”Să îmbunătățim negocierea, relațiile și acordurile

privind echilibrul dintre viața profesională și cea

personală”

”Echilibrul între muncă – familie și timpul de muncă – workshop România”: Sisteme de conciliere si bune practici pentru

negocieri colective

marți 19 iunie 2012

Seminar

Hotelul Intercontinental (4 Nicolae Bălcescu Bldv., 010051)

Bucureşti , Romania, sala „Opera”, București, România

Proiect realizat cu susţinerea Uniunii Europene

LIBRA este un proiect cofinanțat de Comisia Europeană, DG Ocuparea Forței de Muncă, Afaceri Sociale și

Incluziune, Budget Heading 04.03.03.01/ Relații Sociale și Dialog Social, care beneficiază de susținerea Ministerului

Muncii, Familiei și Protecției Sociale din România.

Echilibrul între muncă – familie și timpul de muncă în România

– scenariu de referință

Cristina Lincaru, Cercetător

Responsabilitatea exclusivă a acestei prezentări revine autorilor

Comisia Europeană nu este responsabilă pentru orice utilizare a informaţiei

conţinute în aceste documente

Proiect realizat cu susţinerea Uniunii Europene

LIBRA este un proiect cofinanțat de Comisia Europeană, DG Ocuparea Forței de Muncă,

Afaceri Sociale și Incluziune, Budget Heading 04.03.03.01/ Relații Sociale și Dialog

Social, care beneficiază de susținerea Ministerului Muncii, Familiei și Protecției

Sociale din România.

”Să îmbunătățim negocierea, relațiile și

acordurile privind echilibrul dintre viața

profesională și cea personală”

În contextul dezechilibrelor severe induse de criză, România a iniţiat şi implementat ample reforme structurale, bazate pe programul anti-criză iniţiat în 2011 şi susţinut de

Fondul Monetar Internaţional (FMI), Uniunea Europeană (UE), şi Banca Mondială (BM) .

[1] Romania, Seventh Review under the Stand-By Arrangement, Cancellation of the Current

Stand-By Arrangement, and Request for a New Stand-By Arrangement, IMF Country Report No. 11/80, April 2011

[2] IMF, Romania: Letter of Intent, and Technical Memorandum of Understanding, March 10, 2011

• Organizarea şi funcţionarea pieţei muncii în România - aspecte recente în contextul noilor reforme

• Echilibrul între muncă şi viaţa în România • Model de bună practică dialogul civic: Centrul

Parteneriat pentru Egalitate - CPE promotor cu multiple faţete a politicilor şi a măsurilor de practici flexibile de lucru şi reconcilierea vieţii profesionale cu viaţa personală (WLB) în companii de pe zona Bucureşti-Ilfov, România

Noul cadru de reglementare al organizării şi funcţionării

pieţei muncii în România s-a concretizat prin "modificări

legislative orientate către:

creşterea flexibilitatea pieţei muncii, îmbunătăţirea eficienţei în negocierea colectivă (simultan

cu protejarea drepturilor lucrătorilor şi angajatorilor),

creşterea participării forţei de muncă“[1],

susţinute de îmbunătăţirea eficienţei sistemului de

protecţie socială [2].

[1], IMF, Romania: Letter of Intent, and Technical Memorandum of Understanding, March 10, 2011

[2], IMF -Romania: Letter of Intent, Memorandum of Economic and Financial Policies, and Technical Memorandum of Understanding, December 2, 2011

I. Organizarea şi funcţionarea pieţei muncii în România - aspecte recente în

contextul noilor reforme

Noul Cod al Muncii (Legea 53 din 24 ianuarie 2003, republicată

în data de 18 mai 2011 şi intrat în vigoare la 21 mai 2011),

"are ca scop îmbunătăţirea flexibilităţii pieţei muncii prin promovarea ocupării forţei de muncă pe durată determinată şi temporară, extinderea perioadelor de probă, şi creşterea flexibilizării timpului de lucru".

[1]IMF, Romania: Letter of Intent and Technical Memorandum of Understanding, June 9, 2011

Interesul pentru flexibilizarea de timpului de lucru / contractuală se referă la introducerea de scheme de lucru pe termen scurt !

are scopul de a "consolida legislaţia privind sindicatele, de soluţionare a conflictelor de muncă, patronatelor, contractul colectiv de muncă, precum şi de redefinirea Consiliului Economic şi Social”[1]

