www.cimec.ro

De acelaşi autor:

LUCIFERA, poeme, Ed. "Cartea Româncascl", 1973;

BANCHETUL, eseuri de estetică fi filosofie, Ed. "Cartea Româneascl", 1984; ZILELE DE PE URMĂ, teatru,

Ed. funda\ici Cultutalc "Ion D. Sirbu", 1994; CUVINTE FĂRĂ ORIZONT (Cartea fragmealelor,l),psa/mi,

E!d. FundaJiei Culturale "Ion D. Sirbu", 1995; ODETIE, poeme,

E!d. FundaJiei CultUillle "Ioa D. Sirbu", 1995; A DOUA NAVIGAŢIE (Poeme descriptive), E!d. FUDdaJici Cullliilllc "Ioa D. Sirbu", 1997;

MUNTELE DE STICLĂ (Piese pentru disperaţi şi copit), E!d. Funda\ici Culturale "Ioa D. Slrbu", 1997;

SIMPLU, poezii, E!d. FundaJiei Culturale "Ion D. Sirbu", 1998;

METRONOMUL DE APĂffHE WATER METRONOME (Dramă a eliberării/Drama of freedom ),

E!d. "Helicoa", 1998; TAURUL LUI PHALARIS, eseuri,

lld. "Cilluza", 1998; V A TTENMETRONOMEN in MEDAN TIDEN RINNER. . . , Scbapira lntcmatioaal Kulturpubliohing &

Medialion Agencz, Swedea, 1998; PĂNZA DE JN,poezil,

Ed. "Helicon"', 1999; NISIPUL CU OASE, poeme,

Ed. "CAII uza" 1999· FĂRAME DE PIATaĂ ,;,.,.me ,

Ed. Fundatiei Culturale "Ioa D. Sirbu", 2000; UŞA BĂTUTĂ IN CUIE, teatru,

Ed. "Cilău7.a", 2000; "DU-TE ŞI FĂ LA FEL!", eseuriprovlncin/e, voi. 1,

Ed. Funda\ici Culturale "Ion O. Slrbu", 2001; LOCUL GOl.Jimaglal trezite, poeme,

Ed. "Scrisul Rominesc" 2002 ·

DIN ŢARA CĂPUŞELOĂ.. egl�ge, Ed. "Scrisul Românesc", 2002; PODUL UMBLĂ TOR, teatru,

Ed. FundaJiei Culturale "Ioa D. Slrbu", 2003; VIŢA DE VIE, 1001 haiku,

Ed. FundaJici Culturale "Ion D. Sirbu", 2003; XERXES, teatru,

E!d. Sitech, Craiova, 2004; FEMEIA CU LUNĂ. teatru,

Ed. FundaJici Culturale "Ion D. Sirbu", 2004; RECVIEM PENTRU INOCENŢI, poeme,

Ed. Sitech, Craiova, 2004; V ĂNTUL DE SUS, V ĂNTUL DE JOS, poeme,

Ed. Sitcch, Craiova, 2005; SCRIERI DESPRE GARY, eseuri,

Ed. Funda\iei Culturale "Ioa D. Sirbu", 2005; OCHIUL ŞI MANA, scrieri despre artă,

Ed. FundaJiei Culturale "Ioa D. Sirbu", 2005; TĂMÂIE, MAMĂ, T ĂMAIE (Pit.1erlle prealadaritoarel mame, Bllap), verouri,

E!d. Sitecb, Craiova, 2005; CAMERA CU PEREŢI DE OGLINZI, Convorbiri elecdve 1,

Ed. Sitech, Craiova, 2006; XERXES LA HELLESPONT,po-el

Ed. Conllafort, Craiova, 2006.

www.cimec.ro

DUMITRU VELEA

FORME VII *

- 60 dramatis personae -

Editura FUNDAŢIEI CULTURALE "ION D. STRBU"

Petroşani, 2007

www.cimec.ro

Coperta 1: Scenă din Andromaca, de Jean Racine, cu Ana Colda (Adromaca) şi Mihai Clita (Pyrus), premieră 24.02.1967

Coperta 4: Scenă din Pluta Meduzei, de Marin Sorescu, cu Şerban Ionescu, Virgil Flonda şi Avram Birău.

Consilier editorial: Marian BARBU

@ DUMITRU VELEA 2007, Editura Fundaţiei Culturale "Ion D. Sîrbu"

România - Petroşani Str. Avram Iancu, Bl. 11152

332025, Petroşani

Tel.: 0254/541135; mobil: 0722722563

Tehnoredactare: Cornelia MARTA

Descrierea CIP a Bibliotecii Naţionale VELEA, DUMITRU

Forme vii 1 Dumitru Velea Petroşani Editura Fundaţiei Culturale

"Ion D. Sîrbu" 2007, 518 p. ; 14,5x20 cm ISBN: 978-973-7920-11-9

82-92

www.cimec.ro

DESPRE PARTEA VĂZUTĂ A TEATRULUI

Teatrul este singura artă în care avem în faţă oameni vii. Schiller zice ,forme vii ", la fel şi filosoful Hegel, şi dramaturgul 1. D. Sîrbu. Teatrul ne obligă să regândim şi legea imanenţei estetice, a aderenţei perfecte dintre valoare şi suportul material, sporindu-i gradul de cuprindere, complexitate şi generalizare. Conceptul de ,.suport matertial" trebuie înlocuit cu cel de "materialitate" cu corelativul lui, obiectualitate. Altfel, nu putem explica schimbările materiale şi de distribuţie. Mai mult, individualul în teatru fiind, înaintea elementelor materiale, omul - el presupune un alt şi dialectic proces formulat ca "înstrăinare de sine a subiectului şi reintegrare a lui în subiect', pentru ca subiectivitatea acestuia să obţină obiectivitate şi să se ridice la obiectualitate. În alte cuvinte, datorită prezenţei vii a omului pe scenă avem de-a face cu o procesualitate a individualului înainte şi altfel decât în conexiunile ontice ale celorlalte arte. Simplu spus, piatra statuii se încarcă de subiectivitate la atingere de mâna sculptorului, dar actorul, înainte de a se atinge de indicaţia regizorului, vine el însuşi cu o subiectivitate din viaţa cotidiană, subiectivitate ce trebuie negată şi afirmată odată cu intrarea în conexiunile dintre individual, particular şi universal Foarte târziu s-a surprins şi teoretizat acest proces al părţii centrale a individualului din teatru, a actorului, dar sub chipul paradoxului, de Denis Diderot, în celebra carte Paradox despre actor. Şi în celelalte arte, ,.suportul matertial", "materialitatea", vorbeşte creatorului - Brâncuşi asculta materialul - dar aceasta este un mod de a spune metaforic, deşi are relevanţă estetică. În teatru, prin forma vie, vorbeşte cu adevărat. De aceea, în estetica particulară a teatrului este loc pentru o alta a actorului, care presupune, ca şi în cazul general al artei, o trecere de la personalitatea practică la cea artistică. Actorul trebuie să iasă din paradoxul lui Diderot. Dar această ieşire, necesară artei reprezentării, este îngreunată pe întinse laturi, de la

5

www.cimec.ro

determinante materiale şi obiective până la cele spirituale şi subiective. Virtuţile sale artistice sunt continuu în funcţie de servituţile zilei (în sensul cel mai larg al cuvântului: de la ideologii la publicul unei săli, de la modă la capriciu) unui regizor, de la subiectivitatea sa la cea a operei şi vremurilor de reprezentat etc.).

Spectatorul, ca şi receptorul artei în genere, totdeauna este determinat. Dar, faţă de celelalte arte, el nu poate să facă cu o aceeaşi uşurinţă trecerea de la personalitatea practică la cea artistică, pentru o receptare adecvată, estetică. El cară în sala de spectacol presiunea zilei de afară. Iar ceea ce se petrece pe scenă este oglinda sălii, observă V. 1. Popa. Teatrul este arta adecvării continue cu spectatorul. Pentru celelalte arte, procesul de constituire a obiectului estetic, fireşte, în funcţie de receptor, poate să aştepte; în cazul teatrului - niciodată. Ţine de modul său de fiinţare. Încă acţionează şi freatic prin partea

"vie" a individualului scenic. Actorul de pe scenă, înainte de a fi personajul dintr-o lume reprezentată, a fost ca oricare dintre oameni, ca şi cei din faţa sa, cu care se identifică în reprezentare, energetic şi empatie. Teatrul, s-a spus, se petrece ,,hic et nunc" şi "ne priveşte" pe fiecare. De aceea trebuie să presupună, în cazul fiinţării reprezentării reale, o stare de luciditate a conştiinţei trecute prin peripeţiile sociale şi istorice ale omului şi spiritului. În speţă, procesele personajelor de pe scenă ajung şi trebuie să ajungă să se confunde cu procesele propriilor conştiinţe ale spectatorilor.

Odată cu apariţia conştiinţei naţionale, cu nevoia de a se configura şi defini popoarele ca naţiuni, între primele puncte importante ale programului oricărei revoluţii privind afirmarea unei naţiuni, s-a cuprins crearea teatrelor naţionale. A se vedea programul revoluţiei noastre de la 1 848, din orice parte a ţării, mai târziu, din publicaţia Dacia literară. Apariţia teatrelor naţionale s-a împletit cu conştientizarea funcţiei naţionale a dramaturgiei. Cel mai aplecat asupra acestei funcţii dintre creatorii noştri, ptactician şi în acelaşi timp cel care a tradus importantul op privind teatrul ca artă de sine stătătoare, Arta reprezentaţiunii dramatice, al lui Rotscher, Mihai Eminescu avea să scrie încă de la început, memorabilul articol-dare de

6 www.cimec.ro

seamă asupra teatrului, Repertoriul nostru naţional, în care surprinde necesitatea ca acesta să fie naţional şi moral. • .Repet dar, cum că studiul cel mai serios al dramaturgilor naţionali, acela numai poate să ne aducă, ca să compunem un repertoriu naţional român, care nu numai să placă, ci să şi folosească, ba înainte de tate să folosească. Al doilea moment în crearea teatrului naţional, sunt actorii. Dacă repertoriul este sufletul unui teatru, actorii sunt corpul lui, sunt materia în care se întrupează repertoriul"

În ceea ce ne priveşte, în a doua jumătate a secolului al XX-lea şi în partea estică a lumii, s-a solicitat tot mai mult teatrului ca acel caracter naţional să şi-1 schimbe în caracter politic, să devină "tribună politică". în asemenea condiţii, ideologicul cu ilustrativismul lui estetic trece în faţa dimensiunii morale, intimă artei şi esteticului (fiindcă ambele valori privesc lumea ca totalitate). Arta reprezentării se supune acum nu doar unor servituţi alienante şi subiectiviste, ci, la începutul acestei perioade, chiar "ocupante". Odată cu aşa-zisa revoluţie în cultură, după 1948, se înfiinţează teatre de stat aproape în orice zonă a ţării cu oraşe mai importante şi cu

"detaşamente muncitoreşti". Aşa se face că şi în Valea Jiului, zonă cu un potenţial muncitoresc important, ia naştere un teatru profesionist cu sarcini ideologic bine determinate. Prin Decizia nr. 2555, din 23 iunie 1 948, a Ministerului Artelor şi Informaţiilor, se înfiinţează Teatrul Poporului - filiala Valea Jiului, ca după un an, să se numească Teatrul de stat "Valea Jiului" Petroşani. Abia după 1 989, în urma memoriului meu, adresat Ministerului Culturii, instituţia devine, la 26 iunie 1 99 1 , Teatrul Dramatic "Ion D. Sirbu", cinstind astfel memoria unuia dintre cei mai reprezentati vi scriitori din a doua jumătate a secolului al XX-lea, născut în Valea Jiului, care a cunoscut recluziunea roşie şi a cărui operă mărturiseşte moral şi estetic despre destinul acestui popor.

Între anii 1948- 1 983, teatrul funcţionează în clădirea fostă Casinoul muncitoresc ( 1925) din Petroşani, str. Griviţa roşie, nr. 6, iar din 3 1 mai 1983, în urma intervenţiilor decise ale conducerii teatrului şi beneficiind de contextul ideologic

"cultură pentru mineri", trece în clădirea centrală Casa de

7 www.cimec.ro

oaspeţi "Gheorghe Apostof', str. Mihai Viteazul, nr. 2 (fostă Cazinoul funcţionarilor, 1905), care1a i se adaugă ( construindu-se în 1 981- 1 983) o parte nouă formată din sală, scenă şi foaier. Întrucât joncţiWiea s-a făcut în grabă, îndeosebi rezolvarea acoperişului, clădirea se deteriorează şi, în 1 996 intră în reparaţii capitale, ajWigându-se în 2003 la o formă acceptabilă.

Această instituţie înfiinţată în Valea Jiului este W1 teatru de repertoriu cu trupă permanentă de actori, care prezintă piese româneşti şi străine, în localitate şi în tumee, între 5 - 1 2 premiere şi 1 20 - 200 de spectacole pe stagiune. Se începe cu un personal artistic format din 28 de actori, 2 regizori artistici şi 1 scenograf, cu un număr total de personal de 80. După două decenii, personalul ajunge la 130, ca apoi să scadă, în perioada 1989- 1 990, la 1 9, membri, din care 1 singur actor, iar în 2003 să ajungă la cifra de 6 1 .

La 2 8 august 1 948, după cum este consemnat, un colectiv format din 40 de oameni, actori profesionişti şi tehnicieni, descinde în Valea Jiului, sunt trimişi, pentru ca la 8 octombrie să deschidă prima stagiWle a teatrului cu capodopera lui 1. L. Caragiale, O scrisoare pierdută, în regia lui Val Mugur. Colectivul Teatrului Poporului din Bucureşti este împărţit între Petroşani şi Brăila. Alţi actori şi oameni de teatru, în cea mai mare parte din Capitală, trebuie să plece la teatrele nou înfiinţate în ţară. Vin în Vale sub bagheta regizorală a lui Val Mugur şi a directorului Franz Auerbach: Elena Antonescu, Tine! Atanasiu, Lilly Urseanu, Alexandru Jeles, Jean Tomescu, Jean Mărgăritescu, Sandu Sticlaru, Petre Asan, Teodor Botoşescu, Maria Iordache-Dumitrescu, Ilie Ştefan ş.a.- unnaţi de Tomy Zaharian, Valer Donca, Yolanda Copăceanu, Gheorghe Iordănescu, Dana Pantazopol, Jus.tin Z. Handoca, Dem şi Elena Columbeanu, Elisabeta Belba, Eugenia Botoşescu şi Ana Calda, fiică de miner din Petrila-Lonea, cea mai iubită actriţă de către publicul din Vale.

Presa consamnează o atmosferă entuziasmată - şi poate a şi fost pe anumite laturi ca într-un posibil ,,mit al întemeierii" - dar cercetând destinele actorilor care au debarcat în Valea Jiului, nu este greu să se surprindă determinante dramatice. A

8 www.cimec.ro

smulge actori şi oameni de teatru, din universurile lor, unde îşi aveau locuinţa, scena şi spectatorii - centrul lumii este locul unde te-ai născut şi copilărit, spune Mircea Eliade - şi a-i transmuta într-o V.ale cunoscută doar prin calificativul ,.plângerii", are ceva din dramatismul deportărilor. Diferenţa între mutarea artiştilor în Valea Jiului şi, de pildă, a ţăranilor ardeleni în Bărăgan ţine doar de detalii şi subiectivităţi. Ziariştii scriu după ordinea zilei nu după ziua ordinei. V. Mureşan în Zori noi: ,,Noul personal al Teatrului înfiinţat ( . . . ) munceşte de zor la pregătirile necesare deschiderii stagiunii teatrale. ln biroul teatrului, personalul artistic, cu rolurile în faţă, face ultimele repetiţii ale piesei O scrisoare pierdută cu care Consiliul de îndrumare al acestor teatre a fzxat deschiderea stagiunii la 8 octombrie . . . " Chiar şi cei implicaţi, oamenii de teatru, în funcţie de vârstă, detenninări sociale, culturale şi morale, se comportă şi declară după cum ordinea zilei solicită şi aşteaptă. Totdeauna răul, spune istoria, nu este îndeajuns de rău ca să nu se poată şi mai rău! Teatrul este destinat unei munci de culturalizare şi educare a maselor. Unora din actorii care lucraseră la Teatrul ,,Muncă şi Lumină", al lui V. 1. Popa, li se pare unul dintre scopuri; altora, înclinaţi spre zel, singurul; iar pentru alţii, prezenţa în Vale, o soluţie, dacă nu chiar o acceptabilă ispăşire. (Amintim aici pe Jean Tomescu, Alexandru Jeles, Justin Z. Handoca, Alexandru Zecu; apoi, după eliberarea din închisori, pe 1. D. Sîrbu, pe marea regizoare Marietta Sadova.)

Există un romantism al începuturilor. Orice naştere şi întemeiere are ceva din explozia florală a naturii. Apariţia noului, în orice domeniu, face vizibil serii întregi de abstracţiuni. Chiar noul prin desfăşurarea sa ca posibilitate nu se poate detaşa de aceste abstracţiuni. Noul şi întemeierea aduc cu sine posibilitatea şi necunoscutul. Înfiinţarea unui teatru, a unui loc privilegiat al artei, are fascinaţia proprie unui miracol, dar şi cutremurul sau spaima, în condiţiile concrete, că miracolul îşi are punctul de sprijin în afara sa. Pentru actorii care au cunoscut şi, după situaţii, au participat la primele două războaie mondiale, care au

"roit" din Capitală spre marginile

României Mari spre a întemeia teatre, are ceva asemănător şi în

9 www.cimec.ro

acelaşi timp neasemănător: dimensiunea naţională schimbată cu cea politică. Dar, dincolo de viziunea asupra istoriei şi răsturnării acesteia, pentru ei schimbarea acelei dimensiuni se face sub presiunea unui element străin de fiinţa românească, străin de fiinţarea artei. lată-i pe aceşti actori care merseseră la Teatrul Naţional din Cernăuţi, ori la Teatrul de Nord sau de Vest să-şi împrumute "corpul" unui "suflet", unui repertoriu românesc, acum în Valea Jiului, pentru mult timp, peste un deceniu şi jumătate, trebuind să-şi lase "corpul" locuit de un .�ujlet" străin! Şi nu contează că este "străin", dacă acest .�ujlet" ar atinge valorile general-umane, dacă ar fi un repertoriu de adevărate opere de artă. El este "străin" de om în genere, fiindcă nu atinge dimensiunea privirii lumii ca totalitate, ci se desfăşoară în spaţiul tezist şi ilustrativist al presiunilor ideologice. Peste un deceniu şi jumătate să joci aproape numai piese sovietice, de "ideologie ocupantă"? Pentru alţi actori, veniţi de sub mâna lui V. 1. Popa, întemeietor al unui teatru social şi educativ, în sensul plin al cuvântului, înfiinţarea acestui teatru într-un puternic centru muncitoresc părea un răsărit de soare. Părea, căci treptat, aceştia surprindeau că "sujletur' nu era chiar social şi educativ, ci mai mult propagandistic. La zece ani să sărbătoreşti Teatrul cu o piesă Anii negri, scrisă la două mâini cum nu se poate în artă, de Aurel Baranga şi N. Moraru, în care să fie cuprins întregul personal, fără urmă de exigenţă estetică şi presa să fie ditirambică - este o farsă neagră. Iar pentru cei prea tineri, entuziasmul ţine loc de spectacolul aşteptat. Dar ce poate să facă o instituţie publică într-Wl timp când se petrece un atentat asupra sufletului naţiunii sale? Trebuie să "accepte", fără nici W1 criteriu de judecată, "valorile" de import, care au drept scop să-i schimonosească faţa şi sufletul. Astfel se întâmplă cu teatrul între anii 1 948- 1 964, când, fără nici un discernământ, decât cel străin, o avalanşă de piese sovietice a1,1 năpădit scenele româneşti. Rareori a putut ajunge în lumina rampei o capodoperă din dramaturgia română, sau din cea universală şi, în cazul acesta, din spaţiul cel estic, cu preponderenţă sovietic. Ceea ce solicitaseră dramaturgii, de oriunde, în perioada interbelică, cuprinderea Wlei maxime valori artistice în dramă,

1 0 www.cimec.ro

părea o searbădă amintire. Se răsfăţa ilustrativismul cu

"tipurile" sale, activismul politic cu ,,cerinţa necesităţii obiectiv-politice". Practicienii teatrului, actorii, regizorii, scenografii îndură cel mai mult această presiune ilustrativist­ideologică şi politică în acel zis ,,realism socialist, prin care arta este periclitată în fiinţa sa, scufundată într-o criză adâncă. O parte dintre dramaturgi şi dramele lor se pot retrage, să aştepte, dar cei "de pe scenă" nu au cum s-o facă, ei vorbesc în prezent şi vorbele lor trebuie să aibă tonul zilei. Privind fişele de creaţie ale actorilor din această perioadă (şi nu numai), te cuprinde un sentiment de milă şi compasiune. Prin nimic, aproape, nu se mai poate recupera ceva din destinele lor.

La suprafaţă, manifestarea tuturor, entuziastă, pare a avea aură romantică, proprie întemeierilor, dar în adâncuri sălăşluieşte o abstracţiune dogmatică, numită deseori "îngheţuri"; în acea "materie în care se întrupează repertoriuf' se întrevăd numai contradicţii, cele mai multe antinomice, fără să se poată rezolva, ci doar ruinând "corpuf' teatrului, adică fiinţa actorului. Este o dramă a actorului, şi a teatrului din perspectiva aceasta, generată de neputinţa sustragerii de sub presiunea vremurilor. Uneori ideologicul îşi camuflează intruziunea prin puncte de sprijin "benefice", adevărate "bandaje" peste rănile artei. (Subiectiv, să fie o determinare a faptului că liderul politic îşi avea fiica, Lica Ghiorghiu, actriţă?) Actorii sunt "infrumuseţaţi" la tribună. Li se oferă titluri: Costel Rădulescu, Premiul de Stat; regizorul Val Mugur, artist emerit; Elena Antonescu, mai târziu Ana Colda, artistă emerită; aproape toţi actorii primesc distincţii şi medalii: Ordinul Cultural, Medalia Muncii etc. Abia pe la jumătatea anilor '60, odată cu primenirile ideologice şi deschiderea porţilor recluziunilor roşii, romantismul epocii de întemeiere a teatrului se decantează de o parte din umorile ideologice, cele de împrumut, şi începe să se manifeste artistic, iar după '68 chiar să fie solicitat în dimensiunea naţională. O numim primăvara teatrală. Este explozia tinereţii descătuşate, este şcoala Mariena Sadova, la Petroşani. Este perioada realizării marilor spectacole cu regizorii cei mai importanţi ai momentului, Sică Alexandrescu, Petre Sava Băleanu, a turneelor de răsunet în Capitală, conferinţelor şi recitalurilor de teatru la sediu, a

Il www.cimec.ro

participării elogioase la Festivalul de teatru de la Craiova, cu spectacole de tânărul Marcel Şoma, a instituirii Teatrului de miercuri, de către tinerii actori. Publicul este alături de actori în toată această perioadă. S-ar cuveni un studiu fenomenologic asupra sa. Perioada următoare stă sub semnul esteticului şi este confirmată de participările la festivalurile importante de teatru şi de premiile adjudecate la începutul anilor '80. În context, conştientizând criza creaţiei lor, ,,realist socialiste", creatorii de spectacole încearcă o primenire a artei spectaculare. Libertatea asumată a regiei merge până la apariţia teoriilor "primatelor" în teatru: a acelei false "competiţii"

între termenii triunghiului: dramaturg-regizor-actor. Se recuperează, fireşte, pe întinse laturi cu părţi benefice, o problematică din occidentul interbelic. De bun augur. În scurt timp se manifestă cei mai importanţi regizori ai noştri, de la Liviu Ciulei, Lucian Pintilie la Aureliu Manea, sau Florin Fătulescu. La fel şi în scenografie. De-ar fi să amintim doar numele ce semnează la Petroşani: Liviu Ciulei, Maria şi Paul Bortnovski, Traian Niţescu, Th. Ciupe, Mihai Tofan, Elena Forţu, Elena Pătrăşcanu-Veakis, Emil Moise, Elena Buzdugan, sau Florin Harasim. Dintr-o dată şi dramaturgia română de bună calitate îşi găseşte loc pe scenă. În locul trâmbiţaşilor apar adevăraţii dramaturgi, chiar o impresionantă pleiadă: Horia Lovinescu, Ion D. Sîrbu, Marin Sorescu, Dumitru Radu Popescu, Ion Băieşu, Teodor Mazilu, ş.a. Operele lor constituie puncte de reper în festivalurile naţionale de teatru. În anii '80, Teatrul din Petroşani participă la această explozie de manifestare artistică a lumii teatrale, îşi constituie un program estetic, pornind de la ideea presiunii artistice exercitată de repertoriu. începe, prin secretariatul literar, bătălia pentru recuperări şi premiera absolută. Aici văd lumina rampei în premieră absolută Pluta Meduzei şi Paracliserul, de Marin Sorescu, În căutarea sensului pierdut, de 1. Băieşu, Arca Bunei Speranţe, de 1. D. Sîrbu, Ifigenia în Taurida, de Goethe; sau se organizează Seminarul de teatru şi dramaturgie "Marin Sorescu" manifestările

"Goethe, contemporanul

nostru" şi, cu ocazia inaugurării clădirii, în 1 983, Săptâmâna teatrului in Valea Jiului, unde printre teatrele invitate: Naţionalele din Bucureşti, Craiova şi Timişoara.

Aici lucrează tinerii regizori Florin Fătulescu şi Mihai Lungeanu, pune în· scenă genialul Aureliu Manea; se creează cu actorii maturi şi cei tineri un ,,spirit de echipă", benefic artei teatrale şi catalogat prin premii. Este momentul fast al teatrului. Participă la unele ediţii ale Festivalului spectacolelor de teatru pentru

1 2 www.cimec.ro

tineret şi copii, de la Piatra Neamţ, ale Festivalului de teatru contemporan, de la Braşov, unde obţine cu spectacolul Alegeţi-) singuri !, de lvan Bukovcan, Premiul pentru regie debut - Florin Fătulescu (1978); cu Pluta Meduzei, Premiul pentru regie - Florin Fătulescu, Premiul pentru interpretare feminină, debut, Mirela Cioabă (1980); la Festivalul dramaturgiei româneşti actuale, de la Tmişoara (1980), cu spectacolul În căutarea sensului pierdut, se adjudecă: Premiul pentru cel mai bun spectacol, Premiul pentru cea mai bună regie - Florin Fătulescu, Menţiune pentru scenografle - Elena Buzdugan, şi Premiul pentru dramaturgie - Ion Băieşu. Pentru aceste succese, Biroul Secţiei de critică a A TM acordă pe anul 1980, Premiul pentru regie şi Premiul pentru scenograjie lui Florin Fătulescu, respectiv, Elenei Buzdugan. La Antologia spectacolelor romlineşti de la Cluj, din 1981, pentru spectacolul Paracliserul, de Marin Sorescu, se obţine Premiul pentru scenografte - Florin Harasim. Puţin mai târziu, în 1984, la Gala tinerUor actori de la Costineşti, cu spectacolul Un bărbat şi mai multe femei, Claudiu Bleonţ şi Magda Catone obţin Premiul special al juriului; iar, în 1988, Gabriela Bellu, Premiul pentru interpretare feminină pentru realizările din Timp in doi, de D. R. Popescu, şi Sâmbăta amăgirilor, de 1. D. Sîrbu.

După 1983, începe refluxul, operele importante sunt trecute în umbră, unele piese nemaiputând avea acces pe scenă. Se suprasolicită în teatru caracterul naţional, până la emfatic datorită subordonării sale politicului. O bună parte din regizori, scenografi, uneori şi actori, pleacă în Occident (Florin Fătulescu, în S.U.A.). Din Teatrul din Petroşani, odată cu '89, tinerii actori se retrag la Bucureşti; iar vârstnicii se pensionează.

Fără să decelăm corelaţii între modul de a fi al actorului şi determinantele unui timp de tranziţie precum cel de după '89, surprindem doar câteva efecte din zona evanescentului generate de mişcarea bruscă de trezire dintr-o prea lungă metamorfoză dogmatică. Dureroasa absenţă a libertăţii se preschimbă într-un prost relativism al acesteia. Lupta anterioară a artei şi teatrului, uneori "de gherilă", de a-şi recupera şi păstra autonomia chiar sub scoriile ilustrativismului ideologic, cade într-o dezordine

1 3 www.cimec.ro

emfatică a libertăţii, a unei explozii de abstracţiuni "estetice" zburătăcite în toate compartimentele sociale. "Scenarii" se văd peste tot de ochii izbiţi de brusca lumină. Arta se amestecă mai mult ca oricând cu nearta. Scena se mută în stradă şi strada devine o sală de teatru. Actorul, mai mult ca oricine, devine orator, purtător al unui cuvânt de o clipă sub care se manifestă, în asemenea situaţii, spiritul şi libertatea. Teatrul, mai mult decât oricare artă, iese în faţă. Anterior fusese solicitat s-o facă, acum se manifestă nesolicitat; anterior, se zbătea în criză, acum, datorită confuziilor de planuri şi a unei libertăţi cu determinări provizorii şi evanescente, se scufundă. Deşi nimeni nu se gândeşte la teatru, el se află peste tot. Unele instituţii se golesc de oamenii de teatru, altora le ies în stradă, iar puţin mai târziu, datorită manifestării improprii şi crizei subterane, teatrul începe să se considere "ambasador". Cu câtă uşurinţă se amestecă

"obrăzarele": "scenariu" în politică şi "ambasador" în teatru! Prin acest cadru general de criză trece şi Teatrul din

Petroşani, cu perturbări încă mai mari: rămâne cu un singur actor, fără posibilităţi materiale, cu o clădire deteriorată şi într-un context ajuns "izolaţionist" al Văii (cu un public dezorientat şi disperat de frica zilei de mâine). Aceiaşi oameni de pe Calea Victoriei care mă întrebau cu speranţa în ochi: ce se petrece în minele din Valea Jiului? - unde minerii au făcut să mijească zorii revoluţiei în '77 - acum, cu ochii acoperiţi de solzii zilei, blamează pe aceeaşi mineri pentru folosirea politică a lor.

