ecdl suport curs m1

41
Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” Iași Corp B, parter, sala 327A, tel . 0230.201.418 Modulul 1 Concepte de bază în utilizarea calculatoarelor Centrul ECDL nr. 38 UAIC, Iaşi Cursuri și Examene în vederea certificării internationale ECDL Start

Upload: ionela-palade

Post on 30-Jul-2015

1.204 views

Category:

Documents


14 download

TRANSCRIPT

Page 1: ECDL Suport Curs M1

Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” Iași Corp B,

parter, sala 327A, tel . 0230.201.418

Modulul 1

Concepte de bază în utilizarea

calculatoarelor

Centrul ECDL nr. 38 UAIC, Iaşi

Cursuri și Examene în vederea certificării internationale

ECDL Start

Page 2: ECDL Suport Curs M1

1 LA INCEPUT

1.1 Despre modulul 1

Modulul „Concepte de bază în utilizarea calculatoarelor” este primul modul din

lista de 7 module necesare pentru a fi promovate in vederea obtinerii Permisului

European de Conducere a Calculatorului (cunoscut si ca diploma ECDL). Modulul 1

este unul din modulele obligatorii de promovat de catre candidatii care doresc

certificarea intermediara, restransa, ECDL Start. Prezentul suport de curs este bazat pe

versiunea 5.0 a Programei ECDL Romania, pe care o respecta si o extinde cu informatii

aditionale.

In orice situatie, Programa ECDL (a carei ultima varianta poate fi consultata

online pe site-ul ECDL Romania la adresa

http://www.ecdl.org.ro/certificari_ecdl.php?id=55 ) are prioritate in termeni de informatie

care trebuie cunoscuta de catre candidat.

Certificarea ECDL este independenta de sistemul pe care se sustine examenul,

dar acest suport de curs este realizat pe platforma PC.

1.2 Despre Examen

Examenul propriu-zis consta in accesarea unei aplicatii online si rezolvarea a 36

de intrebari grila, cu o varianta si doar o varianta de raspuns. Durata examenului este

de 45 de minute, iar punctajul necesar pentru a promova este 75. La sfarsitul celor 45

de minute (sau cand candidatul apasa „ Finalizare” in aplicatie) se da nota pe loc.

1.3 Cateva clarificari legale

Acest suport de curs este oferit „ca atare”, cu buna credinta ca respecta

programa ECDL, dar nu se ofera nici o garantie in termeni legali sau de orice natura.

Prezentul suport de curs este protejat de legile copyright-ului si este autorizat a fi folosit

si distribuit doar de catre, si in randul, candidatilor inscrisi pentru a sustine examene

ECDL la Centrul Autorizat de Examinare ECDL 38 UAIC Iasi (care este si titularul

dreptului de proprietate intelectuala asupra continutului).

Page 3: ECDL Suport Curs M1

2. Imagine generală

Iniţial, calculatoarele au fost create pentru calcule dar şi-au depăşit repede limitele, fiind

astăzi utilizate în foarte multe domenii. Utilizarea poate presupune trecerea de la activităţi de

rutină la activităţi de divertisment sau chiar activităţi de luare a deciziilor. Activităţile standard,

astăzi, presupun redactarea corespondenţei sau a rapoartelor, administrarea unui buget sau

generarea graficelor care-i plac mult de tot şefului, învăţarea unei limbi străine sau, de ce nu,

trecerea de la un nivel la altul, la un joc care îţi va mânca zile şi nopţi.

Accesul la Internet trece lejer de la navigare (plecând de la simpla citire a ziarului şi

terminând cu actualizarea informaţiilor din rapoarte) la corespondenţă electronică, de la

conversaţii on-line de tip messenger la punerea în comun de fişiere (file sharing).

Mai frumos este atunci când de aceste calculatoare depinde viaţa noastră:

monitorizează activitatea unei centrale atomice, analizează nivelul clorului din apa potabilă,

determină parametrii maximi de presiune în cazanele termocentralelor etc. – dar aici este vorba

de alte tipuri de calculatoare:

Astfel, posibilităţile de utilizarea a calculatoarelor sunt numeroase, plecând de la o

utilizarea în viaţa zilnică, la serviciu sau la şcoală, în contactul cu diferite instituţii sau doar

pentru o simplă căutare de informaţii şi terminând cu domeniile productive.

Dacă ar trebui să facem o trecere în revistă a utilizării calculatoarelor la serviciu, ea ar

ţine de la secretariat la contabilitate, de la marketing la management şi nu în ultimul rând de la

producţie la vânzări.

În ceea ce priveşte tipurile de calculatoare, aici trebuie să ţinem cont de volumul şi

puterea de prelucrare a datelor. Astfel, se pot observa:

- Personal Computer (PC) – calculatoare personale, cu o capacitate de prelucrare din ce

în ce mai mare; domeniile de utilizare tocmai le-am discutat; ele diferă prin destinaţie:

workstation, server, playstation sau aspect/construcţie: desktop, laptop (notebook), tableta.

Desktop (cu cele doua

forme de carcasa) Laptop Tableta

Page 4: ECDL Suport Curs M1

- dispozitive portabile: Smartphone (telefon care permite instalarea si rularea de

programe sau vizionare de continut multimedia), Personal Digital Asistent (echipamente mobile

care permit rularea aplicatiilor inslatate local sau accesate prin intermediul unei conexiuni de

retea), telefoane mobile (spre a le diferentia de smartphone vom spune ca acestea au doar

facilitati legate de conversatii), player multimedia (echipament de mărimea unui telefon mobil ce

oferă facilități precum redare muzică, vizionare filme/videoclipuri, vizualizare poze, radio, etc).

Se poate spune ca dintre echipamentele portabile Smartphone-urile combina telefonul

cu PDA-ul si cu playerul multimedia, deoarece este capabil sa indeplineasca toate functiile pe

care celelalte echipamente le indeplinesc.

Smartphone PDA (cu suport) Playere multimedia

Tehnologia Informatiei reprezinta normele si procedeele de colectare, memorare,

transmitere si prelucrare a datelor in vederea obtinerii rezultatelor scontate, cu ajutorul

calculatorului electronic.

Datele desemneaza elemente primare, provenite din diferite surse, fara o forma

organizata, care sa permita luarea unor decizii.

Informatiile sunt date care au caracter de noutate, care imbogatesc cunostintele celui

care le primeste (conform altor definitii, informatiile rezulta din prelucrarea/procesarea datelor).

Orice decizie are la baza date si informatii despre obiectul activitatii respective.

Un calculator electronic (numit si „sistem de calcul”) constituie un ansamblu funcţional

destinat prelucrării automate a datelor.

Sistemul de calcul este format din componente hardware şi software.

Page 5: ECDL Suport Curs M1

3. Hardware

Hardware presupune componenta fizică din ansamblul de echipamente sau a

componentelor ce alcătuiesc un sistem de calcul.

3.1 Personal Computer

Imaginea calculatorului personal (PC, zis şi compatibil IBM, deoarece această firmă a

determinat un standard de fabricare) nu s-a schimbat prea mult de la apariţie şi până astăzi...

însă capacităţile sale au evoluat permanent.

Carcasa este cea care asigură protecţia componentelor calculatorului. La exterior ea

poate lua diferite forme funcţie de destinaţie sau chiar firma producătoare:

Tower – vertical – acces uşor la componente, o bună aerisire, spaţiu redus

ocupat, există tendinţa de a fi poziţionate sub birou (atenţie la praf!);

Desktop – orizontal – ideal pentru poziţionarea monitorului deasupra, număr redus

de şuruburi, acces facil la componente (IBM);

Combinat – combinat vertical/orizontal – discutabil din multe puncte de vedere, mai

ales accesul la componente;

IMac – formă deosebită

Unitatea

Monitorul

Tastatura şi mouse-ul

Page 6: ECDL Suport Curs M1

Tower

Desktop

Apple iMac

Însă această carcasă ascunde în interior componentele de bază ale calculatorului: sursa

de alimentare, placa de bază cu unitatea centrală (procesor, memorie internă), suporturi de

stocare, interfeţe, cablare.

3.2 Placa de bază

În interior, lucrurile stau astfel: elementul principal, placa de bază (motherboard), este

cea mai uşor de recunoscut, fiind şi cea mai voluminoasă. Ea reprezintă suportul pentru toate

componentele, dar tot ea are ultimul cuvânt când vine vorba de compatibilităţi. La o placă de

bază trebuie cunoscute: tipul de procesoare suportate; numărul lor; tipul de memorii RAM;

Page 7: ECDL Suport Curs M1

viteza maximă la care poate lucra; cantitatea de memorie cache onboard; suportul pentru noile

tehnologii şi standarde (ex. USB - Universal Serial Bus, PCI Express).