[1] Conform Legii 62/2011, „Art. 224. - La data intrării în vigoare a prezentei legi se abrogă:

a) Legea sindicatelor nr. 54/2003, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 73 din 5 februarie 2003, cu modificările ulterioare;

b) Legea nr. 168/1999 privind soluţionarea conflictelor de muncă, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 582 din 29 noiembrie 1999, cu modificările şi completările ulterioare, cu excepţia art. 26-39, care se abrogă de la data publicării în Monitorul Oficial al României, Partea I, a ordinului comun al ministrului muncii, familiei şi protecţiei sociale şi al ministrului justiţiei prevăzut la art. 177;

c) Legea patronatelor nr. 356/2001, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 380 din 12 iulie 2001, cu modificările ulterioare;

d) Legea nr. 130/1996 privind contractul colectiv de muncă, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 184 din 19 mai 1998, cu modificările şi completările ulterioare; e) Legea nr. 109/1997 privind organizarea şi funcţionarea Consiliului Economic şi Social, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 141 din 7 iulie 1997, cu modificările şi completările ulterioare;

f) Hotărârea Guvernului nr. 369/2009 privind constituirea şi funcţionarea comisiilor de dialog social la nivelul administraţiei publice centrale şi la nivel teritorial, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 227 din 7 aprilie 2009, cu modificările şi completările ulterioare.”

Codul de Dialog Social (Legea 62 din 10 mai 2011, intrat în vigoare la

13 mai 2011)

“Dialogul civic constituie forma de dialog între reprezentanţii societăţii civile (parteneri sociali, organizaţii ale societăţii civile organizate, respectiv fundaţii, asociaţii meşteşugăreşti, ale pensionarilor, etc., denumite generic ONG-uri), precum şi forma de dialog direct între Guvern sau administraţie cu ONG-

urile prin intermediul unei Platforme ONG sau a altor tipuri de reţele de consultare.

http://www.mmuncii.ro/ro/articole/0000-00-00/dialogul-social-civic-2628-articol.html,

actulizat 01.06.2012

Deşi termenul de dialog civic nu este definit în legislaţia naţională, prin adoptarea Legii nr. 62/2011 privind dialogul social a fost modificată structura şi organizarea Consiliului Economic şi Social, astfel încât acesta să devină dintr-o structură tripartită de dialog social la nivel naţional, o structură de dialog civic (între reprezentanţii societăţii civile), similară Comitetului Economic şi Social European.

modifică profund mecanismele de negociere colectivă şi ale

altor relaţii de muncă:

• includ ridicarea pragurilor de reprezentativitate, pentru

sindicate cât şi pentru asociaţiile patronale, eliminarea

negocierilor colective la nivel naţional, precum şi eliminarea

extinderii automate erga omnes, la nivel sectorial“[1].

[1] IMF, Romania: Letter of Intent and Technical Memorandum of Understanding, June 9, 2011

Prin desființarea contractului colectiv de muncă unic la nivel

naţional, România se integrează curentului principal

european al practicii contractelor la nivel sectorial, şi nu la un nivel de ramură economică. (Barbuceanu S., 2012).

Codul de Dialog Social (Legea 62 din 10 mai 2011, a intrat în vigoare

la 13 mai 2011)

În acest context complex, abordare echilibrului între muncă şi viaţa din perspectiva îmbunătăţirii negocierii (relaţiilor şi acordurilor de muncă), ar putea contribui în mod direct la creşterea ocupării forţei de muncă, „exploatând” noul mecanism de negociere colectivă orientat cu precădere la nivel sectorial şi de întreprindere, în scopul de a asigura securitatea în cazurile de aranjamente de muncă tot mai flexibile, care au tendinţa de a fi aplicate pe scară largă.

“în multe ţări în perioada 2008-2010 o

combinaţie între instrumente ale dialogului

social cu instrumente ale intervenţiei statului a

contribuit la

(citat de OIM, 2010i)" [1]

[1] The global crisis: Causes, responses and challenges, Part II – The politics of

economic adjustment in Europe: State unilateralism or social dialogue?, pg.82,

International Labour Organization 2011

Efectul pozitiv de „spill-over” al dialogului social ar putea

amplifica efectul constructiv al reformelor legislative din

domeniul muncii şi protecţiei sociale asupra pieţei muncii

româneşti!

Tendinţe noi

• descentralizarea regimului de negociere prin introducerea domeniului de

aplicare a acordurilor în cadrul sectorului "(Fundaţia Europeană de, 2009).

• schimbarea de la organizarea de forme de protest, de greve respectiv de la conflict

la cooperarea cu angajatorii (Trif A., K. Koch, 2005).

• sporirea flexibilizării să fie însoţită de sporirea securităţii lucrătorilor, chiar

dacă aceasta rămâne destul de vagă asupra a ceea ce o astfel de garanţie ar

trebui să cuprindă (Comisia Europeană 2004b, 2003).

• organizarea timpului de lucru devine tot mai eterogen (Keune M., 2007).

• rezultatele muncii sunt mai importante decât timpul de muncă (numărul de ore

petrecut la locul de muncă), indică o schimbare de paradigmă chiar în definirea

ocupării.

