îşi atribuieadesea atât rolulde

victimă, cât şi pecel de potenţial



erou care va salva

lumea şi va învinge forţelerăului.ECKHART TOLLE -Un pământ nou





Egoul colectiv al

triburilor,naţiunilor şiorganizaţiilorreligioase conţineadesea şi un

elementputernic deparanoia: noi

împotriva celorrăi. Aceasta este



cauza unui mare

procent dinsuferinţaoamenilor.Inchiziţia spaniolă,persecuţia şi

arderea ereticilorşi „vrăjitoarelor”,relaţiile dintre

naţiuni care aucondus la Primul



şi al Doilea Război

Mondial,comunismul de-alungul istorieisale,„Războiul Rece”,

McCarthy-ismulAmerica în anii1950, conflictul

violent prelungit în Orientul



Mijlociu reprezintă

toate episoadedureroase în istoriiumanităţii,dominate de oparanoia colectivă

extremă.Cu cât suntoamenii, grupurile

sau naţiunilecaracterizate de o



inconştienţă mai

profundă, cuatât mai probabileste că patologiaegocentristă valua forma

violenţei fizice.Violenţa este omodalitate

primitivă, dar încăfoarte răspândită,



prin care egoul

încearcă să seafirme, sădovedeascăfaptul că el aredreptate şi

altcineva se înşală. În cazuloamenilor foarte

inconştienţi,disputele pot



uşor să ducă la

violenţă fizică. Ceeste o dispută?Doi sau mai mulţioameni îşiexprimă părerile

iarpărerile respectivediferă. Fiecare

persoană esteatât de



identificată cu

gândurile care îialcătuiescopinia, încâtgândurile acelease consolidează în

atitudini mentalece poartă în elesentimentul de

sine al persoaneirespective. Altfel



spus, identitatea

şi gândulfuzionează. Odatăce s-a întâmplatacest lucru, atuncicând îmi apăr

părerile(gândurile), simtşi mă comport ca

şi cum mi-aşapăra însuşi



sinele.

Inconştient, simtşi acţionez deparcă aş luptapentrusupravieţuire,

astfel că emoţiilemele vorreflecta această

credinţăinconştientă şi vor



deveni

furtunoase. Suntsupărat, furios,mă apăr, suntagresiv. Trebuiesă câştig cu orice

preţ, altfel suntanihilat. Aceastaeste iluzia. Egoul

nu ştie că



mintea şi

atitudineamentală nu aunimic de-a face cuceea ce sunteţi,pentru că egoul

reprezintă însăşi minteaneobservată.

În zen se spune:„Nu căuta



adevărul. Doar

încetează săcultivi păreri.” Ce înseamnăaceasta?Renunţaţi la

identificarea cumintea. Atunci,ceea ce sunteţi

apare de la sine,dincolo de minte.



A munci — cu şi

fără egoCei mai mulţidintre oameni aumomente în caresunt eliberaţi de

ego. Cei care suntexcepţional debuni în ceea ce

fac pot fi completsau în foarte mare



măsură lipsiţi de

ego pe parcursulmuncii lor. Eposibil ca ei să nuştie, dar muncalor a devenit o

practică spirituală.Majoritatea suntprezenţi în timp

ce-şi îndeplinescmunca şi recad



într-o relativă

inconştienţă înviaţa personală.Aceasta înseamnăcă starea lor dePrezenţă este

deocamdatălimitată la unsingur sector al

vieţii. Am



întâlnit profesori,

artişti, asistentemedicale, doctori,oameni de ştiinţă,asistenţi sociali,ospătari,

coafeze, oamenicu afaceri propriişi agenţi de

vânzări care îşi îndeplineau



munca într-un

modadmirabil, fără acăuta ceva îninteres personal,răspunzând pe

deplin cerinţelormomentului. Ei seECKHART TOLLE -




Interpretarea de

roluri: multiplelefaţete ale egoului64contopesc cu ceeace fac, cu

momentul deAcum, cu oameniisau sarcina pentru

care acţionează.



Influenţa pe care

o au astfel deoameni asupraaltora depăşeştecu mult funcţia pecare o

îndeplinesc.Ei aduc odiminuare a

egoului în toţi ceicu care vin în



contact. Chiar şi

cei cu egourisolide începuneori să serelaxeze, lasăgarda jos şi

încetează să-şimai joace rolurileatunci când

interacţionează



cu ei. Nu este

surprinzător căaceşti oameni, acăror muncă estelipsită de ego, auun succes

extraordinar înceea ce fac.Oricine se

contopeşte cuceea ce face



contribuie la

făurireapământului celnou.Am întâlnit şimulţi alţii care pot

fi buni din punctde vedere tehnic în ceea ce fac, dar

al



căror ego le

saboteazăconstant munca.Doar o parte aatenţiei lor este îndreptată spre

munca pecare o îndeplinesc,

cealaltă parte este îndreptată asupra



lor înşişi. Egoul lor

cere recunoaşterepersonalăşi iroseşte energia în resentimenteatunci când nu

primeşte îndeajuns — şiniciodată nu are

îndeajuns.„Altcineva se



bucură de mai

multărecunoaşteredecât mine?” Sauprincipalul intereseste

reprezentat deprofit sau putere,iar atenţia lor este

îndreptată către



acestea, munca

fiind doar unmijloc cătrescopul respectiv.Când munca nureprezintă decât

un mijloc pentru aajunge la un scop,ea nu poate avea

o calitatesuperioară. Dacă



le apar obstacole

sau dificultăţi încale, dacălucrurile numerg conformaşteptărilor lor,

dacă alţi oamenisau împrejurărilenu le vin în ajutor,

în loc să



fuzioneze imediat

cu noua situaţie şisă răspundăcerinţelormomentuluiprezent, ei

reacţionează împotriva situaţieişi astfel se separă

de ea. Există un„eu” care se simte



personal ofensat

sau plin deresentimente, înconsecinţă ocantitate uriaşăde energie este

consumată înproteste sau furieinutilă,

energie ce arputea fi folosită



pentru

soluţionareasituaţiei dacă n-arfi greşit întrebuinţată deego.

Mai mult chiar,această energie„anti” creează noi

obstacole, o nouă



opoziţie. Mulţi

sunt cu adevăratcel mai mareduşman al lor.Oamenii îşisabotează fără să

ştie propriamuncă atuncicând refuză

ajutor sauinformaţii de la



alţii sau când

încearcă să-isubmineze peceilalţi ca să nuaibă mai multsucces sau mai

mult credit decât„mine”.Cooperarea îi este

străină egoului, cu



excepţia cazurilor

încare mai există şiun alt motivpentru a oaccepta. Egoul nu

ştie că mai mulţioameni incluşi înseamnă o

desfăşurare mailină a lucrurilor şi



o mai mare

uşurinţă cu carelucrurile searanjează dupăcum estemai bine. Când nu

acordaţi ajutorcelorlalţi — sau leacordaţi prea

puţin — sau cândle puneţi



obstacole în cale,

universul — subforma oamenilorşi împrejurărilor —vă vine puţin —sau deloc —

în ajutor,deoarece v-aţiretezat legătura

cu întregul.Sentimentul



inconştient din

centrul egoului,acelade „nu îndeajuns”, îl determină săreacţioneze la

succesul altcuivaca şi cum succesulrespectiv „mi”-ar

fi



inima deschisă,

oriunde îl întâlniţi.ECKHART TOLLE -Un pământ nouCapitolul 4:Interpretarea de


Egoul în caz deboală



O boală poate fie

să consolideze, fiesă slăbeascăegoul. Dacă văplângeţi, văautocompătimiţi

sau urâţi faptul căsunteţi bolnavi,egoul vostru

devine maiputernic. Devine



mai puternic şi

dacătransformaţi boala în parteconstitutivă aidentităţii voastre

conceptuale:„Sufăr de cutare şicutare

boală.” A, acumştim şi noi cine



eşti. Pe de altă

parte, existăoameni care înviaţa obişnuită auun egoimpunător şi care

devin brusc blânzişi buni şi mult maidrăguţi atunci

când sunt bolnavi.Se poate



întâmpla să aibă

revelaţii pe carenu le-au avutniciodată în viaţaobişnuită. Sepoate întâmpla să

aibăacces lacunoaşterea şi

mulţumirea lorinterioară şi să



scăzut, astfel că

inteligenţaorganismuluipoate preluacontrolul şi utilizarestul de energie

pentru vindecareacorpului, iar minţii— adică gândirii şi

emoţiilor



egocentriste —

nu-i mai rămânprea multeresurse. Egoulconsumă cantităţiconsiderabile de

energie, în alte cazuri însă,egoul reţine

puţina energierămasă şi o



utilizează în

scopurile saleproprii. Nu mai enevoie să spunemcă acei oamenicare

experimentează oconsolidare aegoului în caz de

boală au nevoiede



mai mult timp

pentru a sereface. Unii nici numai ajung să sevindece, astfel căboala se

cronicizeazăşi devine ocomponentă

permanentă a



falsului lor

sentiment de sine.Egoul colectiv Cât de greu e sătrăieşti cu tine însuţi! Una dintre

modalităţile princare egoul încearcă să scape

de insuficienţasinelui personal



este aceea de a-şi

extinde şiconsolidasentimentul desine prinidentificarea cu un

grup — o naţiune,un partid politic, ocorporaţie, o

instituţie, sectă,



club, gaşcă,

echipăde fotbal.În unele cazuri,egoul pare să sedizolve complet

când cineva îşidedică viaţa uneiactivităţi

altruiste, o pune în slujba binelui



superior al

colectivităţii, fărăsă cearărecompensepersonale,recunoaştere sau

mărire. Ceuşurare să fiieliberat de povara

teribilă a sinelui



personal. Membrii

colectivităţiise simt fericiţi şi împliniţi, chiardacă muncesc dingreu, chiar dacă

fac multesacrificii. Par să fitrecut dincolo de

ego. Întrebareaeste: chiar s-au



eliberat cu

adevărat sauegoul doar a făcutschimbareade la personal lacolectiv?

Un ego colectivare aceleaşicaracteristici ca şi

egoul personal,



între care nevoia

de conflict şi deduşmani, nevoiade mai mult,nevoia de a aveadreptate

împotriva altoracare se înşală şiaşa mai

departe. Maidevreme sau mai



târziu,

colectivitatea vaintra în conflict cualte colectivităţi,deoarece eacaută inconştient

conflictul şi arenevoie de opoziţiepentru a-şi defini

hotarele şi, înconsecinţă,



ECKHART TOLLE -


66identitatea.Membrii ei vor

experimentaatunci suferinţa



care decurge,

inevitabil, dinorice acţiunemotivată de ego.În acel moment,se pot trezi şi pot

realiza că încolectivitatea lorexistă un puternic

element denebunie.



La început poate fi

dureroasă trezireaşi realizareabruscă a faptuluică aceacolectivitate cu

care s-auidentificat şipentru care au

muncit este defapt nebună, în



acest punct, unii

adoptăcinismul sauamărăciunea şi deatunci încoloneagă orice

valoare, oricemerit. Aceasta înseamnă că

îmbrăţişează rapidun alt sistem de



credinţă, în chiar

clipa în care celanterior a fostrecunoscutdrept iluzoriu şi, înconsecinţă, s-a

prăbuşit. Ei n-au înfruntat moarteaegoului lor, ci au

alergat şi sau



reincarnat într-

unul nou.Un ego colectiveste de obicei maiinconştient decâtindivizii care

formează acelego. Deexemplu,

mulţimile (caresunt entităţi



egoiste colective

temporare) suntcapabile să comităatrocităţide care un individ în afara mulţimii

n-ar fi capabil. Nurareori naţiunileau un

comportamentcare, în



cazul unui individ,

ar fi imediatrecunoscut caacţiuni ale unuipsihopat.Odată cu ivirea

noii conştiinţe,unii oameni vorsimţi imboldul de

a forma grupuricare să



reflecte conştiinţa

iluminată. Acestegrupuri nu vor fiegouri colective.Indivizii care vorforma aceste

grupuri nu voravea nevoie să-şidefinească

identitatea prinintermediul lor. Ei



nu mai caută să

sedefinească prinintermediulniciunei forme.Chiar dacă

membrii acestorgrupuri nu sunt încă total

eliberaţi de ego, în ei va exista



suficientă

luciditate pentru arecunoaşte egoul în ei sau în alţii de îndată ce apare, însă este necesară

o vigilenţăconstantă,deoarece egoul va

încerca să preiacontrolul



şi să se reafirme

în orice modposibil. Dizolvareaegoului prinaducerea lui înlumina conştiinţei

—acesta va fi unuldintre scopurile

principale alegrupurilor



respective, fie ele

formate diniluminaţi sauconstând dinorganizaţiicaritabile, şcoli

sau comunităţi deoameni caretrăiesc împreună.

Colectivităţileiluminate vor



îndeplini o funcţie

importantă înrăsărirea unei noiconştiinţe. Aşacumcolectivităţile

egocentrice vă împing îninconştienţă şi

suferinţă,



colectivităţile

iluminate pot fipentru conştiinţăun vârtej care vaacceleraschimbarea la

nivel planetar.Dovadairefutabilă a

nemuririi



Egoul rezultă din

scindarea produsă în interiorulspiritului uman, înurma căreiaidentitatea se

separă în douăpărţi pe care le-am putea denumi

„eu” şi „mine” sau„mine” şi



„însumi”. Aşadar,

oriceego esteschizofrenic, ca săutilizăm cuvântul în sensul său

cunoscut, cel descindare apersonalităţii.

Trăiţi cu o imaginementală despre



voi înşivă, despre

sinele conceptualcu care sunteţi înrelaţie.Viaţa însăşidevine

conceptualizată şiseparată de ceeace sunteţi atunci

când spuneţi„viaţa mea”, în



momentul în care

spuneţi saugândiţi „viaţamea” şi credeţi înceea ce spuneţi(nefiind deci o

simplăECKHART TOLLE -Un pământ nou




roluri: multiplele

faţete ale egoului67convenţielingvistică), aţiintrat pe tărâmul

iluziei. Dacă există„viaţa mea”, înseamnă că eu şi

viaţa



sunt două lucruri

separate, astfel căpot să-mi şi pierdviaţa, imaginaramea avuţiepreţioasă.

Moarteadevine o pretinsărealitate şi o

ameninţare.Cuvintele şi



conceptele divid

viaţa în segmenteseparatecare n-au niciorealitateintrinsecă. Putem

chiar spune cănoţiunea „viaţamea” este iluzia

primordială



a separării, sursa

egoului. Dacă euşi viaţa suntemdouă lucruridistincte, dacă eusunt separat de

viaţă, atunci suntseparat de toatelucrurile, de toate

fiinţele, deoameni. Dar cum



aş putea fi

separat deviaţă? Ce „eu” arputea exista înafara vieţii, înafara Fiinţării?

Este absolutimposibil. Aşadar,nu

există ceva cepoate fi denumit



„viaţa mea”, iar

eu nu am o viaţă.Eu sunt viaţa. Euşi viaţa suntemuna.Nu poate fi altfel.

Atunci cum aşputea să-mi pierdviaţa? Cum aş

putea pierde cevace nu am dintru



început? Cum pot

pierde ceva ceSunt? Esteimposibil.ECKHART TOLLE -Un pământ nou





C A P I T O L U L C

I N C ICorpul-durereGândireamajorităţiioamenilor este, în

cea mai maremăsură,involuntară,

automată şi



repetitivă. Nu este

altceva decât unfel de zgomotmental haoticcare nu îndeplineşte un

scop real.Mai exact spus, nuvoi gândiţi:

gândirea vi se întâmplă.



Afirmaţia

„gândesc” implicăvoinţă,implică faptul căaveţi un cuvânt despus în chestiunea

respectivă, căexistă o alegeredin partea

voastră, însă înprivinţa majorităţii



oamenilor nu este

cazul să spunemnici măcar acestlucru.„Gândesc” este oafirmaţie la fel de

falsă precum„diger” sau „îmicircul sângele”.

Digestia se



întâmplă,

circulaţia se întâmplă,gândirea se întâmplă.Vocea din minte

are o viaţă a ei,proprie.Majoritatea

oamenilor sunt lamila acestei voci,



sunt posedaţi de

gândire, de minte.Şi din moment cemintea estecondiţionată detrecut, sunteţi

forţaţi săreconstituiţitrecutul iar şi iar.

Termenul orientalreferitor la acest



aspect este

karma. Câtăvreme văidentificaţi cuvocea respectivănu ştiţi, desigur,

acest lucru. Dacăl-aţi şti, n-aţi maifi

posedaţi,deoarece sunteţi



posedaţi cu

adevărat doaratunci când luaţientitatea care văposedă dreptvoi înşivă, adică

atunci cânddeveniţi una cuea.

De mii de ani încoace



umanitatea este

tot mai posedatăde minte,nereuşind să-şidea seamacă entitatea care

o posedă „nu estesinele”. Prinidentificarea

completă cu



mintea a prins

viaţă unfals sentiment desine, egoul.Densitateaegoului depinde

de gradul în carevoi — conştiinţa —vă

identificaţi cumintea, cu



gândirea.

Gândireareprezintă doar unaspect minusculdin totalitateaconştiinţei,

totalitatea a ceeace sunteţi. Gradulde identificare cu

mintea diferă dela persoană la



persoană. Sunt

oameni care sebucură derăgazuri în caresunt eliberaţi deea, oricât de

scurte ar fiacestea, iarpacea, bucuria şi

însufleţirea pecare le trăiesc în



acele momente

fac ca viaţa sămeritesă fie trăită. Tot înastfel demomente apare

creativitatea,iubirea sicompasiunea. Alţi

oameni se



află constant în

capcana egoului.Sunt înstrăinaţi deei înşişi, de alţii şide lumea înconjurătoare.

Când îi priviţi,vedeţi pe faţa lor încordarea,

sprânceneleridicate, expresia



absentă sau

privireaaţintită. Cea maimare parte aatenţiei lor esteabsorbită de

gândire, de aceeanu vă văd şi nu văaud

cu adevărat. Nusunt prezenţi în



nicio situaţie,

atenţia lor fiind ori îndreptată cătretrecut, oriplecată în viitor,acestea existând,

desigur, doar înminte, sub formăde gânduri. Sau

relaţionează



cu voi prin

intermediul unuirol pe care-linterpretează,nefiind ei înşişi.Majoritatea

oamenilor sunt înstrăinaţi de ceeace sunt, iar unii

sunt atât de înstrăinaţi, încât



modul în care se

comportă sauinteracţioneazăeste văzut ca„fals” de aproapetoţi ceilalţi, în

afară de cei caresunt la fel de falşi,la

fel de înstrăinaţiprecum ei.



Mulţumim editurii



69



Înstrăinare

înseamnă că nuvă simţiţi în largulvostru în niciosituaţie, în niciunloc şi cu

nicio persoană,nici măcar cu voi înşivă, încercaţi

mereu să ajungeţi



„acasă”, dar nu vă

simţiţiniciodată acasă.Unii dintre cei maimari scriitori aisecolului

douăzeci, printrecare Franz Kafka,Albert Camus, T.

S. Eliot şi James Joyce au



recunoscut în

înstrăinareproblemauniversală aexistenţei umane,au simţit-o

probabil adânc înăuntrul lor şi aufost astfel capabili

să o exprime în



mod strălucit în

operele lor. Ei nuoferă soluţie,contribuţia loreste aceea de aoglindi situaţia

nefericită aumanităţii pentruca noi s-o vedem

mai limpede. A



vedea limpede

situaţia nefericităreprezintă primulpas cătretranscenderea ei.Naşterea

emoţiilor Alături demişcarea gândirii,

deşi nu întotalitate separată



de ea, există o

altă dimensiune aegoului: emoţia.Aceasta nu înseamnă că întotdeauna

gândirea şiemoţiile ţin deego. Ele se

transformă



în ego doar atunci

când văidentificaţi cu eleşi astfel preiaucomplet controlulasupra voastră, cu

altecuvinte atuncicând ele devin

„eu”.



Organismul fizic,

corpul vostru arepropria luiinteligenţă, aşacum o areorganismul

fiecăreiforme de viaţă. Iarinteligenţa

aceastareacţionează la



ceea ce spune

mintea,reacţionează lagândurilevoastre. Aşadar,emoţia este

reacţia corpului lamintea voastră.Inteligenţa

corpului este,desigur,



inseparabilă de

inteligenţauniversală, esteuna dintrenenumăratelemanifestări ale

acesteia. Ea oferăocoeziune

temporarăatomilor şi



moleculelor care

formeazăorganismul vostrufizic. Ea reprezintăprincipiulorganizator din

spateleactivităţilortuturor organelor

corpului,



transformarea

oxigenului şi ahranei în energie,bătaia inimii şicirculaţiasângelui,

protejareacorpului de cătresistemul imunitar

împotrivavirusurilor şi



bacteriilor,

transformareainformaţieisenzoriale înimpulsurinervoase care

sunt trimisecreierului, undesunt decodate şi

reasamblate într-o



imagine interioară

coerentă ce redărealitateaexterioară. Toateacestea, împreunăcu mii de alte

funcţii simultane,sunt perfectcoordonate

de inteligenţă. Nuvoi vă conduceţi



corpul, inteligenţa

o face. Ea esteresponsabilă şi dereacţiileorganismului lamediul

înconjurător.Acest lucru estevalabil în cazul

oricărei forme deviaţă. Aceeaşi



inteligenţă a adus

planta laforma fizică şiapoi s-amanifestat subforma florii care a

apărut din plantă,floarea care îşideschide

petalele dimineaţapentru a primi



razele soarelui şi

le închide lavenirea nopţii.Aceeaşiinteligenţă semanifestă în Gaia,

fiinţa viecomplexă careeste planeta

noastră.



Această

inteligenţă dănaştere unorrăspunsuriinstinctive dinpartea

organismului faţădeorice ameninţare

sau provocare. Eaproduce în



animale reacţii ce

par înrudite cuemoţiileomeneşti: furie,teamă, plăcere.Aceste răspunsuri

instinctive arputea ficonsiderate forme




Capitolul 5:

Corpul-durere70primordiale deemoţii, în anumitesituaţii, oamenii

răspund în modinstinctiv, înacelaşi fel ca

animalele, în faţapericolului, când



este ameninţată

supravieţuireaorganismului,inima bate mairepede, muşchiise contractă,

respiraţia seaccelerează învederea pregătirii

pentru luptă sau



fugă. Frica

primordială. Cândomul este încolţit,un val instantaneude energie intensă îi dă

trupului o puterepe care nu oavusese înainte.

Furia primordială.



Aceste răspunsuri

instinctive par înrudite cuemoţiile, dar elenu sunt emoţii înadevăratul sens al

cuvântului.Diferenţafundamentală

dintre un răspunsinstinctiv şi o



emoţie este

următoarea: unrăspuns instinctivesterăspunsul direct alcorpului la o

situaţieexterioară, înschimb, o emoţie

este răspunsulcorpului



la un gând.

Indirect, o emoţiepoate fi deasemenearăspunsul la osituaţie sau

întâmplare reală,darva fi un răspuns la

întâmplareavăzută prin filtrul



interpretării

mentale, filtrulgândirii, adică prinintermediulconceptelormentale de bun şi

rău, plăcut şineplăcut, eu şi almeu. De exemplu,

probabil că nu veţiavea niciun fel de



emoţii când vi se

spune că a fostfurată maşinacuiva, daratunci cândmaşina este a

voastră, e deaşteptat că vă veţisupăra. Este

uimitor ce volumde



emoţii poate

genera un micconcept mental ca„meu/mea”.Deşi este foarteinteligent, corpul

nu poate facediferenţa întresituaţia reală şi

gând. El



reacţionează la

fiecare gând ca şicum ar fi realitate.El nu ştie că evorba despre unsimplu gând.

Pentru corp, ungând îngrijorat,temător înseamnă

„sunt în pericol”,



iar el răspunde în

consecinţă,chiar dacă înacest timp staţiculcaţi într-un patcald şi confortabil.

Inima bate mairepede,muşchii se

contractă,respiraţia se



accelerează. Se

formează uncumul de energie,dar dinmoment cepericolul nu este

decât o invenţie aminţii, energia nugăseşte nicio

supapă. O partedin ea



se îndreaptă din

nou spre minte şihrăneştegândurileanxioase,sporindu-le

intensitatea.Restul deenergie devine

toxic şistânjeneşte



funcţionarea

armonioasă acorpului.Emoţiile şi egoul Egoul nu este

doar minteaneobservată,vocea din minte

care pretinde a fivoi înşivă, ci este



reprezentat şi de

emoţiileneobservate careapar ca reacţie acorpului la ceeace spune vocea

din minte.Am văzut dejacam ce fel de

gânduri emitevocea egoului în



cea mai mare

parte a timpului şidisfuncţia inerentăstructuriiprocesului degândire, indiferent

care ar ficonţinutul său. Laaceastă

gândiredisfuncţională



reacţionează

corpul prin emoţiinegative.Vocea din mintespune o poveste în care corpul

crede şi faţă decare reacţionează.Reacţiile

respective suntemoţiile. La rândul



lor, emoţiile

alimentează cuenergie gândurilecare le-au datnaştere. Acestaeste cercul vicios

format de gândurişi emoţiinecercetate, care

creează gândirea



ECKHART TOLLE -

Un pământ nouCapitolul 5:Corpul-durere71emoţională şi

duce la născocireade poveştigeneratoare de

emoţii.



Componenta

emoţională aegoului diferă dela persoană lapersoană, în cazulunor egouri fiind

mai mare decât încazul altora.Gândurile care

declanşează



reacţii emoţionale

în corp pot apăreauneori atât derepede încât, înainte ca minteasă aibă timp să le

verbalizeze,corpul a răspunsdeja

printr-o emoţie,iar emoţia s-a



transformat în

reacţie. Gândurileacelea există într-un stadiu ceprecedeverbalizarea şi ar

putea fi numitesupoziţii nerostite,inconştiente. Ele

îşi au originea încondiţionarea



pe care o

reprezintă trecutulunei persoane, deobicei copilăria.„Nu poţi să ai încredere în

oameni”este un exemplude astfel de

supoziţieinconştientă în



cazul unei

persoane ale căreiprime relaţii, celecu părinţii saufraţii, nu i-auoferit sprijin şi nu

i-au inspirat încredere. Iată şialte supoziţii

inconştientefrecvente:



„Nimeni nu mă

respectă şi nu măapreciază. Trebuiesă lupt ca săsupravieţuiesc. Nupoţi spune

niciodată ca aisuficienţi bani.Viaţa te

dezamăgeşte întotdeauna. Nu



merit să fiu

bogat/ă. Nu meritsă fiu iubit/ă.”Supoziţiileinconştiente daunaştere emoţiilor

în corp,iar acestea, larândul lor, dau

naştere activităţiiminţii şi/sau



reacţiilor pe

moment, în acestmod, elecreează realitateavoastră personală.Vocea egoului

submineazăcontinuu stareanaturală de bine a

corpului. Aproapetoate corpurile



oamenilor sunt

supuse unei maritensiuni, nu dincauza ameninţăriivreunui factorexterior, ci din

cauza presiuniivenite dininteriorul minţii.

Corpul are un egoataşat de el



şi nu poate să nu

răspundă tuturorşabloanelor degândiredisfuncţionalecare intră în

componenţaegoului. Astfel căfluxul neîntrerupt

al gândiriicompulsive este



dublat de un flux

de emoţiinegative.Ce este o emoţienegativă? Oemoţie toxică

pentru organism,care îi stânjeneşteechilibrul şi

funcţionareaarmonioasă.



Teama,

anxietatea, furia,ranchiuna,tristeţea, ura sauantipatia, gelozia,invidia — toate

submineazăcurgerea energieiprin corp,

afectează inima,



sistemul imunitar,

digestia,secreţia dehormoni şi aşamai departe. Chiarşi medicina

convenţională începe sărecunoască —

deşi



ştie încă foarte

puţine despremodul în careoperează egoul —legătura dintrestările emoţionale

negative şi boalafizică. O emoţiecare dăunează

corpului setransmite şi celor



cu care veniţi în

contactşi, indirect, printr-un proces dereacţie în lanţ,unui număr

nedefinit depersoane pe carenu le întâlniţi

niciodată. Toateemoţiile negative



sunt denumite cu

un termengeneric:nefericire, înseamnă atuncică

emoţiile pozitiveau un efect opusasupra corpului

fizic? întăresc elesistemul imunitar,



revigorează şi

vindecă trupul? Ofac, într-adevăr,dar trebuie săfacem distincţia între emoţiile

pozitivegenerate de ego şiemoţiile mai

profunde careprovin din starea



voastră naturală

de conectare laFiinţă.Emoţiile pozitivegenerate de egoconţin deja în ele

opusul în care sepot foarte repedetransforma. Iată

câteva exemple:ceea ce egoul



numeşte iubire

este în fapt unsentiment deposesivitateşi dependenţăcare într-o

secundă se pottransforma în ură.Anticiparea unui

eveniment careurmează să



aibă loc — fiind

aici vorba desupraevaluareaviitorului de cătreego — setransformă uşor în


Corpul-durere72



contrariu, în

dezamăgire adică,atunci cândevenimentul iasfârşit sau nu împlineşte

aşteptărileegoului.Într-o zi, lauda şi

recunoaşterea văfac fericiţi şi plini



de viaţă, în ziua

următoare criticasau faptul dea fi ignoraţi vă facsă vă simţiţidemoralizaţi şi

nefericiţi. Plăcereaunei petrecerinebune se

transformă îndimineaţa



următoare în

posomoreală şimahmureală. Nuexistă bine fărărău, nici piscurifără văi.

Emoţiile generatede ego derivă dinidentificarea

minţii cu factori



externi care sunt,

fără îndoială, instabilişi supuşischimbării în oriceclipă. Emoţiile din

stratul maiprofund nu suntchiar

emoţii, ci stări aleFiinţei. Emoţiile



există pe tărâmul

opuşilor. StărileFiinţei pot fieclipsate, dar elenuau un opus. Ele

provin dininteriorul vostru,asemenea iubirii,

bucuriei, păcii



care sunt aspecte

aleadevărateivoastre naturi.Raţa cu mintede om

În Puterea prezentului*menţionam că,

după o luptă —



care în cazul lor

nu dureazăniciodată preamult — două raţese despart şiplutesc în direcţii

opuse. Apoifiecare dintre elefâlfâie din aripi cu

putere de câtevaori, eliberând



astfel surplusul de

energie acumulat în timpulluptei. După cescutură din aripi,plutesc mai

departe în pace,ca şi cum nimic nus-ar fi întâmplat.

Dacă raţa ar aveaminte omenească,



ea ar păstra lupta

vie prinintermediulgândurilor, alticluirii uneipoveşti. Iată care

ar fi probabilpovestea raţei:„Nu pot să cred că

a făcut asta. Avenit



până la zece

centimetri demine. Crede că estăpână pe laculăsta. Nu are picde respect pentru

spaţiul meuprivat. N-o să maiam niciodată

încredere în ea.Data viitoare va



găsi altceva prin

caresă mă enerveze.Sunt sigură cădeja urzeşte ceva.Dar n-am de gând

să tolerez aşaceva. Am să-idau o lecţie pe

care n-o s-o uite.”Şi mintea continuă



să-şi depene

povestirea,gândindu-se la întâmplare şivorbind despre eazile, luni sau ani

după aceea. Câtdespre corp, luptacontinuă încă,

iar energia pecare o generează



el drept răspuns la

toate acelegânduri estereprezentată deemoţie,care la rândul ei

generează şi maimulte gânduri.Aşa se întâmplă

cu gândireaemoţională a



egoului. Vedeţi şi

voi cât deproblematică ardeveni viaţa raţeidacă ar aveamintea unui om.

Daracesta este modul în care trăiesc

mereu cei maimulţi dintre



oameni. Nicio

situaţie şi nicio întâmplare nu setermină vreodatăcu adevărat.Mintea şi acel „eu

şi povestea mea”fabricat deminte îşi continuă

desfăşurarea.



Suntem o specie

care a rătăcitcalea. Tot ceea ceeste natural,fiecare floare saucopac şi fiecare

animal ne pot învăţa lecţiiimportante şi nu

trebuie decât săne oprim, să



privim şi să

ascultăm. Lecţiaraţei noastre esteurmătoarea:bateţi din aripi —care se traduce

prin „despărţiţi-văde poveste” — şi întoarceţi-vă la

singurul loc carevă oferă energie:



momentul

prezent.ECKHART TOLLE -Un pământ nouCapitolul 5:Corpul-durere

73Cu trecutul înspinare

Incapacitatea sau,mai degrabă,



încăpăţânarea

minţii umane de anu se desprindede trecuteste foarte frumosilustrată de

povestea a doicălugări zen, Tanzan şi Ekido,

care mergeau peun drum



de ţară ce se

umpluse de noroi în urma ploilor, înapropierea unuisat au trecut pelângă o tânără

care încerca să treacăde cealaltă parte

a drumului, darnoroiul era atât de



adânc încât şi-ar fi

murdăritcompletchimonoul dinmătase pe care-lpurta. Tanzan a

ridicat-o îndată înbraţe şi a trecut-ode

cealaltă parte.Călugării şi-au



continuat drumul

în tăcere. Cinciore mai târziu, pecând se apropiaudetemplul în care

locuiau, Ekido nus-a mai pututabţine. „De ce ai

luat-o pe fata



aceea în braţe?”,

a întrebatel. „Noi, călugării,nu trebuie săfacem aşa ceva.”„Am lăsat fata din

braţe acumcâteva ore”, arăspuns Tanzan.

„Tu încă o maiporţi?”



Acum imaginaţi-

vă cum ar fi viaţapentru cinevacare trăieştecontinuuasemenea lui

Ekido,neputând saunevrând să

renunţe în forulsău interior la



situaţiile trăite,

acumulând înăuntrul său totmai mult„material” şi veţiavea o idee

despre felul încare decurgeviaţa pentru

majoritateaoamenilor de



pe pământ. Ce

povară grea atrecutului poartă în minte! Trecutul trăieşte în voi sub formă

de amintiri, daramintirile în ele însele nu

reprezintă o



problemă. De

fapt, prinintermediulmemoriei învăţămdin trecut şi dingreşeli trecute.

Doar atuncicând amintirile,adică gândurile

despre trecut,preiau complet



controlul asupra

voastră setransformăele într-o povară,devinproblematice şi

încep să facăparte dinsentimentul

vostru de sine.



Personalitatea

voastră,condiţionată detrecut, devineatunci închisoareavoastră,

împrumutaţiamintirilor unsentiment de sine,

iar povesteavoastră devine



ceea ce vă

percepeţi voi a fi.Acest „miceu” este o iluziecare eclipseazăadevărata voastră

identitatereprezentată dePrezenţa

atemporală şilipsită de formă.



Povestea voastră

constă însă nudoar din memoriementală, ci şi dinmemorieemoţională —

emoţii vechireaduse continuula viaţă. Ca şi în

cazul călugărului



care a purtat

povararesentimentuluitimp de cinci ore,alimentându-l cugânduri,

majoritateaoamenilor poartăo mare

cantitate debagaje inutile,



atât în plan

mental, cât şi înplan emoţional, peparcursul întregiilor vieţi, îşi limitează

trăirea din cauzasentimentelor denemulţumire,

regret, ostilitate,



vinovăţie.

Gândirea loremoţională adevenit sinele lor,astfel că se agaţăde o emoţie

veche, deoareceaceasta leconsolidează

identitatea. Dincauza tendinţei



omeneşti de a

perpetua emoţiitrecute, aproapetoţi oameniipoartă încâmpul lor

energetic oacumulare adurerii emoţionale

mai vechi,



acumulare pe care

eu o numesc„corpul-durere”.Putem însă încetasă amplificămcorpul-durere pe

care îl avem deja.Putem învăţa să întrerupem

obiceiul de aacumula şi



perpetua emoţii

vechi, bătând dinaripi — metaforicvorbindECKHART TOLLE -Un pământ nou

Capitolul 5:Corpul-durere74

— şi abţinându-nesă insistăm în



minte asupra

trecutului,indiferent dacăeste vorba desprecevace s-a întâmplat

ieri sau în urmă cutreizeci de ani.Putem învăţa cum

să nu păstrăm vii în minte



situaţii sau

întâmplări şi cumsă ne întoarcematenţia continuucătre momentulprezent atemporal

şi imaculat, în locsă ne lăsăm prinşide născocirea în

minte a unui film.



Atunci Prezenţa

noastrăeste cea caredevine identitateanoastră, şi nugândurile şi

emoţiile.Nimic din ce s-a întâmplat în trecut

nu vă poate împiedica să fiţi



prezenţi în

această clipă;iar dacă trecutulnu vă poate împiedica să fiţiprezenţi în clipa

aceasta, atunci ceputere mai are el?Individualul şi

colectivul



Orice emoţie

negativă pe carenu o înfruntaţicomplet şi nu ovedeţi ca fiindceea ce este în

momentul în careapare nu se vadizolva pe deplin.

Ea va lăsa în urmă



un rest de durere.

În specialcopiii sunt aceiacărora le paremoţiile negativeintense prea

copleşitoarepentru a le facefaţă şi au

tendinţa de aevita să le



trăiască, în

absenţa unui adultperfect conştientcare să-i îndrumecu iubire şi înţelegere plină

de compasiunecătre înfruntareadirectă a emoţiei,

alegerea de a nu



o trăi este

întradevărsingura opţiunepentru copil înacele momente.Din nefericire,

mecanismul deapărare deprinsde timpuriu

rămâne înfuncţiune şi după



ce copilul devine

adult. Emoţia încătrăieşte în elneconştientizatăşi se manifestăindirect, de

exemplu subformă deanxietate, furie,

izbucniri violente,



o stare

sufleteascăanume sau chiar oboală fizică. Înunele dintre cazuriea împiedică sau

saboteazătoate relaţiileintime.

Majoritateapsihoterapeuţilor



au avut pacienţi

care iniţialpretindeau că auavuto copilărie totalfericită, iar mai

târziu se dovedeacă lucrurilestăteau exact pe

dos. Poate căacestea



reprezintă cazuri

extreme, darnimeni nu iese dincopilărie fără să fisuferit durereemoţională. Chiar

dacă ambii părinţiar fi iluminaţi, totaţi creşte într-o

lume care este încea mai mare



parte

inconştientă.Reminiscenţeledurerii lăsate defiecare emoţienegativă

puternică ce n-afost complet înfruntată,

acceptată, pentruca apoi să vă



puteţi desprinde

de ea, seacumulează şiformează un câmpenergetic ce seregăseşte în chiar

celulele corpuluivostru. El nuconstă doar din

suferinţele



copilăriei, ci este

format şi dinemoţiiledureroase care i-au fost adăugatemai târziu, în

adolescenţă şidupă ce aţidevenit adulţi,

mare parte din elecreate de vocea



egoului. Este

durereaemoţională carevă însoţeşteinevitabil atunci

când fundamentulvieţii voastre îlreprezintă un fals

sentiment de sine.



Acest câmp

energetic formatdin emoţii vechi,dar încă foarte vii,ce se regăseşte înaproape

fiecare fiinţăumană, estecorpul-durere.

Corpul-durere însănu este doar de



natură individuală,

în el se regăseşteşi o parte dindurerea anenumăraţioameni ce-au trăit

de-a lungul istorieiumanităţii, careeste o istorie a

neîntreruptelor



războaie tribale, a

sclaviei, jefuirilor,violurilor, torturiişi a altor forme deviolenţă. Aceastădurere


Corpul-durere75



trăieşte încă în

subconştientulcolectiv alumanităţii şicreşte pe zi cetrece, după cum

vă puteţi daseama atuncicând vă uitaţi la

ştirile de searăsau priviţi



dramele din

relaţiileoamenilor.Corpuldurerecolectiv esteprobabil prezent

în ADN-ul tuturoroamenilor, chiardacă noi nu l-am

descoperit încă.



Fiecare nou-

născut care vinepe lume poartădeja un corp-durere emoţional.La unii dintre ei

este mai dens şimai greu decât laalţii. Există copii

fericiţi în cea mai



mare parte a

timpului şi existăalţii care par săpoarte în ei ocantitate uriaşăde nefericire. Este

adevărat că uniidintre copii plângmult din cauză că

nu primescsuficientă



dragoste şi

atenţie, dar alţiiplâng în aparenţăfără motiv, deparcă ar încercasa îi facă pe toţi

cei din jur la fel denefericiţi cum suntei — şi adeseori

reuşesc. Au



venit pe lume

purtând deja cu eimare parte dindurereaumanităţii. Alţicopii plâng

frecventdeoarece simtemoţiile negative

ale mamelor şitaţilor lor, iar



acestea le

provoacă durere şideterminăo amplificare acorpului-durereprin absorbirea

energiei dincorpurile-durereale părinţilor, în

fiecare



dintre cazuri,

odată cucreşterea corpuluifizic albebeluşului,creşte şi corpul-

durere.Un copil cu uncorp-durere uşor

nu va fi neapăratun adult „mai



avansat” pe calea

spiritualădecât cel cu uncorp-durere dens.De fapt, adesea se întâmplă tocmai

invers. Oamenii cucorpuridureregrele au de obicei

o şansă mai maresă se trezească pe



plan spiritual

decât aceia cucorpurirelativ uşoare, întimp ce unii dintreei rămân pradă

corpului-dureregreu pe care îl au,mulţi alţii

ajung într-unpunct în care nu



mai pot trăi cu

nefericirea şiastfel motivaţiapentru a se trezidevine unaputernică.

De ce reprezintătrupul chinuit allui Cristos, faţa lui

schimonosită în



agonie şi

nenumăratelesale rănisângerânde oimagine atât desemnificativă în

conştiinţacolectivă aumanităţii?

Milioane de



oameni, cu

precădere înperioadamedievală, nu s-arfi aflat într-orelaţie atât de

profundă cu elcums-a întâmplat,

dacă ceva din ein-ar fi rezonat cu



imaginea, dacă n-

ar fi recunoscutinconştient în eareprezentareaexterioară apropriei lor

realităţi interioare— corpul-durere.Nu erau încă

suficient de



conştienţi pentru

a-i recunoaşteprezenţa direct înei înşişi, daracesta a fostpentru ei

începutulconştientizării.Cristos poate fi

privit ca arhetipuluman,



întruchipând atât

durerea, cât şiposibilitatea dea o transcende.Cum sereînnoieşte

corpul-durereCorpul-durereeste o formă le

energiesemiautonomă



care există în

majoritateaoamenilor, oentitate a căreimaterie primă eemoţia, îşi are

propria inteligenţăprimitivă, nu preadeosebită de

cea a unui animalşiret, energia sa



fiind îndreptată,

înainte de toate,cătresupravieţuire. Catoateformele de viaţă,

şi el are nevoieperiodic să sehrănească — să

absoarbă energienouă — şi hrana



ECKHART TOLLE -

Un pământ nouCapitolul 5:Corpul-durere76care îi este

necesară pentru ase umple constădin energie

compatibilă cu a



sa, adică energie

carevibrează pe ofrecvenţă similară.Orice experienţădureroasă din

punct de vedereemoţional poate fiutilizată ca hrană

de către corpul-durere. De aceea



prosperă el pe

seama gândiriinegative şi adramei din cadrulrelaţiilor. Corpul-durere reprezintă

o dependenţă denefericire.Poate fi şocant

când realizaţipentru prima dată



că în voi este ceva

care cautăperiodicnegativitateaemoţională, cautănefericirea. Iar

pentru a-irecunoaşteprezenţa în voi

aveţi nevoie de



şi mai multă

luciditate decâtpentru a oremarca laaltcineva. Odatăaflaţi în stăpânirea

nefericirii nunumai că nu veţi încerca să-i puneţi

capăt, ci veţi facetorul pentru a-i



aduce şi pe ceilalţi

în aceeaşistare, pentru a văhrăni din reacţiilelor emoţionalenegative.

În cazul majorităţiioamenilor, corpul-durere are un

stadiu latent şi



unul activ. Când

se află înstare latentă esteuşor să uitaţi căpurtaţi în voi unnor greu şi

întunecat sau unvulcan adormit — în

funcţie de câmpulenergetic al



corpului-durere

din fiecare dintrevoi. Răstimpul încare rămâneadormit diferă dela o persoană la

alta: cel maiadesea câtevasăptămâni, dar

poate fi vorba de



câteva zile sau

câteva luni. Încazuri rare,corpul-durerepoate rămâne înhibernare ani de

zile înainte să fiedeclanşat de

vreun eveniment.



