Director: Ioan Pr\ji[teanu * An XI, decembrie 2016, nr. 117 * Redactor [ef: Petru Scutelnicu

R\spunderea pentru opiniile expri-mate revine `n exclusivitate autorilor

APARE SUB EGIDA UNIUNII SCRIITORILOR DIN ROMÂNIA

Asocia]iaCultural\ „Octavian Voicu“Bac\u

Și-au venit călare pemăturoaie (pe astea le chemaKatiușe) niște pitici care au crescutîntr-o zi, fiindcă au supt bogat dințâța cea dulce, cât alții, he-he-he,într-o viață de om. Râsul hurducatle-a aparținut, pentru că ei,îndopați fiind și cu materialismulnordului înghețat, și-au șoptit (erasă zic în… barbă, dar ăștia sedescotorosiseră de bărbi dupămodel generalissim), ba nu, aurăcnit, împroșcând venin, că eisunt cei mai… și-or să clădeascăo societate cea mai…

(Ioan Țicalo)

...Discursul sobru, echilibrat,realist, vibrând de idei şi idealuriculturale a fost subliniat de viiaplauze, ceea ce ne faceîncrezători că tânara generaţieeste sensibilă şi receptivă lacultură. Este garanţia că Româniava depăşi momentul de crizăculturală şi educaţională prin caretrece şi va continua cu cinstetradiţia înaintaşilor...

(Traian Valeriu)

...Sunt, recunosc, foartepuţine prilejuri când poţi aşeza peo masă OPERA OMNIA, fie şiiscălită de altcineva. Este, o spunfără tristeţe, o apropiere indes-criptibilă de final...

(C. Grigore)

...Sâmbătă, 26 noiembrie2016, Casa de Cultură a Sindi-catelor din Buzău (prin filiala sa,„Casa Berarilor”) a găzduit un du-plex literar Buzău-Bacău, care areunit creatori din două județe,membri și nemembri ai UniuniiScriitorilor din România, dar șimembri ai cenaclurilor literare „V.Voiculescu”, „Lira21” și „Antepor-tas”...

(Valeria Manta Tăicuțu)

...Ia! Clopoţei de-argint se aud în stradă.

Uite! Este Anul Nouîn hlamidă albă.

Trageţi porţile în lături, lăsaţi-l să intre

E copil cu urători ce pocnesc din bice.

L-au primit cu mult alai.I-au spus vorbe multe....

(Emil Bucureșteanu)

Bacăul a cunoscut...

În acest număr:

7Împlinirile septuagenarului

Fapte culturale 13

5

Plugușrul 2017 15

Meteorologii au prognozat:vreme (şi vremuri) în schimbare.După tornada alegerilor parla-mentare vom avea parte de furtuniviolente, ninsori abundente cuviscoliri puternice, de gerurinăpraznice, caramboluri drama-tice pe şoselele Puterii şi frig degheaţă în inimi, ce riscă să setransforme în sloiuri pe care nicimăcar promisiunile călduroase alealeşilor noştri nu vor fi în stare săle topească. Trăim timpulschimbării, Parlamentul (zis al)ruşinii a plecat acasă cu sentimen-tul datoriei împlinite, tehnocraţiiGuvernului Zero şi-au făcut baga-jele şi aşteaptă reîmbarcarea întrenul Puterii fără să-şi fi cumpăratbiletele de drum pentru nouacălătorie, mai lungă şi maipromiţătoare de emoţii pozitive, iarPreşedintele zbuciumă cu înfrigu-rare bilele albe şi negre aleabac-ului pentru aflarea miracu-loasei soluţii a „guvernului meu”.Asta, în timp ce combatanţii dinliniile de foc ale războiului de patruani au rămas pe poziţiile de bătaiepână la soluţia finală: ei? de ce nunoi? La aflarea răspunsului s-arputea să ne trezim cu toţii, stăpânişi supuşi, în faţa unei mari sur-prize. Dar, cum e sfârşit de an,putem avea parte şi de daruriotrăvite. De un Cal Troian învariantă autohtonă. Ne vom linişti(poate!) însă, curând, MoşCrăciun abia aşteaptă să-şirăstoarne sacul cu surprize la(palatul) Victoria. Pentru ceicuminţi.

Protagoniştii conflagraţieielectorale abia încheiată, una carea avut parte atât de zăngănitul desăbii tăioase, cât şi de (mai ales)un întreg arsenal de invective totalneacademice, de ameninţări,şantaje, acuze, dosare incrimina-toare, bătălii de stradă, scrâşnetde cătuşe, dispute televizate etcetc, îşi numără eroii şi răniţii.

Perdanţii vom fi, cu siguranţă, noi.Anonimii de pe câmpul de bătălie,dar în numele cărora se fac atâteasacrificii! Ce-ar fi de spus? Gândulmă duce către cugetarea unuigânditor al veacurilor trecute, darcât se poate de actual: “O ţară deoi merită un guvern de lupi”. S-arputea să ni se întâmple, date fiindambiţiile şi orgoliile unora şi-ale al-tora, după cum profeţea în a saDilemă celebrul epigramistPăstorel Teodoreanu: “L-a pusDestinul său stupid/ Într-o dilemăde infern:/ Ori partid, fără guvern/Ori guvern, fără partid”.

Dar, vorba românului:„Bucuroşi le-om duce toate / De-ofi pace, sau război”. Iar după ce-am văzut cu câtă satisfacţie şi-auprimit aliaţii de peste ocean,adevăraţii campioni ai demo-craţiei, rezultatul alegerii nouluipreşedinte, de ce la noi să fie alt-

fel?! Doar bulevardele ni-s largi,iar justiţiarii, nenumăraţi.

Totuşi, să nu cădem, vă-ndemn, în păcat, gândindnesăbuit a pagubă. Pentru că aregrijă de noi Cel de Sus. PalatulCotroceni veghează. După cumspuneam: vremea e-n schimbareşi se petrece la mare înălţime. Caşi vremurile. Şi tare nu aş vrea să-i dau dreptate aceluiaş notoriuepigramist moldovean, care prog-noza în urmă cu aproape un veacbuletinul meteo-politic de-acum:„Din Craiova pânʼ la Iaşi/ Se re-simte lipsa sării/ Fiʼncă cei maimulţi ocnaşi/ Au ajuns la cârmaţării”.

Se-aşterne neaua peste unan care a avut de toate. Plin dedispute şi războaie mediatice, decontroverse politice extrem deascuţite, de adversităţi vomate lascenă deschisă. De duşmănii de-clarate şi răzbunări diabolice.Avem, acum, ocazia de a scăpade toate aceste mizerii. Dacă ne(re)vin minţile la cap. Şi bunulsimţ. Nădejdea ni-i în Schimbareacare trebuie, şi poate, să vinăchiar de la noii aleşi. Da, darnumai dacă vor fi lăsaţi s-o facă.Şi-mi amintesc de vestitul discursal deputatului Petre Carp rostit înîncheierea primei şedinţe a celuidintâi parlament al ţării, ales lainiţiativa domnitorului Al. I. Cuza,discurs prin care îşi îndemnaauditoriul: „Domnilor! Nimic pentrunoi, totul pentru ţară”. Ar putea fi,cred, motto-ul actualului Parla-ment ales de români, dar careriscă să fie obligat să slujeascătocmai împotriva celor care le-auconferit această înaltă demnitate.Ceea ce ar însemna încă un prilejde confirmare a durerilor adunateîn „Cântecele de pierzanie” alefostului nostru concitadin,oneşteanul Mihai Pauliuc:„Nevoiaş cum e românul / Nugăseşti să tragi cu tunul /. Cine-isărac şi cinstit / Ori e prost, ori etâmpit./ Cu atâţi mântuitori /Parcă-i mai uşor să mori. / Boalanoastră naţională / Minciuna şivorba goală. / Bine azi trăiescgolanii / Cerşetorii şi ţiganii. / Înepoca tranzitivă / Plutim numai înderivă. / Încă nu am terminat / Totce-avem de dărâmat. / Hoţia şisărăcia / Sunt stăpâne-n Româ-nia. / Este loc şi de mai rău / Dese-ndură Dumnezeu./ Ne-omsalva, precum bunicul / De-astăviaţă, tot cu dricul”.

Dar haideţi să nu mai fim atâtde pesimişti şi de suspicioşi. Auvenit sărbătorile schimbării şi secuvine să ne veselim. Sper caalbul imaculat al zăpezii acesteiierni providenţiale să acopere de-finitiv toate mizeriile care ne-aumaculat existenţa. Asta-i, dar,pohta ce pohtesc. Împărtăşiţi-vă şivoi din ea. Pentru ca păcatuldezbinării să se convertească însimfonia armoniei.

La anul şi la mulţi ani!

Mih

ai B

uzn

ea

E TIMPUL SCHIMBĂRII Nicolae Labiș și piticii 3

Revista PLUMB ureazăcititorilor și colaboratorilor

un călduros LA MULȚI ANI,

fericire și multe împliniri în anul care vine!

pagina 2 revist\ de cultur\

PLUMB 117

NICOLAE SCURTU

NOI COMPLETĂRI LA BIOGRAFIA LUI VASILE PÂRVAN

Biografia istoricului, arheologului,eseistului și memorialistului Vasile Pâr-van (n. 10 octombrie 1882, sat Perchiu,com. Hurești, jud. Bacău – m. 26 ian-uarie 1927, București) suscită interesultinerilor cercetători și istorici literari.

Instruit și format la școala de istorienațională a lui Dimitrie Onciul, NicolaeIorga și Ion Bogdan, Vasile Pârvan s-adovedit a fi unul dintre cei mai înzestrațidiscipoli, care s-a preocupat de cer-cetarea începuturilor vieții pe acestpământ, așa de special și de fascinant,cunoscut sub numele de Getica și, maiapoi, Dacia.

Apreciat de dascălii și colegii săi,pentru merite excepționale, pentru cărțileși cercetările sale, precum și pentruonestitatea și intransigența caracterului,Vasile Pârvan urcă toate treptele univer-sitare și academice din România, de-venind unul dintre cei mai respectați șimai autoritari intelectuali ai timpului.

Pentru valoarea operei saleștiințifice este ales membru al AcademieiRomâne, apoi vicepreședinte și secretargeneral al acestei prețioase instituții decultură.

În calitate de secretar general alAcademiei Române îi trimite prietenuluiși colegului său Alexandru Lapedatu(1876–1950) cele două epistole, ne-cunoscute până acum, în care discută șipropune unele sugestii privind bugetulacesteia, mai exact spus, al BiblioteciiAcademiei.

E necesar să precizez că înrăstimpul 1923–1926, Alexandru Lape-datu deținea portofoliul de ministru alCultelor și Artelor, care sprijinea financiarși Academia Română. Astfel se și explicăintervenția, pertinentă, a lui Vasile Pâr-van.

*[București], 5 oct[ombrie] 1925

Dragă Lapedatu,

După cum mi-ai spus, îți trimit azitabloul de sumele ce cheltuiește Acade-mia cu biblioteca exclusiv pentrufuncționari.

Cheltuielile materiale lipsesc (nuvreau să speriem guvernul dintr-odată cuo cerere prea mare, în orice caz las laaprecierea ta cântărirea oportunitățiicelei de-a doua cereri). Chiar lista lefilore însă calculată modest cu actualelesalarii de mizerie de 2-3 mii lei lunardupă 15–20 ani de serviciu! Ar fi deci înorice caz de socotit nu 1½, ci cel puțin 2mil[ioane].

Tu cunoști tot așa de bine ca și minesituația rea a Academiei după ce i s-aluat moșiile, așa că n-am nevoie să-țimai pledez nimic.

Cu toate cele bune,al tău vechiV. Pârvan

P.S.Ca formulă pentru buget m-am gân-

dit la aceasta: Subvenția AcademieiRomâne pentru plata funcționarilorbibliotecii ei, care face, conform legii, ofi-ciu de bibliotecă națională a ţării.

*

[București], 10 febr[uarie] 1926

Dragă Lapedatu,

Comisia de valută, care cu câtevaședințe înainte aprobase o cerereidentică a d[omnu]lui V. Ispir(1), e dreptînaintată de ministerul tău, a respins ce-

rerea mea, înaintată doar numai de mineca particular, sub cuvânt că rezolvarea einu intră în competența comisiei!

Nu cred că trebuie să mai adaogvreun comentar.

Eu de plecat, tot plec. Dar la gândulcă întorcându-mă voi găsi înecat șiproiectul de lege pentru Institutul Arheo-logic, ori proiectul făcut, dar rămas fără

creditul de 12–15 mil[ioane] necesarpentru înfăptuire, doar ca o biată încer-

care ratată, nu te vei mira de dezgustulinfinit care mă cuprinde în ce priveșteîncercările mele desperate de a faceștiință în această nenorocită țară.

Al tău,V. Pârvan

Note

* Originalele celor două epistole,necunoscute, ale lui Vasile Pârvan seaflă la Arhivele Naționale ale României.Fond Alexandru Lapedatu. Dosar nr.107, f. 1r–v–2r.

1. Vasile G. Ispir (1886–1947), pro-fesor la Facultatea de Teologie aUniversității din București. Ecumenist șimisionar. În perioada 1922–1926 a fostsecretar general în Ministerul Cultelor șiArtelor.

Inscripții băcăuane

Salonul literar, nr. 91/2016

Recent, pe 22 octombrie2016, în organizarea Fundaţiei So-cial-Culturale „Mioriţa”, a RevisteiSalonul literar şi a Ligii Scriitorilordin Vrancea, a avut loc FestivalulInternaţional de Creaţie „VranceaLiterară” în oraşul Panciu. Noi, ceiprezenţi, am admirat calităţile ma-nageriale ale lui Culiţă IoanUşurelui – profesor şi scriitor –,nivelul deosebit al momentelor par-curse în sala Casei de Cultură –corul „Cantabile” al Liceului IoanSlavici; eleganţa prezentărilor decarte făcute de Gheorghe Drăganşi Ionel Necula, cuprindereatematică şi expresivitatatea textelordin revista Salonul literar, precumşi echilibrul comisiei care a acordatdistincţiile anunţate din vreme. Cudeosebire au atras atenţiadisponibilităţile primarului IulianNica pe care, un glumeţ, sugera săfie transferat la Bacău.

Dintre textele revistei domnilorUşurelu şi Cornilă, pot fi uşor re-marcate cele semnate de prof.dr.Maria-Luminiţa Rollé de la Univer-sitatea din Edingburg, care, întrealtele , e u imi tă de ignoranţaEuropei de Vest faţă de IstoriaRomâniei. Distinsa profesoarăargumentează, cu trimiteri istoriceşi arheologice de nerespins, mareavechime a civilizaţiei trace, continu-itatatea românilor în Transilvaniape un interval de câteva mii de ani,în timp ce strămoşii maghiarilor deazi aveau abia în sec. IX a douatentativă de a intra în Panoniaocupată atunci de dacii liberi(80%); priorităţile europene aleprelucrării metalelor în Transilvania(pp. 3-4).

Dl. Mihai Enciu, după un viru-lent text pamfletar (p. 5) la adresaunei „legi bolşevice” ce vizează olistă neagră cu Ţuţea, Vulcănescu,Eliade, Cioran ş.a. ca să fie scoşidin istorie, conchide: „A rezultat olege hidoasă prin care bolşevicii,mare parte evrei, care au invadatRomânia în 1945 şi au terorizat-ovreme de 50 de ani cu execuţii pelângă care evenimentele de la Iaşipălesc (...)”.

Realitatea literară, Nr. 62, 2016

Prin revista din Lugoj, ajung lanoi uimirile şi nedumeririle energi-cei şi talentatei Magda Ursache,declanşate de unele nedreptăţi is-torice: „Istoria recuperatoare amartirilor a fost interzisă pe motivcă ar fi fost legionari sau bănuiţi căar fi fost legionari [...] Sereinstaurează cenzura ideologică,dacă îl scoatem pe Basarab Nico-lescu simpatizant legionar pentrucă a fost prieten cu Vintilă Horia?Şi putem continua în acelaşi mod:pe Mircea Handoca, pentru că afost prieten cu Eliade, incriminat(de Crohmălniceanu) ca fascist,chiar pe Mihail Sebastian, mai ştii?,pentru că s-a arătat discipol fidel allui Nae Ionescu”...

Se poate vorbi de „fascismullui Ţuţea”: „A fost patriarhul MironCristea legionar sau prim-ministru?În 1920, Înălţarea a fost declaratăzi de cinstire armată a Eroilor; pa-triarhul s-a implicat în identificarea,dezgroparea şi reînhumareaoaselor Eroilor.

Cât despre Maria Banuş,muza Şcolii de Literatură din Kise-leff numărul 10, cerea să eliminămdin folclor cântecele cu «foaieverde», ca fiind... legionare. [...]Ţuţea nu şi-a văzut, în viaţă, nici ocarte publicată. La fel Gyr, după

puşcărie. Şi se vorbeşte de culturanoastră rasistă şi antisemită [...]Spus limpede: fac parte dintre«pârliţii» de obligaţi lui Eminescu,lui Blaga, lui Crainic, lui MirceaVoiculescu, lui Vintilă Horia [...]” (p.10).

În acelaşi număr al revisteibănăţene, cunoscuta cercetătoareliterară Ioana Diaconescu, la o în-trebare privind apariţia unor părţidin arhiva CNSAS privindu-l peMarin Preda, declară: „[...] docu-mentele nu au dispărut. Pur şi sim-plu ele nu se transmit către ArhivaC.N.S.A.S. din multiple motive [...]Serviciile secrete [...] au păstratdocumentele importante şi din mo-tive la fel de importante [...]prezenţa unor personaje active şiastăzi în posturi de înaltă respon-sabilitate”.

Scriptor, anul II, nr. 9-10/2016

În eleganta revistă ieşeană desub direcţiunea poetului LucianVasiliu, citim un incitant dialog din-tre româno-francezul Virgil T. şipublicista Simona Modreanu.Prozatorul face câteva aprecieri in-teligente despre procesul prin caretrece un autor care îşi schimbălimba de expresie. Amintindu-şiforma în care Alain Paruit îi tradu-sese prima proză în Occident,apreciază că francezul „îi tradu-sese sensul, dar nu şi limba,tradusese cuvintele jurnalistic şi nuparfumul, substanţa aproapeintraductibilă care face literatura.Deci mi-am dat seama că în felul încare scriu nu pot fi tradus. Aşaîncât am trecut la limba franceză[...]”. Dar „Nu există însă alte limbimai diferite din punctul de vedereal structurii lor, pe de o parte gra-maticale, pe de altă parte, a re-gulilor metafizice [...]. Limbaromână este o limbă creată depăstori şi de călugări. Fiecare cu-vânt pe care îl folosim în discuţiilenoastre are, pentru fiecare dintrenoi, chiar fără să ne dăm seama,nişte trimiteri la substanţa lumii,care este pământul, ceea cecreşte, ceea ce vegetează, şi pede altă parte, la sensul spiritual allumii. Limba franceză esteconstruită administrativ, destul detârziu, pe la mijlocul secolului alXVII-lea, mult mai târziu decâtlimba română, care vine de foartedeparte. Este exact diferenţa dintreun film în culori – limba română,–în care totul stă în nuanţe, estebogat şi păstos, şi o limbă ca unbrici, un instrument de precizie,ceea ce are avantajele ei, desigur”(p. 35).

Adevărul este că disocierisugestive şi memorabile desprespiritul acestor limbi am mai întâlnitîn texte semnate de ConstantinNoica, ori de Emil Cioran. Adică deautori care au parcurs semantica şistilistica lor cu mari înzestrări cre-ative.

România literară, 47, 2016

N-am voit niciodată să scriuaşa despre bărbaţii cei mai iluştri airomânilor; e vorba de cei pe care-icultivăm de o bucată de vreme şi-iadmirăm nemăsurat; e vorba despirite, caractere şi autori de cărţipe care regret că le-am citi multprea târziu; oameni care respiră,trăiesc, sunt contemporani cumine. E vorba de Silviu Ciocârlie,de Neagu Djuvara şi de MihaiŞora. Sunt la vârsta centenară, iareu am început să le cunosc ideileşi cărţile abia recent.

Cronicarul incomod,pt. conformitate

Grigore Codrescu(Continuare în pag. 3)

Breviar revuistic subiectiv

PLUMB 117

pagina 3revistă de atitudine

Și-au venit călare pemăturoaie (pe astea le chemaKatiușe) niște pitici care au cres-cut într-o zi, fiindcă au suptbogat din țâța cea dulce, câtalții, he-he-he, într-o viață deom. Râsul hurducat le-aaparținut, pentru că ei, îndopațifiind și cu materialismul norduluiînghețat, și-au șoptit (era să zicîn… barbă, dar ăștia sedescotorosiseră de bărbi dupămodel generalissim), ba nu, aurăcnit, împroșcând venin, că eisunt cei mai… și-or săclădească o societate cea mai…Deja acul vitezometric sărisevoinicește către plus infinit. Aubandajat țara sfârtecată cu (sin-gura soluție, au clamat ei)sârmă ghimpată, să nu cumvasă intre vreo … vită bolnavă. Auasmuțit câinii asupra oamenilorde bună credință, anunțând cusurle și dobe că ei trebuie săcurețe patria carpato-dunăreanăde lepra chiaburo-burgheză, maiales că glasul lui maskovski Oțela declarat o carantină largă,aceasta fiind botezată, într-oretortă ateistă, „lagăr socialist”,ținut în viață de cei mai inimoșipărinți, gata oricând să rupă, săfrângă și să îngroape toate pu-tregaiurile imperialisto-capita-liste, fiindcă astea ar fi putut săcontamineze până și apa debăut a cetățenilor cinstiți.

O viață nouă se clădea pepământ românesc, atât de nouă,încât i-a buimăcit pe bieții oa-meni, termite neputincioase,mișunând printre cizmeleuriașilor, psalmodiind continuuun bogdaproste că încă n-aufost striviți. Cei care au îndrăznitsă se considere mai mult deatât, au fost trimiși în niștemușuroaie speciale supra-aglomerate, din cauză că aveauo singură posibilitate: aici doarse intra, iar deasupra tronascrisă cu roșu de sânge „Lăsațiorice speranță…”. La primulpas, tuturor li se făcea negruînaintea ochilor. Societatea,inaugurată de subkatiușeledâmbovițene, funcționa pe bazăde conversie, ca lege de bază alagărului în care curgea voioslapte și miere tot de culoare sân-gerie. „Lăsați orice speranță…”se metamorfoza permanent,dând impresia unui perpetuummobile în „Toate speranțele suntale voastre!”, căci „Ana Paukerși cu Dej/ Bagă spaima (doar) înburgheji”. N-ați știut? Ei, atunciaflați: soarele de la răsărit… ră-sare și, poniatno?, tot de acolone vine secera și ciocanul pecare se leagănă și se hâțânănădejda voastră, nepricepuților!

*În această atmosferă de

emulație stahanovistă, fiecareîncercând să pună mâna pe ofelie cât mai consistentă denadejdă, s-a trezit la viață Nico-lae Labiș, iar spiritul său, însetatde cunoaștere și de exteri-orizarea sentimentului avândaspectul unei erupții vulcanice,i-a catalizat angajarea într-oluptă pe care el a simțit-o cu toțiporii, ca o vâltoare pornită dinpropria-i inimă. Venea în cetățileînroșite de sângele martirilor (lui

i se spunea că roșeața asta esimbolul celor jertfiți pentru liber-tate, de care el și atâția alții tre-buie să se bucure și să profitedin plin) curat la suflet precumun pârâu vijelios cu apăcristalină din Munții Stânișoarei.

Poetul, manifestat ca atareatât de devreme, a crezut, s-aentuziasmat și s-a angajat într-obătălie al cărei fundament era ouriașă minciună: edificarea celeimai drepte societăți din câte auexistat vreodată pe pământ. Opropagandă parșivă altoită peun suflet ingenuu a avut carezultat o poezie în care aprigulși prea talentatul mălinar l-aproslăvit până și pe unul din ceimai mari criminali ai istoriei, a,nu, eroul incontestabil al…lagărului socialist, tătucul cunume de oțel, faraonul pentrucare moartea a milioane de oa-meni, provocată de el,reprezenta doar o… statistică.