În acest context, Teatrul din Petroşani trebuie să supravieţuiască şi să renască. Efortul său, inclusiv al meu ca director, în mod necesar şi vital se îndreaptă spre depăşirea acelor perturbări şi precarităţi ajunse critice. Mai mult de un deceniu durează această zbatere, pentru ca, în cele din urmă, să se ajungă la o situaţie acceptabilă funcţionării" normale. În fine, Consiliul Judeţean Hunedoara se decide să sprijine financiar în mod corespunzător teatrul. La 26 iunie 1991, Ministerul Culturii acceptă pt;opunerea teatrului ca să-şi schimbe titulatura din Teatrul de stat "Valea Jiului" Petroşani, în Teatrul Dramatic

"Ion D. Sîrbu" Petroşani, cinstind astfel memoria scriitorului născut aici şi de înalt relief moral în cultura română. Drept

14 www.cimec.ro

urmare şi la scurt timp, în 4-6 decembrie 1991 , se organizează, şi cu sprijinul Ligii Sindicatelor "Sf. Varvara", Festivalul de teatru şi creaţie "Ion D. Sîrbu", teatrul prezentând Bieţii comedianţi, de Ion D. Sîrbu, Bătăi în pluş, de Marin Sorescu,

"Ce-ţi doresc eu ţie, dulce Românie", recital de Adam Erzjebet, iar Teatrul Naţional Craiova participă cu Pragul albastru, de 1. D. Sîrbu. Festivalul are un caracter mai larg, cuprinzând şi alte arte, literatură sau plastică. Se oferă premii: Marele premiu "Sf. Varvara " pentru spectacolul Pragul albastru, Teatrului Naţional din Craiova, Premiul "Ana Colda", actriţei Adam Erzjebet, angajată pentru o perioadă determinată la Petroşani; Premiul pentru interpretare masculină, actorilor Mihai Clita şi Florin Plaur, Premiul pentru regie, Dumitru Velea; Premiul pentru scenograjie, Elena Buzdugan. Mai târziu, Fundaţia Culturală "1. D. Sîrbu"

acordă Premiul "1. D. Sîrbu" actorilor: Mihai Clita, Dan Tudor şi Rosmarin De1ica.

Personalul artistic, şi nu numai, se completează, în primă instanţă, cu actorii pensionaţi, sau prin cwnul de la alte teatre, inclusiv din Basarabia, şi cu muncitori care trebuie să devină de teatru; în al doilea rând, cu tineri care au aptitudini şi în cele din urmă şcolarizaţi cu studii superioare de teatru, cu absolvenţi, unii provenind din Ucraina şi Basarabia, cu studii în România, în fine, ajungându-se la un număr de 1 4. Dar între ei, datorită multor determinări: vârstă, provenienţă, şcoli, legăturile devin cu greu artistice pentru a forma un "spirit de echipă". Abia după 1998, se înfiripă ceva din acest spirit prin prezenţa regizorului artistic Horaţiu Ioan Apun. Clădirea, între anii 1996 - 2003 trece prin reparaţii capitale, inclusiv recompartimentarea unor spaţii de locuit pentru noul personal artistic; se achiziţionează un microbuz pentru deplasări şi turnee.

Se păstrează determinante ale acelui program estetic din perioada fastă a teatrului, exercitat prin presiunea repertorială. Se pune accentul pe recuperări şi premiera absolută, cu facilitarea debuturilor. Sunt aduse pe scenă opere recuperate ale lui Mihai Eminescu, Ion D. Sîrbu, Marin Sorescu, Ion Băieşu, Mircea Ştefănescu, George Astaloş, sau opere ale lui Eugen Ionescu, C. Goldoni, Plautus, Jean-Paul Sartre. Sunt debutaţi: Isidor Chicet, George Negraru, Mircea Andraş, Florentin Smarandache (S.U.A), Geo Iancu Călinescu,

1 5 www.cimec.ro

Gligor Haşa, Dumitru Hurubă, Valeriu Butulescu, Dumitru Velea; chiar premiera pe ţară: Slavomir Mrozeck (Casa de pe graniţă) (Polonia), Gh. Calamanciuc, (Mărul fermecat) (R. Moldova), Bjom Arrhen (2000 $pentru nevasta mea), Astrid Lindgren (Criminalul la cabană), sau August Strindberg (Paştele) (Suedia).

Cum acest teatru este prin defmiţie itinerant şi, mai mult ca oricând în contextul ajuns "izolaţionisf' al Văii Jiului, trebuie să-şi amplifice activitatea în acest sens, actorul să-şi caute oriunde spectatorul. Acest fapt se impune, nu doar solicitat de modul de fiinţare a teatrului, ci şi datorită retragerii câmpului de manifestare a celorlalte teatre. Astfel, se haşurează aproape un sfert din ţară, dar destul de puţin în comparaţie cu perioadele cele mai bine ale instituţiei: se prezintă spectacole de la Petroşani la Brad, de la Alba Iulia la Curtea de Argeş, de la Târgu-Mureş la Craiova, de la Calafat la Bucureşti, de la Piteşti la Orşova, de la Vâlcea la Aiud, de la Oţelul Roşu la Victoria de Făgăraş etc.

Se reuşeşte şi realizarea a două tumee internaţionale: în 2002, cu O noapte furtunoasă, de 1. L. Caragiale, şi în 2003, cu Domnişoara Julia, de Strindberg şi Nunta de argint, de Anthony Swerling, în Suedia, Danemarca şi Ungaria. Iar în 2004, la Fesdvalul Naţional TOPFEST, de la Târgu Mureş, se obţine Premiul pentru interpretare feminină de Nicoleta Bolcă pentru rolul Julie din Domnişoara Julia, de Strindberg. Acelor recitaluri şi conferinţe de teatru din timpul Mariettei Sadova le răspund, rezonator, în această perioadă, în sălile teatrului, expoziţiile de arte vizuale şi lansările de carte ale Fundaţiei Culturale ,,1. D. Sîrbu

".

Fireşte, toate acestea sunt doar fragmentare recuperării estedce, Teatrul din Petroşani trăind o aceeaşi criză, bine detenninată, în rând cu celelalte teatre din ţară.

Despre măreţia şi decăderea, despre eternitatea şi efemeritatea artei actorului, indiferent de epoci, s-a scris şi clamat la nesîarşit. încă din zorii epocii moderne, marele teoretician al teatrului, G. E. Lessing ( 1729- 1781), în scrisorile şi articolele cunoscute sub numele de Dramaturgia de la Hamburg, spune: " . . . arta actorului este trecătoare, în manifestările ei", sau mai aproape de noi, Albert Camus (1913-1960) în studiul Comedia: ,,Actorul e stăpân peste domeniul efemerului. Dintre toate gloriile, a lui e cea mai trecătoare"

1 6 www.cimec.ro

Dar oricum am privi această artă a reprezentării, ea este intimă omului şi îşi are rădăcinile în ritualurile magice - dacă ar fi să ne gândim doar la şamanism - şi este o minune pentru purtătorul ei, această "formă vie", actorul. Ţine ca şi viaţa omului - gândit în sensul cel mai adânc şi înalt de metaforă -de efemer şi etern, de trecere şi jertfă. Dar calea aceasta se întâmplă să fie presărată de acte adevărate sau nimicnicii, atât din partea celui implicat, cât şi din partea celor neimplicaţi şi a epocii. Din acest ultim unghi de vedere, actorii şi oamenii de teatru care au venit de-a lungul timpului în Valea Jiului s-au supus, pe lângă jertfirea întru efemer şi artă, şi servituţilor ideologice, până în 1989, iar în perioada de după, se confruntă cu acestea camuflate în economice şi materiale, proprii epocii de "tranziţie", cuprinsă de febrilitate cotidiană şi indiferenţă faţă de valorile spirituale. Contextul pare general. În cuvântul său, transmis cu ocazia Zilei Mondiale a Teatrului, la 27 martie 1996, dramaturgul lumii arabe, Saadalla Wannous clama: "Oriunde mi-aş îndrepta privirea, văd că oraşele nu mai au loc pentru teatre şi le izgonesc spre periferii pustii şi întunecoase, în timp ce, în aceleaşi oraşe apar şi proliferează firme luminoase, ecrane în culori şi diverse vulgarităţi în cutii de imagini. A mai cunoscut teatrul vreodată o asemenea perioadă de sărăcie, fie materială sau morală? Subvenţiile care-i sunt acordate se reduc zi de zi, atenţia de care se bucura cândva se transformă în neglijenţă vecină cu dispreţul, ascuns adesea într-un discurs încurajator în mod ipocrit. Şi pentru că nu ne amăgim, să recunoaştem că în lumea de azi, Teatrul e departe de a fi acea Sărbătoare a Cetăţii, care ne dă prilejul de a privi în noi înşine, de a dialoga şi de a deveni conştienţi de apartenenţa noastră comună la umanitate. Dar criza teatrului, în ciuda specificului său, nu este decât o parte integrantă a unei crize mai profunde a culturii în general. Ţinând seama de oprimarea şi marginalizarea la care este supusă aceasta, nu cred că această criză mai trebuie dovedită".

"'

Întrucât au rămas necupnnş1 m acest volum unii regizori şi scenografi (o parte colaboratori, dar care au marcat scena din Petroşani) şi o serie de actori, cei mai mulţi dintre întemeietori, apoi dintre cei care au "roit", manifestându-se din

1 7 www.cimec.ro

plin pe alte scene, şi dintre cei ai zilei prezente -sper să-i aşez în paginile celui de-al doilea volum. Nu este uşor să se pună un

"diagnostic" estetic asupra unui actor pe care nu l-ai văzut jucând, având mărturii doar trecute cronici, sau asupra celui prezent, fiind marcat de o receptare ,,fierbinte". Aidoma se poate spune şi despre regizor, sau scenograf, deşi aici, materialul iconografie ajută mai mult la sporirea validităţii actului critic. În sprijin vin şi teoriile unora dintre aceştia, de pildă Victor Bumbeşti sau Aureliu Manea. Se cuvine a fi aduşi şi câţiva dramaturgi, căci "repertoriul este sufletul unui teatru", a zis Eminescu, a căror operă a făcut presiuni repertoriale asupra specificităţii teatrului (Marin Sorescu, Ion Băieşu, 1. D. Sîrbu). Este de aşteptat ca prezentarea celor benefice în defavoarea celor nebenefice să constituie un semn. Totodată, ca o relevare concluzivă trebuie subliniate detenninările dintre ideologic-estetic şi jocul actorului: ilustrativimsul estetic solicită identificare cu personajul; autonomia artistică, identificare-detaşare faţă de personaj; iar relativismul artistic­al "tranziţiei" sociale-, o subiectivist-emfatică detaşare faţă de personaj. O fenomenologie a spectatorului nu ar fi de neglijat.

•

Referitor la volumul prezent, gratitudinea autorului se îndreaptă asupra secretarilor literari, care au întreţinut, pe cât posibil, "banca de date": Dumitru Căpitanu, Constantin Pascu, Mircea Muntean, Livia Mască, Zizi Ilieş, Rodica Oancea, Tania Angelescu. . . De asemenea, asupra unor artişti cu memorie de invidiat şi a unor familii ale celor dispăruţi - care au pus la dispoziţie materiale şi date necesare. Cât şi asupra doamnei Comelia Marta, care s-a aplecat cu stăruinţă şi respect asupra tehnoredactării.

Aceeaşi gratitudine pentru cei ce au facilitat apariţia acestor texte în cotidianul Matinal (câteva în Mesager cultural, al Primăriei Municipiului Petroşani) şi, nu în ultimul rând, a cărţii Forme vii.

1 8 www.cimec.ro

ELENA ANTONESCU ­venerabila artistă emerită

Artista emerită a Teatrului din Petroşani, Elena Antonescu s-a născut în 1899 la Bucureşti. După absolvirea celor 8 clase de liceu şi a Conservatorului de Muzică şi Artă Dramatică din Bucureşti, promoţia 1922, lucrează prin mai multe teatre, unele particulare, din Capitală. În vara anului 1948, vine de la Teatrul Poporului din Bucureşti la

Petroşani, unde, în urma Deciziei 2555 din 23 iunie 1948 a Ministerului Artelor şi Informaţiilor, se înfiinţează Teatrul Poporului, filiala Valea Jiului. Face parte din grupul de actori care pun piatra de temelie a acestei instituţii. Din 1948 şi până se pensionează, în 1958, timp de un deceniu, realizează 40 de roluri, câte 4 în fiecare stagiune. Pentru meritele sale artistice pe scena petroşeneană, Ministerul Culturii îi acordă titlul de artistă emerită, în 1953, odată· cu împlinirea a 5 ani de la înfiinţarea teatrului. După pensionare, se retrage la Bucureşti, împlinită sufleteşte. La venerabila vârstă de 96 de ani, adică în 1995, trece pragul albastru.

În cei 1 O ani lucrează cu regizorii teatrului, sau colaboratori, unii de primă mărime: Franz Auerbach, Val Mugur, Petre Mihail, Ion Petrovici, Mihai Paxino, Sică Alexandrescu, Victor Bumbeşti şi Vlad Mugur, un spectacol chiar cu proaspătul absolvent de la Moscova, Marcel Şoma.

S-a întâlnit cu câţiva dramaturgi din literatura universală, precum A. N. Ostrovski (Lupii şi oile, Nu-i întotdeauna praznic), N. V. Gogol (Căsătoria, Revizorul), A. P. Cehov (Unchiul Vania), Moliere (Tartuffe), din

19 www.cimec.ro

literatura română cu Caragiale (Justiţie) şi Mihail Sebastian (Steaua fără nume), în rest, cu cei mai mulţi din literatura sovietică, din ţările "prietene", sau de la noi, germinaţi după ploile roşii.

Cea mai mare parte din piesele din această decadă, şi nu numai, în care activează Elena Antonescu, vin cu ideologia ocupantă. Transpun scenic episoade din lupta partizanilor, de pildă bulgari (Alarma, de Orlin Vasiliev)), vor să vestejească rămăşiţele burgheze (O zi de odihnă, de Valentin Kataev), pe cele fasciste (Pe sub castanii din Praga, de C. Simonov), sau să lupte contra burgheziei, precum autohtona piesă, Cumpăna, de Lucia Demetrius.

Interpretarea trebuie să nu "scape" spre haz, actorul trebuie ,,să-şi reţină înclinarea spre şarjă'' (România liberă, 3 iunie 1954), râsul care este întotdeauna de stânga este gândit ca fiind de dreapta şi, prin urmare, trebuie încercuit bine de regizor şi interpret, să nu deranjeze ochiul vigilent al vizionărilor, pe cel suprapus din colţul bine ştiut al sălii, din timpul spectacolelor. Sub acest sens, o interpretare sau o cronică pot să aibă asupra actorului sau cronicarului urmări neprevăzute, încheiate catastrofal. Să ne amintim întâmplarea lui 1. D. Sîrbu de a ajunge la închisoare pentru cronica nevinovată din 1 957 privind intangibila şi tezista piesă

20 www.cimec.ro

Ziariştii a lui Al. Mirodan. De aceea, când se vorbeşte în cronici de "un joc remarcabif', de pildă al Elenei Antonescu (şi nu numai) în Oxana Andreevna din Makar Dubravă, de Komeiciuk, în care grija şi conştiinciozitatea sunt definitorii, trebuie înţeles că se are în vedere adâncirea psihologică a interpretării în limitele ilustrativismului ideologic.

Cronicarul P. Tomescu îi apreciază Elenei Antonescu "evoluţia artistică" în rolul V. D. Stepanova din Nuntă cu zestre, de N. Diaconov (Steagul roşu, 23 aprilie 1 953). În ziarul Munca din 29 mai 1954, citim că ''prin trăirea sinceră a rolului, s-au impus Costel Rădulescu (. .), Elena Antonescu, artistă emerită ... ". După Ioana Doinaş, se pare că spectacolul Dragoste in zori de zi a fost "un succes " Despre Elena Antonescu scrie: " O creaţie deosebit de valoroasă aparţine tov. Elena Antonescu, artistă emerită a R.P.R., care,

2 1 www.cimec.ro

interpretând rolul bătrânei Olena, a reuşit prin elemente simple şi convingătoare, să ne înfăţişeze adânc tragedia unei vieţi terorizate. Interpreta n-a apelat la mijloace facile, melodramatice, în conturarea personajului. Fără forţări de ton sau atitudine, cu toată imobilitatea ei în scenă, cu toată sobrietatea stilului de joc, Elena Antonescu a convins şi a impresionat publicul, dând o dată mai mult dovada însuşiri/ar sale artistice deosebite". (Steagul roşu, 1 7 nov. 1 954).

O realizare remarcabilă face şi în rolul Doica din Trandafirii roşii, de Zaharia Bârsan, spectacolul cel mai elogiat de cronicarii vremii şi de către public. Afirmaţia ultimă se bizuie pe numărul de reprezentaţii, 90, şi de spectatori, 36.445, peste 600 pe reprezentaţie! Perioada romantică a teatrului ! Indiferent de piesele jucate, de "strălucirile"

spectaculare, trebuie să fi fost o fascinantă nevoie de spectacol. Trebuie să fi fost o explozie de bucurie artistică şi de satisfacţie estetică din partea actorilor şi a publicului. Actorii erau continuu în tumee, cu vagonul, cu maşina, cu căruţa prin sate cu drumuri desfundate şi prin marile oraşe, jucau în spaţii proprii şi neproprii, zise acum convenţionale şi neconvenţionale, pe scene şi în mijlocul oamenilor, iar spectatorii îi aşteptau cu sufletul deschis. Nu ar fi lipsit de sens, în locul ciupercăriei de doctorate actuale, cu schimbări pe lucrări doar de titluri şi nume de doctoranzi, executarea unor modeste studii sociologice privind varii fenomene ale acelei epoci.

,,.Fineţea" şi ,,ţinuta demnă a Elenei Antonescu în rolul bătrânei Matuşova", din spectacolul Decoraţii, le subliniază Irimie Străuţ (Steagul roşu, 25 sept. 1 955). Tot el scrie că Elena Antonescu, prin rolul Anna V o/cec din Trenul poate fi oprit, a adus spectacolului ,,multă bogăţie", (Steagul roşu, 25 febr. 1 956). V. FOleşi, privind realizarea spectacolului Copilul altuia, de Vasile Skvarkin, reţine mai întâi pe Jean Tomescu şi E lena Antonescu "care au redat cu multă vigoare viaţa personajelor interpretate, aducând în scenă chipul unei adevărate perechi de modă veche", (Steagul roşu, 10 aprilie 1957). Rolul Ma'mare din Colivia de sticleţi este consemnat de mai mulţi cronicari, Margareta Bărbuţă remarcă prezenţa

22 www.cimec.ro

scenică a Elenei Antonescu, care ,.a adus în scenă atâta naturală străşnicie . . . încât a încălzit personajuf', iar despre Ghioala din Bagi Tudose, aceeaşi scrie că interpreta a fost ,,sincer dramatică" (Teatrul, nr. 4, 1 958, p. 56). Şi nu putem încheia excursul prin cronici, fără să cităm consemnarea din Contemporanul din 2 1 martie 1958, că Elena Antonescu ,.impune prin aplomb" în rolul Doamna Dulska.

Ultimul deceniu de explozivă activitate şi creaţie artistică al Elenei Antonescu, de experienţă şi împlinire, dinainte de pensionare, se suprapune cu primii ani de tinereţe romantică ai teatrului înfiinţat în Petroşani. Ea se prezintă Ia sărbătorirea a 1 O ani de Ia înfiinţarea acestuia cu un înalt titlu, de artistă emerită, şi cu 40 de roluri. Un final suprapus fericit peste un început!

În pliantul aniversar al teatrului, uimită, ea se întreabă: "Au trecut zece ani? Când? Unde s-au dus?

Şi răspunsul mi l-am dat tot eu. Da, au trecut zece ani. Zece ani de muncă încordată.

Zece ani de când ochii mi s-au oprit pentru întâia oară pe vârful Parângului, admirând primul răsărit de soare, care mă întâmpina în Valea Jiului.

Am venit cu putere de muncă şi cu sufletul plin de elan. A fost greu la început, greu pentru mine, greu pentnt toţi

23 www.cimec.ro

tovarăşii mei cu care am debarcat într-o dimineaţă de august, plină de soare, soare mult şi strălucitor care ne ura : bun venit 1

Şi s-au scurs anii, ani de muncă încordată, de desţelenire şi de bucurii. Am luptat cu frigul, cu cabine unde niciodată nu se făcuse focul. Intram în scenă cu dinţii clănţănind, dar când ochii mi se opreau asupra spectatorilor, un fluid cald îmi străbătea inima şi uitam totul. ln faţa mea erau oamenii muncii, spectatorii mei dragi, care râdeau odată cu mine de bietul Romaniuc din Crângul de călini, aşa cum au râs şi de Domnişoara Cucu din Steaua fără nume, de domnişoara acră şi bătrână cu concepţii de viaţă înguste şi rigide.

Au plâns oamenii muncii odată cu Maria Lwovna din Bătrâneţe zbuciumată şi cu Frau Urlich din Vulturul de Aur. Şi cu năpăstuita Olena din Dragoste în zori de zi.

Şi rând pe rând au venit la mine şi mi-au cerut să le dau viaţă alte şi alte personagii, cu care şedeam de vorbă şi le întrebam: tu ce-ai făcut în viaţă? Ţi-ai iubit copiii, căminul? Care sunt sentimentele tale faţă de viaţa nouă pe care o clădim?

Şi încet, încet îşi depănau firul şi mintea mea le înregistra atent ca să nu piardă nimic din tot ce-mi spuneau acele fiinţe concepute şi dăltuite în forma cea mai frumoasă de către creatorii lor.

Către sfârşitul acestui deceniu, m-am pomenit cu o bătrânică care mi-a spus: Eu sunt Ma 'mare din Colivia cu sticleţi. Vreau să arăţi oamenilor muncii ce am făcut din copiii mei. Şi am ascultat-o şi pe ea, ca şi pe Doamna Du/ska, care mi-a spus: Am trăit acum cinci decenii; am fost zgârcită, rea, meschină şi religia mea era falsa morală pe care o predicam proştilor care mă ascultau. Acum treci cu tăvălugul peste mine, că eu n-aş putea să mă acomodez vieţii pe care·o duceţi voi azi.

Acum când sărbătorim zece ani de la înfiinţarea teatrului minerilor, îmi dau seama că munca mea, străduinţele mele n-au fost zadarnice şi urez tovarăşilor mei de muncă şi de aici înainte aceleaş'i succese şi spor la muncă!

ELENA ANTONESCU, artistă emerită " Şi creatori şi public îi mulţumesc pentru această urare

de acum aproape o jumătate de veac.

24 www.cimec.ro

Fişa de creaţie: Roluri la Teatrul de sllll "Valea Jiului" Petroşani ( 1 948-1958): Slavca

din Alarma, de O. Vasiliev, regia artistică Franz Auerbach, 1 7. 1 0.48; R01:.a Eremilov1111 din O zi de odihni, de Valentin Kataev, regia Franz Auerbach, 29.01 .49; Aricioaica din Ariciul şi iepuraşul, de S. Stepanski, regia Val Mugur, 1 0.02.49; Baba CaJinca din Medicul de plasă, de N. Costăchescu şi I. Ulieru, regia Franz Auerbach, 0 1 . 1 0.49; Oxana Andreevna din Makar Dubrava, de Al. Komeiciuk, regia Franz Auerbach, 03. 1 1 .49; Mrs. Pinkerton din Sacul cu surprize, de Mark Twain, regia Franz Auerbach, 08. 12.49; Poştaşul din Casa cu storurile trase, de Fraţii Tur şi Şeinin, regia Franz Auerbach, 1 1 .05.50; Tasia din Aşa s-a dumirit Costache Bălan, de Gh. Martiniuc, regia Val Mugur, 18.06.50; Cetifeaflll din Cine-I vionvat? de G. Mdivani, regia Val Mugur, 30.09.50; Tatillna Ivanovna din Într-un oraş oarecare, de A. Sofronov, regia Franz Auerbach, 06.1 1 .50; Amfusa Tlhonovna din LupH şi oile, de A. N. Ostrovski, regia Val Mugur, 23. 1 2.50; Leanca din Justlţle (Amiel, C.F.R.), de 1. L. Caragiale, regia Val Mugur, 02.05.5 1 ; Nal8lill Covşic din Cringul cu ciHni, de Al. Komeiciuk, regia Val Mugur, 30.06.5 1 ; Darill Fedoseevna din Nu-i intotdeauna praznic, de A. N. Ostrovski, regia Val Mugur, 24. 1 1 .5 1 ; Mama lui In Sen din La sud de paralela 38, de Thai-Dian-Ciun, regia Val Mugur, 0 1 . 12.5 1 ; Fiocla Ivanovna din Clsltoria, de N . V . Gogol, regia Val Mugur, 23.o3.52; Doamna Turcaret din Clmltarul, de Lesage, regia Val Mugur, 14.06.52; AIU�Jndra Macarovici din Lupii, de Radu Boureanu, regia Val Mugur, 20.09.52; Maria Lvovna din Bltrineţe zbuciumată, de I. Rahmanov, regia Val Mugur, 0 1 . 1 1 .52; Vasilisa Pavlovna din Nunti cu zestre, de N. Diaconov, regia Petre Mihail, 1 5 .03.53; Bike din Familia lui Allan, de Gusein Muhtarov, regia Val Mugur, 1 6.05.53; Doamna Perne/le din Tartulfe, de Moliere, regia Val Mugur, 20.06.53; Ştefana Pumnea din Simion Albac, de S. Andreescu şi Th. Milnescu, regia Val Mugur, 03. 10.53; Frau Milch din La Vulturul de Aur, de Iaroslav Galan, regia Vlad Mugur, 07. 1 1 .53; Zoe Dincă din Afacerlştii, de Tudor Şoimaru, regia I. Petrovici, 06.03.54; Marina din Unchiul Vania, de A. P. Cehov, regia Val Mugur, 1 1 .09.54; 0/ena (Baba) din Dragoste în zori de zi, de Jaroslav Galan, regia Val Mugur, 06. 1 1 .54; Doica din Trandafirii roşU, de Zaharia Bârsan, regia I. Petrovici, 15.01 .55; Matilda Gârbu din Patriotica Rominl S.A.R., de M. Ştefilnescu, regia Mihai Paxino, 26.03.55; Bunica Matuşova din Decoraţii, de Miloslav Stehlik, regia Mihai Paxino, 1 7.09.55; Anna Voicek din Trenul poate fi oprit, de J. Mac Hali, regia Victor D. Bumbeşti, 1 1 .02.56; Sari din Fata de pe Mureş, de R. Boureanu, regia J. Voinescu, 1. Petrovici, C. Beiu, 01 .03.56; Domnişoara Cucu din Steaua firi nume, de Mihail Sebastian, regia I. Petrovici, 1 5.09.56; Nurdella din Cavalerul firi grai, de Heştai Jeno, regia 1. Petrovici, 16.02.57; Olga Pavlov1111 din Copilul altuia, de V. Skvarkin, regia Marcel Şorna, 06.04.57; NaJa/Ja Vasilievna Ma/iutina din O chestiune personali, de Al. Stein, regia Sică Alexandrescu, 07. 1 1 .57; Ma'mare din Colivia cu sticleţl, de L. Sebastian şi Georgescu, regia D. Cipitanu, 0 1 . 12.57; Ghiollhl din Hagi Tudose, de 8. Şt. delavrancea, regia Val Mugur, 25.01.58; Nevastll lui LLJnopov, din Revizorul, de N. V. Gogol, regia Sică Alexandrescu, 08.03.58; Doamna Dulska din Moralitatea Doamnei Dulska, de Gabriela Zapolska, regia Sică Alexandrescu, asistent 1. Cojar, 1 7.03.58.

25

www.cimec.ro

COSTEL RĂDULESCU ­laureat al Premiului de Stat

Întâmplarea face ca despre Costel Rădulescu să se păstreze puţine date, puţine imagini. O apariţie meteorică. La limită, reprezintă tristul destin al celui aflat la Curţile Thaliei. Nu se ştie de unde vine, nu se ştie unde pleacă. Sunt doar câteva date despre urmele sale pe scenă. Se smulge din necunoscut, se retrage în necunoscut. Cine poate să spună de unde vine trupa de actori în Hamlet şi unde dispare!? l-am găsit numele între

tinerii absolvenţi de Conservator (precum Radu Beligan, Irina Răchiţeanu, Fory Etterle, Geo Barton ş.a.) cu care V.I.Popa, numit către sfiirşitul anului 1 938 de ministrul Mihai Râlea, consilier teatral al organizaţiei "Muncă şi voie bună" din cadrul Ministerului Muncii, începe Teatrul "Muncă şi Lumină" în strada Uranus nr. 6, Bucureşti, devenind director la 23 noiembrie.

Costel Rădulescu, i se spune şi Lică, se află între cei veniţi în vara anului 1 948 să intemeieze Teatrul din Valea Jiului. Joacă Cetăţeanul turmentat în piesa O scrisoare pierdută de I. L. Caragiale, în regia lui Val Mugur, cu care se inaugurează deschiderea teatrului, la 8 octombrie 1 948, şi, după 6 ani, întruchipând 22 de personaje, se pensionează şi se retrage sub chipul lui Krupicka din Om în loc, de V. Jelinek, regia Val Mugur, premieră la 1 5 septembrie, 1 954, solicitând parcă să se împlinească titlul piesei. Cât de trist şi gravat de suferinţă ni-l prezintă o fotografie în acest personaj, identificat unul cu altul! De Ia începutul anului 1 953, după cum se notează în distribuţia premierei din 1 9 ianuarie 1 953 Ia Haina

26

www.cimec.ro

nevăzută, după Andersen, Costel Rădulescu este Laureat al Premiului de Stat.

Iarăşi întâmplarea face, sfânta necesitate a ei ascunsă, ca acest actor trist să se întâlnească, dincolo de insipidele 1 8 personaje şi piese, cu patru din celebrele comedii, scrise de doi dintre cei mai mari comediografi ai lumii. Lui îi e dat să

interpreteze: Cetăţeanul turmentat din O scrisoare pierdută, şi Juplin Dumitrache din O noapte furtunoasi, ale lui 1. L. Caragiale, şi Jupân Jacques din Avarul şi Orgon din TartufTe, ale lui Moliere. De-ar fi numai şi pentru întruchiparea acestor personaje, şi Costel Rădulescu ar fi de reţinut! Restul nu mai contează.

În pofida solicitărilor zilei de a sublinia aşa-zisul mesaj, câţiva cronicari şi-au făcut datoria faţă de actor. H. N. Doreanu scrie despre interpretarea lui lvanovici din Makar Dubrava, de A. Korneiciuk: " . . . un raport just a fost realizat pe deplin între lina dramatică generală şi momentele tragice prin jocul lui Lică Rădulescu, căreia regia i-a imprimat o sobrietate care exclude exagerările. (Steagul roşu, 1 3 noiembrie 1949). Ori, S . Teşu, după cuvintele de uzanţă

"adânca înţelegere ideologică a personajului'' Maiorul Peterson din La Vulturul de Aur, de Iaroslav Galan, notează:

"în desfăşurarea acţiunii, prin trăirea sinceră a rolului, s-a impus Costel Rădulescu . . . " (Munca, 29 mai 1 954). În acelaşi

27 www.cimec.ro

fel scrie şi N. Irimescu: ,,De multă pătrundere a personajului şi de înţelegere a intenţiilor autorului a dat dovadă Costel Rădulescu, creând un Krupicka frământat, sincer, cu un orizont vast, plin de viaţă şi năzuinţe, cu toată blândeţea care­I gheboşează . . . " (Steagul roşu, 20 septembrie 1 954).