Cum se

hrăneştecorpul-durerecu gândurilevoastreCorpul-durere se

trezeşte dinlatenţă când i seface foame, când

vine vremea să se îndoape.



Mai există şi

posibilitatea de afi declanşatoricând de unanumiteveniment.

Corpul-dureredornic să sehrănească poate

utiliza cea mainesemnificativă



întâmplare ca

elementdeclanşator, cevace spunesau face cinevasau chiar un gând.

Dacă locuiţisinguri sau nu enimeni prin

preajmă înmomentele



respective, corpul-

durere se va hrănicu gândurilevoastre. Gândireavoastră devinebrusc profund

negativă. Cel maiprobabil nu veţirealiza că exact

înainte deafluenţa de



gânduri negative

mintea v-afost invadată deun val de emoţie— sub forma uneistări întunecate şi

apăsătoare, aanxietăţii sau aunei furii aprinse.

Orice gând esteenergie, iar



corpul-durere se

hrăneşte acum cuenergia gândurilorvoastre. Dar nu sepoate hrăni cuorice fel de

gânduri. N-aveţinevoie de osensibilitate ieşită

din comun



pentru a vă da

seama că un gândpozitiv vă dă osenzaţie totaldiferită faţă deunul negativ. Este

aceeaşi energie,dar vibrează pe ofrecvenţă diferită.

Un gând pozitiv,fericit este



imposibil de

digeratde către corpul-durere. Acesta sepoate hrăni doarcu gânduri

negative,deoarece doaracele gânduri



sunt compatibile

cu câmpul săuenergetic. Toate lucrurilesunt câmpurienergetice

vibrante aflate înmişcare continuă.Scaunul pe care

staţi, cartea pecare o ţineţi în



mână par solide şi

încremenite doarpentru că aşapercep simţurilevoastre frecvenţalor vibraţională,

adică mişcareaneîncetată amoleculelor,

atomilor,electronilor şi



ECKHART TOLLE -

Un pământ nouCapitolul 5:Corpul-durere77particulelor

subatomice caredau naştere împreună la ceea

ce voi percepeţi



ca fiind un scaun,

o carte,un copac sau uncorp. Ceea cepercepem camaterie fizică este

energie carevibrează (semişcă) pe o

anumită gamă defrecvenţe.



Gândurile constau

din aceeaşienergie carevibrează pe ofrecvenţă mai înaltă decât

materia, de aceeanu pot fi văzutesau atinse.

Gândurile au



propria lor gamă

de frecvenţe, în cadrul căreiagândurilenegative se află laextremitatea

inferioară, iar celepozitive la ceasuperioară.

Frecvenţavibraţională a



corpului-durere

rezonează cuaceea a gândurilornegative, motivpentrucare doar aceste

gânduri pot hrănicorpul-durere. Tiparul obişnuit

format din gândulcare creează



emoţia este

inversat în cazulcorpuluidurere,cel puţin la început. Emoţiaprovenită din

corpul-durerecâştigă repedecontrolul asupra

gândirii voastre şi,odată ce mintea



v-a fost luată în

stăpânire decorpul-durere,gândirea devinenegativă. Voceadin minte va

depăna poveştitriste, neliniştitesau furioase

despre voi saudespre



viaţa voastră,

despre alţioameni, despretrecut, viitor sauevenimenteimaginare. Vocea

va acuza, învinovăţi, se vaplânge, îşi va

imagina. Iar voisunteţi total



identificaţi cu

orice spunevocea,credeţi toategândurile eidenaturate, în

acel punct s-ainstalat dejadependenţa de

nefericire.



Nu este atât vorba

despre faptul căn-aţi putea oprialaiul gândurilornegative, ci nuvreţi s-o

faceţi. Şi aceastase întâmplădeoarece corpul-

durere trăieşteprin voi,



pretinzând a fi voi.

Iar pentrucorpul-durere,durerea e plăcere.El devoreazănerăbdător fiecare

gând negativ. Defapt, voceaobişnuită din

mintea voastră adevenit acum



vocea corpului-

durere. Dialogulinterior este acumcreaţia lui. Sestabileşte un cercvicios între corpul-

durere şigândurile voastre.Fiecare gând

hrăneşte corpul-durere şi, la



rândul său, acesta

generează maimulte gânduri. Laun moment dat,după câteva oresau chiar câteva

zile, se umple şise întoarce înstarea de latenţă,

lăsând în urmă un



organism sleit şi

un corp mult maisensibil la boli.Dacă toateacestea vi se parun fel de descriere

aunui parazit dinpsihicul vostru,

aveţi dreptate.



Exact aceasta

este.Cum sehrăneştecorpul-durerecu dramă

Dacă sunt alţioameni prinpreajmă, de

preferinţăpartenerul sau un



membru apropiat

alfamiliei, corpul-durere va încercasă-i provoace —să-i calce pe

nervi, cu altecuvinte — aşa încât

să se poată hrănidin drama care



decurge de aici.

Corpuri le-durerese dau în vântdupă relaţiileintime şi dupăfamilii, deoarece

de acolo îşi iau elecea mai mareparte a hranei.

Este greu să



rezistaţi corpului-

durere al unei altepersoane atuncicând acesta estehotărât să smulgăde la voi o

reacţie. Vă ştieinstinctiv puncteleslabe, cele mai

vulnerabile. Dacă



nu reuşeşte prima

dată, va încerca încă odată şi încă odată. Este oemoţie vie care

caută emoţie vie.Corpul-durere alceluilalt

vrea să îltrezească pe al



vostru, aşa încât

ambele corpuri-durere să îşifurnizeze reciprocenergie.ECKHART TOLLE -

Un pământ nouCapitolul 5:Corpul-durere

78



Multe relaţii trec

regulat prinepisoade violenteşi destructivecauzate de corpul-durere. Este

aproapeinsuportabil dedureros pentru un

copil să fie nevoitsă asiste la



violenţa

corpurilor-durereale părinţilor lui, şitotuşi aceastaeste soarta amilioane de copii

din lumea întreagă,coşmarul

existenţei



lor zilnice. Aceasta

este totodată şiuna dintremodalităţileprincipale princare corpul-durere

uman trece de lao generaţie laalta. După fiecare

episod, partenerii



se împacă şi

urmează uninterval de pacerelativă, înmăsura limitată încare egoul o

permite.Consumul excesivde alcool va activa

adesea corpul-durere, mai ales în



cazul bărbaţilor,

darşi în cazul unoradintre femei. Cândo persoană se îmbată, suferă o

transformarecompletă apersonalităţii pe

măsură ce corpul-durere preia



controlul asupra

ei. O persoanăprofundinconştientă, alcărei corp-durerese alimentează de

obicei din violenţafizică, îndreaptăadesea

această violenţăspre soţie şi copii.



Când se trezeşte

din beţie, regretăsincer şi spune cănu va maiface niciodată unaca asta, crezând

sincer în ceea cespune. Persoanacare vorbeşte şi

face



promisiuni nu este

însă entitateacare comite actelede violenţă, astfelcă puteţi fi sigurică acestea

se vor repetapână când devinepersoana

respectivăprezentă,



conştientizează

corpul-durere dininteriorul ei şi încetează astfelidentificarea cu el.În unele cazuri,

consilierea opoate ajuta săfacă

acest lucru.



Majoritatea

corpurilor-durerevor atât săprovoace, cât şi săsuporte durere,dar există unele

care sunt fiepredominantagresori, fie

victime. În ambelecazuri, ele se



hrănesc cu

violenţă, fie eaemoţională saufizică. Douăpersoane dincadrul unui cuplu

pot crede că „s-au îndrăgostit”, când în

realitate fiecarese simte atrasă de



cealaltă deoarece

corpul-durere alfiecăreia simte căcelălaltcorp-durere îlcompletează.

Uneori, rolurile deagresor şi victimăsunt deja stabilite

clar de la prima



întâlnire. Unele

căsătorii ce par ase fi săvârşit în rais-au legat de fapt în iad.Dacă aţi avut

vreodată prinpreajmă o pisică,ştiţi că chiar şi

atunci când parecă doarme ea



ştie totuşi ce se

petrece, căci lacel mai miczgomot neobişnuiturechile i se mişcă în direcţia

acestuia, iar ochiise întredeschid.Aşa stau lucrurile

şi în cazul



corpurilor-durere

adormite. La unanumit nivel, elesunt treze, gata sătreacă la acţiunecând îşi face

apariţia stimululcorespunzător.În relaţiile intime,

corpurile-dureresunt adesea



suficient de abile

încât să steaascunse pânăcând începeţi sălocuiţi împreună şide preferinţă până

când aţi semnatun contract princare vă

angajaţi sărămâneţi cu



persoana aceasta

pentru tot restulvieţii. Nu văcăsătoriţi doar cusoţia sausoţul, ci luaţi în

căsătorie şicorpul-durere al eisau al lui — iar

celălalt îl ia pe alvostru. Poate fi



de-a dreptul

şocant săconstataţi brusc într-o zi, poate nula mult timp dupăce v-aţi mutat

împreunăsau după luna demiere, că în

partener s-aprodus o



schimbare

completă depersonalitate. Cuo voceaspră saustridentă vă

acuză, vă învinovăţeşte sause răsteşte, cel

mai probabil dincauza unei



ECKHART TOLLE -

Un pământ nouCapitolul 5:Corpul-durere79situaţii lipsite de

însemnătate. Sause poate întâmplaca partenerul să

devină total retras în el însuşi.



„Te-a deranjat

ceva?”, îl întrebaţi. „Nu m-aderanjat nimic”,vă răspunde. Darenergia foarte

ostilăpe care o emanăspune: „Totul mă

deranjează.” Când îl priviţi în ochi



vedeţi că acolo nu

mai existălumină, ca şi cumun văl greu ar ficoborât, iar fiinţape care o

cunoaşteţi şi iubiţişi a căreistrălucire putea

înainte străbateprin ego este



acum total

acoperită. Celcare vă priveştepare unstrăin oarecare, înochii căruia citiţi

ura, ostilitatea,amărăciunea saufuria. Când vă

vorbeşte, nu



partenerul o face,

ci corpul-durerevorbeşte prin el.Orice spunereprezintăversiunea pe care

o arecorpul-durereasupra realităţii, o

realitate completdeformată de



teamă, ostilitate,

furie şi de dorinţade a produce şiprimi mai multădurere. în astfel de

momente sepoate întâmpla săvă întrebaţi dacă

aceasta este faţareală a



partenerului, cea

pe care înainte n-o văzuserăţiniciodată şi dacăn-aţi făcut cumvao greşeală

teribilă alegândaceastă persoană.Nu aceasta este,

desigur, faţa sa



reală, ci doar

corpul-durere carel-a luat pentrucâtva timp înstăpânire. E greusă găsiţi un

partener care sănu poarte cu el uncorpdurere,

dar ar fi poate mai înţelept să alegeţi



pe cineva al cărui

corp-durere nueste excesiv dedens.Corpuri-dureredense

Există oameni alecăror corpuri-durere sunt dense

şi niciodată



complet adormite.

Poate căzâmbesc şi întreţinconversaţiipoliticoase, dar

oricine îşi poateda seama că,dincolo de

suprafaţă,



emoţiile negative

mustesc şi abiaaşteaptăurmătoarea întâmplare faţă decare să

reacţioneze,următoareapersoană pe care

să o învinovăţească



sau să o înfrunte,

următorul lucrucare săprovoacenefericirea.Corpul-durere al

unei astfel depersoane nu sesatură niciodată, e

mereu



înfometat. El

amplifică nevoiaegoului de a aveainamici.Reactivitatea lorface ca lucruri

relativnesemnificative săcapete proporţii

excesive din



dorinţa de a trage

şi pe alţii în dramalor, stârnindu-le oreacţie. Unii dintreei se implică înbătălii

sau procese îninstanţă care seprelungesc şi care

sunt în definitiv



lipsite de sens,

îndreptate împotriva unororganizaţii sauindivizi. Alţii suntmistuiţi de ură

obsesivă împotriva fosteisoţii sau

fostului soţ,fostului partener



de cuplu.

Neconştientizânddurerea pe care opoartă în ele,astfel depersoane

proiectează, prinreacţia lor,această durere în

întâmplări şi



situaţii. Din cauza

unei lipsetotale aconştiinţei-de-sine, ele nu potface diferenţa

dintre o întâmplare şireacţia lor faţă de

întâmplarearespectivă. Pentru



ele, nefericirea şi

chiar durerea însăşi ţin de întâmplare sau desituaţie. Nefiindconştienţi ie

starea lorinterioară, nicimăcar nu ştiu că

sunt profundnefericite, că



suferă.

ECKHART TOLLE -Un pământ nouCapitolul 5:Corpul-durere80

Uneori, oameniicu astfel decorpuri-durere

dense devin



activişti ce luptă

pentru o cauză.Cauza poate fi într-adevăr unavaloroasă, iar :ipot avea la

început succes înrezolvarea unorlucruri; totuşi

energia negativăcare subîntinde



tot ceea ce spun

şi fac şi nevoia lorinconştientă deduşmani şi deconflict tind sădes naştere unei

opoziţii tot maimari faţă de cauzalor. De obicei,

sfârşesc prin a-şiface duşmani în



cadrul propriei

organizaţi, căcioriunde merggăsesc motive săsimtă disconfort,iar în modul

acesta corpul-durere continuăsă găsească exact

ceea ce caută.



Divertismentul,

mass-media şi corpul-durereDacă civilizaţianoastrăcontemporană nu

v-ar fi familiară,dacă aţi fi veniaici dintr-o altă

epocă sau de pe oaltă planetă, unul



dinte lucrurile

care v-ar ului estefaptul că milioanede oameniiadoră şi plătescbani ca să se uite

cum indiviziomoară şiprovoacă durere

altor indivizi, subpretextul



„divertismentului”

.De ce au filmeleviolente oaudienţă atât demare? Există o

întreagă industriedin care unfoarte mare

procentalimentează



dependenţa

oamenilor denefericire.Oamenii se uită laacele filme în mod evident din

cauză că vor să sesimtă rău. Ceparte anume din

oameni adoră săse simtă rău,



pentru a putea

spune că se simtebine? Corpul-durere, desigur. Omare parte dinindustria e

divertisment îifurnizează hrana.Aşadar, în afară

de reactivitate,



gândirea negativă

şi dramelepersonale, corpul-durere sereînnoieşte şi —indirect — prin

proiecţiilecinematografice şide

televiziune.Corpuri-durere



scriu scenariul şi

produc acestefilme, şi corpuri-durere plătesc sălevadă.

Este întotdeauna„greşit” să seexpună şi să fie

privită violenţa latelevizor şi la



cinematograf?

Toată aceastăviolenţăalimenteazăcorpul-durere,fără nicio

excepţie? Înstadiulactual de evoluţie

a omenirii,violenţa este încă



nu numai

atotpătrunzătoare, ci chiar încreştere, dincauza vechiiconştiinţe

egocentriste care,amplificată decorpul-durere

colectiv, seintensifică



exponenţial chiar

înainte să-şigăsească sfârşitul.Dacă filmele aratăviolenţa încontextul său mai

larg, dacă elearată de undeizvorăşte ea şi

care-i suntconsecinţele, dacă



arată ce se

întâmplă cuvictima şi cuagresorul, dacăarată inconştienţacolectivă care se

află în spatele ei şicare estetransferată de la o

generaţie la alta(furia şi ura care



trăiesc în oameni

sub formacorpului-durere),atunci filmelerespective pot îndeplini o funcţie

vitală în trezireaumanităţii. Ele potfuncţiona ca

nişte oglinzi încare umanitatea



poate şi trebuie

să-şi vadănebunia. Aceaparte din voi carerecunoaştenebunia ca fiind

nebunie (chiardacă este avoastră proprie)

este de faptstarea de



sănătate, este

conştiinţa cerăsare, estesfârşitul nebuniei.ECKHART TOLLE -Un pământ nou

Capitolul 5:Corpul-durere81

Astfel de filmeexistă şi nu



alimentează

corpul-durere.Unele dintre celemai bune filmeantirăzboi suntfilmele care artă

realitatea crudă arăzboiului, şi nuversiunile

cosmetizate.Corpuldurere



se poate hrăni

doar cu filme încare violenţa esteprezentată cafiind uncomportament

umannormal sau chiardezirabil sau cu

cele care glorificăviolenţa cu unicul



scop de a genera

emoţiinegative înspectator,devenind astfel un„narcotic” pentru

corpul-dureredependent dedurere.

Tabloidele nuvând în primul



rând ştiri, ci

emoţii negative -hrană pentrucorpul-durere.„Scandalos”,strigă titlul cu litre

de-o şchioapă, sau„Ticăloşii”. Tabloidele

britaniceexcelează la



acest capitol. Ele

ştiu că emoţiilenegative vândmult mai binedecât o fac ştirile.În prezentarea

ştirilor în general— inclusiv latelevizor - există

tendinţa de a seda amploare



ştirilor negative.

Cu cât lucrurilestau mai rău, cuatât mai agitaţisunt prezentatorii.Nu de puţine

ori agitaţianegativă estegenerată chiar de

mijloacele decomunicare în



masă. Corpurile-

durere purşi simplu adorătoate acestea.Corpul-durerefeminin colectiv

Dimensiuneacolectivă acorpului-durere

are ţesute în ea



mai multe fire

diferite. Triburi,naţiuni, rase,toate au propriullor corp-durerecolectiv, al unora

cântărind maigreu decât alaltora,

iar majoritateamembrilor tribului,



naţiunii sau rasei

respective îşi aupartea lor maimică sau maimare din corpul-durere.

Aproape fiecarefemeie are parteaei din corpul-

durere feminin



colectiv, parte ce

tinde să seactiveze mai ales înainte deperioadamenstruaţiei. In

acea perioadămulte femei suntcopleşite de

emoţii negativeimense.



Reprimarea

principiuluifeminin mai ales în ultimii două miide ani i-a permisegoului să

câştigesupremaţieabsolută în

psihicul umancolectiv. Deşi nu



încape îndoială că

au şi femeile ego,acesta prinderădăcini şi creştemai uşor în formamasculină decât

în cea feminină,din cauză căfemeile se

identifică maipuţin cu mintea



decât o fac

bărbaţii. Ele au olegătură maiputernică cucorpul interior şicu inteligenţa

organismului încare-şi au sursafacultăţile

intuitive. Forma



feminină este mai

puţin rigid încapsulată decâtcea masculină,are o deschidereşi o sensibilitate

mai mare faţă dealte forme deviaţă şi este mai

bine acordată lalumea naturală.



Dacă echilibrul

dintre energiamasculină şi ceafeminină n-ar fifost distrus peplaneta

noastră,dezvoltareaegoului s-ar fi

redussemnificativ. N-



am fi declarat

război naturii şi n-am fiajuns atât de înstrăinaţi deFiinţa noastră.

Nimeni nu ştiecifra exactăpentru că nu s-a

ţinut evidenţa, dar



pare cert că pe o

perioadă detrei sute de ani, între trei şi cincimilioane de femeiau fost torturate şi

ucise de „SfântaInchiziţie”,ECKHART TOLLE -

Un pământ nou



Capitolul 5:

Corpul-durere82o instituţiefondată deBiserica Catolică

Romană pentru aelimina erezia.Acest capitol este

fără



îndoială, alături de

Holocaust, unuldintre cele mai întunecate dinistoria umanităţii.Era suficient

ca o femeie sămanifeste iubirefaţă de animale,

să meargă singură



pe câmp sau prin

păduri sau săadune plantemedicinale pentrua fi etichetatădrept vrăjitoare,

apoi torturată şiarsă pe rug.Femininul sacru a

fost declaratdemonic şi astfel



o întreagă

dimensiune adispărut în foartemaremăsură dinexperienţa

umană. Şi alteculturi sau religiiprecum iudaismul,

islamismul şi chiar



budismul au

reprimatdimensiuneafeminină, deşi într-un mod maipuţin violent.

Statutul femeilor afost redus lapurtătoare de

copii şi proprietatea bărbaţilor.



Bărbaţi care

negaseră chiar şilaturafeminină existentă în ei înşişiconduceau acum

lumea, o lume cese dezechilibrasecomplet. Restul



e istorie sau, mai

degrabă, o cronicăa nebuniei.Cine a fostresponsabil pentruaceastă teamă de

feminitate ce nuputea fi decâtexpresia unei

paranoia acute?Am putea spune:



bărbaţii au fost

responsabili,desigur. Atunci dece în multecivilizaţiiprecreştine

precum ceasumeriană,egipteană şi

celtică femeile



erau respectate

iarprincipiul femininnu era temut, cionorat? Ce anumea determinat

bărbaţii să sesimtă ameninţaţide feminitate?

Dezvoltareaegoului din ei.



Acesta ştia că

poate preluacomplet controlulasupraplanetei doar prinintermediul formei

masculine, iarpentru ca acestlucru să fie posibil

a trebuit să



reducă femeile la

o stare deneputinţă.În timp, egoul apreluat controlulşi asupra

majorităţiifemeilor, deşi n-aputut niciodată



pătrunde atât de

adânc în ele ca înbărbaţi.Acum neconfruntăm cu osituaţie în care

reprimareaprincipiuluifeminin a devenit

parte



integrantă a

psihicului uman,chiar şi apsihicului celormai multe dintrefemei, întrucât a

fostreprimat,femininul sacru

este perceput decătre multe femei



sub forma unei

dureri emoţionale.Defapt, acum el faceparte din corpul-durere, împreună

cu durereaacumulată defemei de-a lungul

mileniilor dincauza naşterilor,



violurilor, sclaviei,

torturii şi morţiiviolente.Dar lucrurile seschimbă repede înprezent. Deoarece

tot mai mulţioameni devinconştienţi,

egoul îşi pierdecontrolul asupra



minţii umane. Şi

pentru că egoul n-a prins niciodatărădăciniadânci în femeie,el îşi pierde

controlul asuprafemeilor mairepede decât

asupra bărbaţilor.



Corpuri-durere

naţionale şi rasialeUnele ţări în careau fost suferitesau înfăptuite

multe acte deviolenţă colectivăau un corpdurere

colectiv mai greudecât altele. Din



acest motiv,

naţiunile maibătrâne tind săaibă corpuridureremai solide. Şi totdin acest motiv

ţări mai tinereprecum Canadasau Australia şi

cele care au



fost mai ferite de

nebunia înconjurătoare —ca de exempluElveţia — tind săaibă un corp-

durereECKHART TOLLE -Un pământ nou

Capitolul 5:Corpul-durere



83

colectiv mai uşor.Sigur că în ţărilerespectiveoamenii au totuşide-a face cu

corpul-durereindividual.Dacă sunteţi

suficient desensibili, puteţi



simţi o pondere în

câmpul energetical anumitorţări de îndată cecoborâţi din avion.În alte ţări se

poate simţi uncâmp energetic deviolenţă latentă

imediat substratul superficial



al vieţii de zi cu zi.

În interiorul unornaţiuni, deexemplu înOrientulMijlociu, corpul-

durere colectiveste atât de acut, încât un procent

semnificativ dinpopulaţie se



simte forţat să

acţioneze subimpulsul lui într-unciclu nesfârşit şinebunesc deagresiuni şi

răzbunări princare corpul-durerese reînnoieşte

continuu.



În ţări în care

corpul-durere estegreu, dar nu maieste acut, aapărut tendinţaoamenilor de a

încerca să sedesensibilizezefaţă de durerea

emoţionalăcolectivă: în



Germana şi

Japonia prinmuncă, în alte ţăriprin deprindereade a consumaalcool (care poate

însă avea efectulopus destimulare a

corpului-durere,mai ales dacă este



consumat în

exces). Corpul-durere greu alChineieste într-oanumită măsură

temperat depractica foarterăspândită a t'ai

chi-ului care,surprinzător,



n-a fost declarată

ilegală deguvernulcomunist, acestasimţindu-se în cazcontrar ameninţat

că arscăpa ţara de subcontrol. În fiecare

zi, pe străzi şi înparcuri, milioane



de oameni

practică aceastămeditaţie înmişcare celinişteşte mintea.Prin aceasta,

câmpul energeticcolectiv suferă omodificare

considerabilă şi seajunge cumva la



diminuarea

corpului-durereprin reducereagândiriişi generareaPrezenţei.

Practicilespirituale careimplică trupul —

aşa cum sunt t'ai



chi, qigog şi yoga

— suntadoptate din ce înce mai mult şi înOccident.Practicile acestea

nu creează oseparare întretrup şi

spirit şi ajută laslăbirea corpului-



durere. Ele vor

avea un rolimportant întrezirea globală.Corpul-durererasial colectiv este

accentuat în cazulevreilor, care ausuferit persecuţii

de-a



lungul mai multor

secole. Delocsurprinzător, eleste puternic şi încazul americanilornativi,

decimaţi decoloniştii europenicare le-au distrus

şi cultura. Şi la



negrii americani

este pronunţatcorpul-durerecolectiv. Strămoşiilor au fostdezrădăcinaţi cu

brutalitate, supuşiprin violenţă şvânduţi ca sclavi.

Bazeleprosperităţii



economice a

Americii au fostpuse cu preţulmuncii apatrucincimilioane de sclavi

negri. De fapt,suferinţaprovocată

americanilor nativşi negrilor nu este



moştenită doar de

aceste două rase,ci a devenit partea corpului-durereamerican colectiv.Întotdeauna se

întâmplă ca şivictima, dar şifăptaşul să

suporte



consecinţele

oricărui act deviolenţă,opresiune saubrutalitate. Căcirăul pe care îl

faceţi celorlalţi, vi-l faceţi vouă înşivă. Nu

contează cuadevărat ce



procent din

corpul-durere pecare-l aveţiaparţine naţiuniisau rasei voastreşi ce procent este

al vostru personal.În orice caz, nu vărămâne decât să-l

depăşiţi prinasumarea



responsabilităţii

pentru stareavoastră interioarăactuală. Chiardacă învinovăţireapare mai

îndreptăţită, câtăvreme îi veţi învinovăţi pe alţii

veţi continua săhrăniţi corpul-



durere cu

gândurileECKHART TOLLE -Un pământ nouCapitolul 5:Corpul-durere

84voastre şi sărămâneţi

prizonierii egoului.Un singur



făptuitor al răului

există pe pământ:inconştienţaumană.Înţelegereaacestei stări de

lucruri esteadevărată iertare.Odată cu iertarea,

identitateavoastră ca victime



se dizolvă şi

adevărata voastrăputere se iveşte —puterea Prezenţei.În loc să daţi vinape întuneric,

aduceţi lumina.ECKHART TOLLE -Un pământ nou

Capitolul 5:Corpul-durere



85

C A P I T O L U L ŞA S EEliberareaÎnceputul eliberăriide corpul-durere

rezidă, în primulrând, în înţelegerea că voi

aveţi un



corp-durere. Apoi,

mai important, încapacitateavoastră de arămâne suficientde prezenţi, de

vigilenţi pentru aobserva în voicorpul-durere ca

un aflux de emoţii



negative, atunci

când el devineactiv. Când esteconştientizat, numai poatepretinde a fi voi

înşivă şi nu se maipoate reînnoi prinintermediul

vostru.



Prezenţa voastră

conştientă estecea care întrerupeidentificarea cucorpul-durere.Când nu

vă identificaţi cuel, corpul-durerenu vă mai poate

controla gândirea



şi astfel nu se mai

poatereînnoi, hrănindu-se cu gândurilevoastre. În celemai multe cazuri,

corpul-durere nuse dizolvăimediat, dar odată

ce aţi tăiatlegătura între el şi



gânduri, corpul-

durere începe săpiardă dinenergie. Gândireavoastră nu maieste întunecată de

emoţii; percepţiiledin prezent numai sunt

deformate detrecut. Energia



care fusese

captată de corpul-durere îşi schimbăatunci frecvenţavibraţională şieste transformată

în Prezenţă. Înacest mod, corpul-durere devine

carburant pentru



conştiinţă. Acesta

este motivulpentru care mulţidintre oamenii ceimai înţelepţi şiiluminaţi —

bărbaţi şi femei —de pe planetanoastră au avut

cândva un corp-durere greu.



Indiferent de ceea

ce spuneţi saufaceţi sau de faţape care o arătaţilumii, stareavoastră

mental-emoţională nupoate fi ascunsă.

Fiecare om degajăun câmp



energetic ce

corespunde stăriisale interioare, iarcei mai mulţidintre noi îl simt,chiar dacă resimt

poate energiadegajată dealtcineva doar la

nivel subliminal.Cu alte cuvinte, ei



nu ştiu că o simt,

dar aceastăpercepţiedetermină în mareparte sentimentullor faţă de

persoanarespectivă şimodul în care se

raportează



la ea. Există

oameni careconştientizeazăclar câmpulenergetic al cuivaatunci când

întâlnesc primadată persoanarespectivă, chiar

înainte de primulschimb de



cuvinte. Ceva mai

târziu însă,cuvintelepreiau controlulasupra relaţiei şi,odată cu ele, apar

şi rolurile pe carele joacămajoritatea

oamenilor. Atenţiase mută atunci



către minte, iar

abilitatea de asimţi câmpulenergetic alceluilaltscade

considerabil. Cutoate acestea, else face încă simţit

la nivelinconştient.



Când realizaţi că

aceste corpuri-durere cautăinconştient totmai multă durere,cu alte

cuvinte că vor săse întâmple cevarău, veţi înţelege

că multeaccidente din



trafic sunt cauzate

deşoferi ale cărorcorpuri-dureresunt active înacelaşi timp. Când

doi şoferi cucorpuri-durereactive

ajung la ointersecţie în



loc. Rolul

corpurilor-Mulţumim edituriiCurtea Veche pentru traducereaacestei cărţi.

Pentru a comandaoriginalulaccesaţi:

www.curteaveche.ro



86

durere înaccidentele dintrafic este cel maievident în cazulfenomenului

numit „road rage”(furiastrăzii), când

şoferii devinviolenţi fizic



deseori din cauza

unei chestiunineînsemnate, depildăfaptul că cinevadin faţa lor

conduce prea încet.Multe acte de

violenţă suntcomise de oameni



„normali” care se

transformătemporar înmaniaci. În lumea întreagă auzim latribunal avocaţii

apărării spunând:„Această faptă nu-i stă

absolut deloc înfire”, iar pe acuzat



îl auzim spunând:

„Nu ştiu ce mi s-a întâmplat.” Dincâte ştiueu, până acumniciun avocat al

apărării n-a spus judecătorului —deşi ziua aceea

poate că nu e



departe —:

„Acesta este uncaz deresponsabilitatediminuată. Corpul-durere al

clientului meu eraactivat, iar el nuştia ce face. De

fapt, nu el a făcut



ceea ce a făcut, ci

corpul-durere.”Aceasta înseamnăcă oamenii nusunt responsabilipentru ceea ce fac

atunci când sunt înstăpânirea

corpului-durere?Răspunsul meu



este: cum ar

putea fi? Cum aţiputea firesponsabiliatunci cândsunteţi

inconştienţi, cândnu ştiţi ce faceţi? însă în schema

mai cuprinzătoarea



lucrurilor, fiinţele

umane suntmenite săevolueze în fiinţeconştiente, iar ceicare n-o vor face

vorsuportaconsecinţele

inconştienţei lor.Ei nu sunt în



concordanţă cu

impulsul evolutivaluniversului.Chiar şi aceastăafirmaţie este

doar relativadevărată. Dintr-operspectivă mai

înaltă, nu este



posibil să nu fiţi

armonizaţi cuevoluţiauniversului,inconştienţaumană şi suferinţa

căreia îi dănaştere făcândparte, şi ele, din

această evoluţie.Când nu mai



puteţi suporta

ciclul nesfârşit alsuferinţelor, începeţi să vătreziţi. Astfel că şicorpul-durere are

locul său necesar într-un contextmai larg.

Prezenţa



O femeie de vreo

treizeci de ani avenit să mă vadă.Din clipa în carem-a salutat amsimţit

durerea dinspatelezâmbetului ei

politicos şisuperficial. A



început să-mi

spună povestea eişi întrosecundă zâmbetuli s-a transformat într-o grimasă de

durere. Apoi a început să suspinefără să

vrea. Spunea căse simte singură şi



neîmplinită. Era la

mijloc multă furieşi tristeţe. Încopilăriefusese abuzatăfizic de un tată

violent. Mi-am datrepede seama cănu împrejurările

actuale ale



vieţii îi cauzaseră

durerea, ci uncorp-durereextraordinar degreu. Acestadevenise filtrul

prin care îşi priveaexperienţele de

viaţă. Nu reuşea încă să vadă



legătura dintre

durereaemoţională şigândurile ei, fiindcompletidentificată cu

ambele. Încă nuputea să vadă că îşi hrănea corpul-

durere



cu gândurile ei.

Cu alte cuvinte,trăia cu povaraunui sine profundnefericit. Totuşi, laun anumit

nivel probabil cărealiza că durereaizvora din ea, că

era o povară



pentru ea însăşi.

Era pregătită săse trezească, deaceea venise.ECKHART TOLLE -Un pământ nou

Capitolul 6:Eliberarea87

I-am îndreptatatenţia către ceea



ce simţea

înăuntrul corpuluişi i-am cerut săsimtă emoţia înmod direct, să nuo treacă prin filtrul

gândurilor einefericite, alpoveştii ei

nefericite. Mi-aspus că



venise

aşteptându-se să îi arăt cum să iasădin nefericire, nucum să intre în ea.Fără nicio tragere

de inimă a făcuttotuşi ceea ce i-am cerut. Pe faţă

au început să-i



curgă lacrimile,

tot corpul i secutremura.„Aceasta simţiţi înacest moment”, i-am spus. „Nu

puteţi face nimic în legătură cufaptul că în acest

moment aceastaeste ceea ce



simţiţi. Acum, în

loc să vă doriţi caacest moment săfie altfel decât e,puteţi acceptacomplet că

aceasta este ceeace simţiţi acum?”Pentru o clipă a

rămas tăcută.Apoi a părut brusc



nerăbdătoare, ca

şi cum urma să seridice,şi mi-a spusfurioasă: „Nu, nuvreau să accept

acest lucru.”„Cine vorbeşte?,am întrebat-o.

Dumneavoastrăsau nefericirea din



dumneavoastră?

Realizaţi cănefericireacauzată de faptulcăsunteţi nefericită

reprezintă un altstrat denefericire?” A

rămas din nou



tăcută. „Nu vă cer

să faceţinimic. Tot ce văcer este să aflaţidacă puteţipermite acelor

sentimente săexiste îndumneavoastră.

Cu alte cuvinte —şi poate că vă va



suna ciudat —

dacă nu văderanjează căsunteţi nefericită,ce se întâmplă cu

nefericirea? Nuvreţi să aflaţi?”A părut

nedumerităpentru câteva



clipe, iar după

vreun minut detăcere amobservat brusc oschimbaresemnificativă în

câmpul eienergetic. Mi-aspus: „E ciudat.

Sunt tot nefericită,dar acum



există spaţiu în

jurul nefericirii.Pare să contezemai puţin.” Atuncia fost prima datăcând am auzit

pe cinevaexprimându-se înfelul acela: există

spaţiu în jurulnefericirii mele.



Spaţiul acela

apare,desigur, atuncicând existăacceptareinterioară a orice

există înmomentulprezent.

N-am mai adăugatnimic,



permiţându-i

astfel să-şitrăiascăexperienţa. Aajuns ulterior la înţelegerea

faptului că înmomentul în carea încetat să se

mai identifice cu



ceea ce simţea,

cudurereaemoţională vechedin interiorul ei, înmomentul în care

şi-a îndreptatatenţia în moddirect

asupra acesteidureri fără să mai



încerce să-i opună

rezistenţă,aceasta n-a maiputut păstracontrolul asupragândirii ei şi, în

consecinţă, nu s-amai putut îmbinacu o poveste

construită de



minte şi numită

„Eu, nefericita”. Înviaţa ei şi-a făcutapariţia o altădimensiune care atranscens

trecutul eipersonal —dimensiunea

Prezenţei. Dinmoment ce e



imposibil să fii

nefericit în lipsaunei poveştinefericite, acestaa fost sfârşitulnefericirii ei. A

fost totodată şi începutulsfârşitului

corpului-durere pecare-l purta.



Emoţia în sine nu

este nefericire,doar emoţiacăreia i sesuprapuneo poveste

nefericităalcătuiescnefericirea.

Când şedinţanoastră s-a



terminat, am avut

un sentiment de împlinire pentrucă tocmaifusesem martorulapariţiei Prezenţei

într-o altă fiinţăumană. Motivul însuşi al existenţei

noastre în



formă umană este

de a aduce înlume aceastădimensiune aconştiinţei. Maifusesem totodată

martoruldiminuăriicorpului-durere,

nu prin luptă, ciprin aducerea



luminii conştiinţei

în el.ECKHART TOLLE -Un pământ nouCapitolul 6:Eliberarea

88La câteva minutedupă ce a plecat

vizitatoarea mea asosit o prietenă să



lase ceva. De

îndatăce a intrat în încăpere m-a întrebat: „Ce s-a întâmplat aici?

Energia pareapăsătoare şiobscură.

Aproape că mi seface rău. Trebuie



să deschizi

ferestrele, să arziun beţişorparfumat.” I-amexplicat că tocmaiasistasem la o

mare uşurare dinpartea cuiva cu uncorp-durere foarte

dens şi că



ceea ce simţea

era probabil oparte din energiace fuseseeliberată în timpulşedinţei. Prietena

mea însă nu voia săstea să asculte,

tot ce voia era să



iasă afară cât mai

repede posibil.Am deschisferestrele şi amieşit să iau cina laun mic restaurant

indian dinapropiere. Ceeace s-a întâmplat

acolo a fost încă oconfirmare clară a



ceea ce ştiam

deja: la un anumitnivel, toatecorpurile-durereaparentindividuale sunt în

legătură. Numaică forma pe carea luat-o de

această



dată confirmarea

a fost şocantă.Întoarcereacorpului-durereM-am aşezat la omasă şi am

comandatmâncarea, înăuntru mai erau

şi alţi câţivaclienţi. La



o masă din

apropiere stăteaun bărbat devârstă mijlocieaflat într-un scauncu rotile care

tocmai îşitermina masa. Mi-a aruncat o privire

scurtă, darintensă. Au trecut



câteva minute,

după care brusc adevenit agitat,neastâmpărat, a început să facăgesturi smucite. A

venit chelnerul să-i ia farfuria.Bărbatul a început

să se certe cu el.„Mâncarea n-a



fost bună. A fost

oribilă.” „Atuncide ce-aţimâncat-o?”, a întrebat chelnerul.Iar întrebarea

aceasta l-a făcutsă explodeze. A început să urle, să

insulte. Proferacuvinte vulgare,



iar încăperea s-a

umplut deO ură intensă,violentă. Puteaisimţi cum energiaaceea îţi

pătrundea încelulele corpului,căutând ceva de

care să se prindă.Acum urla şi la



ceilalţi clienţi, dar

în mod ciudat pemine măignora complet,cum stăteam înPrezenţă intensă.

Aveam bănuialacă revenise lamine corpuldurere

uman universal casă-mi spună:



„Credeai că m-ai

învins. Iată, sunttot aici.” Mai luam înconsiderare şiposibilitatea ca

energia eliberatăşi rămasă dupăşedinţa noastră să

mă fi urmat la



restaurant şi să se

fi ataşat depersoana în care agăsit o frecvenţăvibraţionalăcompatibilă, adică

purtătoare a unuicorp-durere greu.Managerul a

deschis uşa:„Plecaţi. Plecaţi.”



Bărbatul s-a

năpustit afară înscaunul luielectric, lăsând petoată lumea înmărmurită.

După un minut arevenit; corpul-durere nu

terminase



încă. Avea nevoie

de mai mult. A împins uşa cuscaunul cu rotile,strigândobscenităţi. O

chelneriţăa încercat să-l împiedice să intre.

El şi-a reglatscaunul pe



avansare rapidă

şi-a împins-o pechelneriţă laperete. Au sărit şialţi clienţi încercând să-l dea

afară. Urla, ţipa,era infernal. Puţinmai târziu a sosit

un poliţist,bărbatul s-a



liniştit, i s-a cerut

să plece şi să nuse mai întoarcă.Dinfericire, ospătăriţanu fusese rănită,

avea doar câtevazgârieturi pepicioare. Când

totul s-a terminat,



ECKHART TOLLE -

Un pământ nouCapitolul 6:Eliberarea89managerul a venit

la mine ş m-a întrebat, pe jumătate în

glumă, dar intuindpoate că există o



legătură:

„Dumneata aicauzat toateacestea?”Corpul-durere lacopii

Corpul-durere alcopiilor semanifestă uneori

sub formă de



toane sau

retragere în sine.Copilul devineursuz, refuză săinteracţioneze şise poate aşeza

într-un colţ, ţinândo păpuşă înbraţe sau

sugându-şidegetul mare. Se



mai pate

manifesta subforma unor accesede plâns sau defurie. Copilul ţipă,se poate arunca la

pământ sau poateavea o atitudinedistructivă.

Refuzul



îndeplinirii uneia

dintre dorinţelesale poatedeclanşa cuuşurinţă corpul-durere, iar într-un

ego îndezvoltare, forţadorinţelor poate fi

mare. Părinţiiprivesc



neputincioşi,

neînţelegând şinecrezânduşiochilor că îngeraşul lor setransformă în

câteva secunde într-un micmonstru. „De

unde a venit



toată nefericirea

asta?”, se întreabă ei. Într-omăsură mai maresau mai mică,este vorba despre

partea care-irevine copiluluidin corpul-durere

colectiv alumanităţii, care



merge înapoi

până la însăşi origineaegoului omenesc.Dar copilul maipoate să fi preluat

deja durerea dincorpurile-durereale părinţilor săi,

astfel



că părinţii pot

vedea în copil oreflexie a ceea cese află şi în ei.Copiii foartesensibili sunt

afectaţi în mod deosebitde corpurile-

durere alepărinţilor lor.



Faptul că sunt

nevoiţi să asiste ladramanebuniei părinţilorle provoacă odurere emoţională

de nesuportat şiastfel se întâmplăadesea ca

aceşti copiisensibili să devină



adulţi cu corpuri-

durereapăsătoare. Copiiinu pot fi păcăliţidepărinţii care

încearcă să-şiascundă corpul-durere de ei, care-

şi spun unul



altuia: „Nu trebuie

să necertăm înprezenţa copiilor.”De obicei, asta înseamnă că, în

vreme ce părinţiischimbă replicipoliticoase, casa

este îmbibată deenergie negativă.



Corpurile-durere

reprimate suntextrem detoxice, chiar maitoxice decât celeactive în mod

făţiş, iartoxicitatea aceeapsihică este

absorbită de



copii şi contribuie

la dezvoltareapropriului lor corp-durere.Unii copii învaţădespre ego şi

despre corpul-durere în modsubliminal prin

simpla



convieţuire cu

părinţi foarteinconştienţi. Ofemeie ai căreipărinţi aveauamândoi egouri

puterniceşi corpuri-dureregrele mi-a spus că

deseori, cândpărinţii ei urlau şi



ţipau unul la

celălalt, se uita laei şi, deşi îi iubea, îşi spunea în sineaei: „Oameniiaceştia sunt

nebuni. Cum deam ajuns împreună

cu ei?”. În eaexista deja un



nivel de

conştientizare anebuniei acestuimod de a trăi.Nivelulrespectiv de

conştiinţă îi era deajutor îndiminuarea

cantităţii de



durere pe care o

absorbea de lapărinţii ei.Părinţii se întreabă adeseacum să facă faţă

corpului-durere alcopiilor.Întrebarea este

însă:



fac ei faţă

propriului lor corp-durere? îlrecunosc în ei înşişi? Pot rămânesuficient de

prezenţiECKHART TOLLE -Un pământ nou

Capitolul 6:Eliberarea



90

atunci cândacesta devineactiv, astfel încâtsă fie conştienţide emoţie la nivel

de simţire, înaintecaea să aibă şansa

să se transforme în gândire, făcând



astfel din ei

„persoanenefericite”?Atunci cândcopilul are o crizădin pricina

corpului-durere nuprea puteţi facemare lucru în

afară de a rămâneprezenţi, astfel



încât să nu fiţi

atraşi într-oreacţieemoţională.Corpul-durere alcopilului n-ar face

decât să sealimenteze cu ea.Corpurile-durere

pot fi extrem dedramatice. Nu vă



lăsaţi ispitiţi, nu

luaţi situaţia prea în serios. Dacăelementul care adeclanşat corpul-durere a fost

neîndeplinireaunei dorinţe nurăspundeţi acum

solicitării lui, căci



în caz contrar

copilul va învăţa:„Cu cât devin mainefericit, cu atât emai probabil săobţin ceea ce-mi

doresc.” Aceastaeste oreţetă sigură

pentru oulterioară



disfuncţie în viaţa

de adult acopilului dinprezent. Frustratde lipsavoastră de

reacţie, corpul-durere îşi poateface de cap şi mai

abitir un timp



scurt, după care

se vadomoli. Dinfericire,episoadelecorpului-durere

sunt de obicei maiscurte la copiidecât la adulţi.