Percepția tânărului Labișera aceea a descătușării deuriașe energii pentru dărâmareaa tot ce era slut și edificareaunui om care să calce triumfătorpeste molozul pestilențial al ca-pitalismului și să se înfrupte dinincomensurabile realizări ale so-cialismului, până una-alta bineînlăgărit și lăcătuit. Însăzăgăzuiala într-un infernallabirint, prin orice mijloace, aunui mare spirit, oricâți minotauril-ar înconjura, e o imensă iluzie,așa cum s-a întâmplat și cu N.Labiș. Dacă inocența lui n-aputut fi exploatată multă vreme,paznicii nemiloși ai construcțieihâde, unde numai ei îșiarogaseră dreptul să se înfruptedin toate aromele, au hotărât căpoetul de la Mălini e un uriașspin în călcâiul lor și că acestatrebuie să dispară. Misiuneamârșavă, nu era nici prima șinici ultima, urma să fieîndeplinită de nemiloasa Pasărecu Clonț de Rubin. De bunăseamă că nemernicii, după ac-cident, și-au frecat mâinile a vic-torie și, probabil, au sărbătoritevenimentul cu șampanie. Tepomenești că a fost capitalist-franțuzească, având miroznă

de… putregai. Povestea e că șisatisfacția și bucuria nu le-aufost depline și nici n-au ținut cineștie cât, căci gloria lui Labiș depoet autentic începuse săcrească, în vreme ce trepădușiiculturnici cu pretenția de poețiintrau la apă, ca să ajungă (ceeace erau!) niște pitici nevolnici laumbra falnicului și vijeliosuluicondeier poetic, care îi trimitea,la vremea lui, acolo unde le eralocul: Prinți jalnici cu blazonulprostiei poleite,/ Nu mai răbdămcând prinții reali i-am izgonit./Luați-i de pe tronuri și îi putețitrimite/ Pe lângă boi în grajduri,la rânit, versurile citate fiind de oteribilă actualitate.

Nicolae Labiș și piticii

Ioan

Țic

alo

Vreau să menți-onez, din capul loculuică, de obicei, nu scriudespre poezie străină(și, cu atât mai mult, de-spre poezie scrisă într-olimbă care nu este decirculație, prin urmare,

din care nu știu chiar nimic, ca în acest caz,când este vorba de macedoneană), pentrusimplul motiv, pe care l-am enunțat deatâtea ori, și anume fiindcă, necitind textulîn original, consider că observațiile mele sereferă la traducere, că, de fapt, apreciez(sau nu) rezultatul procesului de creație altraducătorului – care este, cum se știe, tra-ditore – și mai puțin, spre deloc, pe cel alautorului. Cu toate acestea, acum, fac oexcepție, pe de o parte, pentru că volumulde față cuprinde poezie care, nefiind scrisăîn vers clasic, îi dă traducătorului mai multălibertate de manifestare, dar, în acelașitimp, îi permite să rămână, într-o proporțiemai mare, fidel originalului, neîmpingându-l să caute structuri, de vreun fel prin caresă respecte forma și conținutul acestuia și,pe de altă parte, desigur, un alt factor per-suasiv, în acest demers, este conținutul po-emelor care, chiar de la cel aflat în incipitulvolumului, un decalog sui-generis alîndrăgostitului (de viață, cu toate ale ei),dar și artă poetică, sugerează indestruc-tibila relație dintre poezie și iubire,interdependența lor, pe care creatorul defrumos, prin harul pe care-l are, o percepe,înaintea tuturor.

Formulate imperativ (Să nu spui cu-vinte rele /Fiindcă Dumnezeu a dăruit Eter-nitatea / Oamenilor cu suflete sincere./Sănu te-ndoieşti de noroc;/Dragostea esteputerea / Creată de noi / Să nu ai dureri,nici suspiciuni când iubeşti,/ Să crezi în fi-nalul poveştii /Cu inima de copil,/ Cu in-stinctul unei femei îndrăgostite, /Ca uncredincios când se roagă./ Să ai răbdare,/Când dimineaţa miroase a coacere (…),versurile de la începutul cărții sunt, înacelași timp, și concluzii ale recoltei desemnificații adunate de poet din realitateacare i se etalează prin miracolul vieții, darși din vis, amintit chiar prin titlul volumului– Să nu-mi fie vis, Editura Detectiv Literar,București, 2016 –, a căror succesiune ori,în alte momente, suprapunere o percepecu nostalgie mergând aproape până ladurere, pe măsură ce apusul e periculos deaproape /Şi visul obsedant te face /Să-ţidoreşti numai dragostea. Visătorul care-șidezvăluie trăirile în versuri se pune, ca ur-mare, sub scutul dragostei, și-și proclamă,în felul acesta, indirect, paradoxalul statutde vasal, dar și de privilegiat al ei.

De aceea, poeziile din volum seconfigurează ca monologuri adresate ei, fe-

meii care a devenit, din momentul în careel i-a conștientizat importanța, centrul sis-temului său de referință. Totodată, acesteiai se conferă (mai precis, i se recunoaște)rolul de forță coagulată a esențelor viețuirii,pe care le translează către actantul acestortablouri sufletești. Poeziile îi scot la iveală,argumentativ, în consecință, atributele pecare i le identifică îndrăgostitul, sub scutulcărora se așază, salutar, chiar dacă nuneapărat confortabil, de vreme ce îi spune:Tu ești gustul zilelor mele, în continuare de-taliind acest adevăr pe care-l simte și pecare îl formulează, pentru ființa lui, cvasi-aforistic: Eşti aroma visării, / Împlinireasperanţelor, / Răspunsuri la tainele lumii. /Eşti eternitatea imprevizibilă, / Care naştevalurile din profunzimile mării – cosmosulfără graniţe.

În consecință, Femeia (axis mundi,pentru îndrăgostit) generează, schimbând,firește, proporțiile, nu doar adevărate imnuripe care el nu încetează să i le înalțe, ci,măcar uneori, alcătuiri (poate păgâne)aproape psalmice, unde pe ea, grație atot-puterniciei pe care i-o descoperă ori i-oacordă, o instituie zeitate a lumii lui. Maimult, nu acceptă, ci îi propune chiar oinsolită recluziune: Prinde-mă în cătuşeleslăbiciunilor mele, / Închide-mă / În lumeaunde numai tu exişti /Ca să fiu fericit înexilul meu.

Astfel, de la întrebări retorice (Cum să-mblânzesc mâinile / Care nu mângâietrupul tău?/ Cum să se oprească / Zborulfără greutate, / Visul fără graniţe, / Mersulfără ţintă?), care-i traduc tumultul sufletesc,la transpunerea descriptivă a traseuluiurmat de eul contemplativ (Noapteaaceasta ascult cântecul ploii / Şi tam-tamulsonor al acoperişurilor, / Care-nsetate oaşteptau. / Cântecul ploii, / Acel murmursenin / Al apelor de mărgăritar), trecândprin fireștile, de multe ori, platitudini custatut de adevăruri absolute, în momentelerespective pentru orice îndrăgostit, carepopulează perspectiva (printre care convin-gerea că femeia iubită este muza lui eternă,apariție divină, căreia, în aceeași gamă, îimărturisește, de pildă: Când te-am văzutprima oară, / Mi-ai părut un dar alprovidenţei, / Strălucind îngereşte, /Gingaşă ca o zână, sau convingerea că iu-birea lui nu poate avea limite: Dacămoartea este eternitate, / Atunci şi dupămoarte / O să te iubesc.), poezia lui ZoranPejkovski este, în concluzie, pe de-a-ntregul, o adevărată spovedanie față decea care-i captează nu numai întreagaatenție (determinându-i și insomnia șirugăciunea, și suferință și consolare), ci șiposibilitatea de accedere într-un spațiu alîmpl in i r i lor – v isu l , sau măcarumbra visului…

Perspective sentimentale

Mio

ara

Bah

na

BREVIAR REVUISTIC(Continuare din pag. 2)

Revista noastră, a scriitorilor pasămite, i-a elo-giat şi, pe drept, a subliniat contribuţia lor la„creşterea limbii româneşti/ Şi-a patriei cinstire”.Dar, oricât ar fi de blasfematoriu, nu observaţică este un adevărat asediu al senectuţii înaceastă publicaţie, dar şi în altele?... Eleganţaspiritului francofil este la eseistul care vine dinTimişoara; erudiţia historiologică este în scrier-ile fostului diplomat româno-francez, caresusţine originea cumană a voievozilor valahi,dar şi caracterul de scenă de luptă al ŢărilorRomâne între cele trei mari imperii din jur (turci-ruşi-austrieci); rafinamentul ideatic şiînţelepciunea unui sutagenar care e dintr-un„soi de vulturi pleşuvi stând pe un colţ de stâncăşi contemplând un prezent la care nu mai poateadera” (la p. 13, Sorin Lavric). Toţi trei, şi alţii,au avut în ultimele decenii asemenea stări despirit..., căci ei vin de departe.Oare mai sunt, pe undeva, laboratoare undesă se modeleze asemenea personalităţi? Dacăaflaţi, anunţaţi-ne, căci nu sunt semne preabune în jur. Tinerii, talentele, experţii şi spiritelenobile şi-au căutat lăcaş pe alte meridiane. Cadascăl de liceu, la o întâlnire cu un grup dintreei le-am spus părerea noastră: dacă vor,cândva, să se întoarcă, să nu întârzie preamult, căci nu vor mai recunoaşte locurile natale.

Cu ocazia minunatelor sărbători

de iarnă,FILIALA BACĂU 

a U.S.R.transmite tuturor

membrilor săimultă inspirație,

condei și cernealăpentru a-și îndeplini

menirea.La mulți ani!

PLUMB 117

pagina 4 revistă de cultură

(Continuare din nr. 116)

Bacovia în manualul deliteratură pentru liceu din 1935

Bacovia este menţionat mai întâiîn introducerea capitolului consacratPoeziei, unde se vorbeşte despre„ofensiva literară a tinerei generaţiimoderniste”, făcându-se precizarea:„Cu G. Bacovia, poetul monocord alpustiului sufletesc şi al disperăriiprovinciale, cu T. Arghezi, dinamiculrăscolitor al limbii, şi cu Ion Mi-nulescu, seducătorul deschizător deorizonturi exotice, generaţia nouă îşipregăteşte izbânda”.11 Paginile 254şi 255 sunt rezervate integral lui Ba-covia, notiţa bibliografică conţinândînsă lacune şi erori impardonabile. „G.Bacovia – ni se spune – a scris Plumbşi Scântei galbene, poezii de oatmosferă deprimantă. Laureat al pre-miului naţional de literatură”. În reali-tate, Bacovia publicase, în 1930, şivolumul Cu voi…, iar PremiulNaţional de Poezie (împărţit, în 1934,cu T. Arghezi) îl obţinuse şi ca urmarea apariţiei, în acelaşi an, a volumuluiantologic Poezii, prefaţat de A.Maniu. În continuare, e reprodusăpoezia Plumb, însoţită fiind deurmătorul comentariu: „Având acelaşititlu ca şi volumul cel mai reprezenta-tiv al d-lui Bacovia, poezia Plumb areun caracter macabru şi creează oatmosferă tristă de obsesie, prin pro-cedeul repetiţiei verbale”. La fel desumar, simplist şi inadecvat e şi co-mentariul celei de a doua poezii re-produse în manual – Plumb de iarnă.„Prin aceleaşi mijloace elementare desugestie – citim în secvenţaObservaţiuni –, poetul ne redăsenzaţia de pustietate a iernii”. Iar noi,având senzaţia de pustietate ainterpretării textului, ne întrebăm dece nu a fost cooptat un critic literar deautoritate în colectivul de autori sau,cel puţin, un profesor competent deliteratură de la o catedrăbucureşteană? Suspect ni se pare afi şi faptul că directorul Editurii şi-aasociat, drept colaboratori, doiconaţionali de-ai săi, doi dascăli dinaceeaşi etnie alogenă, cu recu-noscută apetenţă spre profiturisubstanţiale şi câştiguri facile. Elimpede că manualul de limbă şiliteratură română pentru clasaterminală a liceului avea un dever dezeci de mii de exemplare, ceea ceasigura autorilor sume considerabilesub forma drepturilor de autor… Înaceastă privinţă, lucrurile stau cam lafel şi astăzi. Nimic nu-i nou sub soare!Şi totuşi, nu putem să nurecunoaştem că, în procesul de re-ceptare a creaţiei bacoviene, manu-alul din 1935 reprezintă un momentimportant. „Un fapt este cert –conchide Eugen Budău –: la 1935,Bacovia reprezenta un nume înpoezia românească şi includerea însingurul manual de literaturăcontemporană însemna recunoaş-terea publică a valorii sale literare”.12Aşa este. Numai că, punând semnulegalităţii între clasa a VIII-asecundară din 1935 şi „clasa a VIII-ade gimnaziu, din 1991”, regretatulnostru coleg comite o nu foarte gravăconfuzie, în sensul că, în interbelic,clasa terminală de gimnaziu senumea „anul IV de gimnaziu” şi nu„clasa a VIII-a”! El are perfectă drep-tate însă atunci când consideră căBacovia trebuie studiat şi în gimnaziu,propunând cu această destinaţiepoezia Alean din volumul Plumb,poate fiindcă poetul evocă joaca unui

grup de copii… (În ceea ce măpriveşte, propusesem cândva, pentruaceeaşi clasă, poezia Toamnă, careconţine cele mai multe elemente dedecor băcăuan: catedrala, cazarma,parcul, şcoala).

În „obsedatul deceniu”, Bacoviaa fost exclus din licee şi universităţi

Revenind la problematicareceptării didactice a liricii bacoviene,se cere precizat că, între 1948-1960,opera lui Bacovia, ca şi a altor scriitoridin perioada interbelică, nu se maistudiază nici măcar în învăţământulsuperior, despre cel liceal ne-maiputând fi vorba. Astfel, într-ometodică a predării literaturii româneîn clasele V-XI, apărută în 1950 şidestinată să suplinească, în aceavreme, şi lipsa manualelor, seprecizează că în cadrul capitoluluiprivind literatura dintre cele douărăzboaie mondiale vor fi studiaţiurmătorii autori: A. Toma, M.Sadoveanu, Al. Sahia, Gala Galac-tion, M. Beniuc, Ion Călugăru, Al.Sahighian, Geo Bogza, Miron RaduParaschivescu.13 (Deceniile de lasfârşitul secolului al XIX-lea şi în-ceputul secolului al XX-lea erau, peatunci, ignorate în întregime.

G. Bacovia la egalitate cu A. Toma!

În perioada postbelică opera luiBacovia a fost introdusă în programaşcolară pentru liceu abia din 1960 în-coace. În acel an apărea, la Editurade Stat Didactică şi Pedagogică, unmanual de Literatura românăcontemporană (Perioada 1920 -1944), redactat de M. Gafiţa, D. Micu,Al. Piru, G. G. Ursu şi având drept co-laboratori pe Al. Bistriţianu, S. Bratu,C. Ciopraga, S. Iosifescu, M. Novicov,N. I. Popa. În Nota care prefaţa ma-nualul se făcea precizarea că „lu-crarea constituie prima încercare destudiu mai cuprinzător asupra litera-

turii române din perioada 1920 –1944”.14 Deşi manualul acestareprezenta un important pas înainte îndirecţia valorificării patrimoniului li-terar interbelic şi a studierii acestuiaîn ciclul liceal, totuşi sechelele etapeiproletcultiste sunt încă vizibile. Astfel,enumerându-se în Introducere poeţiiperioadei la care ne referim, cel dintâieste citat tot A. Toma, carebeneficiază, în economia lucrării, deşase pagini, exact cât şi Bacovia.Capitolul consacrat acestuia din următratează doar o singură faţetă a liriciibacoviene şi anume Tematicasocială. Zece ani mai târziu, la fineledeceniului al şaptelea, din capitolulconsacrat, în acelaşi manual pentruclasa a XI-a, literaturii de după primulrăzboi mondial, lipsea A. Toma, iaropera şi personalitatea lui G. Bacoviafăceau obiectul unui studiu mono-grafic de nu mai puţin de 13 pagini. Ayserţiunile critice erau ilustrate cu unînsemnat număr de versuri, fiind re-produse in extenso poeziile Plumb,Nervi de primăvară, Lacustră,Amurg („Trec burgheze colorate”) şiVals de toamnă. Autorii manualului(Emil Boldan, Şerban Cioculescu,Const. Ciopraga, Vladimir Dogaru,

Ion Dumitrescu, Ion Rotaru) disting –în subcapitolul Particularităţile do-minante ale poeziei bacoviene – şialte motive ale liricii lui G. Bacovia,ocupându-se, în acelaşi timp, şi deTehnica artistică a versului bacovian.

Triumful lui Bacovia

Amplele manifestări omagiale dintoamna anului 1971, prilejuite deaniversarea a 90 de ani de lanaşterea poetului – între care primaediţie a Festivalului literar-artistic „G.Bacovia” – au declanşat un veritabilflux exegetic care se va răsfrângebenefic şi asupra receptării creaţieibacoviene în şcoală. Manualul deliteratură română pentru anul III deliceu, din 1973 (autori: AlexandruBojin, Emil Boldan şi Mihai Roman)consacră vieţii şi activităţii lui Bacovia23 de pagini, cu 10 mai mult, deci,decât în urmă cu trei ani. De remarcatşi faptul că este pentru prima datăcând opera lui Bacovia se aflăsubsumată, – în cadrul programei deliteratură pentru ciclul liceal – curen-tului simbolist. De asemenea, estepentru prima dată când capitolul Ba-covia se încheie cu câtevaconsideraţii privind Contribuţia lui G.Bacovia la dezvoltarea poeziei noas-tre. Anii şcolari 1973/1974,1974/1975, 1975/1976, 1976/1977,1977/1978 şi 1978/1979 au constituit,am putea spune, apogeul receptăriilui Bacovia în şcoală, studierii opereiacestuia fiindu-i consacrat în pro-grama şcolară din acei ani, un numărde cinci ore. Începând cu anul şcolar1979/1980, programa de literaturăromână pentru învăţământul liceal aprevăzut şapte ore pentru studiereasimbolismului şi a poeziei reprezen-tanţilor lui marcanţi: Al. Macedonski,Ion Minulescu, G. Bacovia, acestuiadin urmă revenindu-i, aşadar, doardouă ore. În consecinţă, manualul deliteratură română pentru clasa a XI-a,

editat în 1980, reducenumărul de pagini de-spre Bacovia de la 23la 6, proporţional cunumărul de ore afectatpoetului în programaşcolară. Capitolul Ba-covia revine, deci, la 6pagini, exact cât lamanualul din 1960!Deceniul al optulea,care – privit din unghiulreceptării creaţiei ba-coviene – ar putea finumit „deceniul Ba-covia”, se încheiase.

Receptarea didactică a poetului– în parametrii normalităţii

Din 1980 încoace manualele deliteratură pentru clasa a XI-a conţin unelement nou faţă de cele anterioare şianume comentariile literare ale poezi-ilor Plumb şi Lacustră, fapt cu de-osebire pozitiv, după părerea noastră.Ar mai fi de adăugat că elevii din ciclulliceal luau primul contact, de fapt, cupoezia lui Bacovia nu în clasa a XI-a,ci în clasa a X-a. Se ştie că datorităorganizării liceului în trepte – primatreaptă fiind obligatorie – a apărutnecesitatea structurării materiei lalimba şi literatura română în douămodalităţi diferite, în conformitate cuobiectivele generale ale fiecăreietape. În clasele a IX-a şi a X-a sestudiau opere fundamentale ale lite-raturii române cu prezentarea unordate succinte despre autori şi epocalor, toţi absolvenţii învăţământuluiobligatoriu dobândind o viziune deansamblu asupra fenomenului literarromânesc în evoluţia sa. Aşa încât,elevii clasei a X-a făceau cunoştinţăcu poezia lui Bacovia în cadrul unorore rezervate, în programă, studierii

temei Simbolismul în literaturaeuropeană şi literatura română. Pre-cursori:Al. Macedonski, D. Anghel.Poeţi simbolişti: I. Minulescu, G.Bacovia.

În clasele a XI-a şi a XII-a mate-ria era structurată pe curente, mo-mente, orientări fundamentale, într-unmai accentuat spirit de sinteză şisituând literatura română în contextulliteraturii universale. Noua Programăde limba şi literatura română pentruînvăţământul liceal, editată în 1987,aducea ca principal element de nou-tate abandonarea criteriului ordonăriistrict cronologice a materiei, în sensulcă studierea poeziei fusese plasată înclasa a XI-a, când elevii manifestămai multă receptivitate şi putere deînţelegere. Programa pentru aceastăclasă (care a intrat în vigoare odatăcu anul şcolar 1988/1989), prevedea,aşadar, studiul poeziei şi dramaturgieisecolului al XX-lea, lui Bacovia fiindu-i consacrate 3 ore. Ca şi până acum,studierea universului liricii bacovieneera axată pe comentariile poeziilorPlumb şi Lacustră, cărora li seadăugau, ca lecturi, Decor, Pastel,Nervi de primăvară, Alb, Singur,Amurg violet.

Opera lui Bacovia nu figura, dupăcum se ştie, în programa şi manualelede literatură pentru gimnaziu. În ceeace ne priveşte, credem că ar fiposibilă şi necesară includerea uneipoezii de Bacovia în manualul declasa a VIII-a. Iată câteva titluri din li-rica bacoviană pe care le considerămaccesibile şi adecvate acestui ciclu deşcolaritate: Toamnă („Răsună dinmargini de târg”), Pastel („Buciumătoamna”), Toamnă („Clavirele plângîn oraş”), Spre primăvară ş.a.

Atât în clasele gimnaziale cât şiîn cele liceale, se pot organiza, însă,activităţi interesante consacratecunoaşterii de către elevi a biografieişi operei lui Bacovia, fie în cadrulşedinţelor cercului literar, fie cu prilejulvizitării Muzeului „G. Bacovia” dinBucureşti sau a Casei Memoriale „G.Bacovia” din Bacău.

NOTE

1. Cf. Constantin Călin,Cronologie [la] George Bacovia,Opere. Poezie şi proză”, Bacău,Editura „Babel”, 2011, p. XXII.

2. D. Caracostea, Scrisoarecătre Agatha Bacovia, 5 februarie1933, în vol. „Mărturisiri literare”,Bucureşti, Editura „Minerva”, 1971,pp. 375-377.

3. Cf. Constantin Călin, DosarulBacovia. I. Eseuri despre om şiepocă, Bacău, Editura „Agora”, 1999,p. 436.

4. V. G. Ibrăileanu, Opere, IV,Ediţie de Rodica Rotaru şi Al. Piru,Prefaţă de Al. Piru, Bucureşti, Editura„Minerva”, 1977, p. 473.

5. V. G. Ibrăileanu, Opere, III,ed. cit., p. 246.

6. Al. Piru, Prefaţă la G.Ibrăileanu, Opere, III, ed. cit., p. XI.

7. Şerban Cioculescu, Poeziaromânească în 1933, în „RevistaFundaţiilor Regale”, nr. 4, 1 aprilie1934, p. 23.

8. Ibidem.9. Eugen Budău, Bacovia în

manuale, în „Ateneu”, 28, nr. 9, sept.1991, p. 11.

10.Al. Rosetti, I. Creţu, JackByck, Manual de literatură şi limbaromână pentru clasa a VIII-asecundară, 1935, p. 223.

11.Ibidem, p. 83.12.Eugen Budău, loc. cit., p. 11.13.x x x Metodica predării lite-

raturii române în clasele V-XI, Edi-tura „Cartea Rusă”, 1950, p. 291.

14.Notă (la manualul): Lite-ratura română contemporană. (Pe-rioada 1920-1944), Bucureşti, Editurade Stat Didactică şi Pedagogică,1960, p. 2.

BACOVIA ÎN PROGRAME ŞI MANUALE ŞCOLARE

Liv

iu C

his

cop

C. N. „FERDINAND I”-Bacău

PLUMB 117

pagina 5revistă de atitudine

În ziua de 27 octombrie, orele 10a.m., la Bacău s-a desfăşurat o festi-vitate academică organizată de Se-natul Universităţii „Vasile Alecsandri”în cadrul căreia s-a acordat titlul de„Doctor Honoris Causa” domnuluiAcademician profesor doctor NicoleManolescu, ilustru critic şi istoricliterar, preşedinte al Uniunii Scriito-rilor din România.

Festivitatea a fost deschisă de Ing. prof.dr. KarolSnackovski, rectorul Universităţii, care anunţă că singurulpunct la ordinea de zi este decernarea titlui de „DoctorHonoris Causa” domnului Academician NicolaeManolescu. I se dă cuvântul domnului prof.dr. VasileSpiridon pentru a rosti tradiţionalul „Laudatio”. Ex-punerea, doctă, evocă extrem de bogata operă critică şide istoric literar a domnului Manolescu, amintind, printrealtele, şi de bogata şi diversa activitate publicistică şi so-cial-politică, de demnităţile de stat cu care a fost învestitcandidatul titlului decernat de universitatea băcăuană.Demnitatea cea mai onorantă, aşa cum va afirma însuşid-l Manolescu, a fost aceea de ambasador al Românieila UNESCO, demnitate slujită cu pasiune, competenţă şiun înalt simţ de răspundere. Puternica personalitate aAcademicianului N. Manolescu, pusă în evidenţă decătre d-l Vasile Spiridon, este susţinută şi derecunoaşterea de care se bucură din partea forurilorprezidenţiale şi guvernamentale care l-au onorat cu or-dine şi medalii de grad înalt. O supremă recunoaşterevine şi din partea Statului Francez care i-a acordat înaltadecoraţie „Legiunea de Onoare a Franţei”.