• În România, creşte tendinţa de utilizare a negocierii colective la nivel de întreprindere ca urmare a descentralizării negocierii la nivel de sector şi companie fiind susţinută de preferinţa pentru stimularea cooperării între angajatori şi angajaţi;

• Flexibilitatea timpului de lucru se pretinde a fi imperios necesară în vederea consolidării productivităţii şi competitivităţii, fiind cerută atât de angajator cât şi de angajaţi;

II. Echilibrul între muncă şi viaţa în România, aspecte selectate

Pe fondul indus de noua Lege privind asistenţa socială (Legea 292 din 20 decembrie 2011, intrată în vigoare la data de 23 decembrie 2011) precizăm că indemnizaţia parentală, indemnizaţia maternală (sarcină şi de alăptare), indemnizaţia lunară pentru creşterea copilului, indemnizaţie de risc maternal, sunt calculate într-un sistem unic, corelate cu IRU/ indicatorului social de referinţă.

Lucrătoarele gravide şi sistemele de concedii parentale

Procesul continuu de armonizare a legislaţiei româneşti cu cadrul legislativ European este ilustrat prin analiza gradului de Transpunerea în legislaţia muncii din România a Directivelor UE (RR Popescu et al, 2011).

În acest studiu este indicată problema concediului pentru creşterea copilului ca fiind o problemă de conciliere a responsabilităţilor "profesionale, cu responsabilităţi responsabilităţile familiale ale părinţilor" fapt ce reprezintă obiectul reglementării prescrise de Directiva 93/34/CEE. Semnalăm ca progres faptul că, începând cu 1 martie 2012, pentru fiecare părinte este obligatorie petrecerea unui concediu minim cu durată de 1 lună în urma adoptării de [Hotărâre 30 ianuarie 2012, nr. 57] hotărâre care realizează transpunerea în legislaţia românească a directivei menţionate.

Diviziunea timpului şi responsabilităţile în familie, precum şi serviciile de îngrijire

Îngrijirea copiilor şi diviziunea domestică a muncii, este

caracterizată pentru România în studiul „Timpul de muncă, gen si familie: o comparaţie

Europeană-Est Vest” (Cousins C., et al., 2004) mai mult ca un model cultural

Utilizarea de servicii formale de îngrijire a copilului în România este descrisă în studiul

furnizat de (Plantenga C. et al, 2009.), ca fiind într-un deficit uriaş şi cu acoperire

redusă, dificil de a fi analizat pe fondul unei lipse de date oficiale.

"un consens între bărbaţi şi femei în ceea ce priveşte îngrijirea copilului responsabilitatea, care

aparţine în principal femeilor din gospodărie. În familiile nucleare cu copii sub 15 ani,

mamele sunt în principal responsabile pentru îngrijirea copilului / copiilor, atât zilnic cât şi atunci când aceştia

sunt bolnavi. Mai puţin de 5 % dintre ei primesc ajutor de la alte persoane sau plătesc pe cineva în acest sens. În

familiile cu toţi copiii de peste 15 ani, înscrişi în sistemul educaţional (sunt înregistrate ca gospodării fără copii),

mamele sunt încă referite ca principal responsabil pentru îngrijirea de zi cu zi a acestora, în special în familii

nucleare. În gospodăriile mari, care includ familiile cu copii şi alţi membri, îngrijirea copilului este realizată de

către toate femeile din gospodărie Potrivit mamelor / taţilor copiilor, în aceste gospodării mai mari

responsabilitatea îngrijirii copilului/copiilor, aparţine femeilor în proporţie de aproximativ 85 la sută.

„Gospodării, Muncă şi Flexibilitate” (Stănculescu M.S., 2003).

"Blocul Naţional sindical a oferit un studiu recent (realizat de către Voinea L, et al, 2011.), care susţine că, în ultimul an, flexibilitatea programului de lucru în România a fost diminuată fiind susţinută de creşterea ponderii lucrătorilor cu program de lucru fix de la 87.5 % 2010 la 89.7% în 2011. Programul glisant a scăzut de la 5,8% în 2010 la 4,6% în 2011, iar programul variabil s-a redus de la 4,6% în 2010 la 4,1% în 2011.

Flexibilitatea timpului de muncă

România, ţară din Europa de Est a fost inclusă de

“Flexible working time arrangements and gender equality A comparative review of thirty European countries”, This report was

financed by and prepared for the use of the European Commission, Directorate-General for Employment, Social Affairs and Equal

Opportunities, Draft June 2009, final document November 2009

ca fiind descrisă de modelul care "combină flexibilitatea redusă cu un nivel ridicat

de egalitatea de gen".