La un anumitinterval după ce s-



a domolit sau

poate a doua zi,puteţi sta devorbă cu copiluldespre ceea ce s-a întâmplat. Dar

nu-i vorbiţicopilului desprecorpul-durere, ci

puneţi-i întrebări.



De exemplu: „Ce

ţi s-a întâmplatieri când nu temai opreai dinţipat? îţiaminteşti? Cum te

simţeai? Tesimţeai bine? Arevreun nume ceea

ce ţi s-a întâmplat? Nu?



Dacă ar fi avut un

nume,cum s-ar fi numit?Dacă ai putea săvizualizezi, cum ararăta? Ai putea

picta o imagine cufelul încare ar arăta? Ce

s-a întâmplat cu elatunci când s-a



îndepărtat? A

plecat la culcare?Crezi că s-arputea întoarce?”Acestea sunt doarcâteva sugestii de

întrebări. Toateaceste întrebăriau rolul de a trezi

în



copil facultatea de

observare, careeste Prezenţa. Ele îl vor ajuta să nuse mai identificecu corpuldurere.

Aţi mai puteavorbi cu copiluldespre propriul

vostru corp-



durere,

exprimându-vă încuvintele copilului.Când i se va întâmpla din nousă fie luat în

stăpânire decorpul-durere, îiputeţi

spune: „S-a întors,nu-i aşa?”



Exprimaţi-vă cu

acele cuvinte pecare le-a folositcopilul atuncicândaţi vorbit despre

această întâmplare, îndreptaţi-i atenţia

către felul în care



simte ceea ce se

petrece.Atitudinea voastrătrebuie să fie unade interes saucuriozitate,

nicidecum unacritică sau decondamnare.

E puţin probabilcă în acest mod



corpul-durere va fi

ţintuit locului şipoate vi se vapărea cănici nu v-aţi făcutauziţi de copil, dar

pe fundalulconştiinţeiacestuia va

persista o anumită



luciditate chiar şi

atunci cândcorpul-durere va fidin nou activ.După ce se repetăsituaţia de câteva

ori, luciditatea luiva fi devenit maimare, iar corpul-

durere mai slab.



Prezenţa va creşte

în copil. Eposibil ca într-o zisă descoperiţi căcel care vă vaatrage atenţia că

propriul vostrucorp-durere apreluat controlul

asupra voastrăeste copilul însuşi.



ECKHART TOLLE -

Un pământ nouCapitolul 6:Eliberarea91Nefericirea

Nu orice nefericireprovine de lacorpul-durere. O

parte din ea este



o nouă nefericire,

ce senaşte atunci cândnu sunteţi înarmonie cumomentul

prezent, cândnegaţi într-un felsau altul

momentul deAcum. Când



realizaţi că

momentul prezenteste întotdeaunadeja o realitate şiprinurmare inevitabil,

îl puteţi primi cuun „da” interiorhotărât şi astfel

nu numai că nuveţi mai da



naştere unei

nefericirisuplimentare ci,odată cerezistenţainterioară a

dispărut, veţidescoperi că însăşi Viaţa este

cea care vă dăenergie.



Nefericirea

corpului-durereeste întotdeauna în mod evidentdisproporţionată în comparaţie

cu aparenta cauzăcare odeclanşează. Cu

alte cuvinte,reacţia este una



exagerată. Acesta

esteindiciul după carepoate firecunoscută, chiardacă de obicei nu

de către suferind,de către persoanacare este

posedată. Cel careare un corp-



durere greu va

găsi cu uşurinţămotive pentru a fisupărat,furios, rănit, tristsau temător.

Lucruri relativnesemnificativepeste care

altcineva ar trececu un



zâmbet sau chiar

fără să le observedevin cauzaaparentă a uneimari nefericiri.Sigur că nu sunt

elecauza adevărată,ci doar elementul

declanşator. Elereaduc la viaţă



vechea emoţie

acumulată.Emoţia se mutăapoi în gânduri,amplificăstructurile

mentale egoiste şile furnizeazăenergie.

Corpul-durere şiegoul sunt rude



apropiate. Au

nevoie unul dealtul. Întâmplareasau situaţiacu rol declanşatoreste interpretată

prin ecranul unuiego ce poartă omare încărcătură

emoţională,



iar reacţia stârnită

este conformă cuacesta — adică însemnătateacelor dintâi estecomplet

deformată. Priviţiprezentul cu ochiitrecutului

emoţional existent



în voi. Aceasta

înseamnă că ceeace vedeţi şiexperimentaţi nuse află în întâmplarea sau în

situaţiarespectivă, ci învoi înşivă. Sigur

că uneori poateexista suferinţă în



întâmplare sau în

situaţie, dar voiamplificaţi totulprin reacţia pecare o aveţi.Reacţia aceasta,

amplificareaaceasta reprezintăceea ce vrea

corpul-durere,ceea ce îi



este lui necesar,

ceea ce îlhrăneşte.Unui individposedat de uncorp-durere greu îi

este adeseaimposibil să facăpasul în afara

interpretării saledistorsionate, în



afara „poveştii”

sale cu mare încărcăturăemoţională. Cucât estemai multă emoţie

negativă într-opoveste, cu atâtdevine ea mai

grea şi mai



impenetrabilă. Şi

astfelpovestea ni maieste privită caatare, ci esteluată drept

realitate. Cândsunteţi completprinşi în

mişcarea gândiriişi a emoţiei ce o



însoţeşte, nu mai

este posibil săfaceţi pasul înafară deoarecenici măcar nu ştiţică există un afară.

Sunteţi captiviifilmului sau visuluivostru, captivi în

propriul



vostru iad. Pentru

voi aceasta esterealitatea şi nicioaltă realitate nueste posibilă. Iar în ceea ce vă

priveşte, reacţiape care o aveţieste singura

posibilă.



ECKHART TOLLE -

Un pământ nouCapitolul 6:Eliberarea92Întreruperea

identificării cucorpul-durereO persoană cu un

corp-durereputernic, activ,



emană o anumită

energie pe careceilalţi opercep ca extremde neplăcută.Când întâlnesc o

astfel depersoană, unii vormediat să se

îndepărteze sausă reducă la



minimum

contactul cu ea.Simt o respingerefaţă de câmpulenergetical acelei

persoane. Alţiisimt un val deagresiune faţă de

persoana



respectivă şi

devin nepolitico şisau o atacă verbalşi, în mele cazuri,chiar fizic.Aceasta înseamnă

că în ei este cevacare rezoneazăcu corpul-durere

al persoaneirespective. Acel



ceva faţă de care

reacţionează atâtde vehement seaflă ş în ei. Estepropriul lor corp-durere.

Nu este delocsurprinzător faptulcă persoanele cu

un corp-durere



greu şi care

devine activ în mod frecvent seaflă adeseori însituaţiiconflictuale.

Uneori ei sunt,desigur, cei carele iscă în

mod activ. Daralteori pot să nu



facă nimic;

negativitatea pecare o emană estesuficientă pentruaatrage ostilitatea

şi a generaconflicte. Estenecesar un grad

înalt de Prezenţă



pentru a evita să

aveţio reacţie atuncicând întâlniţi pecineva cu un corp-durere atât de

activ. Dacă reuşiţisa rămâneţiprezenţi, se

întâmplă uneori caPrezenţa voastră



să-i permită

celeilaltepersoane să întrerupăidentificarea cucorpul-durere şi să

aibă astfelexperienţamiracolului unei

treziri bruşte.Chiar dacă



trezirea este de

scurtă durată,procesul de trezireva fi în acest modiniţiat.Una dintre primele

treziri de acest fella care am fostmartor a avut loc

în urmă cu mulţiani.



Aproape de ora

unsprezecenoaptea am auzitsoneria de laintrare. Apoivocea plină de

nelinişte avecinei mele Ethels-a făcut auzită în

interfon: „Trebuiesă vorbim. E



foarte important.

Te rog,lasă-mă să intru.”Ethel era devârstă mijlocie,inteligentă şi cu o

educaţie elevată.Avea, deasemenea, un ego

puternic şi uncorp-durere greu.



În adolescenţă

fugise dinGermania nazistă,mulţi dintremembrii familiei eipierind în lagărele

de concentrare.Ethel s-a aşezatpe canapea,

tulburată, cumâinile



tremurânde. A

început să scoatăscrisori şidocumente dindosarul pe care-ladusese cu ea şi

să le împrăştie petoată canapeauaşi pe podea.

Am avut pe loc osenzaţia că un



comutator fusese

acţionat pentru a-mi creştetensiuneainterioară lamaximum. Nu

puteam facealtceva decât sărămân deschis,

vigilent, intens



prezent — prezent

cufiecare celulă acorpului. Opriveam fărăgânduri şi fără să

judec, ascultând în linişte, fărăniciun

comentariu înminte. Un torent



de cuvinte s-a

revărsat din guraei. „Astăzi mi-autrimis o altăscrisoare îngrijorătoare. Vor

să se răzbune pemine. Trebuie sămă ajuţi. Trebuie

să luptăm



împreună

împotriva lor.Avocaţii lormurdari nu se vorda în lături de lanimic. Am să-mi

pierd locuinţa.Mă ameninţă cuevacuarea.”

A reieşit că refuzasă plătească taxa



pentru servicii pe

motiv căproprietarii nuexecutaserănişte reparaţii, iaraceştia ameninţau

că o aduc latribunal.ECKHART TOLLE -

Un pământ nou



Capitolul 6:

Eliberarea93A tot vorbit vreozece minute.Stăteam, o

priveam şiascultam.Deodată s-a oprit,

s-a uitat la



hârtiile de care se

înconjurase ca şicum s-ar fi trezitchiar atunci dintr-un vis. S-a calmatşi a

devenit amabilă.Întreg câmpul eienergetic s-a

modificat. Apoi s-a



uitat la mine şi mi-

a spus:„Toate acestea nuau nicioimportanţă, nu-iaşa?” „Nu, nu au”,

i-am răspuns. Amai rămas câtevaminute tăcută,

apoi şi-a strânshârtiile şi a plecat.



În dimineaţa

următoare m-aoprit pe stradă,privindu-mă cu ooarecare bănuială.„Ce mi-ai făcut?

Noaptea trecută afost prima dupăani de zile

în care am dormitbine. De fapt, am



dormit ca un

prunc.”Credea că îi„făcusem ceva”,dar nu făcusemnimic. În loc să

întrebe ce îifăcusem, poate arfi trebuit să

întrebe ce nufăcusem. Nu



reacţionasem, nu

confirmasemrealitatea poveştiiei, nu-ihrănisem minteacu şi mai multe

gânduri, nicicorpul-durere cumai multă emoţie.

Îi permisesem să



trăiască

experienţamomentului,oricare ar fi fostea, şi reuşisemacest lucru prin

lipsa deinterferenţă, lipsaacţionării. A fi

prezent are întotdeauna un



efect infinit mai

puternic decâtorice arputea fi spus saufăcut de cineva,deşi uneori din

prezenţă se nascunele cuvinte sauacţiuni.

Ceea ce i se întâmplase nu



reprezenta încă o

schimbaredefinitivă, ci doaro străfulgerare aceea ce esteposibil, a ceea ce

se afla în ea deja.În zen, astfel destrăfulgerări

poartă numele de



satori. Satori este

un moment dePrezenţă, odelimitare scurtăde vocea dinminte, de procesul

gândirii şi dereflexia acesteia în corp sub formă

de emoţie. Este



apariţia spaţiului

liber, acolo unde înainte fusesetalmeş-balmeşulgândirii şitumultul emoţiei.

Minteageneratoare degânduri nu poate

înţelege Prezenţa



şi de aceea o va

interpreta adeseagreşit. Va spunecă sunteţinepăsători,distanţi, că nu

aveţi compasiune,că nu sunteţi înrelaţie. În

realitate sunteţi înrelaţie, dar la un



nivel mai profund

decât cel algândirii şi emoţiei.De fapt, laacest nivelapropierea este

una autentică,comuniunea esteadevărată şi trece

mult dincolo de



relaţie. În liniştea

Prezenţei simţiţiesenţa fără deformă în voi şi încelălalt ca şi cumaţi fi una.

Numai cunoscândunitatea pe care oformaţi împreună

cu celălalt iubiţi



cu adevărat, vă

pasă cuadevărat, nutriţicompasiuneadevărată. „Elemente

declanşatoare”Unele corpuri-durere

reacţionează doarla un anumit gen



de elemente

declanşatoare saudoar în anumite situaţii,de regulă celecare rezonează cu

un anumit tip dedurere emoţionalătrăită în

trecut. Deexemplu, dacă un



copil creşte cu

părinţi pentru careaspectelefinanciare suntsursă deconflicte şi drame

frecvente, elpoate absorbiteama legată de

bani a părinţilor,corpul-durere



fiindu-i declanşat

apoi ori de câteori sunt implicateprobleme denatură financiară.Devenit adult,

copilul respectivse va supăra sau înfuria chiar şi din

pricina unor sumede bani



nesemnificative.

ÎnECKHART TOLLE -Un pământ nouCapitolul 6:Eliberarea

94spatele supărăriisau furiei se află

problemasupravieţuirii şi o



frică puternică.

Am asistat lamomente în careoameni spirituali,adică relativconştienţi,

începeau săstrige, să învinovăţească şi

să acuze imediatce ridicau



receptorul ca să

vorbească cuagentul de bursăsau cu agentulimobiliar. Tot aşa cum pe

fiecare pachet deţigări este unavertisment

privitor la



sănătate ar trebui,

poate, săfie avertismentesimilare pe fiecarebancnotă şi raportal băncii: „Banii

pot activa corpul-durere şipot cauza

inconştienţătotală.”



O persoană care a

fost în copilărieneglijată sauabandonată deunul sau de ambiipărinţi va

avea probabil uncorp-durere ce sedeclanşează în

orice situaţie care



rezonează, fie

chiar şi vag, cudurerea eiprimordialăcauzată deabandon. Dacă un

prieten ajunge cucâteva minute maitârziu

pentru a o lua dela aeroport sau



dacă soţul ori

soţia întârzieacasă, persoana în cauză va suferiocriză majoră din

pricina corpului-durere. Dacă celsau cea lângă

care convieţuieşteo părăseşte sau



moare, durerea

emoţională pecare o resimtedepăşeşte cu multdurerea firească într-o astfel de

situaţie. Poate fi osuferinţă acută, odepresie

îndelungată care o



face incapabilă de

orice sau o furieobsesivă.O femeie care afost în copilărieabuzată fizic de

tatăl ei poatedescoperi că oricerelaţie

apropiată cu unbărbat îi activează



corpul-durere. Se

mai poate întâmpla caemoţia din care îiesteconstituit corpul-

durere să odetermine să sesimtă atrasă de

un bărbat al căruicorp-durere este



similar celui al

tatălui ei. Corpul-durere al femeiipoate simţi oatracţiemagnetică faţă de

cinevadespre care simtecă îi va provoca

mai multă durerede felul celei pe



care deja o

resimte. Durereaeste uneori greşitinterpretată cafiind îndrăgostire.Un bărbat care în

copilărie n-a fostdorit şi n-a primitdragoste şi un

minimum deatenţie şi



grijă din partea

mamei sale aajuns lamaturitate cu incorp-durere greuşi ambivalent, în

care existăun dor aprins şineîmplinit după

dragostea şiatenţia mamei



sale şi, în acelaşi

timp, o ură viefaţă deea pentru că-irefuzase ceea ce iera atât de

necesar. Aproapefiecare femeie îiva declanşam

corpuldurere



nevoia excesivă

de afecţiune — oformă de durereemoţională —care se vamanifesta sub

forma unei dorinţenestăvilite şipermanente de a

„cuceri şi seduce”



aproape fiecare

femeie pe careo va întâlni,obţinând în acestfel iubirea şiatenţia feminină

după care tânjeacorpul-durere pecarel

purta. Va ajungeun expert într-ale



seducţiei, dar de

îndată ce relaţiava deveni intimăsau cândavansurile îi vor firespinse, furia

corpului-durerefaţă de mama sava ieşi la

suprafaţă şi îi vasabota relaţia.



Când începeţi să

conştientizaţiprimele semne demanifestare acorpului-durereaflaţi foarte

repede şi caresunt cele maifrecvente

elementedeclanşatoare la



care este sensibil,

fie că este vorbadespre situaţii, fide anumite lucruripe care le spunsau le fac ceilalţi.

Când apar acesteelementeECKHART TOLLE -

Un pământ nou



Capitolul 6:

Eliberarea95declanşatoare, leveţi recunoaşteimediat drept

ceea ce sunt şiveţi intra într-ostare de vigilenţă

susţinută. Într-osecundă, veţi



observa şi reacţia

emoţională cecorespundeapariţieicorpuluidurere,dar într-o stare de

Prezenţă vigilentănu vă veţiidentifica cu ea,

ceea ce înseamnăcă



aceasta nu vă va

putea lua înstăpânire şi nu seva puteatransforma învocea din mintea

voastră.Dacă în acelemomente sunteţi

cu partenerul îiputeţi spune:



„Ceea ce ai spus

(sau făcut)adineaurimi-a declanşatcorpul-durere”.Stabiliţi o

înţelegere cuacesta ca oricândunul dintre voi

spune sau



face ceva ce

declanşeazăcorpul-durere alceluilalt sămenţionaţiimediat această

reacţie, în acestfel, corpul-durerenu se mai poate

reînnoi prinintermediul



dramei din cadrul

relaţiei şi, în loc săvă împingă îninconştienţă, văva ajuta să

deveniţi completprezenţi.Cu fiecare situaţie

în care apariţiacorpului-durere vă



găseşte prezenţi,

o parte dinenergia saemoţionalănegativă va fi arsăşi transformată în

Prezenţă. Ceea ceva rămâne dincorpul-durere se

va retrage rapid şiva aştepta o



ocazie mai bună

pentru areapărea, adică osituaţie în care săfiţi maipuţin conştienţi. O

astfel de ocaziemai bună pentruapariţia corpului-

durere poateexista ori de câte



ori pierdeţi

Prezenţa,eventual după ceaţi băut ceva sau în timp ce văuitaţi la un film

violent. Ceamai mică emoţienegativă, ca de

pildă iritarea sauanxietatea, poate



servi şi ea ca

poartă prin carecorpul-durere săse întoarcă.Corpul-durere arenevoie de

inconştienţavoastră. El nupoate suporta

lumina Prezenţei.



Corpul-durere

ca sursă atrezirii La prima vedere,s-ar puteaconsidera că acest

corp-durere estecel mai mareobstacol în

calea răsăririi uneiconştiinţe noi în



oameni. El vă

ocupă mintea, văcontrolează şideformeazăgândirea, vădistruge relaţiile şi

pare asemeneaunui nor întunecatce vă acoperă

întregul câmp



energetic. Are

tendinţa de a vă împinge îninconştienţă — dinpunct de vederespiritual vorbind

—ceea ce înseamnăcă vă determină

să vă identificaţitotal cu mintea şi



emoţiile. Vă

stârneşte reacţii,vă determină săspuneţi şi să faceţilucruri menite săamplifice

nefericireaexistentă în voi şi în

lume.



Însă pe măsură ce

nefericirea seamplifică, ea duceşi la amplificareadezastrului înviaţa

voastră. Poate căla un moment datcorpul nu va mai

putea suporta



tensiunea şi va

apărea o boalăsau o disfuncţie.Sau poate cădorinţa corpului-durere de a se

hrăni cu răul vaduce la implicareavoastră într-un

accident, într-osituaţie



conflictuală sau

dramă uriaşă saupoate chiar veţiajunge sărecurgeţi laviolenţă fizică.

Sau poate că totuldevine prea greude îndurat şi nu

mai puteţicontinua



să trăiţi cu sinele

vostru nefericit.Corpul-durereface, desigur,parte din acestsine fals.


Eliberarea96



Ori de câte ori

corpul-durerepreia controlulasupra voastră,ori de câte ori nu îl recunoaşteţi

drept ceea ceeste, el devineparte integrantă a

egoului vostru.Atunci când vă



identificaţi cu

ceva,indiferent ce,faceţi ca acel cevasă se transforme în ego. Între

lucrurile cu carese poate identificaegoul, corpul-

durere este unuldintre cele mai



puternice; la

rândul său, corpul-durere are nevoiedeego pentru a sereînnoi prin el.

Această alianţăprofană este ruptă în cele din urmă,

când corpuldurere



devine atât de

greu, încâtstructurilementaleegocentriste, înloc să se

consolideze prinel, seerodează în urma

atacului violentcontinuu produs



de încărcătura

energetică acorpului-durere, înacelaşi mod încare un dispozitivelectronic poate fi

alimentat decurentul electric,dar poate fi şi



distrus de acesta

dacă voltajul esteprea ridicat.Cei cu un corp-durere preaputernic ajung

adesea într-unpunct în care simtcă viaţa lor

devine denesuportat, că n-



ar putea îndura

mai multă durere,mai multă dramă.O persoană afăcutreferire la acest

lucru spunândsimplu şi clar căera „sătulă până-n

gât să fienefericită”. Sunt



oameni care simt,

aşa cum am simţiteu, că nu mai pottrăi cu ei înşişi.Pacea interioarădevine

atunci prioritatealor absolută.Durerea lor

emoţională acută îi obligă să



înceteze

identificarea cuconţinutul minţiilor şi cu structurilemental-emoţionale care

dau naştere euluinefericit şi-lperpetuează.

Ajung atunci săcunoască faptul



că nici povestea

lor nefericită, niciemoţia pe care osimt nu reprezintăceea ce sunt ei cuadevărat.

Realizează că eisunt cunoaşterea,nu ceea ce este

cunoscut. Corpul-durere nu-i mai



atrage în

inconştienţă, cidevine sursatrezirii, factoruldecisivcare-i împinge

într-o stare dePrezenţă.Însă datorită

valului deconştientizare fără



precedent ai cărui

martori suntem înprezent peplaneta noastră,mulţi oameni numai sunt nevoiţi

să străbatăsuferinţa acută întoată profunzimea

ei pentru a ficapabili să



înceteze a se mai

identifica cucorpul-durere.Oricând observăcă aualunecat iar într-o

stare dedisfuncţionalitate,ei au capacitatea

de a alege să



renunţe la

identificareacu gândirea şiemoţia şi să intre în starea dePrezenţă. Renunţă

să mai opunărezistenţă, deviiliniştiţi şi vigilenţi,

una cu ceea ce



este şi înăuntru, şi

în afară.Pasul următor înevoluţia omeniriinu este inevitabil,dar pentru prima

dată în istoriaplanetei noastre elpoate reprezenta

o alegereconştientă. Cine



face această

alegere? Voi. Şicinesunteţi voi?Conştiinţa care adevenit conştientă

de a însăşi.Eliberarea decorpul-durere

O întrebare pecare o pun adesea



oamenii este: „Cât

dureazăeliberarea decorpul-durere?”Răspunsul este,desigur, că

aceasta depindeatât de densitateacorpului-durere al

individului, cât şi



de gradul sau

intensitateaPrezenţei înindividulrespectiv. Dar nucorpul-durere, ci

identificarea cuECKHART TOLLE -Un pământ nou




97

el este cauzasuferinţei pe carev-o provocaţi vouă înşivă şi altora. Nucorpul-durere, ci

identificarea cu elvă forţează săretrăiţi trecutul iar

şi iar şi vămenţine într-o



stare de

inconştienţă.De aceea, o întrebare maiimportantă pecare ar trebui s-o

puneţi esteaceasta: „Câtdurează



eliberarea de

identificară cucorpul-durere?”Iar răspunsul laaceastă întrebareeste: nu durează

absolut deloc.Atunci cândcorpul-durere

este activat,cunoaşteţi faptul



că ceea ce simţiţi

este corpul-dureredin voi.Cunoaştereaaceasta esteunicul lucru

necesar pentru a întrerupeidentificarea cu el.

Iar atunci când



încetează

identificarea, începetransformarea.Cunoaşterea împiedică

ridicarea cătreminte a vechiloremoţii şi

înstăpânirea



acesteia nu numai

asupra dialoguluiinterior, ci şiasupra acţiunilorşi interacţiunilorcu alţi oameni.

Drept consecinţă,corpul-durere nuvă mai poate

folosi şi nu se mai



poate reînnoi prin

intermediulvostru. Vecheaemoţie mai poatetrăi în voi un timp,ieşind periodic la

suprafaţă. Deasemenea, vămai poate păcăli

uneori să văidentificaţi din nou



cu ea, eclipsând

astfelcunoaşterea, darnu pentrumult timp. A numai proiecta

vechea emoţie însituaţii noi înseamnă a vă

confrunta directcu ea în



interiorul vostru.

Poate că aceastăconfruntare nu vafi tocmai plăcută,dar nici nu vă vaomorî.

Prezenţa voastrăeste mai multdecât capabilă să

îi vină de hac.



Emoţia nu

reprezintă ceea cesunteţi voi.Atunci când simţiţimanifestareacorpului-durere,

nu faceţi greşealade a crede că esteceva

în neregulă cu voi.Egoul adoră



problematizarea.

Cunoaştereatrebuie să fieurmată deacceptare.Altfel, orice

altceva o vaeclipsa din nou.Acceptarea

însemnă a vă



îngădui să simţiţi

ceea ce simţiţi în momentulrespectiv. Ea faceparte din ceea ceeste Acum. Nu

puteţi avea odispută cu ceeace

este. Sau puteţi,dar dacă o faceţi



veţi suferi.

Permiţându-i săexiste, deveniţiaşa cum sunteţi:vaşti,spaţioşi. Deveniţi

întregi. Nu maisunteţi unfragment, aşa

cum se percepe



egoul pe sine.

Adevăratavoastră naturăiese la iveală, iarea este una cunatura lui

Dumnezeu.Isus face referirela aceasta atunci

când spune: „Fiţivoi întregi, cum



Tatăl din ceruri

întregeste.” „Fiţi voiperfecţi” ce apare în Noul Testamenteste o traducere

eronată atermenuluioriginal

din greacă, care înseamnă întreg.



Aceasta înseamnă

că nu trebuie sădeveniţi întregi, cisă fiţi ceeace sunteţi deja —cu sau fără corpul-

durere.ECKHART TOLLE -Un pământ nou




98

C A P I T O L U L ŞA P T EAflaţi cinesunteţi cuadevărat

Gnothi Seauton —Cunoaşte-te petine însuţi.

Cuvintele acestea



erau înscrise

deasupraintrării în templullui Apollo dinDelphi, loculOracolului sacru.

În Grecia antică,oamenii veneaula Oracol în

speranţa că vorafla cele pregătise



destinul sau cum

să procedeze într-o anumităsituaţie. Probabilcă majoritateacelor care veneau

aici citaucuvintele acelea în timp ce intrau

în



clădire fără să

realizeze că elefăceau trimitere laun adevăr maiprofund decâtorice le-ar fi putut

spune Oracolul.Poate că nurealizau nici că,

indiferent cât demare era



dezvăluirea sau

de exactăinformaţia pe careo primeau, înultimă instanţăaceasta s-ar fi

dovedit fără folos,nu i-ar fi cruţat denefericire

ulterioară şi de osuferinţă creată



de sine, dacă ei n-

ar fi reuşit săgăsească adevărulascuns în poruncaaceea Cunoaşte-te pe tine însuţi.

Implicaţiacuvintelorrespective este

aceea că,



înainte de a pune

orice altă întrebare, trebuierostită întrebareafundamentală avieţii voastre: Cine

sunt eu?Oameniiinconştienţi — şi

mulţi rămâninconştienţi,



captivi în egoul lor

de-a lungul întregiivieţi — vă vorspune repede cinesunt: numele lor,

ocupaţia, istorialor personală,forma sau starea

corpului lor şiorice alte lucruri



sau noţiuni cu

care se identifică.Alţii pot părea maievoluaţi:considerând căsunt suflet

nemuritor sauspirit divin. Dar secunosc ei cu

adevărat pe ei înşişi sau



doar au adăugat

conţinutului minţiilor nişte conceptecu rezonanţăspirituală?Cunoaşterea de

sinemerge mult mai înprofunzime decât

adoptarea unuisistem de idei sau



credinţe. Ideile şi

credinţelespirituale pot încel mai bun caz săfuncţioneze caindicatoare utile,

dar prin ele înselerareori auputerea de a

îndepărtaconceptele



fundamentale

referitoare la cinecredeţi că sunteţi,concepte binestabilite în voi, cefac parte din

condiţionareaminţii umane. Avă cunoaşte în

profunzime nu are



nimic de-a face cu

ideile care plutesc încoace şi-ncoloprin minteavoastră. A văcunoaşte pe voi

înşivă înseamnă afi înrădăcinaţi înFiinţă, nu rătăciţi

în minte.



Cine credeţi că

sunteţi Sentimentul pecare-l aveţireferitor la cinesunteţi determină

ceea ce percepeţia fi nevoilevoastre şi ceea ce

contează în viaţavoastră — iar ceea



ce contează

pentru voi va aveaputerea de avă provocasupărare sautulburare. Puteţi

folosi cele de maisus ca un criteriucare să vă ajute

să



aflaţi cât de

profund văcunoaşteţi. Nuneapărat ceea cespuneţi saucredeţi că are

importanţă pentruMulţumim edituriiCurtea Veche

pentru traducereaacestei cărţi.



Pentru a comanda

originalulaccesaţi:www.curteaveche.ro99

voi este într-adevăr ceea cecontează în cazul

vostru, ci ceea ceacţiunile şi



reacţiile voastre

revelăca fiind importantşi serios pentruvoi. Aşadar, ar fipoate potrivit să

vă puneţi întrebarea: caresunt

lucrurile care măsupără sau mă



deranjează? Dacă

lucrurile mărunteau puterea de avă aducetulburare, atunciceea ce credeţi că

sunteţi este exactaşa: mărunt.Aceasta este

credinţa voastră



inconştientă. Care

sunt lucrurilemărunte? Înultimă instanţătoate lucrurilesunt mărunte, căci

toatesunt trecătoare.Ai putea spune:

„Ştiu că sunt unspirit nemuritor”



sau „Am obosit de

lumea aceastanebunăşi tot ceea cevreau este pacea”— dar numai până

când sunătelefonul. Veştiproaste: bursa de

valori s-a prăbuşit;s-ar putea ca



afacerea să nu

reuşească; a fostfurată maşina; asositmamasoacră;excursia este

anulată,contractul a fostreziliat; v-a părăsit

partenerul; vi secer mai mulţi



bani; vina a fost

aruncată asupravoastră. Deodatăţâşneşte lasuprafaţă furiasau neliniştea.

Voceavă devine aspră;„Aşa nu se mai

poate.” Acuzaţi şi învinovăţiţi,



atacaţi, vă apăraţi

sau vă justificaţişi totul intră pepilot automat.Este evident căaltceva este în

acest momentmult maiimportant

pentru voi decâtpacea interioară



despre care

spuneaţi în urmăcu câteva clipe căreprezintă tot cevă doriţi, şi nicimăcar nu mai

sunteţi un spiritnemuritor.Afacerea, banii,

contractul,pierderea sau



ameninţarea

pierderii sunt maiimportante.Pentru cine?Pentru spiritulnemuritor care

spuneaţi căsunteţi? Nu, cipentru eu. Acest

eu mic care cautăsiguranţa sau



împlinirea în

lucruri trecătoareşi senelinişteşte sau se înfurie pentru cănu reuşeşte să le

găsească. Ei,măcar acum ştiţicine credeţi în

realitate căsunteţi.



Dacă pacea este

într-adevăr ceeace căutaţi, atunciveţi alege pacea.Dacă pacea arconta

pentru voi maimult decât oricealtceva şi dacă

într-adevăr aţi şti



despre voi că

sunteţi spirit şi numicuţul eu, aţirămâne fărăreacţie şi completvigilenţi atunci

când văconfruntaţi cuoameni sau

situaţii dificile. Aţiaccepta imediat



situaţia şi aţi

deveni astfel unacu ea, nu v-aţi maisepara de ea.Apoi răspunsul arveni ca o

consecinţă directăa vigilenţeivoastre. El ar veni

de la ceea esunteţi



(conştiinţa), nu

din ceea cecredeţi că sunteţi(un eu mic). Ar fiputernic şi eficientşi n-ar

transforma niciopersoană sausituaţie în

duşman.



Existenţa are

întotdeauna grijăsă nu vă puteţipăcăli pentru multtimp cu privire laceea ce

credeţi cuadevărat căsunteţi, arătându-

vă ce contează cu



adevărat pentru

voi. Modul în carereacţionaţi faţă deoameni sausituaţii, mai alesatunci când apar

probleme,reprezintă cel maibun

indicator alprofunzimii



cunoaşterii pe

care o aveţi faţăde voi înşivă.Cu cât viziunea pecare o aveţiasupra voastră

înşivă este mailimitată, mai îngust-egoistă,

cu atât mai multveţi vedea



limitările egoiste

ale celorlalţi,inconştienţa din eişi vă veţiconcentraasupra acestora,

veţi reacţiona faţăde ele. „Vinile” lorsau ceea ce

percepeţi ca fiindvini ale lor



ECKHART TOLLE -

Un pământ nouCapitolul 7: Aflaţicine sunteţi cuadevărat 100

devin pentru voiidentitatea lor.Aceasta înseamnă

că veţi vedea doar



egoul din ei şi veţi

consolidaastfel egoul dinvoi. În loc săpriviţi „prin” egoulcelorlalţi, voi

priviţi „către”egoul lor. Cinepriveşte către

egoul celorlalţi?Egoul din voi.



Oamenii foarte

inconştienţi îşiexperimenteazăpropriul ego prinreflexia acestuia în alţii.

Când realizaţi căacele lucruri faţăde care

reacţionaţi atunci



când le întâlniţi în

ceilalţi există şi învoi (şi uneorinumai în voi) începeţi sădeveniţi conştienţi

de propriul vostruego. Tot atunci aţiputea realiza şi că

le făceaţi celorlalţiceea ce credeaţi



că alţii vă fac

vouă. Încetaţiatunci să vă maivedeţi în posturade victime.Voi nu sunteţi

egoul. Prinurmare, atuncicând deveniţi

conştienţi deegoul din voi nu



înseamnă că ştiţi

cine sunteţi — înseamnă că ştiţicine nu sunteţi.Dar ştiind cine nusunteţi

înlăturaţi cel maimare obstacol dincalea adevăratei

cunoaşteri desine.



Nimeni nu vă

poate spune cinesunteţi. N-ar fidecât un altconcept, de aceeanu v-ar aduce

o schimbare.Ceea ce sunteţi nureclamă o

credinţă. De fapt,



orice credinţă este

un obstacol. Nureclamă nicimăcar înţelegereavoastră, dinmoment ce

sunteţi deja ceeace sunteţi. Dardacă nu

înţelegeţi ceea cesunteţi, atunci



ceea ce sunteţi nu

poate străluci înaceastă lume.Rămâne îndimensiuneanemanifestată

care este, desigur,adevărata voastrăcasă. Şi atunci

sunteţi asemenea



unui om în

aparenţă sărac,care nu ştie că areun cont în bancăde 100 demilioane de dolari,

astfelcă bogăţia luirămâne un

potenţialneexploatat.



Belşugul

Ceea ce credeţi căsunteţi este, deasemenea, intimlegat de modul încare vă vedeţi

trataţi deceilalţi. Mulţioameni se plâng

că ceilalţi nu-itratează suficient



de bine. „Nu am

parte de respect,de atenţie, derecunoaştere”,spun ei. „Valoareamea este

subestimată.”Atunci cândceilalţi sunt

amabili, îibănuiesc că au



motive ascunse:

„Vor să mămanipuleze, săprofite de mine.Nimeni numă iubeşte.”

Iată ce cred astfelde oameni despreei înşişi: „Sunt un

biet «eu mic» cu



nevoi

neîmplinite.”Această percepţieelementarăgreşită a ceea cesunt ei generează

disfuncţii îninteriorul tuturorrelaţiilor lor. Ei

cred că nu aunimic de oferit şi



că lumea sau

ceilalţi oameni lerefuză ceea ce leeste necesar, întreaga lorrealitate se

bazează pe unsentiment iluzoriureferitor la ceea

ce sunt ei.



Acesta sabotează

situaţiile, ledeteriorează toaterelaţiile. Dacăgândul lipsei — fiecă e vorba de

bani,recunoaştere sauiubire — a devenit

parte integrantă aceea ce credeţi că



sunteţi, atunci

lipsavă va însoţipretutindeni. Înloc să confirmaţibinele care deja

existe în viaţavoastră, nu vedeţidecât lipsa.

Confirmareabinelui care deja



există în viaţa

voastră reprezintăfundamentulbelşuguluiECKHART TOLLE -Un pământ nou

Capitolul 7: Aflaţicine sunteţi cuadevărat

101



de orice fel.

Lucrurile stau înfelul următor: voirefuzaţi lumii totceea ce credeţi călumea vă refuză

vouă. Îi refuzaţipentru că înadâncul vostru

credeţi că sunteţimărunţi şi nu



aveţi nimic să-i

oferiţi.Încercaţiurmătorulexerciţiu timp dedouă săptămâni şi

vedeţi în ce fel văschimbă elrealitatea: toate

cele pe carecredeţi că oamenii



vi le refuză vouă

— laudă,apreciere, ajutor,grijăplină de iubire şiaşa mai departe

— oferiţi-le voi lor.Nu aveţi de unde?Comportaţi-vă ca

şi cum



aţi avea, şi ele vor

veni. Apoi, curânddupă ce începeţisă dăruiţi, veţi începe să primiţi.Nu puteţi

primi ceea ce nuoferiţi. Curgerea în exterior

determină şicurgerea spre



interior. Voi veţi

deja ceeace credeţi că văeste refuzat decătre existenţă.Dar dacă nu-i

permiteţi să curgă în exterior, nu veţiajunge să ştiţi că

aveţi. Este şi cazulbelşugului. Legea



conform căreia

curgerea înexteriordeterminăcurgerea cătreinterior a fost

exprimată de Isusprin intermediulacestei imagini de

mare



impact: „Daţi şi vi

se va da. Turna-vor în sânul vostruo măsură bună, îndesată, clătinatăşi cu

vârf.”Sursa belşuguluide orice fel nu se

află în afaravoastră; ea este



parte integrantă a

ceea cesunteţi. Începeţi însă prin arecunoaşte şiconfirma belşugul

din afara voastră.Vedeţiplenitudinea

vieţii care vă înconjoară.



Simţind căldura

soarelui pe pieleavoastră, privindflorile splendidedinfaţa florăriei,

muşcând dintr-unfruct zemos sauudându-vă până la

piele în ploaiarevărsată din cer.



Plenitudinea vieţii

se întâlneşte laorice pas.Recunoaştereaacestui belşugexistent peste tot

în jurulvostru va trezibelşugul uitat din

voi înşivă. Apoilăsaţi-l si curgă în



afară. Când îi

zâmbiţi unuistrăin deja seproduce o micărevărsare deenergie. Deveniţi

voi cei care oferă.Puneţi-vă adeseori întrebarea: „Ce

pot oferi acum;cum pot fi de



autor acestei

persoane sau înaceastă situaţie?”Nueste nevoie sădeţineţi ceva

pentru a vă simţi îmbelşugaţi, deşidacă vă simţiţi

astfel e aproapesigur



că drept

consecinţălucrurile vor venila voi. Belşugulvine doar la aceiacare au deja. Pare

aproapenedrept, dar nueste, desigur, aşa.

Este o legeuniversală. Atât



belşugul, cât şi

lipsa, sunt stăriinterioarece se manifestăca realitate avoastră. Isus

formulează astfelacest adevăr:„Căci celui ce are i



se va da, dar de la

cel ce nu are, şi ceare i se va lua.”Cunoaşterea desine şi cunoaşterea

despre sineE posibil să nuvreţi să vă

cunoaşteţi pentrucă vă temeţi de



ceea ce aţi putea

afla. Mulţioameni au oteamă secretă căsunt răi. Dar nimicdin ceea ce puteţi

afla despre voi înşivă nu văreprezintă esenţa.

Nimic din ceea ceputeţi afla despre



voi nu este ceea

ce sunteţi voi.În vreme ce existăoameni care nuvor să ştie cinesunt din cauza

fricii, alţii au ocuriozitateinsaţiabilă cu

privire la ei înşişişi vor să afle tot



mai multe. Puteţi

fi atât de fascinaţide voi înşivă încât să petreceţiani supunându-văpsihanalizei,

scormonindfiecare aspect alcopilăriei,

desluşind



ECKHART TOLLE -


frici şi dorinţesecrete şidescoperindu-vă

complexitatea înstraturi peste



straturi interioare

ceformeazăpersonalitatea şicaracterul vostru.După zece ani

terapeutul sepoate sătura devoi şi de

povestea voastrăşi vă poate spune



că analiza voastră

este acum încheiată. Îşi ia larevedere de lavoi înmânându-văun dosar de cinci

mii de pagini.„Găseşti aici totce se poate spune

despre tine.



Găseşti aici ceea

ce eşti.” Cărândcătre casă dosarulvoluminos,satisfacţia iniţialăde a vă cunoaşte

în sfârşit esterepede înlocuităde un sentiment

de nedesăvârşire



şi de o bănuială

furişă că sunteţimai mult decâtatât. Şi într-adevăr sunteţimai mult — nu în

termeniicantitativi ai unordate

suplimentare, ci îndimensiunea



calitativă a

profunzimii.Nu e nimic rău înpsihanaliză şi înaflarea unorlucruri despre

trecutul vostruatât timp cât nuconfundaţi

cunoaştereadespre voi cu



cunoaşterea

esenţei voastre.Dosarul de cincimii de paginieste despre voi:este conţinutul

minţii voastrecondiţionate detrecut. Indiferent

ce aflaţi prin



psihanaliză sau

observare de sineeste despre voi.Nu vă reprezintăpe voi. Esteconţinut, nu

esenţă.A trece dincolo deego înseamnă a

ieşi din conţinut. Avă cunoaşte pe



voi înşivă

înseamnă a fi voi înşivă, iar a fi voi înşivă înseamnă a înceta să văidentificaţi cu

conţinutul.Majoritateaoamenilor se

definesc princonţinutul vieţii



lor. Orice

percepeţi,experimentaţi,faceţi, gândiţi sausimţiţi esteconţinut.

Conţinutulabsoarbe în întregime atenţia

majorităţii



oamenilor, cu el

se identifică ei.Atunci cândgândiţi sauspuneţi „viaţamea”, ceea ce

vreţi săspuneţi nu e căvoi sunteţi viaţa

aceea, ci că aveţisau păreţi a avea



viaţa respectivă.

Vă referiţi laconţinut — vârstavoastră, starea desănătate, relaţiile,banii, munca şi

condiţiile de viaţăşi, înegală măsură, la

starea voastrămental-



emoţională.

Împrejurărileinterioare şiexterioare alevieţiivoastre, trecutul

şi viitorul, toateţin de conţinut —la fel şi

evenimentele,



adică orice se

întâmplă.Ce altceva maiexistă în afară deconţinut? Acelceva care permite

conţinutului săexiste:spaţiul interior al

conştiinţei.



Haos şi ordine

mai înaltăAtunci când nu văcunoaşteţi decâtprin intermediulconţinutului

credeţi că ştiţi şice e bine,şi ce e rău pentru

voi. Faceţidistincţie între



întâmplările care

sunt „bune pentrumine” şi cele caresunt „rele”.Aceasta este opercepţie

fragmentată a întregului vieţii încadrul căruia totul

se află în



interrelaţie,

fiecare întâmplareavând locul săunecesar şifuncţionând încadrul totalităţii.