Au mai vorbit „proamicitia” fostul student al profe-sorului Nicolae Manolescu, poetul Adrian AluiGheorghe,directorul Bibliotecii Judeţene din Piatra Neamţ, şiGabriel Chifu, vicepreşedinte al Uniunii Scriitorilor dinRomânia şi principalul colaborator la revista „Românialiterară”, condusă de mulţi cu multă competenţă de d-lNicolae Manolescu. Acesta face cunoscut că Universi-tatea din Bacău este a opta care-l onorează cu titlul de„Doctor Honoris Causa”. N. Manolescu, spune G. Chifu,este o personalitate cu o minte strălucită, caracterizatăprintr-o excepţională mobilitate spirituală. Face parte dinacea excepţională tripletă alături de Titu Maiorescu şiGeorge Călinescu, capabilă să dea sens, direcţie uneiculturi. În sfârşit, spune d-l G. Chifu, este o veritabilă val-oare de patrimoniu cultural naţional.

Un discurs cu adevărat academic a rostit d-l Acade-mician profesor doctor, strălucit critic şi istoric literar,Nicolae Manolescu. Firesc, abia declaratul „Doctor Ho-noris Causa” al Universităţii „Vasile Alecsandri” şi-a axatdiscursul pe problematica culturii şi învăţământului, su-bliniind raportul dintre educaţie şi instrucţie. Un rol impor-

tant în societateamodernă îl areeducaţia prin cul-tură. O nuanţăcritică ia discursulcând aduce îndiscuţie situaţiaculturală din pe-r i o a d aa n t e b e l i c ă ,marcată de anal-fabetismul celorfără condiţii de amerge la şcoală

şi perioada postdecembristă, când se manifestă, maiales la clasa politică, în presa scrisă şi televiziuni, anal-fabetismul unor căptuşiţi cu diplome şi atestate şcolare.Din care cauză limba literară este în mare suferinţă.Referindu-se la retorica politică actuală, NicolaeManolescu o defineşte ca pe o retorică asasină,dominată de incitare la ură şi răzbunare, ceea ce denotăo gândire primitivă, ieşită din sfera culturii şi educaţiei.

În altă ordine de idei, Acad. N. Manolescu are în-credere că tinerele generaţii vor fi capabile să salvezede la dezastru tradiţia culturală şi morală a României şisă-i redea prestigiul avut în perioada interbelică prinstrălucirea inteligenţei unor cărturari de talia lui Pârvan,Iorga, Lovinescu, Călinescu, consolidând edificiul culturalal clasicilor în frunte cu Titu Maiorescu, făuritorul culturiiromâne moderne.

Discursul sobru, echilibrat, realist, vibrând de idei şiidealuri culturale a fost subliniat de vii aplauze, ceea cene face încrezători că tânara generaţie este sensibilă şireceptivă la cultură. Este garanţia că România va depăşimomentul de criză culturală şi educaţională prin caretrece şi va continua cu cinste tradiţia înaintaşilor.

Ca la orice manifestare de acest nivel, solemnitateaacademică a fost realizată şi de intonarea imnuluistudenţesc „Gaudeamus...”, atât la deschidereasolemnităţii, cât şi la închiderea acesteia. N-au fost ros-tite aprecieri asupra activităţii Filialei Bacău a USR şi niciasupra Universităţii din Bacău. Poate cu altă ocazie.

Bacăul a cunoscut, pentru o zi, spiritul academic

Val

eriu

Tra

ian

Cunoșteam poeziaCameliei Iuliana Radu din vo-lumele publicate anul trecut,nici mai mult nici mai puțin depatru la număr: „Norr”, „Vân-tul în oglindă”, „Dincolo defugă”, „Întredeschis”. Mi-auplăcut, dar aș fi preferat maimultă exigență din parteaautoarei în selecția textelor.Desaparecida, un titlu multprea complicat, pe care inițialnu l-am putut descifra de pecopertă. Cartea, apărută în2016, la Editura Tracus Arte(București) m-a atras mai multprin cochetăria grafică. Pare ocarte de buzunar, o ediție fru-mos îngrijită. M-am așteptat capoeziile publicate acum deCamelia Radu să nu fie foartediferite față de cele din vol-umele ei anterioare. Surprizamea a fost totală. Nu doar înbogata creație a Camel ie iR a d u (autoare a peste 15vo-lume de poezie și proză),Desaparecida e o piesăaparte, ci și în contextul poezieinoastre contemporane. Dinpăcate, critica literară nu (prea)a fost receptivă, cel puțin pânăîn acest moment, deși a trecuto jumătate de an de la lansare.

În loc de prefață suntemîntâmpinați de un „cuvântînainte” al autoarei, cu titlul„Străina”, urmat de un corpusde poezii, fără titlu, reunite ca„Desaparecida”, astfel că De-saparecida ar putea fi consi-derat un poem fluviu. Dinintroducere aflăm că „Desa-parecida” este cântul „saudade”al autoarei, dedicat poeților șipoeziei, prima notă s-a conturatpe portativ într-o seară denoiembrie, la Sighet, în holulunui hotel cu aer vintage.Cartea are un fond narativfoarte bogat. Dar epicul nudetronează lirismul. E multăemoție concentrată în povesteacare se dezvăluie în trepte di-afane. Povestea poartă par-

fumul Lisabonei, orașul de visdespre care vorbea șoptit, într-o seară misterioasă, poetul Lu-cian Vasilescu.

De la primele poeme citi-torii vor plonja într-un universinexorabil, în care formele șicontururile par extrem desubțiri. Poeții de mare talent,artiștii de geniu, au aceastăproprietate insolită: doar prinprezența lor creează în jur lumionirice, fascinante. O stare devis și plutire. Camelia Raduredă această stare. De fapt,face mai mult decât atât: o re-creează. A și avut șansa să seafle la acel festival în proximi-tatea unor personalități ca Lu-cian Vasilescu, „Ion și Ioan” (Ioneste Ion Mureșan, iar Ioanprobabil Ioan Es. Pop saupoate Ioan Moldovan), IoanGroșan. Și, dacă tot l-ammenționat pe Ioan Groșan,putem spune că delicatele șitotodată intensele poeme aleCameliei Radu ne-au dus unpic cu gândul la nuvela „Trenulde noapte”. La fel ca în pove-stirea lui Groșan și în Desa-parecida atmosfera esteînvăluită în mister, iar micileîntâmplări sunt la granița dintrereal și imaginar. Chiar dacă sesugerează anumite acțiuni saugesturi nu putem fi siguri că s-au petrecut în realitate. Într-unpoem, topos-ul romanului luiTruman Capote („Alte glasuri,alte încăperi”) capătă noivalențe metafizice: „așteptân-du-mă/ vei trece dintr-oîncăpere a zilei în alta”. E multăașteptare în volumul cu titlulportughez Desaparecida,însemnând Dispărută. Dupăcum mărturisește autoarea,volumul s-ar fi putut intitula șiStrăina. Dar atunci când teînstrăinezi, sau ceilalți seînstrăinează față de tine, simțică ceva cu consistență aproapematerială dispare din tine... Însubsidiar, cartea CamelieiRadu reflectă această dramă.

Datorită firului narativ și alcaracterului fantastic, am făcutmici comparații între aceastăcarte și două proze formidabile.Dar cel mai mult aș apropia-ope Desaparecida de romanul luiAlessandro Barrico, „De trei oriîn zori”. Poate că Hotel„Corona” din Sighet are ceva

din exotismul acelui hotel încare se desfășoară întâlniriamoroase, încărcate deenigmă. Ambele cărți sunt do-minate de așteptarea miraculo-sului și presimțirea straniului.Forța centripetă în carteaDesaparecida este fixată înholul hotelului Corona, de acolose propagă în tot orașul Sigheto atmosferă fantastică. PoetaCamelia Radu nu observă dinexterior acest lucru, ci simte.Versurile descriptive, în care seatribuie festivalului de la Sighetun caracter fabulos, alterneazăcu cele reflexive, iar într-unuldintre poeme se iese din capti-vitatea emoțională a enclavei,prin recursul la copilăriapetrecută într-un alt oraș, și elde poveste: „deodată/ pe buze/

noiembrie avea miere/ ardeiroșu frunze de măceș/ iar peobraz ploua întretăiat/ ames-tecând culori / la semafor//priveam indiscret o fereastrăluminată/ era cald/ înăuntrucopiii purtau tricouri subțiri/ pedinafară castanele rătăceautimpul/ rostogoleau trotuare/străzile deveneau istorie/ sen-surile duceau fiecare într-opoveste/ pe una eram la Brăilamergeam spre școală/ aveamșosete albe trei sferturi șipantofi de lac negri/ peuniformă erau mâinile mamei/miros de covrigi calzi// tu nuerai/ nici eu”. Desaparecida –o carte care merită, cred eu,mai multă atenție din partea iu-bitorilor de poezie.

Desaparecida, cântecul saudade al Cameliei Iuliana Radu

Vio

leta

Sav

u

Emil Ariton

Schiţa poemului-giuvaer

Deşi nu am cunoscut până aziun bijutier simbolist,tânjesc a alcătuiun poem-giuvaer ludic,nesufocat de fantastic.

Deocamdată, mintea mea şovăie,se îndoieşte de perspectiva

sensibilei creaturi.Nu poate să-l zămislească Fără o minimă recuzităde-alegorii, comparaţii, metafore.

Se-ntrezăreşte ideea că starea de reverieimpune îndepărtarea de vaiete şi vâltori,

pentru a împlini elocvenţa poemului.Voi zăbovi să-l drenez când îi aflu izvorulprintre zambile şi licurici.

Încep să-l croiesc, răscroiesc,şi-l însăilez cu fir roşu, fir galben,fir verde de carioci ce creeazămixajul multicolor.Sunt inspirat de-acei fluturimirabili şi admirabilice după ce hoinăresc prin nemărginiri vegetale,nu râvnesc să ajungă în insectare.Adorând clovneriile, înlesni-voi apropierea de acrostih a romanţei,în unghere cu icnete şi suspine.Mă voi îngriji să-nzestrez cel poem

în devălmăşiecu o spoială de strălucire aflată-n mulţimea de focuri înnălţătoareîdin ziua ignatului.

Recitirea unor fragmente melodicen-o voi expune ca pe o fabulă la fereastră, spre a evita spionajul şi spargera geamului.În sfârşit, n-o să uit a-i revizui stângăciile,şi să-l tipăresc înainte de a-l expunela un târg de bijuterii şi de cărţi.

PLUMB 117

pagina 6 revistă de cultură

L-am cunoscut peTraian Rei înainte dea-l cunoaște! Dinpovestirile fratelui meumai mare. În 1957 amcitit primul număr al re-vistei-caiet (scrisă demână, în exemplar

unic), Cuvântul nostru, “editată” destudenții grupei 221 a Facultății de Filolo-gie – Iași. Comitetul de redacție: MihaiDrăgan, Emil Haivas, Traian Rei, CorneliuMoraru. Colaboratori: Marin Sorescu, I.Apetroaie, I. Pogorilovschi, Dan Mănucă,Gh. Movilă și alții. După absolvire, toți sevor face cunoscuți în publicistica literară,cu excepția bucovineanului Traian Rei.Inexplicabil pentru colegi, șeful depromoție al Facultății a ales “apostolatul”la țară (mai apoi în Rădăuți). MihaiDrăgan se referea la el într-o scrisoare din6 nov. 1955: “O poezie pe care mi-a citit-o m-a impresionat mult prin conținutul ei,care este plin de ură și de revoltă. […] Efiul unui țăran de pe lângă Rădăuți” (cf.Gheorghe Drăgan, Ambrozie și poșircă,Iași, 2014, pag. 184). Sentimentul antico-munist îi unea pe cei doi autori de versuri“revoluționare”. Adolescentul din Hur-juieni văzuse (în 1949) țărani împușcațide Securitate. După despărțirea decolegii-redactori ai amintitei reviste-samiz-dat (informații mai multe în articolul luiDan Mănucă: “Cuvântul nostru”. O revistăsamizdat din anii cincizeci, I-II, înADEVĂRUL literar și artistic, 3 și 10 aprilie2001), Traian Rei continuă să scrie pentruel, un exercițiu de libertate interioară, de-parte de rigorile cenzurii impuse de oriceieșire în public. Abia în 2009 editează înRădăuți un prim volum de versuri:Exerciții de eliberare.

Precum un alt bucovinean apropiatca vârstă (Nicolae Labiș), Traian Rei estedoar un autor care „tratează temele”. Prinurmare, scrie „în dulcele stil clasic”meditații, satire și fabule, elegii la ple-carea ființei iubite, evocări lirice cu visurilecopilăriei și chipul mamei, liduri mângâ-iate de aripa nemuritorului Eros. Dramelece macină România ultimului sfert desecol stau la originea patosului civicrevărsat în forma ironiei și a șarjeisatirice, mai ales în câteva poeme ampleprecum Codrii Bucovinei, Examen of-talmologic, Metempsihoze, Panta rhei,Călătorie în timp. Două poezii despreprețul libertății (Amintiri luminând, Unde teduci, Ioane?) au intensități ce amintesc deRadu Gyr (Morminte vii…). Din multe alteversuri răzbat dezamăgiri ori îngrijorăriprivind inexorabilul curs al istoriei.

Viziunea fatalistă se regăsește și învolumul Statui neterminate, Rădăuți,2011. Pentru intelectualul lucid, expus lafelurite șocuri existențiale, istoria rămâneun subiect de meditație preferat. Aceastanu ar fi decât povestea uciderii oamenilorîntre ei, deși poate fi privită, cred, și caimagine a creșterii societății umane, a ac-cederii la adevărurile credinței, iubirii,științei. În fine, poetul are privilegiul săcontureze traiectorii temporale în logicapropriilor experiențe sufletești. Chiar dacăumbrele răului întunecă prea des viziuneapoetică, există suficiente resurse pentru ainvita la savurarea frumuseților oferite deviața terestră. Versificarea lejeră, științacompoziției, verva retorică susținută desimțul pentru contrast sunt calități cerecomandă multe poeme pentru recitareîn public. Tonuri mai reținute, viziuni maistilizate găsim în suplimentul liricSeamănă, truditorule! din volumul memo-rialistic File de viață, 2014. Fior religios,erotism romantic cu nostalgii și visuri spul-berate, înțelepciunea senectuții șisperanța dăinuirii prin gândul scris ( nonomnis moriar – Horatius), apelul repetatla simboluri ale iubirii și sacrificiului pentruțară și neam – iată doar câteva aspectetematice generoase. Remarc încă o datăvirtuozitatea compozițională, fluența ver-sului, claritatea mesajului. Traian Rei aucenicit cu folos în preajma marilormaeștri, cultivând cu râvnă ceea ce aveade la sine: simțul limbii și al muzicii ei,

sensibilitatea, imaginația. Ideile poetice seașază, în buna tradiție a clasicismuluiromânesc, în lumina imperativului etic. Dealtfel, moralitatea actului culturalmotivează, în bună parte, și ultimul de-mers publicistic al lui Traian Rei:culegerea de eseuri, sinteze de istorieliterară, cronici la autori contemporani șiportrete ale unor intelectuali bucovineni:URME – esEUri, Rădăuți, 2016. După cepune în cumpănă victoriile spiritului umancu ororile comise de indivizi bipezi (chiardin primele pagini), scriitorul sereechilibrează sufletește aducând în prim-plan fapta culturală pusă în slujbacomunității. Sunt evocate mai multepersonalități din zona Bucovinei (VasilePrecop, Petru Bejinariu, GheorgheSchipor, Emanoil Rei etc), figuri exem-plare prin efortul de susținere a valorilorspirituale în cele mai diverse forme. Croni-cile și articolele comemorative sunt un ex-celent izvor de informații despre o zonăspirituală atât de bogată: Bucovinaistorică.

După ce am citit paginile memoria-listice din volumul File de viață, amînțeles ce a însemnat poezia în raport cucondiția profesorului sub regimul comu-nist. Chiar și obligațiile profesionale erausurclasate de “sarcinile trasate pe linie departid și de sindicat”: membru în echipade lămurire a sătenilor pentru intrarea încolectiv, supraveghetor la alegeri, “mobi-lizator” al țăranilor la strânsul recoltei, or-ganizator al unor evenimente festive,învățământ politic-ideologic, ședințeU.T.C., conducerea acțiunii de colectaresticle, borcane și maculatură, culegere deplante medicinale, adunarea spicelorrămase în urma mașinii de recoltat ce-

reale, pregătirea militară a elevilor mari,sesiuni științifice locale și județene, cer-curi pedagogice, instruiri metodice,conferințe pe teme științifice și mai alespolitic-ideologice, scrierea articolelor lagazeta de perete, inclusiv la gazeta pusăîn ariile de treierat păioasele, conducereacenaclului literar din școală sau din orașetc. Cele vreo sută și ceva de pagini deamintiri sunt un fel de “saga” concentratăa vieții profesorului de țară, de la repartițiepână la pensie, mutat de la o școală laalta, înfruntând mulțimea de “sarcini”, du-ritatea și opacitatea șefilor, săli de clasăfriguroase, drumuri impracticabile, cozi lamagazine pentru masa copiilor și multealte asemenea “plăceri” proprii “societățiisocialiste multilateral dezvoltate”. Neîn-doielnic, pentru Traian Rei și pentru alțiicare au scris pentru sertar, poezia a fostsoluția de salvare din coșmarul cotidian.„Exercițiile de eliberare” în versuri, ca șiacelea în proză, probează o remarcabilăstăpânire a secretelor literaturii de cali-tate. Chiar dacă relativ târziu, Traian Reise înscrie „cu onor” în lista foștilor colegide studenție, deveniți scriitori cunoscuțiîn secolul trecut.

TRAIAN REI – SCRIITORUL

Legenda R. 1, așezați, de lastânga - Lenuța și Mihai Drăgan, asist.I. Tiba, Gh. Antoci, Luminița Fassel,Marin Sorescu. R. 2 - Dan Mănucă,Gh. Movilă, I. Apetroaie, ValeriuDanielescu, R. 3 - TRAIAN REI (cupălărie) ș. a. Cca 1959.

Gh

eorg

he

Dră

gan

S u n t e mprizonieii / uneiclipe albastre– ne atențio-nează MarianaPândaru, poetacare trăiește în„raiul celor cus e n t i m e n t ee c h i l i b r a t e /

Unde pasărea e ca o umbră depulbere“ și unde nu este „loc de nicio dezordine interioară“.

Așezată sub semnul zodieisale de foc, ea crede că „oriceportret / de prieten pierdut / e numairod al imaginației“ și poate tocmaide aceea mereu dă „timpu-napoi /peste umăr / în loc să-l las(e) sămeargă-nainte“, mereu pașii săi„aleargă neobosiți / prin noaptea defebră“, ca și când ar fi „neînvinsă /în superbe grădini de argint“.

Răsturnând „ordinea firească azilelor“ sale, gustă din plin ceea ce-i oferă aceste „grădini suspendate“(Viaţa în grădinile suspendate / e caroada / în pomul viu al Cunoaşterii /Le încerci pe toate câte se-arată /Şi nu ştii – nu ai vreme să ştii /greşalele care te poartă pe drum decenuşă //Apoi vine zăpadă de jos /zăpadă de sus / îngreunând dintr-odată / zborul nostru cu aripi deplumb.), însă tot înotând „cu cenușapână la glesne“ (Visele aprinse / s-au stins unul pe altul / Aşa încât într-o bună zi / m-am trezit cu cenuşa /până la gleznă / Iar cuvintele / –aguridă peste sufletul meu – / îmitulburau mersul / şi viaţa / până-ntr-atât / încât numai fuga / şi fuga / şifuga / din lumea / cu oameni desticlă / îmi salva existenţa.) începesă se teamă de „puterea haitei delupi“ și, spre a scăpa de ea, își facezilnic o cămașă de lut, în care intrăca într-o platoșă, ascunzându-se.

Cu ochii „topiți în miereaînserării grăbite“ trece, apoi, înfiecare noapte, printre oameni „cutrupuri de sticlă“, văzându-le inima„pâlpâind ca o rană deschisă“, su-fletul „răstignit pe crucea interioară“,dar, mai ales, le vede „ochii – priviresticloasă“, aruncați spre ea, ca o„condamnare de piatră“.

Își dă seama că noi, din neferi-cire, suntem „în vria / propriei noas-tre ninsori“, că inima e o „porumbițăfragilă / de care nu se pot / agățapietre de moară“, că n-am știut săfacem o „sărbătoare / din puţinul ceni s-a dat / ca să luminăm cât de cât/ întunericul / din gândurile noastre/ niciodată vorbite“, că, în ce oprivește, continuă să alerge după„fantomele albe“, amăgindu-se căva găsi calea „spre iluminare“, darși că „bobul de fericire / stă cuadevărat în lucruri mărunte“, cum arfi, bunăoară, bucuria de a-i ascultamuzica lui Brahms (Mă gândesc lasingurătatea din viaţă / lasingurătatea din moarte / şi nugăsesc / bucurie mai mare decât /ascultând Brahms / să trec prin la-nuri de maci / în timp ce / în urmamea / câmpiile ard.) sau amintireabunicii care vindea scorușe în piațacentrală a orașului, venind, înfiecare dimineață, cu „roua pe tălpi“și așteptând „răbdătoare din fire“cumpărătorii dornici să „râvnească/ la grămezile ei de fructe ciudate /parcă venite odată cu ea / dintr-untimp al tinereții amare“.

Tot privind lumea cu ochiul săude „leoaică albastră“, îți țese „gân-durile despre fericire / ca oPenelopă / trezită în secol târziu“,numai că ispita șarpelui o paște lafiecare pas (Şarpe! Du-te mai în-colo / Şi nu mă ispiti / cu lucitorul tăutrup / Şi nu mă fermeca / dansândla fiecare răscruce / ca o nălucă /

dătătoare de viaţă // Înşelătorule! /Nu-mi muşca / inima când tocmaimă aflu / în clipa de lumină / Trăindşi retrăind / viaţa-mi pusă pe rug.) șichiar dacă scoate la îndemână„nuielușa de bambus“ pentru a le daaripi și a le face să zboare, „Cuvin-tele nu mai au / nici o putere / îndimineața cu haos de gheață“, iarcei din jur înțeleg „neputința ce se-nfășoară pe sufletul“ său, ca o„sălbatică viță de vie“.

Deși voința îi dictează sătreacă prin „timpul de miere / cutăcerea îngropată-n cuvinte“, calcăpe „cuvinte aprinse / după un cifruadânc îngropat / în tălpile“ sale și,convinsă că o așteaptă încă o

mulțime de zile în care va putea săse lepede de „toate iubirile oarbe /de toate greșalele / de toatădeșertăciunea / învățând între timp/ lecția simplă a / nemuririi“, se în-toare la Veghetor, învelindu-și rănileîn „ceară și lut / învățând mersulprin lume / ca pe o pojghiță subțirede gheață“.

Întrebându-se în fiecare zi cese află „dincolo de viața noastră /Dincolo de trupul măcinat / depicătura secundei“, nu găseșterăspunsul dorit, dar înțelege căexistă o „taină a lucrurilor / iar noirămânem mereu / nevolnice umbre/ în fața misterului“ și că sufletul său„încearcă odihna pe rug aprins“.

Rememorând întâia greșală(Astfel am făcut prima greşală /imaginându-mi un zbor / în trup fărăviaţă – de lemn, / pe care l-am pur-tat după mine / o sută de ani /sperând să-i văd / înmugurirea dinaripi.), reflectă adânc și la clipa dinurmă (Într-un cimitir al anonimilor /ne lăsăm veşmântul de carne /înălţându-ne, precum fluturii albi /spre fereastra Ta luminată /Doamne Dumnezeul nostru celbun.), tot mai convinsă că „în-ceputul e doar / un sfârșit amânat“,că iubirea e „cruce de piatră“ și cădacă ar fi știut de la început acestlucru ar fi umblat cu „pași de pisică/ pe poteca ei urcând dealul / cuochii-n pământ“.