În fme, privim chipul lui Costel Rădulescu, un ghem de suferinţă învăluită în luciditate şi acceptare, şi avem imaginea celui înşelat şi care se ştie înşelat atât în viaţa privată, cât şi în viaţa socială. Şi din străfunduri îl auzim pe Cetăţeanul turmentat: "Vorba e . . . eu pentru cine votez?" A nu mai putea să optezi datorită inconsistenţei şi spulberării Idealelor - aceasta spune privirea tristă şi sceptică a actorului Costel Rădulescu.

Fişa de creaţk: Roluri la Teatrul de stat " Valea Jiului" Petroşani ( 1 948-1 954): Un

cet/Jţean turmentat din O scrisoare pierduti, de 1. L. Caragiale, regia Val Mugur, 08. 10.48; Zaiţev din O zi de odihni, de V. Katacv, regia Franz Auerbach, 29.01 .49; Boguslav nhy din Pe sub castanii din Praga, de Konstantin Simonov, regia Fr. Auerbach, 1 6.03.49; lnsp. G-rai Dr. Barbete din Medicul de plasl, de N. Costăchescu şi 1. Ulieru, regia Fr. Auerbach, 0 1 . 1 0.49; Mak.ar lvanolllci din Makar Dubrava, de A. Komeiciuk, regia Fr. Auerbach, 03. 1 1 .49; Clay Gark.ness din Sacul cu surprize, de Mark Twain, regia Fr. Auerbach, 08. 1 2.49; Jup8n Jacquu din A varul de Moliere, regia Fr. Auerbach, 25.02.50; Kovrighin din Cine-i vinovat? de G. Mdivani, regia Val Mugur, 30.09.50; Jup8n Dumltraclre din O noapte furtunoasl, de 1. L. Caragiale, regia Val Mugur, 03.02.5 1 ; Tuzov din Moştenire fatall, de S. Şeinin, regia Val Mugur, 1 7 .03.5 1 ; Slavko Trifunov din Lupii de R. Boureanu, regia Val Mugur, 20.09.52; Vi/cenţi M. Vorobiov din BAtrinete zbuciumatl, de 1. Rahmanov, regia Val Mugur, 0 1 . 1 1 .52; Sfetnicul Pedepsilor din Haina nevlzutl, dupil Andersen de Adrian Tudor şi Dan Costescu, regia Val Mugur, 1 9.01 .53 ; Gabu din Oameni de buni credinţl, de G. Mdivani, regia Val Mugur, 2 1 .03.53; Augustin Ranichel din 30 de arginţi, de Howard Fast, regia Val Mugur, 14.05.53; Orgon din Tartuffe de Moliere, regia Val Mugur, 20.06.53; Marcu din Simion Albac, de S. Andreescu şi Th. Mllnescu, regia Val Mugur, 03. 10.53; Maiorul Peterson din La Vulturul de Aur, de !aroslav Galan, regia Vlad Mugur, 07. 1 1 .53; Vraciu/ Cataplasm4 din Povestea focului, de Sergiu Milorian, regia Val Mugur, 09.0 1 . 54; Augustin IOeşu din Afueriştii, de T. Şoimaru, regia 1. Petrovici, 06.03.54; Radu Cristescu din Milu) turbat, de A. Baranga, regia SicA Alexandrescu, 27.03.54; Krupick.a din Om in loc:, de V. Jelinek, regia Val Mugur, 1 5.09.54.

Distincţii: Premiul de Stat, 1953.

28 www.cimec.ro

ILIE ŞTEFAN -fidelitate pentru Teatrul din Valea Jiului

Printre cei 40 de actori şi oameni de teatru care în 28 august 1948 veneau în Petroşani pentru a da fiinţă Teatrului de stat "Valea Jiului, se afla şi Ilie Ştefan. De atunci şi până la pensionare, el a rămas credincios instituţiei, putând să aducă mărturie despre drumul parcurs prin ani de acest teatru. Au venit în acea vară 28 de actori însoţiţi de regizorul Val Mugur, de scenograful Raul Negru şi de directorul Fr. Auerbach, străbătuţi

de acea stare creatoare, proprie începutului. "Cu toţii eram, într-adevăr, cuprinşi de gândul de-a face ceva bun şi trainic -

mărturisea mai târziu Ilie Ştefan - iar pentru noi era o experienţă pasionantă să punem temelia unui teatru pentru mineri. Veneam de la Teatrul Poporului din Bucureşti, instituţie din al cărei colectiv au luat naştere două teatre: cel de aici şi cel de la Brăila. Împreună cu actriţa Elena Antonescu - cea care într-un fel m-a format şi mi-a insuflat dragostea pentru teatru - am venit aici, în Valea Jiului. Anii au trecut şi eu am rămas fidel teatrului şi acestor locuri şi oameni de care m-am ataşat în aşa fel încât mă simt ca şi acasă".

Teatrul se deschidea, cum era şi firesc, cu opera reprezentativă a lui 1. L. Caragiale, O scrisoare pierdută, premiera 8 oct. 1948. ,,Primele repetiţii se începuseră încă din Bucureşti, din casa regizorului Val Mugur, precizează Ilie Ştefan. Cuvintele nu pot exprima exact acea reală sărbătoare care a fost premiera pe scena din Petroşani: atât spectatorii, cât şi noi, actorii, eram participanţi la o atmosferă deosebită,

29 www.cimec.ro

de comuniune deplină şi de mare satisfacţie " (De trei decenii pe scena teatrului minerilor, interviu în Steagul roşu, 1 7 .02. 79). (Dacă atunci nu a făcut parte din distribuţie, în spectacolul omagia) cu aceeaşi piesă, la darea în folosinţă a noii clădiri a teatrului, în centrul oraşului, în 1 983, el interpretează personajul Brlinzovenescu.)

Ilie Ştefan este actorul a cărui activitate artistică s-a suprapus cu cea a instituţiei pe parcursul a peste patru decenii, cunoscând din interior întregul proces creator şi artistic, fiecare moment al instituţiei putând să-I reconstituie cu aura de afectivitate a celui implicat.

S-a născut la 25 octombrie 1 928, în Bucureşti, str. Crişana, nr. 28, tatăl său Constantin fiind muncitor CFR, iar mama, Maria, casnică. Urmează trei clase ale unui liceu industrial şi alte patru ale unui liceu teoretic. În perioada 1 noiembrie 1 94 7 - 3 O aprilie 1 948 este angajat ca sufleur la Teatrul municipal din Satu Mare. Ajunge la Petroşani cu actriţa Elena Antonescu, viitoarea artistă emerită, care îi era mătuşă, şi cu actorul Justin Atanasiu, unchi. Este angajat mai întâi ca sufleur din 28 august 1 948 până în 1 O ianuarie 1 965, după care, datorită harului, ca actor. De fapt, de la început, funcţionează ca actor. Se va pensiona la 1 O martie 1 989.

În această perioadă de 42 de ani, Ilie Ştefan a realizat 99 de roluri, diferite nu numai ca întindere, ci şi ca tipologie. Să amintim câteva, începând cu cel mai îndrăgit de el: Marchizul de Forlipopoli din Hangiţa, de Carlo Goldoni, şi continuând cu Ol:tave din Vicleniile lui Scapin, de Moliere; Piotr din Cei din urmă, de M. Gorki; Petre

30 www.cimec.ro

Dinu din Titanic vals, de T. Muşatescu; Călugărul din Io, Mircea Voievod, de Dan Tărchilă; Taman din Plicul, de L. Rebreanu; Lingstrand din Femeia mării, de Henrik Ibsen; Omul de sticlă din Inimă rece, de W. Hauff; Zoil din Fântâna Blanduziei, de V. Alecsandri; Dumşa din Petru Rareş, de Horia Lovinescu; Curio din Noaptea regilor, de Shakespeare; Camilo din Câinele Grădinarului, de Lope de Vega; Pistol din Nevestele vesele din Windsor, de

3 1

www.cimec.ro

Shakespeare; /van din Fata fără zestre, de N. Ostrovski; Pintenaru din Încurcă lume, de A. de Herz; Colin din George Dandin, de Moliere, sau Insul II din Pluta Meduzei, de Marin Sorescu, spectacol premiat la Festivalul de teatru contemporan, Braşov 1980 . S-a întâlnit aproape cu toţi regizorii care au lucrat sau au colaborat cu teatrul nostru: Val Mugur, 1. Petrovici, Constantin Dinischiotu, Marcel Şoma, Petre Sava Băleanu, Marietta Sadova, Ion Simionescu, Ion Olteanu, Adrian Lupu, Florin Fătulescu ş.a.

32 www.cimec.ro

Ilie Ştefan nu a ţinut cont de mărimea rolurilor, ci de complexitatea intensivă a lor, de densitatea comică -predilecţia sa fiind comedia. Ele i-au solicitat disponibilităţi creatoare variate, o ingenuitate sufletească şi o aparte forţă constructivă a imaginaţiei. Cronicile la diversele spectacole i­au remarcat ''jocul simplu", "firescuf', "capacitatea de interiorizare", ''forţa expresivă", sau, după cwn scrie V. Teodorescu despre interpretarea din Hangiţa, în Steagul roşu, din 1 5 mai 1 968, "măiestria cu care a reuşit să-şi atragă spectatorii ca înspre primul reprezentant al hazului irezistibif'; ori "simţul nuanţei şi o anume ştiinţă a echilibrului", după aprecierile lui Dumitru Dem Ionaşcu din cronica la Pluta Meduzei din Vatra nr. 8/1 980.

În 1964 ''pentru merite excepţionale în domeniul artei şi culturii'' a fost distins cu Ordinul "Meritul Cultural" cls. a Va. După o viaţă de activitate creatoare, Ilie Ştefan se prezintă şi cu un gest de semnificaţie morală: fidelitatea pentru scena petroşeneană şi nedezmintita dragoste faţă de oamenii din Valea Jiului. A rămas alături de aceştia, în Petroşani.

Fişa de creape: Roluri: Ga.zetar străin din Casa cu storurile trase, de Fraţii Tur, regia

artistică Fr. Auerbach, 1 1 .05.50; Vwrel din Undeva sub pământ, de M. Leonard, regia Val Mugur, 02.05.5 1 ; Vlada din Lupii, de Radu Boureanu, regia Val Mugur, 20.09.52; Primul student din Bătrinete zbuciumată, de 1. Rahmanov, regia Val Mugur, 0 1 . 1 1 .52; Un fecior din Ceasul de aur, de 1. Niculcscu, şi Posteucă din Boieri şi tArani, de Al. Sever, regia Marcel Şoma, 1 5 . 12.56; Nicu din A furat-o pădurea, de M. Leonard, regia Jean Voinesc)l şi Vaii Preoteasa, 26.09.56; Tliniuul din Art. 214, de 1. L. Caragiale, regia Mihai IZirra, 2 1 .04.57; Ţlică din Colivia cu stidefi, de L. Sebastian şi S. Georgescu, regia D. Căpitanu, 1 1 . 12.57; Un invita/ din Afaceriştll, de T. Şoimaru, regia Ion Petrovici, 1 7. 12.57; Un invitat din Hagi Tudose, de B. Ş. Delavrancea, 25.0 1 .58; LiuUulwv din Revizorul, de N. V. Gogol, regia Sică Alexandrescu, Ion Cojar, 08.03.58; Un ostaş din Fata de pe Mureş, de R. Boureanu, regia Jean Voineseu, 1 9.06.58; Ion Mereuţă; Un agent din AnH negri, de Aurel Baranga şi N. Moraru, regia C. Dinischiotu, 20.09.58; Sentinela din Ruptura, de Boris Lavreniev, regia C. Dinischiotu, 06. 10.58; Apă Dulce din lnşir-te mirgirite, de V. Eftimiu, regia 1. Petrovici, 07.03.59; Va/etul din lnviţitoarea, de Br6dy Săndor, regia C. Dinischiotu, 06.06.59; Solda/ Ghinea din Ultimul mesaj, de Laurenţiu Fulga, regia C. Dinischiotu, 22.08.59; Cullli din Ochiul babei, de George Vasilescu, regia C. Dinischiotu, 3 1 . 10.59; Piotr din Cel din urmă, de Maxim Gorki, regia M. Şoma, 1 2. 1 2.59; Octave din Vicleniile lut Scapln de Moliere, regia M. Şoma, 1 9.03.59; Omul lui Armitage din Celebrul 702, de Al. Mirodan, regia M. Şoma, 01 , 12,60; Un tânăr din Secunda 58, de Dorel Dorian, regia M. Şoma, 28.0 1 .6 1 ; Serghei din Ecoul îndepărtat, de Sava Golovanski, regia I. Petrovici, 09.04.61; Knopf din Doi medici, de Hans Pfeiffer, regia M. Şoma, 25. 1 2.61 ; Un

33 www.cimec.ro

ctilăreţ din Trenul regimentar, de D. Davurin, regia l. Petrovici, 24.03.62; Un colectivist din Nunti la castel, de Siitii Andrâş, regia M. Şoma, 15 .09.62; Gorin din Se cauti un \'Înovat, de Marcel Ayme, regia Gh. Iordănescu şi Ion Tifor, 1 0. 1 1 .62; Pisoz/d din Despot Vodă, de V. Alecsandri, regia Petre Sava Băleanu, 07.02.63; Sima din Bliiat bun, dar . . . cu lipsuri, de Nicuţă Tănase, regia C. Dinischiotu, 1 8.04.63; Nebunul // din Generalul şi Nebunul, de Angelo Vagenstein, regia P. S. Băleanu şi Al. Miclescu, 13 .08.63; Tudor din Punctul culminant, de Gh. Vlad, regia Val Mugur, 1 0. 1 1 .63; Curio din Noaptea regilor, de W. Shakespeare, regia Marietta Sadova, 02.05.64; Varrius; Un mesager din Mlisurli pentru misurli, de W. Shakeaspeare, regia M. Sadova, 21 . 1 1 .64; Petre Dinu din Titanic Vals, de Tudor Muşatescu, regia M. Şoma, 09.01.65; Cerşetorul din Copacii mor in picioare, de Alejandro Casona, regia M. Şoma, 10.04.65; Al doilea ţăran din Se face ziuă, de Zaharia Bârsan, regia M. Sadova, 24.10.65; Deciu din Suflete tari, de Carnii Petrescu, regia M. Şoma, 08.01 .66; Milicil Dumitrescu din VIsul unei nopţi de iarnă, de T. Muşatescu, regia Al. Mielescu, 1 1 .09.66; Cfllflilo din Ciinele GrAdinarului, de Lope de Vega, regia C. Dinischiotu, 29.1 0.66; Călugilrul din lo, Mircea Volevod, de Dan Tărchilă, regia C. Dinischiotu, 1 8. 1 2.66; Chermes din Adunarea femeilor, după Aristofan şi Robert Merle de Paul B. Marian, regia Constantin Dicu, 01 .04.67; Marchizul de Forlipopoli din Hangiţa, de Carlo Goldoni, regia M. Şoma, 04.05.68; Zoil din Fintina Blandu:del, de V. Alecsandri, regia Ion Olteanu, 29.09.68; Baronul din Icre negre cu fasole, de G. Scamicci, R. Tarabusi, regia C. Dicu, 25.0 1 .69; Pistol din Nevestele vesele din Windsor, de W. Shakespeare, regia C. Dicu, 10.05.69; Negustorul din Motanul incillţat, de T. Muşatescu, Nina Stoiceva, regia Titorel Pătraşcu, 1 9. 1 0.69; Ragnar Brovik din Constructorul Solness, de Henrik Ibsen, regia M. Şoma, 28.1 2.69; Şcolerul l din Un pedagog de şcoalil nouil, de 1. L. Caragiale, şi Ucenicul lui Pafnutie din Minunile Sfintului Sisoe, de G. Topârceanu, regia M. Sadova, 0 1 . 1 1 .70; Omul de legilturil din Patru oameni firi nume, de Radu Bădilă, regia Călin Florian, 06.02.71; Directorul Circului din Haplea, Neafi şi Nătifleafi la Circ, de Marin lorda, regia M. Şoma, 1 6.03.7 1 ; Mihililescu din Interesul general, de A. Baranga, regia Călin Florian, 22.09.7 1 ; Nicolae lrimia din Ştafeta nevăzută, de Paul Everac, regia M. Şoma, 09. 10.7 1 ; Pîşllcă din . . . Eseu, de T. Muşatescu, regia M. Şoma, 05.01 .72; A/dea Algiu din Vlaicu Vodă, de Al. Davila, regia 1. Olteanu, 01 .04.72; Petrea din Omul pAmintului de Vasile Zdrenghea, regia 1. Olteanu, 23.09.72; Omrdeţul de Sticlil din Inimi rece, de W. Hauff, regia M. Şoma, 06.0 1 .73; Teologul din Casa care a fugit prin uşi, de Petru Vintilă, regia G. Teaşcă, 25.02.73; /van din Fata firi zestre, de A. N. Ostrovski, regia M. Şoma, 1 1 . 1 1 .73; Interlocutorul din Casa de mode, de Th. Mănescu, regia Ion Simionescu, 16. 12.73; Ing. Pascu din Amurgul acela violet de l. D. Sîrbu, regia Letiţia Popa, 02.06.74; Ion Tamanu din PUcul, de L. Rebreanu, regia M. Şoma, 27.02.75; Colin din George Dandln, de Moliere, regia Adrian Lupu, 1 8.05.75; Lyngstrand din Femeia mirii, de H. Ibsen, regia M. Şorna, 15 .09.75; Sala din Noapte Albi, de Mircea Bradu, regia M. Şoma, 25. 1 0.75; Saca.giul din Familia Tot de Orkeny Istvăn, regia Mrius Popescu, 01 .02.76; Tatii/ Cireşicăi; Pala de foc din Glie Voinicul, de Mircea Florian, regia Nicolae Gherghe, 23.05.76; Şeful gilrii, din Rapsodie transilvan!, de 1. D. Sîrbu, regia Valentina Balogh, 30.04.77; Greavu din Autobiografie, de Horia Lovinescu, regia M. Şoma, 05. 1 1 .77; lstrate Cârlig; Dracul Su�l din Dilnili Prcpclcac, după 1. Creangă, regia N. Gherghe, 2 1 . 1 1 .77; Ionescu din Mireasi firi mire, de B. B. Bogdan, regia Florin Fătulescu, 27.09.78; Dumşa din Petru Rareş, de H. Lovinescu, regia F. Fătulescu, 24.02.79; Moş Chiorpec; Un elev din Pupăza din tei, după r. Creangă, regia N. Gherghe, 03.04.79; V"IŞan din La lumina :dlel, de V. Mureşan, D. Dem Ionaşcu, regia F. Fătulescu, 18 .08.79; Hfllflalul din Excepfie şi reguli, de B. Brecht, regia Muşata Mucenic, 02. 12.79; Insul II din Pluta Meduzei, de Marin

34 www.cimec.ro

Sorescu, regia F. FAtulescu, 13 .03.80; JuciJJorul ll din Pele şi caii verzi, de M. M. Ionescu, regia F. Flitulescu, 1 1 .05.80; Stana de piatra din VrAjitoarele, de Dimitrie Stelaru, regia N. Gherghe, 13.02.8 1 ; Mltru Precup din Soarele şi Luna, de Al. Anghelescu, regia M. Şoma, 14.05.8 1 ; Matei Plntenaru din lnc:urtll lnme, de A. D. Herz, regia N. Gherghe, 1 8.02.82; Glgl din Gllrgllrifa, de Ion Bliieşu, regia M. Şoma, 04. 1 1 .82; Iordache; Brlinzovenescu din O scrisoare pierduti, de 1. L. Caragiale, regia 1. Simionescu, 3 1 .05.83; Vulpache din Uldorul nu merge de multe ori la apll, de Dinu Grigorescu, regia I. Simionescu, 24.09.83; Un ţlran din Steaua llrll nume, de M. Sebastian, regia M. Şoma, 25. 1 2.83; Tlncu din Milionarul sArat, de Tudor Popescu, regia M. Şoma, 06.03.84; Ariciul; Lilncierul l din Ciinele şi Lupul, de N. Gherghe, regia N. Gherghe, 04.05.84; Omul cu idei din Omul cu mirtoaga, de G. Ciprian, regia M. Şoma, 19.09.85; Sfljrleazli-Fojeazil din lorgovan, fiul muntilor, de N. Gherghe, regia N. Gherghe, 24.02.88; /ute-de-pidor din Puterea iubirii, de Dumitru Niţli, regia N. Gherghe, 03. 1 1 .86; AL Fllibeno din O intimplare cu haz, de C. Goldoni, 28.02.87; Nea Nae din SimbAta amlgirilor, de I. D. Sirbu, regia M. Şoma, 30.09.87; Diacul din Meşterul, de D. Dem lonaşcu, dupa Radu Ciobanu, regia Constantin Codrescu, 1 9.06.'88.

Redtaluri: Eminesc:u, regia Marietta Sadova, 13 .06.64; "Dintre sute de catarge", Eminescu, regia Florin Plaur, 20.10.85.

35 www.cimec.ro

SANDU STICLARU -chemat de Dumnezeu la aplauze!

Sandu Sticlaru, cunoscut actor al Teatrului Naţional "1. L. Caragiale" Bucureşti, face parte dintre părinţii Teatrului din Petroşani. Între artiştii romantici şi entuziaşti, strânşi în jurul directorului Franz Auerbach, regizorului Val Mugur şi scenografului Raul Negru, care au venit în Petroşani alături de Elena Antonescu, Petru Asan, Tinel Atanasiu, Anca Balaban, Lascăr Banu, Ricardo Colberti, Teodor

Botoşescu, Lică Rădulescu, Ion Stănescu, Jean Tomescu ori Maria lordache-Dumitrescu, se află şi Sandu Sticlaru.

Ca orice început şi, mai ales, înfiinţarea unui lăcaş de cultură, cu oamenii săi cu tot, înseamnă entuziasm şi dăruire, o conştiinţă că reprezintă aurora unei zile, răsăritul bine venit cu explozie sa de lumină. Este ceea ce percepe o generaţie adolescentină, ceea ce istoria lasă aparent să se vadă. De fapt, creatorii, în această fază, sunt în cea mai mare parte numai entuziasm şi bucurie, dăruirea lor - abia spre finalul zilei proprii fiecăruia - se va dovedi, după caz, o fărâmă de jertfă omenească.

Un mănunchi de artişti sub semnul lui Caragiale! Încep O scrisoare pierdută. Spaţiul: Cazinoul Muncitoresc din Petroşani cu sala sa de spectacol. Despre atmosfera dominantă, V. Mureşan scria în Zori noi: ,,Sala de spectacol a Cazinoului muncitoresc din Petroşani, împreună cu o parte din încăperile anexe, puse la dispoziţia Teatrului Poporului, au devenit un adevărat şantier de muncă. (. . . ) În biroul teatrului, personalul artistic, cu rolurile în faţă, face ultimele repetiţii ale piesei O scrisoare pierdută cu care Consiliul de îndrumare al acestor

36 www.cimec.ro

teatre a fixat deschiderea stagiunii la 8 octombrie. Regizorul Val Mugur verifică atent jocul fiecărui personaj al piesei . . . " La Bucureşti, pe scena Naţionalului, lucra în acelaşi timp şi la aceeaşi piesă, Sică Alexandrescu, care avea să impună un stil şi o marcă a lui Caragiale. În anii următori spectacolul se pune în mai multe teatre din ţară. Numai că Teatrul de aici este cu un pas înainte, în ceea ce priveşte premiera, chiar faţă de Capitală. Între tinerii entuziaşti din distribuţie este şi Radu Sticlaru. Are 25 de ani (născut în 1923). Interpretează personajul Pristanda. Acest Pristanda care poate să fie pitoresc şi odios, să suscite compasiune şi să fie rău, să fie inocent şi necinstit, iresponsabil şi sublim, rătăcit şi slugarnic printre cei mari şi puternici, care poate să fie singur şi

"multiplu" - aşa 1-a reprezentat mult mai târziu, în 1 977, regizorul Mircea Marin, la Braşov - credem că 1-a făcut pe Sandu Sticlaru, încă de la acea vârstă, să privească cu luciditate în sine şi în afară, pe tot traseul vieţii creaţiei sale, până în ultimul ceas din 1 octombrie 2006.

Se cuvine să amintim această distribuţie, să zicem de

"aur": R. Colberti (Tipătescu), P. Asan (Dandanache), N. N.

37 www.cimec.ro

Matei (Zaharia Trahanache), Romulus Neacşu (Farfuridz), J. Mărgăritescu (Brânzovenescu), Ilie Cemea (Caţavencu), Sandu Sticlaru (Pristanda), Lică Rădulescu (Cetăţeanul turmentat), Lilly Urseanu (Zoe). Regia: Val Mugur; scenografia Th. Kiriacoff-Surucianu. Premieră: 08. 1 0.48.

Sandu Sticlaru mai interpretează pe scena Teatrului din Petroşani: Portarul din O zi de odihnă, de Valentin Kataev, regia Franz Auerbach, scenografia Raul Negru, premieră: 2 1 .0.49; Lupul din Căsuţa din câmpie, de G. Marşak, şi Ariciul din Ariciul şi iepuraşul, de S. Stepanski, spectacol coupe pentru copii, regia Val Mugur, scenografia Raul Negru, premieră: 1 0.02.49. Joacă şi în spectacolul Pe sub castanii din Praga, de Constantin Simonov, regia Franz Auerbach, decoruri Raul Negru, premieră: 16.03.49 - după care, pentru o perioadă, trece prin câteva teatre din ţară, ca apoi să ajungă şi să se desfăşoare cu har şi talent pe marea scenă a ţării, la Teatrul Naţional "I . L. Caragiale" din Bucureşti.

Ne imaginăm că dincolo îl aşteaptă să intre în scenă cu acelaşi rol (Pristanda) colegii din distribuţia piesei O scrisoare pierdută, cu regizor şi scenograf cu tot, pentru a da premiera şi în faţa îngerilor. Dumnezeu să-i ierte "bâlbele" din timpul vieţii şi, pentru talantul pe care i 1-a dat şi Sandu Sticlaru 1-a înmulţit pe scenă, să-I cheme de nenumărate ori la aplauze!

38 www.cimec.ro

MARIA DUMITRESCU -o actriţă cu activitate multiplă, ,,sobră şi reţinută"

Maria Iordache Dumitrescu, ajunsă la o venerabilă nonagenară vârstă, are bucuria spiritului pe faţă şi a lucrului bine făcut, în suflet. Ea face parte dintre actorii care au pus piatra de temelie a Teatrului în Valea Jiului, ca instituţie profesionistă de spectacole, la 28 august 1 948.

Maria Iordache s-a născut la 2 noiembrie 19 13 , în comuna

Băiculeşti de Curtea de Argeş. O zonă magică, voievodală, stăpânită de duhul domnitorilor şi regilor noştri şi străjuită de monnintele şi oasele lor. Părinţii săi, tatăl, Nicolae, şi mama Ecaterina, erau agricultori, dar mai făceau şi negustorie la Bucureşti. Aşa se face că Maria, încă de la 1 6 ani, în perioada 1929-1 939 - în familie fiind şi mulţi copii - ajunge să lucreze în Bucureşti la diferite ateliere de croitorie, vopsitorie, tipografie; iar în anii de război, 1 939- 1 945, să fie muncitoare la Fabrica militară de măşti de gaze din Obor. ,,Proba măştilor - spune ea - se făcea cu noi; treceam cu ele pe figură prin camera de gaze."

Înclinaţiile sale au fost pentru muzică, dar a învins talentul pentru scenă. La un an după înfiinţarea Conservatorului Muncitoresc de Muzică, Artă Dramatică şi Dansuri de către V.I. Popa, se înscrie în 1943 şi-i urmează cursurile, avându-i ca profesori: de actorie şi regie de teatru pe Marin Iorda, iar la limba şi literatura română pe Lucia Demetrius. Îl absolvă în 1 946. Maria, fiind crescută cu un deosebit simţ al muncii şi al dreptăţii - a lucra într-o fabrică militară pe timp de război nu este puţin lucru! -, nu putea să se limiteze doar la studiile de Conservator, ci a ieşit, energic, în

39 www.cimec.ro

arenă ca om între oameni. Se înscrie în Sindicatul Artiştilor, al cărui preşedinte era actorul Lăzărescu, şi este activistă alături de Maria Voluntaru, soţia lui V. 1. Popa. ,,El era un artist desăvârşit - povesteşte -, deseori venea la clasa lui Marin Iorda. Lucrau la un proiect de spectacol: Eu tac, tu taci, ea vorbeşte. Aproape de fiecare dată mă invita să-i recit Duşmancele. li plăcea mult cum recit . . . Maestrul a murit în 30 martie 1946, şi soţia sa tocmai trebuiasăjoace - şi a jucat. Aşa era respectată arta şi munca. Recunoscute. Nu ca acum,

nemunca! Teatrul era lumină şi . . . dreptate - acum, nu. Ceea ce văd la televiziune îmi face greaţă. Umblă fetele aproape dezbrăca te . . . " Ca activistă la Sindicat, fiind dotată cu un puternic caracter, a rezolvat în favoarea artistci, diferendul Mariei Lătăreţu cu patronul restaurantului unde cânta, acesta voind s-o facă şi damă de consumaţie. ,,Mai târziu, Maria a vrut să mă ia în trupa sa să cânt muzică populară. "De ce nu vii să cânţi cu bărbatul meu? Vedem lumea! ';, mi-a zis, dar mai puternică mi-a fost pasiunea pentru teatru." Pentru sine, ambiţioasă, pleacă dintr-un turneu particular Ia Ministerul Culturii şi-1 întreabă direct pe ministru: ,,Pentru ce am carnetul acesta (,, diploma " absolvirii Conservatorului), să mă

40 www.cimec.ro

uit la el?! Vreau să lucrez într-un teatro de stat!" Şi ministrul a chemat la el pe secretar şi a întrebat-o: "Unde vrei? În Capitală, la Ploieşti, sau la Petroşani?" Şi ea a ales Petroşani, spre a veni "după bărbaf'. ,,Ministrul mi-a dat avizul

secretarol s-a executat

Ucenicia pe scenă o începe la Teatrul Poporului Bucureşti ( 1 946-1 94 7) unde realizează rolul Smeraldina din Slugă la doi stăpâni, de Carlo Goldoni şi un altul în Întâmplările tinereţii, dar arta interpretării şi-o desăvârşeşte la Teatrul de stat "Valea Jiului" Petroşani, unde şi-a urmat soţul, un bun regizor tehnic, Marin Dumitrescu (în acte se va căsători câţiva ani mai târziu, prin 1 955, el având o inexplicabilă teamă de a i se recolta sânge pentru analize) şi a fost încadrată, pe baza actelor şi "avizului" de la Minister, de către directorul Fr. Auerbach, "la actori'' Din 1 948 şi până la pensionare în 1 967, Maria Dumitrescu realizează 67 de roluri, unele de întindere mai mică, dar ,,grase", în faţa cărora neputinţa nu are nici o scuză, dar care dau satisfacţii, şi altele de mai mare întindere. Debutează pe scena din Petroşani, în 12 mai 1 949, cu rolul Maria din Cumpăna de Lucia Demetrius, sub bagheta lui Val Mugur şi Gustav Valentin. Şi continuă (dintre cele mai importante) cu: C/aude din A varul de Moliere, Veta din O noapte furtunoasă, de 1. L. Caragiale, Melania din Nu-i întotdeauna praznic, de A. N. Ostrovski, Marina din Bădăranii, de C. Goldoni, Marina din Unchiul

4 1 www.cimec.ro

Vania, de A. P. Cehov, O călugăriţă din Hagi Tudose, de B. Şt. Delavrancea, Fevronia Fetrovna Poşliopkina din Revizorul, de N. V. Gogol, Băciţa din Înşir-te mărgărite, de V. Eftimiu, Nerine din Vicleniile lui Scapin, de Moliere, Maica Fevronia din Despot Vodă, de V. Alecsandri, Anne­Marie din Nora, de H. Ibsen, Francisca din Măsură pentru măsură, de W. Shakespeare, Natalia Panait din Visul unei nopţi de iarnă, de T. Muşatescu, sau Stana din Suflete tari, de Carnii Peterescu.