Totalitatea însăreprezintă maimult decât

aparenţa desuprafaţă a



lucrurilor, mai

mult decât sumaglobală a părţilorcomponente, maimult decât oriceconţine viaţa

voastră lumească.În spatelesuccesiunii de

evenimente cepare uneori



întâmplătoare sau

haotică atât înviaţanoastră, cât şi înmersul lumii, seaflă ascunsă

desfăşurarea uneiordini mai înalte,către un scop




Capitolul 7: Aflaţi

cine sunteţi cuadevărat 103superior. Acestlucru este foarte

frumos exprimat în zen prin zicala:„Zăpada cade,

fiecare fulg la



locul potrivit.” Nu

putem niciodată înţelege aceastăordine mai înaltăgândindu-ne la ea,căci orice

este gândit de noiaparţineconţinutului, pe

când ordineasuperioară



armonizăm cu ea,

ceea ce înseamnăsă participăm înmod conştient la înaintarea cătreacel scop

superior.Când intrăm într-opădure neatinsă

de mâna omului,mintea noastră



gânditoare va

vedeadoar dezordine şihaos în jur. Nicimăcar nu va maiputea face

diferenţa dintreviaţă (binele) şimoarte (răul), din

moment cepretutindeni, din



materia putrezită

şi îndescompunere, senaşte viaţănouă. Doar dacăsuntem suficient

de liniştiţi îninterior şi dacăzgomotul gândirii

se domoleşte,



putem deveni

conştienţi defaptul că aiciexistă o armonieascunsă, cevasacru, o ordine

mai înaltă în care fiecarelucru îşi are locul

său perfect şi n-arputea fi altceva



decât este sau

altfel decât este.Mintea se simtemai confortabil într-un parcamenajat, pentru

că acesta a fostplanificat pringândire, nu a

crescut în modorganic. Aici este



o ordine pe care

mintea o poate înţelege, înpădureexistă o ordine deneînţeles, care

minţii îi pare a fiun haos. Ea seaflă dincolo de

categoriile



mentale ale

binelui şi răului. N-o puteţi înţelegeprin gândire, dar îiputeţi prindesemnificaţia

atunci când lăsaţigândireadeoparte, deveniţi

liniştiţi şi vigilenţi



şi nu încercaţi să

înţelegeţi şi săexplicaţi. Doaratunci puteţiconştientizasacralitatea

pădurii. Şi atuncicând percepeţiacea armonie

ascunsă, aceasacralitate,



realizaţi că nu

sunteţi separaţide ele; înţelegândaceasta,participaţi şi voila ea într-un mod

conştient. În felulacesta, natura văajută să vă

reintegraţi în întregul vieţii.



Binele şi răul

La un momentoarecare din viaţalor, mulţi oamenidevin conştienţide faptul că nu

existădoar naştere,creştere, succes,

sănătate,bunăstare,



plăcere şi câştig,

ci şi pierdere,eşec, boală,bătrâneţe,deteriorare,durere şi moarte.

In modconvenţional,toate acestea sunt

etichetate drept



„bune” şi „rele”,

ordine şidezordine.„Sensul” vieţiiomeneşti este deregulă asociat cu

ceea ce einumesc a fi„bine”, dar binele

este continuuameninţat cu



prăbuşirea, cu

dezordinea; esteameninţatde ceea ce estelipsit de sens şi deceea ce este

„rău”, iar atunciexplicaţiileeşuează şi viaţa

încetează să maiaibă sens. Mai



devreme sau mai

târziu, dezordineava izbucni în viaţafiecăruia, înciuda tuturorpoliţelor de

asigurare pe carele deţine. Poateapărea sub forma

unei pierderi sau a



unui accident, a

bolii, dizabilităţii,bătrâneţii, morţii.Însă izbucnireadezordinii în viaţacuiva,

urmată denăruirea sensuluidefinit în plan

mental potconstitui



deschiderea către

o ordine mai înaltă.ECKHART TOLLE -Un pământ nouCapitolul 7: Aflaţi

cine sunteţi cuadevărat 104

„Căci înţelepciunea



lumii acesteia

este nebunie înaintea luiDumnezeu”,spune Biblia. Careeste înţelepciunea

lumii acesteia?Mişcarea gândiriişi sensul definit

exclusiv pringândire.



Gândirea izolează

o situaţie sau uneveniment şi-ipune eticheta debun sau rău, ca şicum ar

avea o existenţăseparată. O preamare încredere în

gândire duce la



fragmentarea

realităţii.Fragmentareaaceasta este oiluzie, dar ea parefoarte reală atunci

când îi cădeţivictime. Universuleste un tot

indivizibil în caretoate lucrurile



sunt legate între

ele, în care nimicnu există înizolare.Această legăturăla nivel mai

profund întretoate lucrurile şi întâmplările

implică faptul că



etichetele

mentale de „bun”şi „rău” sunt, înultimă instanţă,iluzorii. Elepresupun

întotdeauna operspectivălimitată, prin

urmare adevărullor este relativ şi



temporar. Această

realitate esteilustrată înpovestea unui înţelept care acâştigat la loterie

o maşină scumpă.Familia şi prieteniisau

bucurat foartemult pentru el şi



au venit să

sărbătorească.„Grozav”, seentuziasmau ei.„Eşti atâtde norocos.” Omul

a zâmbit şi arăspuns: „Sepoate.” Câteva

săptămâni s-a



bucurat de maşina

ceanouă. Apoi, într-ozi, un şofer beat i-a izbit-o într-ointersecţie, iar el a

ajuns la spital cumai multerăni. Familia şi

prietenii au venitsă-l vadă la spital



şi i-au spus: „Ai

avut un mareghinion.” Şi dedata aceasta,omul a zâmbit şi aspus: „Se poate.”

Când încă era înspital, din cauzaunei alunecări

de teren casa i s-aprăbuşit, într-o



noapte, în mare.

Prietenii au venitiarăşi, în ziuaurmătoare, şi iauspus: „Ce noroc aiavut să te afli aici,

în spital.” El arăspuns din nou:„Se poate.”

Acest „se poate”al înţeleptului



semnifică un refuz

de a judeca oricese întâmplă. În locsă judece, el acceptăceea ce este şi se

armonizeazăastfel în modconştient cu

ordineasuperioară. El



ştie că minţii îi

este adeseaimposibil să înţeleagă careeste locul sauscopul unui

evenimentaparent întâmplător în

contextul întregului. Dar nu



există evenimente

întâmplătoare,nici evenimentesaulucruri care existăprin ele însele, în

izolare. Atomii ceintră încomponenţa

corpului vostru aufost



cândva în stele,

iar cauzele celuimai mărunteveniment suntrealmente infiniteşi conectate cu

întregul în modurice scapă înţelegerii. Dacă

aţi vrea săurmăriţi cauza



unui eveniment,

ar trebui săvă întoarceţi pânăla începuturilecreaţiei. Cosmosulnu este haotic.

Însuşi cuvântulcosmos înseamnă ordine.

Dar aceasta nueste o ordine pe



care mintea

omenească opoate înţelegevreodată,chiar dacă uneorio poate întrezări.

Când nu văderanjeazănimic din ceea

ce vi seîntâmplă



J. Krishnamurti,

marele filozof şi învăţător spiritualindian, a vorbit şia călătoritaproape

toată viaţa pestetot în lume, timpde mai bine de

cincizeci de ani, în



încercarea sa de a

transmiteprin cuvinte —care reprezintăconţinutul — ceeace este dincolo de

cuvinte, dincolode conţinut.Într-unui din

discursurile saledin ultima parte a



vieţii i-a surprins

pe cei care-lascultau atuncicândECKHART TOLLE -Un pământ nou


105



i-a întrebat: „Vreţi

să ştiţi care esecretul meu?” Toţi cei prezenţiau devenit foarteatenţi. Mulţi

dintre ei veneausă-l asculte dedouăzeci sau

treizeci de ani şi



tot nu reuşeau să

prindă esenţa învăţăturilor lui. Insfârşit, după toţiaceşti ani,maestrul avea să

ofere cheia înţelegerii. „Iatăsecretul meu”, a

continuat el. „Pemine nu mă



deranjează nimic

din ceea ce mi se întâmplă.”Şi fiindcă n-aoferit amănunte,am bănuiala că

majoritatea celorcare îl ascultau aurămas şi

mai nedumeriţidecât înainte, însă



implicaţiile acestei

afirmaţii simplesunt profunde.Ce implicaţii arefaptul că nu măderanjează ceea

ce mi se întâmplă? Acestlucru implică o

armonizareinterioară cu ceea



ce se întâmplă.

„Ceea ce s întâmplă” sereferă, desigur, laacestmoment aşa cum

este el, iar el întotdeauna estedeja aşa cum

este. Se referă la



conţinut, la forma

pecare o îmbracămomentul acesta— singurulmoment care

există vreodată. Afi în armonie cuceea

ce este înseamnăa nu opune



rezistenţă

interioară faţă deceea ce se întâmplă.Înseamnă a nupune

etichetelementale de bunsau răi, ci a

permite ca ceeace este să existe



pur şi simplu.

Înseamnăoare aceasta cănu mai întreprindeţi nimicpentru a induce

schimbarea înviaţa voastră?Dimpotrivă. Când

fundamentul pecare vă construiţi



acţiunile este

armonizat îninterior cumomentulprezent, acţiunilevoastre primesc

forţă de lainteligenţa Vieţii însăşi.

Într-adevăr?



Maestrul zen

Hakuin trăia într-un oraş din Japonia. Oamenii îiacordau multrespect şi mulţi

veneau la elpentru a primi învăţături

spirituale. S-e întâmplat însă ca



fiica adolescentă a

vecinuluide alături sărămână însărcinată. Cândpărinţii ei au

întrebat-o, cu furieşi dojană, cineeste tatăl, ea

a sfârşit prin a lespune că Hakuin,



maestrul zen, era

tatăl. Foartefurioşi, părinţii s-au năpustit laHakuin şi l-auanunţat cu urlete

şi acuzaţii că fiicalor mărturisise căel era tatăl.

Răspunsul lui a



fost: „Într-

adevăr?”.Veştile desprescandal s-au împrăştiat în totoraşul şi dincolo

de el. Maestrul şi-a pierdutreputaţia, dar

acest lucru nu l-atulburat. Nimeni



nu mai venea să-l

vadă, el însă arămas neclintit.Când s-a născutcopilul, părinţiifetei i l-au adus lui

Hakuin. „Tu eştitatăl, aşa că aigrijă de el.”

Maestrul i-aacordat copilului o



îngrijire plină de

afecţiune. Dupăce s-a scurs un an,mama amărturisitpărinţilor ei,

cuprinsă deremuşcări, căadevăratul tată al

copilului eratânărul care lucra



la măcelărie.

Foarte necăjiţi,aceşti s-au dus laHakuin să-şi cearăscuze şi săprimească

iertarea lui.„Ne pare foarterău. Am venit să

luăm înapoicopilul. Fiica



noastră ne-a

mărturisit că nu tueştitatăl.” „Într-adevăr?” a fost totce a rostit acesta

în timp ce ledădea copilul înbraţe.





cine sunteţi cuadevărat 106Maestrul răspundeexact în acelaşi

mod falsităţii şiadevărului,veştilor proaste şi

celor bune:



„Într-adevăr?” El

permite formei încare se manifestămomentul, fie eabună sau rea, săfie aşa cum

este şi în acestmod nu participăla drama umană.

Pentru el există



doar momentul

acesta, iarmomentul acestaeste aşa cumeste. El nupersonalizează

evenimentele. Nueste victimanimănui.

Este atât decomplet integrat



în ceea ce se

întâmplă, încâtceea ce se întâmplă nu maiare putereasupra lui. Doar

dacă opuneţirezistenţă faţă dece se întâmplă

sunteţi la milaevenimentelor, iar



fericirea sau

nefericirea vă vorfi determinate demersul lumii.Copilul primeşte îngrijire şi

afecţiune. Răul setransformă în bineprin puterea

atitudinii



lipsite de

rezistenţă.Răspunzând întotdeaunasolicităriimomentului

prezent, el sedesprinde decopil atunci când

vine timpul s-ofacă.



Imaginaţi-vă în

treacăt cum ar fireacţionat egoulpe parcursuldiverselor etapeale

desfăşurăriiacestorevenimente.



Egoul şi

momentul prezent Relaţiaprimordială, ceamai importantă

din viaţa voastrăeste cea cu clipade Acum sau, mai

degrabă, cu oriceformă pe care o



îmbracă clipa de

Acum, cu altecuvinte ceea ceeste sau ceea cese întâmplă. Dacărelaţia voastră cu

ceea ce esteAcum este unadisfuncţională,

disfuncţia



respectivă se va

reflecta în fiecarerelaţie şi fiecaresituaţie cu careveniţi în contact.Egoul ar putea

fi definit simplu înmodul următor: orelaţie

disfuncţională cumomentul



prezent. Acum

puteţidecide ce fel derelaţie vreţi săaveţi cumomentul

prezent.Odată ce aţi ajunsla un anumit nivel

de conştiinţă (şidacă citiţi



acestea, e

aproape sigur căaţi ajuns), aveţicapacitatea de adecide ce fel derelaţie vreţi să

aveţi cumomentulprezent. Vreau

ca momentulprezent să-mi fie



prieten sau

duşman?Momentul prezenteste inseparabilde viaţă,aşadar în acest

mod decideţipractic ce fel derelaţie vreţi să

aveţi cu viaţa.



Odată ce aţi decis

căvreţi ca momentulprezent să vă fieprieten, primamutare depinde

de voi: deveniţiprietenoşi cu el,primiţi-l bine,

indiferent în ce sedeghizează şi în



curând veţi vedea

rezultatele. Viaţadevineprietenoasă cuvoi; oamenii văvin în ajutor,

împrejurăriledevin cooperante.O singură decizie

vă



schimbă întreaga

realitate. Dar vatrebui să reluaţiacea decizie defiecare dată —până când modul

acesta de a trăidevine cevanatural.

Decizia de a facedin momentul



prezent un prieten

reprezintăsfârşitul egoului.Egoul nupoate fi niciodată în armonie cu

momentulprezent, adică înarmonie cu viaţa,

din moment ce însăşi



natura lui îl

constrânge săignore, să opunărezistenţă sau săminimalizezevaloarea lui Acum.

Egoul trăieşte peseama timpului.Cu cât este egoul

mai puternic, cu



atât mai mult

preia timpulECKHART TOLLE -Un pământ nouCapitolul 7: Aflaţicine sunteţi cu

adevărat 107controlul asupra

vieţii voastre.Aproape fiecare



gând pe care-l

aveţi priveşte înacest caz trecutulsau viitorul, iarsentimentulvostru de sine

depinde de trecut în ceea cepriveşte

identitateavoastră



şi de viitor în ceea

ce priveşte împlinirea sa. Teama,anxietatea,aşteptările,

regretul,vinovăţia,furia sunt

disfuncţii ale stăriide conştiinţă



aflate sub semnul

timpului.Egoul trateazămomentul prezent în trei feluri: ca peun mijloc către un

scop, ca pe unobstacol sau ca peun duşman. Să le

luăm pe rând,astfel încât, atunci



ca un mijloc ce

conducespre un scop. Elvă duce spre unmoment viitorconsiderat a fi mai

important, chiardacă viitorul nuvine niciodată

decât sub formăde moment



prezent şi nu este,

prin urmare, nimicmai mult decât ungând din minteavoastră. Cu altecuvinte, nu sunteţi

niciodată pedeplin aici,deoarece sunteţi

întotdeaunaocupaţi cu



încercarea de a

ajunge în altăparte.Când tiparulacesta devine maipronunţat — şi

aceasta se întâmplă foartefrecvent —

momentul prezenteste privit şi tratat



ca şi cum ar fi un

obstacol detrecut. Atunci aparnerăbdarea,frustrarea şistresul, iar în

cadrul culturiinoastre aceastaeste realitatea de

fiecare zi aoamenilor,



starea lor

normală. Viaţa,cea care existăacum, este văzutăca o „problemă”,iar lumea voastră

esteuna plină deprobleme ce

trebuie rezolvatetoate înainte de a



putea fi fericiţi,

împliniţi sau înaintede a începe sătrăiţi cu adevărat— cel puţin aşa

credeţi voi.Problema esteurmătoarea: în

locul



fiecărei probleme

soluţionate, apareo alta. Câtă vremeveţi vedeamomentul prezentca pe un

obstacol,problemele nu sepot sfârşi. „Voi fi

orice doreşti săfiu”, spune Viaţa



sau clipa de

Acum.„Te voi trata aşacum mă tratezi tu.Dacă mă vezi cape o problemă, voi

fi o problemăpentru tine.Dacă mă tratezi

ca pe un obstacol,voi fi un obstacol.”



În cel mai rău caz,

şi aceastăabordare este şiea foarte des întâlnită,momentul prezent

estetratat ca unduşman. Când

urâţi ceea cefaceţi, vă plângeţi



de ceea ce vă

înconjoară,blestemaţilucrurile care se întâmplă sau s-au întâmplat sau

când dialogulvostru interioreste alcătuit din

expresii precumar trebui şi n-ar



trebui, din

învinovăţiri şiacuzaţii, atunci văcertaţi cu ceea ceeste,vă certaţi cu ceea

ce deja există carealitate. Transformaţi Viaţa

în duşman şi Viaţaspune: „Dacă



vrei război, vei

avea război.”Realitateaexterioară, care întotdeauna văreflectă înapoi

stareainterioară, esteatunci

experimentată cafiind ostilă.



O întrebare vitală

pe care trebuie săv-o puneţifrecvent esteaceasta: în cerelaţie mă aflu eu

cu momentulprezent? Apoideveniţi vigilenţi

ca să aflaţirăspunsul. Tratez



clipa de Acum ca

fiinddoar un mijloccătre îndeplinireaunui scop? O vădca pe un obstacol?

O transform într-un duşman?Din moment ce tot

ce aveţi vreodatăeste momentul



prezent, din

moment ce Viaţaeste inseparabilăECKHART TOLLE -Un pământ nouCapitolul 7: Aflaţi


de momentul deAcum,



semnificaţia

adevărată a întrebării esteaceasta: care esterelaţia mea cuViaţa? întrebarea

aceasta este omodalitateexcelentă de

demascare a



egoului din voi şi

de a văaduce în starea dePrezenţă. Deşi întrebarea nucuprinde în sine

adevărul absolut(în ultimăinstanţă, eu şi

momentul prezentsunt unul şi



acelaşi lucru), ea

reprezintă unindicator util cătredirecţia bună.Puneţi-vi-oadesea, până ce

nu veţi mai aveanevoie s-o faceţi.Cum depăşiţi o

relaţiedisfuncţională cu



momentul

prezent? Lucrulcel mai importanteste săo vedeţi în voi, îngândurile şi

acţiunile voastre.În momentul încare vedeţi,

observaţi cărelaţia



voastră cu clipa

de Acum estedisfuncţională,sunteţi prezenţi. Avedea estesinonim cu

apariţiaPrezenţei, înmomentul în care

vedeţi disfuncţia,ea începe să se



dizolve. Unor

oameni li se întâmplă săizbucnească în râscând văd acestlucru. Odată cu

viziunearespectivă vine şiputerea de

a alege —alegerea de a



spune da

momentului deAcum, de a-ltransforma înprietenul vostru.Paradoxul

timpului La suprafaţă,momentul prezent

este „ceea ce se întâmplă”. Şi cum



ceea ce se

întâmplă este într-o continuăschimbare, separe că fiecare zidin viaţa voastră

constă din mii demomente în carese întâmplă

diverse lucruri. Timpul este văzut



ca o succesiune

nesfârşită demomente, unele„bune”, altele„rele”. Însă dacăpriviţi mai

îndeaproape,adică prinintermediul

experienţeivoastre



imediate, veţi

descoperi că nusunt deloc maimulte momente.Descoperiţi că întotdeauna este

doarmomentul acesta.Viaţa este

întotdeaunaacum. Întreaga



voastră viaţă se

desfăşoară înacest Acumconstant. Chiar şimomenteletrecute sau

viitoare existădoar atunci cândvi le amintiţi sau

le



anticipaţi, iar voi

faceţi acesteagândindu-vă la ele în singurulmoment careexistă: cel de faţă.

Atunci de ce parecă ar fi vorbadespre mai multe

momente?



Deoarece

momentul prezenteste confundat cuceea ce se întâmplă,confundat cu

conţinutul. Spaţiullui Acum esteconfundat cu

ceea ce se întâmplă în acel



spaţiu.

Confundareamomentuluiprezent cuconţinutul dănaştere nu

doar iluzieitimpului, ci şiiluziei egoului.

Întâlnim aici unparadox. Cum



putem, pe de o

parte, să negămrealitateatimpului? Aveţinevoie de timppentru a vă

deplasa de colopână dincolo,pentru a pregăti

masa, pentru aridica o



casă, pentru a citi

cartea aceasta.Aveţi nevoie detimp pentru acreşte, pentru a învăţa lucruri noi.

Orice faceţi paresă ia timp. Toatălumea este

supusă legilor lui,



iar în final, „timpul

acestaneîndurător şitiran”, după cumspuneShakespeare, vă

va ucide. L-aţiputea compara cuun râu

învolburat care văduce cu el sau cu



un foc ce arde

totul.De curând, m-am întâlnit cu nişteprietene vechi, ofamilie pe care n-o

mai văzusem demultşi am fost şocat la

vederea lor. Eracât pe ce să le



întreb: „V-aţi

îmbolnăvit? Ce s-a întâmplat? CineECKHART TOLLE -Un pământ nouCapitolul 7: Aflaţi


v-a făcut asta?”Mama, care



mergea sprijinită

într-un baston,părea că s-a împuţinat lastatură, faţa ise zbârcise ca un

măr învechit.Fiica, pe care dela ultima întâlnire

mi-o aminteamplină de energie,



de entuziasm şi

de aşteptărilecaracteristicetinereţii, păreaacum uzată,obosită de

creşterea a treicopii. Atunci mi-am amintit:

trecuseră aproapetreizeci de ani de



când ne

întâlniserămultima dată. Timpul era celcare le făcusetoate acestea. Şi

sunt sigur că şi eleau fost la fel deşocate la vederea

mea.



Totul pare să fie

supus legilortimpului şi totuşitotul pare să se întâmple în clipade Acum.

Acesta esteparadoxul.Oriunde priviţi,

găsiţi nenumărateprobe indirecte



privitoare la

realitateatimpului — un măr în descompunere,faţa voastrăprivită în oglinda

din baiecomparată cu faţavoastră dintr-o

fotografie deacum treizeci de



ani — însă nu

găsiţi niciodatăvreo probădirectă, nuexperimentaţitimpul în sine.

Întotdeaunaexperimentaţidoar momentul

prezent sau, maidegrabă,



ceea ce se

întâmplă în el.Dacă mergeţi doarpe probă directă,atunci nu existătimp, iar clipa de

Acum este tot ceexistă şi a existatvreodată.

Eliminând timpul



Nu puteţi face din

starea fără de egoun scop în viitorpe care apoi să văstrăduiţi să-latingeţi. Nu veţi

găsi decât şi maimultănemulţumire, mai

mult conflict



interior, căci

întotdeaunavi se va părea căn-aţi ajuns încă, n-aţi „atins” stareaaceea încă. Atunci

când eliberarea deegoreprezintă scopul

vostru în viitor văveţi acorda mai



mult timp pentru

atingerea lui, iarmai multtimp înseamnămai mult ego.Priviţi cu atenţie

pentru a vedeadacă nu cumvaaceastă căutare

spirituală nu esteo formă deghizată



de ego. Chiar şi

încercarea de ascăpa de „sinele”vostru poatefi o căutaredeghizată, tot de

ordin cantitativ,asta în cazul încare eliberarea de

„sine” este



transformată într-

un obiectiv viitor.A vă acorda vouă înşivă mai multtimp înseamnămai exact: a

vă acorda vouă„înşivă” — adicăsinelui vostru —

mai mult timp.



Timpul, adică

trecutul şi viitorul,este cel pe seamacăruia trăieştesinele artificialfabricat de minte,

egoul, iar timpuleste în minteavoastră. Nu are o

existenţăobiectivă „acolo,



afară”. Este o

structură mentalănecesarăpercepţieisenzoriale,indispensabilă în

scopuri practice,dar totodată ceamai mare piedică

în cunoaşterea de



sine. Timpul este

dimensiuneaorizontală a vieţii,stratul desuprafaţă alrealităţii. Mai

există şidimensiuneaverticală a

profunzimii,accesibilă doar



prin poarta

momentuluiprezent.Aşadar, în loc săvă adăugaţi timp,daţi la o parte

timpul. Eliminareatimpului dinconştiinţa

voastră înseamnăeliminarea



egoului. Aceasta

este singurapractică spiritualăadevărată.Când vorbim deeliminarea

timpului nu nereferim, desigur,la timpul marcat

de limbile



ceasului, acesta

fiind util în scopuripractice precumstabilirea unei întâlniri sauplanificarea unei

ECKHART TOLLE -Un pământ nouCapitolul 7: Aflaţi

cine sunteţi cuadevărat



110

călătorii.Activităţilenoastre alături deceilalţi ar fiaproape

imposibile fără unceas. Noi vorbimdespre eliminarea

timpuluipsihologic, care



reprezintă

preocupareanecontenită aminţii egotice faţăde trecut şi viitorşi opunerea ei faţă

de contopirea cuviaţa prinarmonizarea cu

ceea ce este, în



mod inevitabil, în

momentulprezent.Ori de câte ori unnu uzual spusvieţii se

transformă într-unda, ori de câte ori îi permiteţi

momentuluiacestuia să fie aşa



cum este,

dizolvaţi timpul şiegoul. Ca săsupravieţuiască,egoultrebuie să facă în

aşa fel încâttimpul — trecutulşi viitorul — să fie

mai importantdecât momentul



prezent. Egoul nu

poate toleraprietenia cumomentulprezent, cuexcepţia unor

scurte momenteimediat următoareobţinerii a ceea ce

şi-a dorit. Darnimic nu poate



satisface egoul pe

termen lung.Câtă vreme eleste cel care văconduce viaţa,veţi dispune de

două modalităţiprin care să fiţinefericiţi. Să nu

primiţi ceea ce vădoriţi este una



dintre ele. Să

primiţi ceea ce vădoriţi estecealaltă.Orice există sause întâmplă este o

formă pe care o îmbracă clipa deAcum. Dacă îi

opuneţi



rezistenţă

interioară, forma,adică lumea,devine o barierăde netrecut ce văsepară de ceea ce

sunteţi dincolo deformă, vă separăde Viaţa unică,

lipsită de formă,



care e totuna cu

voi. Atuncicând răspundeţicu un da interiorformei lui Acum, însăşi forma

aceea devinepoarta către ceeace

este fără deformă. Separarea



dintre lume şi

Dumnezeu setopeşte.Atunci cândreacţionaţi împotriva formei

pe care o ia Viaţa în momentul defaţă, când trataţi

clipa de Acum cape un mijloc, un



obstacol sau un

duşman, văconsolidaţi propriavoastrăidentitate formală,egoul. De aici

provinereactivitateaegoului. Ce este

reactivitatea?Dependenţa



de reacţie. Cu cât

sunteţi maireactivi, cu atât vă încâlciţi mai tare în formă. Cu câtvă identificaţi

mai mult cuforma, cu atât maiputernic devine

egoul. Fiinţavoastră nu mai



străluceşte atunci

dedincolo de formă— sau o face doarfoarte puţin.Dacă nu opuneţi

rezistenţă faţă deformă, ceea ceexistă în voi

dincolo de formăapare ca o



Prezenţă

atotcuprinzătoare,o putere tăcută cumult mai maredecât identitateavoastră formală

descurtă durată,persoana. Ea

reprezintă ceea cesunteţi într-un



mod mai profund

decât oricealtcevadin lumeaformelor.Visul şi

visătorul Absenţarezistenţei

reprezintă cheiacătre cea mai



mare putere din

univers. Datorităei,conştiinţa(spiritul) esteeliberată din

închisoareaformei. Absenţarezistenţei

interioare faţă de



formă — faţă de

ceea ce este sause întâmplă — înseamnă negarearealităţii absolutea formei.

Opunerea derezistenţă face calumea şi lucrurile

lumeşti să pară



mai reale, mai

solide şi maiECKHART TOLLE -Un pământ nouCapitolul 7: Aflaţicine sunteţi cu

adevărat 111trainice decât

sunt, între acesteaincluzând şi



propria voastră

identitate formală,egoul. Ea înzestrează lumeaşi egoul cu opondere şi o

importanţăabsolute, care vădetermină să vă

luaţi pe



voi înşivă şi lumea

foarte în serios. Jocul formeloreste atunciinterpretat în moderonat ca o luptă

pentrusupravieţuire, iardacă aceasta este

percepţia voastră,atunci ea devine



şi realitatea

voastră.Numeroaselelucruri care se întâmplă,numeroasele

forme pe care le îmbracă viaţa au onatură efemeră.

Toate sunttrecătoare.



Lucruri, corpuri şi

egouri,evenimente,situaţii, gânduri,emoţii, dorinţe,ambiţii, temeri,

drame... toateacestea vin,pretind a fi mai

importante decâtorice şi



dispar înainte să

vă daţi seama,topindu-se înneantul din careau venit. Au fostvreodată reale?

Aufost vreodatăaltceva decât un

vis, visulformelor?



Dimineaţa, după

ce ne trezim, visulde peste noaptese evaporă, iar noispunem: „Ah, n-afost decât un vis.

N-a fost real.” Darceva din visulacela trebuie să fi

fost real, altfel n-ar fi putut



exista. În

apropierea morţiis-ar putea săprivim înapoi spreviaţa noastră şi săne întrebăm dacă

n-afost cumva doarun alt vis. Chiar în

acest moment aţiputea privi înapoi



spre concediul de

anultrecut sau spredrama petrecutăieri şi aţi puteavedea că sunt

foarteasemănătoare cuvisul de

noaptea trecută.



Există visul, şi

există cel care îlvisează. Visul esteun joc de scurtădurată alformelor; este

lumea — relativreală, nu reală lamodul absolut.

Apoi există celcare visează,



realitatea

absolută încare formele vin şipleacă. Cel carevisează nu estepersoana.

Persoana faceparte din vis. Celcare

visează estesubstratul în care



apare visul, cel

care face posibilvisul. Esteabsolutul dinspatelerelativului,

atemporalul dinspatele timpului,conştiinţa din

interiorul şi din



spatele formei.

Cel carevisează esteconştiinţa însăşi —ceea ce sunteţi.Scopul nostru

actual este să netrezim în interiorulvisului. Atunci

când suntem treji în vis,



drama

pământeascăcreată de ego îşigăseşte sfârşitul şiun vis blând şiminunat îi ia locul.

Aceastaeste pământul celnou.

Trecând dincolode limitări



În viaţa fiecărui

om vine o vremecând începe săurmăreascădezvoltarea şiexpansiunea sa

la nivel de formă.De pildă, atuncicând vă străduiţi

să depăşiţi o



limitare pe care o

reprezintăslăbiciunea fizicăsau precaritateasituaţieifinanciare, când

dobândiţi noiabilităţi şicunoştinţe sau

atonei când, prinintermediul



acţiunii creative,

aduceţi în acestalume ceva nou,care oferă ocalitate în plus vieţii

voastre şi vieţiicelorlalţi. Poate fivorba despre o

bucată muzicală



sau o operă de

artă,ECKHART TOLLE -Un pământ nouCapitolul 7: Aflaţicine sunteţi cu

adevărat 112o carte, un

serviciu pe care-loferiţi, o funcţie



pe care o

îndepliniţi, oafacere sauorganizaţie căreia îi puneţi bazelesau în sprijinul

căreia vă aduceţio contribuţievitală.

Atunci cândsunteţi prezenţi,



când atenţia

voastră estetotală, Acum,Prezenţa aceastavacurge în ceea ce

faceţi şi va aduceo transformare.Va aduce forţă şi o

calitate



superioară.

Sunteţiprezenţi atuncicând ceea cefaceţi nu este înainte de toate

un mijloc pentruatingerea unuiscop

(bani, prestigiu,câştigarea unei



competiţii), ci

reprezintă în sineo împlinire;sunteţi prezenţiatuncicând puneţi

bucurie şi viaţă înceea ce faceţi. Şisigur că nu puteţi

fi prezenţi dacă nudeveniţi prietenii



momentului

prezent. Aceastaeste baza acţiuniieficiente,necontaminată denegativitate.

Formă înseamnălimitare. Ne aflămaici nu doar

pentru experienţa



limitării, ci şi

pentru a neridica gradul deconştiinţă dincolode limitare. Existălimitări ce pot fi

depăşite la nivelexterior.Pot exista în viaţa

voastră şi limităricu care trebuie să



învăţaţi să trăiţi.

Acestea pot fidepăşite doar în interior. Toţioamenii le întâlnesc mai

devreme sau maitârziu. Limitărileacelea pot fie să

vă



menţină captivii

unor reacţii de tipegoist, ceea ce înseamnă o marenefericire, fie săvă determine

să vă ridicaţideasupra lor îninteriorul vostru

prin abandonullipsit de



compromisuri faţă

de ceea ceeste. Aceasta este învăţătura pe carene-o prilejuiescele. Starea de

abandon deschidedimensiuneaverticală în viaţa

voastră,dimensiunea



adâncimii. Din

aceastădimensiune se vaivi atunci ceva înlume, ceva de ovaloare infinită

care altfel ar firămasnemanifestat. Unii

dintre cei care aucedat în



faţa unei limitări

severe au devenitvindecători sau învăţătorispirituali. Alţiilucrează în mod

altruist pentru aalina suferinţasemenilor sau

pentru a aduce un



dar creativ acestei

lumi.Spre sfârşitulanilor 1970, luam în fiecare ziprânzul cu unul

sau doi prieteni labufetulsecţiei

postuniversitaredin cadrul



Cambridge

University, undestudiam. Uneori,la masa de alăturistătea un bărbat în scaun cu rotile,

de obicei însoţitde trei sau patruoameni. Intr-una

din zile, pe



când stătea la o

masă direct înfaţa mea, nu m-am putut abţinesă nu-l cercetezmai amănunţit cu

privirea şi am fostşocat de ceea ceam văzut. Părea

aproape complet



paralizat. Corpul îi

eraatrofiat, capul îicădea mereu înfaţă. Unul dintrecei care îl

însoţeau îiintroducea cugrijă

mâncarea în gură,iar o mare parte



din aceasta cădea

înapoi pe ofarfurie micuţăţinută sub bărbialui de către o altăpersoană. Din

când în când,bărbatul ţintuit înscaunul cu rotile

bombănea sunete



neinteligibile, iar

cineva stătea cuurechea aproapede gura lui şi apoiinterpreta într-unmod uluitor

ceea ce încercaseel să spună.Mai târziu l-am

întrebat peprietenul meu



dacă ştia cine

este. „Sigur”, mi-arăspuns el, „esteprofesor dematematică, iarcei care sunt cu el

sunt absolvenţiicare urmeazăcursurile

postuniversitarepredate de el. Are



o boală a

neuronilor carerăspund demotricitate, careduce laECKHART TOLLE -

Un pământ nouCapitolul 7: Aflaţicine sunteţi cu

adevărat 113



paralizia

progresivă afiecărei părţi acorpului. I s-aumai dat cel multcinci ani de trăit.

Probabil căeste cea mai îngrozitoare

soartă care sepoate abate



asupra unei fiinţe

umane.”După câtevasăptămâni s-a întâmplat caatunci când eu

ieşeam dinclădire, el să intre.Privirile ni s-au

întâlnit în timp ceţineam uşa



deschisă ca să

poată trece cuscaunul săuelectric.Am văzut cusurprindere că

avea ochii senini.În ei nu era niciourmă de

nefericire. Mi-amdat



imediat seama că

renunţase săopună rezistenţă;trăia în abandon.După câţiva ani,cumpărând de la

un chioşc un ziar,l-am văzut cuuimire pe prima

pagină a



unei cunoscute

publicaţiiinternaţionale deştiri. Nu numai căera încă în viaţă,dar devenise între

timp cel maifaimos fizicianteoretician din

lume, StephenHawking. Un rând



minunat din

articolconfirma ceea cesimţisem când îlprivisem în ochi, în urmă cu mulţi

ani. Vorbinddespre viaţa lui,spunea (acum cu

ajutorulsintetizatorului de



voce): „Cine şi-ar

fi putut dori maimult?”Bucuria Fiinţării Nefericirea saunegativitatea

reprezintă o boalăpe planetanoastră. Ceea ce

este poluarea la



nivel exterior,

este negativitatea în plan interior.Este prezentăpretutindeni, nudoar în cazul

oamenilor care nuau îndeajuns, cichiar mai mult în

cazul celor care



au mai mult decât

suficient.Surprinzător? Nu.Cei cu stare seidentifică şi maiprofund cu forma,

se pierd mai mult în conţinut,cad mai uşor în

capcana egoului.



Oamenii cred că

fericirea lordepinde de ceeace se întâmplă,adică depinde deformă. Ei nu

realizează că întâmplareareprezintă lucrul

cel mai instabildin univers,



mereu supus

schimbării. Înviziunea lor,momentul prezenteste ori tulburatde ceva ce s-a

întâmplat şi n-ar fitrebuit să se întâmple, ori

incomplet —pentru că ceva ce



ar fi trebuit să se

întâmple, nu s-a întâmplat. În acestfel, ei rateazăperfecţiunea maiprofundă inerentă

vieţii înseşi, operfecţiune ce întotdeauna există

deja, dincolo deceea ce se



întâmplă sau nu

se întâmplă,dincolo de formă.Acceptaţimomentulprezent şi găsiţi

perfecţiuneaaceea mai adâncădecât orice formă

şi neatinsă detimp.



Bucuria Fiinţării,

care este singurafericire adevărată,nu poate ajunge lavoi prinintermediul

niciunei forme,averi, realizări,persoane sau

eveniment — prin



nimic din cele ce

se întâmplă. Bucuriaaceea nu poateveni la voi —niciodată. Ea

izvorăşte dindimensiunea fărăde

formă dininteriorul vostru,



din conştiinţa

însăşi; astfel, esteuna cu ceea cesunteţi.ECKHART TOLLE -Un pământ nou


114



Permiteţi

diminuareaegoului Egoul este întotdeauna îngardă împotriva a

orice percepe elca având efect dediminuare

asupra sa.Mecanismele sale



automate de

remediere intră înfuncţiune pentru areabilita formamentală de „eu”.Când cineva mă

acuză sau măcritică, egoulsimte că se

petrece odiminuare a



sinelui şi imediat

încearcă să-şiremediezesentimentul desine diminuatrecurgând la

autojustificare,apărare sau învinovăţire.

Pentru ego esteirelevant dacă



cealaltă persoană

are sau nudreptate. El estemult mai interesatde conservareasinelui decât de

adevăr. Aceastaesteconservarea

formei psihologicede „eu”. Chiar şi



un lucru normal —

precum a urla larândul vostrucătre un alt şofercare vă face„idiot” — este un

mecanismautomat şiinconştient de

remediere a



egoului. Unul

dintre cele maides întâlnite astfelde mecanisme îlreprezintă furia,datorită căreia

egoul devine,pentru scurt timp,bombastic, uriaş.

Toatemecanismele de



remediere au un

senspentru ego, darele sunt de faptdisfuncţionale.Cele mai extreme

din punctul devedere aldisfuncţiei pe care

o implică suntviolenţa fizică şi



autoamăgirea sub

forma fanteziilordegrandoare.O practicăspirituală

puternică constă în a permitediminuarea

egoului atuncicând se iveşte



ocazia,

nemaiîncercândsă îl reabilitaţi. Vărecomand să aveţiaceastăexperienţă din

când în când.De exemplu, cândcineva vă critică,

vă învinovăţeştesau vă insultă, în



loc să-i răspundeţi

pe loc înacelaşi mod sau înloc de a vă apăra— nu întreprindeţinimic. Permiteţi

imaginii de sine sărămânădiminuată şi apoi

urmăriţi cu atenţiece simţiţi adânc în



interiorul vostru.

Timp de câtevasecundes-ar putea să aveţiun sentiment dedisconfort, ca şi

cum vi s-ar fimicşoratdimensiunile.

După care



aţi putea simţi în

interior un spaţiufoarte viu. Nu v-aţimicşorat deloc. Înrealitate, v-aţidilatat. În

acel punct, existăposibilitatea sărealizaţi un lucru

uimitor: atunci



când aparent vă

diminuaţi învreun fel, dar carăspuns numanifestaţiabsolut nicio

reacţie nici în planexterior, nici îninteriorul

vostru, veţi realizacă nimic real nu s-



a diminuat, că

devenind „maipuţin”, deveniţi înfapt maimult. Când nu maiapăraţi şi nu mai

încercaţi să văconsolidaţi forma,faceţi pasul în

afara



identificării cu

forma, cuimaginea de sinementală.Devenind maipuţin (în percepţia

egoului),suferiţi de fapt oexpansiune şi

creaţi spaţiupentru ca Fiinţa



să-şi facă apariţia.

Atunci poatestrăluci prin formavizibil slăbităadevărata putere,ceea ce sunteţi

dincolo de formă.Acesta estemesajul lui Isus

atunci cândspune: „Lepădaţi-



vă de voi înşivă”

sau „întoarceţi şiobrazul celălalt.”Aceasta nu înseamnă,desigur, că îi

invitaţi pe ceilalţisă vă agresezesau că vă

transformaţi



în victimele

oamenilorinconştienţi. Potexista situaţii încare să fienecesar să îi

spuneţi cuivarăspicat să se„dea la o parte”.

Lipsite dedefensivitatea



reactivă. La

nevoie, puteţispune cuiva un nuclar şi ferm, iaracesta vafi ceea ce numesc

eu un „nu decalitatesuperioară”, lipsit

de oricenegativitate.



Dacă vă mulţumiţi

cu faptul de a nufi cineva în moddeosebit, de a nuieşi în evidenţă,atunci vă

armonizaţi cuputereauniversului. Ceea

ce pentru ego



pare slăbiciune,

reprezintă de faptsingura putereadevărată. Acestadevăr spiritualeste diametral

opus valorilorculturii noastrecontemporane

şi modurilor încare



condiţionează ea

comportamentuluioamenilor.În loc să încercaţisă fiţi un munte —ne învaţă

străvechiul Tao TeChing — „Fiţivalea

universului”. Înacest mod, sunteţi



restituiţi întregului

şi astfel „toatelucrurile vor venila voi”.Similar, într-unadin parabolele

sale Isus ne învaţă: „Ci, cândvei fi chemat,

mergând



aşează-te în cel

din urmă loc, caatunci când vaveni cel ce te-achemat, el să-ţizică: Prietene,

mută-te mai sus.Atunci vei aveacinstea în faţa

tuturor celor carevor şedea



împreună cu tine.

Căcioricine se înalţăpe sine se vasmeri, iar cel carese smereşte, pe

sine se va înălţa”.Un alt aspect alacestei practici îl

reprezintă înfrânarea



tendinţei de a vă

consolida sinelefălindu-vă,dorindu-vă să văfaceţi remarcaţi,să fiţi speciali, să

produceţiimpresie sau săcereţi

atenţie. Din când în când, puteţi să



vă înfrânaţi şi

impulsul de a văexprima părereaatunci când toţicei din jur oformulează pe a

lor. Vedeţi cum văveţi simţi.Precum în

exterior, aşa şi în interior



Atunci când priviţi

noaptea cerulsenin, aţi puteafoarte uşor realizaun adevărtotodată

extrem de simpluşi extraordinar deprofund. Ce

vedeţi? Luna,



planetele, stelele,

fâşia luminoasăreprezentată deCalea Lactee,eventual o cometăsau chiar galaxia

vecinăAndromeda,situată la o

distanţă de douămilioane de ani-



lumină. Aşa este,

dar dacăsimplificaţi şi maimult, ce vedeţi?Obiecte careplutesc în spaţiu.

Aşadar, din ceeste constituituniversul? Din

obiecte şi spaţiu.



Dacă nu rămâneţi

fără cuvinteatunci când priviţispaţiul într-onoapte senină înseamnă că

nu vă uitaţi cuadevărat, nusunteţi total

conştienţi devastitatea a ceea



ce este acolo.