Dintre toate poemele, celCătre Bertha vădește cel mai binenu doar trăirile adunate întrecoperțile volumului După cădereanopții (Editura DaniMar, Deva,2007), ci și calitățile indiscutabileale poetei, forța și arta cu care știesă îmblânzească sintagmele șicuvintele, expresivitatea, gingășia,vioiciunea gândului, puterea deiradiere și de pătrundere în tainelevieții, capacitatea de a se detașa de„vacarmul cuvintelor de tinichea“ șide a da noi sensuri alfabetului carese „desprinde ca o flacără“ din sân-gele său. O poetă ce continuă să secaute și să găsească noi resurse,chiar și atunci când nu „mai sunt cu-vinte / Nu mai sunt amintiri / Și uite!Până și viețile noastre / se întind penisip / ca umbra în creștere /Risipindu-ne.“

Lecturi aleatorii

Când iubirea este „cruce de piatră“

Co

rnel

Gal

ben

pagina 7revistă de atitudine

PLUMB 117

Secretar de redac]ie: NICOLAE MIHAI Director economic: LOREDANA D|NIL|

Redactori:VIOREL DINESCU, DORU CIUCESCU,

DAN  SANDU, ELENA PÂRLOG, PETRUȘ ANDREI,MIHAELA BĂBUȘANU, ALEXANDRU DUMITRU,

GHEORGHE UNGUREANU, TINCUȚA HORONCEANU-BERNEVICprezentare grafică: IOAN BURLACU;

Corectur\: Mihai Buznea, Eugen Verman

ADRESA: 22 Decembrie 38/B/ 7- Bac\u: E-mail: revista_plumb@yahoo.comIlustrații revistă: Mircea Nour, Radu Mihai

Gelu PARASCAN - ad.SITE; Distribuție-curierat: Titi ROZNOVANU

(Continuaredin nr. 116)

...Făcusem “baia” de dimineaţă,în Bistriţa, apa era foarte rece în ziuaaceea şi, direct din apă, am fugit la“pârâul cald”, cum îi spuneam noi,unde ne-am aruncat, într-o clipită, peburtă, în unda caldă şi foarte plăcută.Nu ne întrebasem vreodată de undevine şi dacă-i curată sau nu. Şi chiardac-am fi aflat atunci că numai de“scăldat” nu-i bună, că poartă în ea omulţime de boli de piele, tot nu ne-ar fipăsat. Eram eu, frate-miu, Didi, Neluşi Lulucă Otavă… În fundurile goale,fără nici o ruşine, aşa ne-am aruncatîn jgheab, după ce dădusem chiloţiijos că, uitasem, să spun, apa avea unfel de ulei cenuşiu la suprafaţă şi ne-ar fi murdărit “ţinuta” în care, de altfel,plecam de-acasă, că nu râdea nimenide noi… Să fi trecut vreun ceas, dacănu mai mult, şi numai ce-l auzim peFlorică, bă, voi staţi aici şi Lică a murit,şi-l vedem, mare şi mătăhălos cumera, cu lacrimi în ochi… L-au şi dus cusalvarea la morgă, dar mai bine că n-aţi fost de faţă, că v-ar fi îngrozit… Atâtne-a strigat Florică şi noi am şi sărit şiam fugit la apă. În râu nu era nimeni,o linişte suspectă se instalase în rân-dul băieţilor unde, mai erau doi poliţiştişi doi “civili” , îmbrăcaţi în costume în-chise… Am aflat după aceea… Licăavea douăzeci de ani, în toamnă tre-buia să plece în armată, stăteaaproape de capătul, dinspre “Mucava”,al străzii. Era cam trist în zilele dinurmă, îl auzeam, cântând mai multpentru el, “Doamne, cât de negri-smunţii, Toamna când se duc recruţii”,- un cântec ce se auzea, seara, prinmahala, la apropierea toamnei - aveao iubită, pe Marcela, şi el pleca şi earămânea acasă şi cine ştie ce-o săfacă ea că, de obicei, fetele îşigăseau, imediat, alţi iubiţi… Lică eraunul din înotătorii pe care ţi-i era dragsă-i priveşti cum taie apa, era tare binefăcut, avea nişte muşchi… Şi a sositmomentul nefast… Tare îi plăceau sal-turile de pe trambulina improvizată de-asupra digului, toţi îl aplaudau atuncicând trupul său, zvelt şi sclipitor subsoarele de vară, zbura prin aer ca osăgeată ca, mai apoi, arcuindu-se într-un unghi ascuţit, să străpungă apelelimpezi şi adânci… Dar saltul acela i-afost fatal. Ultimul salt. Sub apă, ascunsca o reptilă ucigaşă ce-şi pândeşteprada, se afla o tulpină de copac,roasă de ape, rămasă încă de laconstrucţia digului, de care nu ştia ni-meni. Acolo, în acea tulpuină, şi-agăsit Lică sfârşitul, după ce i-astrăpuns umărul stâng, pătrunzându-iîn inimă şi mai departe… L-au trasbăieţii mai mari, l-au scos, dar Lică eraîn ghearele morţii… S-a zbătut, acolo,pe mal, dar fără nici un ajutor… Nu i-amai fost dat să plece la armată… IarMarcela s-a căsătorit după doi ani cucel mai bun prieten, Titi, care se

lăsase la vatră chiar cu un an maiînainte… Nu ştiu ce s-a mai întâmplatpe la “Dig”, pentru că noi, cei din“Lăpuşneanu”, nu am mai făcut baieacolo… Mai ales după ce bunica luiNelu şi Lulucă Otavă ne-a spus căacolo şi-a instalat cuibul, în fundurileapelor, însuşi Scaraoschi, tartorul dia-volilor şi că, pe cei care-i prinde, îi iala el… Chiar am crezut-o… Cu toatecă era de o bunătate blajină, ea însăşi,sărmană şi neajutorată, şi-a crescutnepoţii, Madam Otavă era un fel deprevestitoare a Morţii. Când apărea eape stradă te treceau fiorii… Eraîmbrăcată, tot timpul, cu nişte hainenegre, faţa îi era brăzdată de riduriadânci, un ochi îi era ascuns dealbeaţă, părul alb, despletit şi slinos ise strecura pe umeri şi pe spate desub o basma cenuşie, găurită de molii.Greoaie, cu nişte galoşi în picioare,mergea de parcă ar fi pipăit, mai întâi,terenul, legănat, cu mare grijă… Nu sedădea în lături de la un rachiu sau osticlă de vin, nu le refuza niciodată, iaracest lucru se întâmpla la două, treizile. Ea ţinea lumânarea celor care sepregăteau să plece în lumea drepţilor,le pregătea lumina pentru drumul fărăîntoarcere… Şi mamei i-a ţinutlumânarea, iar după ce mama şi-a datsufletul a venit la noi, care plângeamîn “şală”, şi ne-a şoptit, cu glasul eigutural, dogit: “S-a sfârşit, sălăcuţa!”Nici la optzeci şi cinci de ani nu-l puteapronunţa pe “r”. Astea erau cuvinteleei după fiecare “ceremonie” pe care osăvârşea cu o vădită expresie desatisfacţie “drapată” cu un soi de com-pasiune ce se pierdea imediat în bo-cetele rudelor celui trecut Dincolo. Aşane-a spus şi despre Lică: “Aţi auzitcum s-a sfârşit, sălăcuţul cela? Eibine, l-a luat însuşi Scaraoschi,căpetănia diavolilor, tartorul tartorilor,care şi-a făcut sălaş acolo…”

…. Am trecut, într-o varăbinecuvântată, pe-acolo. Digul nu maieste. Şi nici încovoiala aceeamiraculoasă şi prietenoasă şi, înacelaşi timp, misterioasă şiameninţătoare a Bistriţei nu mai este.E un lac întins, liniştit şi cu ape verzuişi reci şi de nepătruns. Oamenii aufăcut, în dreptul dealului numit BâtcaDoamnei, un baraj şi Bistriţa aceea dedemult a adormit şi a murit sub acestlac. Aici se pierde şi nu mai este. Şi amprivit şi m-am adâncit cu privirileadânc, atât cât am putut de adânc, înaceste ape fără de sfârşit şi acolo amzărit aşa, deodată, ca printr-o minune,digul şi, cu el, am redecoperit acei atâtde minunaţi ani ai unei copilării tre-cute, desculţe, goale şi atât de pline…M-am revăzut aruncându-mă, curajosşi plin de elanuri adolescentine, înapele unei ape tumultoase şi reci şicurate şi adânci… Într-o clipită demiraculoasă aducere aminte, Bistriţamea a revenit din adâncuri - proaspătăşi promiţătoare ca o copilă frumoasăşi plină de dragoste, fior ucigaş şi tan-dru - aşa cum a fost atunci, pe cândun copil neastâmpărat o strângea lapiept, dezmierdând-o ca pe cea maiiubită dintre toate iubitele pe care le-aîmbrăţişat, mai apoi, într-o viaţă unicăşi irepetabilă…

*Din volumul în pregătire - „Noi, ceide pe strada Lăpușneanu”

LA D

IG*

Eu

gen

Ver

man

Sunt, recunosc, foarte puţineprilejuri când poţi aşeza pe o masăOPERA OMNIA, fie şi iscălită dealtcineva. Este, o spun fără tristeţe, oapropiere indescriptibilă de final. Darprofesorul şi scriitorul Culiţă IoanUşurelu nu dă semne de oboseală şi,dimpotrivă, la Ediţia FestivaluluiInternaţional de Creaţie „Vrancealiterară”, din 22 octombrie 2016,desfăşurat în oraşul Panciu, a încân-tat din nou o elită literar-culturalănumeroasă prin poezie (MarianaRogoz-Stratulat), muzică (corul„Cantabile”), comentarii de carte(Gheorghe Drăgan, Ionel Necula),recitaluri poetice (Sorin Frâncu),solişti de muzică folk, acordarea pre-miilor pentru concursul pe genurianunţat din timp. Nu vom putea numipe toţi participanţii – creatori literaridin această parte a ţării, undealtădată se aşezase şi un mare clasic– prozatorul Ioan Slavici, venind dinextremitatea românească de vest,după cum se ştie. Ne vom referinumai la cărţile lansate, evenimenteeditoriale încântătoare.Cu un frumos debut înRevista noastră (Im-presii pariziene) şi obogată activitate decreaţie ce a rodit învreo paisprezece cărţide proză şi eseuri pu-blicistice, C.I.U. esteacum un scriitor em-blematic al comunităţiiliterare vrâncene. Celemai multe dintre ro-manele sale evocădestine şi situaţii sem-nificative din viaţacomunităţilor umanede la întretăiereaveacurilor – etapă încare s-au petrecut atâtea răsturnări şisurprize în destinele unor oameni şilocalităţi. Autorul cărţii Opera omnia,adevăratul om cultural, cum îlcalifică cineva, face, în romanele şieseurile sale, o adevărată radiografiea societăţii; fiziologiei şi fenomenuluiliterar şi cultural, mai ales din per-spectiva dascălului de şcoală, a celuicare modelează subtil şi elegant or-dinea estetică şi etică a lumii aflatedin nou într-o tranziţie inertă şinesigură, adumbrită şi fără o direcţieprecisă.

Într-un interval tipografic deaproape opt sute de pagini, şi cucolaborări de prestigiu, careprefaţează cărţile integrate, le

situează în spaţiul tematic potrivit şile evaluează structura şi limbajul,C.I.U. oferă o imagine copleşitoare aşcolii româneşti, a comunităţilorromâneşti în pragul şi după RevoluţiaRomână, având asentimentul unoroameni de litere cunoscuţi, care daucheia lecturii pentru cărţile lansate întimp: Suplinitorii; Cerşetori înloden; Jurnalul unui singuratic;Multum in parvo; Conacul dintrevii; Convorbiri esenţiale; Joc întimp (piesă de teatru). Theodor Co-dreanu, Florentin Popescu, Gheor-ghe Istrate, Nicolae Dorel Trifu şi alţiisugerează cititorilor cheia de lecturăcea mai potrivită pentru ele.

Incitante, azi de-a dreptul ecla-tante sunt interviurile unorpersonalităţi ale culturii româneşti,care funcţionează precum nişteoglinzi necruţătoare ale lumiiromâneşti din ultima jumătate deveac. Nicolae Manolescu, NicolaeBreban, Eugen Simion, IrinaMavrodin, Cassian Maria Spiridon,Radu Cârneci şi alţii vin cu deceniile

şi evenimentele vieţii şicreaţiei lor, cu ideile şiinterpretările lor despreo lume care continuăîncă să se aşeze ne-sigur.

Am admirat abili-tăţile lui C.I.U. de adeschide porţile cătresectoarele sufleteştitainice ale conlocuto-rilor. Peste tot, înbeletristică şi în eseuri,sunt de apreciatexcelenţa spiritului deobservaţie, puterea fic-ţiunii pentru detectareamoralismului situaţiilor,precum şi puterea de

penetrare a instanţelor criticii de azi.Evocările figurilor sufleteşti aleLeopoldinei Bălănuţă şi PărinteluiCleopa sunt antologice aproape, iaripostazele actualităţii lumii de azi dinviaţa publică, politicii, literaturii şişcoală sunt, unele, antologice, chiardacă se simte pana de jurnalist.

Astfel valoarea documentară aunor pagini este indiscutabilă.

Profilul omului C.I.U. e bine mar-cat de vitalitate, jovialitate şifrancheţe, încât credinţa lui înputerile Literaturii se transmite tuturorcelor din jur, inclusiv prin revistaşi editura „Salonul literar” pe care leconduce.

C. Grigore

Împlinirile septuagenarului Culiţă Ioan Uşurelu

Ursulețulpofticios

Era odată un ursuleţ, tare pofti-cios. Toată ziua visala paradisul cu dul-ciuri. Se gândea cumsă pătrundă în el.Într-o zi, zări aerisireade la debara. Se urcăpână la ea și o dădujos. Pe drum spreparadisul dulciurilortrebuia să treacă decâteva obstacole. Pedrum ursulețul se în-tâlni cu un soldățeldin ciocolată, iaracesta îi spuse:

-‘Cotro ț i -edrumul, ursulețule?întrebă soldățelul.

-Spre paradisul

dulciurilor.-Păi, ca să treci de mine trebuie

să faci ceva amuzant. Ursulețul stătuo clipă și se gândi. Deodată ursulețulfăcu doi ochi holbați căruia nimeninu-i putea rezista. În cele din urmăsoldățelul îl lăsă să treacă. Apoi se în-tâlni cu un cățeluș din turtă dulce caredori un bol cu ciocolată caldă.Ursulețul zări bolul, o cascadă culapte cald și o bucată de ciocolată. Înscurt timp ciocolata caldă era gata,iar cățelușul îl lăsă să treacă.Ursulețul ajunse în centrul paradisuluicu dulciuri. Acolo vedeai: piscine culapte cald, băi cu limonadă, dușuri cucaramel, trambuline din budincă șitiroliene cu bastonașe din zahăr arscare treceau pe deasupra unor munțicernuți cu zahăr vanilat.

Când văzu toate acesteaursulețul se trezi din vis și strigă:mi-e foame!!!!

Consiliul editorial:

Președinte: CALISTRAT COSTIN

membri:

OVIDIU GENARU,

DORU KALMUSKI,

VIOREL SAVIN,

GHEORGHE NEAGU,

GRIGORE CODRESCU,

ION TUDOR IOVIAN

Andrei Istrate

PLUMB 117

pagina 8 revistă de cultură

Când mergacasă, în sat- înultima vreme,tot mai rar, cuprilejul decesu-lui vreunei rude-obişnuiesc sămă abat şi pe lala fostul MAT,unde, ca şi

odinioară, bărbaţii dornici de-amai schimba o vorbă se întâlnescla o bere sau la o cinzeacă derachiu. Într-o astfel de zi s-a nimeritsă am vecini de masă patruconsăteni, trei nonagenari şi untânăr de 30-35 de ani, proaspăt în-tors în sat, după mulţi ani demuncă în străinătate. Părea dornicsă-şi reia locul în comunitate şigăsise, sau credea că găsise încompania moşilor, ocazia idealăde-a se da mare cu strânsuraagonisită peste mări şi ţări, într-uncuvânt, că nu era un fitecine.Bătrânii l-au ascultat răbdători, i-aumulţumit pentru băutura cu care-icinstise şi, tocmai când dădeau săse ridice, unul dintre ei îl întreabă:„nu te supăra, de-a cui ziceai căeşti?”

***Ismele doctrinare: suportul

teoretic -idei, valori şi credinţe- pecare s-a fundat etern unitatea şiadversitatea indivizilor şi gru-purilor umane.

***„Despre eternul nostru com-

plex de inferioritate”- este titlul subcare o româncă, jurnalist de profe-sie, rezidentă de ani buni într-oţară din nord-vestul Europei, relatade curând, în Dilema Veche, de-spre sentimentul penibil ce-lresimţi în străinătate, atunci cândinterlocutori ocazionali asociazăetnonimului tău, pe baza unorgeneralizări pripite şi nedrepte,diferite etichete cu caracter depre-ciativ. În opoziţie cu sentimentulculpabilităţii pe care orice român,şi bănuiesc că şi orice estic, îldezvoltă în asemenea situaţii, au-toarea preciza că „de-a lungul tim-pului n-a văzut niciun vestic caresă se simtă responsabil sauruşinat de un criminal cu aceeaşinaţionalitate”.

Întrebarea neformulată, darcare merită a fi pusă, ar puteasuna astfel: de ce noi resimţim înlegătură cu delincvenţii noştriasemenea angajament moral şiemoţional, iar ei, vesticii, nu? Înceea ce ne priveşte, cred că estevorba despre un deficit de indivi-dualizare în plan social, propriupersoanelor din culturile colec-tiviste, în care interesele grupuluiprevalează în raport cu cele ale in-dividului, iar relaţiile interumanesunt mult mai calde şi personaledatorită similarităţii de idei,credinţe şi valori.

Vesticii, în schimb, sunt per-soane idiocentrice, centrate pesine, pe interesele şi nevoile pro-prii, cu o conştiinţă morală maidiferenţiată, specifică societăţilorindividualiste, în care raporturiledintre indivizi sunt impersonale, iarcoeziunea socială este asiguratăprin intermediul diviziunii sociale amuncii, recte a complementarităţiiprofesiunilor specializate şi aschimburilor dintre actorii sociali.În consecinţă, „vindecarea” decomplexul cu pricina nu esteposibilă decât odată cu adâncireadiviziunii sociale a muncii, singuracale de formare, atât a uneiidentităţi personale pregnante, cât

şi a conştiinţei ireductibilităţii sale.***

O mostră de negativism infan-til activ, la vârsta când individuali-tatea preşcolarului sporeşte prin„extensia eului” şi apariţia simţuluide proprietate: Urmată de doicopii, unul mai răsărit, cu ghioz-danul în spate, celălalt, un pici depatru-cinci anişori, femeia le de-schidea cu greu cărare prinzăpada troienită pe trotuar. Dincând în când se întorcea către ei,şi-i întreba dacă mai pot, dacă nule-a îngheţat picioarele… Ştia eace ştia, aşa că le-a promis încălţărinoi. „Gata! Mâine mă duc la CEC,scot banii şi vă iau ghetuţeîmblănite”. La care vorbe, prâsleaîi răspunse plin de aplomb: „Nu dipi şecul meu! Nu di pi şecul meu!”

***Comparaţiile făcute în varii

ocazii între românii-regăţeni şi ceiardeleni, în privinţa sensibilităţilordezvoltate faţă de însemnele trico-lore, ca semne distincte aleataşamentului faţă de tot ce esteromânesc, au fost totdeauna în de-favoarea celor dintâi, şi înainte, şidupă Marea Unire. A fost şi estedestul de vizibil faptul că în cazulromânilor transilvani, portul şi eta-larea obstinată a acestor simboluriîn viaţa de zi cu zi a devenit otradiţie. Faptul că fenomenul nu s-a îndătinat şi în teritoriile ex-tracarpatine, cred că se datorează,exclusiv, diferenţelor de trecut is-toric al celor trei ţări româneşti.Într-un fel te formezi spiritual şirăspunzi afectiv la anumite valoricând ai trăit într-un mediu omogendin punct de vedere etnic şi reli-gios, şi, într-altul, într-unul etero-gen, în care tu, băştinaşul, eraisocotit de alogeni, naţiune„tolerată”. Astfel de condiţii, de dis-criminare socială şi naţională, i-audeterminat pe românii ardeleni sădezvolte o întreagă recuzită demodalităţi, prin care să menţinăideea autohtonismului lor şi să-şiafirme identitatea etnică. Nuîntâmplător, şi astăzi, ca un reflexal timpurilor trecute, dar, cine ştie,poate nu numai de-atât, românii-ardeleni şi basarabeni sunt atât delegaţi sufleteşte de producţiunileculte şi folclorice care îi slăvesc pecei ce-au luptat pentru salvareafiinţei neamului, pentru dreptul decetate al limbii române, pentru totce le consacră calitatea destăpâni în propria lor ţară.

***Se spune că „Cine are case

de sticlă, să nu arunce cu piatra încasa altuia”. Înţelegeţi acum, de cerămân acoperite şi nepedepsite, lanoi, atâtea escrocherii şipotlogării?

***Iepei intuitive nu trebuie să-i

mai baţi şaua.***

Indiferent de idiosincraziile lorreciproce, creatorii şi criticii de artăs-au dovedit, în cele din urmă, lafel de importanţi pentru expansi-unea şi întregirea universului cul-tural-artistic al colectivităţilorumane: unii, prin actele lor materi-ale de creaţie, iar ceilalţi prin adao-sul semnificaţiilor desluşite.

***Diplomat: persoană care şi-a

luat doctoratul în managementulemoţiilor şi-al impresiei, cu magnacum laude.

***În lipsa unor ţeluri şi scopuri

înalte, când spre nimic de genulacesta nu tinzi, sintagma „umăr laumăr” îşi pierde pe nesimţiteînţelesul ei figurat.

Miscelaneea

Vir

gil

Mo

can

u

Încerc să para-frazez spusele croni-carului-martir MironCostin: că nu estealtul nici mai frumos,nici mai de prețcadou, în toată viațaomului, decât ocarte... frumoasă(„Cinste cui te-ascris!” – Tudor

Arghezi). Scriitorul Dumitru Brăneanu,membru al U.S.R. - Filiala Bacău, poet întoată puterea cuvântului, redactor al re-vistei „Plumb”, unde, număr de număr,trece „De la un gând la altul”, când îngân-durat, când optimist, când mizantrop, mi-a oferit trei dintre volumele sale deversuri: „Pelerin la templul cuvântului”(2011), „Gânduri din inima apei” (2015)și „Destrămarea lumii” (2016).

În monumentala „Istorie a literaturiiromâne de la origini până în prezent” din1941, a lui George Călinescu, poetul Du-mitru Brăneanu, descinzând din Shake-speare și Eminescu, ar fi alături de„Ortodoxiștii” Radu Gyr, Nichifor Crainic,Vasile Voiculescu, Lucian Blaga.

Rod al unui pelerinaj la MormântulSfânt, volumul „Pelerin la templul cu-vântului” are un motto inspirat din„Cartea Cărților” „La început era Cuvântulși Cuvântul era la Dumnezeu și Dum-nezeu era Cuvântul...” (Ioan, cap,1,1).

Poemul „Pelerin la templul cuvântu-lui” care deschide cartea sonetelor șicare dă titlul volumului, trebuie citat în în-tregime, atât pentru frumusețea lui, cât șipentru valoarea sa estetică și etică:Când pământul va fi pârjolit de prea multdor/ În brațele unui soare mult prea iu-bitor,/ Când vrerea Ta zidi-va prin altelumi stelare/Cuvântul Tău jertfă fi vanoilor altare,/Cuvânt ce întemeiază luminoi și universuri/În templul de lumină petainice înțelesuri.

Să urc prin pâcle de plumb, înălțimitulburătoare,/ La capăt de drum, ce tainămă-ntâmpină în zare?

E templul în al cărui altar mă așteaptăIisus mâhnit/Să intru, haina mă vădeștecă nu-s pregătit,/Mă-ntorc cu sufletul înmine, tăcut, neîmplinit,/ Nisipul din clep-sidra vieții se apropie de sfârșit.

Doamne, să nu mă pierzi de tot înveșnicie,/Adam, lucrător în grădina Ta –mă-vie!

Așa începe poetul dialogul său cu di-vinitatea și cu sine, dialog având inserțiiși intarsii argheziene.

Criticul literar Valeria Manta Tăicuțuapreciază faptul că DumitruBrăneanu „nu cade în baco-vianism” și că „încearcă ele-mentele blagiene fără a seridica însă la ardere totală”.Poetul Dumitru Brăneanu nucade nici în „eminescianism”fiindcă este profund original.După academicianul MihaiCimpoi toți poeții români,chiar și cei nenăscuți încă,sunt „eminescieni”. MihaiEminescu este „arheulspiritualității românești”(Theodor Codreanu), geniuincontestabil al poezieiromâne și universale. Existăîn poezia lui DumitruBrăneanu „un nu știu ce” și„un nu știu cum” eminescian: un parfum,o adiere, un dor de nemurire, un covor în-miresmat, o floare de nu mă uita, o ar-monie a versului, o muzicalitate anume șio nostalgie. Există însă și ceva arghe-zian: psalmii, un sonet intitulat „Tedrămuim prin vreme” amintește de cele-brul „Te drămuiesc în zgomot și-ntăcere”. Poetul Dumitru Brăneanu este onatură romantică. Punctul de plecare seaflă în Kant, Novalis, Fichte și Eminescu:lumea este o creație a propriului eu șitoate fenomenele, chiar timpul și spațiul,se află în noi iar omul creator este atotpu-

ternic și caută realizarea dorințelor saleîn adâncul propriului suflet.