Maria Dumitrescu a lucrat cu regizorii: Fr. Auerbach, Val Mugur, Jean Voinescu, Sică Alexandrescu, 1. Petrovici, Petre Sava Băleanu, Marcel Şoma, Al. Miclescu, Marietta Sadova, Constantin Dinischiotu. Adeseori cerea să facă dublură pe anumite roluri - ceea ce era un câştig artistic pentru spectacol, dar şi o nemeritată invidie - precum în cazul rolului Marina din Bădăranii lui C. Goldoni, unde Val Mugur a distribuit-o împreună cu Elena Columbeanu urmând ca fiecare să joace alternativ matineu şi seara. ,/..a avanpremieră am auzit din fundul sălii: "As ta-i mai bună! " Şi Nu{i Columbeanu nu mi-a iertat-o. Eram mulţi actori, toţi buni, şi invidia era puternică. Nici după 1 O ani, soţul ei nu m-a salutat" -povesteşte cea pentru care teatrul cu valorile sale umane a rămas sacru. Alteori făcea dublură chiar cu Elena Antonescu,

42 www.cimec.ro

artistă emerită, ca în cazul rolului Anna Voicek, din Trenul poate fi oprit.

Cronicarii i-au remarcat contribuţiile artistice, ca fiind sobre şi reţinute, sincere şi autentice. P. Tomescu, în cronica din Steagul roşu, din 1 9 mai 1 953, referitoare la Familia lui Alian, o consemnează între actorii care au realizat "o impresionantă creaţie". lrimie Străuţ, în articolul Un zguduitor manifest pentru pace spectacolul Trenul poate fi oprit a/ lui J. Mac Hal/, scrie în Steagul roşu din 5 februarie 1 956: " Multă bogăţie a adus spectacolului Elena Antonescu şi Maria Iordache " Cu premiera pe ţară, Colivia cu sticleţi, de L. Sebastian şi S. Georgescu, Teatrul de stat "Valea Jiului" Petroşani a participat la Luna culturii româneşti, adăugându­şi !auri din partea criticii de specialitate. Interpreta Lucreţiei este remarcată de Margareta Bărbuţă, alături de Elena Antonescu, Dem. Columbeanu, sau Ion Stănescu, ca fiind "sobră şi reţinută. V. Fiilesi, în Steagul roşu din 8 decembrie 1 957, făcând o analiză a spectacolului, desfăşurată în partea a doua pe partiturile actoriceşti, scrie: ,,Maria Iordache­Dumitrescu, Lucreţia, prin mişcări relativ bine executate, a contrahalansat discordia între prezenţa aproape permanentă în scenă şi debitul verbal redus". Tot el, în Steagul roşu, din 6 oct. 1 962, în cronica despre Nuntă la castel, notează: "Interpreta Anei, Maria Dumitrescu, a fost autentică,

43 www.cimec.ro

sinceră". Maria Dumitrescu este şi o fină observatoare a

fenomenului cultural, social, civic. (Se trăia cu pâine pe cartelă.) Publicista îl transcrie atitudinal în presa locală, sau centrală: Scânteia, Munca, DIJlgozono, Steagul Roşu, Drumul socialismului. Plicuri cu adresele acestor publicaţii tipărite la "destinatar", cum se obişnuia să se trimită colaboratorilor, se găsesc risipite prin colecţiile sale de ziare. La o răsfoire sumară am descoperit articole semnate de Maria Iordache-Dumitrescu: Deputata în Drumul socialismului (25 iunie I 958), Teatrul de Stat din Petroşani în turneu prin satele regiunii noastre în Drumul socialismului (13 dec. I 956), Noi premiere ale Teatrului de Stat, în Steagul roşu (5 feb. I 958), Gospodinele oraşului cu subtitlurile În sprijinul bolnavilor şi al bătrâni/ar şi În cercurile de citit în Steagul roşu (I I sept. 1957), Nimicuri . . . mari pentru cei mici în Steagul roşu ( 1 3 martie I 960), Roza-neny în Femeia, nr.5, I 954, Colectivul şi-a spus cuvântul! în Steagul roşu (22 iunie I 958), o analiză amănunţită, cu note critice, a turneului de 29 de zile cu Take, Inake şi Cadâr ( 40 de spectacole, I 1 .443 spectatori) şi de 30 de zile cu Moralitatea d-nei Dulska (39 de spectacole, 10.000 spectatori). Sunt păstrate ziare cu cronici privitoare la spectacolele teatrului, cu cronici culturale, ca de

44 www.cimec.ro

pildă Contemporanul cu Cronicile optimistului semnate de G. Călinescu (despre Gogol, Eminescu ş.a.), Centenarul lui Cehov, chiar şi textul "noii" Constituţii, altele cu cercetări arheologice ale lui Plopşor, sau matematice, ale lui Moisil. În fine, cele în domeniu: vizita la Bucureşti a Teatrului din Moscova, a Teatrului înfiinţat de B. Brecht, Berliner Ensemble, cu artista Helene Weigel. Altele, privind activitatea formaţiilor de artişti amatori, cu organizarea şi festivalurile lor. Maria Dumitrescu era un om de teatru informat şi ceea ce se petrecea în jurul ei, în atingere cu ea, o privea - şi lua atitudine: pe scenă şi în scris. Informarea culturală, civică şi dreptatea erau preocupările, ideile forţă ale omului şi artistei. A făcut parte din Comisia de femei a municipiului Petroşani şi ca deputat în Comitetul regional de partid, Hunedoara.

A instruit formaţii de artişti amatori, precum cea de la Căminul cultural din Cimpa, cu care a lua Premiul al doilea la faza finală a Festivalului de teatru "L L. Caragiale" , fiind distinsă cu titlul de laureat al festivalului (v. Drumul socialismului, 2 1 dec. 1 960), sau a semnat "conducerea artistică" a unor spectacole de estradă, precum cel al Formaţiei

de estradă "Jiul", ocupând Locul I în cadrul celui de-al III­lea Festival Regional al Tineretului Hunedorean (v. afişul

45 www.cimec.ro

Un inel şi • • . o poveste adevărată, de N. Baban, din 1 959, spectacol care cuprindea şi ,,dansuri populare olteneşti, ardeleneşti şi ţigăneşti" - se juca matineu şi seara).

De-ale turneelor. "Turneele erau viaţa teatrului şi viaţa noastră. Se făceau cu vagonul. Trăgeam vagonul în gară, închiriam mijloace de transport, chiar căruţă cu cal, şi căram decorul la sala de spectacol. Eram cu Ochiul Babei. Jucam Aftinia şi, în scena mea, actorii parteneri nu se concentrau. Supărată, bag replica: Eu vorbesc şi voi vă uitaţi pe pereţi!? şi fac un cocoloş din mămăliga de recuzită şi dau cu el în vasul cu lapte. Laptele sare şi-i stropeşte din cap până-n picioare. Sala explodează în aplauze. Iar Drăcea, îmi zice: " Ţine-o, ţine-o, coană Mărie!" Am păstrat-o şi luam aplauze la scenă deschisă ".

Fişa de creaţie: Roluri: La Teatrul Poporului Bucureşti ( 1 946- 1 947): Smeraldina din Slugi

la doi stApini, de C. Goldoni, şi Vecina din Vasile Ivanovici, de E. Permeac, ambele în regia lui Franz Auerbach.

La Teatrul de stat " Valea Jiului" Petroşani ( 1948-1966): Maria din CumpAna, de L. Dernetrius, regia Val Mugur, 12 .05.49; Margareta din Vulpea pedepsiti, de Mircea Florian, regia Val Mugur şi Gustav Valentin, 1 9.05.49; Mireasa; Valendna din Medicul de plasA, de N. Costllchescu şi 1 . Ulieru, regia Fr. Auerbach, 0 1 . 10.49; Viespea din Hofii la miere, de V. Avrigeanu şi N. Bucevski, regia P. Asan şi V. Gustav, 19.01 .50; Clllude din Avarul de Moliere, regia Fr. Auerbach, 25.02.50; Dr. Erna Curtlus din Casa cu storurile trase, de fraţii Tur şi Şeinin, regia Fr. Auerbach, 1 1 .05.50; Soacra; Elena; Aneţica din Aşa s-a dumirit Costache Bllan, de Gh. Martiniuc, regia Val Mugur, 1 8.06.50; O/ea din Cine-i vinovat? de G. Midivani, regia Val Mugur, 30.09.50; Daşa din Intr-un oraş oarecare, de A. Sofronov, regia Fr. Auerbach, 06. 1 1 .50; Veta din O noapte furtunoasi, de 1. L. Caragiale, 03.02.5 1 ; EcaJerina KriJiaJaia din Cringul de cilini, de Al. Komeiciuk, regia Val Mugur, 30.06.5 1 ; Melania din Nu-i intotdeauna praznic, de A. N. Ostrovski, regia Val Mugur, 24. 1 1 .5 1 ; Marina din Bidiranii, de C. Goldoni, regia Val Mugur, 05.05.52; Danita din Lupii, de R. Boureanu, regia Val Mugur, 20.09.52; ŢIJranca; Croitoreasa IV din Haina nevAzutA, de Adrian Tudor şi Dan Costescu după H. C. Andersen, regia Val Mugur, 1 9.0 1 .53; Vasilisa Pavlona din Nunti cu zestre, de N. Diaconov, regia Petre Mihail, 15.03.5�; Bike din Familia lui Alian, de Gusei Muhtarov, regia Val Mugur, 16.05.53; O invitatll din Afaceriştii, de T. Şoimaru, regia 1 . Petrovici, 06.03.54; Polina din Fete frumoase, de A. Simucov, regia Mihai Paxino, 01 .04.54; Marina din Unchiul Vania, de A.P. Cehov, regia Val Mugur, 1 1 .09.54; Doica din Trandalirii roşii, de Zaharia Bârsan, regia 1. Petrovici, 15 .0 1 .55; Ana din Intoarcerea lui Vasi, de C. Beiu, regia M. Paxino, şi Maria din SArbAtoarea recoltei, de H. Nicolaide, regia 1. Petrovici, 0 1 .03.55; Tuşa Katia din Cine ride la urmA, de K. Krtapiva, regia 1 . Petrovici, 0 1 . 1 0.55; Anna Voicek din Trenul poate li oprit, de J. Mac Hali, regia Victor Bumbeşt� 1 1 .02.56; Zora din Fata de pe Mureş, de R. Boureanu, regia J. Voinescu, 10.03.56; Servitoarea din Omul care a vAzut moartea, de V. Eftimiu, regia M. Paxino, 09.06.56; Maria din RAfuiala,

46 www.cimec.ro

de Tiberiu Vomic, şi Ioana din Platri in casi, de V. Alecsandri, regia J. Voinescu şi Valentina Preoteasa, 26.09.56; Maria din Ceasul de aur, de 1. Niculescu, regia Marcel Şoma, 1 5 . 12.56; O femeie de senoiciu din De luni până luni, de N. Constantinescu şi G. Voinescu, regia J. Voinescu, 14.09.57; Lucreţis din Colivia cu sticleţi, de L. Sebastian şi S. Georgescu, regia D. Căpitanu, 0 1 . 1 2.57; O călugărlfd din Hagt Tudose, de B. Şt. Delavrancea, regia Val Mugur, 25.01 .58; Fevronill Fetrovna Poşliopkina din Revizorul, de N. V. Gogol, regia Sică Alexandrescu, 08.03.58; Tadrachowa din Moralitatea Doamnei Dulska, de Gabriela Zapolska, regia S. Alexandrescu, 1 7.03.58; Oana din AnU negri, de A. Baranga şi N. Moraru, regia C. Dinischiotu, 20.09.58; Ana din Ultimul tren, de Eugen Mirea, K. Gyorgy, regia M. Şoma, 29.10.58; Băciţll din Înşir-te mărgirite, de V. Eftimiu, regia 1. Petrovici, 07.03.59; Bătr/Jna Nagy din lnvifitoarea, de Brody Sandor, regia C. Dinischiotu, 06.06.59; Ajtillll; Maranda din Ochiul babel, de G. Vasilescu, regia C. Dinischiotu, 3 1 . 10.59; Nirine din Vicleniile lui Scapln, de Moliere, regia M. Şoma, 19.03.60; Tinca lui Bălăuţă din Vlalcu şi feciorii lui, de L. Demetrius, regia M. Şoma, 14.09.60; Alexandra Pavlovna din Scurti convorbire, de V. Levidova, regia Ariana Kunner, 17 . 12.60; Emma din DL Puntila şi sluga sa Matti, de B. Brecht, regia Ariana Kunner, 1 1 .02.61 ; Anişoara din Neamurile, de T. Buşecan, regia M. Şoma, 02.06.6 1 ; Paraşa din Un om obişnuit, de L. Leonov, regia Al. Miclescu, 05. 1 1 .6 1 ; Ursona din O poveste neterminată, de Al. Popovici, 04.03.62; O ţărancă biftr/JIIil din Trenul regimentar, de D. Davurin, regia 1 . Petrovici, 24.03.62; Ana din Nuntă la castel, de Siitii Andrâs, regia M. Şoma, 15.09.62; Maica Fevronill din Despot Vodi, de V. Alecsandri, regia Petre Sava Băleanu, 07.02.63; Antonill Alexeevna Saronova din Vremea dragostei, de V. Kataev, regia M. Şorna, 16. 1 1 .63; AnM-Marie din Nora, de H. Ibsen, regia M. Şorna, 22.02.64; Lena din Galfele, de Al. Kiritescu, regia Al. Miclescu, 04.04.64: Francisca din MAsuri pentru misuri, de W. Shakespeare, regia Marietta Sadova, M. Şoma, 2 1 . 1 1 .64; Doica din Titanic: vals, de T. Muşatescu, regia M. Şoma, 09.01 .65; Geonoveva din Copac:H mor in picioare, de Alejandro Casona, regia M. Şoma, 1 0.04.65; Achilllia din Se face zlui, de Z. Bărsan, regia Marietta Sadova, 24.0.65; Frosa din Sfinta' Mltlc:i Blajlnu, de A. Baranga, regia Marietta Sadova, 1 3. 1 1 .65; Stana din Suflete tari, de Carnii Petrescu, regia M. Şoma, 08.01 .66; Ntaalia Pallllit din VIsul unei nopti de larni, de T. Muşatescu, regia Al. Miclescu, 1 1 .09.66.

Alte spectacole: Pârleazul, de 1. Ţăranu, regia G. lordănescu, 03.06.52; Spectacol de estradă, regia G. Iordănescu, 07.06.53; Romeo şi JuHeta la Mlzll, de G. Ranetti, regia M. Şoma, 12.03.63.

·

47 www.cimec.ro

ALEXANDRU JELES -un actor nedespărţit de pian

1. Cu alură de simplitate aristocratică, de senior, Al. Jeles, cu nedespărţitul său prieten Al. Zecu, fost ofiţer de aviaţie în cel de-al doilea război mondial, veneau la secretariatul literar al teatrului, din vechiul edificiu, pentru a sta de vorbă despre literatură şi teatru, despre cele prin care artele împreună cu omul trebuie să treacă. ,,Au venit senioriir' le ziceam eu, sau mi-o luau ei înainte. Al. Jeles venea,

coborând parcă din lumea mateină a vechiului Bucureşti. Era de ajuns să-I priveşti, să te scufunzi în ochii săi întinşi cât faţa şi ca un semn de mirare, că începeai să vezi lumea dispărută a cafenelelor cu artişti, a scriitorilor şi trupelor de teatru de odinioară. Un cavaler, cu tot ce implică acest cuvânt, de la dăruire şi până la scufundarea în fantasticul lumii, era Al. Jeles. Ca un om în preajma misterelor, era sfios şi de o delicateţe rar întâlnită. Părea continuu un peregrin infăşurat în tăceri şi simboliste tonuri muzicale. Chipul său părea că îşi obţine conturul de sub culorile unui tablou, aşezate poantilist.

Ieşeam toţi trei din teatru şi mergeam la cofetăria de pe bulevardul din centrul oraşului, pentru câte o cafea şi o prăjitură - şi continuam discuţia, întreţesută de tăceri şi taine. Vedeam în ei parcă pe artiştii de modă veche, dar şi pe cei -cum li s-a zis în literatură - din generaţia pierdută. Bine şcoliţi, trecuţi prin infernul vieţii, supravieţuitori şi îndrăgostiţi de o amăgitoare fantasmă a artei.

Alexandru Nicu Jeles s-a născut la 1 9 august 1 898 în Bucureşti. Părinţii: tatăl, Nicolae, funcţionar, şi mama, Ana. A absolvit cele 8 clase de liceu şi Conservatorul de Muzică şi Artă Dramatică din Bucureşti, clasa prof. Al. Mihalescu,

48 www.cimec.ro

promoţia 1 923. S-a ataşat de profesor şi profesorul de sine. O fotografie, trimisă de acesta de la Paris, poartă cuvintele: ,,Lui Puiu Jeles care nu s-a lepădat de mine. Profesorul lui recunoscător, Mihalescu. Paris, 3 aug. 32 Afoub din film "Le marchand de sabie"

Al. Jeles începe activitatea artistică în 1 922, la Teatrul Mic Bucureşti, debutând cu rolul Doctorul din Două pamflete, de Tristan Bemard, în regia artistică a renumitului actor, Ion Iancovescu. Adaugă, în regia aceluiaşi, rolul Lucrătorul din Pachebot Tenacity, de CI. Vidrac.

Dar ca orice tânăr romantic, în contextul fast al României Mari, Al. Jcles simte nevoia să ,,roiască" cultural spre marginile acesteia. Nu altfel se explică, în cariera sa

artistică, plecările radiale la Cernăuţi, Timişoara sau Oradea. În stagiunea 1923-1924 se află la Teatrul Naţional din Cernăuţi, unde, în regia artistică a lui C. Maiculescu, dă chip perso­najelor: Rudi din Patima Roşie, de Mihail Sorbul, Valmont din Păpuşile, de Pierre Wolf, şi Mircea Dumbrăveanu din Soacra Domnului Deputat, de AL Bisson.

În 1925, revine în Bucureşti şi joacă în Compania

"Bulandra", Studentul din Femeia zilei, regia V. Maximilian, Comisarul din Kean, de Dumas-tatăl, şi Pierrot (personaj introdus) din Slugă la

49 www.cimec.ro

doi stăpâni, de Carlo Goldoni, ultimele în regia cu note moderne şi ,,modemiste" a tânărului Soare Z. Soare. În acelaşi an îl găsim şi la Teatrul Popular al Ligii Naţionale, unde preşedinte al Ligii şi al Comitetului de direcţie al teatrului era Nicolae Iorga Teatrul ajunsese, în acest timp, ca tot ce se doreşte popular, ocolit de public, inclusiv de studenţii marelui profesor. Aici interpretează rolul Titty Roznov din Cometa, de Şt. O. Iosif şi Dimitrie Anghel, Amtipolus din Siracuza din Comedia incurcăturilor, de Shakespeare, şi Horaţiu din Şcoala femeilor, de Moliere, toate în regia lui Victor Ion Popa.

în 1 926, revine la Teatrul Mic, în rolurile: Almodai din Fracul, de Dreggelly, regia Al. Mihăiescu; Valentin din Maitre Bolbec, de L. Verneuil, regia Mişu Fotino; Iorgu Carneanu din Manevrele de toamnă, localizare de Paul Gusty, regia Sică Alexandrescu; Abatele din Dama de la Maserin, de Feydeau, şi Brent din Peg, de J. Mirande, ambele în regia semnată de Tantzi B. Barotzi.

În 1 927, Al. Jcles ajunge să joace pe scena Teatrului Naţional din Bucureşti, unde va lucra până în 1934.

"Debutează" cu 1-ul cadet din Cyrano de Bergerac, de Ed. Rostand, în regia lui Soare Z. Soare, şi continuă cu: Gazetarul monden din Coppelia, de N. Ottescu, regia Paul Gusti; Gerald din O femeie firi importanţă, de O. Wilde, şi Pierre Vareine din Păpuşile, de P. Wolf, ambele în regia lui Soare Z. Soare; Nichita din Viforul, de Delavrancea, în regia lui

50 www.cimec.ro

Constantin Nottara; Studentul din Omul cu mârţoaga, de G. Ciprian, regia Vasile Enescu; Nistor Ureche din Letopiseţi, de M. Sorbul, Banderilero din Femeia şi Paiaţa, de P. Louis, regia Soare Z. Soare; Gustav Rieuse din Dama cu camelii, de Al. Dumas, regia Vasile Enescu; Şeful de cabinet din Industrie şi comerţ, regia Soare Z. Soare; Ambasadorul din Scandalul, de H. Bataille; Lt. Plantagenet din Elisabeta, Regina Angliei, de BrOchner, ambele în regia lui Soare Z. Soare; Dinu din Titanic vals, de T. Muşatescu, regia Vasile Enescu; Welly Pau/eseu din Oameni pe un sloi de gheaţă, de Wilem Vemer, regia Paul Gusty; Apă Dulce din Înşir-te mărgărite, de V. Eftimiu, regia V. Eftimiu; Louis Soabrieu din Maman Colibri, de H. Bataille, regia Vasile Enescu.

În 1 934 pleacă la Teatrul Banatului Timişoara. Interpretează în regia lui Aurel 1. Maican: Lord Basimore din Gireditta, de Fr. Lehar, şi Avocatul din O păznicie, de Ursache.

Se întoarce la Bucureşti, la Teatrul Popular al Ligii Naţionale şi joacă: Fratele Păgan din piesa cu acelaşi titlu, de N. Iorga, şi Rozenkranz din Hamelt, în regia lui Ion

5 1 www.cimec.ro

Manolescu. Cu spectacolul Omul cu masca, de Marlowe, în regia lui Soare Z. Soare, întruchipând pe Zeul Amor, face un turneu cu Vraca prin ţară. e

În 1 939, la Grădina

"Colos", joacă Tenorul din Mielul Verde, în regia lui Bob Gray. Şi la Teatrul de Comedie ( 1 939- 1 940): Marinescu Sadea din Păianjenul, de A de Herz, regia Sică Alexandrescu; Omai din Taifun, de M. Lengyel, regia Muratov; Bungrăzescu din Încurcă lume, de A. de Herz, regia Aurel Stănescu, cu care face turneu, cu vagonul; Roger de Gardanes din Şueta dragostei, de Fr. de Croiseiul, regia Al. Jeles; Jean Poyarde din Femeia fatală, de And. Birateau, regia Mihail Zirra; şi Bob din Balanţa sentimentală, text şi regie proprie.

În 1 945- 1 946 îl găsim la Teatrul de Vest Oradea, unde interpretează Mareşalul din Doi sergenţi, de D'Ennery; Fabian de Requespeuille din Cerşetori În haine negre, de Paul Gusty; Andre Bemon din Instinctul, de Kisternaeckers, în regia lui Ovid Brădescu; şi Dadllov din Ginerele d-lui Prefect, localizare de P. Gusty după Blurnenthal, regia Eva Botescu. O fotografie ni-l prezintă, participând la sărbătorirea actorilor maghiari.

Se întoarce în Bucureşti la Teatrul Mic (1946-1948) şi joacă: Lord Grahaosim din Evantaiul Doamnei Windemere, de O.

52 www.cimec.ro

Wilde, regia Dinu Negreanu, şi Comandorul din Insula Păcii, de Evgheni Petrov, regia A. Rogalki. Cu acest din unnă spectacol face un turneu.

II. Să revenim la perioada războiului, când ordinea şi dezordinea o fac annele. Ca locotenent în rezervă, la 42 de ani, în 1 940, este concentrat la P.S. Regimentul 2 1 lnfanterie Bucureşti. Este un timp tulbure, în care îi e dat omului să cunoască pragurile morţii, să audă trâmbiţe înspăimântătoare şi lumea să devină apocalypsis cum jiguris, mai mult, chiar epilogul acestuia, iar locul artei - mai ales al celei redusă la reprezentarea efemeră - se restrânge, artistul devenind o fiinţă plină de cenuşă. Cui i-a ajuns într-o mână arma şi într-alta, extrasul morţii, hârtia arsă la colţuri cu numele celui ucis - ştie cât preţuieşte viaţa, lumina din ochii şi, mai ales, din sufletul omului. Lumina dată spre a se întoarce. Dar numai atunci când i-a epuizat omului cărările, când s-a împlinit ca destin. Până atunci, nu. Indiferent cât ar păcătui omul, el trebuie cruţat. Omul trebuie recuperat. Şi Al. Jeles, mai mult ca oricine, a înţeles lucrul acesta. A-l recupera în realitate, a-1 recupera în artă şi prin artă. Nimic din om, din ceea ce creează acesta nu trebuie să se piardă! Al. Jeles se apleacă cu această idee asupra oamenilor din jur, dar şi asupra personajelor de interpretat. Cu o lumină blândă îi privea şi pe unii, şi pe altele. Cu o voce

53 www.cimec.ro

caldă şi blândă se îndrepta spre fiecare, cu bunătate şi cu ochii luminoşi. Aşa vine în 1 948, în Valea Jiului, între cei ce pun piatra de temelie a Teatrului din Petroşani. Vine cu o experienţă de artist prin zeci de roluri şi peste zece teatre, aproape toate bucureştene, şi cu o smerenie în înţelegerea artei şi lumii. Între vârstnicii, cei mai mulţi cu destine frânte şi sfâşiaţi lăuntric, el are candoare copilului; între cei tineri, plini de efluvii şi idealuri, el are înţelepciunea bătrânului. Oriunde şi pentru oricine, el devenea amfitrion.

Se căsătoreşte aici, în 1 955, cu Maria Romanescu, al cărei soţ murise şi rămăsese cu doi băieţi, Paul şi Mircea. 1-a iubit mult, mai mult decât dacă i-ar fi fost proprii copii. Paul ajunge inginer minier la protecţia muncii şi, fiind în comisia de verificare a circumstanţelor exploziei de la Mina Vulcan, moare în declanşarea, la câteva ore, a celei de-a doua explozii, în 29 noiembrie 1 980. Îi rămân doi copii mici: Oana (n. l 97 1 ) ş i Rareş (n. l 976). Al. Jeles, atât a fost de ataşat de ei, încât nu a putut să-i supravieţuiască lui Paul - s-a topit treptat şi la câteva luni, moare. La 1 7 august 1 98 1 , Petroşani.

Dar să descriem activitatea sa artistică pe scena teatrului din Petroşani, oricât de sumar, fie şi prin numirea câtorva roluri. Din 1 948 şi până în 1 963 (se pensionează în 1 961), Al. Jeles interpretează 47 de roluri, realizează muzica, sau regia artistică a multor spectacole la teatru, sau a unora la Casa de Cultură a Sindicatelor din Petroşani. Iniţiază şi organizează

54 www.cimec.ro

Festivalul "G. Coşbuc", 1 960. Dintre roluri: Orbul din Pe sub castanii din Praga, de C. Simonov, regia Franz Auerbach; Comisarul din Avarul, de Moliere, regia Fr. Auerbach; Maurizzio din Bădăranii, de Carlo Goldoni, regia Val Mugur; Jean din Afaceriştii, de T. Şoimaru, regia 1. Petrovici; Primul funcţionar din Mielul turbat, de A. Baranga, regia Sică Alexandrescu; Faţă de Pământ din Trandafirii roşii, de Zaharia Bârsan, regia 1. Petrovici; Contele de Rocca Marina din Evantaiul, de Carlo Goldoni, regia Olga Filip; Alecu Sotirescu din Ceasul de aur, de 1 . Niculescu, regia Marcel Şoma; Guri din Bagi Tudose, de Delavrancea, regia Val Mugur; Stepan lvanovici Korobkin din Revizorul, de N. Gogol, regia Sică Alexandrescu; Banul Seamă din Înşir-te mărgărite, de V. Eftimiu, regia 1. Petrovici; sau Avocatul din Domnul Puntila şi sluga sa Matti, de B. Brecht, regia Ariana Kunner.