Probabil că văuitaţi doar laobiecte şi,eventual, căutaţisă le numiţi. Dacă

v-aţi simţitvreodată copleşiţi în timp

ce priveaţi spaţiul,dacă aţi simţit



chiar un respect

profund în faţaacestui mister deneînţeles, înseamnă căpentru o clipă aţi

anulat dorinţa dea explica, de aeticheta şi aţi

devenit conştienţinu



doar de obiectele

din spaţiu, ci şi deprofunzimeainfinită a spaţiului însuşi. Şi mai înseamnă că aţi

devenit suficientde liniştiţi îninterior pentru a

observa vastitatea în care există



aceste

nenumăratelumi. Sentimentulcopleşitor nu estedat de faptul căexistă miliarde de

lumi acolo, afară,ci deadâncimea care le

conţine pe toate.



ECKHART TOLLE -


Desigur, nu puteţivedea spaţiul, nicinu-l puteţi auzi,

atinge sau mirosi,



atunci cum de

puteţişti că există?Această întrebarece pare logicăconţine deja în ea

o eroarefundamentală.Esenţa

spaţiului esteneantul, aşadar el



nu „există” în

sensul normal alcuvântului. Doarlucrurile —formele — există.Chiar şi faptul de

a-l numi spaţiupoate induce îneroare: numindu-l,

îl



transformaţi într-

un obiect.Să formulămideea astfel: în voiexistă ceva careare afinitate cu

spaţiul, de aceeaputeţi ficonştienţi de el.

Conştienţi de el?Nici exprimarea



aceasta nu este în

totalitateadevărată, căcicumputeţi fi conştienţide spaţiu, dacă nu

există nimic decare să fiţiconştienţi?

Răspunsul estesimplu şi în



acelaşi timp

profund. Atuncicând sunteţiconştienţi despaţiu,nu sunteţi în

realitateconştienţi denimic, în afară de

conştiinţa însăşi —spaţiul interior al



conştiinţei. Prin

voi, universuldevine conştientde el însuşi!Când ochii nugăsesc nimic de

văzut, acel nimiceste perceput caspaţiu. Când

urechile nu



găsesc nimic de

auzit, acel nimiceste perceput calinişte. Cândsimţurile, menitesă perceapă

formă, întâlnescabsenţa formei,conştiinţa fără de

formă care se află



în spatele

percepţiei şi faceposibilă oricepercepţie şi oriceexperienţă nu maieste eclipsată de

formă. Atuncicând contemplaţiprofunzimea

nepătrunsă aspaţiului sau



ascultaţi liniştea

din primele oreale dimineţii, chiar înaintede răsărit, cevadin voi rezonează

cu ele ca şi cumle-ar recunoaşte.Atunci simţiţi

profunzimea



vastă a spaţiului

ca pe propriavoastrăprofunzime şi ştiţică linişteanepreţuită lipsită

de formăreprezintă ceea cesunteţi voi, dar la

un nivel maiprofund decât



oricare dintre

lucrurile careformeazăconţinutul vieţiivoastre.Upanishadele,

scripturilestrăvechi aleIndiei, indică

acelaşi adevărprin următoarele



cuvinte:

„Ceea ce nu sepoate vedea cuochiul, dardatorită căruiaochiul poate să

vadă: cunoaşteţicădoar acela e

Brahman Spiritulşi nu ceea ce



adoră oamenii

aici.Ceea ce nu poatefi auzit cuurechea, dardatorită căruia

urechea poate săaudă: cunoaşteţică

doar acela eBrahman Spiritul



şi nu ceea ce

adoră oameniiaici...Ceea ce nu poatefi gândit cumintea, dar

datorită căruiamintea poate săgândească:

cunoaşteţi că doaracela e Brahman



Spiritul şi nu ceea

ce adoră oameniiaici.”Dumnezeu, spunescriptura, esteconştiinţă fără de

formă şi esenţa aceea ce sunteţi.Orice

altceva esteformă, este „ceea



ce adoră

oamenii”.ECKHART TOLLE -Un pământ nouCapitolul 7: Aflaţicine sunteţi cu

adevărat 117Dubla realitate a

universului,constituită din



lucruri şi spaţiu —

materie şi neant— este şirealitatea voastră.O viaţăomenească

sănătoasă,echilibrată şifructuoasă este un

dans între cele



două dimensiuni

care formeazărealitatea: formeleşi spaţiul.Majoritateaoamenilor sunt

atât deidentificaţi cudimensiunea

formelor, cupercepţiile



simţurilor, cu

gândurile şiemoţiile, încât dinvieţile lor lipseşte jumătatea vitală,ascunsă.

Identificarea lor cuforma îi menţine în captivitatea

egoului.



Ceea ce vedeţi,

auziţi, simţiţi,atingeţi saugândiţi este doar jumătate derealitate, ca să

spunem aşa. Esteforma. În învăţăturile lui

Isus estedenumită, simplu,



„lumea”, iar

cealaltădimensiune este„împărăţiacerurilor” sau„viaţa veşnică”.

Aşa cum spaţiulpermite tuturorlucrurilor să existe

şi aşa cum fără



linişte n-ar putea

existasunet, nici voi n-aţi putea existafără dimensiuneavitală lipsită de

formă, carereprezintă esenţaa

ceea ce sunteţi.Am putea spune



„Dumnezeu”,

dacă acest cuvântn-ar fi fost atât degreşit folosit.Prefer să-i spunFiinţă. Fiinţa este

anterioarăexistenţei.Existenţa este

formă, conţinut,„ceea ce se



întâmplă”.

Existenţa esteprim-planul vieţii;Fiinţa estefundalul, ca săspunem aşa.

Boala colectivă aumanităţii esteaceea că oamenii

sunt atât de



absorbiţi de ceea

ce se întâmplă, atât dehipnotizaţi delumea formelorfluctuante, atât de

captivaţi deconţinutul vieţiilor

încât au uitatesenţa, cea care



este dincolo de

conţinut, dincolode formă, dincolode gândire. Suntatât de devoraţide timp, încât au

uitat eternitatea,care este originealor, casa lor,

destinul lor.



Eternitatea este

realitatea vie aceea ce sunteţi.În urmă cu câţivaani, când amvizitat China, în

vârful unui muntede lângă Guilinam văzut

o stupă. Avea înscrise litere



aurite

proeminente, aşacă am întrebat-ope gazda mea ce însemnau.„Înseamnă

«Buddha»“, mi-arăspuns. „Şi de cesunt două litere şi

nu una?” am



întrebat. „Una”,

miaexplicat, înseamnă «om».Cealaltă înseamnă«nu». Iar cele

două împreună înseamnă«Buddha»“.

Am fost uluit.Literele



corespunzătoare

lui Buddha dejaconţineau întreaga învăţătură a luiBuddha,

iar pentru cei careau ochi să vadă,ele conţin secretul

vieţii. Iată cele



două dimensiuni

care compunrealitatea,lucrurile şineantul, formeleşi negarea

formelor, ceea ceatestă că nusunteţi forma.





cine sunteţi cuadevărat 118C A P I T O L U L OP T

Descoperireaspaţiuluiinterior

O străvechepoveste sufită ne



spune că într-un

ţinut din OrientulMijlociu trăiacândva unrege care veşnicoscila între fericire

şi deznădejde. Celmai neînsemnatlucru îi provoca

supărare



mare sau reacţii

extreme, iarfericirea setransforma repede în dezamăgire şidisperare. A venit

şitimpul cândregele s-a simţit

obosit de el însuşişi de viaţa lui şi a



început să caute o

cale de ieşire.A trimis după un înţelept care trăia în regatul lui şicare avea

renumele de a fiiluminat. Când înţeleptul a sosit,

regele i-a spus:„Vreau să fiu



asemenea ţie. Îmi

poţi da ceva caresă-mi ofereechilibru,seninătate şi înţelepciune? îţi

voi plăti cât îmivei cere.”Înţeleptul a

răspuns: „Cred căţiaş



putea fi de ajutor.

Dar preţul esteatât de mare încâttot regatul nu ţi-arajunge ca să-lplăteşti. De

aceea îţi voi daremediul în chipde cadou, dacă îi

vei acordarespectul



cuvenit.” Regele l-

a asiguratde acest lucru, iaromul a plecat.Câteva săptămânimai târziu s-a

întors şi i-a înmânat regelui ocutie ornamentată

şi incrustată cu jad. Regele a



deschis cutia şi a

găsit înăuntru uninel din aur,simplu, pe careerau înscrise niştelitere. Regele a

citit: Şi aceasta vatrece. „Care estesemnificaţia?”, a

întrebat regele.Înţeleptul i-a spus:



„Poartă mereu

inelul acesta.Indiferent ce se întâmplă, înaintesă etichetezi cucuvintele bun sau

rău, atinge acestinel şi citeşte ceeace este



scris. În felul

acesta vei fimereu în pace.”Şi aceasta vatrece. Ce anumeface ca aceste

cuvinte simple săaibă atâta putere?La o

privire superficialăpoate părea că,



deşi cuvintele

acestea vor oferimângâiere însituaţiile grele, elear diminuatotodată bucuria

produsă delucrurile bune alevieţii. „Nu fi prea

fericit, pentru cănu va



dura.” Iată ce par

să spună într-osituaţie perceputăca bună.Întreagaimportanţă a

acestor cuvintedevine limpedeatunci când le

privim încontextul altor



două povestiri

despre care amvorbit mai înainte.Povesteamaestrului zen,cel al cărui

răspuns era întotdeauna „într-adevăr?”, arată

binele care rezultădin lipsa



rezistenţei

interioare faţă deevenimente, adicădin punerea înacord cu ceea cese întâmplă.

Povesteabărbatului al căruirăspuns

era invariabil unlaconic „Se poate”



ilustrează

înţelepciunea de anu judeca, iarpovestea ineluluisereferă la lipsa

caracteruluipermanent alsituaţiilor —

realizarea acesteilipse de



permanenţă duce

lalipsa deataşament. A nuopune rezistenţă,a nu judeca, a nu

vă ataşa, acesteasunt cele treiaspecte



ale adevăratei

libertăţi şi ale uneivieţi iluminate.Cuvintele înscrisepe inel nu spun căn-ar trebui să vă

bucuraţi de ceeace este bun înviaţă,

dar nici nu audoar rolul de a



oferi mângâiere în

suferinţă. Scopullor este maiprofund: acela deaMulţumim editurii

Curtea Veche pentru traducereaacestei cărţi.

Pentru a comandaoriginalul



accesaţi:

www.curteaveche.ro119vă face conştienţide efemeritatea

fiecărei situaţii,efemeritatedatorată faptului

că orice formă, fie



ea rea sau bună,

este trecătoare.Când deveniţiconştienţi defaptul că toateformele sunt

trecătoare,ataşamentulvostru faţă de ele

scade, iar voi încetaţi, într-o



anumită măsură,

să vă maiidentificaţicu ele. A fi detaşatnu înseamnă cănu vă mai puteţi

bucura de ceea ceare lumea bun deoferit. De

fapt, vă veţibucura chiar mai



mult. Odată ce

vedeţi şi acceptaţică toate lucrurilesunt trecătoare şiinevitabil supuseschimbării, vă

puteţi bucura deplăcerile lumii atâtcât durează ele,

fără teama că



le pierdeţi, fără

neliniştea legatăde viitor. Cândsunteţi detaşaţi,vă situaţi pe opoziţie

avantajoasă,de unde priviţievenimentele

vieţii voastre fărăa mai fi captivii



lor. Deveniţi

asemenea unuiastronaut carevede planetaPământ înconjurată de

vastitateaspaţiului şirealizează un

adevăr



paradoxal:

pământul estepreţios, dar înacelaşi timpinsignifiant.Admiţând că Şi

aceasta va trecedeveniţi detaşaţi,iar împreună cu

detaşarea apare şio altă dimensiune



în viaţa voastră —

spaţiulinterior.Detaşarea, alăturide lipsa judecăriişi a rezistenţei

interioare vă oferăaccesul ladimensiunea

respectivă.



Atunci când nu

mai sunteţi totalidentificaţi cuformele, conştiinţa— ceea ce sunteţi— este

eliberată din întemniţarea ei înformă. Eliberarea

aceasta înseamnă



apariţia spaţiului

interior. Elvine ca o linişte, osubtilă paceadânc înrădăcinată

înăuntrul vostru,una care rămâneşi în situaţii

aparent rele. Şiaceasta va trece.



Brusc, în jurul

evenimentuluiexistă spaţiu.Există spaţiu şi în jurul emoţiilorpozitive şi

negative, chiar şi în jurul durerii. Şi,mai presus de

toate, existăspaţiu



între gândurile

voastre. Iar înspaţiul acesta ianaştere unsentiment de pacecare nu aparţine

„acestei lumi”,căci lumeaaceasta este

formă, iar paceaeste spaţiu.



Aceasta este

pacea luiDumnezeu.Acum puteţisavura şi onoralucrurile acestei

lumi fără să leatribuiţi osemnificaţie şi o

importanţă pecare nu le au.



Puteţi lua parte la

dansul creaţiei şiputeţi fi activi fărăsă nutriţiataşament faţă derezultat şi fără să

formulaţi cerinţeexagerate de lalumea aceasta:

împlineşte-mă,



adu-mi fericirea,

fă-mă să mă simt în siguranţă,spune-mi cinesunt. Lumea nu văpoate da toate

acestea, iar cândnu mai aveţi astfelde aşteptări, toată

suferinţa



autoindusă se

sfârşeşte. Toatăaceastă suferinţăeste cauzată de osupraevaluare aformelor şi o lipsă

de conştientizareadimensiunii

spaţiului interior.Când dimensiunea



aceasta este

prezentă în viaţavoastră, vă puteţibucura de lucruri,de experienţe şide să etichetezi

cu cuvintele bunsau rău, atingeacest inel şi

citeşte ceea ceeste scris. În felul



acesta vei fi

mereu în pace.”Şi aceasta vatrece. Ce anumeface ca acestecuvinte simple să

aibă atâta putere?La oprivire superficială

poate părea că,deşi cuvintele



acestea vor oferi

mângâiere însituaţiile grele, eleECKHART TOLLE -Un pământ nouCapitolul 8:

Descoperireaspaţiului interior 120

ar diminuatotodată bucuria



produsă de

lucrurile bune alevieţii. „Nu fi preafericit, pentru cănu vadura.” Iată ce par

să spună într-osituaţie perceputăca bună.

Întreagaimportanţă a



acestor cuvinte

devine limpedeatunci când leprivim încontextul altordouă povestiri

despre care amvorbit mai înainte.Povestea

maestrului zen,



cel al cărui

răspuns era întotdeauna „într-adevăr?”, aratăbinele care rezultădin lipsa

rezistenţeiinterioare faţă deevenimente, adică

din punerea înacord cu ceea ce



se întâmplă.

Povesteabărbatului al căruirăspunsera invariabil unlaconic „Se poate”

ilustrează înţelepciunea de anu judeca, iar

povestea ineluluise



referă la lipsa

caracteruluipermanent alsituaţiilor —realizarea acesteilipse de

permanenţă ducelalipsa de

ataşament. A nuopune rezistenţă,



a nu judeca, a nu

vă ataşa, acesteasunt cele treiaspecteale adevărateilibertăţi şi ale unei

vieţi iluminate.Cuvintele înscrisepe inel nu spun că

n-ar trebui să văbucuraţi de ceea



ce este bun în

viaţă,dar nici nu audoar rolul de aoferi mângâiere însuferinţă. Scopul

lor este maiprofund: acela dea

vă face conştienţide efemeritatea



fiecărei situaţii,

efemeritatedatorată faptuluică orice formă, fieea rea sau bună,este trecătoare.

Când deveniţiconştienţi defaptul că toate

formele sunttrecătoare,



ataşamentul

vostru faţă de elescade, iar voi încetaţi, într-oanumită măsură,să vă mai

identificaţicu ele. A fi detaşatnu înseamnă că

nu vă mai puteţibucura de ceea ce



are lumea bun de

oferit. Defapt, vă veţibucura chiar maimult. Odată cevedeţi şi acceptaţi

că toate lucrurilesunt trecătoare şiinevitabil supuse

schimbării, văputeţi bucura de



plăcerile lumii atât

cât durează ele,fără teama căle pierdeţi, fărăneliniştea legatăde viitor. Când

sunteţi detaşaţi,vă situaţi pe opoziţie

avantajoasă,



de unde priviţi

evenimentelevieţii voastre fărăa mai fi captiviilor. Deveniţiasemenea unui

astronom carevede planetaPământ

înconjurată devastitatea



spaţiului şi

realizează unadevărparadoxal:pământul estepreţios dar în

acelaşi timpinsignifiant.Admiţând că Şi

aceasta va trece



deveniţi detaşaţi,

iar împreună cudetaşarea apare oaltă dimensiune înviaţa voastră —spaţiul

interior.Detaşarea, alăturide lipsa judecării

şi a rezistenţeiinterioare oferă



accesul la

dimensiunearespectivă.Atunci când numai sunteţi totalidentificaţi cu

formele, conştiinţa— ceea ce sunteţi- este

eliberată din întemniţarea ei în



formă. Eliberarea

aceasta înseamnăapariţia spaţiuluiinterior. Elvine ca o linişte, osubtilă pace

adânc înrădăcinată înăuntrul vostru,

una care rămâneşi în situaţii



aparent rele. Şi

aceasta va trece.Brusc, în jurulevenimentuluiexistă spaţiu.Există spaţii în

jurulemoţiilor pozitiveşi negative, chiar

şi în jurul durerii.Şi, mai presus de



toate, există

spaţiu întregândurile voastre.Iar în spaţiulacesta ia naştereun sentiment de

pace care nuaparţine „acesteilumi”, căci lumea

aceasta esteformă, iar pacea



este spaţiu.

Aceasta estepacea luiDumnezeu.ECKHART TOLLE -Un pământ nou

Capitolul 8:Descoperireaspaţiului interior

121



Acum puteţi

savura şi onoralucrurile acesteilumi tară să leatribuiţi osemnificaţie şi

importanţă pecare nu le au.Puteţi lua parte la

dansul creaţiei şi



puteţi fi activi fără

să nutriţiataşament faţă derezulte şi fără săformulaţi cerinţeexagerate de la

lumea aceasta: împlineşte-mă,adu-mi fericirea,

fă-mă să mă simt în siguranţă,



spune-mi cine

sunt. Lumea nu văpoate da toateacestea, iar cândnu mai aveţi astfelde aşteptări, toată

suferitaautoindusă sesfârşeşte. Toată

această suferinţăeste cauzată de o



supraevaluare a

formelor şi o lipsăde conştientizareadimensiuniispaţiului interior.

Când dimensiuneaaceasta esteprezentă în viaţa

voastră, vă puteţi



bucura de lucruri,

de experienţe şide plăcerilesimţurilor fără săvă pierdeţi în ele,fără ataşament

interior faţă deele, adică fără sădeveniţi

dependenţi delume.



Cuvintele Şi

aceasta va trecereprezintăindicatoare sprerealitate. Indicândspre

efemeritateatuturor formelor,ele indică implicit

şi către ceea ce



este etern. Doar

ceea ce este etern în voi poaterecunoaşteefemerul, caefemer.

Atunci cânddimensiuneaspaţiului este

pierdută saunecunoscută,



lucrurile acestei

lumiprimesc oimportanţăabsolută, oseriozitate şi o

pondere pe care în realitate nu leau. Când lumea

nu este privită dinperspectiva a



ceea ce este lipsit

de formă, eadevine un locameninţător, iar înfinal un ţinut aldisperării. Profetul

din Vechiul Testament trebuiesă fi simţit

aceasta atuncicând a



scris: „Toate

lucrurile sunt într-o necurmatăfrământare, aşacum nu se poatespune.”

Conştiinţaobiectelor şi conştiinţa

spaţiului



Vieţile celor mai

mulţi oameni suntun talmeş-balmeşde lucruri: lucrurimateriale, lucruride făcut, lucruri la

care trebuie să segândească. Vieţilelor sunt asemenea

istoriei umanităţii,



definită de

Winston Churchillca „un şir delucruriblestemate”.Minţile lor sunt

pline cu gânduri înneorânduială, carese succed cu

repeziciune.Aceasta este



dimensiunea

conştiinţeiobiectelor cereprezintărealitateapredominantă a

multor oameni,motiv pentru carevieţile lor sunt

atât de



dezechilibrate.

Conştiinţaobiectelor trebuiesă fie echilibratăde conştiinţaspaţiului, pentru

ca peplaneta noastră sărevină echilibrul

mental, iarumanitatea să-şi



împlinească

destinul. Apariţiaconştiinţeispaţiuluireprezintăurmătoarea etapă

în evoluţiaumanităţii.Conştiinţa

spaţiului înseamnă că, pe



lângă

conştientizarealucrurilor —datoratăpercepţiilorprin simţuri,

gândurilor şiemoţiilor — existăun strat mai

profund şi o altă



stare de

conştientă.Aceasta din urmăface ca voi să nufiţi conştienţi doarde lucruri

(obiecte), ci şi defaptul că sunteţiconştienţi. Dacă în

timp ce lucrurilese desfăşoară în



prim-plan, în

fundal simţiţi ostare de linişteinterioarăvigilentă, înseamnă că aţi

înţeles despre ceeste vorba.Dimensiunea

aceasta există întoţi



ECKHART TOLLE -

Un pământ nouCapitolul 8:Descoperireaspaţiului interior 122

oamenii, dar ceimai mulţi dintre eisunt complet

inconştienţi cuprivire la ea.



Uneori, eu le

îndreptatenţia spre ea întrebând: „Văsimţiţi Prezenţa?”Conştiinţa

spaţiuluireprezintă nu doareliberarea de ego,

ci şi eliberarea dedependenţa faţă



de lucrurile

acestei lumi, de lamaterialism lamaterialitate. Estedimensiuneaspirituală, şi doar

eapoate da acesteilumi înţeles

transcendent şiautentic.



Atunci când

sunteţi supăraţidin cauza unuieveniment, a uneipersoane sausituaţii, cauza

reală nu oreprezintăevenimentul,

persoana sausituaţia, ci o



pierdere a

adevărateiperspective pecare doar spaţiul opoate oferi. Cădeţi în capcana

conştiinţeiobiectelor,pierzând contactul

cu



spaţiul interior

atemporal alconştiinţei însăşi.Folosite caindicator,cuvintele Şi

aceasta va trecepot restabiliconştiinţa acestei

dimensiuni dinvoi.



Un alt indicator

către adevăr îlreprezintăurmătoareaformulare:„Motivul supărării

mele nue niciodată celcare cred eu că

este.”



Dedesubtul şi

deasupragândirii E posibil ca atuncicând sunteţifoarte obosiţi să

deveniţi mai plinide pace, mairelaxaţi

decât în stareavoastră obişnuită.



Se întâmplă aşa

deoarecegândirea voastrăse domoleşte, iarvoinu vă mai puteţi

aminti de sineleproblematicfabricat de minte.

Sunteţi pe cale dea adormi. Şi



când beţi alcool

sau luaţi anumitedroguri (în cazul încare acestea nuvă declanşeazăcorpuldurere),

s-ar putea să văsimţiţi mairelaxaţi, mai lipsiţi

de griji şi poate,



pentru un timp,

mai vii. Sarputea să începeţisă cântaţi şi sădansaţi, acestemanifestări fiind,

din cele mai vechitimpuri,expresii ale

bucuriei de a trăi.Pentru că sunteţi



mai puţin

împovăraţi deminte, puteţi întrezăribucuria Fiinţării.Din acest motiv

este alcooluldenumit şi „spirit”(în limba

engleză). Darpreţul



plătit este mare:

inconştienţa. Înloc să vă ridicaţideasupra gândirii,aţi căzutdedesubtul ei.

Câtevabăuturi în plus şiveţi fi regresat

deja către regnulvegetal.



Conştiinţa

spaţiului arepuţine în comuncu a fi năuc (înlimba engleză,„năuc” este

exprimat prin„spaced out”,sintagmă care

conţine cuvântul„space”, adică



spaţiu). Ambele

stărisunt dincolo degândire — acestaeste lucrul pe care îl au în comun.

Diferenţafundamentală însăo

reprezintă faptulcă în prima vă



ridicaţi deasupra

gândirii, iar în adoua — cădeţidedesubtul ei.Una reprezintăurmătorul pas în

evoluţiaconştiinţei umane,cea de-a doua —

este o regresie înspre



stadiul pe care l-

am depăşit cu ere în urmă.ECKHART TOLLE -Un pământ nouCapitolul 8:

Descoperireaspaţiului interior 123

Televiziunea



Privitul la televizor

reprezintăactivitatea saumai degrabăinactivitateapreferată în timpul

liber de milioanede oameni dintoată lumea. În

medie, unamerican ajuns la



vârsta de şaizeci

deani va fi petrecutcincisprezece ani în faţatelevizorului, în

multe alte ţări alelumii cifrele suntasemănătoare.

Mulţi oameniconsideră că



privitul la televizor

este „relaxant”.Observaţi-vă cumare atenţieşi veţi vedea căpe măsură ce

atenţia vă rămânefocalizată asupraecranului,

activitateagândirii se



suspendă. Astfel

încât ajungeţi săpriviţi timp îndelungat untalk-show, unconcurs, o

comedie sauchiar reclamelefără ca prin minte

să vă mai treacăaproape niciun



gând. Nu doar că

nu vă maiamintiţiproblemele pecare le aveţi ci,temporar, vă

eliberaţi de voi înşivă — şi cepoate fi mai

relaxant decâtaceasta?



Aşadar, privitul la

televizor creeazăspaţiu interior? Vădetermină el săfiţi prezenţi? Nu,din

păcate. Cu toatecă perioade lungide timp mintea nu

vă mai estestrăbătută de



niciun gând, ea s-

aconectat laactivitateamentală aemisiunii de la

televizor. S-aconectat laversiunea de la

televizor a



minţii colective,

iar acum aregândurileacesteia. Minteavă este atunciinactivă doar în

sensul că numai dă ea naşteregândurilor, însă

absoarbe continuu



gânduri şi imagini

ce îi parvin prinintermediulecranului. Astfel, îieste indusă ostare de pasivitate

asemănătoaretransei şicaracterizată de

un grad ridicat dereceptivitate, nu



foarte diferită de

hipnoză. De aceease preteazăteleviziuneamanipulării„opiniei publice”,

fapt ştiut depoliticieni, degrupuri de

interese din



diverse domenii şi

de cei care îşiprezintăreclamele, aceştiafiind cu toţiidispuşi să

plăteascămilioane de dolarica să vă prindă în

starea deinconştienţă



receptivă. Ei vor

ca gândurile lor sădevină gândurilevoastre. Şi deobicei reuşesc.Aşadar, atunci

când vă uitaţi latelevizor aveţitendinţa de a

cădea dedesubtulgândirii, nu de



a vă ridica

deasupra ei. Televiziunea areacest element încomun cu alcoolulşi cu anumite

droguri.Pentrudestinderea pe

care o simţiţiplătiţi un preţ



mare: pierderea

lucidităţii. Şitelevizorul,asemeneadrogurilorrespective, dă un

anumit grad dedependenţă, întindeţi mâna

după



telecomandă ca

să-l închideţi, darajungeţi săschimbaţi canaleleunul după altul.După o jumătate

de oră sau chiar ooră sunteţi cu eldeschis,

schimbând încontinuare



canalele. Butonul

de închidereeste singurul pecare degetulvostru nu pare săfie în stare să

apese. Încă văuitaţi, şi de obiceinu

din cauză că v-acaptat atenţia



ceva interesant, ci

tocmai pentru cănu e nimicinteresant devăzut.Odată ce sunteţi

prinşi de starearespectivă, cu câtceea ce se

prezintă e mai



banal, mai lipsit

deorice însemnătate,cu atât dă odependenţă maimare. Dacă ceea

ce vedeţi ar fiinteresant, atuncivar

stimula mintea săgândească ea



însăşi din nou,

ceea ce implică ungrad mai mare deconştientă, oECKHART TOLLE -Un pământ nou


124



stare aşadar

preferabilă uneitranse induse detelevizor. Atenţianu v-ar mai ficaptată complet

deimaginile de peecran.

Dacă este într-ooarecare măsură



de calitate,

conţinutulemisiunii poatecontracara într-unanumit grad şiuneori poate chiar

anula efectulhipnotic,stupefiant al

televizorului.Există



programe care s-

au dovedit extremde folositoaremultor oameni; le-au schimbatvieţile în bine,

leaudeschis inimile, i-au făcut mai

conştienţi. Chiar şiunele dintre



comediile care nu

au un subiectanume pot fiinvoluntarspirituale datorităfaptului că

prezintă oversiunecaricaturală a

prostiei



umane şi a

egoului. Ele ne învaţă să nu luămnimic prea înserios, săabordăm cu

voioşie viaţa şi,mai presus detoate, ne învaţă să

râdem. Râsul esteextrem de



eliberator şi, în

egală măsură,vindecător. Însăceea ce sedifuzează latelevizor este în

cea mai mareparte controlat încă de

oameni totaldominaţi de ego,



astfel că planul

ascuns alteleviziunilor esteacela de a văcontrolaadormindu-vă,

adică de a vă faceinconştienţi. Înacest timp, există

un potenţial uriaşşi în cea mai



mare parte

neexplorat în ceeace priveştetelevizorul camijloc decomunicare.

Evitaţi să vă uitaţila emisiuni şireclame care vă

asaltează cu o



succesiune rapidă

de imaginicare se schimbă lafiecare două-treisecunde sau chiarmai repede de

atât. Privitulexcesiv latelevizor, mai ales

la emisiunilerespective, este



responsabil în

foarte maremăsură desindromuldeficitului deatenţie, o

disfuncţie mentalăcare afectează înprezent milioane

de copii din toată



lumea.

Incapacitatea de avă menţineatenţia focalizatăun timp mai îndelungat face ca

toatepercepţiile şirelaţiile voastre să

fie superficiale şinesatisfăcătoare.



Orice faceţi, orice

activitatedesfăşuraţi într-ostare de lipsă deatenţie prelungităpierde din

calitate, deoarececalitatea necesităatenţie.

Privitul la televizorfrecvent şi pe



perioade mari de

timp nu numai căvă faceinconştienţi, civă şi inducepasivitatea şi vă

goleşte deenergie. Deaceea, în loc să

priviţi la



întâmplare,

alegeţiemisiunile pe carevreţi să levizionaţi. Ori decâte ori vă veţi

aminti, simţiţi pedurata vizionăriiacea însufleţire

din interiorulcorpului vostru.



Sau, ca

alternativă, fiţiconştienţi dincând în când derespiraţia voastră.La intervale

regulate de timppriviţi în altă partedecât spre ecran,

astfel încât



acesta să nu pună

stăpânire totalăpe simţul vostruvizual. Nu daţisonorul mai taredecât este

necesar, pentru catelevizorul să nuvă copleşească la

nivel auditiv. În



timpul reclamelor,

apăsaţibutonul pentruoprirea totală asonorului. Aveţigrijă să nu vă

culcaţi imediatdupă ce aţi închistelevizorul sau,

mai rău, să nu



adormiţi în timp

ce priviţi.ECKHART TOLLE -Un pământ nouCapitolul 8:Descoperirea

spaţiului interior 125Recunoaşterea

spaţiului interior



Probabil că în

viaţa voastră deja îşi face sporadicapariţia un spaţiu între douăgânduri, poate

chiar fără ca voi s-o ştiţi. Oconştiinţă

subjugată deexperienţe şi



condiţionată să se

identificeexclusiv cuformele, cu altecuvinte oconştiinţă a

obiectelor,constată iniţial că îi este aproape

imposibil sădevină conştientă



de spaţiu. Aceasta

înseamnă, înultimă instanţă, cănu puteţi deveniconştienţi de voi înşivă, căci mereu

sunteţi conştienţide altceva.Sunteţi continuu

distraşi de forme.



Chiar şi atunci

când păreţi a ficonştienţi de voi,vă transformaţi pevoi înşivă într-unobiect, o

formă mentală şi,astfel, cel de caresunteţi conştienţi

este gândul, nuvoi înşivă.



E posibil ca atunci

când auziţi despaţiu interior să începeţi să-lcăutaţi şi, pentrucă îl căutaţi

ca şi cum aţicăuta un obiectsau o experienţă,

să nu-l puteţi găsi.Aceasta este



problema cu care

seconfruntă toţi ceicare cautărealizareaspirituală sau

iluminarea. Deaceea a spus Isus:„împărăţia

lui Dumnezeu nuva veni în chip



văzut. Şi nici nu

vor zice: Iat-o aicisau acolo. Căci,iată, împărăţia luiDumnezeu este

înăuntrul vostru.”Dacă nu văpetreceţi întreaga

viaţă în stări denemulţumire,



teamă, nelinişte,

depresie,disperare sauconsumaţi de altestări negative,dacă aveţi

capacitatea de avă bucura delucruri

simple precumsunetul ploii sau al



vântului, dacă

puteţi să vedeţifrumuseţea norilorce se mişcă pecer sau să staţiuneori în

solitudine fără săvă simţiţi singurişi fără să simţiţi

nevoia unui stimul



mental pentru

distracţie, dacă vise întâmplă sătrataţi o persoanăcomplet străină cuamabilitate

sinceră, fără săvreţi nimic de laea... Înseamnă că

şi-a făcut apariţia



unei stări de bine,

de pace însufleţită.Intensitatealui poate varia dela un sentiment

de mulţumire abiaperceptibil înfundal până la

ceea ce vechii



înţelepţi ai Indiei

numeau ananda— fericireaFiinţării. Pentru căaţi fostcondiţionaţi să

acordaţiatenţie doarformelor, probabil

că nu sunteţiconştienţi de



această stare de

bine decât în modindirect. Deexemplu,capacitatea de avedea frumosul,

de a aprecialucrurile simple,de a vă

bucura de propriavoastră companie



sau de a pune în

relaţia cu alţioameni obunăvoinţă plinădeiubire au, toate,

un elementcomun. Acestaeste reprezentat

de un sentiment



de mulţumire, de

paceşi de însufleţirecare reprezintăfundalul invizibilfără de care

aceste experienţenu ar fi posibile.Ori de câte ori în

viaţa voastră îşifac loc



frumuseţea,

bunătatea,recunoaştereavaloriilucrurilor simple,căutaţi înăuntrul

vostru fundalultuturor acestora.Dar nu-l căutaţi ca

şi cum ar fi



ceva concret. Nu

puteţi pune mânape el spunând: „Almeu e” şi nici nu-lputeţi prinde cumintea

ca să-l definiţi învreun fel. El esteasemenea cerului

fără nori. Nu are



formă. Este

spaţiu; estelinişte, dulceaţaFiinţării şi esteinfinit mai multdecât sunt aceste

cuvinte, care suntdoarECKHART TOLLE -




Descoperirea

spaţiului interior 126indicatoare. Cândajungeţi să îlsimţiţi în mod

direct în voi, seadânceşte. Aşa căatunci când

apreciaţi lucrurilesimple — un



sunet, o privelişte,

o atingere — cândvedeţi frumosul,când simţiţibunăvoinţă plinăde iubire faţă de

altcineva, încercaţi să simţiţişi spaţiul interior

care este sursa şi



fundalul acelei

experienţe.De-a lungulsecolelor, mulţipoeţi şi înţelepţiau observat că

fericireaadevărată — eu onumesc bucuria

Fiinţării — rezidă în lucruri simple,



aparent

neremarcabile. Încăutarea lorneobosită dupăevenimentesemnificative,

majoritateaoamenilor rateazăcontinuu lucrurile

nesemnificative,care însă pot să



nu fie deloc

nesemnificative.Într-o clipă rară delinişte profundă,filozoful Nietzschea scris: „Cât de

puţine lucruritrebuie fericirii!Ceea ce este mai

mic, mai tăcut,



mai uşor,

zgomotul uneişopârle în iarbă,un sst O clipită deochi e câtimeacea mică ce

făureştecalitatea celei maibune fericiri.

Tăcere!”



De ce „fericirea

cea mai mare”este dată de„lucrul cel maimic”? Deoarecefericirea

adevărată nu este provocată delucrul sau

evenimentulrespectiv, chiar



dacă aşa pare.

Lucrul sauevenimentul esteatât de subtil, atâtde puţin bătător laochi, încât ocupă

doar o mică parteaconştiinţei

voastre. Restuleste spaţiu



interior, conştiinţa

însăşi,nedisimulată subformă. Conştiinţaspaţiului interioreste unul şi

acelaşi lucru cuceea ce sunteţivoi în esenţă. Cu

alte cuvinte,forma



lucrurilor mărunte

lasă loc spaţiuluiinterior. Şi dinacest spaţiuinterior, care este însăşi conştiinţa

necondiţionată,radiază adevăratafericire, bucuria

Fiinţării. Dar ca să



fiţi conştienţi de

lucrurilemici, tăcute,trebuie să fiţi şivoi tăcuţi îninterior. Este

nevoie de un gradridicat devigilenţă. Staţi



în tăcere. Priviţi.

Ascultaţi. Fiţiprezenţi.Iată şi un alt modde a găsi paceainterioară:

conştientizaţifaptul că sunteţiconştienţi.

Spuneţi saugândiţi: „Eu Sunt”



şi nu adăugaţi

nimic în plus.Conştientizaţiliniştea care-iurmeazălui Eu Sunt. Simţiţi

prezenţa voastră,fiinţa goală,dezvăluită,

dezbrăcată.



Aceasta nu este

atinsă deatribute precumtânăr sau bătrân,bogat sau sărac,bun sau rău şi

altele. Este matcanelimitată a întregii creaţii, a

tuturor formelor.



Auzi susurul

pârâului demunte?Un maestru zenmergea în tăcerede-a lungul unei

cărări de munte împreună cu unuldintre

discipolii lui. Cândau ajuns în dreptul



unui cedru

străvechi s-auoprit să ia o masăsimplă, constânddin orez şilegume. După ce

au mâncat,discipolul, uncălugăr tânăr care

încă nu găsisecheia către



misterul zenului, a

rupt tăcerea întrebându-şimaestrul:„Maestre, cumintru în zen?”

Întreba, desigur,cum să intre înstarea de

conştiinţă



reprezentată de

zen.ECKHART TOLLE -Un pământ nouCapitolul 8:Descoperirea

spaţiului interior 127Maestrul a păstrat

tăcerea. S-auscurs aproape



cinci minute în

care discipolulaştepta cunerăbdare unrăspuns. Era pecale să pună o

nouă întrebarecând maestrul avorbit deodată.

„Auzi



susurul pârâului

aceluia demunte?”Discipolul nurealizase că existăvreun pârâu de

munte. Fuseseprea ocupat să segândească

la semnificaţiazenului. Acum,



pentru că asculta

ca să audăsunetul, minteagălăgioasă i s-apotolit.La început nu

auzea nimic. Apoi,gândurile lui aufăcut loc unei

vigilenţe sporite şibrusc a putut



auzi murmurul

abia perceptibil alunui pârâiaş aflatla mare depărtare.„Da, acum îl aud”,a răspuns.

Maestrul a ridicatdegetul şi, cu oprivire în acelaşi

timp blândă şi



fioroasă, a spus:

„Intră înzen de-acolo.”Discipolul erauluit. Acesta eraprimul său satori

— o străfulgerarea iluminării. Ştiace este

zenul, fără să ştiece anume ştia.



Şi-au continuat

drumul în tăcere.Discipolul erauimit de cât de vieera lumea care-l înconjura. Părea

că trăieşte totulpentru primadată. Totuşi,

încetul cu încetul,gândurile i-au



revenit. Liniştea

vigilentă a fost dinnou acoperită dezgomotul minţii şi,nu după multtimp, avea o

nouă întrebare.„Maestre”, arostit, „m-am tot

gândit. Ce-ai fispus dacă n-aş fi



putut să aud

pârâulde munte?”Maestrul s-a oprit,s-a uitat la el, aridicat degetul şi i-

a spus: „Intră înzen de-acolo.” Acţiunea

corectă



Egoul întreabă:

cum pot face caaceastă situaţiesă-mi satisfacănevoile sau cumpot ajunge

la o altă situaţiecare îmi vasatisface nevoile?

Prezenţa este ostare de



spaţialitate

interioară. Cândeşti prezent, pui întrebarea: cumrăspund cerinţeloracestei situaţii,

ale acestuimoment? De fapt,nici măcar nu este

nevoie să puneţi



întrebarea.

Sunteţi liniştiţi,vigilenţi, deschişifaţă de ceea ceeste. Aduceţisituaţiei o nouă

dimensiune:spaţiul. Apoi priviţişi ascultaţi. Astfel

vă contopiţi cu



situaţia. Ori de

câte ori în loc săreacţionaţi împotriva uneisituaţii, fuzionaţicu ea, soluţia

apare din însăşisituaţiarespectivă. De

fapt, nu voi,persoana care



sunteţi, priveşte şi

ascultă, ci însăşiliniştea vigilentă.Apoi, dacă esteposibilă saunecesară

întreprindereavreunei acţiuni,veţi trece la

acţiune sau, maidegrabă, acţiunea



corectă se va

manifesta prinintermediulvostru. Acţiuneacorectă esteacţiunea adecvată

întregului.Când acţiuneaeste dusă la

îndeplinire,liniştea spaţioasă,



vigilentă, rămâne.

Nu e nimeni acolocaresă-şi ridice braţele într-un gest detriumf şi să scoată

un strigăt sfidător,nimeni care săspună:

„Uite, eu amreuşit asta.”



ECKHART TOLLE -


Creativitatea vine întotdeauna dinspaţialitatea

interioară. După



ce are loc un act

de creaţie în urma căruiaceva prindeformă, trebuie săfiţi atenţi ca

noţiunea de „eu”sau „al meu” sănu-şi

facă apariţia.Dacă vă faceţi un



merit din ceea ce

aţi realizat, egoulse întoarce, iarspaţialitatea esteeclipsată.Percepeţi fără

să numiţi Majoritateaoamenilor sunt

conştienţi doar lanivel periferic de



lumea care-i

înconjoară, maiales dacă îşi ducexistenţa întrelucruri familiare.Cea mai mare

parte a atenţiei leeste absorbită devocea din minte.

Unii dintre oamenise simt mai vii



când călătoresc şi

vizitează locurinecunoscutesau ţări străine,căci atuncipercepţia

senzorială —experienţa — ia înstăpânire o parte

mai mare a



conştiinţei decât o

face gândirea, iarei devin maiprezenţi. Alţii însărămân completposedaţi de

vocea din mintechiar şi în astfelde împrejurări.

Percepţiile şi



experienţele lor

sunt deformate de judecăţi pe care leemit imediat. Înrealitate n-auplecat nicăieri.

Doar corpul lorcălătoreşte, întimp

ce ei rămân acolounde au fost



întotdeauna: în

mintea lor.Aceasta esterealitatea celormai mulţi oameni:de îndată ce

percep un lucru îişi dau nume, îl interpretează, îl

compară cualtceva, simt faţă



de el plăcere,

neplăcere sausinele lorfantomatic,eul, îl eticheteazădrept bun sau rău.

Sunt prizonieriiformelor mentale,ai conştiinţei

obiectelor.



Trezirea în plan

spiritual nu se vaproduce pânăcând obiceiul de adenumi toatelucrurile în

mod inconştient şinecontrolat nu încetează sau

măcar până cândnu deveniţi



conştienţi de el,

fiindastfel capabili să-lobservaţi înderulare. Prinacest proces

constant deaplicare a unordenumiri

egoul rămâneneclintit, sub



forma minţii

neobservate.Atunci cândprocesul încetează saumăcar

când deveniţiconştienţi de el,apare spaţiul

interior iar voi nu



mai sunteţi

posedaţi de minte.Alegeţi un obiectcare vă este la îndemână — unstilou, un scaun, o

ceaşcă, o plantă— şicercetaţi-l cu

privirea, adicăpriviţi-l cu mare



interes, aproape

curioşi. Evitaţiorice obiecte pecarele asociaţiaproape inevitabil

cu ceva personalşi care văamintesc de

trecut, deexemplu vă



amintesc de unde

le-aţi cumpărat,de persoana carevi le-a dat şi aşamai departe.Evitaţi şi orice

poartă un înscris,cum ar fi o cartesau o sticlă, căci

v-ar stimula



gândirea. Fără să

vă forţaţi,relaxaţi darvigilenţi, îndreptaţi-vă toatăatenţia către

obiectul respectiv,studiaţi-i fiecaredetaliu.