Gânditor și poet, Dumitru Brăneanueste un intelectual cu o cultură solidă și,având „Cartea Cărților” drept carte decăpătâi, el alege părțile eterne de celeefemere și de aceea dorul său de ne-murire este întemeiat.

Sonetele sale, după model englezsau italian, înfățișează un arheu spiritual,pe omul cel veșnic însetat și inspirat dedivinitate. În „Drumul spre calvar” poetulface mărturisiri: „Sunt fiu risipitor”, „Firav,ca umbra unui înger”, „Mă strecor prinfrigul din cuvinte”, „Trudim o viață,Doamne, visul nemuririi”, „Cerșim mereua vieții fericire”...

Ca și la Eminescu, avem de-a facecu un „panteism spiritualist” (G.Călinescu) în care apar miturile funda-mentale: nașterea, iubirea, creația,moartea, dăinuirea. În multe sonete poe-tul exprimă aspirația spre fericire prin iu-bire divină, absolută.

Dragostea pământeană poatedezamăgi („Luceafărul”), cealaltă ideală,celestă – niciodată, pentru că reprezintăabsolutul cunoașterii.

„Din temniță de iad, durerearăzbate,/ Biruită, moartea prin ungherese ascunde,/ Iisus izvorăște dumne-zeiască viață” („Sonetul învierii”).

Poetul reface un drum invers decâtcel al Luceafărului: de la pământ la cer,de la condiția umană la cea eternă, Dum-nezeu fiind misterul suprem: „Dumnezeuîși are în noi făptura/ În gingășia proprieizidiri/ Și sunt în noi asemănări profunde”(„Pe scena vieții”).

Marele poet Tudor Arghezi avea mo-mente când se îndoia de existența divină,la poetul Dumitru Brăneanu nu este„tăgadă”. După distihul voiculescian: „CaLazăr, cu duioase porunci strigat,/ De-așzăcea-n groapă, m-aș ridica întreg”urmează certitudinea existenței lui Dum-nezeu: „De ne îmbrăcăm sufletul înlumină,/ Sigur intrăm în grația Ta divină.”

Fichte spunea și el același lucru:„Dumnezeu există în clipa în care cred înel”. Rainer Maria Rilke ajungea până lacompasiune întrebând: „Ce te faci Tu,Doamne, dacă pier?”

Poetul Dumitru Brăneanu trăieștedrama omului superior. Tristețea saprovine din luciditatea cu care privește in-fernul existențial, condiția precară a des-tinului uman: „Trudim o viață, Doamne,visul nemuririi, / Pe temelia morții,înălțăm iubire, / Ochi deschis de veghe,cumpănă durerii, / Poartă-ntr-însul jertfa,duh de izbăvire,”

Se poate vorbi, totuși, și de obsesiedar, nu de cea bacoviană, obsesia vidului

interior ca ecou alpustiului de afară,ci de obsesiapurității, trăirea lamodul adamic: „Săplâng, Adam ne-mernic, la sacreporți,/ Îmbracă-măîn haina smeriteisorți.” („Să plâng,Adam nemernic”)Remarcăm struc-tura duală a poetu-lui, aspirațiile saled e p ă ș i n dposibilitățile de re-alizare, de aici șisentimentul deneîmplinire, al in-

adaptabilității dar: „Când în pomul viețiisoarele lumină,/ Sufletul se curăță degrea rugină”. Sufletul este nemuritor șidoar gazda lui temporară este sortităpiericiunii: „Când gândurile Omului suntseci,/ Domnul e Cuvântul ce dăinuie înveci” („Când îți bate în poartă întune-ricul”). Pentru moment aceste succintefișe de lectură pentru primul, dintre celetrei volume, care mi se pare, din punct devedere estetic, bine realizat, urmând sărevenim cât mai curând la poezia luiDumitru Brăneanu, la adevărata poezie.

Poetul Dumitru Brăneanu„Îți voi înălța, Doamne, altar în al meu gând”

Pet

ruș

An

dre

i

revistă de atitudine pagina 9

PLUMB 117

Și când te gândești că pasăreaasta nicicând nu a pierit, e jalea și maimare și neputința la fel...

Deși timpul nu s-a arătat a fi preadarnic în ultima perioadă cu mine, încercsă fac loc printre gândurile mele șireflecțiilor mai pline de substanță, pentrucă, în agitația, zarva și învălmășealacotidiană, devine tot mai anevoioasă ca-pacitatea de a te transpune în pieleaunui personaj ca și cum ai fi parte dinpoveste, ba chiar dintr-o realitate trecută,ce se confirmă a nu fi chiar o simplăpoveste...

Căutând, citind, cercetând, ceva îmispune că pe alocuri istoria se repetă,păstrând aceleași grave tendințe de ma-nipulare și dezinformare, de mistificaregrosolană a adevărului și de continuarea implementării unor atitudini și moduride viață născute din cea mai odioasă,mai înfiorătoare și mai detestabilă ide-ologie din toate câte au existat și s-aumanifestat în întrega evoluție a omenirii:comunismul...

Au fost și zone în țara asta mai puținlovite de acest flagel (iar excepțiile pot finumărate pe degete), dar suferința, du-rerea celor condamnați pe nedrept întrecorice închipuire. Să fii închis, torturat șibatjocorit pentru o poezie de suflet, derăzvrătire, de ne-îngenunchere, chiar șipentru un pamflet sau o simplă părere,pare ceva inimaginabil, incredibil, bachiar hilar pentru generația de astăzi. Șicu toate astea, fărădelegile și nemernici-ile au existat și s-au perpetuat din neferi-cire pentru acest neam, tot mai înjosit șimai umilit...

Au fost atâtea personalități ale cul-turii românești care au îndurat represiu-nile unui regim totalitar și diabolic, încâtpână și simpla lor enumerare șiprezentare ar putea umple volume în-tregi! Printre acestea se numără și unuldintre geniile poeziei românești, unrăzvrătit și un disident notabil, un fulgerstrălucitor care a brăzdat cerul tern șicenușiu al epocii comuniste, de la a căruimoarte, la fel de fulgerătoare, se îm-plinesc în această lună 60 de ani: NICO-LAE LABIȘ (2 dec. 1935 - 22 dec. 1956).

Faptul că și astăzi se vorbește și sescrie de moartea ,,misterioasă” a luiNucu Labiș, considerată mai mult un ac-cident stupid decât un asasinat pus lacale de regimul comunist (ajutat poate șide ,,prietenii de la răsărit”), este un as-pect la fel de trist și de supărător, ba pen-tru unii, chiar revoltător. Se știe că laînceput Labiș a nutrit convingeri comu-niste, care la un moment dat au fost es-tompate de schimbările petrecute înblocul comunist, unele care l-au trezitbrusc pe tânărul poet din visurile saleîndrăznețe, bazate pe idealurile promisede o ideologie utopică. Ideologie alecărei reguli încep să fie încălcate tot maides de Nicolae Labiș, avantajat de omaturitate aproape surprinzătoare pen-tru acea vreme, ceea ce îl și transformădestul de repede într-un luptător alcauzelor pierdute, simțind pericolul,cruzimea și hidoșenia noilor ocupanți aițării. Prin acțiunile sale, începute de prin1953, Labiș devine un personaj incomodpentru regim, fiind pus în discuția colec-tivului Școlii de Literatură pentru ,,abateride la morala și disciplina școlii”, instituțiecreată de comuniști, unde fiii oamenilormuncii, de la orașe și sate, se puteaucalifica în meseria de scriitor! Iată ceconsemnaseră organele de forță aleregimului în dreptul numelui NicoaleLabiș: recitase ,,Doina” lui Eminescuîntr-un local din centrul Bucureștiului,

într-o dimineață; la nunta Ioanei Zamfircu Atanasie Toma ceruse unirea cuBasarabia, împreună cu Paul Goma,pentru reîmplinirea ,,României Mari”;cântase ,,Imnul regal român” (cunoscutși sub titlul ,,Trăiască regele”) împreunăcu familia Covaci și Stela Neagu, fapteconsiderate reprobabile pentru un tânărcu idealuri mărețe! Și iată că, înprimăvara lui 1954 este pus din nou îndiscuție, de această dată de organizațiaUniunii Tineretului Muncitor (UTM), cudecizia excluderii lui din organizație.Este salvat în ultimul moment de MihailSadoveanu, care intervine în favoareasa, astfel că sancțiunea nu esteraportată superiorilor.

După acest moment urmează pen-tru poet o perioadă foarte grea, fiindprins într-un război psihologic intens, cuurmăritori mai la tot pasul, însă nimic nu-l doboară. Mai mult, în 1956, an carac-terizat prin mișcări anticomuniste demasă, culminând cu cele din Polonia (19octombrie) și Ungaria (23 octombrie), or-ganele de securitate, îngrijorate în maremăsură de cele ce se petreceau prinvecini, își intensifică represaliile față detoți cei care unelteau ,,contra ordinii so-ciale”, astfel că sute de tineri nevinovaţisunt arestaţi abuziv, apoi întemniţaţi,torturaţi, maltrataţi şi condamnaţi pe ne-drept. Alții, considerați mai periculoși, aufost eliminați, scoși dintre cei vii. Așa s-aîntâmplat și în cazul lui Nicolae Labiș,căci toate circumstanțele de dinainte șide după ,,accidentul” fatal lasă să seîntrevadă în modul cel mai clar că a fostvorba de un asasinat în toată regula, cao răzbunare a partidului pe care acestal-a trădat. Mărturiile unora dintre martori,cele care confirmă ipoteza asasinatuluiși nu cele dictate de organele deanchetă, au fost recunoscute ulterior decătre aceștia, însă nu au putut fi con-semnate pentru a fi dovedite (ori s-au,,pierdut” prin arhivele Securității), totușiele au fost transmise prin viu grai priete-nilor poetului. În plus, poetul, deși aflatpe patul de moarte i-a destăinuit bunuluisău prieten, poetul Aurel Covaci, ,,acci-dentul” care i-a fost înscenat, rugându-lsă transcrie pe hârtie un epitaf, cu titul,,Pasărea cu clonț de rubin”, la 10 de-cembrie 1956, ora 11.00: ,,Pasărea cuclonț de rubin / S-a răzbunat, iat-o, s-arăzbunat. / Nu mai pot s-o mângâi. / M-astrivit / Pasărea cu clonț de rubin. // Iarmâine / Puii păsării cu clonț de rubin /Ciugulind prin țărână / Vor găsi poate /Urmele poetului Nicolae Labiș / Care varămâne o amintire frumoasă...” Titlulacestei poezii, ultima din creația lui Labișface trimitere la inițialele P. C. R., de laPartidul Comunist Român, iar clonțul derubin la steaua roșie și la steagulaceluiaș partid.

În sensul celor de mai sus staumărturie vie și nemuritoare mai multecărți publicate, printre care: ,,Hora morții.Consemnări despre prietenul meu Nico-lae Labiș” - Imre Portik, ,,Timpulasasinilor” - Cezar Ivănescu și Stela Co-vaci, ,,Persecuția” - Stela Covaci,,,Nopțile de coșmar ale poetului NicolaeLabiș-1956” - Stela Covaci, ,,NicolaeLabiș” - Florentin Popescu, dar șirelatările din presă și de la televiziuneale dnei Stela Covaci, ultimul martor înviață al vieții și morții lui Nicolae Labiș,personalitate culturală, persecutată înperioada stalinist-comunistă și ocultatăîn prezent. Când oare va fi revărsată lu-mina adevărului și asupra acestuidureros și încă arzător subiect? Darasupra lui Mihai Eminescu și a celorlalțimartiri ai neamului românesc?

Astăzi, Nicolae Labiș, copilul teribilal literaturii române, ar fi împlinit 81 deani, și probabil, ar fi avut în urmă o bibli-ografie impresionantă. Dar „i s-auîngăduit doar 21 de ani pământești”,sfârșindu-se în acel ultim și nedorit mo-ment, cu securiști la căpătâi în loc delumânări... „Pasărea cu clonț de rubin”plutește și-acum, deasupra noastră, înzborul ei nestingherit...

Răzbunarea „păsării cu clonț de rubin”

Ro

mu

lus

Dan

Bu

snea

Ligia Stan

SERENADĂ CU PARFUM DE VORONEȚ

L-am visat de-un veac pe Machiavelli

(un catâr cu dinți de lapte)contemporan cu Bonapartepriponindu-mi cerul veriidin grădina cu brocarturi,de-au turbat de spaimă jderii,clampa ușii și năieriivinovați de spuza măriidin pricina nemișcăriimelancolici plopii tineridin ograda Sfintei Vineriau ieșit grăbiți în stradăîncântați nevoie marec-au ieșit iar fără soțne-au cântat o serenadăcu parfum de Voroneț!...

EFIGIE

”Pe-un picior de plai, pe-o gură de rai”îmi sărbătoresc ziua de naștere:e-un anotimp cu fulgere verzui și efemermâine voi traversa străzile lumiiducând între filele tratatului meu de filozofieCloșca cu puii de aurîmbogățindu-mi vârsta cu încă un capăt de cerși-o fotografie colorîn care inima ticăind veselă o să-mi rămână efigieîn odaia bunicului!

PRIMĂVARA

În azur e atâta linișteîncât sunt nevoităsă-mi strig numeleprin fereastra poemuluicu fața îndreptată spre lume!

Presimt o primejdie magică,pajiștea urnind roata sorilor!De-acum nu vom mai zăbovistăpâniți de iluzii!

În curând vom asista la o nouă ascensiune!În curând vom sărbători melancoliazăpezilor!

Zarea se clatină,și de flori tăcutele livezi crengileînfrățindu-și!

În fiecare din noise regăsesc numai acele cuvinteplecate din lumea izvoarelorînsetate de dragoste!

TRAVERSÂND ORIZONTUL

Sufletul gânditor al lui Orfeughemuit peste amfore:drum întors dinspre Laros.

Fericit ceasul înfrângeriipurtând torțe în mâinimereu ispitita zbatere albă,augusta țărânăostatica clipă,martire întoarceri!

Traversând orizontul,rămânem zei peste aduceri aminteprin starea de nuferi și frunze!

.........................Ligia Stan, din volumul Iubirile dinADN aflat sub tipar la edituraAteneul Scriitorilor-Bacău

O nouă seară muzical-poeticăde excepţie s-a consumat miercuri,2 noiembrie a.c. la PlanetariulUniversităţii „Ştefan cel Mare”-Suceava, manifestarea având catitlu controversata problemă: „BobDylan-Nobel contra Nobel”. Laure-atul Premiului Nobel pentruliteratură de anul acesta, care afost decernat sâmbătă, 10 decem-brie a.c., la Stockholm de cătreAcademia Regală a Suediei, estepoetul şi cântăreţul american BobDylan. Nominalizarea lui a stârnitaprige discuţii pro şi contra, maiales în presa din România. Petema mai sus expusă, invitaţii serii:Florin Dan Prodan de la „Zidul deHârtie” – iniţiatorul manifestării, ac-torul Bogdan Amurăriţei de laTeatrul Municipal „Matei Vişiniec”-Suceava, Constantin Horbovanude la Clubul de Iniţiativă Literară(CIL), conf.univ.dr.ing George Ma-halu de la Facultatea de InginerieElectrică şi Ştiinţa Calculatoarelordin cadrul USV, Ovidiu Rusu şi alţiinvitaţi prezenţi în sală au pornit odezbatere pertinentă, urmând firulvieţii muzicale şi poetice a lui BobDylan, pe marginea întrebării: dece tocmai Bob Dylan? Actorul Bog-dan Amurăriţei a recitat câtevapoeme scrise de cantautorul ame-rican în traducerea lui MirceaCărtărescu, el însuşi un nomina-lizat la Premiul Nobel, dar care apierdut competiţia. Constantin Hor-bovanu a prezentat celor prezenţio altă versiune în română a lui BobDylan, cartea „La mulţi ani, BobDylan” în traducerea lui AlexandruAndrieş, volum apărut în 1991,când Dylan împlinea 51 ani. Unîmpătimit al lui Bob Dylan, GeorgeMahalu a oferit celor prezenţi un

recital din Bob Dylan susţinut lachitară acustică, universitarulsucevean dedicându-şi dealtfel în-treaga sa creaţie literară de versurişi proză laureatului PremiuluiNobel pentru Literatură de anulacesta. Un moment inedit al serii afost oferit într-o autentică manierăactoricească de eleva Adela Şuleadin cl. II-a de la Şcoala gimnazialănr. 11 „Miron Costin”-Suceava,care a recitat, printre altele, şi po-emul „La Steaua” de Mihai Emi-nescu. Moderatorul seratei,cercetătorul ştiinţific Cezar Leşanudin cadrul planetariului sucevean,el însuşi un om al manifestărilorculturale, le-a făcut o surpriză celorprezenţi: proiecţia bolţii cereşti pefundalul muzical „La Steaua” în in-terpretarea soliştilor FlorinBogardo şi Stela Enache. La ma-nifestare au mai fost prezenţiGeorge Sauciuc, secretarul CIL şiart is tu l p last ic Constant inUngureanu Box.

Adrian Popovici

„Bob Dylan-Nobel contra Nobel”

la PlanetariulUniversităţii

„Ştefan cel Mare”-Suceava

Nobel pentru LITERATURĂ,Bob Dylan...

PLUMB 117

pagina 10 revistă de cultură

Cu puțin timp înurmă, în timp ce bu-tonam de zorcanalele tv, în încer-carea de a-l ocoli pe„celebrul" Leo de laStrehaia, fixat atâtde solid pe un pro-gram ce nu e de niciun Doamne-ajută,

pe un alt post tv, „am prins" o știre ceera cam pe la jumătatea ei. Se spuneacă ezoteristul, revoluționarul și univer-sitarul de la Timișoara (născut în Bu-covina), Lorin Fortuna, a trecut la celeveșnice.

Am fost și nu am fost surprins deaceastă veste. Vă spun de ce: ca și alțisenzitivi (Valeriu Popa, Ion Țugui,Vasile Andru ș.a.), și acesta -suntsigur- a avut o oarece „clarviziune" înprivința părăsirii acestei lumi. Oameniide felul lui pleacă din spațiul materialcu zâmbetul pe buze, încredințați fiindcă „dincolo" semnul egalitații între su-flete se pune de adevăratelea.

Bulgaroaica Vanga a uimit lumeacu previziunile ei. Peste 85℅ saudovedit a fi reale. Un vis, avut cu cevatimp în urmă, mi-i prezenta pe cei doi(Vanga și Fortuna), conlucrând petărâmul spiritualității. Dacă lucruriles-ar fi petrecut cu adevărat, cine știe ceam fi putut afla, ca răspuns la capitolul„cine suntem, de unde venim și încotromergem".

Oricum, omul Lorin Fortuna a fostun ins instruit și talentat pe acest tărâmși multe din acțiunile sale au vizat in-staurarea unui climat de pace și pros-peritate în România și în lume. Așputea zice că o parte din informațiile lui(„din astral"), prezentate deseori cu oforță ieșită din comun, se dovedeau afi reale. Desele „depoluări" executatede grupul său, în diverse locuri, pentruprevenirea sau înlăturarea nocivităților

de orice fel au datroade (vedeți „Misiuneaastrală România"). Estevorba de acea parteaproape invizibilă avieții, formată din oa-meni cu aspirații înalte,de dincolo de ce amputea gândi noi.

Sincer, tenace șidrept, Lorin Fortuna a fost un „vârf delance" la revoluția de la Timișoara. Acrezut în ea, ca mai apoi să trăiascădrama în serie a dezamăgirilor, dramaunui popor umilit. De sus, lucrurile sevăd roz-bombon. Și azi, ca și ieri, pen-tru unii politicieni „de bine", „țăraniizburdă pe la sate".

Creațiile literare, gen poezie, aleacestui revoluționar pe viață, sunt caniște brăzdare de fier ce ară timpulprezent, întrezărind un timp viitor „ceîmpinge cuteanța până la cruce".

În „Moarte și exod" (volum lansatși la Suceava), stările alternative suntcapabile sa pună pe gânduri „pe toțiacei cu inima română", sperând că„Odată va veni o vreme / Pe care voi n-o așteptați / Când chiar poporul caregeme / Va face ordine-n Carpați".

Plecarea mamei, la cele veșnice,lasă în urmă gerul care „în frânghie dedor ne spânzură".

Chipuri hidoase și pline de dispreț,odată desconspirate, ne sunt arătatecu degetul spre direcția tomberoanelor,care îi așteaptă pentru „sfânta binecu-vântare": „Voi sunteți bolovaniisocietății, / Noi apa care trebuie săroadă; / În loc să deveniți brațul cetății,/ Voi sunteți cei ce vor să fie coadă".

Negreșit, această încrâncenare aunora în lupta pentru putere, apleacăși mai mult poporul în jug, în timp ce„La porți pândește-o umbră cât omoarte..."

Adio, Lorin Fortuna, în viața depământean ai făcut tot ce se poate!

El a plecat ca să rămână cu noi

Liv

iu P

op

escu

Lorin FORTUNA

„Există vreo fereastrădeschisă spre Absolut?” seîntreba Petre Ţuţea. “Lo-gica, gramatica, matema-tica, muzica. Înlăuntrul ei, lamarginea ei, sau în afarăde ea. Oricum ar fi, nuputem ieşi din impas. N-avem amintiri primordiale,sau, sunt atât de şterse căne vedem siliţi să roademlumea în etape. Şi totuşisuntem mereu atraşi de în-

ceputuri. Fiinţe şi lucruri.Rău şi bine. Viaţă şimoarte. Fericire şi neferi-cire. Libertate şi necesitate.Iubire şi ură. Plăcere şidezgust. Curaj şi laşitate.Alunecări în jos, în desişulcrescut din simţuri şi restulcare vrea să zboare în sus.Spaţiu, timp, eu, ei, lumea.Pe unde putem ieşi?” În 5decembrie, acum 25 deani, Petre Ţuţea pleca spreA b s o l u t , i a r e u m i-lamintesc ghemuit pe unpat, cu o bonetă tricotatăpe cap, povestind unui re-porter cum şi-a sacrificat înînchisoare, cei mai frumoşiani, pentru poporul român.O privire blajină, greu deuitat, a unui bătrânel mu-calit şi bonom, apare ca o

boare ceţoasă, în iarnă.Două-sutedouăzecişicincieste numărul de ani ce s-auscurs de la plecarea luiMozart. Tot într-o zi de 5decembrie a anului 1791.Dacă omul e o proiecţie aabsolutului în timp, cumcrede Petre Ţuţea, senti-mentul iubirii, prin fluidulsău metafizic e vehicolul cete duce la acest absolut,care nu vine cu certitudini cicu nelinişti, îndoieli şinesiguranţă. Şi, totuşi,omul continuă să alergedupă fericire, pe care ocaută cu speranţă, pepământ, în cer, în propriaînchipuire. Requiem-ul deMozart, e rugăciune dar şiregăsire de sine în faţamorţii; lamento, dar şi des-chiderea sufletului cătreeternitate. Gândurile aces-tea s-au legat de audierea

Simfoniei a VIII-a deSchubert.

Preludiul dezamăgiriişi înserării se aude distinctîn cea de a doua parte asimfoniei cunoscută dreptNeterminata, întrucâtnisipul din clepsidra vieţiicompozi toru lu i sescursese.