Placa de bază are un rol major şi în asigurarea stabilităţii şi performaţelor unui

calculator. Având în vedere multitudinea de componente (cu caracteristicile aferente) care

formează un sistem de calcul, compatibilitatea dintre acestea este vitală pentru o funcţionare

după aşteptări. De asemenea, comunicaţiile între toate componentele sunt asigurate prin placa

de bază.

Schema urmatoare prezinta principalele porturi de comunicare externa ale unei placi de

baza si mufele care intra in respectivele porturi.

Conector sursă de alimentare

Soclu Procesor

Sloturi Memorii

Zona de conectare HDD, CD-ROM

Zona de conectare periferice prin: Serial, Paralel, USB

Bateria plăcii

Conectare FDD

Conectare plăci PCI

Conectare placă AGP

Page 8: ECDL Suport Curs M1

PS2 (tastatura sau mouse, vechi) Placa de sunet

Placa de retea (mai multe mufe: microfon, boxe, etc)

USB (standard) Firewire(standard) Port Serial

(tastaturi si mouse foarte vechi)

Port Paralel

(Imprimante mai vechi)

Mufe si porturi pentru video

Porturile USB si Firewire au si versiuni mai mici (mini-USB, mini-USB, etc.)

In prezent pe portul USB (Universal Serial Bus) se pot conecta o multime de echipamente externe (tastaturi, mouse, periferice de stocare, imprimante, etc), fiind principalul mod de conectare a echipamentelor periferice

Page 9: ECDL Suport Curs M1

3.3 Procesorul

Acesta se ocupă de iniţializarea calculatorului, de încărcarea sistemului de operare, de

executarea tuturor aplicaţiilor şi de controlul fluxului de date. Procesoarele se diferenţiază atât

prin caracteristicile tehnice cât şi prin producătorii săi. Denumirea şi respectiv calitatea

procesoarelor era dată de firma producătoare (Intel, AMD, Cyrix), modelul (ex. i80286),

frecvenţa de lucru (ex. 6 MHz). Astfel era echipat în 1984 primul IBM PC AT (Advanced

Technology).

Firma

Principalul producător de procesoare este Intel, care a deţinut de la bun început

supremaţia pe piaţă. Firma AMD îl urmează şi chiar de câteva ori depăşeşte. Evoluţia

procesoarelor a atras nu numai creşterea calităţii cât şi aplicarea unor politici de marketing

pentru câstigarea pieţei de desfacere (vezi trecerea la denumirea Pentium în loc de 586 pentru

a evita producerea clonelor de către firmele concurente şi automat de realizarea unui brand în

lumea procesoarelor). Astfel forma AMD reuşeşte să ţină pasul în continuare, pe când firme

precum Cyrix vor apărea pe piaţă cu produse de genul 586.

Modelul

Firma Intel a fost primul producător de procesoare (de prin 1969), însă,

procesoarele legate de ideea de PC compatibil IBM, au avut o evoluţie de la 8086

(eXtended Technology) la Advanced Technology – 80286, 80386, 80486, 80...Pentium.

Până la 80486 (când a fost integrat în procesor) a existat un co-procesor matematic

care asigura calcule de mai mare anvergură.

Dacă observăm, denumirea unui calculator este dată tocmai de tipul procesorului

şi nu de firma producătoare a calculatorului (ex. “Am un Pentium III” şi nu “Am un

Page 10: ECDL Suport Curs M1

DTK”). Un istoric al procesoarelor Intel funcţie de anul de apariţie este prezentat în

continuare:

Anul Procesoare INTEL Anul Procesoare AMD 1982 80286 1985 80386 1989 80486 DX 1991 Am386 1993 Pentium 1993 Am486 1995 Pentium Pro 1995 AMD-K5 1997 Pentium II 1997 AMD-K6 1998 Pentium II Xeon 1998 AMD-K6/2 1999 Celeron Mendocino, Pentium III,

Pentium III Xeon 1999 AMD-K6/3, AMD Athlon

2000 Pentium IV 2000 AMD Duron, AMD Athlon Thunderbird 2001 Xeon, Itanium 2001 AMD Athlon XP 2002 Itanium 2 2002 2003 Pentium M, Celeron M, Pentium

4EE (Extreme Edition) 2003 AMD Opteron™ processor, AMD Athlon™

64 processor 2004 Pentium 4E (Tehnologie Prescott),

Pentium 4F (3,2-3,6 GHz) 2004 ATI GPU pentru Microsoft Xbox 360

(high-definition gaming) 2005 Pentium D Smithfield 2005 AMD Athlon™ 64 X 2 dual-core processor 2009 Intel i3, i5 și i7 2008 AMD Turion

Frecvenţa de lucru

Una dintre aceste caracteristici tehnice este şi frecvenţa de lucru – măsurată în

megahertzi (MHz) – care stabileşte viteza cu care sunt executate operaţiile în circuitele interne

de prelucrare ale calculatorului. Astfel, o viteza de 800 MHz face ca procesorul să poată

primi/trimite 800 milioane de semnale binare (0,1) pe secundă. Procesorul mai este caracterizat

şi de dimensiunea magistralei de date, care se măsoară în biţi (la o magistrală de un bit se

transmit 800 de milioane de biţi pe secundă; la 32 de biţi informaţia tranzitată este de 32 de ori

mai mare).

Odata cu procesoarele AMD Athlon XP, AMD reintroduce notarea în funcţie de

performanţe în locul celei bazate pe frecvenţa. Astfel, modelele lansate Athlon XP au forma

Model xxxx+, ceea ce vrea să sugereze că este cel puţin la fel de performant ca un Pentium 4

la frecvenţa xxxx notată în numele procesorului de la AMD.

Mediul de calcul a evoluat, aparand aplicatii noi (si aici ma refer in special la editarea

video si jocuri), baze de date mai mari, simulari 3D complexe si performantele pe care le ofera

arhitectura 32-bit nu mai pot face fata provocarilor aduse de acestea. In cazul procesoarelor pe

64-bit nu este vorba doar de o dublare a vitezei, ci si de memorie si de cantitatea de date

procesate. Arhitectura pe 64-bit permite dublarea datelor pe care un CPU le poate procesa pe

fiecare ‘clock cycle’.

Page 11: ECDL Suport Curs M1

Una dintre cele mai atractive facilitati oferite de procesoarele 64-bit este cantitatea de

memorie pe care o poate sustine sistemul. Arhitectura 64-bit permite sistemelor sa lucreze cu

pana la 1 terabyte (1000GB) de memorie. Acesta este motivul pentru care multe companii care

trebuie sa acceseze cantitati mari de date au facut deja tranzitia la servere 64-bit, din moment

ce acestea pot lucra cu fisiere mai mari si pot incarca in memorie baze de date imense, ceea ce

conduce la cautari mai rapide si la furnizarea datelor mai eficient.

Creşterea puterii de calcul (în MHz):

Un grafic al utilizării procesoarelor funcţie de tipul de aplicaţii folosite ar putea arăta

astfel:

1.0-1.3 GHz: procesare text, calcul tabelar, navigare Internet sau e-mail

1.3-1.8 GHz: multimedia: prelucrare imagini, muzică, acces într-o reţea

1.8 GHz - ...: editare video, jocuri avansate, dezvoltare de aplicaţii - programare

4,77 10 66100

200

400

800

1500

2000

3000

3500

0

500

1000

1500

2000

2500

3000

3500

1981 1986 1993 1995 1997 1998 1999 2000 2001 2002 2003

Page 12: ECDL Suport Curs M1

3.4 Memoria

Memoria unui calculator se poate împărţii şi funcţie de caracterul lor volatil/nonvolatil.

Astfel, la întreruperea alimentării cu curent electric a calculatorului trebuie să avem stocate

undeva informaţii pe care să nu le pierdem, legate de configurarea/administrarea calculatorului.

Această memorie se numeşte ROM (Read Only Memory).

Rolul componentei BIOS este de interfaţă între hardware şi software, oferind

componentei software funcţiile de bază pentru utilizarea hardware-ului; în felul acesta este

realizată o independenţă a componentelor software faţă de caracteristicile hardware specifice

ale sistemului de calcul, eliberând, în acelaşi timp, componentele software de detaliile legate de

modul de lucru al hardware-ului.

Fiind realizată prin microprogramare dinamică, permite modificarea unor parametri de

funcţionare ai PC-ului într-o secvenţă specială derulată în timpul procedurii de încărcare a

sistemului de operare, la pornirea sistemului de calcul.

unitate de memorie RAM

RAM (Random Access Memory) – memorie cu acces aleator, această componentă are

rolul de a stoca temporar date folosite de computer în timpul funcţionării sale. Fizic, este vorba

de nişte plăcuţe care conţin circuite de memorie şi care se montează pe placa de bază.