Dacă apar gândurinu cooperaţi cu



ele. Nu gândurile

vă interesează, ciactul percepţiei.Puteţipercepe fărăinterferenţa

gândirii? Puteţiprivi fără ca voceadin minte să

comenteze, sătragă



concluzii, să

compare sau să încerce să-şiimagineze ceva?După vreo douăminute lăsaţi-vă

privirea sărătăcească prin încăpere sau

oriunde vă aflaţi,atenţia voastră



luminând fiecare

lucruasupra căruiastăruie.ECKHART TOLLE -Un pământ nou


129



Ascultaţi apoi

orice sunete sefac auzite.Ascultaţi-le înacelaşi mod încare aţi privit

lucrurile din jur.Pot fi sunetenaturale — apă,

vânt, păsări — sau



pot fi produse de

om. Unele arputea fi plăcute,altele nu. Însă voinu faceţi diferenţa între bune sau

rele. Permiteţifiecărui sunetsă fie aşa cum

este el, fără săinterpretaţi. Şi de



data aceasta

cheia o reprezintăatenţia relaxată,darvigilentă.Privind şi

ascultând în acestfel s-ar putea sădeveniţi conştienţi

de un sentimentde calm, un



sentiment subtil şi

poate la începutabia perceptibil.Sunt oameni care îl simt ca o linişte în fundal.

Alţii îl numescpace. Cândconştiinţa nu mai

este totalabsorbită de



gândire, o parte a

ei rămâne înstarea fără deformă,necondiţionată,originară. Acesta

este spaţiulinterior.Cine este

experimentator ul?



Ceea ce vedeţi,

auziţi, gustaţi,atingeţi şi mirosiţireprezintă,desigur, obiecteperceptibile în

plan senzorial. Elesunt cele pe carele experimentaţi.

Dar cineexperimentează?



Dacă, de

exemplu,spuneţi acum:„Păi eu, desigur, Jane Smith,contabil-şef, în

vârstă depatruzeci şi cincide ani,

divorţată, mamă adoi copii,



americancă — eu

sunt subiectul,cea careexperimentează”,atunci vă înşelaţi. Jane

Smith şi oricealtceva esteidentificat cu

acest concept



mental de Jane

Smith reprezintăobiecte aleexperienţei, nusubiectul careexperimentează.

Fiecare experienţăare treicomponente

posibile:percepţiile



senzoriale,

gândurile sauimaginile mentaleşi emoţiile. JaneSmith, contabil-şef, patruzeci şi

cinci de ani,mamă a doi copii,divorţată,

americancă —toate acestea sunt



gânduri şi, prin

urmare, fac partedin ceea ceexperimentaţi înmomentul în careaveţi aceste

gânduri. Acesteaşi orice altceva aţiputea spune şi

gândi despre voi înşivă reprezintă



obiectele, nu

subiectul. Elereprezintăexperienţa, nuexperimentatorul.Puteţi adăuga încă

o mie de definiţii(gânduri)privitoare la cea

sau cel caresunteţi şi,



procedând astfel,

veţi creşte desigurcomplexitateaexperienţei proprii(şi venitulpsihologului

vostru), dar nuaşa veţi ajunge lasubiect, la

experimentatorulcare precede



toate

experienţele, darfără existenţacăruia n-ar fiposibilă nicioexperienţă.

Atunci cine esteexperimentatorul?Voi sunteţi. Şi cine

sunteţi voi?



Conştiinţa. Şi ce

esteconştiinţa? Laaceastă întrebarenu există răspuns.În momentul în

care veniţi curăspunsul aţifalsificat-o, aţi

transformat-o într-un alt obiect.



Conştiinţa,

denumită în modtradiţional cutermenulde spirit, nu poatefi cunoscută în

sensul obişnuit alcuvântului, iarstrădania este

zadarnică. Orice



cunoaştere ţine de

tărâmul dualităţii— subiect şiobiect,cunoscătorul şicunoscutul.

Subiectul, eu,cunoscătorul fărăde care nimic n-ar

putea fi cunoscut,perceput, gândit



sau simţit trebuie

sărămână mereuimposibil decunoscut. Şiaceasta fiindcă

ceea ce numescprin cuvântul „eu”nu are




Capitolul 8:

Descoperireaspaţiului interior 130formă. Doarformele pot fi

cunoscute, însăfără dimensiuneacea fără de formă,

lumea formelornar



putea exista. Este

spaţiul luminos încare răsare şiapune lumea.Spaţiul acela esteviaţa, iar Eu

Sunt acea viaţă.Este atemporal.Eu Sunt

atemporal, etern.Ceea ce se



întâmplă în spaţiul

acela esterelativ şitemporar; plăcereşi durere, câştig şipierdere, naştere

şi moarte.Cel mai mareimpediment în

descoperireaspaţiului interior,



cel mai mare

impediment înaflareaexperimentatorului îl constituiefaptul de a deveni

atât de subjugaţide experienţă, încât să

vă pierdeţi în ea.Atunci, conştiinţa



se pierde în

propriul său vis.Fiecare gând,emoţie şiexperienţăpune stăpânire pe

voi într-oasemeneamăsură, încât

sunteţi de fapt



într-o stare de vis.

Aceasta estestarea normală aumanităţii de miide ani.Deşi nu puteţi

cunoaşteconştiinţa, puteţideveni conştienţi

de ea ca fiind voi înşivă. O puteţi



simţi în mod

direct în oricesituaţie, indiferentunde vă aflaţi. Oputeţi simţi aici şiacum ca fiind

însăşi Prezenţavoastră, spaţiulinterior în care

cuvintele de pe



această pagină

sunt percepute şidevin gânduri.Este Eu Sunt dintr-un strat maiprofund. Cuvintele

pe care le citiţi şigândiţi suntprim-planul, iar Eu

Sunt reprezintăsubstratul,



fundalul de

dedesubtulfiecăreiexperienţe,fiecăruigând, fiecărui

sentiment.RespiraţiaDescoperiţi spaţiul

interior creândpauze în fluxul



gândirii. Fără

aceste pauzegândireavoastră devinerepetitivă,neinspirată, lipsită

de orice strop decreativitate, aşacum încă este în

cazul majorităţiioamenilor de pe



planetă. Nu

trebuie să văintereseze durataacelor pauze.Câtevasecunde sunt

suficiente. Cutimpul durata lorva creşte de la

sine, fără vreunefort din partea



voastră. Mai

importantă decâtdurata lor estefrecvenţa cu carele faceţi să apară,astfel încât

activităţile voastrezilnice şi fluxulgândirii să fie

presărate cu spaţiigoale.



De curând mi-a

arătat cinevabroşura anuală aunei mariorganizaţiispirituale.

Răsfoind-o,am fostimpresionat de

gama largă deseminarii şi



ateliere

interesante. M-adus cu gândul launbufet suedez,unde ai de ales

dintr-o varietateuriaşă demâncăruri

ademenitoare.Persoana



respectivă m-a

întrebat dacă aşputea recomandaunul sau douăcursuri. „Nu ştiu”,i-am răspuns.

„Par toate atât deinteresante. Darştiu despre

acesta”, amadăugat.



„Conştientizează-

ţi respiraţia oride câte ori poţi,oricând îţi aduciaminte. Fă acestlucru timp de un

an şi efectultransformator vafi

mai puternicdecât cel al



frecventării

tuturor acestorcursuri. Şi estegratis.”Conştientizarearespiraţiei

îndepărteazăatenţia de lagândire şi creează

spaţiu. Aceastaeste



una din

modalităţile de ada naştereconştiinţei. Deşiconştiinţa existădeja în toată

deplinătatea îndimensiuneanemanifestată, noi

suntem aici ca săaducem conştiinţa



în această

dimensiune.ECKHART TOLLE -Un pământ nouCapitolul 8:Descoperirea

spaţiului interior 131Deveniţi conştienţi

de respiraţiavoastră. Observaţi



senzaţia pe care o

produce suflul.Simţiţiaerul intrând şiieşind din corp.Observaţi cum se

dilată şi secontractă uşorpieptul şi

abdomenul în



timpul inspiraţiei,

respectiv alexpiraţiei. Osingură respiraţieconştientă estesuficientă pentru

acrea un spaţiuacolo unde înainte

era o succesiuneneîntreruptă de



gânduri. O singură

respiraţieconştientă (douăsau trei sunt chiarmai bune),efectuată de mai

multe ori pe zi,reprezintă un modexcelent de a

aduce spaţiu înviaţa voastră.



Chiar dacă aţi

medita asuprarespiraţiei timp dedouăore sau mai mult— aşa cum fac

unii oameni —doar de o singurărespiraţie trebuie

să fiţi



conştienţi şi doar

de o singurărespiraţie puteţi ficonştienţi. Restuleste amintire sauanticipare,

adică gândire.Respiraţia nu esteceva ce faceţi voi,

ci ceva ce se



întâmplă şi ai

cărei martorideveniţi voi.Respiraţia se întâmplă de lasine. Inteligenţa

din interiorulcorpului este ceacare face

aceasta. Tot ceaveţi voi de făcut



este să urmăriţi

cum se întâmplă.Nu este implicatniciun efort şinicio încordare.Observaţi, de

asemenea,intervalul scurt încare respiraţia

încetează, înspecial



momentul de

nemişcare de lasfârşitul expiraţiei, înainte deurmătoarearespiraţie.

Respiraţia multoroameni estenefiresc de

superficială. Cu



cât deveniţi mai

conştienţi derespiraţie, cu atâtse restabileşteprofunzimea einaturală.

Deoarecerespiraţia nu areformă ca atare,

din timpuristrăvechi a fost



echivalată cu

spiritul— Viaţa unică fărăde formă.„DomnulDumnezeu a făcut

pe om din ţărânapământului, i-asuflat

în nări suflare deviaţă, şi omul s-a



făcut astfel un

suflet viu”. Termenul germanpentru a respira —atmen — estederivat din

străvechiul cuvântindian (sanskrit) Atman, care

înseamnă spirituldivin



interior sau

Dumnezeuldinăuntru.Faptul cărespiraţia nu areformă este unul

dintre motivelepentru careconştientizarea

respiraţieireprezintă o



modalitate extrem

de eficientă de aaduce spaţiu înviaţa voastră, de agenera conştiinţă.Ea reprezintă un

excelent obiect demeditaţie tocmaipentru că nu este

un obiect,



nu are formă. Un

alt motiv îlreprezintă faptulcă respiraţia esteunul dintre celemai subtile şi

aparentnesemnificativefenomene, lucrul

„cel mai mic”care, conform



celor spuse de

Nietzsche, dănaştere „celei maimari fericiri”. Căpracticaţi sau nuconştientizarea

respiraţiei ca pe omeditaţieformală propriu-

zisă depinde devoi. Dar meditaţia



formală nu

înlocuieşteaducereaconştiinţeispaţiului în viaţavoastră de fiecare

zi.Conştientizarearespiraţiei vă

obligă să trăiţi înmomentul prezent



— cheia

transformăriiinterioare. Cândsunteţi conştienţide respiraţie,sunteţi complet

prezenţi. Veţiputea observa cănu

puteţi gândi şi ficonştienţi de



respiraţie.

Respiraţiaconştientă face camintea să seoprească. Dardeparte de a fi în

transă sau pe jumătate adormiţi,sunteţi pe deplin

treji şi foarteatenţi. Nu cădeţi



sub nivelul

gândirii, ci văridicaţi deasupralui. Iar dacă priviţimai îndeaproape,veţi vedea că

aceleECKHART TOLLE -Un pământ nou

Capitolul 8:



Descoperirea

spaţiului interior 132două lucruri — atrăi deplin înmomentul prezent

şi a înceta săgândiţi fără să văpierdeţi starea

conştientă — suntde fapt unul şi



acelaşi: apariţia

conştiinţeispaţiului.DependenţeleUn tipar decomportament

compulsiv cedurează de multăvreme poate fi

numitdependenţă,



iar o dependenţă

trăieşte în voi ca ocvasientitate sausubpersonalitate,un câmpenergetic care,

periodic, punetotal stăpânire pevoi. Pune

stăpânire chiar şipe mintea



voastră, iar vocea

din minteavoastră devinevoceadependenţei. Arputea spune: „Ai

avut o zi grea,meriţi un răsfăţ.De ce să-ţi

refuzi singuraplăcere care ţi-a



mai rămas în

viaţă?” Şi astfel,dacă văidentificaţi cuvoceainterioară din

cauza lipsei deluciditate, vătreziţi

îndreptându-vă



spre frigider şi

întinzând mânadupă prăjitura cuciocolată. Alteori,dependenţa poateevita complet

mintea şidescoperiţi cădeja vaţi

aprins ţigara sauvă aflaţi cu



băutura în mână.

„Cum a ajunsaceasta în mânamea?” Gestul de ascoate ţigara dinpachet şi de a o

aprinde sau acelade a vă turna obăutură au fost

efectuate în totalăinconştienţă.



Iată ce puteţi face

dacă aveţi untipar decomportamentcompulsiv precumfumatul,

mâncatul înexces, consumulde alcool, privitul

la televizor,dependenţa de



internet sau

oricarealtul: cândobservaţi că aparenevoia imperioasăde a face lucrul

respectiv, opriţi-vă şi respiraţi detrei ori în mod

conştient.Rezultatul va fi



conştientizarea.

Apoi, timp decâteva minute,conştientizaţiacea nevoiecompulsivă ca pe

un câmpenergetic dininteriorul vostru.

Simţiţi în mod



conştient nevoia

aceea de a ingerafizic sau mentalsau de a consumao anumităsubstanţă sau

dorinţa de a dacurs unei formesau alta de

comportamentcompulsiv. Apoi



respiraţi încă de

câtevaori în modconştient. După ceprocedaţi astfel, s-ar putea să

descoperiţi cănevoia urgentă adispărut — pentru

moment. Sau s-arputea să



constataţi că

sunteţi tot înputerea ei şi că nuvă puteţiabţine de a-i dacurs din nou. Nu

faceţi o problemădin asta. Transformaţi

dependenţa într-o



componentă a

practicăriiconştientizării înmodul descris maisus. Pe măsură ceconştientizarea

creşte, tipareledependenţei vor fislăbite şi, în final,

dizolvate. Însă nu



uitaţi să prindeţi

orice gândcare justificăacestcomportament dedependenţă,

uneori cuargumente abilticluite, imediat că

vă



răsare în minte.

Puneţi-vă întrebarea: cinevorbeşte? Şi veţirealiza cădependenţa este

cea carevorbeşte. Câtăvreme ştiţi acest

lucru, câtă vremesunteţi prezenţi ca



observatori ai

minţii voastre,este mai puţinprobabil să văpăcălească şi săvă aducă acolo

unde vrea.ECKHART TOLLE -Un pământ nou

Capitolul 8:



Descoperirea

spaţiului interior 133Conştiinţacorpului interior O altă modalitate

simplă, dar foarteeficientă, de agăsi spaţiu în

viaţa voastră estestrâns



legată de

respiraţie. Veţidescoperi că dacăsimţiţi intrarea şiieşirea subtilă aaerului din corp şi

ridicarea şicoborâreapieptului şi

abdomenului,deveniţi conştienţi



şi de corpul

interior. Atenţia vise poate atuncimuta de larespiraţie cătreacel sentiment de

însufleţire dininteriorul vostru,răspândit în tot

corpul.



Majoritatea

oamenilor suntatât de distraşi degândurile lor, atâtde identificaţi cuvocea din

minte încât numai simt cât suntde vii în interior. A

fi incapabili să



simţiţi viaţa care

animă corpulfizic, însăşi viaţacare este esenţavoastră reprezintăcea mai mare

privare de careputeţi avea parte.Atunci începeţi să

căutaţi nu doarsubstitute pentru



starea naturală de

bine interior, ci şiceva caresă acoperedisconfortulcontinuu pe care îl

resimţiţi atuncicând nu sunteţi înlegătură cu

însufleţirea careeste totdeauna



acolo, dar pe care

de obicei o treceţicu vederea. Uneledintresubstitutele pecare le caută

oamenii sunt stărieuforice produsede droguri,

suprastimulare



senzorială —

precum muzica lavolum exagerat,emoţii puternicesau activităţipericuloase,

preocupareaobsesivă pentrusex. Chiar şi

dramele relaţiilor



sunt folosite ca un

substitut pentrustarea aceeaautentică de însufleţire. Ceamai căutată

variantă deacoperire aacestui disconfort

prezent continuu în fundal o



reprezintă relaţiile

intime: un bărbatsau o femeie care„mă va facefericit(ă)”. Totaceasta este,

desigur, şi unadintre cele maifrecvente

„dezamăgiri”.Când



disconfortul iese

din nou lasuprafaţă,oamenii dau deregulă vina pepartener.

Respiraţi conştientde două-trei ori.Acum vedeţi dacă

detectaţi un subtilsentiment de



însufleţire care se

răspândeşte în întreg corpulinterior. Vă puteţisimţi corpuldinspre interior,

ca săspunem aşa?Îndreptaţi-vă

atenţia pentru untimp oarecare



către anumite

părţi ale corpului.Simţiţi-vămâinile, apoibraţele, labelepicioarelor şi

picioarele pânăsus. Vă simţiţiabdomenul,

pieptul, gâtul



şi capul? Dar

buzele? Existăviaţă în ele?Deveniţi apoiconştienţi din noude corpul interior

ca untot. La începutputeţi închide

ochii în timpulacestui exerciţiu,



ca după ce vă

simţiţi corpul să-ideschideţi, săpriviţi în jur şi săcontinuaţi să văsimţiţi în acelaşi

timp şi corpul. Uniidintre cititorivor constata că nu

e nevoie să închidă ochii; pot



să-şi simtă corpul

interior chiar întimp ce citescacestea.ECKHART TOLLE -Un pământ nou


134



Spaţiul interior

şi cel exterior Corpul vostruinterior nu estesolid, ci spaţios. Elnu este forma

voastră fizică, civiaţa careanimă această

formă fizică. Esteinteligenţa care



creează şi susţine

corpul,coordonândsimultansute de funcţiidiferite a căror

complexitate esteatât deextraordinară,

încât minteaomenească



poate înţelege

doar o fărâmă dinea. Când deveniţiconştienţi de el,ceea ce se întâmplă de fapt

estecă inteligenţarespectivă devine

conştientă de ea însăşi. Este



„viaţa” ce se

eschivează atuncicândoamenii de ştiinţăo caută, negăsind-o niciodată,

deoarececonştiinţa care seaflă în căutarea ei

esteea.



Fizicienii au

descoperit căsoliditateaaparentă amateriei este oiluzie creată de

simţurilenoastre. Nu faceexcepţie nici

corpul fizic pecare noi îl



percepem şi la

care ne gândim cafiind oformă, dar dincare un procentde 99,99% este

de fapt spaţiu gol.Atât este de vastspaţiul între

atomi comparativcu dimensiunea



lor, iar în interiorul

fiecărui atom esteiarăşi la fel demult spaţiu.Corpul fizic nueste altceva decât

o percepţiegreşită a ceea cesunteţi. În multe

privinţe el este o



versiune

microcosmică aspaţiului exterior.Pentru a vă face oidee referitoare lacât de vast este

spaţiul întrecorpurile celesteţineţi cont de

următoarele: la o



viteză constantă

de 300 000 dekilometri pesecundă, luminii îiia ceva mai multde o secundă să

ajungă de laPământ la Lună;de

la Soare îi ia camopt minute să



ajungă până la

Pământ. De lasteaua numităProxima Centauri,vecina noastrăcea mai apropiată,

care este soarelecel mai apropiatde propriul nostru

Soare,



luminii îi trebuie

4,5 ani ca săajungă la Pământ.Atât de vast estespaţiul care ne înconjoară. Apoi

mai este spaţiulintergalactic, acărui vastitate

sfidează orice înţelegere.



Lumina are nevoie

2,4milioane de ani săajungă de lagalaxia cea maiapropiată de a

noastră, GalaxiaAndromeda, lanoi.

Nu este uimitorfaptul că trupul



vostru este la fel

de spaţios cauniversul?Aşadar, corpulvostru fizic, careeste formă, se

descoperă ca fiind în esenţă fără deformă

atunci cândpătrundeţi mai



adânc în el. El

devine o poartăcătre spaţiulinterior. Deşi nuare formă,spaţiul interior

este foarte viu.Acel „spaţiu gol”este viaţa în

deplinătatea ei,



Sursa

nemanifestată atot ceea ce estemanifest.Cuvântultradiţional pentru

a denumi Sursarespectivă esteDumnezeu.

Gândurile şicuvintele aparţin



lumii formelor; ele

nu pot exprimaceea ce este fărăde formă.Aşadar, atuncicând spuneţi: „îmi

simt corpulinterior” estevorba despre o

percepţie eronatăcreată



de gândire. În

realitate,conştiinţa ceapare sub formacorpului — aceaconştiinţă Sunt Eu

—devine conştientăde ea însăşi. Când

nu mai confundceea ce sunt cu o



formă „a mea”

temporară,atuncidimensiunea aceea ce estenelimitat şi etern

— Dumnezeu —se poate exprimape sine prin

„mine” şi „mă”poate ghida. De



asemenea, mă

eliberează dedependenţa deformă. Totuşi, orecunoaştere saucredinţa pur

intelectuală că„nu sunt aceastăformă” nu ajută,

întrebarea ceamai



ECKHART TOLLE -


importantă este:simt eu în acestmoment prezenţa

spaţiului interior,



adică îmi simt eu

propriaPrezenţă sau, maidegrabă, Prezenţacare Sunt Eu?Sau putem aborda

acest adevărfolosind un altindicator. Puneţi-

vă întrebarea:„Sunt



conştient(ă) nu

doar de ce se întâmplă în acestmoment, ci şi de însuşi momentulde Acum ca

spaţiu interioratemporal şi viu, în care se

întâmplă totul?”Deşi întrebarea



aceasta nu pare

să aibănimic de-a face cucorpul interior, aţiputea fi surprinşide faptul că,

devenindconştienţi despaţiul

momentului deAcum, vă veţi



simţi brusc mai vii

în interior. Simţiţi însufleţireacorpului interior— însufleţireacare face parte

intrinsec dinbucuria Fiinţării.Este nevoie să

intrăm în corppentru a



trece dincolo de el

şi a afla că nusuntem doar atât.Utilizaţi pe câtposibil conştiinţacorpului interior în

viaţa de zi cu zi,pentru a creaspaţiu.

Atunci cândaşteptaţi, atunci



când ascultaţi pe

cineva, atuncicând faceţi opauză pentru aprivicerul, un copac, o

floare, pentru a văprivi partenerulsau copilul, simţiţi

concomitent însufleţirea



din interior.

Aceasta înseamnăcă o parte aatenţiei sau aconştiinţei voastrerămâne fără

formă, iarrestul estedisponibil pentru

lumea exterioarăa formei. Ori de



câte ori „locuiţi” în

corp în acest fel,el serveşte dreptancoră pentru arămâne prezenţi în Acum. Acest

lucru vă împiedicăsă vă pierdeţi în gândire, în

emoţii sau însituaţii exterioare.



Atunci când

gândiţi, simţiţi,percepeţi şiexperimentaţi,conştiinţa senaşte în formă. Se

reincarnează — într-un gând, într-un sentiment, într-

o percepţie



senzorială sau o

experienţă. Ciclulrenaşterilor dincare speră budiştiisă iasă în final se întâmplă continuu

şi doar înmomentul de faţă— prin puterea lui

Acum — puteţiieşi din el. Printr-o



acceptare deplină

a formei lui Acumvăarmonizaţi îninterior cu spaţiul,care este esenţa

lui Acum. Prinacceptare deveniţispaţioşi în

interior.Armonizaţi-vă cu



spaţiul, nu cu

forma: astfeladuceţi adevărataperspectivă şiechilibrul înviaţa voastră.

Observarea pauzelor De-a lungul zilei

există osuccesiune



permanent

schimbătoare delucruri pe care levedeţi şiauziţi. Atunci cândvedeţi ceva sau

auziţi un sunet —cu atât mai multdacă este unul cu

care nu



sunteţi obişnuiţi —

există de obicei înprimul moment, înainte ca minteasă denumeascăsau să

interpreteze ceeace vedeţi sauauziţi, o pauză în

care atenţia este



vie şi pe fondul

căreia aparepercepţia. Acelaeste spaţiulinterior. Durata sadiferă de la o

persoană la alta.Poate fi ratat cuuşurinţă

deoarece, în cazulmultor oameni,



spaţiile acelea

sunt extrem descurte, durează osecundă sauchiar mai puţin.ECKHART TOLLE -

Un pământ nouCapitolul 8:Descoperirea

spaţiului interior 136



Iată ce se

întâmplă atunci. Oprivelişte nouăsau un sunet nou îşi face apariţia,iar în primul

moment alpercepţiei seproduce o scurtă

întrerupere înfluxul obişnuit al



gândirii.

Conştiinţa estedeviată dinspregândire însprepercepţiasenzorială. O

privelişte sau unsunet neobişnuitvă poate

lăsa „fără cuvinte”— chiar şi în



interior, iar

aceasta înseamnăcă poate produceo pauză mailungă.Frecvenţa şi

durata acestorspaţii determinăcapacitatea

voastră de a vă



bucura de viaţă,

de asimţi o legăturăinterioară cu toatefiinţele umane şi, în egală măsură,

cu natura. Tot eledeterminăşi gradul de

libertate faţă deego, deoarece



egoul implică o

totalăneconştientizare adimensiuniispaţiului.Dacă deveniţi

conştienţi deaceste spaţii mici în momentul în

care ele apar de lasine, durata



lor se prelungeşte,

iar datorităacestui fapt puteţiexperimenta dince în ce maifrecvent bucuria

percepţiei cu caregândireainterferează puţin

sau deloc. Atuncilumea care vă



înconjoară va

aveaprospeţime,noutate şi însufleţire. Cu câtpercepeţi mai

mult viaţa prinecranul mental alabstractizării şi

conceptualizării,cu atât va fi



lumea din jur mai

lipsită de viaţă şimai plată.Pierdeţi-vă pentru a văregăsi

Spaţiul interiormai apare şiatunci când vă

detaşaţi de nevoia



de a vă pune în

luminăidentitateaformală. Aceastănevoie aparţineegoului, nu este o

nevoie reală. Dejaam vorbit pescurt despre acest

aspect. Ori decâte ori renunţaţi



la unul dintre

aceste tipare decomportament, îşiface apariţiaspaţiul interior.Deveniţi voi înşivă

într-un mod maiautentic. Egoului îiva părea că vă

pierdeţi, darlucrurile stau



exact invers. Isus

a spus deja cătrebuie să văpierdeţi, dacăvreţi să văgăsiţi. Ori de câte

ori renunţaţi launul dintre acestetipare, ceea ce

reprezentaţi lanivel de formă se



estompează, iar

ceea ce sunteţidincolo de formăse iveşte maiplenar. Vă împuţinaţi, deci

puteţideveni mai mult.Iată câteva dintre

modalităţile princare oamenii



încearcă în mod

inconştient să-şievidenţiezeidentitateaformală. Dacăsunteţi suficient

de atenţi, puteţidetecta în voi înşivă unele

dintre acestetipare



inconştiente:

cereţirecunoaşterepentru ceva ce aţifăcut şi vă înfuriaţisau vă

supăraţi dacă nu oprimiţi; încercaţisă obţineţi atenţie

din partea



celorlalţi vorbind

despreproblemelevoastre, desprebolile voastre saufăcând o scenă;

vă exprimaţipărerea atuncicând

nimeni nu v-acerut-o şi când



aceasta nu

schimbă cu nimicsituaţia; sunteţimai preocupaţi demodul în care văvede cealaltă

persoană decâtsunteţi cuadevărat sau, cu

alte cuvinte, îifolosiţi pe



ceilalţi ca pe nişte

reflexii ale egouluivostru sau ca pemijloace deamplificare aegoului; încercaţi

să-i impresionaţipe ceilalţi cuaverea,

cunoştinţele,aspectul fizic,



statutul, forţa

fizică şi aşa maideparte; vă creaţitemporar un egobombastic printr-oreacţie furioasă

împotriva cuivasau a ceva;ECKHART TOLLE -




Descoperirea

spaţiului interior 137luaţi lucrurile lamodul personal,vă simţiţi ofensaţi;

vă plângeţi inutilde ceilalţi, cu vocetare sau

în gând,considerând că



voi sunteţi cei

care au dreptate;vreţi să fiţi văzuţisau să păreţiimportanţi.Odată ce aţi

identificat vreunuldintre acestetipare ca fiindu-vă

propriu, văsugerez să faceţi



un experiment.

Aflaţi cum văsimţiţi şi ce se întâmplă atuncicând renunţaţi latiparul respectiv.

Purşi simplu renunţaţibrusc la el şi

vedeţi ce se întâmplă.



Estomparea a

ceea cereprezentaţi lanivel de formăconstituie o altămodalitate de a

generaconştiinţă.Descoperiţi

puterea uriaşăcare începe să



curgă prin voi în

lume atunci când încetaţi săvă mai scoateţi înevidenţăidentitatea

formală.LinişteaS-a spus că

„Liniştea estelimbajul pe care-l



vorbeşte

Dumnezeu, iarorice altceva esteotraducereproastă.” Linişte

este, într-adevăr,un alt cuvântpentru spaţiu.

Devenindconştienţi de



linişte atunci când

o întâlnim învieţile noastre nevom conecta ladimensiuneaatemporală şi fără

de formă din noi înşine, aceea careeste dincolo de

gândire, dincolo



de ego. Poate fi

liniştea dinnatură sau linişteadin cameravoastră în primeleore ale dimineţii

sau pauza delinişte dintre douăsunete. Liniştea

nu are formă — deaceea n-o putem



conştientiza prin

intermediulgândirii.Gândirea esteformă. A ficonştienţi de

linişte înseamnă afi liniştiţi. A filiniştiţi înseamnă

a



conştientiza fără

interferenţagândirii. Nusunteţi niciodatămai profunzi, maiesenţial voi înşivă

decât atunci cândsunteţi liniştiţi.Când sunteţi

liniştiţi, sunteţi



ceea ce eraţi

înainte de a lua înprimire aceastăformă fizică şimentală numităpersoană. Sunteţi

şi ceea ce veţi fiatunci cândforma se va

dizolva. Cândsunteţi liniştiţi,



sunteţi ceea ce

sunteţi dincolo deexistenţa aceastatemporară:conştiinţă —necondiţionată,

fără de formă,eternă.ECKHART TOLLE -




Descoperirea

spaţiului interior 138C A P I T O L U L NO U ĂScopul vostru

interiorDe îndată ce văridicaţi deasupra

nivelului desupravieţuire,



chestiunea

sensului şi ascopului vieţiivoastre capătă oimportanţăextremă. Mulţi

oameni se simtabsorbiţi de rutinavieţii

de zi cu zi carepare să le



văduvească viaţa

de orice sens. Uniisimt că viaţa trecesau deja a trecutpe lângă ei. Alţiise simt sever

limitaţi decerinţele profesieilor şi de faptul că

trebuie să întreţină o



familie sau de

situaţia lorfinanciară sau decondiţiile de viaţă.Unii sunt epuizaţide un stres acut,

alţii de plictisealăacută. Unii sepierd în activităţi

frenetice, alţii în



stagnare. Mulţi

oameni tânjescdupă libertatea şidegajarea pe careo promiteprosperitatea, alţii

se bucură deja delibertatearelativă care vine

împreună cuprosperitatea şi



descoperă că nici

măcar aceasta nueste îndeajunspentru a-şi înzestra viaţa cuun sens. Nimic nu

poate substituiaflarea scopuluiadevărat. Dar

scopul



adevărat şi

primordial al vieţiinu poate fi găsit înplan exterior. Elnu are legătură cuceea ce faceţi,

ci cu ceea cesunteţi — adicăstarea conştiinţei

voastre.



De aceea, cel mai

important lucru pecare trebuie să-l înţelegeţi esteacesta: viaţavoastră are

un scop interior şiunul exterior.Scopul interior

priveşte Fiinţa şi



este primordial.

Scopul exteriorpriveşte acţiuneaşi este secundar.Cartea aceasta avorbit până acum

în principal desprescopul vostruexterior, însă

capitolul



de faţă şi

următorul capitolvor aborda şichestiuneamodului prin caresă armonizaţi

scopulexterior cu scopulinterior în viaţa

voastră. Interiorulşi exteriorul se



împletesc în aşa

măsură încâteste aproapeimposibil săvorbim despreunul fără să ne

referim la celălalt.Scopul vostruinterior este să vă

treziţi. Pur şisimplu. Împărtăşiţi



scopul acesta cu

fiecarealtă persoană depe planetă — căciacesta este scopulumanităţii. Scopul

vostru interioreste o parteesenţială a

scopului întregului— universul şi



inteligenţa sa.

Scopul vostruexterior se poateschimba în timp,el variază în maremăsură de la o

persoană la alta.Găsindu-vă scopulinterior şi

trăind în armoniecu el puneţi



temelia împlinirii

scopului vostruexterior. Aceastaeste temeliaadevăratuluisucces. Fără

aceastăarmonizare maiputeţi avea

anumite realizăridoar prin efort,



luptă, hotărâre şi

prin trudă sau prinviclenie. Dar oastfel de strădanieeste lipsită deorice bucurie

şi sfârşeşteinvariabil într-oformă de

suferinţă.



Mulţumim editurii



139Trezirea



Trezirea este o

modificare aconştiinţei ce areloc atunci cândgândirea şiconştiinţa se

separă. În cazulmajorităţiioamenilor nu este

vorba despre o întâmplare, ci



despre un proces

princare trec. Chiar şiacele fiinţe rarecareexperimentează o

trezire bruscă,dramatică şiireversibilă,

tot trec dupăaceea printr-un



proces în care

noua stare deconştiinţă curgeprogresiv în totceea cefac şi le

transformăacţiunile,integrându-se

astfel în vieţile lor.



Atunci când vă

treziţi, nu maisunteţi pierduţi îngândire, ci vărecunoaşteţi cafiind

conştiinţa dinspatele acesteia.Gândirea

încetează să maifie o activitate



autonomă, care

serveştepropriilor saleinterese, punândstăpânire pe voi şiconducându-vă

viaţa. Cea carepreia controluleste conştiinţa, în

loc să fieresponsabilă cu



viaţa voastră,

gândirea devineservitorulconştiinţei.Conştiinţa estelegătura

conştientă cuinteligenţauniversală. Un alt

termen pentru eaeste Prezenţa:



conştiinţa fără

gânduri.Iniţiereaprocesului treziriireprezintă un actde graţie divină.

N-o puteţidetermina să aibăloc, nici nu vă

puteţi pregătipentru ea sau



acumula credite în

vederea realizăriiei. Nu se produceca o succesiuneordonată de paşilogici, deşi mintea

ar fi mai multdecât încântată săfie aşa. Nu

trebuie ca mai întâi să faceţi



ceva ca să

meritaţi să se întâmple. Eapoate apăreapăcătosului înainte

de a apăreasfântului, însă nuneapărat. De

aceea Isus puteafi întâlnit în



compania a tot

felul deoameni, nu doar acelor respectabili.Nu puteţi facenimic în privinţa

trezirii. Orice veţiface, va fiprodusul egoului

care încearcă să-şiadauge trezirea



sau iluminarea ca

cea mai valoroasăposesiune,el devenind prinurmare mai mareşi mai important.

În loc să vă treziţi,adăugaţi minţiivoastre

conceptul detrezire sau



imaginea mentală

a felului în careeste o persoanătrezită sauiluminată,apoi încercaţi să

____________trăiţiconform imaginiirespective. A trăi

conform unei



imagini pe care o

aveţidespre voi înşivăsau pe care o aualţii despre voi înseamnă a trăi

nesincer — un altrol inconştientpe care îl joacă

egoul.



Atunci, dacă tot

nu se poate facenimic în privinţatrezirii, dacă ori aavut loc deja, orinu s-a

întâmplat încă,cum poate fi eascopul primordial

al vieţii voastre?Un scop nu



presupune faptul

căse poate faceceva pentruatingerea lui?Doar prima

trezire, primastrăfulgerare aconştiinţei fără

gânduri se



întâmplă prin

graţiedivină, fără ca voisă faceţi ceva.Dacă găsiţi căaceastă carte este

de neînţeles saulipsită de sens înseamnă că încă

nu vi s-a întâmplat. Dacă



ceva din voi

reacţionează însă,dacă recunoaşteţi întrucâtva adevărulcelor spuse în ea,

înseamnă căprocesul trezirii a început. Odată

început el este



ireversibil, dar

poate fi întârziatde ego. În cazulunora, lecturaacestei cărţi vainiţia procesul

trezirii, în cazulaltora, funcţia pecare o

îndeplineşteaceastă carte este



aceea de a-i ajuta

să-şi deaECKHART TOLLE -Un pământ nouCapitolul 9:Scopul vostru

interior 140seama că au

început deja să setrezească şi de a-i



determina să

intensifice şi săaccelerezeprocesul.O altă funcţie aacestei cărţi este

aceea de a-i ajutape oameni sărecunoască egoul

în ei ori de câte



ori încearcă

acesta sărecapete controlulşi să eclipsezeconştiinţa ce a început să-şi facă

apariţia. Încazul unora,trezirea apare

atunci când devinbrusc conştienţi



de gândurile pe

care le au în modobişnuit, mai alesde gândurilepersistentnegative cu care

s-au identificat,poate, de-a lungul întregii lor vieţi.

Deodată, apare oconştiinţă ce este



conştientă de

gândire, dar nuface parte din ea.Care este relaţiadintre conştiinţă şigândire?

Conştiinţa estespaţiul în careexistă gândurile,

atunci cândspaţiul acela a



devenit conştient

de el însuşi.Când veţi avea ostrăfulgerare aconştiinţei sau aPrezenţei, veţi şti

că s-a întâmplataşa. Nuva mai fi doar un

concept în minteavoastră. Veţi



putea atunci alege

conştient să fiţiprezenţi, în locsă vă lăsaţi în voiagândirii inutile.Puteţi invita

Prezenţa în viaţavoastră, adicăputeţi crea spaţiu.

Odată cu graţiatrezirii vine şi



responsabilitatea.

Atunci fie puteţi încerca să mergeţimai departe caşi cum nimic nu s-ar fi întâmplat, fie

puteţi vedeasemnificaţiaapariţiei

conştiinţei şi oputeţi



recunoaşte ca

fiind cel maiimportant lucru cevi se poate întâmpla. Iaratunci, scopul

primordial alvieţii voastredevine

deschidereavoastră către



această conştiinţă

pe cale să semanifeste şiaducerealuminii ei în lumeaaceasta.

„Vreau să cunoscmintea luiDumnezeu”,

spunea Einstein.



„Restul sunt

detalii.” Ce estemintea luiDumnezeu?Conştiinţa. Ce înseamnă să

cunoşti mintea luiDumnezeu? Să fiiconştient.

Care suntdetaliile? Scopul



exterior şi orice se

întâmplă în lumeade afară.Aşadar, e posibilsă nu realizaţi că în timp ce încă

aşteptaţi să se întâmple cevasemnificativ

în viaţa voastră,lucrul cel mai



semnificativ ce i

se poate întâmplaunei fiinţe umanes-a întâmplatdeja în interiorulvostru: începutul

procesului deseparare agândirii de

conştiinţă.



Mulţi oameni care

traverseazăetapele timpuriiale procesului detrezire nu maisunt siguri

cu privire lascopul lorexterior. Ceea ce

ţine lumea înmişcare nu-i mai



poate ţine pe ei în

mişcare.Văzând atât declar nebuniacivilizaţiei noastrese pot simţi întru

câtva înstrăinaţide culturamediului în care

trăiesc. Unii simtcă locuiesc un



ţinut al nimănui,

situat între douălumi. Nu maisunt conduşi deego, însăconştiinţa ce a

răsărit în ei nu s-aintegrat pe deplin în vieţile lor.

Scopul



interior şi cel

exterior n-aufuzionat încă.Un dialogdespre scopul interior

Dialogul următorcondenseazănumeroase

conversaţii pe



care le-am avut cu

oameni aflaţi încăutareaadevăratului scopal vieţii lor. Cevaeste adevărat

atunci cândrezonează cuFiinţa cea mai




Capitolul 9:

Scopul vostruinterior 141lăuntrică şi când oexprimă pe

aceasta, cândeste armonizat cuscopul vostru

interior. De aceeaeu



le îndrept

oamenilor atenţiamai întâi cătrescopul lor interiorşi primordial.Nu ştiu exact

despre ce estevorba, dar vreau oschimbare în

viaţă. Vreauexpansiune;



vreau să fac ceva

care să aibă sensşi, da, vreau prosperitate şilibertatea carevine odată cu ea.

Vreau să fac cevasemnificativ, cevacare să aducă o

schimbare în



lume. Dar dacă

mă întrebaţi ceanume vreau, ar trebui să vărăspund că nuştiu. Mă puteţi

ajuta să găsescscopul vieţiimele?

Scopuldumneavoastră



este să staţi aici şi

să vorbiţi cu mine,pentru că aicisunteţi şi astafaceţi. Până cândvă veţi ridica şi

veţi face altceva.Atunci, acela vadeveni scopul

dumneavoastră.



Deci scopul meu

este să stau înbiroul meu înurmătorii treizecide ani până cândam să ies

la pensie sau amsă fiu concediat?Acum nu sunteţi

în birouldumneavoastră,



deci nu acesta

este scopuldumneavoastră.Cândstaţi în birou şifaceţi ceea ce

faceţi acolo,atunci acela estescopul

dumneavoastră.Nu pentru



următorii treizeci

de ani, ci pentrumoment.Cred că este oneînţelegere lamijloc. Pentru

dumneavoastră,scop înseamnăceea ce faceţi

acum; pentrumine înseamnă să



am un obiectiv

general în viaţă,ceva măreţ şisemnificativ caresădea sens lucrurilor

pe care le fac,ceva care săaducă o

schimbare. Să



umblu cu hârtii de

colo-colo prin birou nu eceea ce vreau. Asta ştiu sigur.Câtă vreme nu aţi

conştientizatFiinţa, veţi căuta înţelesul numai în

dimensiuneaacţiunii şi



viitorului, adică în

dimensiuneatimpului. Şi oricesemnificaţie sau împlinire aţi găsise va dizolva

sau se va dovedi afi fost o amăgire.Va fi invariabil

distrusă de timp.



Orice înţeles am

găsi la acelnivel va fiadevărat numai înmod relativ şitemporar.

De exemplu, dacăsensul vieţiidumneavoastră

constă în a avea



grijă de copii, ce

se va întâmpla cusensul acestaatunci când ei nuvor mai avea

nevoie dedumneavoastră şipoate nici nu

vă vor maiasculta? Dacă a-i



ajuta pe ceilalţi dă

un sens vieţiidumneavoastră, înseamnă că aveţinevoie cacelorlalţi să le fie

mai rău decâtdumneavoastră,pentru ca viaţa

dumneavoastră săaibă în



continuare înţeles,

iardumneavoastră săaveţi unsentiment debine. Dacă dorinţa

de a-i depăşi pealţii, de a câştigasau de a reuşi

într-o activitatesau alta vă dă un



sens, ce se

întâmplă dacă nucâştigaţi niciodatăsau dacă şirul desuccese se încheie într-o zi, aşa cum

se va întâmpla?Atunci, naţimai putea decât

să recurgeţi laimaginaţie sau la



amintiri — iar

acestea nu vă potsatisface, nupot da decât unsens minor vieţiidumneavoastră.

„A izbuti” înindiferent cedomeniu are sens

doar



ECKHART TOLLE -

Un pământ nouCapitolul 9:Scopul vostruinterior 142

atâta vreme câtexistă mii saumilioane de

oameni care nuizbutesc. Astfel,



este nevoie ca

alte fiinţeumane să„eşueze” pentruca viaţadumneavoastră să

aibă sens.Nu spun că a-iajuta pe alţii, a

avea grijă decopiii



dumneavoastră

sau a tinde să văperfecţionaţi într-un domeniu nusunt lucrurivaloroase. În cazul

multor oameni,ele reprezintă oparte importantă

a scopului lorexterior, dar



scopul exterior

luat separat estetotdeauna relativ,instabil şi lipsit depermanenţă.Aceasta nu

înseamnă că nutrebuie să văimplicaţi în

respectivele



activităţi, ci

înseamnă că elear trebui să aibălegătură cu scopulinterior,primordial, astfel

încâtceea ce faceţi săprimească un

înţeles maiprofund.