După această însoţire a traseului său artistic, putem conchide: Al. Jeles este actorul care ,,recuperează"

personajul. Indiferent de felul acestuia, de funcţia pe care o are în structura dramei şi a spectacolului, îl supune unei lupte continue cu sine, îi desface şi-i reface contradicţiile, şi până la urmă îi obţine, ca şi omului real, acea împăcare cu sine, recuperându-1 ca parte în care rezonează întregul, omul ca întreg. În acest sens, aducem în sprijin şi câteva referinţe, unele din "vizionări", iar altele din presă. Să le citim dincoace de litera lor. Despre rolul /van Negrici din Dragoste în zori de zi, de V. Galan, este scris: "A reuşit să reprezinte cu multă claritate poziţia personajului faţă de celelalte roluri"; în Faţă de Pământ din Trandafirii roşii, redă "poezia şi pitorescul personajului"; în Mengojevski descoperă " cu măiestrie unele laturi ale existenţei sale fizice şi morale"; în Contele lui Goldoni " aduce o preţioasă contribuţie în spectacof'; în Marcu din Răfuiala este ,.plin de autenticitate, umor şi bun simţ tineresc"; iar lui Alecu Sotirescu, din Ceasul de aur, îi relevă "tarele" şi ştie ,.,să le prezinte fără ostentaţie"; Ştefan Veleanu, din De luni până luni, este realizat "cu sinceritate şi sensibilitate artistică, cu plastica cerută de personaj", iar Guri, din Hagi Tudose, "cu nota sa de vervă şi ironie"; pe

55 www.cimec.ro

Korobkin îl încadrează "frumos în galeria de tipuri gogoliene create de regizor". Referitor la Slăniceanu, din Patriotica Română, se subliniază: ,/)eşi rol schematic şi de mică întindere, a ştiut să zugrăvească un om viu . . . ". Să nu uităm că ,forme vii" cerea Schiller pe scenă - şi prin acest concept distingea arta reprezentării dramatice de celelalte arte; sau, mai aproape de noi, Ion D. Sîrbu, care înţelegea teatrul ca " un dialog viu, cu oameni vii, despre oameni vii "

În sprijinul afirmaţiei că Al. Jeles este un actor care se apleacă asupra personajului cu multă înţelegere spre a-i aduce în lumină căldura umană, partea de lumină prin care omul nu se pierde ca fiinţă, să cităm şi o afirmaţie a cronicarului V. Dan din Drumul socialismului (23 ianuarie 1 955), care după ce laudă spectacolul scrie: ,,Alexandru Jeles a conturat cu multă înţelegere chipul vraciului Faţă de Pământ. Mergând pe linia reconsiderării personajului, Al. Jeles a evitat cu talent pericolul de a face din Faţă de Pământ un simbol al scepticismului, imprimându-i bonomie"; sau, în aceeaşi notă, Irimie Străuţ, în Steagul roşu ( 1 8 noiembrie 1 955), analizând spectacolul Cine râde la urmă, scrie că Al. Jeles "a reuşit să redea prin mijloace simple, dragostea şi încrederea lui Cernous faţă de oameni, modestia şi delicateţea sa, respectul său faţă de ştiinţă şi entuziasmul în faţa noului"' Ori, tot acesta, în Steagul roşu (7 iunie 1 959), despre spectacolul Într­un ceas bun, spune, precum Cronicarul, ,,şi la Petroşani există spectacole de gală"

III. Să adăugăm şi faptul că Al. Jeles este un actor dublat de muzician. Nu doar pe corzile sufletului şi corpului său cântă, scoţând note caracteristice creaţiei spirituale, ci şi pe etapele adevărate ale pianului. Chiar atunci când vorbea, când povestea, aveai impresia că degetele sale cântă, că ating clapele unei melodii interioare pe care sensibilul şi delicatul om părea că vrea să o comunice. Nelipsitul pian îi era adevăratul partener·al confruntării, al verificării, al controlului exprimării de sine, al obiectivităţii în această zonă a imponderabilului subiectiv. Al. Jeles a realizat muzica, aranjamentele muzicale, compoziţiile muzicale (şi cine ştie

56 www.cimec.ro

câte ilustraţii muzicale, efecte sonore pe care nimeni nu le consemnează) la foarte multe spectacole, ne mai amintind de cele regizate de sine. Să numim doar câteva dintre acestea: Hoţii de miere, de V. Avrigeanu şi N. Bucevschi; Nuntă cu zestre, de N. Diaconov; Primul spectacol de estradă (cu Iuliu Horacsek); Trandafirii roşii (cu: V. Lucaciu, 1. Horacsek); De luni până luni, de N. Constantinescu şi G. Voinescu; Domnul Puntila şi sluga sa Matti, de B. Brecht, (compoziţii muzicale după Dessau). Despre muzica sa, având în vedere că rar se comentează aceasta într-un spectacol, totuşi găsim scris. Într-o cronică nesemnată în Steagul roşu, din 28 ianuarie 1 950, referitor la cea din spectacolul pentru copii că este ,,plină de seninătate şi optimism"; ori în Drumul socialismului, din 23 ianuarie 1 955, V. Dan, după ce laudă spectacolul Trandafirii roşii, apreciază partitura muzicală lucrată de V. Lucaciu, 1. Horacsek şi Al. Jeles, care ,jără să incarce, ajută la crearea atmosferei'' şi remarcă ,,melodiile pline de optimism şi delicateţe ale lui Alexandru Jeles". Chiar unele roluri i s-au distribuit în acest sens: Tenorul din Mielul Verde, regia lui Bob Gray.

Al. Jeles a sprijinit şi instruit cu mintea şi talentul, cu harul şi candoarea sa formaţii artistice de tineri dornici să ajungă pe scenă. Cu formaţia de teatru a Casei de Cultură a Sindicatelor din Petroşani, pune în scenă: Frunze care ard, de Ion D. Sîrbu ( 1 97 1 ), Funcţionarul de la domenii, de Petre Locusteanu ( 1972), D'ale carnavalului, de 1. L. Caragiale ( 1 973) (Colectiv autori, 20 de ani Casa de Cultură a Sindicatelor Petroşani, 1 3- 1 6 nov., 1 986, p. 4, Petroşani).

Fişa de creaţie: Roluri: La Teatrul Mic Bucureşti (1922-1 923): Doctorul din Două

pamDete, de Tristan Bemard; şi Lucrătorul din Pachebot Tenacity, de CI. Vidrac, regia 1. Iancovescu.

La Teatrul NaţioMI Cernăuţi ( 1923-1 924): Rudi din Patima Roşie, de Mihail Sorbul, Valmont din Pipuşile, de Pierre Wolf; şi Mircea Dumbrăveanu din Soacra Domnului Deputat, de Al. Bisson, regia C. Maiculescu.

La Companill "Bulandra" (1925): Studentul din Femela zilei, regia V. Maximilian, Comisarul din Kean, de Dumas-tatăl; şi Pie"ot (personaj introdus) din Slugi la doi stăpâni, de C. Goldoni, regia Soare Z. Soare.

57 www.cimec.ro

La Teatrul Popular al Ligii Naţionale ( 1925): TitJy Ro;;nov din Cometa, de ŞI. O. Iosif şi Dimitrie Anghel; Amtipolus din SiracUZIJ din Comedia incurciturilor, de Shakespeare; şi Horaţiu din Şcoala femeilor, de Moliere, regia V. I. Popa.

La Teatrul Mic ( 1 926): Almodai din Fracul, de Dreggelly, regia Al. Mihăiescu; Valentin din Maltre Bolbec, de L. Verneuil, regia Mişu Fotino; lorgu Carneanu din Manevrele de toamnă, localizare de Paul Gusty după Gustav Moser, regia Sicli Alexandrescu; Abatek din Dama de la Maserin, de Feydeau; şi Brent din Peg, de J. Mirande, regia Tantzi Cutava - Barozzi.

La Teatrul Naţional Bucureşti ( 1 927-1 934): 1-ul cadet din Cyrano de Bergerac, de Ed. Rostand, regia Soare Z. Soare; Gazetarul monden din Coppella, de N. Ottescu, regia Paul Gusti; Gerald din O femeie firi importanţi, de O. Wilde; şi Pie"e Vareine din Pipuşlle, de P. Wolf, regia Soare Z. Soare; NichiJa din Viforul, de Delavrancea, regia C. Nottara; Studentul din Omul cu mîirţoaga, de G. Ciprian, V. Enescu; Nistor Ureche din Letopiseţ!, de M. Sorbul; Banderilero din Femeia şi Palaţa, de P. Louis, regia Soare Z. Soare; Gustav Rieuse din Dama cu camelll, de Al. Durnas, regia V. Enescu; Şeful dJ! cabinet din Industrie şi comerţ, regia Soare Z. Soare; Ambasadorul din Scandalul, de H. Bataille; LL Plantagenet din Elisabeta, Regina Angliei, de Bliichner, regia Soare Z. Soare; Dinu din Titanic vals, de T. Muşatescu, regia V. Enescu; WeUy Paulescu din Oameni pe un sloi de gheaţi, de Wilem Verner, regia Paul Gusty; Apii Dulce din Înşir-te mirgirite, de V. Eftimiu, regia V. Eftimiu; Louis Soabrieu din Maman Collbri, de H. Bataille, regia V. Enescu.

La Teatrul Banatului Timişoara ( 1934-1935): Lord Basimore din Glredltta, de Fr. Lehar; şi Avocatul din O piznlcie, de Ursache, regia Aurel I. Maican.

La Teatrul Populllr al Licii Naţionale ( 1936- 1938): Fratele Piigdn din Fratele Pigin, de N. Iorga; şi Rozenkranz din Hamelt, regia l. Manolescu; Zeul Amor din Omul cu masca, de Marlowe, regia Soare Z. Soare.

La GriUiina "Colos" ( 1939): Tenarul din Mielul Verde, regia lui Bob Gray. La Teatrul de Comedie Bucureşti ( 1939-1940): Marinescu Sadea din

PAianjenul, de A de Herz, regia Sică Alexandrescu; Omai din Talfun, de M. Lengyel, regia Muratov; Bungrh.escu din Încurd lume, de A. de Herz, regia Aurel Stănescu; Roger de Gardanes din Şueta dragostei, de Fr. de Croiseiul, regia AL. Jeles; Jean Poyarde din Femela fatală, de And. Birateau, regia Mihail Zina; Bob din Balanţa sentimentali, de AL. Jeles, regia Al. Jeles.

La Teatrul de Vest Oratka ( 1945-1946): Mareşalul din Doi sergenţi, de D'Ennery; Fabian de RequespeuiUe din CeJ1etorl in haine negre, de Paul Gusty; Andre Bemon din Instinctul, de Kistemaeckers, regia Ovid Brădescu; Dadilov din Ginerele d-lui Prefect, localizare de P. Gusty după Blumenthal, regia Eva Botescu.

La Teatrul Mic ( 1946-1 947): Lord Grahaasim din Evantalul Doamnei Windemere, de O. Wilde, regia Dinu Negreanu; Comandorul din Insula Picii, de Evgheni Petrov, regia A. Rogalki.

La Teatrul de stat " Vaka Jiului" Petroşani ( 1 948-1 963): Orbul din Pe sub castanii din Praga, de Constantin Simonov, regia Fraoz Auerbach, 1 6.03.49; Un muncitor din Cumpina, de Lucia Demetrius, regia Val Mugur şi Valentin Gustav, 12.05.49; Castorul l din Vulpea pedepsiti, de Mircea Florian, regia Val Mugur şi Valentin Gustav, 19.05.49; Dr. Viileanu din Medicul de plasă, de N. Costăchescu şi l. Ulieru, regia Fr. Auerbach, O 1 . 1 0.49; Orlov din Makar Du brava, de A. Korneiciuk, regia Fr. Auerbach, 03. 1 1 .49; Parson din Sacul cu surprize, de Mark Twain, regia Fr. Auerbach, 08. 1 2.49; Licuriciul din Hoţii la miere, de Val. Avrigeanu şi Nello Bucevschi, regia Val. Gustav şi P. Asan, 19.01 .50; Comisarul din A varul, de Molierc, regia Fr. Auerbach, 25.02.50; Directorul restllurantului "Oriental" din Casa cu storurile trase, de Fratii Tur şi Şeinin, regia Fr. Auerbach, 1 1 .05.50; Kotr:iakov din

58 www.cimec.ro

Cine-i vinovat, de G. Mdivani, regia Val Mugur, 30.09.50; Pravdin din intr-un oraş oarecare, de A. Sofronov, regia Fr. Auerbach, 06. 1 1 .50; V. l Bercutov din Lupii şi oile, de Ostrovski, regia Val Mugur, 23. 12.50; Judecătorul din Justiţie, de 1. L. Caragiale (spectacol coupe: Amici, C. F. R şi Cerere în ciisltorie, de Cehov, şi Undeva sub piimint, de M. Leonard), regia Val Mugur, 02.05.5 1 ; Carp Vetrovoi din Crlngul de ciilini, de Al. Komeiciuk, regia Val Mugur, 30.06.5 1 ; Clan Hai din La sud de paralela 38, de Thai-Dian Ciun, regia Val Mugur, 0 1 . 12.5 1 ; Rostovtev din Taigaua, de P. laltev (spectacol coupe: O situaţie speciali, de M. Leonard, şi Gbimpele, de Val Gustav şi C. Beiu), regia 1. Petrovici, G. Iordlnescu, C. Beiu, 29.03.52; Mauriwo din Biidiiraoii, de Carlo Goldoni, regia Val Mugur, 05.05.52; Vlchente Trifunov din Lupii, de R. Boureanu, regia Val Mugur, 20.09.52; Portarul din Biitrânete zbuciumatA, de 1. Rahmanov, regia Val Mugur, 01 . 1 1 .52; Cărturarul din Haina neviizutl, de Adrian Tudor şi Dan Costescu, regia Val Mugur, 19.01 .53; Haig din Oameni de bunii credinţii, de G. Madvini, regia Val Mugur, 2 1 .03.53; Barbu Pe/cu din Simion Albac, de Silvia Andreescu şi Th. Mlnescu, regia Val Mugur, 03. 10.53; Un om din Povestea focului, de Sergiu Milorian, regia Val Mugur, 09.01.54; Jean din Afaceriştii, de T. Şoimaru, regia 1. Petrovici, 06.03.54; Prinwl funcţionar din Mielul turbat, de A. Baranga, regia Sicil. Alexandrescu, 27.03.54; în Ce zice satul, de C. Beiu, regia Mihai Paxino, 24.06.54; /van Negrlcl din Dragoste în zori de zi, de laroslav Galan, regia Val Mugur, 06. 1 1 . 54; Faţ4 de PămJJnt din Trandalirii roşii, de Zaharia Bârsan, regia 1. Petrovici, 1 5.01 .55; Sllnlceanu din Patriotica Românii, de M. Ştefil.nescu, regia M. Paxino, 26.03 .55; Lenl din insoţitor pericnlos, de A. Sallnski, regia M. Paxino, 18.06.55; A. P. Cernous din Cine ride la urmii, de K. Krapiva, regia 1. Petrovici, 0 1 . 10.55; Mengojevschi din Aşa sunt timporile, de Eji Jurandot, regia George Rafael, 23. 12.55; Contele de Rocca Marina din Evaotaiul, de Carlo Goldoni, regia Olga Filip, 28.01 .56; Marcu din Riifuiala, de Tiberiu Vornic (spect. coupe: A fnrat-o piidurea,de M. Leonard, şi Piatra din casii, de V. Alecsandri), regia Jean Voinescu, 26.09.56; Alecu Sotlrescu din Ceasul de aur, de 1 . Niculescu, regia Marcel Şoma, 15.12.56; Ştefan Ve/eanu din De luni ploii luni, de N. Constantinescu şi G. Voinescu, regia J. Voinescu, 14.09.57; Guri din Hagi Tudose, de Delavrancea, regia Val Mugur, 25.01 .58; Stepan lvanovici Korobkin din Revizorul, de N. Gogol, regia Sicli Alexandrescu, 08.03.58; Steriade din Anii negri, de Baranga şi Moraru, regia C. Dinischiotu, 20.09.58; Dr. FilUer din Cauţiunea, de Hans Lucke, regia C. Dinischiotu, 17.01 .59; Ba1111l Seamă din ioşir-te miirgiirite, de V. Eftimiu, regia 1. Petrovici, 07.03.59; Plotr Jvanovici din intr-un ceas bun, de Victor Rozov, regia M. Şoma, 26.05.59; Ing. Varlaam din Partea leului, de C. Teodoru, regia M. Şoma, 25.09.59; Feodor Kuzmlci din Scurti convorbire, de V. Levidova, regia Ariana Kunner, 17. 12.60; Festivalul G. Coşbuc, 1 960; Avocatul din Domnul Puntila şi sluga sa Matti, de B. Brecht, regia Ariana Kunner, 1 1 .02.6 1 ; Banu din Oameni care tac, de Al. Voitin, regia M . Şoma, 28.04.6 1 ; Sobo/iov din Vremea dragostei, de V. Kataev, regia M. Şoma.

Regie artisticl: Balanţa seotimeotalii, de Al. Jeles, şi Şueta dragostei, de Fr. de Croiseiul la Teatrul de Comedie, Bucureşti, 1945; cu formaţia de teatru a Casei de CulturA a Sindicatelor Petroşani pune în scenA: Frnoze care ard, de 1. D. Sîrbu, in 197 1 ; Functionarul de la domenii, de Petre Locusteanu, 23 aprilie 1972; D'ale carnavalului, de 1. L. Caragiale, 4 martie 1 973.

Compoziţii nwzicale pentru spectacolele: Hoţii de miere, de V. Avrigeanu şi N. Bucevschi, 19.0 1 .50; Nnntii cu zestre, de N. Diaconov, (aranjamente muzicale), 15.03.53; Primul spectacol de estradii, (cu Iuliu Horacsek) 02.07.53; Traodafirii roşii, de Zaharia Bârsan (cu: V. Lucaciu, 1. Horacsek), 1 5.01 .55; De luni pinii lnni, de N. Constantinescu şi G. Voinescu, 14.09.57; Domnul Puntila şi sluga sa Matti, de B. Brecht, (compoziţii muzicale după Dessau), 1 1 .02.6 1 .

59 www.cimec.ro

JEAN TOMESCU ­un artist intre artişti

Exact la jumătatea vârstei un om este lovit fără pricină: la 45 de ani şi două luni, Jean Tomescu se trezeşte liber de toate bunurile materiale şi aruncat în mijlocul suferinţei. Artistul care a peregrinat prin suflete, tăcându­le vizibile, iată-) acum cutreierat devastator de lumea prinsă în război şi aruncat într-o peregrinare cotidiană. La 7 mai 1 944, ora 1 2, casa în care s-a născut, de pe str. Mânăstirea Horez, nr.

3, din Bucureşti, este distrusă complet de bombardamentele americane. O casă cu trei camere, bucătărie şi magazie, în care actorul Jean Tomescu a crescut, fără tată, alături de mama sa Paraschiva, lucrătoare la Fabrica de ţigarete din Bucureşti, Regia de Tutun din România, casa în care a văzut lumina zilei şi care constituie pentru fiecare locul intimităţii şi centrul lumii, este lovită de bombe incendiare, din ea nemairămânând decât o grămadă de moloz şi cărămizi, amestecată de resturile arse ale mobilierului. Printre aceste cărămizi, actorul a mai găsit doar un borcan cu untură de gâscă. Necesară ungerii încălţămintei în peregrinările ce vor urma. Sinistrat, se va adăposti în Cioflicani­IIfov. Abia în 3 august se va întocmi de o comisie de evaluare fişa imobilului cu constatarea: ,Jmobilul complet distrus cu bombe incendiare, se vede parte din mobilier şi veselă arse", şi se stabileşte valoarea la 300 mii lei (salariul lui Jean Tomescu fiind de 20 mii lei). Valoare a ceea ce pentru om nu are valoare! Pentru cei mai mulţi dintre oameni jumătatea

' vârstei înseamnă

amiaza vieţii cu tot ceea ce presupune ea: de la împlinirile materiale la cele sufleteşti şi spirituale. Dar pentru Jean Tomescu nu a fost astfel: împlinirile artistice îşi atinseseră corola luminoasă a amiezii, celelalte nu - dar într-o clipă totul se

60

www.cimec.ro

spulberă şi omul supus încercării, a răului cu invizibile cauze imediate, se vede nevoit să o ia de la capăt, de data aceasta fără entuziasmul, candoarea şi voioşia primei părţi a vieţii.

Jean Tomescu, adică Ion Paraschiva Toma, s-a născut la 25 februarie 1 899, la Bucureşti. Într-o fotografia din 1 9 1 O, se prezintă la 1 1 ani cu o carte în mâna dreaptă. Aceasta îi va fi cale - şi amprentă că acest tânăr se va deschide peregrinării prin suflete şi personaje. Dar îi e dat, la numai 1 7 ani, să treacă prin experienţa primului război mondial. Două fotografii din 1 9 1 8 ni­l prezintă militar. În primăvara anului 1 989 am vrut să realizez o convorbire cu bătrânul artist pentru revista SLAST. Am urcat împreună spre Institutul de mine, şi sus, pe o străduţă pe partea dreaptă îşi avea casa în faţă cu o grădină cu câţiva vişini. Am stat la o măsuţă şi mi-a răsfoit un voluminos album cu fotografii, o istorie în imagini a vieţii unui om, o istorie de teatru şi efemeritate. Jean Tomescu - un aristocrat al clipei ce fuge! Face parte din generaţia întemeietoare a Teatrului din Petroşani, dintre vechii artişti cu aură aristocratică: precum Al. Jeles, Costel Rădulescu sau Justin Z. Handoca. Mi-a povestit mult şi multe -doamne, ce mare poveste este viaţa! despre Bucureştiul dinainte de război şi, mai ales, despre război. Bunicul meu făcuse acest război, fusese rănit la Mărăşeşti. Şi murise în 1 964, topindu-se în urma forţatei colectivizări. Omul din faţa mea îmi vorbea despre acele zile. Era aproape copil, înrolat de bună voie

şi în spitalele improvizate din laşi încerca printre răniţi să susţină cu mijloacele artei, recitând versuri şi versete, starea de încredere în viaţă

6 1 www.cimec.ro

şi ţară. Mi-I imaginam că ochii săi se întâlniseră printre lacrimi şi lumină cu ai bunicului meu, Ilie Zisu Dumitru. Copleşit de emoţie, convorbirea a rămas să o notăm mai târziu (mi-a dat o fişă pe trei pagini cu rolurile sale), dar nu a fost să fie! Mereu lăsăm ceva pentru mai tâniu, ca şi cum viaţa ar fi infinită! Jean Tomescu, liniştit şi discret, la 1 9 august 1989, la peste 90 de ani, ne părăseşte, plecând la marii sat dascăli, prieteni şi artişti din perioada

interbelică: Nottara, Iancovescu, Manolescu sau Ciprian. După război şi Marea Unire, lumea trăieşte grabnica

însănătoşire: vrea să-şi uite rănile, nenorocirii să-i acopere chipul cu jocul bucuriei şi al formelor frumoase. În Bucureşti înfloresc formaţiile de revistă. Tânărul Jean Tomescu, în perioada 1 9 1 9 -1 924, trece prin mai multe: de pildă, la Trupa de Reviste C. Fotache, joacă în Când nu ştii să domneşti; în piesa muzicală Roşu Împărat; Soldat Costea în eroica Străjerii neamului; în Văduva veselă; Radu-Vulpe în revista Cum domnea Mihai; Sub-loc. în Se întrec Vitejii; în revista Tare-i bine; Uşierul în revista Boala primăverii. În această perioadă îi are colegi pe Nenea Iancu Racoveanu ( 1 920), Florian Ganescu ( 1920), N. Niculescu - Niculcea ( 192 1 ), Casvan Matei - D'agol ( 1 92 1 ), Giugaru Alexandru - Sandi Huşi ( 1 922), sau Denisa (1 924). Explozia adolescentină pentru o artă a dezinvolturii formelor de reprezentare artistică îl urmăreşte constant pe actor. O vârstă cu farmecul ei real şi artistic se va păstra continuu în structura sufletească a lui Jean Tomescu. Nimic din ceea ce se consumă artistic în sufletul omului nu se pierde! Lumina din ochii şi zâmbetul cald din colţul gurii sale mi-o spuneau şi în 1989. Se pare că a făcut parte şi din trupa lui Tănase, căci îl găsim în 1 933 în turneu prin ţară cu Filmul şi Revista Tănase, după cum atestă unele fotografii: Deva - cetate, Lupe ni - Mina " Ileana ", Brăila etc. Stare şi plăcere de joc se regăsesc şi mult mai târziu, la

62 www.cimec.ro

teatrul din Petroşani, când intră în distribuţia unor piese de copii (Piticul din Fluieraşul şi căniţa, de Valentin Kataev), sau scrie piese pentru cei mici (Brigadierii, teatru de păpuşi, sau Capcana bursucului) şi îi instruieşte, realizând cu ei spectacole.

Nimic nu se poate face fără şcoală. Experienţa trebuie pusă la lucru între rigorile şi pc treptele raţiunii! Jean Tomescu, acel copil cu cartea în mână, se înscrie şi urmează, în paralel cu scena, cursurile de Dramă-Comedie, Istoria literaturii dramatice şi Mimica ale Conservatorului de Muzică şi Artă Dramatică din Bucureşti. In sesiunea din 5 iunie 1 926, absolvă Conservatorul, cliberându-i-se de către Ministerul Cultelor şi Artelor Certificatul nr. 720, cu semnăturile: Directorul Conservatorului - 1 Nanu şi Profesor diriginte - Nottara.

Il. Din 1 924 Jean Tomescu este deja angajat la Teatrul Naţional Bucureşti, unde va lucra până în 1 927. Cu experienţa războiului în sânge, cu sentimentul nevoii de a proteja bine accentuat şi o emoţionalitate feminină - având doar mamă - ce îi încarcă cu valori artistice sufletul, tânărul actor intră cu dăruire în scenă, cu candoare şi fără complexe, sub bagheta marilor regtzon at Naţionalului. Aici interpretează pe Postelnicul Toader din Apus de soare, de Delavrancea în regia lui Soare Z. Soare; Dr. Omay

63 www.cimec.ro

din Taifun, de Melchior Lengyel; Clevetius din Ovidiu, de V. Alecsandri; Diaconul din Byzantz, de Mircea Rădulescu; Jevakin din Căsătoria, de N. Gogol (rol care îl va urmări, de-a lungul timpului); Boiu din Iubire, de Paul Prodan; Judecătorul din Ţăranul Baron, de Hollberg; ori Dakar din Maimuţa care vorbeşte, de Rene Fauchois, în regia lui Ion Morţun, spectacol cu care face şi un turneu în ţară. Sunt anii de şcoală şi experienţă aplicată, de confruntare şi configurare creatoare a personalităţii sale. Tot ce-i aduce scena şi timpul pare pentru el un fruct savuros.

Devine, în acelaşi timp, membru al Sindicatului Artiştilor; în 1926, participă la inaugurarea Casei de Odihnă a Artiştilor de Ia Techirghiol (v. fotografia din 1 926); probabil, trebuie să fie o persoană activă în cadrul sindicatului, devreme ce ia parte la o asemenea acţiune, sau, după mult timp, în 1 940, cum ni-l prezintă o altă imagine în Bucureşti, în faţa sediului sindicatului, împreună cu Ghiţă Popescu, secretarul acestuia.

în perioada 1 927-1 936, Jean Tomescu este actor la Teatrul "Nostru" - Otetelişanu. Asumă cunoştinţe de la experimentatul Ion Livescu, de la Sică Alexandrescu şi registre de adâncime şi complexitate de la Ion Iancovescu. Realizează roluri după roluri: Chiţoveanu din Domnul Secretar General de la Interne, comedie de Bisson şi Carre, localizare Paul Gusti,

şi Revista Tănase, alături de maestru la Lupeni Mina "Ileana", 1 933 ��;o

64 www.cimec.ro

regia Ion Livescu; Florea din Făt-Frumos, de H. Furtună; Un mucenic din comedia Lumpatius Vagabondus; Taman din Plicul, de L. Rebreanu; Hans Aelsig din Morytz al II-lea, comedie de Impekoven şi Mathem, regia Sică Alexandrescu; Auguste din Florette şi Patapon, comedie de Hennequin şi Weber, regia Ion Iancovescu.

În 1 928, pentru un an, îl găsim la Teatrul de Vest Oradea. Aici interpretează: Domşa din Ştrengarul, comedie de Ad. Szeneş; Mevel din Dispărut, comedie de Al. Bisson; Leonida din Conul Leonida faţă cu reacţiunea, de 1. L. Caragiale; Dandanache din O scrisoare pierdută, de 1. L. Caragiale -toate în regia lui Tifor Dezideriu.

Se reintoarce la acelaşi teatru din Bucureşti şi joacă, de pildă: Maurice din opereta Zvăpăiata, de Kalman, regia Elena Zamora, Ion Voievod din Înşir-te mărgărite, de V. Eftimiu; Cebal din Fântâna Blanduziei, de V. Alecsandri; Cellesten din opereta M-Ue Nitouche, de Herve. Îl găsim în multe spectacole, iar cu unele în turnee. O serie de fotografii, din 1 933, ni-l prezintă pe Jean Tomescu în trupa lui Tănase, cu Filmul şi Revista Tănase, la Deva-cetate, la Lupeni Mina "Ileana", sau la Brăila. În alte fotografii îl surprindem la Craiova, în 1 936, sub

65 www.cimec.ro

aripile unui avion, în mijlocul ofiţerilor de aviaţie, în parcul Romanescu. Alte fotografii cu distribuţia piesei Insula, cu Ion Manolescu, poartă însemnarea "Teatrul Traunlis Constanţa", totuşi, credem că, este spectacol al Teatrului de Comedie Bucureşti ( 1 936), căci aici a realizat personajele: Bari din Insula, de Hanold Bralt, regia 1. Manolescu, şi Alfredo Cantavalle din Să Îmbrăcăm pe cei goi, de L. Pirandello, regia Dida Solomon. Mai mult, există o fotografie de la ţărmul mării, din acea deplasare, cu Nunuţa Morţun şi Dida Solomon, însoţită de cuvintele: "Cu cea mai bună amintire Domnului Tomescu, Dida S. Callimachi " Probabil, din această perioadă s-a întâlnit pe scenă cu tânărul Radu Beligan şi a început prietenia lor. O fotografie a acestuia poartă însemnarea: "Lui Jean Tomescu, admirabil coleg şi prieten, toată dragostea lui Radu Beligan " Şi, sub acelaşi semn, poate, s-a înscris şi prietenia dintre Radu Beligan şi Puiu Călinescu (prezumtiv fiu din tinereţe al lui Jean Tomescu). Multe hăţişuri şi încercări se ridică pe cale omului şi poveştii sale! Altfel neliniştea şi nesiguranţa, căderea în sine, nu şi-ar face cuib în ungherul cel mai ascuns al sufletului pentru cine ştie ce adevăruri şi evidenţe.

În perioada 1 936- 1940, Jean Tomescu se află la Teatrul Ligii Culturale Bucureşti. Este ascensiunea maximă a actorului

66 www.cimec.ro

ŞI Impunerea creaţiei sale artistice: joacă, în 1 936, Hamlet. Înseamnă că actorul are intinsa experienţă în spate, forţa creaţiei în sine şi curajul de a se prezenta lumii artistice din Capitală, în faţa colegilor şi, mai ales, a dascălilor săi, în această confruntare de viaţă şi moarte cu Prinţul danez al marelui Will. Că trebuie să fi fost o izbândă sunt următoarele roluri încredinţate şi, mai târziu, ajungerea să joace cu G. Ciprian, sau cu Lucia Sturdza Bulandra. Interpretează, mai departe, Iordache din D'ale carnavalului, de 1. L. Caragiale, regia Ion Şahighian; Iliuţă Armonistul din Apărarea are cuvântul, de Petre Belu, regia C. Barcaroiu; Costia din Stele căzătoare, de V. Eftimiu; Luigi din Fiecare cum vede, de L. Pirandello; Emil Lizol din Clopoţelul de argint, de Hennequin şi Weber; fani din Lipitorile satului, de V. Alecsandri, toate în regia N. Masim; Un muncitor din Sarmală, amicul poporului, de N. Iorga; Directorul şcoalei din Revizorul, de N. Gogol, regia N. Masim; Jevakin din Căsătoria, de Gogol, 1 939.