Deoarece memoria RAM se montează pe placa de bază, orice adăugare sau înlocuire

de memorie RAM trebuie făcută ţinând cont de modelul plăcii de bază. O placă de bază poate

suporta numai un anumit tip de memorie.

Orice program lansat în execuţie manevrează diverse date, şi pe perioada procesării

acestora ele sunt stocate în circuitele de memorie, care sunt foarte rapide în comparaţie cu alte

dispozitive de stocare din sistem. Cu cât un sistem are mai multă memorie RAM, cu atât are

mai mult spaţiu temporar de manevrare a datelor, şi poate procesa blocuri mai mari de date,

Page 13: ECDL Suport Curs M1

sau poate lucra simultan cu mai multe programe. Când memoria RAM ajunge să se umple,

sistemul începe să funcţioneze mai greu. În lipsa memoriei RAM, sau dacă memoria RAM este

defectă, sistemul poate refuza să pornească, deci şi memoria este o componentă vitală a

computerului.

128-256MB: procesare text, calcul tabelar, navigare Internet şi e-mail.

256-512MB: reţea, multimedia: muzică, video, jocuri.

Peste 512MB: jocuri avansate, editare video.

Cache

Memoria cache este o memorie de capacitate de mică dar de foarte mare viteză, plasată

între procesor şi memoria normală a sistemului. De fiecare dată când procesorul are nevoie de

o informaţie din memorie, aceasta este căutată mai întâi în memoria cache, ceea ce

accelerează mult operaţiile repetate cu aceeaşi informaţie, în general foarte frecvente. Spre

deosebire de memoria RAM (care se măsoară în MB) aceasta se măsoară în kB (diferite

dimensiuni de cache: 128, 256, 512 kB, 1MB, 2MB).

Flash

Memoria flash este o memorie electronică reînregistrabilă care nu are nevoie de

alimentare pentru a reţine date. Memorie flash prin USB reprezintă o cale elegantă de a

manevra date la purtător. Aproape toate calculatoarele produse acum, dispun de minim un port

USB, aşa că această memorie poate fi utilizată fără prea multe restricţii. Capacităţile existente

pe piaţă depăşesc de mult 8 GB şi se comportă la fel ca un alt mediu de stocare extern.

Page 14: ECDL Suport Curs M1

3.5 Suporturi de stocare

Hard disk-ul

Hard-disk-ul (într-o traducere liberă “disc dur”) este un dispozitiv de stocare permanentă,

chiar şi după ce computerul este oprit.

Capacitatea unui hard-disk este foarte mare în comparaţie cu a altor dispozitive de

stocare a datelor. Într-un computer fi folosite simultan mai multe hard-disk-uri. Poate fi

importantă şi viteza de rotaţie a discului, de care depinde viteza de localizare a datelor pe disc.

Într-un sistem folosit intens pentru prelucrarea unui volum mare de date, adesea este mai

important ca hard-disk-ul să fie rapid, decât să fie mare.

interior HDD

Pe hard-disk-ul intern se instalează sistemul de operare al computerului, astfel încât

computerul să poată porni şi funcţiona independent. Tot pe hard-disk sunt stocate programe şi

date de lucru curent, astfel încât şi el reprezintă o componentă vitală a unui computer. Exista si

Hard-disk-uri externe, care se pot conecta la PC prin porturi precum USB.

80 GB: procesare text, calcul tabelar

120 GB:spaţiu suficient din multe puncte de vedere

200 GB -...:o adevărată arhivă pentru poze, muzică, filme, jocuri şi aplicaţii

Page 15: ECDL Suport Curs M1

Floppy disk-ul

Discheta, sau discul flexibil (floppy

de stocare a fişierelor. Ca să poţ ă ă

computerului o unitate de dischetă

Volumul de date care poate fi înregistrat pe o dischetă ţ

dispozitive de stocare (1.44 MB, pe dischetele de 3.5 inch), dar discheta este folosită ă

transferul fişierelor de la un computer la altul ş

computere mai vechi pot avea unităţ ă ăţ

până la 1.2 MB.

CD/DVD/Blue Ray

Compact disk-urile, respectiv

Sunt dispozitive optice de stocare. Au aceeasi dimens

dar CD-urile au 600-700 MB, in timp ce DVD

urmatoarele capacitati: varianta single sided

layer 4.7 GB şi dual layer 8.5 GB, respectiv double sided DVD single layer 9.4 GB ş

17 GB. Blue Ray-ul este un tip de disc optic de mare densitate folosit pentru stocarea de date

digitale, în special înregistrări video de înaltă ţ

pe fiecare strat si exista si varianta cu doua straturi.

In general, o data scrise, datele de pe aceste suporturi nu pot fi sterse. Exista si variante

reinscriptionabile, mai ales in cazul CD

unitate FDD şi dischetă

Discheta, sau discul flexibil (floppy-disk, în engleză), este cel mai mic ş

ş ă poţi folosi dischete pe computer, trebuie să ai montată

computerului o unitate de dischetă (floppy-disk drive sau FDD).

lumul de date care poate fi înregistrat pe o dischetă este mic în comparaţ

dispozitive de stocare (1.44 MB, pe dischetele de 3.5 inch), dar discheta este folosită ă

şierelor de la un computer la altul şi în stocarea volumelor mici de date. Unele

computere mai vechi pot avea unităţi de dischetă pentru dischete de 5.25 inch, cu capacităţ

urile, respectiv Digital Versatile Disc.

Sunt dispozitive optice de stocare. Au aceeasi dimensiune,

700 MB, in timp ce DVD-urile au

varianta single sided - DVD single

şi dual layer 8.5 GB, respectiv double sided DVD single layer 9.4 GB ş

te un tip de disc optic de mare densitate folosit pentru stocarea de date

ări video de înaltă definiţie. Un disc Blu-ray poate să ţ ă

si exista si varianta cu doua straturi.

e, datele de pe aceste suporturi nu pot fi sterse. Exista si variante

reinscriptionabile, mai ales in cazul CD-urilor (CD-RW)

ă), este cel mai mic şi mai lent mediu

ş ă ţ ă ai montată în cutia

ă este mic în comparaţie cu alte

dispozitive de stocare (1.44 MB, pe dischetele de 3.5 inch), dar discheta este folosită încă în

ici de date. Unele

ăţ ă pentru dischete de 5.25 inch, cu capacităţi de

şi dual layer 8.5 GB, respectiv double sided DVD single layer 9.4 GB şi dual layer

te un tip de disc optic de mare densitate folosit pentru stocarea de date

ray poate să conţină 25 GB

e, datele de pe aceste suporturi nu pot fi sterse. Exista si variante

Page 16: ECDL Suport Curs M1

Memory stick/card de memorie.

Acestea sunt dispozitive de tip flash, care stocheaza informatia si dupa ce au fost

deconectate de la calculator. Cardurile de memorie sunt utilizate mai mult in aparate foto sau

terminale mobile. Stick-urile de memorie folosesc tehnologia USB pentru a se conecta la

calculator. In ambele cazuri, o data conectate la un PC, aceste dispozitive de memorie se

comporta precum un hard-disk. Datele de pe ele pot fi copiate, sterse, modificate, etc.

Stocare fisiere online

Stocarea fisierelor online este o noua metoda prin care fisierele pot fi depozitate inafara

hard-disk-ului. Exista diferite servicii internet care pot pastra fisierele utilizatorilor (gratuit pana la

o anumita dimensiune, contra-cost daca se depaseste un anumit volum de date. Avantajul

principal este ca nu mai depindem de dispozitive fizice de stocare: stickl-urile de memorie se

pot strica, DVD-urile se pot sterge si ambele pot fi pierdute. Stocarea online necesita doar o

conexiune la internet si ne putem accesa fisierele de oriunde.

3.6 Tastatura şi mouse-ul

Tastatura

Ca să poţi introduce comenzi şi texte alcătuite din litere, cifre şi alte simboluri, ai

neapărat nevoie de tastatură. Majoritatea computerelor chiar refuză să pornească dacă nu au o

tastatură conectată la ele. Tastatura este acel dispozitiv cu multe butoane (numite "taste") cu

litere, cifre şi alte simboluri pe ele.

Funcţionarea ei seamănă cu cea a claviaturii de la clasica maşină de scris, dar unele

taste au şi funcţii speciale, posibile numai în lucrul pe computer. Adesea se folosesc combinaţii

de taste (2 sau chiar 3 taste apăsate simultan), pentru a da anumite comenzi sau pentru a

introduce anumite simboluri în comenzi şi texte. Sunt şi cazuri când ţinerea apăsată a unei taste

în timp ce operezi din mouse modifică rezultatele operaţiei din mouse. Tastaturile diferă funcţie

de ţara de origine (ex. tastaturile americane au gruparea de taste QWERTY, tastaturile

germane QWERTZ, tastaturile franceze AZERTY etc.).