Dacă nu trăiţi în

armonie cu scopuldumneavoastrăprimordial, scopulpe care vi-l veţipropune —

indiferent care vafi el, chiar de-ar fiacela de a crea

raiul pe pământ —va veni din



partea egoului şi

va fi distrus detimp. El vaconduce, maidevreme sau maitârziu, la

suferinţă.Indiferent cealegeţi să faceţi,

chiar dacă scopulpare spiritual,



atunci când

ignoraţi scopuldumneavoastrăinterior egoul seva strecura înmodul în care

faceţi ceea cefaceţi şi, astfel,mijloacele

vor corupe scopul.Zicala „Drumul



către iad este

pavat cu buneintenţii” facereferire laacest adevăr. Cualte cuvinte, nu

scopurile sauacţiuniledumneavoastră

sunt primordiale,ci starea



de conştiinţă din

care se nasc ele.Împlinireascopuluidumneavoastrăprimordial

înseamnă punereabazelor unei noirealităţi, a unui

pământ nou.Odată puse



bazele, scopul

dumneavoastrăexterior vaprimi forţăspirituală,deoarece

obiectivele şiintenţiiledumneavoastră

vor fi în armoniecu



impulsul evolutiv

al universului.Separarea gândiriide conştientizare,separare ceconstituie nucleul

scopuluidumneavoastrăprimordial, apare

ca urmare anegării timpului.



Desigur, nu

vorbim acumdespre utilizareatimpului în scopuri practicecum ar fi stabilirea

unei întâlniri sauplanificarea uneiexcursii. Nu

vorbim de



timpul marcat de

limbile ceasului, cide timpulpsihologic, carereprezintă obiceiuladânc

înrădăcinat alminţii de a căutadeplinătatea vieţii

în viitor, acolo



unde ea nu poate

fi găsită,ignorând singurulpunct de accescătre ea:momentul

prezent.Privind către ceeace faceţi sau către

locul în care văaflaţi ca fiind



scopul principal al

vieţiidumneavoastră,negaţi timpul. Iarde aici decurge oputere uriaşă.

Negarea timpului în ceea cefaceţi aduce cu

sine şi legătura între scopul



dumneavoastră

interior şi celexterior, întreFiinţă şiacţiune. Cândnegaţi timpul,

negaţi egoul. Doaratunci veţi faceextraordinar de

bine ceea cefaceţi,



căci ceea ce faceţi

devine punctulfocal al atenţieidumneavoastră.Ceea ce faceţidevine un canal

prin careconştiinţa intră înaceastă lume.

Aceasta înseamnă



că ceea ce faceţi

va fi de o înaltăcalitate, chiardacă este vorbadespre cea maisimplă acţiune

precum a dapaginile unei cărţide

telefon sau atraversa camera.



Scopul principal

atunci când daţipaginile îlreprezintă datulECKHART TOLLE -Un pământ nou

Capitolul 9:Scopul vostruinterior

143



paginilor; scopul

secundar îlreprezintă găsireaunui număr detelefon. Scopulprincipal pentru

traversareacamerei estetraversarea

camerei; scopulsecundar este



acela de a lua o

carte situată încelălalt colţ alcamerei, iar înmomentul în careluaţi cartea,

acesta devinescopuldumneavoastră

principal.



Poate vă amintiţi

paradoxul legatde timp pe care l-am menţionat maidevreme: oricarear fi

acţiunea pe care o întreprindeţi eacere timp, totuşi

timpul este întotdeauna



acum. Aşadar, în

timpce scopuldumneavoastrăinterior este acelade a nega timpul,

scopul exteriorimplică obligatoriuviitorul, motiv

pentru care el nupoate exista fără



timp. Dar acesta

este întotdeaunasecundar. Cânddeveniţi neliniştiţisau stresaţi, înseamnă că

scopul exterior apreluat controlul,iar

dumneavoastră



aţi pierdut din

vedere scopulinterior. Aţi uitatcă stareadumneavoastrăde conştiinţă este

primordială, iarorice altceva estesecundar.

Trăind în acest mod, nu voi fi



împiedicat să mai

caut realizareaunui lucru măreţ?Mi-eteamă că voirămâne tot restul

vieţii ocupat culucruri mărunte,lucruri fără

însemnătate. Mi-e



teamă că n-am să

mă ridic niciodatădeasupramediocrităţii, n-am să îndrăznescsă realizez ceva

important, n-amsă-mi împlinesc potenţialul.

Ceea ce estemăreţ se naşte



din lucrurile

mărunte, dacă ştiisă le acorzisuficient respectşiatenţie. Viaţa

tuturor constă înrealitate dinlucruri mici.

Măreţia este o



noţiune mentală

abstractă şifantezia preferatăa egoului.Paradoxul este căfundamentul

măreţiei îlreprezintătratarea cu

respect alucrurilor mărunte



din momentul

prezent, nuurmărirea ideii demăreţie.Momentulprezent este

întotdeauna mic, în sensul că este întotdeauna

simplu, dar



înăuntrul lui se

află ascunsăcea mai mareputere. Asemeneaatomului, esteunul dintre cele

mai mici lucruri,dar are o putereenormă. Doar

atunci cândsunteţi în



concordanţă cu

momentul prezentaveţi acces laputerearespectivă. Sau arfi poate mai

adevărat săspunem că atunciare ea acces la

voi, iar prin voi, la



această lume. Isus

vorbea despreaceastă putereatunci cândspunea: „Nu eu, ci Tatăl — care

rămâne întru mine— face lucrărileLui.” Şi: „Eu nu

pot să fac de la



Mine nimic”.

Neliniştea,stresul şinegativitatea vătaie legătura cuputerea

respectivă. Iluziacă sunteţi separaţide puterea

care conduceuniversul revine.



Simţiţi din nou că

sunteţi singur, căvă luptaţi cu osituaţie sau că încercaţi sărealizaţi un lucru

sau altul. Dar dece au apărutneliniştea, stresul

sau negativitatea?



Deoarece aţi

întors spatelemomentuluiprezent. Şi de ceaţi procedat aşa?Aţi crezut că

altceva eramai important. Aţiuitat care vă era

scopul principal. Osingură greşeală



mică, o singură

interpretareeronată dănaştere unei lumide suferinţă.ECKHART TOLLE -

Un pământ nouCapitolul 9:Scopul vostru

interior 144



Prin intermediul

momentuluiprezent aveţiacces la însăşiputerea vieţii, laceea ce a fost

denumit în modtradiţional„Dumnezeu”. De

îndată ce-i întoarceţi spatele,



Dumnezeu

încetează sămai fie o realitate în viaţadumneavoastră,iar tot ceea ce vă

rămâne esteconceptul mentalde

Dumnezeu, încare unii cred şi



pe care alţii îl

neagă. Chiar şicredinţa înDumnezeu estedoar unpalid substitut

pentru realitateavie a luiDumnezeu, ce se

manifestă în



fiecare moment al

vieţiidumneavoastră. Armonizareacompletă cumomentul prezent

nu implicăîncetarea oricăreimişcări? Oare nu

implică existenţaunui obiectiv o



ruptură

temporară încadrul aceleiarmonii cumomentul prezent şi, eventual, o

restabilire aarmoniei la unnivel mai înalt sau

mai complex,odată obiectivul



îndeplinit? îmi

imaginez că nicicopacul tânăr care îşi croieştedrum afară din pământ nu poate

fiîn armonie totalăcu momentul

prezent din cauzăcă are un ţel: vrea



să devină copac

mare. Poatecă odată ce aajuns lamaturitate va trăiîn armonie cu

momentul prezent.Copacul tânăr nu

vrea nimicdeoarece el este



integrat în

totalitate şitotalitatea esteaceeacare acţioneazăprin intermediul

lui. „Luaţi seamala crinii câmpuluicum cresc”,

spunea Isus, „nu



se ostenesc, nici

nu torc. Şi vă spunvouă că niciSolomon, în toatămărirea lui, nu s-a îmbrăcat ca

unul dintreaceştia”. Amputea spune că

totalitatea — Viaţa— vrea ca micul



copac să devină

uncopac în toatăregula, darcopacul cel tânărnu se vede pe

sine ca separat deviaţă, aşa că nuvrea

nimic pentru el. Eleste una cu ceea



ce vrea Viaţa. De

aceea nu este îngrijorat saustresat. Iar dacătrebuie să moarăprematur, moare

fără crispare.Abandonul său înmoarte este

acelaşi cuabandonul



său în viaţă. El îşi

simte, oricât deneclar, înrădăcinarea înFiinţă, în Viaţaunică eternă şi

fără deformă.Asemenea

înţelepţilor taoiştidin vechea Chină,



lui Isus îi place să

ne atragă atenţiaasupranaturii, căci elvede cum în ealucrează o forţă cu

care oamenii aupierdut contactul.Este forţa

creativă auniversului. Isus



mai spune că

dacă Dumnezeu îmbracă florilesimple atât defrumos, cucât mai mult vă va

îmbrăcaDumnezeu pe voi.Aceasta înseamnă

că, dacă naturaeste o frumoasă



expresie a

impulsuluievolutiv aluniversului, atuncicând oamenii intră în armonie cu

inteligenţacare stă la bazalui ei vor exprima

acelaşi impuls la



un nivel şi mai

înalt, mirific.Aşadar, fiţi sincerfaţă de viaţă fiindsincer faţă descopul

dumneavoastrăinterior. Atuncicând deveniţi

prezent şi, astfel,total în ceea ce



faceţi, acţiunile

dumneavoastrăprimesc încărcăturăspirituală. La început e posibil

să nu fie sesizatăvreo schimbare înceea ce priveşte

ceea ce faceţi



— doar modul în

care acţionaţi seschimbă. Scopuldumneavoastrăprimordial esteacum acela de a

permiteconştiinţei săcurgă în ceea ce

faceţi. Scopulsecundar este



reprezentat de

ceea ce doriţi săECKHART TOLLE -Un pământ nouCapitolul 9:Scopul vostru

interior 145realizaţi prin

acţiune. Dacă înainte asociaţi



întotdeauna

noţiunea de scopcu viitorul, acumexistăun scop maiprofund ce poate

fi găsit doar înprezent, prinnegarea timpului.

Atunci când vă întâlniţi cu



oamenii, la locul

de muncă sauoriundealtundeva, daţi-letoatăatenţia

dumneavoastră.Nu vă mai aflaţiacolo în primul

rând în calitate de



persoană, ci ca un

câmpde conştiinţă, dePrezenţă vigilentă.Motivul iniţialpentru

interacţiunea cucealaltă persoană—

cumpăraţi sauvindeţi ceva,



solicitaţi sau

oferiţi informaţii —devine acumsecundar. Câmpulconştiinţei care seridică între

dumneavoastră şicealaltă persoanădevine motivul

primordial al



interacţiunii.

Spaţiul acela alconştiinţei devinemai importantdecât ceea cediscutaţi, mai

important decâtobiectele fizicesau cele din

minte. Fiinţa



umană devine mai

importantă decâtlucrurile acesteilumi. Aceasta nu înseamnă căneglijaţi ceea ce

este de făcut lanivel practic. Defapt, acţiunea se

desfăşoară nudoar mai lesne, ci



şi cu mai multă

forţă atunci cânddimensiuneaFiinţei esteconştientizată,devenind astfel

primordială.Apariţia aceluicâmp unificator

de



conştiinţă între

fiinţele umaneconstituie factorulesenţial în relaţiilede pe pământulnou.

Este noţiuneasuccesului doar oiluzie de natură

egoistă? Cum



evaluăm

succesul?Lumea vă vaspune că succesul înseamnărealizarea a ceea

ce v-aţi propus săfaceţi. Vă vaspune că a avea

succes înseamnăa învinge, că



recunoaşterea

şi/sauprosperitatea suntingredienteesenţiale alesuccesului. Cele

menţionate maisus — toate sau oparte din ele —

reprezintă de



obicei subproduse

ale succesului, darnu ele înseamnăsucces. Noţiuneaconvenţională desucces

priveşte rezultatula ceea ce faceţi.Unii spun că

succesul esterezultatul unei



combinaţii de

trudă şinoroc sau dehotărâre şi talentsau că este dat defaptul de a te afla

în locul potrivit, lamomentulpotrivit. Deşi

oricare dintreacestea pot



determina

succesul, ele nureprezintă esenţaacestuia. Ceeace lumea nu văspune — pentru

că nu ştie — estecă nu vă puteţiîndrepta către

succes, puteţidoar



avea succes. Nu

lăsaţi o lumenebună să văspună că succesuleste orice altceva în afară de reuşita

momentuluiprezent. Şi ce înseamnă aceasta

din urmă? înseamnă că



aduceţi o calitate

în ceea cefaceţi, chiar şi încea mai simplăacţiune. Calitateaimplică grijă şi

atenţie, iaracestea însoţescconştientizarea.

Calitatea cere



Prezenţa

dumneavoastră.Să spunem căsunteţi un om deafaceri şi că dupădoi ani de mare

stres şi încordarereuşiţi însfârşit să ieşiţi pe

piaţă cu un produssau serviciu care



se vinde bine şi vă

aduce bani.Succes? întermeniconvenţionali, da.În realitate, aţi

petrecut doi anipoluându-văcorpul şi poluând

planeta cu



energie negativă,

v-aţi adusdumneavoastră şicelor din jurnefericire şi aţiafectat mulţi alţi

oamenipe care nici măcarnu i-aţi întâlnit

vreodată.Supoziţia



inconştientă din

spatele unei astfelde acţiunieste aceea căsuccesul esteceva ce se va

întâmpla în viitorşi că scopul scuzămijloacele. Dar




Capitolul 9:

Scopul vostruinterior 146scopul şimijloacele sunt

unul şi acelaşilucru. Iar dacămijloacele n-au

contribuit lafericirea



umanităţii, nici

scopul n-o vaface. Rezultatul,inseparabil deacţiunile care aucondus către el,

estedeja contaminatde acţiunile

respective, prinurmare va crea şi



mai multă

nefericire. Aceastaesteacţiunea karmică,perpetuareainconştientă a

nefericirii.După cum ştiţideja, scopul

dumneavoastrăsecundar sau



exterior aparţine

dimensiuniitimpului, în vremece scopul principaleste inseparabilde momentul de

Acum şi, prinurmare,necesită negarea

timpului. Cum potfi reconciliate?



Realizând că

întreaga călătoriea vieţiidumneavoastră sereduce în ultimăinstanţă la pasul

pe care îl faceţi înmomentul acesta.Întotdeauna există

doar acest singurpas, astfel că lui îi



veţi acorda

întreagadumneavoastrăatenţie.Aceasta nu înseamnă că nu

ştiţi încotro vă îndreptaţi; înseamnă doar ca

pasul acesta este



primordial, iar

destinaţia —secundară. Iarceea ce veţi întâlni odatăajunşi la

destinaţie depindedecalitatea pasului.

Cu alte cuvinte,ceea ce are să vă



ofere viitorul

depinde de stareade conştiinţă pecare o aveţi acum.Acţiunea primeştecalitatea

atemporală aFiinţării — acestaeste succesul.

Până ce Fiinţarea



nu curge în ceea

ce faceţi, până cenu deveniţiprezent, vă veţipierde în ceea cefaceţi. Vă pierdeţi

şi în ceea cegândiţi şi, deasemenea, în

reacţiile pe care le



aveţi faţă de ceea

ce se întâmplă înexterior.Mai exact, ce vreţisă spuneţi prin„ Vă pierdeţi”?

Esenţa a ceea cesunteţi oreprezintă

conştiinţa. Atuncicând conştiinţa



(dumneavoastră)

seidentifică total cugândirea, uitându-şi astfel naturaesenţială, se

pierde pe sine îngândire. Când seidentifică cu

formaţiuni mental-emoţionale



precum dorinţa şi

frica — forţelemotivaţionaleprimordiale aleegoului — ea sepierde pe sine în

acele formaţiuni.Conştiinţa sepierde pe sine şi

atunci când seidentifică cu



acţiunile şi cu

reacţiile faţă deceea ce se întâmplă. Fiecaregând,fiecare dorinţă

sau teamă, fiecareacţiune saureacţie primeşte

atunci un fals



sentiment de sine,

iarincapacitatea de asimţi bucuriasimplă a Fiinţăriiduce la căutarea

plăcerii, iar uneorichiar adurerii, ca

substitute pentruea. Aceasta



înseamnă a trăi în

uitare a Fiinţării.În starea aceea deuitare a ceea cesunteţi, oricesucces nu este

nimic mai multdecât o amăgiretrecătoare.

Indiferent



ce obţineţi, în

curând veţi fi dinnou nefericit sauvreo altăproblemă vă vacapta complet

atenţia.Cum ajung de larealizarea

scopului meuinterior la aflarea



a ceea ce ar

trebui să fac lanivel exterior?ECKHART TOLLE -Un pământ nouCapitolul 9:

Scopul vostruinterior 147

Scopul exteriorvariază în mare



măsură de la o

persoană la alta şiniciun scopexterior nudurează oeternitate. El are o

valabilitatetemporară şi este înlocuit apoi de un

alt scop. Gradul în



care vă dedicaţi

scopului interior altrezirii modificăcircumstanţeleexterioare alevieţii

dumneavoastră,dar variază şi el,de la o persoană

la alta. În cazul



unor oameni se

produce o ruperefie bruscă, fieprogresivă cutrecutul lor: loculde muncă,

condiţiile de viaţă,relaţiile — totuleste

supus uneischimbări



profunde. Unele

dintre schimbăripot fi iniţiate chiarde ei, nu printr-unproces chinuitorde luare a

deciziilor, ci printr-o realizare saurecunoaştere

bruscă: iată ce amde



făcut. Decizia vine

de-a gata, ca săspunem aşa. Vineprinconştientizare, nuprin gândire. Într-

odimineaţă vătreziţi şi ştiţi ce

aveţi de făcut.Unii oameni



părăsesc un

mediu de lucrusau o situaţiede viaţă înnebunitoare.Aşa că înainte să

descoperiţi ce vise potriveşte lanivel exterior,

înainte să



descoperiţi ce

funcţionează, ceeste compatibil cuconştiinţa pe calesă se trezească, s-ar putea să

fiţi nevoit să aflaţice nu vi sepotriveşte, ce nu

mai funcţionează,ce este



incompatibil cu

scopuldumneavoastrăinterior.Şi alt gen deschimbări pot

apărea în viaţadumneavoastrăvenind dinspre

exterior. O



întâlnire

întâmplătoareaduce o nouăoportunitate şiexpansiune înviaţa

dumneavoastră.Unobstacol sau un

conflict de lungădurată se topeşte.



Prietenii

dumneavoastrăfie trec şi ei prinaceastătransformareinterioară, fie

viaţadumneavoastră seva îndepărta tot

mai mult de ei.Unele



relaţii se

destramă, alteledevin maiprofunde. S-arputea să fiţiconcediat de la

serviciu sau s-arputea să deveniţiagentul unei

schimbări în binela locul de muncă.



Soţia vă părăseşte

sau ajungeţicu ea la un nivelnou de intimitate.Unele schimbăripot părea

negative lasuprafaţă, darcurând veţi

realiza că prin eles-a creat în viaţa



dumneavoastră

spaţiul pentru caceva nou să seivească.Ar putea urma operioadă de

insecuritate şiincertitudine. Ce-ar trebui să fac?

Din moment



ce nu mai este

egoul cel ce văconduce viaţa,nevoia psihologicăde securitateexterioară,

iluzorieoricum, scade.Aveţi de-acum

capacitatea de atrăi cu



nesiguranţa şi

chiar să văbucuraţi de ea.Când nesiguranţanu vă mai produceniciun disconfort

se deschidposibilităţi infinite în viaţa

dumneavoastră.Aceasta înseamnă



că teama nu mai

este un factordominant în ceeace faceţi şi nuvă mai împiedicăsă întreprindeţi

acţiuni menite săaducăschimbarea.

Filozoful roman Tacitus a



făcut observaţia

justă că „dorinţade siguranţă se împotriveşteoricărei întreprinderi

nobile şimăreţe”. Dacă nuacceptaţi

nesiguranţa,atunci ea se



transformă în

frică. Dacă oacceptaţi fărărezerve, ea setransformă încreativitate,

însufleţire şivigilenţă.Cu mulţi ani în

urmă, ca urmare aunui impuls



interior foarte

puternic, amrenunţat la ocarierăuniversitară pecare ceilalţi ar fi

numit-o„promiţătoare”,păşind într-o

nesiguranţăabsolută;



şi de aici a

rezultat, dupăcâţiva ani, nouamea întrupare ca învăţător spiritual.Mult mai târziu mi

s-ECKHART TOLLE -Un pământ nou

Capitolul 9:



Scopul vostru

interior 148a întâmplat dinnou ceva similar.Am simţit impulsul

de a renunţa lacasa mea dinAnglia şi de a

mă muta peCoasta de Vest a



Americii de Nord.

Mi-am urmatimpulsul, deşi nucunoşteammotivulcare îl declanşase.

Datorită acestuipas însprenesiguranţă a

rezultat Puterea



prezentului, din

carecea mai mareparte a fost scrisă în California şiColumbia

Britanică, într-operioadă în carenu

aveam o casă amea. Efectiv nu



aveam niciun

venit şi trăiam dineconomii, care se împuţinau totmai mult. De fapt,totul s-a aranjat

minunat. Amrămas fără banichiar când mă

apropiam de



încheierea cărţii.

Am cumpărat unbilet la loterie şiam câştigat l 000de dolari, care m-au ajutat să

continui încă olună.Însă nu toată

lumea va trebui sătreacă printr-o



schimbare

drastică în ceeace priveşte împrejurărileexterioare. Existăşi oameni care

rămân exact acolounde sunt şicontinuă să facă

ceea



ce făceau şi

înainte. În cazullor se schimbădoar modul încare acţionează,nu şi ceea ce fac.

Şi se întâmplă astfel nudin cauza inerţiei

sau fricii. Ceea cedeja făceau ei



reprezintă mijlocul

perfectprin careconştiinţa să intre în această lume şinu este nevoie de

un altul. Şi eicontribuie acrearea

pământului celuinou.



Nu aşa ar trebui

să se întâmple încazul tuturor?Dacă împlinireascopului interior înseamnă a fi în

armonie cumomentul prezent, de ce-ar

simţi cineva



nevoia de a-şi

schimbaserviciul saucontextul vieţii?A fi în armonie cuceea ce este nu

înseamnă să numai faceţischimbări sau să

deveniţi



incapabili de

acţiune. Darmotivaţia de aacţiona vine de laun nivel maiprofund, nu din

dorinţasau frica egoului.Armonizarea în

interioară cumomentul prezent



duce la

deschidereaconştiinţeivoastre şi o aduce în armonie cu întregul, din care

momentul prezentface parteintegrantă.

Întregul,



totalitatea vieţii

acţionează atunciprindumneavoastră.La ce vă referiţiatunci când

spuneţi întreg?Pe de o parte, întregul cuprinde

tot ceea ce există.El este lumea sau



cosmosul. Dar

toatelucrurile existate,de la microbi lafiinţe umane şigalaxii, nu sunt

entităţi sau lucruriseparate cuadevărat, ci fac

parte dintr-o reţeacu procese



multidimensionale

interconectate.Faptul că noi nuvedem aceastăunitate şi căvedem lucrurile ca

fiind separate aredouăcauze. Una este

percepţia, carereduce realitatea



la ceea ce ne este

nouă accesibil pringama mică asimţurilor noastre:ceea ce putemvedea, auzi,

mirosi, gusta şiatinge. Dar atuncicând percepem

fără săinterpretăm sau



fără să aplicăm

etichete mentale,adică fără săadăugăm gânduripercepţiilorECKHART TOLLE -

Un pământ nouCapitolul 9:Scopul vostru

interior 149



noastre, putem

într-adevăr simţiconexiunea de laun nivel maiprofund decât cella care percepem

lucrurile caaparent separate.Cealaltă cauză

mai serioasă ailuziei separării o



reprezintă

gândireacompulsivă.Atuncicând suntemprinşi în fluxul

neîncetat algândiriicompulsive

universul sedezintegrează cu



adevărat pentru

noi, iar noipierdemcapacitatea de asimţiinterconectarea a

tot ce există.Gândireataie realitatea în

fragmente lipsitede viaţă. Iar dintr-



o astfel de viziune

fragmentatăasupra realităţiise nasc acţiuniextrem de lipsitede inteligenţă şi

distructive.Însă mai există şiun alt nivel al

întregului, chiarmai profund decât



interconectarea a

tot ceexistă. La acelnivel mai adânc,toate lucrurilesunt una. Aceea

este Sursa, Viaţaunicănemanifestată.

Este inteligenţaatemporală care



se manifestă sub

forma unuiunivers ce sedesfăşoară întimp.Întregul este

format dinexistenţă şi Fiinţă,manifestat şi

nemanifestat,



lumea şi

Dumnezeu.Aşadar atuncicând văarmonizaţi cu întregul, deveniţi

o parte conştientăa interconectăriidintre

întreg şi scopulsău: apariţia



conştiinţei în

această lume.Drept rezultat, voravea loc mult maifrecvent întâmplări care vă

vor veni în ajutordin senin, întâlnirinorocoase,

coincidenţe şi



evenimente

sincronice. Cari Jung a numitsincronismul un„principiu alconexiunii

acauzale”.Aceasta înseamnăcă între

evenimentelesincronice nu



există o

conexiune cauzalăla nivelulsuperficial alrealităţii la caretrăim noi.

Sincronismul estemanifestareaexterioară a unei

inteligenţe dinstrat mai profund



decât cel al lumii

aparenţelor şi oconectare maiprofundă decâtpoate înţelegemintea noastră.

Dar putemparticipa în modconştient la

desfăşurareaacestei



inteligenţe, la

înflorireaconştiinţei.Natura există într-o stare de unitateinconştientă cu

întregul. Deaceea, spreexemplu,

realmente niciunanimal sălbatic nu



a fost ucis în

dezastrul tsunami-ului din 2004.Fiind în legăturăcu totalitatea maimult decât sunt

oamenii, ele auputut simţiapropierea

tsunami-ului cumult



înainte ca acesta

să poată fi văzutsau auzit şi astfelau avut timp să seretragă spre unteren mai

înalt. Poate că şiaceasta este operspectivă

umană de a privilucrurile. Probabil



că ele pur şi

simpluau pornit spre unteren mai înalt. Aface aceasta dincauza celeilalte

reprezintămodalitatea minţiide a tăia în bucăţi

realitatea, în timpce natura trăieşte



în unitate

inconştientă cu întregul. Estescopul şi destinulnostru să aducemo nouă

dimensiune înaceastă lumetrăind în unitate

conştientă



cu totalitatea şi în

armonieconştientă cuinteligenţauniversală.Poate întregul să

folosească minteaomenească pentru a crea

lucruri sau a danaştere unor



situaţii ce

concordă cuscopul său?ECKHART TOLLE -Un pământ nouCapitolul 9:

Scopul vostruinterior 150

Da, ori de câte oriapare inspiraţia,



care se traduce

prin „în spirit”, şientuziasmul, care înseamnă „înDumnezeu”,există o infuzie de

forţă creativă caredepăşeşte cu multceea ce e

capabilă să facă osimplă persoană.



Aşadar să vorbim

în continuaredespre un altadevăr relativ:formareauniversului şi

întoarcerea sa laceea ce este lipsitde formă, ceea ce

implicăperspectiva



limitată a timpului

şi săvedem cerelevanţă areacest lucru pentrupropria voastră

viaţă. Noţiunea de„propria meaviaţă”

este, desigur, oaltă perspectivă



limitată creată de

gândire, un altadevăr relativ. Înultimă instanţă,nu există viaţa„voastră”, din

moment ce voi şiviaţa nu sunteţidoi, ci una.




Capitolul 9:

Scopul vostruinterior 151C A P I T O L U LZ E C E

Un pământ nouO scurtă istoriea vieţii voastre

Apariţia lumii îndimensiunea



manifestă şi

întoarcerea sacătre dimensiuneanemanifestării— expansiunea şicontracţia sa —

reprezintă douămişcări universalepe care le-am

putea numi



plecarea şi

întoarcerea acasă.Aceste douămişcări suntreflectate în întreguniversul în

multiplefeluri, cum ar fineîncetata

expansiune şicontracţie a inimii



sau inspiraţia şi

expiraţia dincadrulrespiraţiei. Sunt,de asemenea,reflectate în

ciclurile de somnşi veghe. Înfiecare noapte,

fără s-o



ştiţi, vă întoarceţi

la Sursanemanifestatăatunci când intraţi în etapa de somnadânc, fără vise,

deunde reveniţidimineaţa,

reîmprospătaţi.



Aceste două

momente,plecarea şi întoarcerea, sereflectă şi înciclurile de viaţă

ale fiecăruiadintre noi. „Eu”apar în lumea

aceasta dintr-odată, de nicăieri,



ca să spunem aşa.

Naşterea esteurmată deexpansiune. Nudoar dezvoltareafizică, ci şi

dezvoltareacunoştinţelor, aactivităţilor, a

posesiunilor, aexperienţelor.



Sfera voastră de

influenţă seextinde şi viaţadevine tot maicomplexă. Este operioadă în care

sunteţi preocupaţi în principal să văgăsiţi şi să vă

urmăriţi



scopul exterior.

De obicei, acesteiexpansiuni îicorespunde odezvoltare pemăsură a egoului,

care înseamnăidentificarea cu

toate cele de maisus, astfel că



identitatea

voastră formală sedefineşte totmai mult. Tot înaceastă perioadăscopul vostru

exterior —dezvoltarea —tinde să fie

uzurpat de



ego care, spre

deosebire denatură, nu ştiecând să seoprească în goanalui după

expansiune şi areun apetit voracepentru mai mult.

Şi apoi, tocmaicând credeaţi că



aţi reuşit sau că

locul vostru esteaici, începemişcarea de întoarcere. Poatecă încep să moară

apropiaţii voştri,oameni carefăceau parte din

lumea voastră.



Apoi forma

voastră fizică esteslăbită, sferavoastră deinfluenţă serestrânge. În loc

să fiţi maimult, acumsunteţi mai puţin,

iar egoulreacţionează faţă



de acest lucra

printr-o nelinişteşi odepresie tot maipronunţate.Lumea voastră

începe să secontracte şi eposibil să

descoperiţi că nu



mai deţineţi voi

controlul asupraei. În loc săacţionaţi voiasupra vieţii,acum viaţa

acţioneazăasupra voastrămicşorându-vă

lumea, încetul cu încetul. Conştiinţa



care s-a identificat

cu formaexperimenteazăacum apusul,dezintegrareaformei. Şi apoi,

într-o zi, dispăreţişi voi. Fotoliulvostru este încă

acolo, dar în loculcelui care stătea



în el este doar un

spaţiu gol. V-aţi întors acolode unde aţi venit în urmă cu numaicâţiva ani.

Mulţumim edituriiCurtea Veche pentru traducerea

acestei cărţi.



Pentru a comanda

originalulaccesaţi:www.curteaveche.ro152

Tocmai începutulbătrâneţii,pierderea sau

tragediapersonală



reprezintă căi prin

caredimensiuneaspirituală şi-afăcut în modtradiţional apariţia

în vieţileoamenilor.Aceasta înseamnă

că scopul lorinterior se ivea



doar când scopul

exterior eşua, iar învelişul egoului începea să secrape. Astfel deevenimente

reprezintă începutul mişcăriide întoarcere

către



dezintegrarea

formei.În majoritateaculturilor străvechitrebuie să fiexistat o

înţelegereintuitivă a acestuiproces, motiv

pentru carebătrânii erau



respectaţi şi

veneraţi. Ei eraudeţinătorii înţelepciunii şiofereaudimensiunea

înţelepciunii fărăde care niciocivilizaţie n-ar

putea supravieţui



pentru mult timp.

Încivilizaţia noastră,identificată totalcu exteriorul şicare ignoră

dimensiuneainterioară aspiritului,

cuvântul bătrânare conotaţii



preponderent

negative. Estesinonim cunefolositor, astfelcă privimfaptul de a ne

adresa cuiva înacest fel aproapeca pe o insultă.

Din dorinţa de ase evita cuvântul,



se folosesc

eufemismeprecum vârstnicsau senior.„Bunica” PrimelorNaţiuni (aborigenii

dinCanada) este ofigură de o mare

demnitate.„Bunicuţa” din



zilele noastre este

în cel mai bun cazdrăgălaşă. De ceeste consideratăbătrâneţeanefolositoare?

Deoarece laaceastă vârstăaccentul se

mută dinspreacţiune înspre



Fiinţare, iar

civilizaţia noastră,pierdută înacţiune nu ştienimic despreFiinţare. Ea

întreabă: Fiinţare?Ce se face cu ea?Pentru unii se

întâmplă camişcarea



exterioară de

dezvoltare şiexpansiune să fieseriosafectată de un început aparent

prematur almişcării de întoarcere, de

dezintegrare aformei, în unele



cazuri, este vorba

despre o întreruperetemporară; înaltele de oschimbare

ireversibilă.Suntem depărere că un copil

nu ar trebui să seconfrunte cu



moartea, dar în

realitate existăcopii care chiartrebuie să seconfrunte cumoartea unuia

sau a ambilorpărinţi, survenită în urma bolii sau a

unui



accident — sau

există chiarposibilitateapropriei lor morţi.Există copiinăscuţi cu

dizabilităţi carele restricţioneazăserios

expansiuneanaturală a vieţilor



lor. Sau se

întâmplă ca înviaţa uneipersoane să seproducă la ovârstă relativ

tânără o limitareseveră.Întreruperea

mişcării exterioare într-un moment în



care „nu trebuia

să se întâmpleaşa”poate produce şi otrezire spiritualătimpurie a unei

persoane. Înultimă instanţă,nu se întâmplă

niciodată nimicdin ce n-ar trebui



să se întâmple,

adică tot ceea cese întâmplă faceparte din întregul mai mareşi din scopul

acestuia. Astfel,distrugerea sau întreruperea

desfăşurăriiorientate



spre împlinirea

scopului exteriorpoate conduce laaflarea scopuluiinterior şi, înconsecinţă, la

apariţiaunui scop exteriormai profund, în

armonie cuinteriorul. Copiii



care au suferit

mult ajungadesea adulţimaturizaţiprematur faţă deceilalţi de vârsta

lor.Ceea ce se pierdela nivel de formă

se câştigă la nivelde esenţă. În



figura tradiţională

a„văzătorului orb”sau a„vindecătoruluirănit” din culturile

şi legendelestrăvechi, o marepierdere

sau dizabilitate lanivelul formei a



devenit o

deschidere cătrespirit. Când aţiexperimentatdirectECKHART TOLLE -

Un pământ nouCapitolul 10: Un pământ nou

153



natura instabilă a

tuturor formelornu veţi maisupraevaluaprobabil niciodatăforma şi nu vă veţi

mai pierde astfelalergând orbeştedupă ea sau

ataşându-vă deea.



În cultura noastră

contemporanăabia începe să fierecunoscutăoportunitatea pecare o

reprezintădezintegrareaformei şi, în

particular, vârstabătrâneţii.



Majoritatea

oamenilor încăratează în modtragic aceastăoportunitate dincauză că egoul se

identifică cumişcarea de întoarcere, tot aşa

cum s-a identificatcu mişcarea către



exterior. Astfel că

învelişul egouluise întăreşte, avândloc o contracţie, înlocul unei

deschideri. Egouldiminuat îşipetrece apoi

restul



zilelor tânguindu-

se şi plângându-se, blocat în furiesau frică,compătimire desine, învinovăţire,

acuzare sau altestări mintal-emoţionale

negative saustrategii de



evitare, precum

ataşamentul faţăde amintiri şigânditul sauvorbitul despretrecut.

Când în viaţa uneipersoane egoul nuse mai identifică

cu mişcarea de



întoarcere,

bătrâneţeasau apropiereamorţii devine ceeace e menit să fie:o deschidere către

tărâmul spiritual.Am întâlnit oameni

bătrâni careconstituiau



întruchiparea vie

a acestui proces.Deveniserăradioşi. Prinformele lor slăbitelicărea,

translucidă,lumina conştiinţei.Pe noul pământ,

bătrâneţea va fiuniversal



recunoscută şi

foarte preţuită caun timp al înfloririiconştiinţei. Pentrucei pierduţi încă în

împrejurărileexterioare alevieţii lor va fi

timpul



unei reveniri târzii

acasă, timpulcând îşiconştientizeazăscopul interior.Pentru mulţi alţii

vareprezenta ointensificare şi o

culminare a



procesului de

trezire.Trezirea şi mişcareaexterioarăExpansiunea

naturală a vieţii cevine odată cimişcarea înspre

exterior esteuzurpată de ego



şi folosită h

vederea proprieilui expansiuni. „Iauite ce pot eu săfac. Pin pariu cătu nu poţi”,

spune un copilmic altuia cânddescoperă forţa

crescândă şi noile



capacităţi ale

corpului său.Aceasta este unadintre primele încercări aleegoului de a se

amplifica prinidentificarea cumişcarea

exterioară şiconcepţii de „mai



mult decât tine” şi

de a se consolidaprin diminuareaaltora. Acestaeste, desigur,doar începutul

numeroaselepercepţii greşiteale egoului.

Însă pe măsură celuciditatea voastră



creşte şi egoul nu

vă mai conduceviaţa, nu mai estenevoie săaşteptaţi ca lumeavoastră să se

contracte sau săse prăbuşeascădin cauza

înaintării în



vârstă sau a unei

tragedii personaleca săconştientizaţiscopul vostruinterior. Deoarece

pe planetănoua conştiinţă începe să îşi facă

apariţia, tot maimulţi sunt cei care



nu mai au nevoie

să fiescuturaţi ca să setrezească. Eipermit debunăvoie iniţierea

procesului trezirichiar în timpulciclului exterior al

dezvoltării şiexpansiunii. Când



ciclul respectiv nu

mai este uzurpatde ego,dimensiuneaspirituală îşi faceapariţia în acesta

lume prinmişcareaexterioară —

gândire, vorbire,



ECKHART TOLLE -

Un pământ nouCapitolul 10: Un pământ nou154acţiune, creaţie —

la fel de puternicca şi prinmişcarea de

revenire — linişte,



Fiinţare şi

dezintegrarea formei.Până acum,inteligenţaumană, care este

doar un aspectminuscul alinteligenţei

universale, a



fost deformată şi

greşit folosită deego. Eu numescaceasta„inteligenţă înslujba nebuniei”.

Pentrudivizarea atomuluieste nevoie de o

mare inteligenţă.Utilizarea acelei



inteligenţe pentru

a construişi stivui bombeleatomice estenebunie sau, încel mi bun caz,

neinteligenţăextremă.Stupiditatea

este relativinofensivă, dar



stupiditatea

inteligentă estefoarte periculoasă.Aceastăstupiditateinteligentă, pentru

ilustrarea căreiase pot găsinenumărate

exemple evidente,ameninţă



supravieţuirea

noastră ca specie.Fărăimpedimentul pecare-l reprezintădisfuncţia egotică,

inteligenţanoastră s-ararmoniza

pe deplin cu ciclulexterior al



inteligenţei

universale şi cuimpulsul acesteiade a crea. Amdeveniparticipanţi

conştienţi lacrearea formei. Nunoi creăm, ci

inteligenţa



universală este

cea carecreează prin noi.Nu ne-am maiidentifica cu ceeace creăm şi astfel

nu ne-am maipierde în ceea cefacem. Am învăţa

că actul creaţieipoate implica



energie de cea

mai mareintensitate, daraceastanu este „trudă”sau stres. Trebuie

să înţelegem căeste o diferenţă între stres şi

intensitate, după



cum vom arăta în

continuare. Luptasau stresulreprezintă unsemn că egoul s-a întors, iar reacţiile

negative atuncicând întâmpinămobstacole

reprezintă tot unastfel de semn.



Forţa ce mână

dorinţele egouluicreează „inamici”,adică o reacţiesub forma uneiforţe

oponente deaceeaşiintensitate. Cu cât

este egoul maiputernic, cu atât



este mai puternic

şisentimentulseparării întreoameni. Singureleacţiuni care nu

provoacă reacţiide opoziţie suntacelea care au

drept scop bineletuturor. Acele



acţiuni sunt

inclusive, nuexclusive. Elereunesc, nusepară. Ele nusunt pentru ţara

„mea”, ci pentru întreagaumanitate, nu

sunt pentru religia„mea”, ci



pentru apariţia

conştiinţei în toatefiinţele umane, nupentru specia„mea”, ci pentrutoate fiinţele

simţitoare şipentru întreaganatură.

Fără disfuncţiaegotică am mai



învăţa şi că

acţiunea, deşinecesară, estedoar un factorsecundar înmanifestarea

realităţii noastreexterioare.Factorul

primordial în



creaţie îl

reprezintăconştiinţa.Indiferent de câtde activi suntem,cât de mult efort

depunem, stareaconştiinţei noastreeste cea care

creează lumea încare trăim, iar



dacă la acel nivel

interior nu seproduce oschimbare,acţiunea, oricât demultă, nu va

aduce niciomodificare. Nuvom face decât să

recreăm versiuni



modificate ale

aceleiaşi lumi, iarşi iar, o lume careeste reflexiaexterioară aegoului.

Viaţa fiecărui om— fiecare formăde viaţă, de fapt

— reprezintă o



lume, o

modalitate unicăprin care universulseexperimenteazăpe sine. Iar atunci

când formavoastră se dizolvă,o lume se

încheie — unadintre



nenumăratele

lumi.ECKHART TOLLE -Un pământ nouCapitolul 10: Un pământ nou

155Trezirea si mişcarea de

întoarcere



Mişcarea de

întoarcere dinviaţa uneipersoane, slăbireasau dezintegrareaformei ce poate fi

cauzată de vârsta înaintată, boală,neputinţă,

pierdere sau vreo



formă de tragedie

personală are unpotenţial ridicat înceea ce priveştetrezirea spirituală— încetarea

identificăriiconştiinţei cuforma.

Pentru că încultura noastră



contemporană

există foarte puţinadevăr spiritual,nu mulţi oamenirecunosc aceastămişcare ca fiind o

oportunitate,astfel că atuncicând li se

întâmplă lor saucuiva



apropiat lor, ei

cred că e ceva înfiorător de rău,ceva ce n-artrebui să se întâmple.

În civilizaţianoastră existămultă ignoranţă

privitoare la



condiţia umană şi,

cu cât estecineva maiignorant din punctde vederespiritual, cu atât

suferă mai mult.Pentru mulţioameni,

mai ales în Vest,moartea nu este



nimic mai mult

decât un conceptabstract, astfel cănu au nici ceamai vagă ideedespre ce se

întâmplă cu formaumană atuncicând se apropie

de dezintegrare.



Majoritatea

oamenilor bătrânişi decrepiţi suntizolaţi în sanatorii.Corpuriledecedaţilor, care

înunele culturi maivechi sunt expuse

pentru a putea fivăzute de către



oricine, sunt

ţinute ascunse.Încercaţi să vedeţiun cadavru şi veţidescoperi că esterealmente ilegal,

excepţie făcândcazurile încare persoana

decedată a fost unmembru apropiat



al familiei. În

capelele mortuareli se aplicăcelor decedaţimachiaj pe faţă. Vise permite să

vedeţi numai oversiunecosmetizată a

morţii.



Din moment ce

moartea estepentru ei doar unconcept abstract,majoritateaoamenilor sunt

total nepregătiţipentrudezintegrarea

formei care îiaşteaptă.



Apropierea

acesteia leproduce şoc,neînţelegere,disperare şi omare frică. Nimic

nu mai are vreunsens, căci oricesens şi scop al

vieţii



lor era asociat cu

acumularea,reuşita,construirea,protejarea şisatisfacţia

simţurilor. Eraasociat cumişcarea către

exterior şiidentificarea cu



forma, cu egoul

adică. Majoritateaoamenilor nu potconcepe vreunsens atunci cândviaţa lor, lumea

lor se prăbuşeşte.Şi totuşi, aici seaflă un înţeles

potenţial chiarmai profund decât



în mişcarea către

exterior.ConştiinţaConştiinţa estedeja conştientă.Ea este ceea ce e

nemanifest, ceeace e etern.Universul însă

devine conştientdoar în mod



gradat. Conştiinţa

în sine esteatemporală şi, deaceea, nu poateevolua. Ea nu s-anăscut niciodată şi

nu va muri. Cândconştiinţa devineuniversul

manifest, ea pare



să se situeze sub

efectul timpului şisă sufere unproces evolutiv.Nicio minteomenească nu

estecapabilă să înţeleagă pe

deplin motivulacestui proces.