III. După izbânzile sale artistice, de la Teatrul Ligii Culturale, între acestea destul de puternică şi surprinzătoare fiind cea cu Hamlet, Jean Tomescu este solicitat, de Lucia St. Bulandra la Teatrul Municipal, astfel că în perioada 1 940- 1 94 7 talentul său se va manifesta alături de distinsa Doamnă şi de Tony Bulandra. Este deceniul al cincilea al său. În care toate se

67 www.cimec.ro

înalţă şi se prăbuşesc, în care tot ce se leagă se dezleagă, în care tot ce străluceşte se acoperă de întuneric, în care sub oedipianul

"totul e bine" se cască prăpastia cu adâncurile de suferinţă ale ei. În acest deceniu triumfă pe scenă alături de mari actori, ca Lucia Sturdza Bulandra, Tony Bulandra, Ion Manolescu, sau Emil Botta, sub minunata baghetă regizorală a acestora sau a lui V. 1. Popa, Ion Şahighian, ori V. Enescu. Să amintim că nici incipienta noastră cinematografie nu-l ocoleşte: este cuprins în distribuţia filmului Când s-aprind făcliile, din 1 942, după cum atestă o fotografie, unde este împreună cu Emil Botta, Cosmin Ţancovici şi Ecaterina Niţulescu-Şahighian. Face turnee după turnee în ţară, împreună cu Lucia Sturdza Bulandra, Tony Bulandra, Ion Manolescu, cu această trupă de aur a teatrului românesc, fiind cunoscut tot mai mult de publicul larg, al oraşelor româneşti. Şi în această perioadă de izbânzi, ca o compensaţie răsturnată, i se dă suferinţa.

La Sinaia, cu Lucia Sturdza Bulandra, 1 9

Zilele fericite sunt puţine în povestea omului, sau i se dă să fie şi scurte. Şi-a pierdut pe rând cele două soţii, datorită nemilosului cancer - viaţa-i particulară fiindu-i o continuă încercare. Şi-a pierdut mama: supremul reazem al fi inţei sale, cea care îl crescuse singură, întreaga viaţă muncind în mediul

68 www.cimec.ro

neprielnic al fabricii de ţigarete, unde se îmbolnăvise de un necruţător, în acel timp, t.b.c. Ce straniu se leagă între ele ascensiunea cu coborârea, cât de anevoioasă şi de lungă durată este prima şi cât de neaşteptată şi bruscă este a doua! Întreg deceniu al cincilea al vieţii şi operei artistice a lui Jean Tomescu este strălucitor şi tulburător. Dar nu altfel este şi deceniul în care trăia. Ce straniu se leagă biografia unui om cu cea a comunităţii din care face parte! El care ca adolescent făcuse primul război mondial, care purta cu sine această experienţă, având sufletul, putem spune, plin de răni dar bandajat şi triumfător înflorit artistic, este acum prins în experienţa artistică, dar într-un acelaşi timp al încercărilor şi morţii, al celui de-al doilea război mondial. Jean Tomescu este în trupa celei mai active artiste în viaţa socială a ţării : tumeele întreprinse sunt încercări de bandaje şi blânde mângâieri ale sufletului celor de acasă. Două fotografii ni-l prezintă în turneu, în 1 943, cu Lucia Sturdza Bulandra la

Sinaia.

Parcă, simbolice localităţi : una mai aproape de suferinţă şi alta de apropiata decizie. Interpreta Micheau din Terese Raquin, de E. Zola, regia Lucia St. Bulandra. În aceeaşi notă, oarecum a aparentei întâmplării, să spunem: "debutează" în această trupă - şi în acest timp, 1 940 - cu rolul CoL Doctor din Învierea, după Lev. Tolstoi de Bataille, rega V. 1. Popa - ce

69 www.cimec.ro

trebuie să fi simţit spectatorii care trăiau în stradă precipitate evenimente şi deasupra cărora plana o umbră nemiloasă? Sau cum or fi privit "învierea" unei lumi ruseşti, a lui Tolstoi, când o mână nevăzută din est şi alta din vest trasau hărţi peste trup şi suflet de om? (Când ne pregăteam pentru interviu, la cei 90 de ani ai săi, actorul mi-a vorbit mult despre aceasta.) Continuă cu Cpt. Nontano din Othelo, de Shakespeare, regia N. Masim; Secretarul din Domnul de la ora S, de Heunikin, regia V. Maximilian; Kelermann din Heidelbergul de altă dată, de Mayer F5rster, regia V. Enescu (spectacol în vogă, se juca şi la Sibiu de către tinerii studenţi din Cercul Literar, sub îndrumarea artistică a lui Liviu Rusu); Reporterul din Negustorul de iluzii, Herber Grevenius, 1 94 1 ; Şmecherul din Omul nr. 15, de Wood, 1 94 1 , cu Tony Bulandra, M. Secu, George Sion; Frizerul din Papa se lustruieşte, de Spiros Malas; Gillioli din Scampolo, de Dari o Nicodemi, 1942- 1 943 .

Actorul Jean Tomescu, fireşte, ca un artist adevărat, distinge între scenă şi viaţă, între ficţiune şi realitate, dar când realitatea devine agresivă şi invadează spaţiul ficţiunii, restrângându-1, artistul se simte bulversat, sau în unele cazuri ca o frunză luată de vânt. În asemenea tensiune şi climat istoric, al războiului, uşor se poate ajunge să se gândească pe scenă: o viaţă, tu te prăbuşeşti, şi mie îmi zboară gândul la efemere creaţii ! Şi artistul, ca şi omul, se simte în mâna unei forţe greu de înţeles. Zgomotul armelor devine devastator. Aproape în orice clipă, oricare om se simte ameninţat. Fără vină, sporind în el credinţa şi morala. Cum am mai spus, la 7 mai, casa îi este distrusă de bombardamentele americane. În plină zi, la ora 1 2 -spre deosebire de noapte, lăsându-i-se omului o şansă. Într-o fotografie avem pe Jean Tomescu în spate cu zidurile prăbuşite, cu picioarele în grămada de moloz şi doar cu. un trenci pe braţul stâng, cu privirea în faţă, spre un neînţeles al prea încercatului secol XX. Ce ne spune acest om ajuns la 45 de ani cu totul prăbuşit în jur? În ochii săi este mânie şi milă, nedumerire şi înţeles, neputinţă Şi strângere a forţelor, şi pe deasupra este clipa morală a înţelepciunii. Să fie a doua naştere care începe de pe pragul înţelepciunii? Prima, vii cu ochii închişi şi pumnii strânşi; a doua, cu privirea cât lumea, plină de înţelesuri; a treia, cu

70 www.cimec.ro

toate aceste naşteri, omul este singur: de-o parte lumea de care se rupe, de cealaltă, puterea supremă şi absolută, Dumnezeu. Singur cu faţa către Acesta!

71 www.cimec.ro

O imagine din 1 946, din piesa Sărutul din faţa oglinzii, în regia maestrului Ion Şahighian, ni-l arată îmbătrânit, în rolul Preşedinte de tribunal, cu mâna stângă ridicată cu degetul arătător îndreptat în sus. Acuzator sau înţelegător? Cel ce împarte dreptatea este omul sau Cel de Sus? Să amintim că încă de la începuturi, de la Codul lui Hammurabi, regele în darea unei sentinţe consulta zeul-Soare, spre a fi ferit de acuza de subiectivitate, iar Hammurapi înseamnă cel-ce-vindecă. Aceasta este funcţia esenţială a legii . În acelaşi an, se reîntoarce la Lev

Tolstoi şi interpretează Afremov din Cadavru! viu.

Mai departe, ca şi cum ar face primii paşi, prin deşertul istoric şi cotidian, prin moarte, în 1 94 7, interpretează personajul Gaettano din Moartea Civilă, de Carllo Giacometti, regia Ion Manolescu. Joacă în Bucureşti şi în turneu. Pentru o clipă se destinde în Lache din Sosesc deseară, de T. Muşatescu, regia N. Pavelescu, după care, în căutarea parcă de sme, pleacă la Oradea.

În 1 947- 1948, la Teatrul de Vest Oradea, joacă pe acelaşi Jevakin din Căsătoria lui Gogol; apoi, Comandorul din Insula Păcii, de Ev. Petrov, regia N. Moldoveanu, şi Prof. Andronic din Ultima oră, de M. Sebastiasn, regia Şt. lordănescu. Se reîntoarce în Bucureşti ( 1 948-1 949), la vechiul său prieten G. Ciprian. Joacă, alături de acesta Va/more, din Doi sergenţi, şi Vellebron din Cerşetori În haine negre, de Paul Gusty, regia Ovid Brădescu, cu care face un alt turneu.

Jean Tomescu, la sfărşitul acestui deceniu, pare un jiu rătăcitor fără tată.

72 www.cimec.ro

IV. Cu un peisaj sufletesc strălucitor şi brusc pustiit, strivit de evenimentele istoriei, Jean Tomescu nu-şi mai găseşte locul nici pe scenă, nici în viaţă. Unde să-şi găsească peregrinul punctul de sprijin? Unde şi cum să prindă rădăcini şi să dea iarăşi viaţă? Povestea vieţii sale o ia de la capăt: ceea ce a fost şi a realizat pare a ţine de domeniul iluziei, iar prezentul este într­un continuu tumult şi el - pentru cel intrat în înţelesurile lumii -iJuzoriu. Dezamăgit şi sceptic se adânceşte în solitudine, dar arta, presupunând o memorie colectivă, îl face să se ridice, să-i dea chip în ciuda a tot şi toate. Reînccpe peregrinarea, călătoria. . . Cu cuvintele lui Rimbaud în gând: ,,Dar prea am plâns! Ajunge! Sfâşietori sunt zorii. 1 Amară-i orice lună, şi soare/e-i crunt: 1 M-a toropit iubirea, când lâncezi i-s fiorii. 1 O, sparge-mi-s-ar trunchiul! În mare să m-afundf' Jean Tomescu nimereşte, în primăvara anului 1 949, în Valea Jiului, la Teatrul din Petroşani. Îşi regăseşte un cunoscut, pe regizorul Val Mugur. Şi "debutează" în 1 2 mai 1949 pe scena acestui teatru cu rolul Anton din Cumpăna, de Lucia Demetrius, în regia lui Val Mugur şi Valentin Gustav.

Continuă cu rol după rol ca într-o a doua tinereţe. începe să se regăsească pe sine şi să i se vadă aura aceea artistică, nobiliară şi aristocratică. Face parte dintre părinţii teatrului din Petroşani. Se recăsătoreşte, după un an, cu Burdea Marina, al cărei soţ murise, adoptând şi crescând cu mare dragoste cele două micuţe fiice ale acesteia: Comelia şi Eugenia, împlinind afectuos cuvintele spuse de tatăl acesteia: ,,Artistule, eu nu îţi dau o fată, ci trei. Să ai grijă de toatef' Îşi reclădeşte un cămin -şi în familia teatrului devine omniprezent. Într-o parte cu afecţiune, într-alta, cu înţelepciune. Cel ce a făcut parte din formaţii de revistă şi care a dat chip lui Hamlet, joacă orice, cu

73

www.cimec.ro

dăruire, responsabilitate şi har. Un exemplu pentru tineri, în orice privinţă. Este fie Castorul III din Vulpea pedepsită, de Mircea Florian, fie Prefectul Comănescu din Medicul de plasă, de N. Costăchescu şi Ulieru; este fie Condrat din Makar Dubrava, de Al. Komeiciuk, fie Ţânţarul din Hoţii la miere, de V. Avrigcanu. Interpretează Lonov din Cerere în căsătorie, de A. P. Cehov; Un ipistat din D-ale carnavalului, de 1. L. Caragiale; iarăşi Jevakin din Căsătoria, de Gogol; General Stamatescu din . . . Eseu, de T. Muşatescu; Căpitanul din Tartuffe, de Moliere; Spân-Stăpânul din Povestea focului, de Sergiu Milorian; Hristache Henţescu din Mielul turbat, de A. Baranga; Marele Sfetnic din Trandaftrii roşii, de Zaharia Bârsan; Bătrânul Goujon din Oaspetele din faptul serii, de H. Lovinescu; /chim din Steaua fără nume, de M. Sebastian; 1. Epitrop din Bagi Tudose, de Delavrancea; Osip din Revizorul, de Gogol; Semiorkin din Şase iubiri, de Alexei Arbuzov; Moş Marin din Înşir-te mărgărite, de V. Eftimiu; Moş Ion Roată din Cuza Vodă, de Al. Davidoglu; Chremes din Adunarea femeilor, după Aristofan şi Rob. Merle, de B. Marian; Mecena din Fântâna Blanduziei, de V. Alecsandri; Comisarul din A varul, de Moliere; sau Nicodim din Vlaicu Vodă, de Al. Davila.

Este de neimaginat, în această a doua parte a vieţii, realizarea a 6 1 de roluri ! La aceasta ar trebui să adăugăm că aproape fiecare spectacol presupunea o montare amplă (suntem in perioada realismului în artă), o distribuţie mare şi peste 50 de reprezentaţii la sediu şi turnee (cu vagonul). Mai mult, acest număr impresionant de spectacole a fost realizat într-o perioadă scurtă. Jcan Tomescu este angajat al Teatrului de stat "Valea

74 www.cimec.ro

Jiului" Petroşani, din 1 949 până la 1 octombrie 1 959, când se pensionează prin Decizia nr. 8. 1 99. Mai lucrează cu intermitenţe încă un deceniu, după cum atestă distribuţiile unor spectacole şi actele privitoare la raportul său de muncă cu instituţia din Vale. La 1 ianuarie 1 96 1 , directorul teatrului, 1. Popovici, încheie Contract cu Jean Tomescu ,.până la epuizarea spectacolelor cu piesele Celebrul 702 şi Domnul Punti/a şi sluga sa Matty", după alţi ani, noul director, Petru Stoican, prin Decizia nr. 6/1 967, îl încadrează cu data de 1 ianuarie 1 967, şi apoi, temporar, de 3 ori câte 4 luni (Decizia nr. 79/1 969, cu 1 septembrie 1 969; Decizia nr. 3/1 970, cu 1 ianuarie 1 970; şi Decizia nr. 60/1 97 1 , cu 1 6 august 1 97 1 ).

Despre realizările sale artistice, să transcriem, mai întâi, câteva însemnări găsite pe-o filă de proces-verbal de la

"vizionări": în Hainy din Om În loc, de V. Jelinek, "actorul a

dovedit o justă înţelegere a personajului, realizându-1 în toate aspectele sale"; Marele Sfetnic din Trandatirii roşii este "o reuşită realizare a unui personaj comic . . . "; Bătrânul Goujon din Oaspetele din faptul serii este " realizat cu sinceritate şi autenticitate "; iar despre Alexandru Filimon din Omul care a văzut moartea, de V. Eftimiu, găsim notat: ,.,Actorul a pus in valoare resursele şi experienţa sa, reuşind o savuroasă realizare. Cu variate mijloace de expresie"; /chim din Steaua fără nume este "o realizare tipică plină de vervă . . . "; în Karaulov din Copilul altuia, de V. Skvarkin, "actorul reuşeşte o realizare care pune in valoare resursele sale comice, lipsite de ostentaţie. Sinceritate, care aduce o contribuţie spectacolului"; în Iordache Pologeanu din Colivia cu sticleţi ,folosind mijloace de expresie simple şi scoţând în evidenţă laturile autentice ale personajului - realizează un rol bogat in sentimente, apreciat de critică şi spectatori"; 1-ul Epitrop din Hagi Tudose este un ,.personaj viu prin resursele actorului "; iar celebrul Osip din Revizorul, în regia lui Sică Alexandrescu "cu mijloace de expresie adecvate reuşeşte o realizare pitorească in care sunt puse în valoare calităţile comice ale actorului"; Eremeev din Ruptura o "realizare corectă, în nota spectacolului, care pune în valoare verificatele resurse ale actorului''; iar pentru Semioskin din Şase iubiri, de Arbuzov,

75 www.cimec.ro

"actorul a găsit multiple valenţe cu personajul, realizându-1 cu sensibilitate şi autenticitate".

76 www.cimec.ro

Se cuvin, în al doilea rând, notate şi două afirmaţii ale presei: H. N. Doreanu în Steagul roşu din 1 3 noiembrie 1949: ,J. Tomescu în Kondrat, l-a interpretat cu sinceritate. Reuşitele treceri de la o atitudine la alta, printr-un joc bine nuanţat, i-au dat posibilitatea să redea toate caracteristicele complexului personaj interpretat", şi V. FOieşi, referitor la spectacolul Copilul altuia, reţinând pe Jean Tomescu (Karaulov) şi Elena Antonescu (Oiga) "care au redat cu multă vigoare viaţa personajelor interpretate, aducând în scenă chipul unei adevărate perechi de modă veche" (Steagul roşu, 1 O aprilie 1957).

V. Pe lângă activitatea pe scena teatrului, Jean Tomescu ţine "Cursurile externe" ale Formaţiei Şcolii Populare de Artă din Petroşani ( 1963); instruieşte diverse formaţii de teatru, precum a Liceului din Haţeg ( 1 963) (cu care execută şi excursii, de pildă la Clopotiva); pregăteşte elevi pentru Centenarul minerilor, din 1 1 august 1 968; trăieşte bucuria creaţiei alături de cei mai mici, cu copiii de la grădiniţe în mij locul naturii (într-o fotografie, o parte din copii au pe cap coroniţe "domneşti" confecţionate ca la teatru, Petroşani, 5 iunie 1 960). Îndeplineşte funcţii obşteşti: Preşedinte la Casa de Ajutor Reciproc.

A vând în vedere meritele deosebite în domeniul artei, Consiliul de Stat al RSR, prin Decretul nr. 1 099 din 22 noiembrie 1 968 îi conferă Medalia Meritul Cultural clasa /.

Jean Tomescu, artistul între artişti, în pofida încercărilor, trăieşte totuşi bucuria de a fi una cu natura: îl surprindem de la începutul şi până la sfiirşitul vieţii în diferite ipostaze ale acesteia. Fotografiile sunt adevărate instantanee ale bucuriei naturale: în 1 923, însoţit de trei tinere este pe plajă la Mangalia; în 1 928, pe malul lacului Băneasa, cu ţigara în colţul gurii, într-o uitare de sine sau mirare în faţa priveliştii; două fotografii din 1 929 îl surprind în maşinile decapotate, de epocă, cu prietenii Lulu Chiriac, Jean Constantinescu; în 1 936, o fotografie de la mare, de la Constanta, unde sunt Nunuţa Morţun şi Dida Solomon; în 1 936, în mijlocul ofiţerilor sub aripile unui avion, la Craiova; în 1 94 1 , în Cişmigiu pe timp de iarnă; altele sunt

77 www.cimec.ro

imagini de arhivă artistică din turneul cu Tănase, sau Lucia Sturdza Bulandra.

,,Pentru a-ţi cunoaşte sufletul, trebuie să ţi-/ priveşti intr­a/tur', spune Seferis. Este şi temeiul prieteniei. Jean Tomescu are un cult al ei. Schimbul de fotografii cu dedicaţii mărturiseşte despre aceasta: G. Ciprian: "Colegului Tomescu in amintirea unor şedinţe oculte Cu drag. Ciprian 23.3.942 "; Radu Beligan: ,J.,ui Jean Tomescu, admirabil coleg şi prieten, toată dragostea lui Radu Beligan "; Geo Măicănescu: ,,Bunului meu coleg şi prieten - Jean Tomescu - cu toată afecţiunea de la Geo Măicănescu, Buc. 19 lan. 1979 "; Alfred Demetru: "Lui Tomescu, Cu dragoste camaradească Demetru 944 "; Prof. Jean Livescu; Ulpia Hîrjeu-Botta; Tely Barbu: ,,Minunatului coleg Jean Tomescu cu cele mai frumoase amintiri ale sufletului Tely Barbu, 944 " Multe fotografii - de la colegii din anii 1 920, până la Al. Zecu, din perioada din Petroşani.

Fişa de creaţie: Roluri: La Trupa de Reviste C Fotache, Bucureşd ( 1 9 1 9 - 1 924): în revista

Când nu ştii si domneşti, 1920; in piesa muzicalA Roşu Împlrat, 1 920; SoldoJ Costea în eroica Strljerii neamului, 1 920; în opereta Vlduva veseli, de Franz Lehar, 1920; Radu-Vulpe în revista Cum domnea Mi bai, 1920; Sub-loc. în revista Se întrec Vitejii, 1 920; în revista Tare-i bine, 1 920; Uşierul în revista Boala primAverii, 1 922.

La Telllrul Naţional Bucureşti ( 1924-1926): /van din comedia Adevlr dar cu mlsurl; ToJill din Moştenirea de la rlposata, de Radu Rosetti; Postelnicul Toader din Apus de soare, de Delavrancea, regia Soare Z. Soare; Dakar din Maimufa care vorbeşte, de Ren� Fauchois, regia Ion Morţun; Diaconul din Byzantz, de Mircea Radulescu; Boiu din Iubire, de Paul Prodan; Dr. Omay din Taifun, de Melchior Lengyel; Clevetius din Ovidiu, de V. Alecsandri; Judeciltorul din Ţlnnul Barou, comedie de Hollberg; Jevakin din Cilsltoria, de Gogol.

La TeoJrul "Nostru" Otetelişeanu, Bucureşti ( 1 927-1 928): Chiţoveanu din Secretarul General de la Interne, de Bisson şi Carre, localizare Paul Gusti, regia Ion Livescu; Florea din FAt-Frumos, de H. Furtună; Un mucenic din comedia Lumpatius Vagabondus; Taman din Plicul, de L. Rebreanu; Hans Aelsig din Morytz al Il-lea, de lmpekoven şi Mathem, regia SicA Alexandrescu; Auguste din Florette et Patapon, de Hennequin şi Weber, regia Ion lancovescu; Un servitor din Divorţul O-lui Duval, de Bisson; Un servitor din Secretul, de Bemştein; Un gaticster din piesa poliţistă Brodway.

La Teatrul de Vest Oradea ( 1928- 1929): Domşa din Ştrengarul, de Ad. Szeneş; Mevel din DispArut, de A. Bisson; Leonida din Conul Leonida fa fii cu reactiunea, de 1 . L. Caragiale; Dandanacht din O scrisoare pierduti, de 1. L. Caragiale - toate în regia lui Ti for Dezideriu.

'

La Teatrul .,Nostru � Otetelişanu, Bucureşti ( 1929-1936): Maurice din Zviipliata, de Kalrnan, regia Elena Zamora; Ion Voievod din Înşir-te miirgiirite, de V. Eftimiu; Ctbal din Fântâna Blanduziei, de V. Alecsandri; C�Jestene din opereta M-Ile Nitouc:he.

78 www.cimec.ro

La Filmul şi Revista Tănase ( 1 933): Visul lui Tinase. La Teatrul de Comedie, Bucureşti ( 1936): Bari din Insula, de Hanold Bralt,

regia I. Manolescu; Alfredo Cantava/le din Si îmbricim pe cei goi, de L. Pirandello, regia Dida Solomon.

La Teatrul Ligii Cullurale Bucureşti ( 1936- 1940): Hamlet din Hamlet, 1936; Iordache din D'ale carnavalului, de I. L. Caragiale, regia Ion Şahighian; lliuţd Acordeonistul din Apărarea are cuvintul, de Petre Belu, regia C. Barcaroiu; Costia din Stele căzătoare, de V. Eftimiu; Luigi din Fiecare cum vede, de L. Pirandello, regia N. Masim; Directorul şcoalei din Revizorul, de N. Gogol, regia N. Masim, 1 938; Emil Lizol din Clopotelul de argint, de Hennequin şi Weber, regia N. Masim; /ani din Lipitorile satului, de V. Alecsandri, regia N. Masim; Un muncitor din Sarmalil. amicul poporului, de N. Iorga; Jevakin din Cisitorla, de Gogol, 1 939.

La Teatrul Municipal Bucureşti ( 1940-1 947): CoL Doctor din Învierea, regia V. I. Popa, 1940; Cpt Nontano din Othelo, de Shakespeare, regia N. Masim, 1 940; Reporterul din Negustorul de Uuzli, de Herber Grevenius, 194 1 ; Smecherul din Omul nr. lJ, de Wood, 194 1 ; Frizerul din Papa se lustruieşte, de Spiros Malas, 1 942; Gillioli din Scampolo, de Dario Nicoderni, 1942- 1 943; Secretarul din Domnul de la ora 5, de Heunikin, regia V. Maximilian; Kelermann din Heidelbergul de alti dati, de Mayer Fi:irster, regia V. Enescu; Micheau din Terese Raquin, de E. Zola, regia Lucia St. Bulandra, 1 943; Gaenu.no din Moartea Civili, de Carllo Giacometti, regia Ion Manolescu, 1947; Preşedinte de tribunal din Simtul In fata oglinzii, regia I. Şahighian, 1 946; Lache din Sosesc deseară, de T. Muşatescu, regia N. Pavelescu; Afrenlov din Cadavru! viu, de Lev. Tolstoi, regia Ion Şahighian, 1946.

La Teatrul de Vest Oradea (1 947-1948): Jevakin din Cisltorla, de N. Gogol, regia Şt. Iordănescu; Comandorul din Insula Plh:ii, de Ev. Petrov, regia N. Moldoveanu; Prof. Andronic din Ultima ori, de M. Sebastiasn, regia Şt. Iordănescu.

La Teatrul Nigador Bucureşti ( 1948): Va/more din Doi sergenti, regia G. Ciprian; Vellebron din Cerşetorl in haine negre, de Paul Gusty, regia Ovid Brădeseu.

La Teatrul de stat " Valea Jiului" Petroşani ( 1949-1972): Anton Vadu din Cumpăna, de Lueia Demetrius, regia Val Mugur şi Val. Gustav, 12.05.49; Castoru/ 111 din Vulpea pedepsiti, de Mircea Florian, regia Val Mugur şi Val. Gustav, 19.05.49; Prefectul Comănescu din Medicul de plasă, de N. Costăchescu şi Ulieru, regia Fr. Auerbach, 0 1 . 1 0.49; Condrat din Makar Dubrava, de Al. Komeiciuk, regia fr. Auerbach, 03. 1 1 .49; Barton Wi/son din Sacul cu surprize, de Mark Twain, regia Fr. Auerbach, 08. 12.49; Ţânţllrul din Hotii la miere, de V. Avrigeanu, regia Val. Gustav şi P. Asan, 19.01 .50; Mihail Sofronie din larbil rea, de A. Baranga, regia Fr. Auerbach, 09.02.50; Secretarul Ambasadei din Casa cu storurile trase, de fraţii Tur-Şeinin, regia, Fr. Auerbach, 1 1 .05.50; Un ţdran din Aşa s-a dumirit Costache Bllan, de Gb. Martiniuk, regia Val Mugur, 18.06.50; Eronim din Cine-i vinovat, de G. Mdivani, regia Val Mugur, 30.09.50; Ratnicov din Într-un oraş oarecare, de A. Sofronov, regia Fr. Auerbach, 06. 1 1 .50; Berkutov din Lupii şi oile, de A. N. Ostrovski, regia Val Mugur, 23. 12.50; Lonov din Cerere in cisitorle, de A. P. Cehov, şi Mache din Amici, de 1. L. Caragiale, spectacol coupe, regia Val Mugur, 02.05.5 1 ; Un ipistat din D-ale carnavalului, de 1. L. Caragiale, regia Val Mugur, 22. 1 1 .5 1 ; CoL Johnson din La sud de paralela 38, de Thai-Dian Ciun, regia Val Mugur, 01 . 12.5 1 ; Jevakin din Căsătoria, de Gogol, regia Val. Mugur, 22.03.52; DL Furet din Cămltarul, de Lesage, regia Val Mugur, 14.06.5 1 ; Mawrul din LupH, de Radu Boureanu, regia Val Mugur, 20.09.52; General Stamatescu din . . . Eseu, de T. Muşatescu, regia Val Mugur, 10. 1 1 .52; Pirogov din Nunti cu zestre, de G. Diaconov, regia Petre Mihail, 15.03.53; Căpitanul din Tartuffe, de Moliere, regia Val Mugur, 20.06.53; Marcu din Simion Albac:, de Silvia Andrccseu şi Th. Măneseu, regia Val Mugur, 03. 1 0.53; Spân-Stăpânul din Povestea focului, de Sergiu Milorian, regia Val Mugur, 09.01 .54; General Dan lReanu din

79 www.cimec.ro

Afaceriştii, de Tudor Şoimaru, regia Ion Petrovici, 06.03.54; Hristache Henţescu din Mielul turbat, de A. Baranga, regia Sică Alexandrescu, 27.03.54; Josef Halny din Om in loc, de Vaclav Jelinek, regia Val Mugur, 15 .09.54; Marele Sfetnic din Trandafirii ro,ii, de Zaharia Bârsan, regia Ion Petrovici, 1 5.0 1 .55; Uşierul din Patriotica romAnA, de Mircea Ştefănescu, regia M. Paxino, 26.03.55; Ing. Lumir Ba/car din Decoraţii, de M. Stehlik, regia M. Paxino, 1 7.09.55; Bitrânul Goujnn din Oaspetele din faptul serii, de H. Lovinescu, regia Jean Voinescu, 01 .03.56; Costache din Intilnire in prag de primăvară, de C. Beiu, regia C. Beiu, 0 1 .03.56; Alexandru Filimon din Omul care a vizut moartea, de V. Eftimiu, M. Paxino, 09.06.56; Ichim din Steaua firli nume, de M. Sebastian, regia 1. Petrovici, 15.09.56; Un servitor din Cavalerul firli grai, de Haltay Jenă, regia 1. Petrovici, 1 6.02.57; Karaulov S. Petrovicl din Copilul altuia, de V. Skvarkin, regia Marcel Şoma, 06.04.57; Iord4che din Colivia cu sticlefl, de Lascăr Sebastian şi Silviu Georgescu, regia D. Căpitanu, 0 1 . 1 2.57; Generalul Uleanu din Afacerqtii, de T. Şoimaru, regia 1. Petrovici, 17. 1 2.57; 1. Epitmp din Hagi Tudose, de Delavrancea, regia Val Mugur, 25.01 .58; Osip din Revizorul, de Gogol, regia Sică Alexandrescu, 08.03.58; Dumitru Stănică din Bucur�l de oaspeţi, de Gh. Ţenlulescu, şi Tatăl Ştefaniei din Fata de pe Mureş, de R. Boureanu, spectacol coupe, regia J. Voinescu, 1 9.06.58; Tudor Tomescu din ADU negri, de A. Baranga, regia Constantin Dinischiotu, 20.09.58; Eremeev din Ruptura, de Boris Lavreniev, regia C. Dinischiotu, 06. 10.58; Fekete din Ultimul tren, de Eugen Mirea şi Kovacs Gyorgy, regia M. Şoma, 29. 1 0.58; Semiorkin din Şase Iubiri, de Alexei Arbuzov, regia C. Dinischiotu, 15. 12.58; Moş Marin din Înşir-te mlirglrite, de V. Eftimiu, regia 1. Petrovici, 07.03.59; Primarul din Învăf.itoarea, de Brody Sândor, regia C. Dinischiotu, 06.06.59; BartolotMu Moţoc din Partea leului, de Costin Teodoru, regia M. Şoma, 25.09.59; Uvar lvanovici din In ajun, de Alexei Arbuzov, regia Ariana Kunner, 29.1 0.60; Preotul din Celebrul 702, de Al. Mirodan, regia M. Şoma, 0 1 . 12.60; Judecătorul din Domnul Puntila şi sluga sa Matti, de B. Brecbt, regia Ariana Kunner, 1 1 .02.61 ; Oancea din Neamurile, de T. Buşecan, regia M. Şoma, 02.06.6 1 ; Moş Ion Roată din Cuza Vodă, de Al. Davidoglu, regia M. Şoma, 24.01 .67; Alexandru Filimon din Omul care a vAzut moartea, de V. Eftimiu, regia M. Şoma, reluare, 23.02.67; Chremes din Adunarea femeilor, după Aristofan şi Rob. Merle, de B. Marian, regia C. Dieu, 0 1 .04.67; Mecena din FAntAna Blanduziei, de V. Alecsandri, regia 1. Olteanu, 29.09.68; Marek Dregător din Motanul tncllţat, de T. Muşatescu şi N. Stoiceva, regia Titorel Pătraşcu, 19. 1 0.69; Coana Chiri(ll din Coana Chlriţa tn volaglu, monolog, de V. Alecsandri, regia C. Dicu, 19.01 .70; Balktl.nyi, seriilor din Pe uşa din dos, de Thiirzo Gâbor, regia M. Şoma, 28.02.70; Comisarul din Avarul, de Moliere, regia Marietta Sadova, 17 . 10.70; Ion Stoica din Ştafeta nevAzutA, de Paul Everac, regia M. Şoma, 09. 10.7 1 ; Nicodim din Vlalcu Vodă, de Al. Davila, regia 1. Olteanu, 0 1 .04.72.