Page 17: ECDL Suport Curs M1

În continuare este prezentată o tastatură cu zonele sale de lucru: Tastatură principală,

Tastatură funcţională, Tastatura numerică redusă, Poziţionare cursor, Taste de editare şi de

deplasare, Control ecran, Led-uri de control.

Page 18: ECDL Suport Curs M1

Mouse-ul

Mouse (şoarece) este numele purtat de acel mic dispozitiv de formă aproximativ ovală,

conectat fie prin fir (serial, PS/2 sau USB) fie prin tehnologia wireless. Un mouse este extrem de

util când se lucrează în mod grafic, de pildă în Windows.

Când computerul are ataşat un mouse, pe ecran este afişat un pointer (cursor), care se

poate deplasa în orice direcţie, analog cu mişcarea mouse-ului în contact cu o suprafaţă plană.

Mouse-ul poate conţine un dispozitiv mecanic (bilă) sau unul optic care este acţionat în funcţie

de direcţia în care deplasăm mouse-ul, şi de viteza cu care îl deplasăm, şi traduce aceste date,

semnalele ajungând apoi la computer, care deplasează pointerul pe ecran în mod

corespunzător - dacă mişti mouse-ul spre dreapta pe masă, şi pointerul se mişcă spre dreapta

pe ecran. Mouse-ul are şi 2 (uneori mai multe) butoane cu care se pot da comenzi referitoare la

obiectele de pe ecran indicate de pointer sau pentru diferite acţiuni (jocuri). Apăsarea unui

buton al mouse-ului o vom denumi click.

În acest fel, multe comenzi nu mai trebuie să fie date computerului sub formă de linii de

text cu parametri, ci în mod vizual, ducând pointerul pe un obiect de pe ecran şi dând click.

Multe programe au meniuri în care se poate opera din mouse, selectând comenzile doar prin

click-uri date când pointerul ajunge pe comenzile respective din meniu.

Mouse-ul uşurează foarte mult operarea cu meniuri şi obiecte, în mod grafic, şi uneori şi

în programe de mod text. Totuşi, un mouse nu este absolut indispensabil, majoritatea

programelor putând fi controlate şi din taste. Sunt rare programele pentru a căror utilizare este

obligatoriu să ai un mouse – însă pentru aceasta îţi trebuie experienţă în lucrul cu tastatura.

- aici se face “click” şi “dublu clik”

- este cel mai folosit buton

- aici se face

“click dreapta”

- se foloseşte pentru accesarea proprietăţilor unui

scroll – rotiţă care permite deplasarea prin documente de dimensiuni foarte mari sau pagini de Web

Page 19: ECDL Suport Curs M1

Trackball-ul

Un trackball este un dispozitiv de indicare constând într-o bilă

aflată într-un soclu care conține senzori ce detectează rotația bilei pe

cele două axe—asemănător unui mouse cu susul în jos, cu bila la

vedere. Pentru a mișca cursorul pe ecran utilizatorul învârte bila cu

degetele sau cu palma mâinii. Pentru o poziționare mai facilă a

cursorului, la stațiile de lucru CAD sunt de obicei folosite bile mai mari. Înainte de

răspândirea touchpad-ului, trackball-urile (mici) erau folosite și pe calculatoarele portabile, în

jurul cărora uneori nu există spațiu suficient pentru folosirea unui mouse.

3.7 Periferice

Imprimante

Imprimanta este un instrument pentru tipărirea informaţiilor, dat fiind că utilizarea hârtiei

ca suport al informaţiei este încă o metodă aplicată de toată lumea. În ziua de azi imprimantele

pot imprima la rezoluţie fotografică, pot tipări în culori, sau pot tipări text cu o viteză de multe

zeci de pagini pe minut.

Imprimanta este un dispozitiv care are nevoie de o comunicaţie rapidă cu computerul

pentru ca tipărirea textelor să nu dureze mult. Pentru aceasta se foloseşte pe scară largă portul

de comunicaţie paralelă sau de curând prin USB.

Tipurile de imprimante sunt determinate de modul de acţionare asupra suportului

(hârtie): matricială (cu 9 sau 24 ace), jet de cerneală (negru sau color), laser (negru sau color).

Există şi o categorie de echipamente numite multifuncţionale (PSC) care au facilităţi

de: listare (Printer), scanare (Scanner), copiere (Copy) eventual şi Fax.

matriciala jet de cerneală laser

Page 20: ECDL Suport Curs M1

Plotterul este un dispozitiv de printare a vectorilor

grafici. În trecut, plotterele erau utilizate pentru aplicații de

genul desenului tehnic asistat de calculator. Fiind totuși

vorba de o tehnologie veche aceasta a fost înlocuită cu

imprimante speciale de mari dimensiuni care se numesc

generic plottere.

Vocea electronică este una din denumirile prin care se înțelege sintetizarea vorbirei

(vorbirea artificială), de exemplu produsă de calculator. Inteligibilitatea și naturatețea sunt

caracteristicile principale necesare ale vocii electronice. Acestea însă nu se realizează in

proporție de 100%. Cercetările recente se ocupă de modularea vocii electronice cu elemente

care imită emoțiile umane.

Scannere

Dacă se doreşte introducerea, în memoria computerului, a unei fotografii sau a oricărei

imagini tipărite pe hârtie, cel mai adecvat echipament periferic pentru această operaţie este

scanner-ul. Acesta scanează fotografia şi transformă informaţia grafică din ea în informaţie

digitală, care apoi poate fi afişată pe ecran şi poate fi salvată pe disc într-un fişier de tip grafic.

Cel mai adesea, scanner-ul se conectează la portul de comunicaţie paralelă al

computerului, şi poate avea pe el un alt port de acelaşi tip la care se poate conecta, în serie cu

el, şi o imprimantă. Există şi scannere care funcţionează pe USB.

Scanner-ul se mai foloseşte pentru transformarea unui text scanat în text de prelucrat

(digital) prin tehnologia OCR.

După modul de lucru diferenţiem scannere:

- flatbed – orizontale, seamănă cu un copiator

- hand – de mână, des utilizate în citirea codurilor de bare

Page 21: ECDL Suport Curs M1

Joystick-uri

Echipament folosit pentru realizarea unui control mai mare în timpul unui joc. Acesta

poate lua diferite aspecte funcţie de tipul jocului: manşă, volan chiar şi cu pedale, consolă cu

vibraţii etc.

WebCam-uri

Webcam-uri sau camere web sunt echipamentele necesare realizării unei video

conferinţe (un termen mult prea sofisticat pentru o comunicare on-line în care avem parte şi de

mişcare) prin intermediul Internetului. Nu este folosit numai pentru transmitere on-line (pentru că

în situaţia în care accesul la Internet se face prin modem, rata de transfer a datelor este foarte

mică şi atunci imaginile sunt mai mult statice decât dinamice) ci şi pentru realizarea de poze

şi/sau mici video-clipuri, comportându-se mai degrabă ca o cameră digitală.

La final, urmăriţi schema următoare care uneşte toate elementele prezentate până

acum. Această schemă ne ajută să vedem cum lucrează calculatorul în interiorul său, prin

componentele sale.

Page 22: ECDL Suport Curs M1

În ceea ce priveşte această circulaţie informaţie, de-a lungul magistralei au loc

următoarele: instrucţiuni de boot – care sunt stocate în ROM; comunicaţia procesor vs. RAM;

situaţia aplicaţiilor la diferite momente – stocată în RAM atât timp cât aplicaţia este în folosinţă;

salvarea informaţiilor – trece din RAM către diferite suporturi de stocare; exportul informaţiilor –

trece din RAM şi/sau procesor folosind anumite sloturi pentru a ajunge la: imprimantă, placa

video, placa de sunet sau placa de reţea.

3.8 Dispozitive de intrare si/sau iesire

Una din cele mai intalnite clasificari ale dispozitivelor periferice este dupa modul in care

gestioneaza informatia. Astfel, ele se impart in:

- de intrare: mouse, tastatură, trackball, scanner, touchpad, light pen, joystick, cameră web,

cameră video, microfon, etc

-de iesire: unitătii de afişare video (VDU- ecran, monitor, videoproiector), imprimantă, plotter,

căşti, boxe, etc

-de intrare-iesire: touch-screen (ecran pe care se poate apasa cu degetul pentru a selecta

informatie) modem (dispozitive de retea care transforma semnalul analogic de pe linia telefonica

in semnal digital si invers, permitand accesul la internet prin intermediul retelei telefonice).

Page 23: ECDL Suport Curs M1

4. Software 4.1 Bit şi Byte

La o acţionare electrică toate componentele hardware se pun în “mişcare”. Dar

programele cum ajung în calculatoare? Ele cum sunt “scrise”?