Dar îl putem

întrezări în noi şiputem deveniparticipanţiconştienţi la el.ECKHART TOLLE -


156



Conştiinţa este

inteligenţa,principiulorganizator dinspatele apariţieiformei. Conştiinţa

apregătit formeletimp de milioane

de ani pentru caea să se poată



exprima pe sine

prin ele în ceeace este manifest.Deşi tărâmulnemanifestat alconştiinţei pure ar

putea ficonsiderat o altădimensiune, el nu

este separat deaceastă



dimensiune a

formei. Forma şiceea ce este fărăde formă se întrepătrund.Ceea ce este

nemanifestatcurge în aceastădimensiune ca

spaţiu interior,



conştientizare,

Prezenţă.Cum face acestlucru? Prinintermediul formeiumane care

devine conştientăşi îşi împlineşteastfel

destinul. Formaumană a fost



creată în acest

scop înalt, şimilioane de alteforme au pregătitterenulpentru ea.

Conştiinţa seincarnează îndimensiunea

manifestă, adică



devine formă.

Când face acestlucru, ea intră într-o stare ca devisare. Inteligenţarămâne, dar

conştiinţa devineinconştientă desine. Se pierde pe

sine în formă, seidentifică cu



formele. Am putea

spune că aceastaeste coborâreadivinului înmaterie. În stadiulacela al evoluţiei

universului, întreaga mişcareexterioară are loc

într-o stare devisare.



Străfulgerări ale

trezirii apar doar în momentuldezintegrării uneiformeindividuale, adică

al morţii. Şi apoi începeurmătoarea

încarnare,următoarea



identificare cu

forma,următorul visindividual careface parte dinvisul colectiv.

Când leul sfâşiecorpul zebrei,conştiinţa

care s-a încarnat în forma de zebră



se detaşează de

forma îndezintegrare şipentru un scurtmoment, setrezeşte la natura

ei esenţialănemuritoare ca şiconştiinţă; apoi

recade imediat însomn



şi se reincarnează

ca o altă formă.Când leul îmbătrâneşte şi numai poate vâna, înmomentul în

care îşi dă ultimasuflare există dinnou o

străfulgerarefoarte scurtă a



stării de trezire,

urmată de unalt vis al formei.Pe planetanoastră, egoulomenesc

reprezintă etapafinală a somnuluiuniversal,

identificarea



conştiinţei cu

forma. Etapa afost necesară înevoluţiaconştiinţei.Creierul uman

este o formăfoarte deosebităprin care

conştiinţa intră în



această

dimensiune.El conţineaproximativ o sutăde miliarde decelui nervoase

(numite neuroni),un număr aproapeegal cu cel al

stelelor dingalaxia noastră,



care ar putea fi

privită ca uncreiermacrocosmic. Nucreierul creeazăconştiinţa, ci

conştiinţa creeazăcreierul, cea maicomplexă formă

fizică de pe



pământ, ca

expresie a sa.Când creierul s-adeteriorat nu înseamnă căpierdeţi conştiinţa.

Conştiinţanu mai poatefolosi forma

aceasta pentru aintra în această



dimensiune, asta

e tot. Nu puteţipierdeconştiinţadeoarece ea este, în esenţă, ceea ce

sunteţi. Puteţipierde doar cevace aveţi, nu puteţi

pierde ceva cesunteţi.



ECKHART TOLLE -

Un pământ nouCapitolul 10: Un pământ nou157 Acţiunea

conştientăAcţiuneaconştientă

reprezintăaspectul exterior



al următoarei

etape a evoluţieiconştiinţei peplaneta noastră.Cu cât neapropiem mai

mult de sfârşitulstadiului evolutivactual, cu atât

mai



disfuncţional

devine egoul, aşacum omida devinedisfuncţionalăchiar înainte să setransforme în

fluture. Dar nouaconştiinţă răsarechiar în timp ce

cea veche setopeşte.



Suntem în mijlocul

unui evenimentde seamă înevoluţiaconştiinţei umane,dar nu veţi auzi

vorbindu-sedespre aceasta laştirile de seară. Pe

planeta noastră, şi



poate simultan în

multe părţiale galaxieinoaste şi dincolode ea, conştiinţase trezeşte din

visul formei.Aceasta nu înseamnă că

toate formele(lumea) vor



dispărea, deşi

foarte multeaproape cusiguranţă o vorface. Ci înseamnăcă acum

conştiinţa poate începe să deanaştere formei

fără să se piardă



în ea. Poate

rămâneconştientă de sinechiar în timp cecreează şiexperimentează

forma. De ce-arcontinua săcreeze şi

să experimentezeforma? Pentru a



se bucura de ea.

Cum faceconştiinţa acestlucru? Prinintermediuloamenilor treziţi

care au aflat înţelesul acţiuniiconştiente.

Acţiuneaconştientă



înseamnă

armonizareascopului vostruexterior — ceeace faceţi — cuscopul interior —

trezirea şirămânerea întrezie. Prin

acţiuneaconştientă



deveniţi una cu

scopulexterior aluniversului.Conştiinţa curgeprin voi în această

lume. Curge îngândurile voastreşi le

inspiră. Curge înceea ce faceţi şi



oferă îndrumare şi

forţă acţiunilor.Nu ce faceţi, cicum faceţi ceeace faceţireprezintă factorul

care hotărăştedacă vă împliniţidestinul. Iar modul

în care faceţi ceeace faceţi este



determinat de

starea voastră deconştiinţă.O răsturnare apriorităţilorvoastre se

produce atuncicând scopulprincipal pentru

care faceţi



ceea ce faceţi

devine acţiunea însine sau, maidegrabă, curentulde conştiinţă carecurge în ceea ce

faceţi. Curentul deconştiinţă este celcare determină

calitatea. Altfel



spus, în orice

situaţie şi înorice faceţi, stareaconştiinţei voastreeste factorulprimordial;

situaţia şi ceea cefaceţi este celsecundar.

Succesul „viitor”depinde şi este



inseparabil de

conştiinţa din carese naşte acţiunea.Aceasta poate fiori forţa reactivă aegoului, ori

atenţia vigilentă aconştiinţei treze.Adevărata

acţiune de successe naşte din acel



câmp de atenţie

vigilentă şi nu dinego şi gândireacondiţionată,inconştientă.Cele trei

modalităţi deacţionareconştientă

Conştiinţa poatecurge în ceea ce



faceţi şi, prin voi,

în această lume, în trei moduri, treimodalităţi princare vă puteţiarmoniza viaţa cu

forţa creativă auniversului.Modalitate

înseamnă



energia-frecvenţă

fundamentalăcare curge în ceeace faceţi şiconecteazăacţiunile voastre

cuECKHART TOLLE -Un pământ nou

Capitolul 10: Un pământ nou



158

conştiinţa treazăcare răsare înaceastă lume.Ceea ce faceţi vafi disfuncţional şi

pornit din egodacă nu esteefectuat printr-

una dintre acestetrei modalităţi. Ele



se pot schimba pe

parcursul uneizile, deşi unadintre ele poate fidominantă într-oanumită perioadă

a vieţii voastre.Fiecaremodalitate este

adecvatăanumitor situaţii.



Modalităţile prin

care seefectueazăacţiuneaconştientă suntacceptarea,

bucuria şientuziasmul.Fiecare reprezintă

o anumităfrecvenţă



vibraţională a

conştiinţei. Trebuie să fiţiatenţica una dintre elesă opereze ori de

câte ori faceţiceva, orice — dela sarcina cea mai

simplă până la



cea mai

complexă. Dacănu sunteţi nici într-o stare deacceptare, nici într-una de

bucurie, nici deentuziasm, priviţi îndeaproape şi

veţi vedea că văprovocaţi



suferinţă şi vouă,

şi altora. AcceptareaCând o acţiune nuvă aduce bucurie,puteţi cel puţin

accepta căaceasta este ceeace aveţi de

făcut. Acceptare înseamnă: acum



aceasta este ceea

ce îmi ceresituaţia,momentul să fac,aşa că ofac de bunăvoie.

Am vorbit deja pelarg despreimportanţa

acceptării



interioare a ceea

ce seîntâmplă, iaracceptarea a ceeace trebuie săfaceţi este doar

un alt aspect alacesteia. Deexemplu,

probabil că nu văveţi putea bucura



să schimbaţi un

pneu dezumflat lamaşină în toiulnopţii, pe undrum pustiu şi întimp ce plouă cu

găleata, cu atâtmai puţin veţiputea să vă

entuziasmaţi de



situaţie, dar puteţi

avea o stare deacceptare. Aefectua o acţiune într-o stare deacceptare

înseamnăa avea o stare depace în timp ce

acţionaţi. Pacearespectivă este o



vibraţie

energetică subtilăcarecurge atunci înceea ce faceţi. Lasuprafaţă,

acceptarea pare ostare pasivă, dar în realitate este

activă şi creativă,pentru că aduce



ceva cu totul nou

în această lume.Pacea aceea,vibraţia aceeaenergetică subtilăeste conştiinţa, iar

una dintre căileprin care intră ea în lume este

acţiunea în stare



de abandon

interior, iar unuldintre aspecteleacesteia esteacceptarea.Dacă nu puteţi

nici să vă bucuraţişi nici să acceptaţiceea ce faceţi —

opriţi-vă. Altfel, nu



vă asumaţi

responsabilitateapentru singurullucru pentru careputeţi cu adevăratsă vă asumaţi

responsabilitateaşi care se întâmplă să fie şi

acel lucru carecontează cu



adevărat: starea

conştiinţeivoastre. Şi dacănu vă asumaţiresponsabilitateapentru starea

conştiinţeivoastre, nu văasumaţi

responsabilitateapentru viaţă.



Atunci care este

legătura dintreceea ce faceţi şistarea de bucurie?Vă veţi bucura deorice

activitate în careveţi fi pe deplinprezenţi, orice

activitate care nu



reprezintă doar un

mijloc pentruatingerea unuiscop. Nu acţiuneaeste cea de carevă bucuraţi în

realitate, cisentimentulprofund de

însufleţire cecurge în ea.



Însufleţirea

respectivă esteuna cu ceea cesunteţi. Aceasta înseamnă că,ECKHART TOLLE -


159



atunci când vă

bucuraţi să faceţiceva,experimentaţi cuadevărat bucuriaFiinţării în

aspectul eidinamic. Deaceea, orice faceţi

cu bucurie văconectează la



forţa din spatele

întregii creaţii.Iată o practicăspirituală care vaaduce forţă şiexpansiune

creativă în viaţavoastră. Faceţi olistă cu mai multe

activităţi de rutinăpe care le



efectuaţi frecvent.

Includeţi activităţipe care leconsideraţineinteresante,plictisitoare,

obositoare,iritante saustresante. Dar nu

includeţi nimic din



ceea ce urâţi sau

nu puteţi suferi săfaceţi — caz încare fie acceptaţi,fie încetaţi săfaceţi lucrul

respectiv. Listapoate includemersul la serviciu

şi înapoierea,cumpărăturile



cotidiene,

spălarearufelor sau oricealtcevaconsideraţiobositor sau

stresant în muncade fiecare zi. Apoi,ori de câte

ori efectuaţiactivităţile



respective, faceţi

din ele o cale sprevigilenţă. Fiţiabsolut prezenţi înceeace faceţi şi simţiţi

liniştea vigilentă, însufleţită dininteriorul vostru

ca fundal aactivităţii. Veţi



descoperi în

curând că ceea cefaceţi într-o astfelde stare deatenţie susţinutănu mai este

stresant,obositor sauiritant, ci devine

sursă de bucurie.Mai exact, ceea ce



vă produce

bucurie nu este înrealitate acţiuneaexterioară, cidimensiuneainterioară a

conştiinţei cecurge în acţiune.Aceasta

înseamnă să găsiţibucuria Fiinţării în



ceea ce faceţi.

Dacă simţiţi căviaţa voastră estelipsită desemnificaţie saueste prea

stresantă sauobositoare,aceasta se

întâmplă deoarecenu aţi adus încă în



viaţa voastră

dimensiunearespectivă. Scopulvostru principal nua devenit încăacela de a fi

conştienţi în ceeace faceţi.Pământul nou îşi

face apariţia pemăsură ce tot mai



mulţi oameni

descoperă căscopul lorprincipal în viaţăeste acela de aaduce lumina

conştiinţei înaceastă lume şifolosesc astfel tot

ceea



ce fac ca mijloc în

vedereaconştientizării.Bucuria Fiinţăriieste bucuria de afi conştient.

Conştiinţa treazăpreia apoicontrolul de la ego

şi începe să vă



conducă viaţa. Se

poate atunci sădescoperiţi că oactivitate pe careo efectuaţi demult timp începe

să se extindă înmod firesc înceva mult mai

mare, atunci când



conştiinţa îi oferă

forţă.Unii dintre aceioameni care, prinacţiune creativă, îmbogăţesc vieţile

multor altora, facpurşi simplu ceea ce

le aduce cea maimare bucurie, fără



să încete să

realizeze sau sădevină ceva prinactivitatearespectivă. Pot fimuzicieni, artişti,

scriitori, oamenide ştiinţă,procesori sau

constructori saupot fi cei care



iniţiază noi

structuri socialesau acţiuni deamploare (acţiuniiluminate). Uneorise întâmplă ca

sfera lor deinfluenţă sărămână mică timp

de câţiva ani; apoise



poate întâmpla ca

deodată sauprogresiv să curgă în ceea ce fac eiun val de energiecreativă, iar

activitatea lor seextinde mai multdecât şi-ar fi putut

imagina şi îiatinge pe



nenumăraţi alţii.

Pelângă bucurie,ceea ce fac eiprimeşte oanumită

intensitate, iarodată cu aceastavine o creativitate

ce trece dincolode orice ar putea



săvârşi un om

obişnuit.ECKHART TOLLE -Un pământ nouCapitolul 10: Un pământ nou

160Dar n-o lăsaţi săajungă în minte,

căci acolo s-arputea ascunde o



reminiscenţă de

ego. Voisunteţi încăoameni obişnuiţi.Extraordinar esteceea ce vine prin

voi în aceastălume, iar esenţarespectivă o

împărtăşiţi cutoate fiinţele.



Poetul persan şi

maestrul sufit dinsecolul alpaisprezecelea,Hafiz, exprimaminunat acest

adevăr: „Sunt unorificiu într-unflaut prin care

trece



respiraţia lui

Cristos. Ascultaţimuzica”.Entuziasmul Apoi, pentru ceicare rămân sinceri

faţă de scopul lorinterior alconştientizării,

mai există şi



un alt mod de

manifestarecreativă. Brusc, într-o zi, ei ştiucare este scopullor exterior. Au o

mareviziune, un ţel, iarde atunci înainte

lucrează pentru aduce la îndeplinire



ţelul respectiv.

Ţelul sauviziunea lor are deobicei legătură cuceea ce fac deja,la o scară mai

mică, şi le aducebucurie. Aiciapare cea de-a

treia modalitatede acţiune



conştientă:

entuziasmul.Entuziasm înseamnă căbucuriei profundeaduse de ceea ce

faceţi i se adaugăun elementnou, acela al

ţelului sau viziuniicătre care vă



îndreptaţi. Când

adăugaţi un ţelbucuriei produsedeceea ce faceţi,câmpul energetic

sau frecvenţavibraţională seschimbă. Bucuriei

i se adaugă într-o



anumită măsură

ceea ce am puteanumi tensiunestructurală, eadevenind astfelentuziasm. Atunci

când activitateacreativă estealimentată de

entuziasm, în



spatele a ceea ce

faceţi va exista ointensitate şi oenergie uriaşă. Văveţi simţiasemenea unei

săgeţi ce se îndreaptă cătreţintă — şi

care se bucură decălătorie.



Cuiva care

priveşte din afarăi-ar putea păreacă sunteţi stresaţi,dar intensitateaentuziasmului nu

are nimic de-aface cu stresul.Atunci când vreţi

mai mult să văatingeţi scopul



decât să faceţi

ceea ce faceţideveniţi stresaţi.Echilibrul întrebucurie şitensiune

structurală sepierde, câştigândcel din urmă.

Atunci când aparestresul, acesta



este de obicei un

semn că egoul sa întors, iar voi vătăiaţi singuripuntea delegătură cu forţa

creativă auniversului. Loculacesteia

este luat de forţaşi încordarea



dorinţei egoiste,

şi-atunci trebuiesă vă luptaţi şi să„trudiţi” ca săreuşiţi. Stresuldiminuează

întotdeauna atâtcalitatea, cât şieficienţa a ceea

ce faceţi subinfluenţa



sa. Există, de

asemenea, olegătură puternică între stres şiemoţii negative,precum

anxietatea şifuria. Stresul esteBucuria

Pacea adusă deacţiunea în stare



de abandon

interior setransformă în însufleţire atuncicândchiar vă bucuraţi

de ceea ce faceţi.Bucuria este o adoua modalitate

de efectuare aacţiunii



ECKHART TOLLE -

Un pământ nouCapitolul 10: Un pământ nou161conştiente. Pe

noul pământ,bucuria va înlocuidorinţa ca forţă

motivaţională dinspatele acţiunilor



oamenilor. Dorinţa

se naşte dinamăgirea egouluică sunteţi unfragment separat,fără legătură cu

forţa care se află în spatele întregiicreaţii. Prin

intermediulbucuriei vă



conectaţi la însăşi

forţaaceea creativăuniversală.Atunci când faceţidin momentul

prezent, nu dintrecut sau dinviitor, punctul

focal al vieţii



voastre,

capacitateavoastră de a văbucura de ceea cefaceţi — şi prinaceasta calitatea

vieţiivoastre — creşte în mod dramatic.

Bucuria esteaspectul dinamic



al Fiinţării. Atunci

când forţacreativă auniversului devineconştientă desine, ea se

manifestă cabucurie. Nutrebuie să

aşteptaţi



ca ceva

„semnificativ” săapară în viaţavoastră pentru avă putea bucura în sfârşit de ceea

ce faceţi.In bucurie existămai multă

semnificaţie decâtaţi putea avea



nevoie vreodată.

Sindromul„dorinţeide a începe sătrăiţi” este unadintre cele mai

obişnuite amăgiriale stăriiinconştiente. Este

mult



mai probabil că

expansiunea şischimbareapozitivă la nivelexterior vor veni în viaţa voastră

dacăvă puteţi bucurade ceea ce faceţi

deja, în loc săaşteptaţi vreo



schimbare ca să

puteţi începe săvăbucuraţi de ceeace faceţi. Nucereţi minţii

permisiunea să văbucuraţi de ceeace faceţi. Nu veţi

primi decât omulţime de



motive pentru

care nu vă puteţibucura. „Nuacum”, va spunemintea.„Nu vezi că sunt

ocupată? N-amtimp. Poate mâineai putea începe să

te bucuri...” Acelmâine nu



vine niciodată

dacă nu începeţisă vă bucuraţi deceea ce faceţiacum.Când spuneţi: îmi

place să facaceasta saucealaltă, este

vorba despre opercepţie greşită.



Face să pară că

bucuria vine dinceea ce faceţi, darnu este cazul.Bucuria nu vinedin ceea ce

faceţi, ea curgedin adâncul vostru în ceea ce faceţi

şi, astfel, în lumea



aceasta. Percepţia

eronată căbucuria vine de laceea ce faceţieste normală, darşi periculoasă,

căci dă naşterecredinţei căbucuria poate fi

derivată dinaltceva, dintr-o



activitate sau

dintr-un lucru. Şiatunci căutaţi înlumebucuria, fericirea.Dar lumea nu vi le

poate da. Deaceea trăiescmulţi oameni într-

o stare constantă



de frustrare.

Lumea nu le dăceea ce cred ei căle este necesar.Atunci care estelegătura dintre

ceea ce faceţi şistarea de bucurie?Vă veţi bucura de

orice



activitate în care

veţi fi pe deplinprezenţi, oriceactivitate care nureprezintă doar unmijloc pentru

atingerea unuiscop. Nu acţiuneaeste cea de care

vă bucuraţi înrealitate, ci



sentimentul

profund de însufleţire cecurge în ea.Însufleţirearespectivă este

una cu ceea cesunteţi. Aceasta înseamnă că,

atunci când văbucuraţi să faceţi



ceva,

experimentaţi cuadevărat bucuriaFiinţării înaspectul eidinamic. De

aceea, orice faceţicu bucurie văconectează la

forţa din spatele întregii creaţii.



Iată o practică

spirituală care vaaduce forţă şiexpansiunecreativă în viaţavoastră. Faceţi o

listă cu mai multeactivităţi de rutinăpe care le

efectuaţi frecvent.



Includeţi activităţi

pe care leconsideraţineinteresante,plictisitoare,obositoare,

iritante saustresante. Dar nuincludeţi nimic din




Capitolul 10: Un

pământ nou162ceea ce urâţi saunu puteţi suferi săfaceţi — caz în

care fie acceptaţi,fie încetaţi săfaceţi lucrul

respectiv. Listapoate include



mersul la serviciu

şi înapoierea,cumpărăturilecotidiene,spălarearufelor sau orice

altcevaconsideraţiobositor sau

stresant în munca



de fiecare zi. Apoi,

ori de câteori efectuaţiactivităţilerespective, faceţidin ele o cale spre

vigilenţă. Fiţiabsolut prezenţi înceea

ce faceţi şi simţiţiliniştea vigilentă,



însufleţită din

interiorul vostruca fundal aactivităţii. Veţidescoperi încurând că ceea ce

faceţi într-o astfelde stare deatenţie susţinută

nu mai estestresant,



obositor sau

iritant, ci devinesursă de bucurie.Mai exact, ceea cevă producebucurie nu este în

realitate acţiuneaexterioară, cidimensiunea

interioară aconştiinţei ce



curge în acţiune.

Aceasta înseamnă să găsiţibucuria Fiinţării înceea ce faceţi.Dacă simţiţi că

viaţa voastră estelipsită desemnificaţie sau

este preastresantă sau



obositoare,

aceasta se întâmplă deoarecenu aţi adus încă înviaţa voastrădimensiunea

respectivă. Scopulvostru principal nua devenit încă

acela de a fi



conştienţi în ceea

ce faceţi.Pământul nou îşiface apariţia pemăsură ce tot maimulţi oameni

descoperă căscopul lorprincipal în viaţă

este acela de aaduce lumina



conştiinţei în

această lume şifolosesc astfel totceeace fac ca mijloc învederea

conştientizării.Bucuria Fiinţăriieste bucuria de a

fi conştient.



Conştiinţa trează

preia apoicontrolul de la egoşi începe să văconducă viaţa. Sepoate atunci să

descoperiţi că oactivitate pe careo efectuaţi de

mult timp începe



să se extindă în

mod firesc înceva mult maimare, atunci cândconştiinţa îi oferăforţă.

Unii dintre aceioameni care, prinacţiune creativă,

îmbogăţesc vieţile



multor altora, fac

purşi simplu ceea cele aduce cea maimare bucurie, fărăsă încete să

realizeze sau sădevină ceva prinactivitatea

respectivă. Pot fimuzicieni, artişti,



scriitori, oameni

de ştiinţă,procesori sauconstructori saupot fi cei careiniţiază noi

structuri socialesau acţiuni deamploare (acţiuni

iluminate). Uneorise întâmplă ca



sfera lor de

influenţă sărămână mică timpde câţiva ani; apoisepoate întâmpla ca

deodată sauprogresiv să curgă în ceea ce fac ei

un val de energiecreativă, iar



activitatea lor se

extinde mai multdecât şi-ar fi pututimagina şi îiatinge penenumăraţi alţii.

Pelângă bucurie,ceea ce fac ei

primeşte oanumită



intensitate, iar

odată cu aceastavine o creativitatece trece dincolode orice ar puteasăvârşi un om

obişnuit.Dar n-o lăsaţi săajungă în minte,

căci acolo s-arputea ascunde o



reminiscenţă de

ego. Voisunteţi încăoameni obişnuiţi.Extraordinar esteceea ce vine prin

voi în aceastălume, iar esenţarespectivă o

împărtăşiţi cutoate fiinţele.



Poetul persan şi

maestrul sufit dinsecolul alpaisprezecelea,Hafiz, exprimaminunat acest

adevăr: „Sunt unorificiu într-unflaut prin care

trece



respiraţia lui

Cristos. Ascultaţimuzica”.ECKHART TOLLE -Un pământ nouCapitolul 10: Un

pământ nou163Entuziasmul

Apoi, pentru ceicare rămân sinceri



faţă de scopul lor

interior alconştientizării,mai există şiun alt mod demanifestare

creativă. Brusc, într-o zi, ei ştiucare este scopul

lor exterior. Au omare



viziune, un ţel, iar

de atunci înaintelucrează pentru aduce la îndeplinireţelul respectiv. Ţelul sau

viziunea lor are deobicei legătură cuceea ce fac deja,

la o scară mai



mică, şi le aduce

bucurie. Aiciapare cea de-atreia modalitatede acţiuneconştientă:

entuziasmul.Entuziasm înseamnă că

bucuriei profundeaduse de ceea ce



faceţi i se adaugă

un elementnou, acela alţelului sau viziuniicătre care vă îndreptaţi. Când

adăugaţi un ţelbucuriei produsede

ceea ce faceţi,câmpul energetic



sau frecvenţa

vibraţională seschimbă. Bucurieii se adaugă într-oanumită măsurăceea ce am putea

numi tensiunestructurală, eadevenind astfel

entuziasm. Atunci



când activitatea

creativă estealimentată deentuziasm, înspatele a ceea cefaceţi va exista o

intensitate şi oenergie uriaşă. Văveţi simţi

asemenea uneisăgeţi ce se



îndreaptă către

ţintă — şicare se bucură decălătorie.Cuiva carepriveşte din afară

i-ar putea păreacă sunteţi stresaţi,dar intensitatea

entuziasmului nuare nimic de-a



face cu stresul.

Atunci când vreţimai mult să văatingeţi scopuldecât să faceţiceea ce faceţi

deveniţi stresaţi.Echilibrul întrebucurie şi

tensiunestructurală se



pierde, câştigând

cel din urmă.Atunci când aparestresul, acestaeste de obicei unsemn că egoul sa

întors, iar voi vătăiaţi singuripuntea de

legătură cu forţacreativă a



universului. Locul

acesteiaeste luat de forţaşi încordareadorinţei egoiste,şi-atunci trebuie

să vă luptaţi şi să„trudiţi” ca săreuşiţi. Stresul

diminuează întotdeauna atât



calitatea, cât şi

eficienţa a ceeace faceţi subinfluenţasa. Există, deasemenea, o

legătură puternică între stres şiemoţii negative,

precumanxietatea şi



furia. Stresul este

toxic pentruorganism şi începe să fierecunoscut acumca una dintre

cauzeleprincipale ale aşa-numitelor boli

degenerative



precum cancerul

şi bolile de inimă.Spre deosebire destres, entuziasmulare o frecvenţăenergetică înaltă

şi rezonează astfelcuforţa creativă a

universului. Deaceea spunea



Ralph Waldo

Emerson: „Nimicmăreţ n-a fostvreodată realizatfără entuziasm”.Cuvântul

entuziasm vinedin greaca veche— en şi theos,

care



înseamnă

Dumnezeu. Iarcuvântul înruditenthousiazein înseamnă „a fiposedat de un

dumnezeu.”Atunci când aveţientuziasm, veţi

descoperi că nueste nevoie să



faceţi singuri

totul. De fapt,singuri nu puteţiface nimicsemnificativ.Entuziasmul

susţinut aduce unval de energiecreativă, iar

tot ceea ce aveţiatunci de făcut



este să „profitaţi

de ocazie.”Entuziasmuladuce o forţăuriaşă în ceea cefaceţi, astfel că

toţi cei care nu auavut acces laaceastă forţă vor

privi uimiţirealizările



„voastre” şi v-ar

putea atribuimeritul pentru ele.Insă voiştiţi adevărul lacare se referea

Isus când spunea:„Eu nu pot să facde la Mine nimic”.

Spre deose-



ECKHART TOLLE -

Un pământ nouCapitolul 10: Un pământ nou164bire de dorinţa

egoistă, carecreează o opoziţiedirect

proporţională cu



intensitatea

dorinţei,entuziasmul nu seopune niciodată.Estenonconflictual.

Activitatea sa nucreează învingători şi

învinşi. Sebazează pe



includerea, nu pe

excluderea altora.Nu are nevoie săfolosească şi sămanipulezeoamenii, căci este

forţa creaţiei însăşi, aşa că nuare nevoie să ia

energie dintr-osursă



secundară.

Dorinţa egoului încearcă întotdeauna să iade la cineva saude la ceva;

entuziasmuloferă din propriasa abundenţă.

Când entuziasmul întâlneşte



obstacole sub

forma unor situaţiiadverse sau aunor oameninecooperanţi, elnu atacă

niciodată, ci leocoleşte sau,printr-o atitudine

generoasă saureceptivă,



transformă

energia opozantă într-una desusţinere iarduşmanul — înprieten.

Entuziasmul şiegoul nu potcoexista. Unul

implică absenţa



celuilalt.

Entuziasmul ştie încotro se îndreaptă, dar înacelaşi timp esteprofund contopit

cu momentulprezent, sursa aceea ce

îl animă, abucuriei sale şi a



puterii sale.

Entuziasmul nu„vrea” nimicpentru că nu-ilipseşte nimic.Este una cu viaţa

şi, oricât dedinamice ar fiactivităţile

inspirate de



entuziasm, nu vă

pierdeţi înele. Întotdeaunarămâne un spaţiuliniştit, dar foarte însufleţit în

centrul roţii, unnucleu de pace înmijlocul activităţii,

care este atâtsursa a orice, cât



şi neatins de

nimic.Prin entuziasm văarmonizaţi pedeplin cuprincipiul creativ

exterior aluniversului, fără avă

identifica însă cucreaţiile sale,



adică fără ego.

Atunci când nuexistă identificare,nu există niciataşament — unadintre marile

surse alesuferinţei. Odatătrecut un val de

energie creativă,



tensiunea

structurală sediminuează dinnou şi rămâneţi cubucuria dată deceea ce faceţi.

Nimeninu poate trăimereu în

entuziasm. Maitârziu, poate veni



un nou val de

energie creativăcare să ducăla un entuziasmreînnoit.Când se

instaleazămişcarea de întoarcere către

dezintegrareaformei,



entuziasmul nu vă

maislujeşte.Entuziasmulaparţine cicluluiexterior al vieţii.

Doar prin abandonvă puteţiarmoniza cu

mişcarea de întoarcere —



călătoria către

casă.Să rezumăm:bucuria produsăde ceea ce faceţi,combinată cu un

ţel sau o viziune întru îndeplinirea căreia

lucraţi devineentuziasm. Chiar



dacă aveţi un ţel,

ceea ce faceţi înmomentulprezent trebuie sărămână punctulfocal al atenţiei

voastre; altfel veţiieşi din armoniacu scopul

universal. Aveţigrijă ca viziunea



sau ţelul vostru să

nu fie o imaginebombastică avoastră şi, înconsecinţă, oformă mascată de

ego, ca deexemplu aceea dea deveni o vedetă

de film, un scriitor



celebru sau un

întreprinzătorbogat. Aveţi grijăşi ca ţelul vostrusă nu fie acela dea avea una sau

alta, de pildă ovilă la mare,propria voastră

companie sau



zece milioane de

dolari în bancă. Oimaginebombastică sau oviziune a voastrăavând una sau

alta sunt toateţeluri statice şi nuvă

furnizează putere.Asiguraţi-vă că



ţelurile voastre

sunt dinamice,adică ţintesc cătreo activitate înECKHART TOLLE -Un pământ nou

Capitolul 10: Un pământ nou165

care sunteţiimplicaţi şi prin



care sunteţi în

legătură cu altefiinţe umane şi cu întregul. În loc săvăvedeţi ca un actor

sau scriitorcelebru şi aşa maideparte, trebuie

să vă imaginaţi căprin ceea ce



faceţi inspiraţi

nenumăraţi alţioameni şi le îmbogăţiţi vieţile.Simţiţi cumactivitatea

respectivă îmbogăţeşte sauaduce profunzime

nu doar vieţiivoastre, ci şi vieţii



semenilor. Simţiţi

că sunteţi odeschidere princare curgeenergia dinspreSursa

nemanifestată a întregii vieţi, înbeneficiul tuturor.

Toate acesteaimplică faptul că



ţelul sau viziunea

voastră este dejao realitate îninteriorulvostru, la nivel deminte şi de

simţire.Entuziasmul esteforţa care

transpune planulmental în



dimensiunea

fizică. Aceastaeste utilizareacreativă a minţii şiacesta estemotivul pentru

care nueste implicatădorinţa. Nu puteţi

manifesta ceea cedoriţi; puteţi



manifesta doar

ceea ce dejaaveţi.Puteţi obţine ceeace doriţi prin trudăşi stres, dar nu

aceasta este caleanoului pământ.Isus a oferit

cheia utilizăriicreative a minţii şi



manifestării

conştiente aformei atuncicând a spus:„Toate câtecereţi, rugându-

vă, să credeţi căle-aţi primit şi leveţi avea”.

Cei care menţinfrecvenţa



Mişcarea

exterioară întruchipată înformă nu seexprimă cuaceeaşi

intensitate în toţioamenii. Unii simto nevoie

imperioasă de aconstrui, de a



crea, de a se

implica, de arealiza, de aavea un impactasupra lumii. Dacăsunt inconştienţi,

egoul lor vaprelua, desigur,controlul şi va

utiliza energiaciclului exterior în



scopurile sale

proprii. Însă acestlucru reducefoarte mult fluxulde energiecreativă disponibil

şi, în consecinţă,vor fi nevoiţi să sebazeze tot mai

mult pe



„sforţare” pentru

a obţine ceea cevor. Dacă suntconştienţi, aceioameni în caremişcarea

exterioară esteputernică vor fideosebit de

creativi. Alţii,odată încheiată



expansiunea

naturală cevine împreună cucreşterea, duc oexistenţăexterioară

neremarcabilă,mai pasivă şirelativ lipsită

de evenimente.



Aceştia sunt mai

introspectivi prinnatura lor, iarpentru eimişcareaexterioară în

formă esteminimă. Maidegrabă s-ar

întoarce acasădecât să iasă



afară. Nu au

dorinţa de a seimplica puternic în lume sau de a oschimba. Dacă auvreo ambiţie,

aceasta nu trecede obicei dincolode a-şi găsi o

ocupaţie, cevacare să le ofere un



anumit grad de

independenţă.Unora le vine greusă se adaptezela lumea aceasta.Unii sunt suficient

de norocoşi săgăsească o nişăprotectoare în

care pot trăi



relativ la adăpost,

o meserie care leaduce un venitregulat sau o micăafacere a lor. Uniise pot

simţi atraşi deviaţa în cadrulunei comunităţi

spirituale sau aunei mănăstiri.



Alţii încep să

trăiascăla periferia uneisocietăţi cu caresimt că au puţine în comun. Unii

recurg la drogurideoarecepentru ei e prea

dureros sătrăiască în lumea



acesta. Alţii devin

în final vindecătorisau învăţătorispirituali,vorbindu-lesemenilor despre

Fiinţare.ECKHART TOLLE -Un pământ nou




166

În vremuritrecute, aceştia arfi fost probabilnumiţicontemplativi. Se

pare că pentru einumai există niciun

loc în civilizaţianoastră



contemporană.

Însă pe pământiinou ce-şi faceapariţiarolul lor va fi la felde vital precum

cel al creatorilor,al celor careacţionează, care

reformează.



Funcţia lor este

aceea de a ancorafrecvenţa noiiconştiinţe peaceastă planetă.Eu îi numesc cei

care menţinfrecvenţa. Ei seaflă aici pentru a

da naştereconştiinţei prin



activităţile de zi

cu zi, prininteracţiunile lorcu ceilalţi şi prin„simplaexistenţă.”

În acest mod, ei înzestrează ceeace este aparent

nesemnificativ cu



un înţeles

profund.Sarcina lor esteaceea de a aduceo linişte spaţioasă în această lume,

fiind absolutprezenţi în oricefac. Acţiunile lor

sunt conştiente şiprin urmare de



calitate, chiar şi

când e vorbadespre cea maiuşoară sarcină.Scopul lor esteacela de a face

totul într-omanieră sacră.Cum fiecare fiinţă

umană



face parte

integrantă dinconştiinţa umanăcolectivă, eiinfluenţeazălumea mult mai

profund decâteste vizibil lanivelul de

suprafaţă a vieţiilor.



Pământul nou

nu este o utopieNu este noţiuneade pământ noudoar o ala viziuneutopică? Nu,

deloc. Toateviziunileutopice au în

comun proiecţiamentală a unui



viitor în care totul

va f bine, noi vomfi salvaţi, va fipace şi armonie şiproblemelenoastre se vor

sfârşi. Au existatmulte astfel deviziuni utopice.



Unele au sfârşit în

dezamăgire, altele în dezastru.În centrul tuturorviziunilor utopicese află una dintre

principaleledisfuncţiistructurale ale

vechii conştiinţe:căutarea salvării



în viitor. Singura

existenţă pe careo are viitorul estegândul dinmintea voastră,astfel că atunci

când căutaţi înviitor salvarea, înmod inconştient

căutând salvarea



în mintea voastră.

Sunteţi prinşi încapcana formei aegoului.„Şi am văzut cernou şi pământ

nou”, scrieprofetul biblic.Fundaţia unui

pământ nou este



un cer nou —

conştiinţa trează.Pământul —realitateaexterioară — estedoar reflexia sa în

afară.Apariţia unui cernou şi, implicit,

cea a unui pământnou, nu sunt



evenimente

viitoare care nevorelibera. Nimic nune va elibera,fiindcă doar

momentul prezentne poate elibera.A realiza aceasta

înseamnă a vătrei. Trezirea ca



eveniment viitor

nu are niciun înţeles, căcitrezirea înseamnărealizareaPrezenţei. Aşadar,

cerul nouconştiinţa trezitănu este o stare de

atins în viitor. Uncer



nou şi un pământ

nou răsar în voi înacest moment, iardacă nu răsar înacest moment,atunci nu

sunt altceva decâtun gând în minteavoastră şi prin

urmare nu răsardeloc. Ce le-a



spus Isus

discipolilor?„Împărăţia luiDumnezeu este înăuntru vostru”.În Predica de pe

munte, Isus face oprofeţie pe carepuţini oameni au

înţeles-o pânăastăzi.



El spune: „Fericiţi

cei blânzi, căaceia vor moştenipământul.” înversiunilemoderne ale

Bibliei,ECKHART TOLLE -Un pământ nou




167

„blânzi” estetradus ca „umili”(autorul se referăla versiunea înlimba engleză a

Bibliei). Cine suntcei blânzi sauumili, şi ce

înseamnă că ei



vor moşteni

pământul?Cei blânzi sunt ceilipsiţi de ego. Eisunt ci care aurealizat că

adevărata lornatură esenţialăeste conştiinţa şi

recunosc esenţa în toţi „ceilalţi”, în



toate formele de

viaţă. Ei trăiesc înstarea deabandon şi simtastfel unitatea lorcu întregul şi cu

Sursa. Ei întruchipeazăconştiinţa trează

care



modifică toate

aspectele vieţii depe planetanoastră, inclusivnatura, căci viaţape pământ este

inseparabilă deconştiinţa umanăcare o percepe şi

interacţionează cu



ea. În acest sens

pot fi înţelese spuselechristice: ceiblânzi vor moştenipământul.

O specie nouăapare pe planetanoastră. Ea apare

acum şi voi înşivă



sunteţi această

specie!ECKHART TOLLE -Un pământ nouCapitolul 10: Un pământ nou

ECKHART TOLLE– Un pământnou

- Cuprins -



Capitol

Subcapitol PaginăEvocare 1Scopul acestei cărţi 3

Disfuncţianoastrămoştenită 4



Ivirea

conştiinţei celei noi 7Spiritualitate şi religie 9Necesitatea

unei transformări 1001. Înflorirea

conştiinţeiumane



Un cer nou şi un

pământ nou 12Sinele iluzoriu14Vocea din minte16

Conţinutul şi structuraegoului 18

Identificarea culucrurile 18



Inelul pierdut 20

Iluzia posesiei 22Dorinţa: nevoiade mai mult 24Identificarea cu

corpul 25Percepţiacorpului interior

27



Uitarea Fiinţării

28De la eroarealui Descartes larevelaţia lui Sartre 29

02. Egoul:starea curentă aumanităţii



Pacea care

covârşeşte oriceminte 29Nucleul egoului 31Lamentaţie şi

resentiment 32Reactivitate şi ranchiună 34



Sunt corect,

procedez greşit 35În apărarea unei iluzii 35 Adevărul:

relativ sauabsolut? 36Egoul nu este

personal 38



Războiul este o

proiecţiementală 39Vă doriţi pacesau dramă? 40Dincolo de ego:

adevăratavoastrăidentitate 41



Toate

structurile sunt instabile 4203. NucleulegouluiEgo şi faimă 43

CapitolSubcapitol Pagină

Ticălos, victimă,iubit (ă) 45



Desprinderea

de autodefiniţii 47Rolurile prestabilite 47Roluri

temporare 49Călugărul cu palmele

asudate 50



Fericirea ca rol

şi adevăratafericire 50 A fi părinte: unrol sau ofuncţie? 51

Suferinţaconştientă 52 A fi părinte într-

un mod conştient 53



Recunoaşterea

întru copilul vostru 54Renunţarea laroluri 55Egoul patologic

57Nefericirea dinfundal 58

Secretul fericirii 60



Formele

patologice aleegoului 61 A munci — cu şi fără ego 63Egoul în caz de

boală 65Egoul colectiv 65



04.

Interpretarea deroluri:multiplelefaţete aleegoului

Dovadairefutabilă anemuririi 66

Corpul-durere68



Naşterea

emoţiilor 69Emoţiile şi egoul 70Raţa cu mintede om 72

Cu trecutul înspinare 73Individualul şi

colectivul 74



Cum se

reînnoieştecorpul-durere 75Cum sehrăneştecorpul-durere

cu gândurilevoastre 76Cum se

hrăneşte



corpul-durere

cu dramă 77Corpuri-dureredense 79Divertismentul,mass-media şi

corpul-durere 80Corpul-durerefeminin colectiv

81



05. Corpul-

durereCorpuri-durerenaţionale şi rasiale 82Capitol

Subcapitol PaginăEliberarea 85

Prezenţa 86



Întoarcerea

corpului-durere88Corpul-durere lacopii 89Nefericirea 90

Întrerupereaidentificării cucorpul-durere 92



„Elemente

declanşatoare"93Corpul-durereca sursă atrezirii 95

06. EliberareaEliberarea decorpul-durere 96

Cine credeţi căsunteţi 98



Belşugul 100

Cunoaşterea desine şi cunoaştereadespre sine 101Haos şi ordine

mai înaltă 102Binele şi răul 103

Când nu văderanjează



nimic din ceea

ce vi seîntâmplă 104Într-adevăr? 105Egoul şi momentul

prezent 106Paradoxul timpului 108

Eliminând timpul 109



Visul şi

visătorul 110Trecând dincolode limitări 111Bucuria Fiinţării 113

Permiteţi diminuareaegoului 114

07. Aflaţi cinesunteţi cu



adevărat

Precum înexterior, aşa şi în interior 115CapitolSubcapitol

PaginăDescoperireaspaţiului

interior 118



Conştiinţa

obiectelor şi conştiinţaspaţiului 121Dedesubtul şi deasupra

gândirii 122Televiziunea 123Recunoaşterea

spaţiului interior 125



Auzi susurul

pârâului demunte? 126 Acţiuneacorectă 127Percepeţi fără

să numiţi 128Cine esteexperimentator

ul? 129Respiraţia 130



Dependenţele

132Conştiinţacorpului interior 133S ţi l i t i

eckhart tolle - un pământ nou (2)

Documents