Film: Cind s-aprind llciUie, 1 942, alături de Emil Botta, Ţancovici Cosrnin şi Ecaterina NiJIIIescu-Şahighian.

Preocupări literare: scrie piesa într-un act, BrigadierU; piesa pentru teatru de păpuşi, Capcana bursucului.

80 www.cimec.ro

V ALER DONCA ­vocea cu accent moral

Actorul Valer Donca s-a născut la 2 7 octombrie 1 923, în comuna Dindeşti de lângă Carei, din Maramureş. Provine dintr-o familie de ţărani, cultul pentru Maramureş, Ardeal fiindu-i adânc engramat în conştiinţă. Viitorul actor va lua parte la război, la cele mai dramatice lupte de la Miniş-Păuliş, unde tineri de 1 6--1 8 ani, de la Şcoala de subofiţeri, au câştigat

victoria, lăsându-şi cea mai mare parte numele în cronici, memorie şi ulterior pe Monumentul de la Păuliş. Ca prin minune Valer Donca a rămas să ne povestească. Vocea sa brusc s-a maturizat şi a căpătat accent moral. După război participă la acţiunile de reconstrucţie a patriei, chiar la Şantierul Naţional Bumbeşti - Livezeni. Mărturie pentru civismul său stau decoraţiile: Medalia "Eliberarea de sub jugul fascist"; Medalia: "Pentru incheierea colectivizării agriculturii, 1963; Medalia "Muncii", 1 964; iar mai târziu, Ordinul Meritul Cultural cls. a V-a, 1 968 şi Diploma de onoare pentru merite deosebite cu ocazia aniversării a 20 de ani de la deschiderea Şantierului Naţional Bumbeşti - Livezeni, 8 sept. 1968.

Valcr Donca urmează cursurile Institutului de Teatru din Cluj (apoi mutat şi devenit "Szentgyorgyi Istvan" din Târgu Mureş), pe care îl absolvă în 1 950. Îi adaugă cursul profesional

"Cercul Stanislavski" Se angajează la Teatrul de stat "Valea

Jiului", din 1 950, şi debutează chiar sub bagheta regizorului Val Mugur, în rolul Lîjicov din Moştenire fatală, de S. Şeinin ( 17 .03.5 1 ), şi continuă cu Tache din Amici, şi Catindatul din D'ale Carnavalului, de 1 . L. Caragiale, Neagu din Ghimpele, de C. Beiu, Filipetto din Bădăranii, de Carlo Goldoni - toate

8 1 www.cimec.ro

sub conducerea aceluiaşi regizor Val Mugur. A lucrat cu regizori de marcă: Marietta Sadova, Marcel Şoma, Florin Fătulescu, Constantin Dinischiotu, Ion Oltcanu, Ion Petrovici, Ion Simionescu, Sică Alexandrescu ş.a.

Doar cu o întrerupere de 2 stagiuni, 1 965-1 967, când lucrează pe scena Teatrului "V. 1. Popa" din Bârlad, Valer Donca este prezent pe scena petroşeneană, dând fiinţă la 103 personaje din dramaturgia română şi universală. S-a întâlnit cu personaje de tcate vârstele, uneori la toate vârstele. A fost pe rând, şi adolescentul timid, şi junele prim; şi "eroul pozitiv" şi intrigantul subtil, dar mai ales "bătrânul" de a cărui înţelepciune trebuie să ţină cont şi în faţă căreia trebuie să se dea seama. A obţinut în interpretarea personajelor naturaleţe şi simplitate, uneori gravitate morală.

Câteva din panoplia acestora: Bracek din Afaceriştii de Tudor Şoimaru; Val Voievod din Trandafirii roşii, de Zaharia Bârsan; Culai din Hagi Tudose, de Delavrancea; Pegevâteu din Revizorul, de Gogol; Banul Spadă din Înşir-te mărgărite, de V. Eftimiu; loska din Nuntă la castel, de Siito Andras; Cot din Măsură pentru măsură, de Shakespeare; Seiior Balboa din Copacii mor în picioare, de Alejandro Casona; Postumus din

82 www.cimec.ro

Fântâna Balanduziei, de V. Alecsandri; Evans din Nevestele vesele din Windsor, de Shakespeare; Banul Miked din Vlaicu Vodă, de Al. Davila; Toma Topală din Casa de mode, de Th. Mănescu; Ion Soco/ din Amurgul acela violet şi Medrea din Rapsodie transilvană, de Ion D. Sîrbu; Moşneagul din Glie Voinicul, de Mircea Florian; Bătrânul din Vrăjitoarele, de Dimitrie Stelaru; Cadâr din Take, Ianke şi Cadâr, de V. 1. Popa; sau Dandanache din O scrisoare pierdută, de 1. L. Caragiale. Sunt roluri care i-au solicitat inteligenţă scenică şi subtilitate, dar mai ales accent moral şi rafinament.

De fapt, cronicarii i-au subliniat naturaleţea, trăirea intensă şi dramatismul, autenticitatea şi veridicitatea şi, mai ales, simplitatea şi gravitatea, căci actorul practică un joc al identificării cu personajul. De pildă: Lucia Bogdan în ziarul Munca din 4 oct. 1 958, despre rolul din Anii negri nota: "Tânărul actor Valer Donca, a cărui naturaleţe şi simplitate impresionează plăcut încă din primul tablou, a dat întâlnirii lui Mircea Buznea cu tatăl său un dramatism exprimat nu prin vorbe, ci printr-o intensă trăire a momentului''; V. Fiileşi în Tribuna din 6 februarie 1964, despre interpretarea din Punctul

83 www.cimec.ro

culminant, de Gh. Vlad: "Cu multă căldură şi autenticitate, cu o notă adecvată de romantism, actorul a izbutit să înfăţişeze în mod convingător tipul omului înaintat, încrederea lui în ( . . . ) Uzând de mijloacele simple, dar convingătoare de joc actorul a reuşit să înfăţişeze modul de a fi, de a gândi, al omului''; Flori ca lchim în Contemporanul din 25 februarie 1 966 consemna că actorul şi-a construit rolul din Răspântia cea mare, de V. 1. Popa "cu economie de mijloace, mergând spre o simplitate ce subliniază dramatismul reţinut al eroilor şi încrederea ca/mă în propria lor dreptate". Treptat consemnările din cronici vizează adlinclrea laturii morale. Referitor la rolul Mihai din Băieţi veseli, de H. Nicolaide, V. FOieşi în Steagul roşu nota: "cu apariţii bine conturate a realizat tipul omului sârguincios pe care orice tendinţă de chiu/ îl revoltă''. Tot în Steagul roşu, despre interpretarea din Omul pământului, de Vasile Zdrenghea, Tiberiu Spătaru scria: "Valer Donca îl realizează în mod excepţional, transmiţându-ne sjătoşenia şi înţelepciunea acestui hâtru Pamfilic, simbolizând poporul. Posibilităţile compoziţionale ale lui Valer Donca apar şi mai pregnant în final; în bocetul de mare efect''; ca mai târziu, în Steagul roşu din 7 martie 1 98 1 , despre rolul Cadlir, acelaşi să noteze: "Evoluţia lui Valer Donca, bine distribuit în rolul Cadâr, este

84 www.cimec.ro

plină de umor şi naturaleţe, dovedind înţelegerea adâncită a personajului". N-a aşteptat rolul cel mare, ci din fiecare rol a făcut un personaj, fiind mereu exigent cu sine, trecând prin experiment şi cultură, "îmbogăţindu-le" şi îmbogăţindu-se cu

"datele personajelor". Astfel, spectatorii săi au putut să vadă în spectacolul Glie Voinicul adâncirea dramatică, prin interpretare a unui personaj liniar, Moşneagul de la expresia liniştii şi modestiei la exprimarea înţelepciunii inepuizabi le, complementară voinţei şi curajului celuilalt personaj, Glie. Este ceea ce se numeşte poate găsirea eu-lui în rol şi a rolului în sine.

Simplu spus, profilul său artistic îşi luminează o dimensiune de adâncime morală. Din substanţa personajelor interpretate de V aler Donca iese la iveală un substrat moral ca o dâră albă, indicatoare de sens; personajele sale ţin de speta celor fascinate de dreptate şi adevăr, actorul posedând ştiinţa dirijării luminilor tocmai spre aceste puncte, transferându-le în adevărate focare de sorginte etică. În vocea sa timbrată etic rezonează parcă vocile adunate din bătrâni cu rezerva lor de înţelepciune şi statornicie a unei fiinţe. Oricum s-ar desfăşura un spectacol, orientarea sa se reface pentru Valer Donca în funcţie de trecut, trecut revărsat ca memorie într-un prezent rememorat. Temperamentul său artistic, inflexibil şi atitudinal, se încarcă de indignare când este infirmat, de temperată înflăcărare când triumfă. El îl obligă pe spectator să-i urmeze cu atenţie mişcarea dramatică, spunându-i că totul devine important când privim înapoi, căci totul este mai grav decât acest necruţător joc de a fi pe scenă, la marginea poveştii şi în mijlocul vieţii.

După pensionarea la 1 aprilie 1 984, Valer Donca, parcă nemulţumit de abdicările prezente ale omului de la morală, s-a adâncit tot mai mult în natură şi solitudine. Ani întregi sta singur în mijlocul Deltei sau la marile Bălţi ale Dunării. Curgerea apei îi spunea că totul este efemer, iar zborul păsărilor că totul se poate transcende şi întoarce în cer. A zbura de pe un mal pe altul al Fluviului, a trece dintr-o lume în cealaltă era lecţia pe care şi-a însuşit-o chiar cu mult timp înainte de a-i da fiinţă. Lucrul acesta s-a petrecut definitiv la 29 iunie 2001 , chiar de marea Sărbătoare a lui Petru şi Pavel. Nu se putea altfel căci Valer Donca era un desăvârşit oni religios.

85 www.cimec.ro

Fişa de creaţie: Roluri: Ltjicov din Moştenire fatall, de S. Seinin, regia artisticll. Val Mugur,

1 7.03.5 1 ; Andrei, Tache, Chelnerul din spectacolul coupe din Undeva sub plmlnt, de M. Leonard, Amici şi CFR, de 1. L. Caragiale, regia Val Mugur, 02.05.5 1 ; Al doilea pescar din Criogul de dlloi, de Al. Komeiciuk, regia Val Mugur, 30.06.5 1 ; Catindatlll din D'ale carnavalului, de 1. L. Caragiale, regia Val Mugur, 22. 1 1 . 5 1 ; Thai Hva din La sud de paralela 38, de Thai-Dian Ciun, regia Val Mugur, 0 1 . 1 25 1 ; Minerul li din O situatie speciali, de M. Leonard, regia 1. Petrovici, G. lordilnescu şi Neagu din Gblmpele, de Val Gustav şi C. Beiu, regia 1. Petrovici, G. Iordanescu, spectacol coupe, 29.03.52; Filipetto din Bldlraoii, de C. Goldoni, regia Val Mugur, 05.05.52; Bogollub din Lupii, de Radu Boureanu, regia Val Mugur, 20.09.52; PlaJon Stamlllescu din . • • Eseu, de T. Muşatescu, regia Val Mugur, 10. 1 1 .52; Muravlov din Nontl cu zestre, de N. Diaconov, regia Petre Mihail, 1 5.03.53; Altf So/Janov din Familia l•i Alian, de G. Muhtarov, regia Val Mugur, P. Mihail, 1 6.05.53; Tehnicianul din Simion Albac, de Sidonia Andreescu şi Th. Milnescu, regia Val Mugur, 03. 1 0.53; Meşterul jaMrar din Povestea focului, de S. Milorian, regia Val Mugur, 09.01 .54; Bracek din AfaceriJtii, de T. Şoimaru, regia 1. Petrovici, 06.03.54; Victor din Fete frumoase, de A. Simucov, regia M. Paxino, 0 1 .04.54; Lukes Levanovici din Om in loc, de Vaclav Jelinex, regia Val Mugur, 1 5.09.54; Val Voievod, Un om, Ftlfif de p1Jm8nt din Trandafirii roJii, de Zaharia Bârsan, regia 1. Petrovici, 1 5.01 .55; Ţipirig din Intoarcerea lui Vui, de C. Beiu, regia M. Paxino, 01 .03.55; Costache din Sllrbltoarea 'recoltei, de H. Nicolaide, regia 1. Petrovici, 0 1 .03.55; Levanovici din Cine ride la urmll, de K. Krapiva, regia 1. Petrovici, 0 1 . 10.55; Cijik din Aşa sunt timpurile, de Eji Jurandot, regia G. Rafael, 23. 1 2.55; Enrico Gorlano din Trenul poate fi oprit, de J. Mac Hali, regia V. Bumbeşti, 1 1 .02.56; Nicohle din Rlruiala, de T. Vornic, şi Gheorghe din A furat-o plldurea, de M. Leonard, spectacol coupe, regia Jean Voinescu, 26.09.56; Necunoscutul din Ceasul de aur, de 1. Niculescu, regia Marcel Şorna, 1 5. 12.56; Preotul din Cavalerul lllrl grai, de Heltni Jenll, regia 1. Petrovici, 16.02.57; Matei din De luni pâol luni, de N. Constantinescu şi G. Voinescu, regia J. Voinescu, 14.09.57; Cu/ai din Hagi Tudose, de B. Şt. Delavrancea, regia Val Mugur, 25.01 .58; Pogorliten din Revizorul, de N. Gogol,

86 www.cimec.ro

regia Sică Alexandrescu, 08.03.58; Stoian din Bucuroşi de oaspeti, de G. Tenţulescu, şi Grlinicerul din Fata de pe Murq, de R. Boureanu, regia J. Voinescu, 1 9.06.58; Mircea BuUiea din Anii negri, de N. Moraru şi A. Baranga, regia Constantin Dinischiotu, 20.09.58; Marinarui IV din Rnptnra, de B. Lavreniev, regia C. Dinischiotu, 06. 10.58; M. Stroppling din Caupunea, de Hans Lucke, regia C. Dinischiotu, 17.01 .59; Banui Spadli din înşir-tă mărgirite, de V. Eftimiu, regia I. Petrovici, 07.03.59; Arendaşul din Învăţătoarea, de Br6di Sândor, regia C. Dinischiotu, 06.06.59; Serg, Bogthln din Ultimul mesaj, de Laurenţiu Fulga, regia C. Dinischiotu, 22.08.59; Secrelllrul Comitetului de partid din Platon Krecet, de Al. Komeiciuk, regia I. Petrovici, 20.02.60; Bătrânul din Casa din Strada Coşbuc 10, de FI. Vasiliu, regia D. Căpitanu, 29.03.60; Mitru din Vlaicu şi feciorii lui, de Lucia Demetrius, regia M. Şoma, 14.09.60; Mihai lordăMScu din Bi.ietl veseli, de H. Nicolaide, regia D. Căpitanu, 03. 12.60; Banu Mareş din Secunda 58, de Dorel Dorian, regia M. Şoma, 28.01 .61; Axinte din Oameni care tac, de Al. Voitin, regia M. Şoma, 03.05.61 ; Ştefan din Trei generapi, de L. Demetrius, regia M. Şoma, 04. 10.61 ; Hrustaliov din Trenul regimentar, de D. Davurin, regia 1. Petrovici, 24.03.62; loska din Nuntă la castel, de Siitii Andrăş, regia M. Şoma, 1 5.09.62; Spancioc din Despot Vodă, de V. Alecsandri, regia Petre Sava Băleanu, 07.02.63; Preşedintele din Las' al vine Nuţa, de Dan Costescu şi Al. Adeian, şi Dom · Ghiţ/1 din Romeo ,1 JuUeta la Mizil, de G. Renetti, spectacol coupe, regia M. Şoma, 12.03.63; Miron din Băiat bun, dar cu.. . lipsuri, de Nicuţă Tănase, regia C. Dinischiotu, 1 8.04.63; Axinte din Ancheta, de Al. Voitin, regia M. Şoma, 05. 10.63; Vasile Cioacă din Punctnl cnlminant, de Gh. Vlad, regia Val Mugur, 10 . 1 1 .63; Stamate, Ghilin1ecea din Sonet pentru o păpuşă, de Sergiu Fărcăşan, regia J. Stopler, 0 1.02.64; Un clipitan din Noaptea regUor, de W. Shakespeare, regia Marieua Sadova, 02.05.64; Cot din Măsură pentru măsură, de Shakespeare, regia M. Sadova, 2 1 . 1 1 .64; Seiwr Balboa din Copacii mor in picioare, de Alejandro Casona, regia M. Şoma, 10.04.65; Turculeţ din Opinia publici, de A. Baranga, regia M. Şoma, 30.09.67; Florea din Făt-Frumos, de Horia Furtună, regia Mihail Zirra, 04. 1 1 .67; Superiorul bisericii din Angelo, tiranul Padovei, de V. Hugo, regia C. Dicu, 27.01.68; Patrice din O crimil perfecti, de Robert Thomas, regia Constantin Dicu, 12.04.68; Postumus din Fintina Blanduziel, de V. Alecsandri, regia I. Olteanu, 29.09.68; Evans din Nevestele vesele din Wlndsor, de Sakespeare, regia C. Dicu, 10.05.69; Dominic Buju din La ciorba de potroace, de S. Fărcăşan, regia C. Dicu, 05. 10.69; Maiorul Sabo din Pe uşa din dos, de Thurzo Gabor, regia M. Şoma, 28.02.70; Pedagogui, Jandarmul, Traian Dumitra din De la Caragiale la Topirceanu (Un pedagog de şcoală nouă, Minunile Sf. Sisoe), regia M. Sadova, 01 . 1 1 .70; Radu Majoreanu din Pleacă berzele, de 1. Minulescu, rergia M. Şorna, 10.01 .71 ; Neacşu din Timp şi adevăr, de Eugenia Busuioceanu, regia Călin Florian, 04.03.71; Anghel Dobrian din Ştefeta nevăzută, de P. Everac, regia M. Şoma, 09. 10.7 1 ; Nea Mitică din Cind revolverele tac, d e T . Negoită, regia M . Şoma, 12.02.72; Banui Miked din Vlaicu Vodă, de Al. Davila, regia I. Olteanu, 01 .04.72; Pamfilie din Omul pământului, de V. Zdrenghea, regia I. Oleteanu, 23.09.72; Grigore Staroste din Buna noapte nechemati, de Al. Popescu, regia I. Simionescu, 21 . 1 0.72; Bunicul din Casa care a fugit prin uşi, de P. Vintilă, regia G. Teaşcă, 25.02.73; Tompa Topalll din Casa de mode, de Th. Mănescu, regia 1. Simionescu, 16.12.73; Ion Soco/ din Amurgul acela violet, de 1. D. Sîrbu, regia Letiţia Popa, 02.06.74; Constantin Hurnru:;; din Plicul, de L. Rebreanu, regia M. Şoma, 27.02.75; Bora din Noapte Albi, de Mircea Bradu, regia M. Şoma, 25. 10.75; Paharnicul Năstase din Plete lungi şi minte scurtă, de Iorgu Copcea, regia M. Comişteanu, 20.03.76; Moşneagul din Glie voinieul, de M. Florian, regia N. Gherghe, 23.05.76; Vlad din Operaţiunea ,.Gambit", de T. Negoiţă, regia G. Mottoi, 12.09.76; Octav Medrea din Rapsodle transilvani, de 1. D. Sîrbu, regia Valentina Balogh, 30.04.77; Greavu din Autobiografie, de H. Lovinescu, regia M. Şoma, 05. 1 1 .77; Marcu din Dinili Prepeleac, după 1. Creangă de C. Beiu, regia N. Gherghe,

87 www.cimec.ro

2 1 . 1 1 .77; Dem Feneşan din Viaţi particulară, de Ov. Genaru, regia M. Şoma, 0 1 .04.78; Dind din MireasA firi mire, de B. 8. Bogdan, regia FI. Fătulescu, 27.09.78; Jur) din Petru Rareş, de H. Lovinescu, regia FI. Fătulescu, 24.02.79; Moş David din Pupiza din tel, după 1. Creangă, regia N. Gherghe, 03.04.79; Trifan din La lumina zilei, de V. Mureşan şi D. Dem Ionaşcu, regia FI. Fătulcscu, 1 8.08.79; CiJJluza din Ellcepfle şi regulA, de 8. Brecht, regia Muşata Mucenic, 02.12.79; Blilrlinul din Vrijltoarele, de D. Stelaru, regia N. Gherghe, 10.06.80; Cadlir din Take, Ianke şi Cadir, de V. l. Popa, regia M. Şoma, 01 .03.8 1 ; Marius Chicoş Rostogan din Caragiale şi vremea lui (Un pedagog de şcoalA noul), regia N. Gherghe, 27.05.82; Sebastitzn Malu din Primivari in noplembrie, de D. Dem Ionaşcu, regia 1. Simionescu, 12.02.83; Dandanache din O scrisoare pierduti, de 1. L. Caragiale, regia 1. Simionescu, 3 1 .05.83; Vasiliu din Ulciorul nu merge de multe ori la apA, de Dinu Grigocscu, regia 1. Simionescu, 24.09.83; /chim din Steaua firi nume, de M. Sebastian, regia M. Şoma, 25.12.83.

Recitaluri: "Eminescu", regia M. Sadova, 1 3.06.64; Poem A 25 aniversare, regia D. CApitanu, 05.10.69.

88 www.cimec.ro

GHEORGHE IORDĂNESCU ­puternică personalitate actoricească

Gheorghe Iordănescu s-a născut în Bucureşti, la 1 8 aprilie 1 908, tatăl muncitor, iar mama casnică. Urmează două clase de liceu şi 3 de şcoală tehnică. Apoi Conservatorul

"Cometti"

din Craiova, 2 ani. Începe activitatea artistică în 1 929 în compania particulară

"D. Columbeanu" din

Bucureşti. În timpul desfăşurării activităţii în Teatrul din Petroşani urmează şi cursurile Cercului

"Stanislavski". Itinerariul său artistic

este impresionant: trece prin diverse companii şi instituţii teatrale: Compania ,,D. Columbeanu" ( 1 929- 1 93 1 ), Compania

"Titi Mihăilescu" ( 193 1 - 1932), Teatrul Naţional Craiova ( 1 930-

1 935), Companiile "

Nataliţa Pavelescu", ,,Ion Pizone", "

Şt. Iordănescu", ,,Ion Stănescu", ,,Manu Nedeianu" ( 1 936- 1938), Teatrul Comedia, Teatrul Savoy, Teatrul ,,Maria Filotti" ( 1 938-1 94 1 ), Teatrul ,,Muncă şi Lumină" ( 1 941 - 1942) devenit

"Teatrul

Nostru" ( 1 942- 1944) condus de V. I. Popa, Teatrul Comedia ( 1 944-1945), Teatrul de Vest-Oradea ( 1 945-1 949); Teatrul de stat Ploieşti ( 1 949- 1950) şi Teatrul de stat

"Valea Jiului"

Petroşani ( 1 95 1 - 1 967), de unde se pensionează şi se retrage la Deva. Părăseşte scena cea mare a lumii la 1 5 februarie 1 977.

În 1953 primeşte Medalia Muncii, iar în 1 968, Ordinul Muncii clasa a III-a.

Pentru conturarea profilului actoricesc al lui Gheorghe Iordănescu se cuvin expuse fragmente, note din cronicile de specialitate, consemnări din fişa de creaţie, şi aşezate ca un mozaic. Pentru ochiul avizat este de ajuns şi o scurtă aruncare de privire asupra rolurilor interpretate şi a regizorilor cu care a lucrat, spre a se distinge

"figura" actorului. De ce este distribuit

89

www.cimec.ro

într-un anume rol, funcţia acelui personaj în structura piesei, spune cum este actorul; sau felul viziunii regizorale relevă sarcina şi funcţia pe care trebuie să le poarte actorul, felul acestuia. Deocamdată, să citim "figura" din mozaic. Mai întâi, câteva caracterizări făcute de consiliul artistic la vizionări, curăţite pc cât posibil de datări ideologice şi citite fie şi în

"diagonală": Dspre Serebreakov din Unchiul Vania: ,Jn interpretarea rolului a contribuit cu o masivă participare temperamentală la toate momentele de intensitate dramatică pe care le oferea textul. A reuşit să înfăţişeze latura despotică şi tiranică a personajului"'. Referitor la Ştefan Petrici din Dragoste în zori de zi, de 1. Galan, "0 interpretare plină de vigoare şi forţă, o justă înţelegere faţă de rol, redând convingător imaginea chiaburulul''. În impăratul din Trandafirii roşii, de Zaharia Bârsan: ,,A reuşit să evoce chipul Împăratului războinic de odinioară, care, deşi bătrân fiind, este gata să pornească la luptă pentru apărarea ţării sale cotropite de duşmani". Pentru A. P. Gorlohwatski din Cine râde la urmă, de K. Krapiva, "actorul desfăşoară întreaga gamă de sentimente a personajului, realizând o imagine scenică plină de expresivitate". Cadâr este o ,,realizare plină de căldură şi nuanţe." Despre Cernagubov 1. Luchici din O chestiune personală, de Al. Stein, este notat: ,Jn orchestra spectacolului, interpretul a fost un instrument de bază, a ştiut să găsească

90 www.cimec.ro

variaţiile necesare pentru a da rolului culoare". Remus Feneşan din Afaceriştii, de T. Şoimaru, este "realizat cu vigurozitate". În Primarul din Revizorul, de N. Gogol, "rol de maturitate artistică'', interpretul "a înţeles şi a redat personajul în multiplitatea nuanţelor sale". Sau despre Bersenev din Ruptura, de Boris Lavreniev, ,,realizare inteligentă şi plină de sensibilitate. Actorul a intuit şi a redat conflictul interior al personajului cu multă pătrundere şi cu putere de convingere".

Critica de specialitate confirmă. P. Tomescu în cronica Familia lui Alian, în Steagul roşu din 1 9 mai 1 953, scrie Gigi Iordănescu "a redat prin elemente simple, dar convingătoare"

figura personajului său. Ioana Doinaş, în Steagul roşu din 1 6 oct. 1 954, remarcă: ,$erebreacov (Gigi lordănescu) este

rezolvat în mare măsură. Interpretul a reuşit să creeze un tip pedant, meschin, vanitos, răsfăţat de servilismul docil al celor din jur; a reuşit să-şi contureze viu personajul" Într-o notă, în Contemporanul, din 2 1 martie 1 958, se spune despre rolul din Revizorul ,,sunt de reţinut energia şi studiul amănunţit în construirea rolului Primarului (Gigi Iordănescu) " În Munca, din 25 aprilie 1 962, Lucia Bogdan scrie: ,,Puternica personalitate a actorului Gheorghe lordănescu (. . .) s-a afirmat

9 1 www.cimec.ro

încă o dată prin modul în care, doar cu câteva replici, ne-au fost conturate un caracter şi o viaţă. (. . .) Spectacolul cu Trenul

regimentar, prin rea/ele sale calităţi artistice, este menit a fi o realizare de prestigiu şi un succes de durată al Teatrului de Stat din Petroşani''.

Rezumând acest mozaic, putem spune că Gheorghe lordănescu este un actor al desfăşurării energiilor artistice, plin de vigoare şi forţă, dar şi de expresivitate şi culoare, de inteligenţă, dar şi de sensibilitate, o personalitate artistică puternică, ocupând în orchestraţiile spectacolelor mai întotdeauna locul instrumentului de bază.

Este actorul care îşi preţuieşte înaintaşii. Iată-1, evocându-1 pe V. 1. Popa:

"ADUCERI AMINTE . . . Condeiul pornit să înscrie câteva date as.upra multilateralului

artist, va căuta din noianul amintirilor pe cele mai preţioase asupra omului, dar acest lucru va cere migală, fiindcă Victor Ion Popa era în fiecare clipă nespus de viu, şi spiritual, atât de conştient de menirea sa, încât nu scăpa nici !1/J prilej pentru a demonstra cu modestie marea lui pricepere şi forţă de gândire. Directorul de scenă, pictorul scenograf, scriitorul, caricaturistul, poetul, se întâlneau într-o singură fiinţă, pe a cărei figură, mai

92 www.cimec.ro

totdeauna veselă, se intipărea un zâmbet prietenesc, deopotrivă pentru toată lumea.