GÂNDURI DE IARNĂ

Oza

na

Kal

mu

ski Z

area

Mozart

Absolvent al Institului de Marină„Mircea cel Bătrân”, Facultatea deElectro-mecanică Navală, plecat ulte-rior în Germania, unde trăieşte înprezent, Paul-Lucian Letzner este an-imat de profunde sentimente patrio-tice, graţie cărora talentul său deprozator şi-a găsit menirea: el pune însubstrat istoria românească, fierecentă („...şi diavolii mor cândva”),fie legendară („Jertfa uitată –Haiducii Dobrogei”, „MeşterulManole redivivus”, „Poveşti luatede apă”), fie pe cea mai îndepărtată,a dacilor, cum dovedeşte ultimul săuroman, „Taina strămoşilor” (Ver-lagsdruckerei Schmidt, 2016). „Tainastrămoşilor” este un roman-mozaic, acărui acţiune se petrece în zilelenoastre, dar ramificaţiile sale ducspre profunzimi istorice. Captivante,misterioase, revelatoare – am văzutastfel de romane ecranizate cu suc-ces la Hollywood. Prozatorul pare săştie cam tot ce se poate şti despredaci şi lectura romanului său poate fi,

dincolo de chestiunea estetică, lacare nici nu subscrie cu acribie (in-teresat fiind de substanţă), o lecturăinstructivă. Dar în acelaşi mod în care„Dacia preistorică” a lui NicolaeDensuşianu este instructivă. Trebuiesă alegi între ceea ce ar putea fi realşi ceea ce ar putea fi fantezie. Nu vădnici o problemă aici, mai ales că vesti-tul cronicar Grigore Ureche ne spunecă „de la Râm ne tragem”, idee decare, în ciuda atâtor dovezi alelatinităţii noastre, mă îndoiesc, devreme ce, în lunga perioadă dintrecucerirea Daciei de către romani şiformarea poporului român, ele-mentele alogene trebuie să ne fi aduso bogată zestre genetică. Şi tot astfelmă îndoiesc şi de cealaltă teorie, aoriginii noastre trace. Însă oricum arfi, un roman rămâne un roman, adicăliteratură. Arheologii fac marea de-scoperire, în jurul Schitului Cocora, aunei „construcţii subterane de formărotundă, acoperită de o cupolă”, undevor găsi o inscripţie: „Aici, la Grotă s-a născut Domnul Hristosu, Creaci-unea Lui Domnul Zeu Zalmox”. Ceeace îmi aminteşte de romanele lui DanBrown, romane ce includ un pro-cedeu suprarea-list, acela de a neface să credem ceva imaginat. DanBrown a dobândit un mare succes depu-blic, graţie temelor alese din patri-

moniul universal. Deloc mai prejoseste autorul român în ficţiunile sale,doar că, temele fiind legate de istoriaşi spiritualitatea românească, succe-sul interna-ţional este mai greu dedobândit. De altfel, prozatorul nostrunici nu are asemenea ambiţii. El sesimte prea profund legat de spiritual-itatea poveştilor sale, încât săgândească la prostituarea lor în box-office. Inteligent, capabil să ţină binefrâiele tramei epice, dotat cu un simţdeosebit al tensiunii dramatice binedozate până când ajunge la apogeu,Paul-Lucian Letzner se recomandăca un prozator ce merită să fie citit,chiar şi în condiţiile concurenţeiacerbe existente pe piaţa cărţilor degen. Oricum, un român va citit cu maimult folos „Taina strămoşilor” (tainăaflată în Cartea de Smarald) decât„Codul lui Da Vinci”.

Taina din Cartea de Smarald

Dan

Per

șa

Una din modalităţile de generarea comicului este SATIRA, care, con-form „Dicţionarului explicativ al limbiiromâne” este o „scriere în versuri sauîn proză în care sunt criticate defectemorale ale oamenilor sau aspectenegative ale societăţii, cu intenţii mor-alizatoare”.

Actorul şi distinsul profesor uni-versitar Alexandru Lazăr în lucrareasa „Comicul şi umorul”, Editura Pan-filius, Iaşi, 2003, în pagina 49 precizacă „satira are azi acelaşi sens ca înantichitatea latină unde i se spuneaSATURĂ şi însemna salată, ghiveci,dar se referea la conţinutul său deversuri, proză sau înscenaredramatică”.

Procedeele comice folosite desatirici, după cum se menţionează înlucrarea mai sus amintită, sunt: sar-casmul, batjocora, gluma muşcă-toare, aluzia şi pamfletul.

Sarcasmul utilizează drept pro-cedeu ironia, producând un râs sar-castic prin declararea unor lucruricontrare celor gândite despre opersoană anume, despre o situaţie,un eveniment, exemplificând princatrenul Românie, mândră floare:O floare este ţara toată,/ Un trandafirsau o lalea,/ Iar unii spun că-i omuşcată…/ Văzând câţi au muşcatdin ea.//

Batjocora (zeflemeaua) are dreptscop înlăturarea, anihilarea subiectu-lui, de exemplu în catrenul Dor desănătate: Să-mi treacă inima, mărog,/ Infarctele se îndesesc,/ M-aşduce la cardiolog…/ Dar parc-aş vreasă mai trăiesc!/ Referitor la glumamuşcătoare, se poate spune că, demulte ori, se schimbă gluma în satirăşi invers: Moş Ion Roată şi Legeafunciară: „Când am ajuns de-acum

bătrân,/ Sunt, iarăşi, pe pământstăpân,/ Dar te-aş ruga să-mi spui,stăpâne,/ Cu tinereţea-mi cumrămâne?/ Aluzia e o satiră indirectă,cu subînţeles, „bate şaua să priceapăiapa”, de exemplu în catrenul Controlla o societate: - E bună, zisemulţumit!/ Controlul, coborând pescară / - La unitate v-aţi gândit?/ O,nu! La secretară!/ În sfârşit, pamfle-tul, este un gen literar, care foloseştepolemica, cinismul, pamfletulopozant, pamfletul moralist, pamfletulcu două feţe etc., iar Paul – LouisCourier în anul 1824 a transformatpamfletul în specie literară ( „Comiculşi umorul”, Alexandru Lazăr, Ed. Pan-filius, Iaşi, 2003, pagina 52)Subiectele satirei sunt diverse,politicul, din cele mai vechi timpuri,deţine ponderea cea mai mare,opoziţia criticând mereu pe cei de laputere: În oricare perioadă/ E aceeaşitevatură:/ Opoziţia e-n stradă/ Cândaleşii-s la „căldură”! Nu a scăpat deţepii satirei: femeia, bărbatul, soacra,nora, activitatea socială, culturală,militară, administrativă etc. Iată douăexemple:

(Continuare în pag. 11)

SATIRA, modalitate a comicului

Vas

ile L

arco

PLUMB 117

revistă de atitudine pagina 11

Un sfârşit de an ca de obiceiplin de evenimente, uneletradiţionale, altele specifice mo-mentului; unele cu încărcăturăemoţională, altele cu încărcăturăpolitică, dar şi cu încărcăturăastronomică sau tragico-comică.Lumea îşi continuă drumul printreprăpăstiile fiinţării istorice. După ceiarna şi-a arată colţii, mârâindagresiv la fragila fiinţă umană,relaţiile dintre oameni sunt tot maireci şi mai egoiste. Lumea politicăse învârte în jurul cozii democraţieioriginale, pojghiţa de stabilitateeste mânjită de balele celor cesalivează abundent după ciolanulputerii. Instituţiile publice care artrebui să fie oaze de stabilitate şiîncredere a cetăţenilor sunt târâteîn tot felul de acuzaţii şi dezminţiri,lupte intestine, atacuri mediaticeorchestrate de către tot felul deforţe mai mult sau mai puţin oculte.Sunt atacaţi de a valma structuricorecte dar şi corupte, membriaparţinând acestora. Privită dinafară societatea românească pareuna coruptă până în măduvaoaselor, mafiotă şi confuză. Nici unadversar din lume nu ne-ar puteaface atât rău cât ne facem noiînşine. Ne vindem aproape penimic bogăţiile ţării (vezi nivelulredevenţei!), inovaţiile şi invenţiile,pământurile mănoase, intelighen-ţia şi slugărim ca nişte salahori petoţi neaveniţii lumii. Cu o clasăpolitică mediocră, lipsită în mareparte de coloană vertebrală, despirit patriotic şi predictibilitate(sigur, făuritorii României modernese răsucesc în mormintele lor ui-tate!) ne mai mirăm că până şivecinii ne ocolesc sau nepersiflează?! Când hoţul strigăhoţul, iar întâiul om al ţării e şiprimul corupt, cum să ne câştigămrespectul printre europeni? Sun-tem în postul Crăciunului, perioadăde bucurie şi fraţietate umană, decurăţire spirituală şi morală, deapreciere şi dragoste pentruaproapele nostru, perioada cândse fac daruri celor dragi (atenţie la,,greci şi DNA, când îţi fac daruri”)!Şi deşi suntem în aceastăperioadă de reflecție morală şispirituală, clasa politică trăieşteîntr-o realitate paralelă, cea aalegerilor, în raport cu realitateacetăţenilor. Încă o dată ZiuaNaţională a fost motiv dedezbinare politică şi plătit poliţe ad-versarilor politici. Preşedintele şi-ainvitat la manifestări doar „corupţii"săi, acuzându-i pe ceilalţi lideripolitici că sunt penali şi păteazăimaginea imaculată a conduceriiţării. Vox popoli: „râde hârb de oalăspartă"! Să nu ştie Iohanis căunirea de la 1918 a fost consfinţităde adunarea de la Alba Iulia? Estepentru prima oară în cei 26 de anide la Revoluţie, când manifestăriledin capitala spirituală a Unirii, AlbaIulia, sunt trecute în plan secund.„Curat murdar mon cher!". Să neîntoarcem la înţelepciuneapopulară care zice: ,,aşa seîntâmplă când laşi laptele la mânaviţeilor!" Colac peste pupăză sun-tem şi în febra alegerilor, luptapolitică se duce pe toate fronturilemai puţin la nivelul alegătorilor. Setrage tir încrucişat din toate

poziţiile folosindu-se instituţiile deforţă a statului în special SRI, DNAdar şi a AEP cea care numără vo-turile. Vom trăi şi vom vedea.Vorba unui mucalit: până la con-cluzii nu mai e departe! Pentru a fiîn aceeaşi notă tipic româneascăsă nu uităm de un genial poet, penedrept uitat, Nicolae Labiş. Lideral generaţiei sale, căzut victimăprea tânăr „păsării cu clonţ derubin". Acuzat de „mancurţii"români ca fiind un exponent al co-munismului de import a fost arun-cat la coşul istoriei, în modexcrecabil. Sper că memoria aces-tui genial poet va fi reabilitată degeneraţiile care ne urmează. Vorda „cezarului ce al cezarului"!.Ruşii nu l-au uitat pe Esenin. Badimpotrivă, ştiu să-şi aprecieze şirespecte valorile! Bravo lor! Înnumărul trecut vorbeam de comu-nismul global şi reflexul său înoglindă -capitalismul ca structurăglobalizată. Folosind o exprimaredin chimie- forma levogiră şidextrogiră ale aceleaşi paradigme.Cu adevărat avem de a face cu oparadigmă, întrucât şi comunismulglobal dar şi glo-balizareacapitalistă au multe puncte încomun. Comunismul aşa cum afost el gândit la jumătatea secoluluial XIX-lea şi expus în ManifestulPartidului Comunist de către Marx,este forma cea mai revoluţionarăşi reacţionară a proletariatului înlupta pentru răsturnarea valorilorcapitaliste. După concepţia luiMarx există o diferenţă esenţialăfaţă de ideile socialiste sau social–democrate citez: viitoarea istoriea lumii se reduce pentru socialiştila propagarea şi realizareapractică a planurilor lor sociale(proclamarea armoniei sociale,eliminarea câştigului privat,desfiinţarea opoziţiei dintre oraş şisat, statul cu rol de administrator aleconomiei- capitalismul monopo-list de stat, etc). În conţinutul ma-nifestului, Marx vorbeşte de o

burghezie socialistă, în opoziţie cuideile comuniste. Această confuzieîntre ideile socialiste şi cele comu-niste se mai face şi astăzi de cătremultă lume. E bine să se ştie! Vinefirească întrebarea în ce constă şide unde vine paradigma din carese constituie izvorul celor douăconcepte îngemănate. Să ne în-toarcem în istorie cu peste trei miide ani în urmă. Iată ce seprecizează în cartea Talmudului lacapitolul Mesia şi regatul său:„Mesia va da sceptrul regalevreilor, toate popoarele îl vor slujişi toate regatele îi vor aparţine.Atunci fiecare evreu va avea douămii opt sute de sclavi şi va con-duce trei sute zece lumi. "Acesteasunt promisiuni pentru carepoporul evreu, ca popor ales, tre-

buie să lupte din greu. Însă Mesiaevreilor nu a venit nici după treimilenii. Se pune firesc întrebarea-de ce? Răspunsul îl găsim tot înTalmud: „Dar Mesia nu va veniatâta vreme cât va dura mizerabilasupremaţie (a popoarelor ne-evreieşti). Numai atunci aşteptarease va termina căci Mesia esteînsuşi Israel, este poporul evreu acărei domnie asupra lumii va fivenirea lui Mesia. Şi iată de ce:„Dacă Israel este bun, el va face înaşa fel încât şefii altor popoare vorfi aruncaţi pe treapta cea mai dejos a şefiei pentru care numaievreii să-şi împartă dominaţiaasupra celorlalte popoare. Căcipeste tot unde trăiesc evrei, ei tre-buie să fie şefii stăpânilor lor"(B.P.Haşdeu –Talmudul, ca profe-siune de credinţă a poporuluievreu, Bucureşti 1866, reeditat laeditura Vicovia 2013, pag.123/124). Facem o mică speculaţie –saducheii, floarea aristrocraţieievreeşti, nu credeau în înviere.Evreii nu aşteptau un Mesia blând,umil, înclinat spre pace şi iubire, fieel şi Fiul Omului. aşa că normabiblică: pregătiţi calea Domnului!nu avea echivalent în Talmud.Aşteptau şi aşteaptă încă unMesia cuceritor legat desupremaţia în această lume. Deaici şi întreaga utopie a raiuluipământesc care va fi realizat decele două concepte: comunismulglobal sau globalizarea capitalistă!Aparent cele două concepţii par afi ireconciliabile. Analiza lor atentăva evidenţia multe surprize. DupăManifestul Partidului Comunist aurmat perioada de avântrevoluţionar, culminând cu revo-luţia bolşevică din Rusia. Lenin aîmbogăţit teza marxistă cu extin-derea bolşevismului asupra întregiilumi, ca un panaceu, la aşteptărilede prosperitate a proletariatului. Înaceste teze se precizează printrealtele că singura cale spre dez-voltare, progres prosperitate,belşug şi fericire universală va ficomunismul. Aceasta se va rea-liza: prin proprietatea statului a mij-loacelor de producţie, obligaţiatuturor oamenilor de a munci, pro-fitul muncii salariale se va aduna înoala comună pe care statul mon-dial bolşevic îl va împărţi fiecăruiadupă nevoi şi necesităţi. Utopicprecept! Acesta este un prim punctde pornire în analiza noastră.Acelaşi lucru îl spun şi apologeţiiglobalizării capitaliste dar din altunghi. La fel şi capitalismul global,se spune, este singura cale despre dezvoltare, progres, prospe-ritate, belşug şi fericire universalăpentru fiecare individ şi pentru în-treaga omenire. Şi în acest cazGuvernul Mondial va asigura apli-carea acestor precepte în numeleşi pe seama marilor companii, înspatele cărora se găsesc cele maibogate familii începând cu fam.Rotschild. Se va folosi muncasalarială pentru realizarea profitu-lui, numai că acesta se va împărţiîntre bogaţii lumii şi nu între prole-tari. E o cale mai simplă să împarţimult la puţini, decât puţin la mulţi.Nu spune Biblia: că celui care arei se va da şi mai mult, iar cel careare puţin i se va lua şi ceea ce areşi se va da celui care are. Dacă neîntoarcem la Talmud vom constatacă puterea financiară şi bogăţialumii o deţine astăzi mai puţin de10% din populaţia lumii, şi aceştiaprovin la origine din poporul ales.Comentariile sunt de prisos.Prafrazând: „cine are urechi deauzit să audă!" În numărul viitorvom continua cu zece puncte co-mune a celor două concepte. Pânăatunci Sărbători fericite şi un AnNou prosper şi cu sănătate!

La mulţi ani!

DE LA UN GÂND LA ALTUL

De la comunism la globalizare (1)

Du

mit

ru B

răn

ean

u

Femeia-i floare de-o priviţi/ Un îngeraş de-o auziţi/ În voie de-i intraţi e rai/ Altminterieste… vai, vai, vai!/ Sau: Se scriu cărţi astăzi,o mulţime,/ Nu seacă-al scrisului izvor,/ Dar cepăcat, sunt anonime/ Cum sunt şi autorii lor!/scot în evidenţă beţia, fumatul, lăcomia,înşelătoria, furtul etc. Doar un exemplu: Minci-nosul: E un palavragiu, cât zece,/ Şi greu mi-ar fi ca să-l dezbăr,/ De teamă să nu se înece/C-un sâmbure de adevăr!/

Aceste subiecte au fost folosite în scrierileautorilor satirici din cele mai vechi timpuri şi vordăinui atâta vreme cât va exista omul peaceastă planetă. Iată că „râzând nu s-au în-dreptat moravurile”, dar viaţa merge înainte, cuvii speranţe că se vor lecui de acum încolo.Vom trăi şi vom vedea! Armele, modurile deîndreptare a moravurilor sunt diferite la autoriisatirici faţă de cei umorişti. Primii doresc sădistrugă lipsurile, iar ceilalţi încearcă doar să lemai amelioreze. Iată câte un exemplu: Lachirurgie: Cum stau aşa întins pe masă/ Şimedicii îmi sunt aproape,/ Vă spun deschis, cănici nu-mi pasă…/ Pe lângă cine-o să mă-ngroape!/ şi Preţul cărţilor: Privind spre cărţio cititoare/ Zicea, făcând pe supărata:/ Lapreţul lor atât de mare/ Să mi le dea citite gata!/

Satira, ca modalitate de generare acomicului, trebuie să se încadreze în limiteumane permise, să nu depăşească graniţelebunei cuviinţe, să nu recurgă la grobianism, lajigniri şi să nu atingă anumite coarde sensibilereferitoare la defecte fizice, de infirmitate etc.

Autorii de literatură satirico-umoristică,scot în evidență neregulile, viciile pe care ledescoperă la oamenii din jur, dar, de multe ori,are succes mai mare la public autoironia. Iatăcâteva exemple:

DEVIZĂ

Vreau să rămân cum sunt, de-i cu putințăModest, atent cu toți din jur, om fin Și să renunț cu mare ușurință La tot ce-i imposibil să obțin!

DEZIDERAT

Pretențios ca alții nu-s, Am o dorință, doar, banală: Să pot dormi o noapte-n plus În casa mea memorială!

TESTAMENT

Statuia mea pe roib călareS-o amplasați în gura văii, Dar nu o dăltuiți în sareC-or năvăli pe ea lingăii!

ASPIRAȚIE

N-aș vrea s-ajung pe-nalte creste,Dar nici să o sfârșesc oriundeȘi nici oricând să mor, ci peste Cinci miliarde de secunde!

BILANȚ

Sunt de-acum, nimic de spus,„Mulțumit” (În ghilimele)Văd și eu un preț redus:Cel al străduinței mele!

TESTAMENT

Când moartea crudă și stupidăM-o face lut, pământ gălbui,Din el să faceți cărămidăSă cadă-n capul știu eu cui!

RUGĂCIUNE

Chiar de am o boală gravă,Doamne, nu-mi închide carteaȘi procură-mi o otravăCa să pot ucide moartea!

DORINȚĂ

Nu vreau grandori, nu vreau nici bani,Nu vreau să scap nici de dușmani,Ci vreau puțin, atâta cam…Cât îmi doresc să am, și n-am!

SATIRA, modalitate a comicului(Continuare din pag. 10)

pagina 12 revistă de cultură

PLUMB 117

(Fragment de roman aflat înpregătire)

A treia zi…

Pe umbra ferestrei, ca într-ocoloană antică, brațele mi leașez atemporal, sprijinind bărbiatremurândă de frigul dimineții.Sunt ca o clepsidră din care fugetimpul, în așteptarea celei de-adoua trecere neobservată a uneitocmeli de a mai exista.

Peticită de gânduri aspre,regret cusătura cu ață toarsăcare e prea mare în pași spre amai ascunde durerea. Ridic încetochii, sprâncenele sunt reci șicad, cum cad copiii de petopogan, gălăgios și-n țipete.

În glastra unde stă începutulverii cu câteva inflorescențe al-bastre, roșii și bulgări mici decrini regali, îmi așez obrazulneconturat de aerul cu miros deprimonele. Sunt eu, lipsită uneoride gust, ca o reflexie a unui caprotund de copil, însă crusta depiatră mă arată mai bătrânădecât libertatea privirii,noduroasă, pășind pe un drumde țară, mărunțel ca o femeie.

Rotocoale de curenți calzi șiciripit liniștitor de pasăre măafundă în colțul unei ferestredeschise domnesc și orgoliosspre îngereasca glăsuire a uneidimineți.

O altă zi

Când suferi devii o deziluzie,o fărâmă de pământ spulberatăîn ploaie, acea ploaie atât dedorită în timpuri ce nu iartă.

Pierzi tot, dragoste, pres-tigiu, prețuire și pierzi viața. Ceimportanță mai are suferința?Ajungi să-ți vinzi iluzii chiar ție.Frigul rugăciunii te ctitorește înîntregul cântec al clopotelor, darteama de moarte te aruncă îndorința de a mai trăi.

Dumnezeu va rămânerepetabil chemat în strigătelenoastre, dar simpla întâmplareeste doar existența. Tot ce sepândește în jur e o vale închisă,vrei să însămânțezi zâmbet, cân-tec, iarbă albastră, dar totul sedizolvă și atunci apare extazuldisprețuit, negrăit și refuzat aceea ce a fost în privilegiataviață.

Adevărul intră pe o ușă șiiese pe alta. Nimeni nu vededezastrul ce îngroapă definitivmodul de a fi al celor din jur.

CLUJ

Și astăzi am auzit aceleașicuvinte, pe care de fiecare datăle negam, desființam concretul.Durerea trupului, iluziile apar caîntr-un preludiu de duminică cuslujba unde iți tânguieștisuferința.

Adevarul pe care îl trăiești ți-l așezi în mirosul cald al soarelui,pe pietre, pe scoarța și umbra depădure, pe unghiuri de pavele,unde ploaia se adună. Sunt

umbre reci ritualice, pline deatmosferă cu vise transformateîntr-un univers creat din meteori-tice substanțe.

Ne-am născut din povești șispații închise, supuse proprieiexistențe.

Și acum stau ascunsă într-ocurte cu doi caței, cu doamne de-scoperite de boala lor îndestăinuiri pline de credință, cezac acolo sus, și nimic nu capatăo formulă de integrare în univer-sul celor de lângă noi, cei caresuntem personajele altor cea-suri.

M-am alungat singură.Mă numesc Mureșan Anca

Lorena. Dar am ajuns să cred căsunt într-o lume unde nu am sămor niciodată….

Tratamente protocolare

Nu am fost să deschid ușabisericii, acolo unde mergeamsă-mi spun confesiuni, cucredința că intimitatea rugăciuniiîmi va reliefa un alt acoperiș subcare să mă așez pioasă. Dorințaspulberată de neîmplinire măalungă în lume. Și umblând înploaie, am început să iubesc dinnou soarele, pământul sub carenu să stau, ci să-l miros în splen-doarea florilor, să strâng înpalme zâmbetele copiilor, să-midoresc să pun culoare în ochiinisipoși.

Am tăcut zile lungi, într-o în-frigurare continuă, cu luminaabia venită printre frunze, cu ofereastră prin care întrezăresc unvas improvizat cu crengi dementă și căni cu ceai. Exist așacu ele, prinse de pielea meamirosind a boală, amintiri, milă,subtile vorbe de încurajare.

Cancerul… Te poate faceurâtă sau te poate facefrumoasă. Cădere și speranță.Declarații și acorduri scrise pen-tru a experimenta, să simți și să-ți dorești câteva zile mai mult,după care le scazi până ajungila o singura zi. Ce te face puter-nic e vocea celor care teasteaptă, răbdarea ce a fost maistaruitoare decât a ta.

Acum, într-o curte veche,peste care au căzut fructe confi-ate de căldură, cu o pisicămâncând odată cu mine, bătândcoada minutele interminabile,admir viața unei plante ce și-acrescut vlăstarii printre betoaneși care în disperarea de asupraviețui a devenit grădinajaponeză întinsă pe pereții unuigard. Citesc, din GeorgeCălinescu…

Curtea interioară

Un spațiu puțin familial, cumozaic alb colorat, o masă ruptăîn colțuri, înconjurată de patruscaune muntenești. Aceeași vițăjaponeză, urcată pe copertinaascunsă de gard, marginește unperimetru de verdeață și pământ,din care au sămânțat copaci șibrazi răzleți. Aduce a pădure,spre orizontul căreia întreveziargintii acoperișuri, grădini șiterasele altor case ardelenești.Și toate sunt la fel, primitoare,îndrăznețe, păstrând aerul aris-tocrat, dar numai interiorul poatespune ce este al lor și ce este alaltora.

Astăzi e ceva altfel, nu știusă explic pentru că nu-mi mai potcontrola corpul și voința. Sunt

doar extreme, ca niște valențepur formale, ca două ochiadearuncate unor necunoscuți.