Pentru a putea folosi aplicaţiile software, calculatorul transformă literele din codul

aplicatiilor in numere folosind un cod numnite Codul ASCII (American Standard Code

for Information Interchange). De exemplu, soft în format binar (0, 1) adică într-un limbaj

pe care o maşină electrică îl poate cunoaşte, el fiind echivalentul unui impuls electric de

tip “on”/”off”, mai exact închis/deschis sau +5 volţi / 0 volţi. Calculatorul nu poate gândi

în sistemul numerelor zecimale, aşa cum gândeşte omul, ci doar în binar.

Să zicem că dorim să transmitem calculatorului cuvântul „salut”. El nu îl poate

procesa ca atare, deci trebuie să îl transforme în binar. Fiecare literă din cuvîntul „salut”

are un corespondent în Codul ASCII(ASCII – American Standard Code for Information

Interchange), adică în format numeric de la 0 la 255 care se poate transforma în format

binar.Deci calculatorul transformă cuvântul mai întâi în format numeric și mai departe

pentru a-l înțelele în format binar.

Din tabelul de mai jos observăm că un caracter are 8 biţi (bits) adică 1 byte; cu

alte cuvinte 1 byte reprezintă o singură locaţie de pe tastatură. Mai departe putem

deduce că un e-mail ar putea avea 2 Kb, 10 pagini de text 10 Kb, etc. conform tabelului

alăturat. Aceste lucruri ne vor ajuta şi la înţelegerea capacităţilor de stocare.

Page 24: ECDL Suport Curs M1

Unitatea Definiţia Exemple Bit (b)

unitate binară 1 sau 0

închis / deschis; +5 volţi / 0 volţi

Byte (sau octet) (B)

8 bits o literă din tabelul ASCII

Kilobyte (KB) 1 kilobyte = 1024 bytes

un e-mail = 2KB un text de 10 pagini = 10 KB

Megabyte (MB) 1 megabyte = 1,048,576 bytes

floppy disk = 1.44 MB CD-ROM = 650 MB

Gigabyte (GB) 1 gigabyte = 1,073,741,824 bytes Hard disk = 20 GB

Terabyte (TB) 1 terabyte = 1,099,511.627,778 bytes

cantitatea de date care trece într-o secundă printr-o fibră optică

Reprezentarea in memorie a datelor se realizeaza la nivel de: byte (sau octet), cuvant

de memorie (=2 bytes=16 biti), cuvant dublu (4 bytes=32 biti), cuvant cvadruplu (4

bytes=64 biti)

4.2 Software

Software-ul reprezintă ansamblul de programe care fac posibilă realizarea

funcţiei sistemului de calcul, de prelucrare a informaţiilor, şi care constituie suportul

logic de funcţionare a unui sistem de calcul. Categorii, grupate după natura problemelor

pe care le rezolvă:

• Software-ul de bază, care este alcătuit din programele care asigură serviciile

generale şi care se adresează tuturor utilizatorilor sistemului de calcul;

• Software-ul utilitar (sistem de programare utilitare), care include programe cu grad

mare de generalitate, puse la dispoziţia utilizatorilor pentru a realiza anumite

prelucrări specifice asupra informaţiilor, prelucrări comune tuturor utilizatorilor.

• Software-ul de aplicaţie, constituit din programe ale utilizatorilor, care rezolvă

probleme cu un nivel redus de generalitate, specifice fiecărui utilizator.

Software-ul de bază reprezintă totalitatea programelor care fac posibilă

funcţionarea şi utilizarea unui sistem de calcul. El include programe ierarhizate după

natura problemelor pe care le rezolvă şi după importanţa lor. În acest sens avem:

Page 25: ECDL Suport Curs M1

• Sistemul de operare, care acţionează ca o interfaţă între sistemul de calcul şi

utilizator. Sistemul de operare are rolul de a coordona şi supraveghea funcţionarea

sistemului de calcul şi de a realiza comunicarea între utilizator şi sistemul de

calcul;

• Sistemul de programare cuprinde componentele software, care permit utilizatorului

să realizeze programe executabile pentru sistemul de calcul respectiv.

În categoria software-ului utilitar intră:

• programele care permit exploatarea componentelor hardware ale sistemelor de

calcul în condiţii optime. Aceste programe pot utiliza verificarea stării de

funcţionare a echipamentelor hardware, configurarea parametrilor de funcţionare,

optimizarea modului de utilizare a componentelor hardware ale sistemelor de

calcul.

• medii de prelucrare complexă a datelor, organizate sub formă de text, imagine,

sunet sau sub formă de tabele. Aceste instrumente software pot fi folosite direct de

utilizatori neprofesionişti pentru dezvoltarea unor aplicaţii sau pot fi folosite de

proiectanţii de software ca instrumente de mare productivitate.

• suprafeţe de operare – sunt aplicaţii specifice sistemelor interactive, care

înlocuiesc dialogul utilizatorului cu sistemul prin intermediul limbajului de comandă

al sistemului de operare cu interfeţe de lucru “prietenoase”.

Software-ul de aplicaţie este construit din programe ale utilizatorilor care

rezolvă probleme cu un nivel redus de generalizare şi care permite utilizarea sistemului

de calcul în cele mai diverse domenii: economice, industriale, sociale, medicale etc.

Execuţia programelor dintr-o anumită categorie se sprijină pe serviciile oferite de

categoriile precedente. Astfel software-ul de aplicaţie este dependent de tipul software-

ului de bază pentru care a fost proiectat. La nivelul utilizatorilor, acestă dependenţă

crează deseori multe probleme. Din această cauză, o trăsătură importantă a software-

ului de aplicaţie este portabilitatea, adică acea caracteristică ce permite rularea

software-ului de aplicaţie fără transformări pe diverse sisteme de operare.

Page 26: ECDL Suport Curs M1

4.3 Evoluţia software

La început lumea calculatoarelor era rezervată în exclusivitate specialiştilor.

Dar, au apărut PC-urile. La început a fost un hobby, dar, încet, încet, PC-urile au

început să crească în putere şi în număr de facilităţi oferite, concomitent cu scăderea

rapidă a preţului acestora, astfel câştigând rapid teren. PC-urile dispun de aplicaţii "la

cheie", însoţite de manuale colorate, frumos ambalate şi susţinute de un service prompt

şi răbdător. Adică s-a transformat într-o frumoasă afacere.

Aplicaţiile se scriu din ce în ce mai repede, de către echipe alcătuite dintr-un

număr crescând de programatori, incluzând din ce în ce mai multe facilităţi. Crescând în

dimensiune îşi încetinesc viteza de lucru, singurul scop pentru care sunt scrise fiind

acela de a câştiga segmente mai mari de piaţă. Aceasta a condus la situaţia actuală

(din ultimii 3-4 ani), în care în nenumarate cazuri evoluţia hardware-ului a fost şi este

dictată de evoluţia software-ului (îndeosebi cel făcut de Microsoft).

Aşa cum aţi observat la prezentarea hardware am făcut şi o oarecare paralelă cu

ce fel de soft se poate folosi. Punctul forte al produselor Microsoft pare a fi aşadar

uşurinţa în utilizare/administrare, care în cadrul proiectării acestora probabil a jucat

probabil un rol fundamental, calitatea (deci şi performanţa) având un rol secundar.

Să nu credem că firme concurente precum Red Hat Linux nu se comportă la fel.

Astăzi, toate sistemele de operare Linux dispun de o interfaţă grafică cu utilizatorul ceea

ce face o mai uşoară utilizare dar automat o scădere a puterii de lucru dacă nu dispui

de un nivel hardware ridicat. Dar, să trecem de la polemici la fapte....

4.4 Sisteme de operare Microsoft

La început a fost MS-DOS. Cel mai simplu sistem de operare orientat pe

comunicarea în linie de comandă, dar dedicat cunoscătorilor.

În 1983, Microsoft anunţa Microsoft Windows, o extensie a sistemului MS-DOS

ce se dorea o interfaţă grafică cu utilizatorul – GUI, Graphical User Interface- (dar nu

era un sistem de operare de sine stătător ci numai un shell – un program auxiliar).

Acesta a fost primul pas către viitoarele sisteme de operare Windows. O evoluţie a

acestora este prezentată în continuare:

Page 27: ECDL Suport Curs M1

Din 2007, Microsoft a lansat sistemul de operare Windows Vista,

mai multe variante:

• Home Basic

• Home Premium

• Ultimate

• Business

• Enterprise

La mai puțin de trei

Windows 7 care se dorește a fi cel mai stabil ș ă

acum. Practic este ceea ce am putea numi o actualizare a sistemului de operare Vista,

rezolvând astfel probleme de

hardware.