în contextul asumării creşterii flexibilităţii pieţei muncii româneşti ca un

instrument pentru depăşirea crizelor într-un mod competitiv, rămâne o

provocare şi o oportunitate de a menţine progresul către

construirea unei pieţe a muncii prietenoase faţă de

familie."

atât flexibilitatea privind aranjamentele timpului de lucru şi egalitatea

de gen ar trebui să fie identificate ca premise importante ale

România a înregistrat cele mai mici ponderi ale

ocupării la distanţă de tip teleworking în rândul

populaţiei în vârstă de 25-49, cu un nivel sub

1%.

(Teleworking in the European Member States, 2006, cited by Statistical Books,

2009).

47% din populaţia ocupată din România au avut posibilitatea de a beneficia de flexibilizare cu cel puţin o oră a programului lor de muncă pentru motive familiale;

64,2% din persoanele angajate în mediul rural au avut această posibilitate, în timp ce 67.2 % din persoanele care trăiesc în zonele urbane au fost în imposibilitatea de a modifica programul lor zilnic de lucru.

54% din numărul total de persoane ocupate au fost capabili să ia una sau mai multe zile de concediu pentru motive familiale, fără a interfera cu vacanta lor.

Peste 37% dintre cei care au declarat că au fost în imposibilitatea de a modifica programul lor zilnic sau săptămânal de lucru a indicat faptul că au avut responsabilităţi pentru întreţinerea de persoane dependente.

Bazat pe niveluri de educaţie, orele de lucru flexibile sunt posibile: doar pentru 62% din cei cu nivel scăzut de educaţie, pentru 40,7% dintre lucrătorii cu un nivel mediu de educaţie şi pentru 35,4% din persoanele cu o educaţie superioară.

Doar 27% din lucrătorii din industrie şi construcţii, au posibilitatea de ore de lucru flexibile, comparativ

cu aproximativ 37% din lucrătorii din servicii şi 81% dintre cei din agricultură.

Reconcilierea vieţii profesionale cu cea familială realizat în al

doilea trimestru al anului 2005, aplicat asupra persoanelor în

vârsta între 15-64 de ani selectate în cadrul AMIGO 2005.

Din perspectiva de abordării de gen (Dragolea

A. et al) concluzionează în volumul publicat că

"în România concilierea între muncă şi

viaţa de familie este absentă din agenda

publică şi politică iar reglementările actuale

nu acoperă / nu pot sprijini pe deplin

cetăţenii, în scopul de a armoniza viaţa

profesională cu cea de familie".

Se identifică promovarea funcţionării dialogului

social civic ca un mecanism complementar

pentru a compensa elimina contractul unic la

nivel naţional, în probleme de interes comun –

asigurându-se astfel promovarea drepturilor

universale, care nu sunt condiționate de

reprezentativitatea structurilor (cum ar fi

organizaţiile sindicale);

III. Model de bună practică dialogul civic

Extinderea dialogului social prin promovarea dialogului civic ca formă de dialog între reprezentanţii societăţii civile (parteneri sociali, organizaţii ale societăţii civile organizate, respectiv fundaţii, asociaţii meşteşugăreşti, ale pensionarilor, etc., denumite generic ONG-

uri), precum şi forma de dialog direct între Guvern sau administraţie cu ONG-urile prin intermediul unei

Platforme ONG sau a altor tipuri de reţele de consultare creşte potenţialul de a oferi un efect de substituţie pentru declinul securităţii ocupării, în cazuri de aranjamente flexibile, în condiţiile de parteneriat social încă fragil şi a desfăşurării negocierilor colective în România într-un context de criză economică persistent.

Prin promovarea funcţionării dialogului social civic se oferă instrumente şi orientări pentru managementul companiei, în scopul de

pentru a modela relaţiile de muncă adecvate contextului funcţionării sistemelor de producţie induse de economia informaţiei şi a cunoaşterii –

relaţii de muncă cu un grad mare de variaţie şi diversitate.

Noul model al relaţiilor de muncă în contextul economiei cunoaşterii în special, este comparabil, dar extrem de diferenţiat faţă de relaţiile de muncă dezvoltate „istoric” în sistemele de producţie industriale.

Definiţii ale echilibrului între muncă şi viaţa EMV/WLB promovate de CPE - Centrul Parteneriat pentru Egalitate, organizație neguvernamentala

Aceste definiţii au un numitor comun, şi anume „orientarea către starea de bine a individului în mijlocul sistemului din care acesta face parte şi la a cărui funcţionare optimă îşi aduce contribuţia.”

http://www.worklifebalance.ro/what-is-and-is-not-wlb-2/definitii/

Realizarea echilibrului între viaţa profesională şi privată din perspectivă

sistemică, integratoare

Model de bună practică dialogul civic:

Centrul Parteneriat pentru Egalitate - CPE promotor cu multiple faţete a politicilor şi a măsurilor de practici flexibile de lucru şi reconcilierea vieţii profesionale cu viaţa personală (WLB) în companii de pe zona Bucureşti-Ilfov, România

Va multumesc !