Undeva, cred că sunt spec-tacole. Vederea nu-mi permite săpătrund printre crengile prunilor,doar câteva fragmente dinMarele vals polonez și strigăteleîn aplauze ale copiilor cu adulți,îmi dau auzului speranța că maisunt compatibilă cu vremurilenoi.

Undeva în Oradea

Lacrimile unui călugar, căcii-am privit ochii, sunt ca o ploaieliniștită de toamnă care spalăpământul și-l crește în acelasitimp. Este o față atât debrazdată, aridă, nu derugăciunile continue transfor-mate în puterea de a dărui pașimărunți spre credință, mântuire,spre învățul de a ne ruga, ci dedurerea pe care o poartă pentrufiecare psalm spus de el șinegrăit de noi, pentru dăruirea luiși zgârcenia noastră de a primilumina unei zile, pe care un orbnu o va avea niciodată.

M-am ascuns de lume într-opalmă de nor. Sunt pe alte me-leaguri, cutreierate de mult, într-un dezmăț pe care nici acum nu-lînțeleg. Privesc umbrele trecutu-lui, ce le găsesc așa de calde,dar și usturatoare, iuți și mirosi-toare de ca si cum aș fi la “Sărbătoarea usturoiului”. Nimicnu mai poate fi ca în ziua de ieri.

Acum sunt a doua. Vorbeleîmi sunt prea apăsătoare ca sămai povestesc despre pasiune șipatimă. Imi privesc iubirea cumdoarme liniștită lângă mine, darnu este prezentă aici. Urmeazădespărțirea.

Am citit despre ce a spusApostolul Pavel: „Nimeni nu știece este în sufletul omului, decâtDumnezeu și omul însuși”. Amaflat că lacrimile sunt un rod alînălțimilor, că oamenii suntadevarați atunci când plâng.

În lunile ce au trecut amplâns și am râs la fel, pentru anu-mi trăda slăbiciunea față deboală, față de frica de a nu maiexista, față de judecata dreaptasau nedreaptă a celor de lângămine, pentru că am pierdut ceodată am avut în pragul ușii.

Am trecut, fiind internată laCluj, prin seturi întregi de zilecare nu mi-au spus nimic. Zile încare durerea era mai puternicădecât strigătul meu lăuntric, zileîn care picioarele tremurânde numă ajutau nici să ajung până laInstitutul Oncologic. Toate aces-tea pe un psihic căzut, momentîn care mi-am pierdut voința.Privind acum am spus că amajuns să fiu două entități: eu, prinvoința mea care m-a părăsitîncet și tot eu, prin trupul meuslăbit, cel care a luptat singur șim-a adus până astăzi.

Privind lacrimile, ochii atâtde profunzi în canoane șisfințenie ale călugărului, spun căam greșit.În timp ce voința meaa plecat din mine, nu trupul meua lucrat singur, ci Bunul Dum-nezeu.

El a intrat în inima, înmăruntaiele mele, în tot ceînseamnă om și a luptat în loculmeu. Am fost cu el acolo și l-amvăzut atât de târziu. M-a readusla viață. Cred acum că lacrimileîn rugăciune nu sunt zadarnicepentru nimeni. Au și lacrimileputerea lor de vindecare (...).

Lo

ren

a M

ure

șan

JURNAL

DE

SPITAL

Ana-Maria Moraru, îndrăgostită de poezie dela vârsta de 14 ani, este de multă vremecetăţeancă europeană. Având dublă cetăţenie –română şi germană, trăieşte la Marktleuthen, Bay-ern, fiind mamă a doi copii, însă rădăcinile eiromâneşti o fac să vibreze adesea pentru familiaei în care s-a născut acum circa treizeci şi cinci deani.

Placheta sa de poeme, intitulată Focnestins*, constituie un debut în care se exprimăcu maximă intensitate lirică, în care autoareacultivă nonşalant confesiunea, limbajul de jurnalliric şi poezia de album. Este o poezie a existenţeicotidiene în care se întrevede, totuşi, psihologiaemigrantului sensibil la amintirile şi memoriaromânească.

Adevărul este că vibraţia conţinută în ver-surile, ce curg în prozodie clasică, este mai multun destin proiectat într-o lume îndepărtată, decâta unei expresivităţi susţinute de creaţie. A.M.M.stăpâneşte simţul prozodiei ireproşabile – ritm,măsură, rimă, pedalând cu dezinvoltură pe registreafective variate, căci imagistica, pe care o invocătematica, trimite la teme şi motive diferite.

Predomină însă sentimentul înstrăinării,dragostea puternicăde mamă, iubireapentru familia dinţara natală, dar şi im-pulsiunile erotice şivibraţia pentru pro-pria familie dinprezent (Gânduridespre mama;Mesaj către mama;E ziua ta; Versuripentru tata; Dra-goste rănită; In-somnii; Primulsărut; Utopie; Mi-edor; Doar o străinăşi altele). Succe-siunea de poeme,prin excelenţă lirice,conturează o eroină

sensibilă şi, totodată, vulnerabilă, o îndrăgostită demuze, dar conştientă de firele ce o leagă insolubilde lumea cotidiană şi de existenţa sa concretă. Ex-presivitatea poemelor sale se bizuie pe naturaleţearegistrului liric şi pe directeţea exprimări i , chiardacă, uneori, transfigurarea nu e deplină, iar lim-bajul denotativ nu suportă în preajmă metafora,decât mai rar. Autoarei noastre i-ar prinde bine,probabil, mai multe lecturi din poezia românăactuală (edituri cunoscute, reviste), fie pe internet,ori din abonamente. Astfel, exerciţiul săuredacţional s-ar impregna de atmosfera noutăţii înlimba în care vrea să scrie. Sunt cunoscute, de al-tfel, autoare de poezie bilingve, precum celebraGabriela Melinescu, al cărei Jurnal i-l putem reco-manda şi care ar fi de ajutor tinerei poete din Ger-mania.

Versur i le autoarei româno-germane sunăvibrant şi Sincer: „Se nasc tremurând rostind însuflu greu/ Ca semn de întrebare, sfioasă al tăunume./ Tresari uşor... cu tine, tresar amar şi eu”(Doar o străină). În alte versuri tresaltă iubirea: „Şimerg încet pe căi necunoscute,/ condusă de-o iu-bire nefirească. În suflu cald de dulce-nşelăciune,din născociri de minte nebunească.// Şi parcă simtşi ce nu se petrece/ sau se petrece şi nu-mi dauseama./ Încep s-alerg prin labirint uimită/ de agoniice-alungă din gând teama” (În versuri de iubire).Alteori eul poetic întoarce faţa spre Atotputernic:„Sunt doar un strop din tine, din măreţia-ţi sfântă/Dar am atins tăria iubirii nesfârşite,/ Ţi-ai îndreptatprivirea spre mica mea fiinţă/ Purtându-mă sprelumea credinţei infinite” (Serinitate).

Disponibilităţile Anei-Maria Moraru, aşa cumapar în acest mic volum, sunt reale în plan creativ;o dovedesc simţul cuvântului, al limbii, sensibili-tatea, precum şi iubirea puternică pentru poezie.................................................

Ana-Maria Moraru-"Foc nestins" editura Rovimed Publishers -Bacău, 2015

Rezonanţele unui debut poetic*

Gri

go

re C

od

resc

u

PLUMB 117

revistă de atitudine pagina 13

„Cântece la poarta lumii”Autor Stan M. ANDREIEditura OLIMPIAS, Galați, 2016

Un alt cântec de astru a bătut lapoarta poetului Stan M. ANDREI, altăsimfonie de idei albastre cântă pe culmeaînsetatului său gând, „Cât albastru înmine?/ Cât în tine, salcâmule.” (Albas-trul), dintr-o nouă carte, „Cântece lapoarta lumii”, care are aceeași puterede convingere precum au avut-o și cele-lalte cărți ale sale.

Pentru poetul Stan M. ANDREIpoezia a devenit un mod plăcut de viață,cu un stil propriu de a scrie literatură defactură modernă; are în compoziția aces-teia un vers bine șlefuit, atingând o sin-ceritate ieșită din tiparele obișnuitului:„Crăciunul croind cărare nouă/ secunde-lor îngălbenite”… (O nouă viziune). Poe-tul a creat din poezia sa o rampăsufletului pe care a așezat-o între bine șirău, o cortină senzorială, un fenomenrevelator, o mască spiritului coborâtă săvegheze asupra vieții: „Crăciunul/ își în-fige spiritul/ țăruș/ în ograda-migeneroasă./ Iată ce îți trebuia,/ sufleteamărât!” (Un brad sădind).

De-a lungul timpului, poetul a avutșansa de a prinde rădăcini, alteori de a-icrește aripi, astfel încât, din simbiozaacestora, a durat zidiri de granit pentruveacurile ce vin, pentru clipele deașteptări: „Între un timp și altul,/ măcotrobăie tăcerea.” (Fruntea), aici poetulși cuvântul revin să înfrunte vitregiile nes-tatornicelor sale destine; își măsoarăcunoașterea cu pasul, forma și expresiacu gândul, iar spiritul sculptând temeliacuvântului: „Dă-i, Doamne, Crăciunului/întinderi de zăpadă!” (Rugăciune deCrăciun). Da, numai aici, în inima cuvân-tului, ideile au sorți de izbândă, doar aiciși atunci înfloresc metaforele. Poetul îșitrăiește viața într-o deplină singurătate,el demult dă vina numai pe sine pentrutot ceea ce se întâmplă în lume: „Trăiescorice Crăciun/ cu o amăgire:/ să fiu un picmai bun,/ c-un pic de uimire” (Rugă),care, după o altă șarjă de păcate, dă săumple golul pe care-l credea numai alsău, acel Rai al nemuririi, de la care semai adapă însetatele sale clipe de viață.

Poezia lui Stan M. ANDREI pluteșteprin sânge ca lebăda pe lac, nu face val-uri știind că acestea nu folosesc la nimicbun, dar că totuși, în eter, acesteadesmiardă munți de suspine și alintă mărinesfârșite de lacrimi: „Cu galbenegrădini/ Și parfumuri de povești,/ Dreptmă așez în rădăcini,/ În răzoareledomnești.” (Provocare).

Poetul Stan M. ANDREI, îndrăgostitiremediabil de sărbătorile de iarnă, nuvrea să se gândească „la clipa aceeablestemată/ când mi se va lua de pemasă/ Crăciunul!/ Vreau să-mpart cu în-gerii/ rotunda bucurie/ a unei alte nașteri!/Amin!” (Amin). Iată o aprigă speranțăgreu de salvat de la iernat, cum numaipoeților le este dat să trăiască. Cununăde mirifice visuri, Crăciunul este singurasărbătoare în care tot românul simte căpacea omenirii este înaltă cât MunțiiCarpați. Este o carte care iradiazăcredința că din Crăciun semănătorii culeghar și dulce nădejde. Desigur, o cartecare își strigă din toți rărunchii: cunoaște-te bine și mai apoi încearcă să dai sfaturialtora! Rare sunt cărțile care transmit citi-torului acel fior dumnezeiesc pe care ți-laduc sărbătorile de iarnă. O carte care secitește la lumina difuză a Anului Nou, lacăldura sobei de la țară unde se dezvoltăsentimentul plăcut, alimentat și de umbraflăcărilor care aleargă pe toți perețiicamerei ca niște monștri domestici șiadorm apoi într-o liniște îngerească: „Osanie coboară tainic/ pe nămețiiînserării./ Copiii,/ cu năsucurile-n geam,/cu fruntea apă, de gânduri,/ și cu limbadezlegată,/ sfidează oboseala/ lui MoșCrăciun.” (Crăciunul frumosului).

Citind aceste „Cântece la poartalumii” simți aievea acea senzație pe careți-o trezesc în suflet colindătorii copilăriei,ce nu poate fi uitată și nici marginalizată

de oricare altă trăire petrecută în viața ta:„Latră câinii pe colindători/ și-n respirație/se simt corăbii eșuate./ Cuvântul,/ deCrăciun,/ să meargă ca la început:/zămislitor,/ și să se așeze/ în candela dinsuflet.” (Latră câinii).

Fiecare sărbătoare, la români, își arefarmecul său, dar ca acela pe care ți-ldăruiește Crăciunul niciunul nu areasemănare. Începând cu Sfântul Nicolaeși terminând cu Sfântul Ioan, toatesărbătorile sunt o zestre spirituală purifi-catoare fără egal în viața unui credincios:„Crăciunule, izvor de viață ești./ Ai știutsă muți Bethleemul/ și-n spațiileromânești,/ (…) Zăpezile păstrează/credința,/ mireasma,/ foșnetul,/ taina,/mitul,/ lacrima,/ strigătul,/ speranța/ …/ încrucea care suntem.” (Crăciunule, aiștiut).

Poetul Stan M. ANDREI este un scri-itor împlinit din toate punctele de vedereale unui om care a reușit să traversezetoate punctele cardinale ale lumii, alesunetului, ale luminii, ale Styxului. Poetulse dezvăluie prin cuvânt, iar cuvântul prinacea taină fără egal a crezului din inimaomului: „Crăciunul mă cheamă/ Să fiucurat/ Ca pruncul născut împărat./ (…)/În această stare,/ Sufletul se-ntoarce,/Precum porumbelul,/ La cuibul său.”(Spuma Crăciunului). Crăciunul din inimapoetului Stan M. ANDREI este același cuCrăciunul din inima fără egal a MaiciiDomnului: „Crăciunul slujește omului/Precum sunetul cuvântului/ Iar cuvântullui Dumnezeu./ Și-atunci, de ce să nu-mbrățișez/ Această mare sărbătoare/Venită zbor/ Și făcându-mă zbor,/ Măsurăa minunii/ Întru care am fost zidit?” (Cuislujește Crăciunul?).

A scrie o carte dedicată trup și sufletîn exclusivitateC r ă c i u n u l u ieste într-adevăr o mi-nune fărăp r e c e d e n t ;„Cântece lapoarta lumii”este arvuna desuflet a celuicare, uimit deprezența luiDumnezeu îninima sa, cautăși găsește forțade supunere apropriului eu înî n t r u p a r e aspiritului în cu-

vânt: „Moș Crăciun/ atent m-a citit/ și-afăcut/ pentru mine pachet/ numai din sen-timente./ Firea ta/ singură poate da unconcert/ și poate câștiga aplauze (…). (Apatra uimire).

Iată o carte fără de care Crăciunuleste cu mult mai sărac; această fărâmădin inima autorului, atent la detalii în a dacititorului raza după care săcălătorească, desăvârșind marea min-une a lumii și a luminii – Nașterea Mân-tuitorului nostru Iisus Hristos: „Nu, laBethleem,/ timpul nu s-a oprit în loc./ Aschimbat răbojul/ și-a-nsemnat anul unu/în numele/ Fiului lui Dumnezeu./ În mine-i un drum/ de peste două mii de trepte:/frumusețe,/ credință,/ seducție,/ iubire,/…” (A opta uimire).

Poetul Stan M. ANDREI își cunoaștemai bine ca nimeni altul harta sufletului șicrezul inimii până la sublima transfor-mare a trupului în spirit: „Crăciunul dincopilărie/ e moștenirea mea de suflet.”(Moștenirea). „Of, Doamne, s-au dus șisărbătorile/ de anul acesta ca și cele dinanii îngropați!” (Norul-leu). Acest poetcrede, surâde, speră… În inima sa,Crăciunul a zidit zidurile Bethleemului, arisipit întunericul din inimile puțin credin-cioase și cu forța cuvântului acestorpoeme va continua să reclădească multeinimi ruinate.

Poete Stan M. ANDREI, Crăciunulne cheamă, Crăciunul înalță în fiecareinimă un Bethleem și, pentru că Dum-nezeu te-a binecuvântat, Iubește-L șiPreaslăvește-L cu alte și alte cărțiasemănătoare!

Stan M. Andrei

CÂNTECE LA POARTA LUMII

Vasile Sevastre Ghican

Sâmbătă, 26 noiembrie 2016,Casa de Cultură a Sindicatelor dinBuzău (prin filiala sa, „Casa Bera-rilor”) a găzduit un duplex literarBuzău-Bacău, care a reunit cre-atori din două județe, membri șinemembri ai Uniunii Scriitorilor dinRomânia, dar și membri ai cena-clurilor literare „V. Voiculescu”,„Lira21” și „Anteportas”. Oricât arpărea de compromisă ideea de ce-naclu (după anii întunecați în care,în asemenea întâlniri literare asis-tate, se pritoceau tinerii și seconfecționau creații în spiritulpoliticii de partid și de stat), reali-tatea culturală contemporană ademonstrat că astfel de grupăritrebuie să fie reabilitate, să devinăfuncționale și să recuperezescopul pentru care au început săexiste la noi în țară, încă de acumun secol și jumătate, prin efortuljunimiștilor. Cenaclul literar poatefi un mod de a-i pune la un loc pe

creatorii consacrați, pe debutanțiși, în general, pe toți aspiranții lanemurire literară, fiindcă sin-gurătatea creatorului este opovară prea mare în aceastăvreme a rețelelor de socializare șia selfie-urilor.

Scriitorii contemporani aunevoie și de un public real, cel vir-tual fiind mai mult decât înșelătorși nefăcând altceva decât săadâncească disoluția perso-nalității, alienarea, tendințele re-tractile. Că există această nevoie

de întâlnire reală a oamenilor și acărților a demonstrat-o și „du-plexul” literar despre care facemvorbire și care a însemnat punerealaolaltă, într-o atmosferă de caldăprietenie, a unor poeți (CristinaȘtefan, Cecilia Moldovan, IoanPrăjișteanu – din Bacău -, NicolaiTăicuțu, Dumitru Pană, LucianMănăilescu, Gina Zaharia, EmilNiculescu, Simina Maria Sima,Mihai. M. Macovei, Petruța Niță,Teo Cabel, Laurențiu Belizan,Alexandru Bolache, Laura Cozma,Dan Camer, Nicolae Pogonaru,Mihaela Roxana Boboc, Gina Za-haria, Valeria Manta Tăicuțu – dinBuzău), a câtorva prozatori(Adrian Lungu, Gheorghe Oncioiu,Stan Brebenel) și critici literari(Petre Isachi).

Au fost citite poeme, s-a dis-cutat despre condiția creatorului șia operei de artă în vremuri de crizăși de interminabilă tranziție, s-au

gustat celebrii cârnați de Pleșcoi șivinul de Pietroasa, de care bu-zoienii sunt atât de mândri. A fost,de fapt, o agapă literară, nuneapărat o reuniune cu ștaif a cre-atorilor din trei cenacluri și douăjudețe, așa că n-au lipsit mo-mentele fierbinți, picante, căcirelațiile dintre creatori nu pot fi lip-site de grăunțele de sare și depiper extraliterar, care le dau totfarmecul.

Valeria Manta Tăicuțu

Fapte culturale

ANATOL CODRU,un modelator în piatra cuvântului

În perioada 24- 25 noembriela sediul Uniunii Scriitorilor dinMoldova a avut loc festivalul Ana-tol Codru - poetul şi cineastul.La manifestare au participat scri-itori şi cineaşti din R. Moldova,scriitori din România, primarul dinMolovata Nouă, locul de naştere apoetului din Transnistria, însoţit decâţiva elevi de la şcoalagimnazială din localitate, soţia şifiica poetului, precum şi elevi de

liceu, etc. Anatol Codru este celmai nichitastănescian poet dinBasarabia. „Eu nicicând nu scriucuvinte/eu gândesc aceste pietre"se confesează poetul căci „Greu e

Doamne, /Raiul în doi /Sap în mine/Dau de doi". A fost o zi densă culansarea de cărţi ale poetului Ana-tol Codru (Întâmplarea mirării,Orga de piatră, O sută şi una depoezii, etc), prelegeri a unor criticiliterari, scriitori (Mihai Cimpoi, Ana-tol Muraru, Gheorghe Beşleagă,Maria Pilchin, Arcadie Suceveanu,etc), cineaşti. Câteva eseuri binearticulate au fost prezentate deelevi de la un liceu din Chişinău. Afost deschisă la muzeul MihailKogălniceanu o expozitie dedi-cată cineastului Anatol Codru.Expoziția a fost prezentată deEcaterina Codru, soţia poetului.După masă s-a desfăşurat ointeresantă lansare de cărţi a unorautori moldoveni dar şi români,printre care Victor Munteanu – Pri-zonerul tăcerii, DumitruBrăneanu – Gânduri din inimaapei şi Destrămarea lumii.Cărţile au fost prezentate de criticiiliterari Nina Corcinschi şi MariaPilchin. La sfârşitul manifestării aufost acordate premiile festivaluluipentru poezie şi proză. Printre ceicare au primit premii se numără şipoeţii băcăuani: Victor Munteanupentru volumul de poezie- Pri-zonerul Tăcerii şi DumitruBrăneanu pentru volumul Gânduridin inima apei. Felicitari dinpartea redacției, celor doicâștigîtori.

Redacția

Citește Gina Zaharia

PLUMB 117

revistă de culturăpagina 14

Romică C. Ghica

Ce-i de f\cut?

E r\u de nu m\ duc la vot,Dar este r\u [i de mă duc,C\ ce s-aleg? C=nd peste totSunt compromi[i [i / sau ciuruc.

Dezam\gire

-Votați-ne! Doar noi putem-S\-n\l]\m ]ara cu temeiNoi i-am votat [i ─ azi ce vedem?C\ s-au `n\l]at doar pe ei.

Candidat devenit ales

Vorbe[te, promite de toate:C\ ne va face, ne va drege;C=nd sus ajunge nu mai poate,C\ lui [i-adun\ [i-[i culege.

Manipulare

Mul]i ce-au ajuns sus, `n foruri,Pretin[i, pompos, populari{i-[i arog\-acum onoruri,Nu-s dec=t, ni[te sforari.

Nostalgie

C\nd vremea tov-ilor era,({i l\s\m la o parte gluma){tiu, [i atuncea se fura,Dar parc\... nu chiar ca acuma.

Dup\ alegeri

Mai to]i ale[ii, de cum ajung `n for,Uit\ subit de treburile ob[tii,Tipi de[tep]i - `[i v\d de treburile lor,{i nu au grija celorla]i (ca pro[tii).

Claudiu Nicolae ȘIMONAȚI,Geoagiu,jud. Hunedoara

Gheorghe și BalaurulGheorghe s-a apropiat tiptil și și-

a lipit urechea de ușa apartamentuluiîn care locuia să prindă niscaiva zgo-mote suspecte venite din interior.Nimic semnificativ. A ciocănit apoi ci-vilizat și a rostit prelung- afectuos:„Anișoaraaa !”…

Nimic, nici un răspuns, nicioreacție de dincolo de ușă.Ciocăniturile lui s-au intensificat șivocea lui Gheorghe a devenitvehementă: „Anișoara, sunt eu,Gheo-rghe, vreau să…Deschide, tu,repede, că fac pe mine ! N-auzi ?

Înăuntru s-au iscat niște zgomotevagi, dar au fost acoperite imediat deo bormașină.

„`Tu-le mama lor de pensionaripezvenghi, tot timpul se plâng că n-aubani, da `tot timpul fac câte-o lucrare!” Ciocăniturile „civilizate” au devenitrepede lovituri de pumni și, pesteșuieratul sinistru al bormașinii s-aauzit clar și răspicat un ultimatumdesprins parcă dintr-o dramă istorică:„Anișoara, dacă nu deschizi pânănumăr la trei, te poți consideravăduvă!”

În sfârșit, Anișoara a deschis largușa, s-a prefăcut mirată și a zis:

- Gheorghe, tu erai ? Stai de multla ușă ? Ce-i cu băltoaca asta aici?

Imediat după Anișoara s-a ivit laușă Balaurul, care i-a întins lui Gheor-ghe o mână ca o lopată.

- Frate Gheorghe, ț-am lăsat pemasă o bucat` de brânză de oaie –oaie curată, n-o văzut o lacrimă devacă - că io nu vreu să încelui penime ! Acu mă duc la piața de la „LaBerze” că mai am de vândut o putinăși când doamna Anișoara are poftă sămă sune, că i-am dat numărul meu…No, Doamne-ajută-l unde-i greu!

Balaurul a plecat cu pasul întins,Gheorghe a intrat în apartament cupicioarele depărtate, Anișoara l-aimitat, dar pe fața ei se putea citi obunăstare interioară mai rar întâlnităla doamnele din Orăștie! După ce și-a pus pantalonii și izmenele în bătaiavântului, pe balcon, Gheorghe arevenit.

- Anișoara, aici pute a șobolanmort! Deschide repede ferestrelepână nu-mi vărs și mațele din mine!