Pentru PC-uri

Din 2007, Microsoft a lansat sistemul de operare Windows Vista,

ani de la lansarea Vista, Microsoft a lansat pe pia

ște a fi cel mai stabil și performant sistem de operare de până

acum. Practic este ceea ce am putea numi o actualizare a sistemului de operare Vista,

compatibilitate cu diferite aplicații software ș

Pentru Servere

Din 2007, Microsoft a lansat sistemul de operare Windows Vista, care apare în

ani de la lansarea Vista, Microsoft a lansat pe piață,

ș și performant sistem de operare de până

acum. Practic este ceea ce am putea numi o actualizare a sistemului de operare Vista,

ții software și componente

Pentru Servere

Page 28: ECDL Suport Curs M1

Trebuie să menţionăm şi existenţa altor sisteme de operare: MacOS, sistemul de

operare pentru calculatoarele Apple. Sau Linux, sistem de operare orientat spre lucru in

retea, dar care are si o interfata grafica si este oferit gratuit sub forma de „distributii”

(Ubuntu, OpenSUSE, Fedora).

4.5 Aplicaţii

Când achiziţionăm un calculator trebuie să ne punem întrebarea la ce-l folosim.

Astfel, prin însumarea dorinţelor, putem obţine o listă de câteva utilităţi: editare de text,

calcul tabelar, prezentare (ex. conferinţe sau chiar o lucrare de diplomă), prelucrare de

imagini, navigare Internet, poştă electronică.

Dar să le luăm pe rând:

Page 29: ECDL Suport Curs M1

Cerinţa Free Software Sistem Windows Editare de text Writer O

pen

Office

MS Word Micro

soft O

ffice

Calcul tabelar Calc MS Excel Baze de date In lucru MS Access Prezentare Impress MS Power Point Prelucrare de imagini

Draw

Navigare Internet Mozzila Firefox MS Internet Explorer

Poştă electronică Webmail MS Outlook Express

4.6 Viruşi şi Antiviruşi

Ce este un virus ?

Viruşii informatici sunt programe de dimensiuni mici care au proprietatea de a se

multiplica inserându-se în fişiere sau în zonele sistem fãrã acordul utilizatorului şi au, de

obicei, o activitate distructivã. Utilizatorul este, în majoritatea cazurilor, cel care

determina infectarea.

Zone de infectare

Zonele de infectare sunt determinate implicit de locaţia soft (boot, sistem de

operare, aplicaţii).

Efectele viruşilor

Prezenţa unui virus poate fi descoperitã în urma mai multor simptome: creşterea

memoriei utilizate, scãderea vitezei de operare a calculatorului, timp suplimentar la

execuţia programelor, accesarea excesivã a harddiscului, programele nu mai pot fi

executate, erori anormale de protecţie la scriere, imposibilitatea de pornire a sistemului.

Ce este un antivirus?

Un antivirus este un program specializat, cu scop de a detecta şi a

dezactiva/sterge/izola viruşii. Identificarea se bazează pe detectarea unor acţiuni

specifice viruşilor iar activitaţile de dezinfectare utilizeaza o listã cu definiţiile diferiţilor

viruşi. Din aceasta cauzã, un antivirus poate sã nu dezinfecteze anumiţi virusi detectaţi,

care nu se afla în lista sa.

Page 30: ECDL Suport Curs M1

Metode de scanare

Scanări manuale sau la cerere – se inspecteazã fişierele şi directoarele

selectate. Scanările manuale sunt ideale pentru a furniza rezultate imediate.

Scanări în timp real – se inspectează fişierele comparându-se cu definiţii ale

viruşilor cunoscuţi pe măsură ce acestea sunt citite sau scrise.

Scanări periodice programate – se inspectează fişierele şi directoarele selectate

la momente de timp predeterminate – este recomandabil zilnic la o oră dinainte fixată.

În rețelele de calculatoare, un firewall este un dispozitiv sau o serie de dispozitive

configurate în așa fel încât să filtreze, să cripteze sau să intermedieze traficul între

diferite domenii de securitate pe baza unor reguli predefinite. Deasemenea un firewall

poate fi o aplicație sau un echipament software care monitorizează și filtrează

permanent transmisiile de date realizate între PC sau rețeaua locală și Internet, în

scopul implementării unei "politici" (metode) de filtrare. Această politică poate însemna:

• protejarea resurselor rețelei de restul utilizatorilor din alte rețele similare, toate

interconectate prin WAN-uri sau/și Internet. Posibilii atacatori sunt identificați,

atacurile lor asupra PC-ului sau rețelei locale putând fi oprite.

• controlul resurselor la care au acces utilizatorii locali (din LAN).

4.7 Accesibilitate

In general sistemele de operare actuale (sau aplicatii dedicate) vin in intampinarea utilizatorilor care au probleme fizice in a utiliza normal o GUI. Printre aceste optiuni se numara:

-recunoaşterea comenzilor vocale

-recunoaşterea caracterelor existente pe ecran (screen reader-citeste tot ce se afla sub cursorul mouse-ului)

-mărirea caracterelor existente pe ecran (screen magnifier),

-afisarea unei tastaturi virtuale pe ecran (on-screen keyboard),

etc.

Page 31: ECDL Suport Curs M1

5. Reţele de calculatoare

5.1 De ce reţele de calculatoare?

Scopul este, în principal, de pune în comun resurse:

- fizice: spaţiu de stocare, unităţi optice, imprimante

- logice: fişiere, software de pe servere de aplicaţii

- informaţionale: baze de date

dar în ultimul timp necesitatea de comunicare, în toate formele sale, a devenit prioritară.

5.2 Ce este şi cum funcţionează o reţea de calculatoare?

O reţea de calculatoare este dată de interconectarea unui ansamblu de calculatoare

printr-o serie de medii de comunicaţie (linie telefonică, cablu, fibră optică, wireless).

Pot exista câteva situaţii: conectare acasă (linie telefonică, cablu tip BNC), conectare

serviciu (cablu UTP, fibră optică), conectare publică (wireless).

În general, pentru a lega în reţea două sau mai multe calculatoare avem nevoie de:

sistemele de calcul (PC/laptop), plăci de reţea (PCI/PCMCIA), cabluri de reţea (BNC, UTC),

echipamente de reţea (modem, hub, switch, router).

5.3 Clasificarea reţelelor de calculatoare

Reţelele se pot clasifica în funcţie de următoarele criterii:

• Dupa scară:

PAN (Personal Area Network) - imprimante, echipamente fax, telefoane, PDA-uri sau

echipamente de tip scanner. Dimensiunea medie a reţelei este de 4-6 metri.

LAN (Local Area Network) - o încăpere sau o clădire. Conexiunile se pot face prin cablu

sau wireless. Echipamentele pasive funcţionează de regulă cu o laţime de bandă de

aproximativ 100 Mbps.

CAN (Campus Area Network) - campus-ul unui colegiu, complexe industriale sau baze

militare. O astfel de reţea poate include şi protocoale de tip routing.

MAN (Metropolitan Area Network) - conectează două sau mai multe reţele de tip LAN /

CAM şi acoperă o suprafaţă de dimensiunea unui oraş.

Page 32: ECDL Suport Curs M1

WAN (Wide Area Network) - reprezintă legatura dintre mai multe reţele de tip MAN şi

utilizează de regulă metodele WLAN (Wireless Local Area Networks) sau BGAN (Broadband

Global Area Network).

• După metoda de conectare intre ele calculatoarele se impart in:

Ethernet (conexiune standard prin intermediul unui cablu UTP / FTP / STP)

Wireless LAN (similar cu modelul Ethernet cu excepţia faptului că transferul are loc prin

propagarea unor semnale radio)

PSTN (Public Switched Telephone Network), reprezintă reţea de telefonie bazată pe

comutaţie de circuite. La început o reţea de linii analogice, in prezent PSTN este aproape

integral digitala si include atat telefoane mobile cat si telefoane fixe.

ISDN (Integrated Services Digital Network), reprezintă o reţea cu servicii digitale

integrate, proiectată să permită transmisia de voce şi de date printr-un banal cablu de cupru

similar celui telefonic, rezultând o îmbunatăţire dramatică a calităţii şi a vitezei, faţă de cele

oferite în sistemele analogice. Într-un mod şi mai larg, ISDN este un set de protocoale folosite

pentru stabilirea şi întreruprea conexiunilor telefonice, cât şi pentru funcţionalităţi complexe

pentru utilizatorul serviciului telefonic. Originea termenului vine din limba germană, "Integriertes

Sprach- und Datennetz" ("reţea integrată de voce şi date"). Într-o videoconferinţă, ISDN se

ocupă simultan de voce, de video şi de transmisia text între un terminal individual şi grupul de

sisteme aflat în conferinţă.

ADSL (Asymmetric Digital Subscriber Line), reprezintă o linie de abonat digital

asimetrică. Asemeni ISDN, ADSL utilizează linii telefonice standard pentru a oferi comunicaţii

de date cu viteză ridicată, dar în timp ce viteza de transmisie ISDN este limitată la 64 kbps,

tehnologia ADSL poate livra viteze upstream (de la utilizator) de 640 kbps şi downstream (către

utilizator) de peste 6 mbps.