- Ți se pare din cauza nervilor…

Îmi cer scuze, da` am crezut că ches-tia cu „deschide că fac pe mine!” edoar o improvizație la rolul tău… MăGheorghe, tu nu numai că interpretezimagistral roluri de compoziție cu mareîncărcătură psihologică, dar faci,domnule niște improvizații de stămâța-n coadă ! De exemplu, prin fap-tul că ai făcut o băltoacă în fața ușii înafara rolului prestabilit, ai mărit efectulemoțional al dramei pe care eu otrăiam în dormitor unde eramsechestrată de Balaur…

- Anișoara, acum e momentul să-ți mărturisesc că, după atâția ani deconcubinaj, nu-mi dau încă seamadacă mă înșeli cu adevărat sau doarjoci teatru, și mă frământă problemaasta și fiindcă mă obsedează și vor-bele Chiriachiței din „Titanic vals”:„Femeile au dreptul să facă orice și cucine vor!”

- Mă, tu ești un tip cerebral și nuîntâmplător te cheamă Gheorghe;atunci de ce îți pui întrebări infantilecare pot zdruncina serios relațianoastră bazată pe încredere și res-pect reciproc?! Mai bine spune-mi sin-cer de ce atunci când ți-am deschisușa nu te-ai dus direct și hotărât laBalaur, să-i dai câteva palme pentruun posibil atentat la pudoarea soțieitale?

- Ce vorbești? dacă procedamașa îmi dădea balaurul o scatoalcă denu mai apucam să-i gust brânza!

Se aud ciocănituri puternice înușă; Anișoara deschide și intră Balau-rul valvârtej, se oprește în mijloculdormitorului și caută ceva cu privirea;merge apoi lângă pat, se uită înstânga, în dreapta, ridică pătura de pepatul „matrimonial” și găsește un cio-rap de lână cu o culoare de origineincertă, dar cu certe nuanțe maroniispre negru…

Gheorghe își acopere nasul cubatista.

- Ui, mă, că l-am dibuit ! No, așe,că altminteri aveam năcaz cu muiereame`, da` ie mi-o zâs odată, mă, Ba-laure, când ai ocazia descalță-te batăro dat` pe săptămână, să nu teopărești între dește! No, să fițisănătoși !

După plecarea Balaurului,Anișoara a pus un ochi în pământ șipe celălalt l-a îndreptat spre Gheor-ghe care îmbuca lacom din tele-meaua de ,,oaie curate”.

- E bună brânza, iubitule?întreabă ea sfioasă.

Gheorghe n-a putut să răspundăcu gura plină, dar dacă ar fi putut, arfi zis:

„Draga mea Anișoara, dacăpoliticienii nu pot să facă politică cuburta goală, crezi că io-s mai prost caei și pot să joc teatru flămând ?!”

Premiul revistei Plumb la Concursul naţional de prozăscurtă „RADU ROSETTI”, ediţia a XVIII-a, 2016

Alexa Pașcu

Apropo deuciderea ursului la Sibiu

A venit ursu-n oraş,Vrând să prospecteze piaţa,Dar edilii mintenaşAu decis să-i curme viaţa.

Cum fac parlamentarii legile

Sigur cea mai bună legeAu făcut-o dumnealorPentru ei, se înţelege,

Nu pentru bietul popor.

Răspunsul dat de premierul Dacian Cioloş la hotărâreaParlamentului privind demitereaministrului Justiţiei, RalucaPrună

─ Nu o schimb pe doamna Prună,Pân’ n-o trec prin alambic.Dacă iese ţuica bună,Vă voi da şi vouă un pic.

Legat de acceptarea căsătorieiîntre persoane de acelasi sex

Nu vă lăsaţi luaţi de „vânt”,Doar prin primordial cuvântS-a stabilit că treaba aceeaS-o facă bărbatul cu femeia.

Un procedeu „de poveste”

Aurel Leon în textele sale memo-rialistice, (Umbre, IV, Iaşi,1979),consemnează o povestioară pusă peseama stareţului Nicodim de laNeamţ, care îi plăcea mult lui M.Sadoveanu.

Stareţul Nicodim de la Neamţ, vi-itorul mitropolit al Moldovei şi apoi pa-triarh, îşi întâmpina oaspeţii cuurmătoarea povestioară: “S-o tâmplatsă pice în vizită la vârşele noastredinspre Hangu o hoţoaică de lostriţă,spaima păstrăvilor. V-am cereîngăduinţa s-o dăm la bucătării pentrucele de cuviinţă. Înainte ca fraţii întruDomnul s-o cenătuiască, poate aţidori s-o vedeţi”. Şi, la un semn, doicălugări tăbârceau un ciubăr de bradcu apă şi în el înotând minunea delostriţă, mândria apelor noastre demunte şi raritate piscicolă. Fireşte căspecia stârnea admiraţia oaspeţilor şi,după ce pleca ciubărul, nu se mai dis-cuta despre altceva în salon decâtdespre salmonide şi carnea lorgustoasă, fiecare abia aşteptândprânzul. La care, bineînţeles seservea peşte, dar nu lostriţă, hoţoaicarămânând mai departe în ciubărul ei,spre a fi prezentată şi altor oaspeţi deseamă”. După masa, care aveapeşte, dar nu lostriţă, invitaţii plecaucu impresia că au trăit o ocazie rară.Vlădica îi binecuvînta cu sârg, iarconu Mihai, care ştia “punerea înscenă”, cultiva cu plăcere aceastănumită de el “stare de poezieculinară”, mai ales că el îl considerape Nicodim tot atât de poet al limbiirostite în proză pe cât a fost şi IonCreangă.

*Un om din popor în ParlamentulRomâniei

Dincă Schileru (1849-1918) afost o legendă vie. Moşnean, din satulSchela, judeţul Gorj, autodidact şi deo înţelepciune şi bun simţ rar întâlnite,a ajuns deputat în ParlamentulRomâniei. Era un om înalt, bine legat,

o mândreţe de bărbat, îmbrăcat întot-deauna în costum popular gorjenesc.Se spune că Tudor Arghezi aveadespre Dincă Schileru o vorbă:“superb bărbat”.

Între multe altele, se spune căatunci când lua cuvântul în Parla-ment, era o “perlă de înţelepciune”.Era foarte simpatizat. Chiar regeleCarol I avea o “slăbiciune” pentru elşi-i plăcea să stea de vorbă cu el. Arămas celebră o discuţie în careDincă Schileru îi explica regelui că înanul acela a fost o recoltă foartebună, că s-a făcut “multă, multă “recoltă. Cum regele nu înţelegeatoate subtilităţile limbii române, a în-trebat: cum, “ multă, multă...?” ŞiDincă Schileru i-a răspuns: “Adicăcăcălău, căcălău, Măria Ta !”. Cumcuvântul i-a plăcut mult, regele l-a introdus în vocabularul său.

*Cum a tras o iapă clopotele dela schitul Hlincea-Iaşi

Alecsandru Lambrior a fost pro-fesor de română la Liceul Naţional dinIaşi, iar din 1879 a trecut la Universi-tate. Era bun prieten cu stareţul de laschitul Hlincea de lângă Iaşi, la carese ducea adesea cu docarul.

Într-o seară, stând ei la un paharde vin, stareţul începu să povesteacăcum operează hoţii de cai şi cum i-aufost furate din grajd două iepegrozave, ademenite într-un anumefel. Lambrior căzu la idee să n-o pațăşi el. Negăsind alt loc mai sigur pentruadăpostit iapa, o urcară în clopotniţaschitului, după care se puseră fărăgrijă pe chef. Trecu noaptea, veni ziuaşi se apropiau de a doua noapte,când cineva începu să tragă cu dis-perare clopotele. Alarmă printrecălugări. Sus, în clopotniţă, biata iapăchioară de foame, rodea frânghiile dela clopote. Cum s-o coboare iar pepământ? Până la urmă o îmbătară cuovăz muiat în vin şi o scoaseră petargă. După care se puseră pe băutaşteptând să se dezbete roaiba.

Întâmplarea a fost povestită odată cu lux de amănunte în casă laMihail Sadoveanu de către GeorgeLesnea aflat în trecere prin Bucureşti.Martori au fost la aceastăpovestioară, între alţii, Mihai Ralea şiVasile Voiculescu, consemnează înmemoriile sale Aurel Leon (Umbre, II,1972).

TRECUTUL prin ANECDOTE (60)

Ioan

Mit

rea

GÂNDURI DE IARNĂ

Aș aduna tot frigul ierniiÎn mineSă îngheț rostind că mi-e dor, Să mă topescApoi să-ngheț,Să mă transform în țurțuri Și în flori,Să mă găsești la geam în zori

Iar vântul să-ți șuiere – mi-e dor.……………………Privește, Să nu mai spui la nimeni că vine iarna Și ti-e teamă de frig, mai bine sună –am aceeași adresă, să ne-ncălzim la o cană de vin. Vili Istrate

pagina 15 revistă de cultură

PLUMB 117

Gabi Constantin Jugănaru

CRĂCIUNUL

Crăciunule, abia aşteptSă intri iar la noi în casă,Cu ochii buni, blând şi-nţeleptSă stai cu noi la masă. Crăciunule, ia loc şi stai, Hai, toarnă-ţi un pahar cu vin Că pân’ la anul mult mai ai Când vii din nou cu sacul plin.Abia aştept să văd ce ne-ai adus,Te rog, dă sacul mai aproape,Aş vrea un ursuleţ de pluşCă-n rest, le-avem pe toate.Iau ursuleţu’, -n braţe-l strângChiar dacă pare-o nebunie. Mă înfior şi-ncep să plângCu gândul la copilărie…Crăciunule-s ca tine de bătrânCă timpul s-a scurs nemilos.Te rog, fii tu atât de bunŞi-ntoarce roata timpului pe dos!Crăciune, iar ne-ai cuceritCu-a ta privire şi cuvinte blândeDară şi noi te-om răsplătiCu vin şi cu colinde...Hai, Moşule, mai stai şi nu pleca,Tu eşti speranţa noastrăCă până-n an te-om aştepta Cu ochii pe fereastră.

DIN ZĂRI SE-AUD COLINDE…

Cea mai frumoasă zi iar a venit,Când inimile ni se-aprind…Iisuse, din fecioară te-ai născut.

Din zări se-aud colinde… Copii cântând cu steaua-n mânăPurtând în braţe coşuri cu merinde,Cu toţii laolaltă se adună…Din zări se-aud colinde.Crăciune, n-avem cum să-ţi mulţumim,Colindu’-n suflet ne pătrundeCu drag, colindători primim…Din zări, se-aud colinde…Cu toţi cei dragi alături cel mai bineŞ-acasă nu-i mai frumos niciundeIar Dumnezeu cu credincioşii ţine…Din zări, se-aud colinde…Iară când noi nu vom mai fiSi de-acest pământ ne vom desprinde,În ceruri limpezi ne vom odihni,Pe veci, vom asculta colinde…

PLUGUŞOR CU-N SINGUR BOU

Aho, aho, măi fraţi români De-aici şi de peste hotareVă rog să fiţi atât de buni Să-mi ascultaţi astă urare:Să ne dea Domnul să trăimCu toţii în frăţieCu mic, cu mare, noi să fimUniţi pe vecinicie!Că doar aşa plugul porneşteSă are sfânta noastră glieCa să ne bucurăm de totCe-n jur rodeşteGrâul, mălaiul şi străvechea vie.

Ia mai mânaţi, măi,Hăăăi, hăi….

Oameni buni şi cu folos,Azi noapte-am visat frumos:Se făcea că MântuitorulMi-a dat să mân PluguşorulSă răsară grâuşorul.

Am dat boii la o parteM-am pus în genunchi şi coateCapul l-am băgat în jugŞi-am început să trag la plug.În jug umerii am pusLa ogor fuga m-am dusŞi-n ăst timp ce tot ningeaBrazda că se tot lăţea.Ceriul blând mă luminaDe părea să fie-o steaCe strălucea, strălucea…Ea era răsplata meaŞi-n ceriuri mi se-arătaÎnsuşi Domnul, Mesia!Iar când m-am trezit din visCâmpul, totul, era nins…Iar la plug, în locul meuTrăgea doar un singur bou.

Ia mai mânaţi, măi,Hăăăi, hăi…

S-aveţi viaţa luminatăDe Iisus, la lumea toată,Să n-aveţi nevoi de baniLa anul şi la mulţi ani!Să-nfloriţi de Anul Nou …

Hăăăi, hăi…

Emil Bucureșteanu

PLUGUŞOR 2017

Ia! Clopoţei de-argint se aud în stradă.Uite! Este Anul Nou în hlamidă albă.Trageţi porţile în lături, lăsaţi-l să intreE copil cu urători ce pocnesc din bice.L-au primit cu mult alai. I-au spus vorbe multeOameni de pe-ntregul glob cu peceţi în frunte

Faceţi ca acest copil să fie rupt din soareLa sfârşit de an ce vine să nu meargă-n cârjeSă fie-un bătrân frumos plin de fapte buneSă putem ura din nou: La mulţi ani cu bine!Noul An ce stă în prag aibă multă paceCurgă vinul în pocale, La mulţi ani ferice.

Aho! Aho că vin şi eu să zic o urareLa mulţi ani! La mulţi ani şi multe paraleDar să nu îmi fiţi avari ca un Hagi TudoseVeţi fi bine apreciaţi în această /cealaltă lumeDacă daţi la cei săraci ceva părăluţeAstfel veţi trăi mai mult, fără amărăciuneDouă vorbe vă mai spun, închinaţi pahare,Pentru voi şi pentru noi, cei din Strada MareScoateţi pungile uşor; mulţumim de Roni!C-aşa-i datina la noi, este din străbuni,

Veţi avea aşa mulţi ani, ani bogaţi şi buniUrătura, urăturile le-am scris într-o noapteCu banii ce îmi veţi da, voi mai scoate o carteŞi-am să povestesc la toţi cum e la româniNu te lasă omu-n drum, nu suntem păgâni.

ZÂMBETE DE SĂRBĂTORI

* Un copilaș îi scrie lui Moș Crăciun: Tri-mite-mi un frățior.

Moș Crăciun citește scrisoarea șirăspunde: Trimite-mi-o pe mama ta.

* După o zi criminală, în care lui MoșCrăciun toate i-au mers prost, i s-au îmbolnăvit4 pitici, 3 reni au răcit, sania s-a rupt, a rămasfără băutură și a venit și soacră-sa în vizită,seara, sună la ușă un îngeraș cu un bradimens de Crăciun. „Ce să fac cu bradulMoșule?" întreabă îngerașul. „Bagăți-l în fund”îi răspunde Moș Crăciun nervos. Și de atunciexistă tradiția cu îngerașul înfipt în vârful bradu-lui.

* Vine Moș Crăciun la copiii somalezi. Toțierau slabi de le ieșeau oasele prin piele.

- Dar voi de ce sunteți așa de slabi?întreabă Moș Crăciun.

- Știi, Moș Crăciun, zice un copil, noi nuprea mâncăm.

- Ei, se supără Moș Crăciun, dacă numâncați, nici jucării nu primiți.

* O discuție între doi copii, în camera lor:Băiețelul către fetiță:- Ce-i vei cere lui Moș Crăciun anul

acesta?- O păpușică Barbie. Dar tu?- Eu îi voi cere un Tampax!

- Tampax? Ce e asta?- Hmmm, habar n-am! Dar zic la televizor

că dacă-l folosești poți merge la plajă în fiecarezi, să mergi cu bicicleta, să înoți în piscină, sădansezi, să alergi, să faci o mulțime de lucruri...fără ca nimeni să-și dea seama!

* Problemă de logică: chiar înainte deCrăciun, un politician cinstit, un avocatbinevoitor și Moș Crăciun se aflau în liftul unuihotel foarte select. Înainte ca ușa să sedeschidă, observă o bancnotă de o sută de leipe jos. Care dintre cei trei ridică bancnota?

Răspuns: Moș Crăciun - bineînțeles, căceilalți doi nu există!

* Bulă şi Ştrul se întorceau de la Revelionpe la 3 dimineaţa. Neavând nici un mijloc detransport şi nici bani de taxi s-au hotărât să fureun autobuz dintr-un garaj pe lângă care tocmaitreceau.

Bulă intră în garaj, iar Ştrul rămâne afară.Aşteaptă Ştrul ce aşteaptă, îngheaţă de

frig şi la un moment dat se hotărăşte să intresă vadă ce face amicul. Intră şi îl vede pe Bulăînvârtindu-se ca nebunul şi înjurând de mamafocului. Ştrul îl întreabă:

- Ce faci mă aici?- Uite caut de am înnebunit un 331 şi nu

găsesc niciunul în tot garajul ăsta!- Băi, dar tu chiar eşti prost, nu glumă! Nu

poţi să iei 135-ul ăsta şi să mergem 2 staţii pejos?!

* M-am băgat astăzi în seamă cu oblondă:

– Ce zici, frumoaso, vii cu mine la petre-cerea de Revelion?

M-am răzgândit când mi-a răspuns:– Sigur că da, când?

* Un pensionar îşi sună fiul:– Trebuie să-ţi spun că eu şi cu mamă-ta

divorţăm! 45 de ani de mizerie mi-au ajuns!Fiul răspunde derutat:– Tată, dar despre ce vorbeşti?Tatăl continuă:– De un timp nu ne mai suportăm şi m-am

săturat să discutăm despre acest subiect! Sun-o pe sora ta şi spune-i.

Apoi bătrânul închide telefonul.După ce află, fiica, speriată, îşi sună tatăl

şi îi spune:– Nu se poate aşa ceva! Mâine venim

acasă să discutăm!Bătrânul închide telefonul şi îi spune

soţiei:– Gata, am aranjat! De Crăciun vin sigur!

Ce să le mai spunem să vină şi de Paşti?

pagina 16revistă de atitudine

LIRICE

biblioteca plumb * biblioteca plumb * biblioteca plumb * biblioteca plumb * biblioteca plumb *

Ana-Maria Moraru

Foșnet de pași

Foșnet de pași, frunze-adormite,vise pierdute, clipe de dor.Cu ele țesut-am pătura tristă,speranțe deșarte ce palide mor.Lacrimi amare vărsate pe pragul,ușii pe care n-ai vrut să o treci.Camere goale, cântece triste,n-ai vrut să stai, n-ai vrut să pleci.

Mii de cuvinte pe buza sfioasătot nerostite și-acum au rămas,Le voi așterne în versuri amare,în semn de-alinare, la primul popas.

Cântă chitara, șuieră vântul,ard lumânări într-un sfeșnic bătrân,Toți vin și pleacă, toți trec ca valul,crezând c-ai să vii numai eu mai rămân.Oprește-te-o clipă din drumul pe care,tot fără de mine l-ai străbătut,Oferă-mi un zâmbet, o îmbrățișareo tandră privire, un singur sărut.Promit să plec capul cu recunoștință,să nu cer mai mult, să uit de ispite,de vise deșarte, de clipe de dor,în foșnet de pași pe frunze-adormite.

Dragostea

Dragostea, vânzătoarea mea de iluziia aprins o lumină în sufletul înjumătățit,alungând suspiciunea într-un întuneric îndepărtat,sub luna plecată scurt, să doarmă-n asfințit.

Dragostea, țesătoarea mea de vise,a dat foc unui chibrit rătăcit între noi,Arzând până și cele mai puternice plăci de azbest,cu care îți construiseși zidul greu mai apoi.

Dragostea, intrigatoarea inimii blândea rostit cuvinte în surplus, în urechea ta surdă,Făcând sunetele să-și strige mute amarulajunse la tine, doar ca ecou să se audă.

Dragostea, trădătoarea ascunsă în minea scris versuri mărețe imaginii tale.Născând poeme nedemne de a fi citite,în cărți cu pagini special de goale.

Dragostea, cimitirul predestinat inimii melemi-a așternut un pat pe care-n veci voi odihni,Confortul lui să nască-n vis atingerile tale,în liniștea de după, redându-mi dreptul

vieții de-a iubi.

Aniversare

Astăzi este ziua mea.Îmi cere sufletul treizecisişapte de trandafiri roşii plini de iubire,dar eu nu găsesc decât unulrătăcit de palmele taleprintre anii lipsiți de tine.În mine se oglindeşte încă roşul naiv.Niciun pas alături,nicio noapte lipită de pieptul ce ascunde

o inimă lipsită de mine.Nouăsprezece spini mi-au străpuns de atuncisufletul însângerându-l.Ziua mea. Călătoresc prin mine şi-mi plâng bucuria.Sunt cea mai fericită tristeţe ...Un roşu purpuriu îmi inundă inima de iubire.Nicidecum iubirea ta.Iubirea născută în mine demult...Era ziua mea.Treceam pragul maturităţii ţinând în palmă

un trandafir roşu,din treizecişişapte, singurul care a găsit

drumul spre mine.De ziua mea plâng spinii.Curg lacrimi roşii de iubire vie,ce doar în mine şi-a sădit sămânţă...

Cuvinte de zăpadă

Întunericul nopții, curge încropitpeste chibzuința-mi albă de iubire.Simt pe pielea udă conturul ațipital aurei albastre ce caută ieșire.

Nici o asemănare între un Eu și-un EuImagine străină îmi pare-acest conturdar tot de el mă sprijin, deși cumva cu greu,sunt un copil, în aparență prea matur.

Am încetat prin viață să fac zgomot.Ecoul vocii mele, sihastru a rămas.Aștern în urma pașilor, plămădiți din somot,Cuvinte de zăpadă pe falnicul imaș.

Nu, noaptea încă nu îmi e prietenE doar părtaș secret, nesomnului de albcând oboseala mă cuprinde sprintenşi simt pe piele lanțul, verigii de spin-alb.

Mirifică mi-e noaptea ce pătimaș urzeștesperanțe, un întreg -a fi - un Eu himeric.Din vise prăfuite, când mintea se trezeșteiar eu renasc lumină din negru întuneric.

Noaptea, din cărbunii viselor pierduteregăsesc puterea de a fi senină.Cu aripi iluzorii ating lumi nezăzute,tot intuind la ziua ce uită să mai vină.

E iarnă. Întunericul, și el are o umbrăCuvintele, se nasc din infinit.Benefică-mi e noaptea când gândul se preumblă,Şi mă desprind alene de trupul obosit.

Ana-Maria Moraru (ULLMANN)

Născută pe data de 10 decembrie 1979 înorasul Bacău, a debutat editorial în anul 2015cu volumul de poezii "Foc nestins" la edituraRovimed Publishers din Bacău.

În anul 1998, la vârsta de 18 ani, autoareapărăsește țara stabilindu-se în Germania, undedupă ce urmează diferite cursuri și specializăriîn domeniul gestiune contabilitate și asistențămedicală, profesează ca manager și asistent decabinet stomatologic în cabinetul privat alsoțului. Încă de la vârsta de 14 ani autoarea esteatrasă de literatură, scrie proză și poezii. Deșirar, se reîntoarce uneori pe străzile copilăriei„acasă" în brațele mamei căreia îi duce necon-tenit dorul.

În prezent trăiește în Marktleuthen, unmic orășel din Bayern, Germania

Georgia Patricia Lapuşan

Natură

Armonie efemeră, trăită doar în preajma lor,A apelor, a munţilor, a florilor.Revino-n jurul nostru şi ne ghidează paşiiSpre ce am uitat că face parte Din a omului făptură!Pe lângă trup, minte şi sufletSă nu uităm că avem nevoieŞi de o doză mică, dar semnificativăDe Natură.

Incendiu

O scânteie aprinde un foc în pădure,Iar acesta se extinde din centru spre periferii.Crapă pământul şi învăluie copaciiŞi seacă izvorul iubirii.

Nici ploaia, nici lacrimile nu pot să-l oprească,Terenuri întregi el continuă să nimicească.

Flăcările sunt stăpâne acum,Iar tot ce lasă în urma lorE scrum.

Talisman

Iris sidefatDe ce te-ai întristatCând drept talisman te-am luat?E o onoareChinuitoare.Accept-o cu mare ardoare!Întoarce-te din drum,Renunţă la zbucium,Căci suntem un duo acum.

Amurg

Violet…Atins lacom de umbre sângerii,Portocalii şi aurii.Devoratde albastru marin metalizat.Cerul este noua pânză a spectrului luminii,

Lăsându-se pictat de un artist necunoscut,Dar care lumii i-a plăcutdatorită maiestuoasei sale creaţii.Amurgul.

Viaţă de fluture

Din floare-n floare, culegând nectar,admirând delicateţea petalelor.Aripi răcorite sub stropi de ploaie,vizite în grădini celebredevenite muzee,Poveşti nemuritoare alături de furnicişi albine.Prins într-o plasăde un copil energic şi expus în al său insectar,oferit profesorului de biologie în dar.

Georgia Patricia LapuşanNăscută la 20 iulie 1999 în SatuMare. Elevă la Colegiul Naţional”Mihai Eminescu” Satu Mare laprofilul filologie-bilingv engleză.Debut revuistic 2016, în revista”Mărturii culturale” din Satu Mare