• După procesele care au loc în cadrul reţelei:

Client-server (reţele dotate cu staţii care rulează funcţii de server)

Peer-to-peer (conexiuni între doua staţii configurate ca reţele private)

• După topologia de reţea:

Page 33: ECDL Suport Curs M1

O altă modalitate de structurare poate fi după protocolul utilizat. Cele mai des întâlnite

protocoale sunt următoarele (ordine alfabetică): ATM, Bluetooth (mai nou pentru terminale

mobile), Ethernet, FDDI, Frame relay, IPX, TCP, USB, UDP şi suita X.25.

Nu este de neglijat nici viteza cu care lucrăm în reţea, care variaza in functie de metoda

de conectare:

Modem 56k 56 Kbps (7 Ko/sec)

Cablu 64k 64 Kbps (8 Ko/sec)

Cablu/ADSL/128k 128 Kbps (16 Ko/sec)

Cablu 256k 256 Kbps (32 Ko/sec)

Cablu/ADSL 512k 512 Kbps (64 Ko/sec)

Cablu/ADSL 1024k 1024 Kbps (128 Ko/sec)

Cablu 1100k 1100 Kbps (137.5 Ko/sec)

T1 1500 Kbps (187.5 Ko/sec)

Cablu/DSL 2M 2000 Kbps (250 Ko/sec)

Cablu/DSL 6M 6000 Kbps (750 Ko/sec)

Page 34: ECDL Suport Curs M1

5.4 Internet, Extranet, Intranet

Internetul (scris cu majusculă) se referă la World Wide Web, rețeaua mondială

unică de computere interconectate prin protocoalele (regulile) de comunicare

Transmission Control Protocol și Internet Protocol, numite pe scurt TCP/IP. Precursorul

Internetului datează din 1965, când Defence Advanced Research Projects Agency

(en:DARPA) (Agenția pentru Proiecte de Cercetare Înaintate de Apărare - a Ministerului

Apărării, Department of Defense sau DoD din SUA) a creat prima rețea de computere

interconectate sub numele ARPAnet. Super-rețeaua din zilele noastre a rezultat din

extinderea rețelei Arpanet.

Serviciile oferite de Internet consumatorilor:

• www: serviciul de acceare a paginilor web. World Wide Web este un sistem de

documente si informatii de tip hypertext legate intre ele, care pot fi accesate prin

Internet. Documentele (pagini web) se afla in diferite locatii (pe servere) si pot fi regasite

cu ajutorul unei adrese unice (URL-Universal Resource Locator; de exemplu:

http://portal.feaa.uaic.ro/ecdl). Paginile web sunt accesate cu un program special de

navigare numit browser (=navigator web).

• E-mail: serviciul de posta electronica, permite trimiterea rapida a mesajelor intre

doi posesori de casute postale electronice. O astfel de casuta postala are formatul

„Nume@ServerDeEmail”. Printre avantaje se numara: viteza, costurile reduse,

siguranta.

• Mesagerie instant: este serviciul prin care, folosind un program specializat,

utilizatorii pot comunica intre ei in timp real.

• Comunicare audio online, realizata printr-un protocol special de comunicare

numit Voice over Internet Protocol, care permite convorbiri audio intre doi utilizatori,

similar unei convorbiri telefonice.

• E-commerce: comertul electronic, permite utilizatorilor sa achizitioneze bunuri si

servicii prin intermediul calculatorului. Se realizeaza avantaje de timp si bani, dar

trebuie avuta grija la riscurile implicate in trimiterea de informatii secrete (codul cardului,

de exemplu) prin linii si pe site-uri nesecurizate.

• E-banking:acest serviciu permite efectuarea operatiunilor bancare prin internet.

Se poate investiga oricand starea contului, se pot face plati sau transferuri.

Page 35: ECDL Suport Curs M1

• E-government: serviciul de guvernare electronica permite efectuarea mai multor

operatiuni legate de relatia cu statul: achitare taxe si impozite prin virament bancar,

depunerea declaratiilor sau a altor acte solicitate de organele de stat, exprimarea

opiniilor asupra proiectelor de legi supuse dezbaterii publice.

• E-learning: termen ce desemneaza totalitatea metodelor de a invata prin

intermediul calculatorului, prin internet, fara a fi efectiv intr-o sala destinata procesului

educational. Principalele avantaje pentru utilizator sunt flexibilitatea priovind programul

de invatare, flexibilitate privind locatia de unde se desfasoara procesul educativ, costuri

reduse.

• Teleworking: sau lucrul la distanta, este serviciul prin care angajatii nu-si mai

desfasoara activitatea intr-un birou, ci se bucura de avantajele internetului pentru a

lucra de acasa/dintr-o alta locatie decat sediul firmei (a nu se intelege ca „acasa” este

singura locatie din care se poate desfasura o activitate de teleworking-ul). Printre

avantaje se numara timpul redus de trecere de la o activitate la alta, abilitate mai mare

de concentrare asupra unei activitati, program flexibil, cerinte reduse din punct de

vedere tehnic pentru o companie.

In contextul expansiunii internetului in viata de zi cu zi, urmatorii termeni si-au facut

aparitia ori s-au consacrat in legatura cu mediul online:

• Really Simple Sindication (RSS) este un serviciu prin care utilizatorii sunt

anuntati despre modificarea unor pagini de interes. Cei interesati se pot „abona” (=se

pot inscrie sa primeasca informatii) la un flux RSS si astfel sunt informati (printr-un

mesaj pe o pagina monitorizata adesea, sau printr-un modul al navigatorului web)

despre noutati postate pe un site de interes (actualizari ale blog-ului, o pagina de stiri,

etc)

• Web log, sau blog, este modalitatea prin care oricine isi poate crea pe un site

web dedicat un spatiu virtual in care poate posta ganduri, idei sau alte informatii,

asemeni unui jurnal electronic

• Podcast: transmisie audio si/sau video, realizata prin internet, sau postata pe

internet spre a fi vizionata si/sau descarcata de catre utilizatori. Procesul prin care

Page 36: ECDL Suport Curs M1

utilizatorii urmaresc un film pe internet, fara a-l descarca pe calculatorul local se

numeste „streaming”.

• Comunitate virtuala (sau comunitate online) este o comunitate formata in jurul

unor site-uri care promoveaza activitati, idei sau interese comune. S-au remarcat

retelele sociale (Facebook, MySpace, Twitter), forumurile (site-uri in care se discuta pe

diverse teme, discutia fiind postata ca o lista de postari, de exemplu:

http://portal.feaa.uaic.ro/ecdl/Lists/ntrebri%20i%20rspunsuri/AllItems.aspx), chat-uri

(zone de discutii mai-mult-sau-mai-putin-private, in care, spre deosebire de forumuri,

toti „actorii” sunt conectati simultan, de exemplu http://chat.apropo.ro/), jocuri online

(utilizatorii indeplinesc rolul unor personaje, cu diferite obiective, de exemplu Eve Online

sau Word of Warcraft), etc.

• Publicare (publishing) si partajare (sharing) de continut, doua activitati prin care

utilizatorii distribuie continut online, prin intermediul blog-urilor, podcast-urilor, postarii

de fisiere multimedia.

• Profil online: totalitatea informatiilor pe care un utilizator le posteaza despre sine

pe un site. Desi pare contra ideii de comunitate, se recomanda afişarea unui profil privat

(in opozitie cu ideea unui profil public, pe care toti utilizatorii internetului il pot vedea),

limitarea persoanelor care pot vizualiza informatiile personale postate si manifestarea

prudentei fată de străini.

Intranetul este un spaţiu privat care oferă angajaţilor dintr-o companie

posibilitatea de a organiza şi accesa rapid informaţii, de a realiza o colaborare eficientă,

managementul informaţiilor, cunoştinţelor, proiectelor, într-un mediu bazat pe

protocoluri Internet şi browsere web.

În majoritatea companiilor apar probleme legate de schimbul defectuos de

informaţii între membrii companiei şi administrarea greoaie a informaţiilor şi a

documentelor deja existente.

Aplicaţiile intranet au apărut după anul 1995, în prezent acordându-li-se o atenţie

deosebită de către comunitatea dezvoltatorilor, datorită soluţiilor, avantajelor ce pot fi

aduse organizaţiilor.

Page 37: ECDL Suport Curs M1

Extranetul este o rețea de calculatoare ce oferă posibilitatea accesării unor

resurse informatice dintr-o întreprindere, din exteriorul acesteia. Poate fi văzut ca o

extindere a unui intranet extins în afara perimetrului întreprinderii de obicei pentru

clienți, parteneri de afaceri, etc.

Dupa modul de conectare la Internet conexiunile se impart in:

• Prin cablu telefonic (dial-up): cea mai veche dintre metode, resuscitata de tehnologii

precum ISDN si ADSL

• Prin cablu (broadband): aceste conexiuni ofera functionalitate continua si viteza mai

mare

• Alte conexiuni: prin telefon mobil, wireless, satelit

Page 38: ECDL Suport Curs M1

6. Alte elemente legate de IT

6.1 Ergonomie si sanatate

Studiile au aratat ca utilizarea necorespunzatoare a calculatorului poate provoca afectiuni medicale utilizatorilor:

• iluminarea încăperii este un factor care influentează sănătatea utilizatorilor de computere. Folosirea luminii artificiale, puterea şi directia luminii (deasupra monitorului) sunt factori care trebuie luati în considerare. • pozitionarea corectă a computerului, biroului şi scaunului mentin o postură corectă. Monitorul trebuie asezat la o distanta de cel putin 2,5 diagonala lui. Scaunele si birourile trebuie sa fie reglabile, pentru a permite ajustarea inaltimii. Scaunul trebuie sa asigure o pozitie corecta a spatelui (implicit, sa aiba spatar) • pauze frecvente (macar la o ora), si exercitii pentru relaxarea ochilor • aerisirea camerei in care se lucreaza la calculator

6.2 Ecologie Componentele de calculator pot fi reciclate. Cartusele de imprimanta si hartia trebuie predate centrelor speciale. Din cauza componentelor chimice si a riscului de poluare, componentele IT nu trebuie depozitate la gunoi impruna cu restul deseurilor menajere (mai ales monitoarele), ci trebuie predate centrelor speciale de colectare. Se recomanda si aplicarea unor masuri care sa limiteze consumul inutil de energie: aplicarea setărilor pentru închiderea automată a monitorului la finalul utilizării computerului, folosirea optiunii de stand-by si/sau închiderea computerului (manual sau automat) atunci cand nu este folosit.

6.3 Securitate Pe langa masurile de securitate discutate in contextul virusilor (capitolul 4.6) trebuie inteles ca, pentru motive de securitate, logarea la un computer se realizează pe baza unui nume de utilizator şi a unei parole.

Cateva recomandari legate de parole: • nedistribuirea parolelor (daca nu este secreta, nu mai este parola) • schimbarea regulată a parolelor (pentru a preveni tentativele de spargere) • stabilirea unor parole de lungime adecvată, formate din combinatii de litere şi cifre.

De asemenea, s erecomada ca atunci cand urmeaza sa se lipseasca de la un calculator deschis (chiar si pentru cateva momente) acesta sa se blocheze (sa afiseze un ecran care sa solicite intreducerea parolei pentru a reveni la sistem).

Page 39: ECDL Suport Curs M1

Tot pentru protejarea datelor se recomanda realizarea copiilor de siguranta (backup). Acesta trebuie sa se realizeze pe un suport extern (memorie flash, DVD), si nu pe calculatorul caruia i s-a facut back-up-ul.

6.4 Dreptul de autor si licente de utilizare

Copyright sau dreptul de autor reprezintă ansamblul prerogativelor, inclusiv

dreptul exclusiv de a reproduce, distribui, executa, afișa, sau de licență, de care se

bucură autorii ca rezultat al unui efort creativ independent cu referire la operele create;

instituția dreptului de autor este instrumentul de protecție a creatorilor și operelor lor.

Dreptul de autor apare automat odată cu creația sau opera dar, în cazul unei

valorificări comerciale sau a unor dispute, trebuie furnizate dovezi legale certe asupra

momentului creației.

După înregistrarea dreptului de autor este recomandat să folosiți simbolul ©

pentru a avertiza asupra caracterului protejat al proprietății dumneavoastră intelectuale.

După înregistrare sunteți protejat atât în România cât și în străinătate.

Creațiile, operele literare și artistice sunt protejate internațional de "Convenția de

la Berna pentru protecția Operelor Literare și Artistice", care datează din 1886, revizuită

prin Actul de la Paris din 24 iulie 1971 și modificată la 28 septembrie 1979.

România a aderat la Convenția de la Berna prin Legea nr. 77/1998 publicată în

MO 166/28 aprilie 1998. În martie 2002 a intrat în vigoare Tratatul OMPI pentru Dreptul

de Autor (WCT) și în mai 2002 Tratatul OMPI pentru Interpretare și Fonograme (WPPT)

care a fost ratificat de 30 țări din cadru ONU.

În România Legea nr. 8/19961 stabilește cadrul juridic privind dreptul de

autor/copyright și drepturile conexe. Această lege este în vigoare în prezent fiind

modificată și adăugită prin următoarele acte normative:

* Legea nr. 285 din 23 iunie 2004 ;

* Ordonanța de urgență 123 din 1 septembrie 2005 .

Legea prevede ca autorul unei opere (literară, artistică, muzicală etc) să dețină

dreptul asupra respectivei opere pe toată durata vieții sale plus încă 70 de ani.

1 http://www.cdep.ro/pls/legis/legis_pck.htp_act_text?idt=10396

Page 40: ECDL Suport Curs M1

Drepturile de autor se moștenesc de către urmașii legali ai autorului (în cazul mai multor

autori, drepturile expiră la 70 de ani de la moartea ultimului dintre aceștia). Excepție o

fac programele de calculator unde termenul este de 50 de ani în loc de 70.

Titularii ale căror drepturi au fost încălcate pot pretinde repararea prejudiciului

calculat potrivit normelor legale; în cazul în care prejudiciul nu poate fi determinat în

acest fel, aceștia pot pretinde acordarea de despăgubiri reprezentând triplul

remunerațiilor care ar fi fost legal datorate pentru tipul de utilizare ce a făcut obiectul

faptei ilicite. De asemenea, titularii drepturilor încălcate pot cere instanței de judecată să

dispună distrugerea echipamentelor și a mijloacelor aflate în proprietatea făptuitorului, a

căror destinație unică sau principală a fost aceea de producere a actului ilicit, scoaterea

din circuitul comercial, prin confiscare și distrugere, a copiilor efectuate ilegal, precum și

publicarea în mijloace de comunicare în masă a hotărârii instanței de judecată, pe

cheltuiala celui care a săvârșit fapta.

După Convenția de la Berna nu mai este necesară indicarea faptului că o operă

este protejată de drepturile de autor atât timp cât „proprietatea intelectuală a unei opere

literare, artistice sau științifice corespunde autorului pentru simplul fapt ca el a creat-o”

și „sunt considerate obiecte ale proprietății intelectuale toate creațiile originale literare,

artistice și științifice exprimate prin orice mediu și pe orice suport, tangibile sau

intangibile, cunoscute acum sau care se vor inventa în viitor”.

În lumea digitală se aplică aceleași legi ale proprietății intelectuale și drepturilor

de autor ca și pentru toate celelalte creații originale.

Un utilizator de programe de calculator are drept de utilizare a programului, nu

drept de proprietate asupra lui. Dreptul de proprietate ramane la cel care a facut

programul. In general, drepturile utilizatorilor sunt specificate in fisierul de licenta (numit

si „Acord de licentiere”), iar tipul licentei si numele celui caruia i-a fost acordat dreptul de

utilizare este specificat in ferestrele de tip About, accesabile, in general, din meniurile

Help ale aplicatiilor.

In general, sunt trei tipuri de licente care se aplica unui program de calculator:

• Licenta comerciala: utilizatorul a platit pentru dreptul de a folosi aplicatia. Utilizatorul

nu are drept de distribuire, imprumutare, vindere sau de realizare a mai mult de o copie

Page 41: ECDL Suport Curs M1

(back-up) a kit-ului de instalare. De obicei nici nu are dreptul de a instala aplicatia pe

mai mult de un calculator simultan.

• Shareware: utilizatorul are drept de utilizare a aplicatiei pentru o perioada de timp, ca

test in vederea achizitionarii unei licente comerciale. De obicei se permite distributia

unei aplicatii shareware, dar ea trebuie eliminata de pe calculator dupa expirarea

perioadei de test.

• Freeware: copyright-ul este al autorului, dar utilizatorul nu plateste pentru utilizarea

aplicatiei. De obicei se permite distribuirea de catre utilizatori a aplicatiei atata vreme

cat nu se emit pretentii asupra copyright-ului si nu se cer bani pentru acest lucru.

Exceptand licentele shareware, in general, se solicita inregistrarea produsului

(inscrierea datelor pe site-ul producatorului aplicatiei, astfel incat acesta sa aiba o

evidenta exacta a celor care utilizeaza aplicatia). Inregistrarea nu este obligatorie, dar

adesea vine cu niste avantaje sub forma accesului la optiuni suplimentare sau prioritate

la distribuirea actualizarilor.