L-am cunoscut ca director al Teatrului ,. Muncă şi Lumină", neobosit intrebuinţându-şi cu folos fiecare clipă, ocupându-se amănunţit de activitatea fiecărui sector artistic, dând sfaturi şi directive, pregătind spectacole şi îndrumând actorii spre adevărate creaţii. ln calitate de director şi director de scenă a incurajat şi ridicat elemente de mare valoare artistică, dintre care cele mai multe sunt astăzi mândria scenei româneşti.

Era o vreme când a fi lucrat cu Victor Ion Popa, prezenta un certificat de garanţie, pentru cel ce se bucurase de o asemenea întâmplare fericită.

93 www.cimec.ro

Neobosit, de dimineaţă şi până noaptea târziu în teatru, printre actori şi tehnicieni, sau închis în biroul său, unde scria şi picta, Victor Ion Popa era motorol, inima tuturor angajaţilor, pentru care găsea întotdeauna un cuvânt bun sau o vorbă de duh. Niciodată nu l-am văzut mulţumit de munca sa. Veşnic in căutare de forme cât mai artistice şi mai pline de conţinut, cerea de la toţi aceeaşi dragoste şi abnegaţie pentru artă. Spectacolele pe care le monta aveau un conţinut politic şi moral de înaltă valoare, iar interpreţilor le cerea să se ridice la nivelul ideilor, jăcându-i să înţeleagă marea sarcină ce revine artistului cetăţean.

Nesfârşit de multe pagini ar putea fi scrise despre cel care -deşi plecat timpuriu din mijlocul nostru - ne-a lăsat o bogăţie de amintiri şi o operă de o reală valoare artistică.

Cadrul restrâns al unor evocări intr-un caiet de spectacol mă sileşte la limite. Voi încheia cu amintirea unei intâmplări care caracterizează spiritul său pătrurrzător, respectul pentru idee şi conţinutul operei şi deopotrivă predispoziţia sa pentru umor.

Un tânăr director de scenă montase un spectacol pentru copii. Piesa era destul de bună, pentru conţinutul şi ideile ei, exprimate într­un text uşor şi cursiv. Temându-se că spectacolul nu va fi suficient de atrăgător pentru cei mici, respectivul director de scenă a .. colorat" piesa cu balet, muzică, abundenţă de costume, joc de lumini etc. etc., încât actorii ca şi spectatorii ieşeau năuciţi. Foarte fericit de isprava sa, tânărul a cerut părerea maestrului, invitat la premieră.

- Cum vi s-a părut, maestre? Aş fi bucuros să aflu părerea Dvs. Maestru/ l-a privit zâmbitor şi i-a răspuns: - Foarte frumos baletul, costumele şi celelalte pe care - să mă

ierţi - nu le-ai făcut D-ta. Dar unde-i piesa? . . . Victor Ion Popa va rămâne veşnic marele, modestul, omul care

a trecut ca o lumină prin viaţa noastră şi a artei româneşti. Gigi Iordănescu" Câţi dintre actori au inimă şi minte ca să-şi pună numele

după astfel de cuvinte evocatoare faţă de dascălii şi înaintaşii lor!? Astfel se menţine lanţul fiinţei creatoare a Thaliei.

Fqa de creafle: Roluri: La Teatrul National Craiova ( 1 930-1 935): Diverse roluri cu regizorii

Em. Bobescu, Victor BulJlbeşli, Dan Demetrescu. La Compania ,. V. BirUc" Bucureşti ( 1 939-1 942): La Borbe din Florette şi

Patapan, de Caiovert, regia Sicli Alexandrescu; ConJele din Fritz şi Frantz, de Arpold şi Bach, regia Sicli Alexandrescu.

94 www.cimec.ro

La Teatrul Nostru Bucureşti ( 1943-1944): Simion Cabot din Patima de sub ulmi, de O Neille, regia 1. Şahigbian; Valetul din Canalia, de N. D. Cocea, regia 1. Şahighian.

La Teatrul de Comedie Bucureşti ( 1945): Kragslllllt din Nora, de H. Ibsen, regia V. Bumbeşti.

La Teatrul de Vest Oradell (1 946-948): Ion V. Dan din Ion al Vlildanei, de N. Kiriţescu, regia Em. Bobescu; Maiorul Valmove din Doi sergenţi, de D. Emrey, regia David Brădescu; Mitrici din Puterea intunericului, de L. N. Tolstoi, regia Şt. lordănescu; Grigore Bucşan din Ultima oril, de M. Sebastian, regia N. Moldoveanu; Ion din Ion Anapoda, de Ion M. Zamfirescu, regia N. Moldoveanu.

La Teatrul de sltiJ Ploieşti ( 1949-195 1 ): Caţavencu din O scrisoare pierduti, de 1. L. Caragiale, regia N. Kristescu; Anton Vastai din Minerii, de Al. Davidoglu, regia N. Kristescu; Nicohle Sorobotov din Duşmanii, de M. Gorki, regia Marin lorda; Pavel Arjota din Cetatea de Foc, de Al. Davidoglu, regia Ion Olteanu; Grigore BfJcşa din Ziua cea mare, de Maria Banuş, regia Tr. Cioculescu; Costa Vara din Undeva, intr-o ţari, de N. Victor, regia Amotă.

La Teatrul de stat " Valea Jiului" Petroşani ( 195 1 - 1967): Maxim ZfJrill din Cringul de cilllnl, de Al. Komeiciuk, regia Val Mugur, 30.06.5 1 ; Ahov din Nu-i intotdeauna praznic, de A. N. Ostrovski, regia Val Mugur, 24.09.5 1 ; Harry Sperlman din La sud de paralela 38, de Tbai-Dian-Ciun, regia Val Mugur, 01 . 1 2.5 1 ; Gru.Uz din O situaţie speciali, de M. Leonard şi Alexandru din Gblmpele, de V. Gustav şi C. Beiu, regia 1. Petrovici şi G. lordinescu, 29.03.52; Lunardo din BidilranH, de C. Goldoni, regia Val Mugur, 05.05.52; Milan Sapungin din Lupii, de R. Boureanu, regia Val Mugur, 20.09.52; D. 1 Polejaev din Bitrlneţe zbuciumatA, de 1. Rahmanov, regia Val Mugur, 0 1 . 1 1 .52; A. S. Mukosuv din NuntA cu zestre, de N. Diaconov, regia Petre Mihail, 1 5.03.53; AUan Merdanov din Familia lui Allan, de Gusein Mubtarov, regia Val Mugur, 1 6.05.53; George CfJstiMScu din Simion Albac, de Silvia Andreescu şi Tb. Mănescu, regia Val Mugur, 03. 1 0.53; Serg. Bob Fober din La Vulturul de Aur, de laroslav Galan, regia Vlad Mugur, 07. 1 1 .53; Remus Feneşan din AfaceriştiJ, de Tudor Şiomaru, regia 1. Pctrovici, 06.03.54; Fomenco din Fete frumoue, de A. Simucov, regia Mihai Paxino, 0 1 .04.54; Serebrillcov din Uncblul Vania, de A. P. Cehov, regia Val Mugur, 1 1 .09.54; Stepan Petricl din Dragoste in zori de zi, laroslav Galan, regia Val Mugur, 06. 1 1 .54; lmpiiratul din Trandafirli roşii, de Zaharia Bârsan, regia 1. Petrovici, 15 .0 1 .55; Moş-baei din Intoarcerea lui Vasi, de C. Beiu, şi Guţă Angheluţă din Sirbitoarea recoltei, de H. Nicolaide, Ion Ştefan şi Iuliuz Raţiu, regia M. Paxino şi 1. Petrovici, 01 .03.55; A. P. Gorlohwalski din Cine ride la urmi, de K. Krapiva, regia 1. Petrovici, 0 1 . 10.55; Stanis/av Zelimki din Aşa sunt timpurile, de Eji Jurandot, regia George Rafael, 23 . 12.55; GefJrg Mehring din Trenul poate O oprit, de J. Mac Hali, regia Victor Bumbeşti, 1 1 .02.56; Cadlir din Take, lanke şi Cadir, de V. 1. Popa, regia Marcel Şoma, 02. 1 1 .57; Cernagubov 1. Luchici din O chestiune penonalil, de Al. Stein, regia Sică Alexandrescu (asist. de regie Ion Cojar), 07. 1 1 .57; Remus Feneşan din Afacerfştil, de Tudor Şoimaru, regia 1. Petrovici, 17. 12.57; Matache Profirel din Hagl Tudose, de B. Şt. Delavrancea, regia Val Mugur, 25.01.58; A.A. Skvoznik Dmuhanovski din Revizorul, de N. V. Gogol, regia Sică Alexandrescu, 08.03.58; Mihai Buznea din Anii negri, de A. Baranga şi N. Moraru, regia Constantin Dinischiotu, 20.09.58; Bersenev din Ruptura, de Boris Lavreniev, regia C. Dinischiotu, 06. 10.58; Barabas din Ultimul tren, de Eugen Mirea şi K. Gyorgy, regia M. Şoma, 29. 1 0.58; lmp. Greene din Cauţiunea, de Hans Lucke, regia C. Dinischiolu, 1 7.01 .59; Zmeul Zmeilor din ln,ir-te mărgărite, de V. Eftimiu, regia I. Petrovici, 07.03.59; Capelanul din lnviţitoarea, de Brody Sandor, regia C. Dinischiotu, 06.06.59; Maior Dobre din Ultimul mesaj, de Lauren!iu Fulga, regia C. Dinischiotu, 22.08.59; Raiesmic din Fiul riticltor, de Egon Ranet, regia I. Petrovici, 09. 1 0.59; /van KfJlomilţev din Cei din urmi, de M. Gorki,

95 www.cimec.ro

regia M. Şoma, 12 . 12.59; Arthur Bir/ing din Inspectorul de poUţie, de J. B. Priestley, regia Horea Popescu, 28.0 1 .60; N. A. Slllhov din ln ajun, de Alexei Arbuzov (după Turgheniev), regia Ariaoa Kwmer, 29. 10.60; Joe din Celebrul 702, de Al. Mirodao, regia M. Şoma, O 1 . 1 2.60; Lupu A11111n din Secunda 58 de Dorel Dori an, regia M. Şoma, 28.0 1 .61 ; Steplllliuk din Ecoul indepArtat, de Sava Golovanski, regia 1. Petrovici, 09.04.61 ; Cilsapu din Oameni care tac, de Al. Voitin, regia M. Şoma, 03.05.61; Akx11ndru din Trei generaţii, de L. Demetriu.s, regia M. Şoma, 04. 1 0.6 1 ; Dragomir din NApasta, de 1. L. Caragiale, regia 1. Petrovici, 03. 12.61 ; Dr. Peter Pannwitz din Doi medici, de Hans Pfeiffer, regia M. Şoma, 25. 12.6 1 ; MiJică din O poveste nemaiauzită, de Alecu Popovici, regia AL Miclescu, 04.03.62; Kovrov din Trenul reglmentar, de D. Davurin, regia 1. Petrovici, 24.03.62; Alllon Midiraş din Nunti Ia castel, de Siitii Andrăş, regia M. Şoma, 15.09.62; /. S. Rubţov din Fata cu pistrui, de A. Uspenski, regia M. Şoma, 27.0.63; Moţoc Vornicul din Despot Vodă, de V. Alecsandri, regia Petre Sava Băleaou, 07.02.63; Judecătorul din Generalul şi nebunul, de Angelo Vageostein, regia P. S. Bileanu şi Al. Miclescu, 13.08.63; Spiru din Ancheta, de Al. Voitin, regia M. Şoma, 05. 10.63; CitJCaiteu din Punctul culminant, de Gh. Vlad, regia Val Mugur, 1 0. 1 1 .63; Biliboncea, BIISchirillche din Sonet pentru o plpuşl, de Sergiu Fărcăşan, regia Jean Stopler, 0 1 .02.64; Sir Toby Belch din Noaptea regilor, de Shakespeare, regia Marietta Sadova, 02.05.64; Grlgore Dragomirescu din Citadela sflrimată, de H. Lovinescu, regia Marietta Sadova şi M. Şoma, 1 5.08.64; Escalus din Mlsurl pentru măsuri, de Shakespeare, regia Marietta Sadova, 2 1 . 1 1 .64; Spirache din Titanic vals, de T. Muşatescu, regia M. Şoma, 09.01.65; Profesorul din Passacaglla, de Titus Popovici, regia Marietta Sadova, 25.08.65; Popa Constan din Se face ziuă, de Zaharia BâBan, regia Marietta Sadova, 24. 10.65; Matei Boiu-Dorc11ni din SuDete tari, de Carnii Petrescu, regia M. Şoma, 08.01 .66; Prof. Coman din Simple coincidenţe, de P. Everac, regia P. S. Bileaou, 06.03.66; Than din Atrizii, de V. Eftimiu, regia 1. Olteaou, 23.04.66; Ot11vio din CIInele grldlnarulni, de Lope de Vega, regia C. Dinischiolu, 29. 10.66; Francisc din Io, Mircea Voievod, de dan Tărchilă, regia C. Dinischiotu, 1 8. 12.66; Pieter Lllbuschagne, zis "Sj11mbok" din Ciinii, de Tone Brulin, regia P. S. Bileanu, 1 5.01 .67.

Regie: Plrleazul, de Ionel Ţăranu, 03.06.52; Spectacol de estradA, 07.07.53; Se caută un vinovat, de Marcel Ayme, împreună cu Ion Ti for, 1 0. 1 1 .62.

96 www.cimec.ro

DANA PANTAZOPOL -

"cu lumina cristalului şi poezia amurgului"

Emilia Pantazopol, după soţ Iordănescu, iar cu nume de afiş Dana Pantazopol, s-a născut la 3 octombrie 1 923, în Bucureşti. Urmează Conservatorul de Artă Dramatică din Bucureşti, iar din 1 94 1 se angajează şi la Teatrul Municipal, Bucureşti. Debutează cu rolul Hyacintes din Doctor fără voie, de Moliere, regia lorgu Viforeanu şi continuă cu Carmen Anta din Ciuta de V. 1. Popa, în aceeaşi regie, sau Edith din Pensionul de domnişoare, de P. Lindau, regia Mihail Zirra. La Teatrul

Muncitoresc Bucureşti ( 1945-1 947) joacă Ioana din Ciuta, de V. 1. Popa, şi Elena din Inimă de mamă, regia V. 1. Popa; Vecina mică din Nemaipomenita pantofăreasă, de G. Lorca, regia L. Sebastian, sau Luciette din Doctor fără voie, de Moliere, regia M. Iorda.

De la ianuarie 1948 face parte din colectivul Teatrului Poporului şi apoi de stat Bacău; de la 3 1 iulie 1 950 se transferă la Teatrul de stat Ploieşti, iar din 1 5 mai 1 95 1 , la Teatrul de stat

"Valea Jiului" Petroşani. De la această dată şi până în 1 967, când se transferă la Teatrul de estradă Deva, cu excepţia unei stagiuni ( 1956-1 957) desfăşurată tot la Teatrul din Bacău, unde a interpretat 3 roluri, realizările de seamă ale Danei Pantazopol se leagă de Teatrul din Petroşani.

Dana Pantazopol a avut aici şansa să joace, aproape în toate spectacolele alături de soţul său, Gigi lordănescu, actor de puternică forţă dramatică, şi sub bagheta unor importanţi regizori. S-a întâlnit, într-un timp relativ scurt, cu o diversitate de viziuni regizorale, unele de prim relief, de la Val Mugur la 1. Petrovici, de la Victor D. Bumbeşti la Sică Alexandrescu, de la

97 www.cimec.ro

Constantin Dinischiotu şi Marcel Şoma la Petre Sava Băleanu, ori de la Ariana Kunner la 1. Olteanu şi Marietta Sadova. Pentru un actor, o întâlnire cu un nou şi important regizor este, şi nu-s vorbe fără acoperire, ca şi cum ar lua viaţa de la capăt. Se instituie un nou raport creativ, o nouă modalitate de pătrundere într-un univers dramatic şi o altă exigenţă de creaţie a personajului. Cu maestrul Sică Alexandrescu a colaborat în realizarea rolurilor: Alexandra lvanovna din O chestiune personală, de Al. Stein, şi Chiriaşa din Moralitatea d-ei Dulska, de Gabriela Zapolska; cu Petre Sava Băleanu, regizor de teatru de la Televiziune, în Ruxandra Doamna din Despot Vodă, de V. Alecsandri, Soţia lui Miller din Intrigă şi iubire, de Fr. Schiller, sau Teodora din Simple coincidenţe, de Paul Everac. În Ruxandra Doamna actrita s-a remarcat ,.prin redarea trăsăturilor esenţiale ale personajului, ignoranţa şi ipocrizia", scria V. Fiileşi în cronica din Steagul roşu, din 1 dec. 1 962. A lucrat constant cu Val Mugur, care impusese deja o marcă a Teatrului din Petroşani, cu tinerii dornici de afirmare, C. Dinischiotu şi Marcel Şoma, sau cu cei de solidă cultură şi formaţie din perioada interbelică, precum Marietta Sadova - despre Emilia din Citadela sfărâmată, de H. Lovinescu, realizată sub bagheta acesteia. Criticul cel mai avizat, C. Paraschivescu scria în Contemporanul, din 1 8 iunie 1965: "Un personaj aparent şters - o realizare complexă, concentrată ca substanţă dramatică: Emilia interpretată de Dana Pantazopof'

Din interiorul teatrului, găsim notat în urma

"vizionări1or": în Olimpia din Trandafirii roşii, de Z. Bârsan: "corectă interpretare în

98 www.cimec.ro

economia piesei"; în Bătrlina din Om În loc, "a realizat figura caldă şi umană a mamei grijulii"; în Ana Pavlovna din Cine râde la urmă, ,,realizare corectă, suficient de sensibilă şi convingătoare"; în Alexandra Jvanovna din O chestiunea personală, "actriţa a interpretat rolul său cu mijloace simple, realizând totuşi organic gânduri/e, simţămintele şi acţiunile personajului''; pentru Mara din Afaceriştii, actriţa "a pus în valoare o serie de posibilităţi proprii"; în Chiriaşa "o frumoasă şi sensibilă realizare a actriţet'; pentru Beresneva foloseşte "o serie de mijloace simple, dar convingătoare"; Augusta Vlad din Ultimul tren "actriţa a jucat inteligent rolul femeii timorate de

· dar · laturile sensibile ale ei de mamă". rr;,���

Presa scrie aprectatlv despre Dana Pantazopol, ea fiind mereu citată în grupul de actori care se integrează

99 www.cimec.ro

VIZIUnii regizorale şi răspund sarcinilor prescrise de regizor. De pildă, cronicarul ziarului local, comentând succesul de care s-a bucurat în Valea Jiului piesa Om în loc, de V. Jeninek, inspirată din viaţa minerilor cehoslovaci, notează: "Cu fineţe a fost prezentată, în interpretarea Danei Pantazopo/, figura mamei (Krupiekova) plină de griji, harnică, suferind pentru toţi, încercând să sfârşească orice lucru cu bine . . . " Dincolo de aceste aprecieri care evidenţiază, îndeosebi, puterea de adâncire în psihologia şi stările personajului şi simplitatea redării lor, cu un ochi proaspăt şi fin analist în ale teatrului, socialului şi eticului, David Maniu, procurorul şef al municipiului, observă determinante moral-spirituale, dar şi poetice în conturarea Teodorei din Simple coincidenţe, de Paul Everac. Declarând că nu doreşte să scrie decât "un simplu comentariu" pe marginea acestei piese, pusă în scenă de Petre Sava Băleanu, el realizează de fapt o amplă cronică, din rândurile căreia aflăm că Dana Pantazopol "ne-a redat fizionomia moral-spirituală a soţiei . . . cu lumina cristalului şi poezia amurgului".

Fişa de creaţie: Roluri: la Teatrul Municipal Bucureşti (194 1 - 1945): Hyacintes din Doctor

f1ril vie, de Moliere, regia artistică lorgu Viforeanu; Mary din Stilpâna dia La Paz, regia L. St. Bulandm; Carlina din Procurorul Halen, de P. Lindau, regia G. Storin; Edilh din Pensionul de domnişoare, regia M. Zirra; Emilia din Dama cu camelii, de Al. Dumas-fiul, regia St111tilat.

La Teatrul Mu11ciloresc Bucureşti (1945-1947): Ioana din Ciuta, de V. 1. Popa, regia V. 1. Popa; BiJtrlina din Chiriaşul de la etaj, de Jerâme K. JerOme, regia Marin lorda; Elena din Inimi de maml, regia V. 1. Popa; Fata din CAmila trece prin urechile acului, regia M. lorda; Vecina micii din Nemaipomenita pantof1reasil, de G. Lorca, regia L. Sebastian; Mama din Familia Chif-Chif, de 1. Pass, regia M. lorda; Doamna Lache din Singe albastru, regia T. lliescu; Luciette din Doctor f1ril voie, de Moliere, regia M. lorda; Doctoriţa din Numai dragoste, regia Stelu; Zerbinetta din Vicleniile lui Scapin, de Moliere, regia M. lorda; LU/y din Alarma, de C. Vasiliev, regia G. Negri.

La Teatrul de stat Bacilu ( 1 947-1949): Lidia din Cumpiloa, de L. Demetrius, regia V. Cretoiu; Alice din Rildilcini adânci, de D'Ussaut, regia N. Brum!i; Doamna de geografie din Sperfarul, de Georgescu, regia V. Creţoiu; Vorbilreaţa din Hofil la miere, de V. Avrigeanu, regia V. Creţoiu; Munciloarea din Cearta, de V. Silvestru, regia V. Cretoiu; Tsenilina din Confruntarea, de Lavreniev, regia M. lorda, Ioana din Iarbil rea, de A. Baranga, regia M. lorda; Klra din Un om obişnuit, de L. Leonov, regia V. Cretoiu. ( 1956-1957) Colette din Gaifele, de Al. Kiritescu, regia Al. Kruistescu; Elena Veleanu din Luni pânil luni, de N. Constantinescu şi G. Voinescu, regia G. Voinescu, Ravecca din Apus de soare, de Delavrancea, regia Val Mugur.

1 00 www.cimec.ro

La Teatrul de stai Ploieşti ( 1949-1 950): Ioana din Ziua cea mare, de Maria Banuş, regia Cioculescu; Miss Biniss din Crima Directorului Riggs, regia J. Amota; Iepuraşul din Scufiţa roşie, regia Cioculescu; Cyntill din Vocea Americii, de Lavrentiev, regia Cioculescu

La Teatrul de stat ., Valea Jiului" Petroşani ( 195 1 - 1967): Nadeyda din Crâugul de cllini, de Al. Komeiciuk, regia Val Mugur, 30.06.5 1 ; Agnia din Nu-i intotdeauna praznic, de A. N. Ostrovski, regia Val Mugur, 24.09.5 1 ; In-Seu din La sud de paralela 38, de Fhai Dean Ciun, regia Val Mugur, 0 1 . 12 .5 1 ; Doctorlţa Zina din Taigaua, de P. Ialtev, regia C. Beiu, 29.03.52; Margaritta din Bldlraoii, de C. Goldoni, regia Val Mugur, 05.05.52; în Plrleazul, de Ionel Ţăranu, regia Gigi lordănescu, 03.06.52; Miliţa din Lupii, de R. Boureanu, regia Val Mugur, 20.09.52; Prima studentiJ din Bltrineţe zbuciumatl, de 1. Rahmanov, regia Val Mugur, 0 1 . 1 1 .52; 0/ga din Nunti cu zestre, de Dinconov, regia Val Mugur, 15 .03.53; lazgul din Famila lui Alian, de G. Muhtarov, regia Val Mugur, 16.05.53; Spectacol de estradi, de G. lordlinescu, 07.07.53; Maria 1/ieşu din Afaceriştii, de T. Şoimaru, regia 1. Petrovici, 06.03.54; Krupickova din Om în loc, de V. Jalinek, regia Vai Mugur, 15 .09.54; Alina din Trandafirii roşii, de Z. Bârsan, regia 1 . Petrovici, 1 5.01 .55; Maria din lutoarcerea lui Vasi, de C. Beiu, regia Mihai Paxino, 0 1 .03.55; Dactilografa din Patriotica Romiol S.A.R., de M. Ştetlnescu, regia M. Paxino, 26.03.55; Ana Pavlova din Cine ride la urml, de K. Krapiva, regia 1. Petrovici, 0 1 . 1 0.55; Katherin Loren:r. din Trenul poate fi oprit, de J. Mac Hali, regia Victor Bumbeşti, 1 1 .02.56; Piroşka din Fata de pe Mureş, de R. Boureanu, regia Jean Voinescu, 01 .03.56; Alexondra Ivanovna din O chestiune personali, de Al. Stein, regia Sicil Alexandrescu, 07. 1 1 .57; Mara din Afaceriştii, de T. Şoimaru, regia 1. Petrovici, 17 . 12.57; O cucoaniJ din llagi Tudose, de Delavrancea, regia Val Mugur, 25.0 1 1 .58; Chlriaşa din Moralitatea O-oei Dulska, de Gabriela Zapolska, regia Sicli Alexandrescu, 1 7.03.58; Al Il-lea avocat din Anii negri, de A. Branga şi N. Moraru, regia C. Dinischiotu, 20.09.58; Berseneva din Ruptura, de B. Lavreniev, regia C. Dinoschiotu, 06. 10.58; Augusta Vlad din Ultimul tren, de E. Mirea şi G. Kovâcs, regia Marcel Şoma, 29. 1 0.58; O femeie, VriJ}ltoarea din luşir-te mirgirite, de V. Eftimiu, regia 1. Petrovici, 07.03.59; BiJtriJna Nagy din luvlţltoarea, de Br6dy Sândor, regia C. Dinischiotu, 06.06.59; Nardella din Cavalerul firi grai, de Heltai Jen�. regia 1. Petrovici (reluare); Dotu1111a Sokolova din Cei din urmi, de M. Gorki, regia M. Şorna, 12. 12.59; Anna Vasllievna din In ajun, de Al Arbuzov după Turgheniev, regia Ariana Kunner, 29. 10.60; Miss Page din Celebrul 702, de Al. Mirodan, regia M. Şoma, 0 1 . 12.60; Ana Petrescu din Secunda 58, de Dorel Dorian, 28.0 1 . 6 1 ; Maria din Oameni care tac, de Al. Voitin, regia M. Şorna, 03.05.6 1 ; D-ra Macri din Trei generaţii, de L. Demetrius, regia M. Şoma, 04.10 .61 ; Anlţa Veveriţa din O poveste uemaiauzitl, de Alecu Popovici, regia Al. Miclescu, 04.034.62; Jullette MiUard din Se cauti un viuovat, de Marcel Ayme, regia Gigi lordlinescu şi Ion Tifor, 1 0. 1 1 .62; RIIXIlndra din Despot Vodli, de V Alecsandri, regia Petre Sava Băleanu, 07.02.63; Maria din Ancheta, de Al. Voitin, regia M. Şorna, 05. 1 0.63; Zoica din Punctul culminant, de Gh. Vlad, regia Val Mugur, 10. 1 1 .63; D-na Linde din Nora, de H. Ibsen, 22.02.64; Fr/Juleln din Gaiţele, de Al. Kiriţescu, regia Al. Miclescu, 04.04.64; Emilia din Citadela sllrimatl, regia Marietta Sadova, asistent de regie M. Şoma, 1 5 .08.64; Soţia lui Miller din Intrigi şi iubire, de Fr. Schiller, regia P. S. BMeanu, 2 1 .02.65; Madeleine Lonant din Cind vine barza, de Andre Roussin, regia M. Şorna, 09. 10.66; Teodora din Simple coincidenţe, de P. Everac, regia P. S. BMeanu, 06.03.66; Elena din Burlacii, de G. Carabin, regia M. Şoma, 09. 1 0.66; Cleona din Andromaca, de Jean Racine, regia Miron Niculescu, 24.02.67.

J O I www.cimec.ro

ANA COLDA ­graţia trăirii lăuntrice

La 23 mai 1 920, în cătunul Taia de lângă Petrila-Lonea, se năştea fiica cea mare a maistrului miner Ioan Colda şi a Victoriei Colda. Ei i se dă numele Ana, ceea ce înseamnă har - şi cu har

1 02 www.cimec.ro

îi vor fi umplute urmele pe care le va călca. Ana Colda va deveni un nume important în istoria teatrului românesc. Ea pleacă în 1 940 din Lonea la Bucureşti, unde se angajează ca dactilografă la Preşedinţia Consiliului de Miniştri. În 1 943 se înscrie în anul 1 la cursurile Secţiunii de "artă dramatică" a Conservatorului Regal, pe care îl absolvă cu media 1 O, în anul şcolar 1 947- 1 948.

Cariera artistică, propriu-zis publică, şi-o începe la s:f'arşitul lunii mai, 1945, în cinematografie, cu primul film sonor românesc, Visul unei nopţi de iarnă, de Tudor Muşatescu, în regia lui Jean Georgescu, în fennecătorul rol Maria Panait ­Doruleţ, cum i se zice - , alături de G. Demetru (Alexandru

1 03 www.cimec.ro

Manea), Sanda Simona (Elvira), Mişu Fotino (Gogu Panait), Maria Filotii (Natalia ), Radu Beligan (Milică), Doina Florentina (Fanţa), N. Moţoc, Iordănescu-Bruno, Gherasc Dendrino etc. Decorurile: St. Norris; muzica: Nicuşor Chirculescu; imaginea: D. Perrin. Mai târziu, la Teatrul din Petroşani, când va interpreta rolul Natalia, o va susţine sufleteşte pe mai tânăra Doruleţ, Carmen Hancearec. În caietul-program al spectacolului Visul

unei nopţi de iarnă, în regia artistică a lui Alexandru Miclescu se află emoţionanta însemnare:

"Amintiri . . . Premiera teatrului nostru e pentru mine evocatoare de

emoţionante amintiri. Abia ucenică în ale artei, am fost chemată să interpretez în film pe Doruleţ, din piesa meşterului Tudorică.

Amintirile legate de turnarea filmului se învălmăşesc în sufletul meu, ca apele năvalnice ale pâraielor primăvara, căci

1 04 www.cimec.ro

primăvara lui 1945 - când m-am putut vedea pe peliculă, alături de artişti cu mare popularitate - înseamnă definitiva mea legătură cu arta reprezentării vii a vieţii.

E firească emoţia pe care o încerc, fiindcă Visul unei nopţi de iarnă e prima piesă şi Maria Panait cel dintâi rol al carierei mele artistice. În colega mea de azi, tânăra Carmen Hancearec, mă revăd cu tremurul de bucurie din trecut, cu dorinţa şi teama de a reuşi o întruchipare a eroinei, aşa cum a conceput-o autorul, cu visul ei de fericire, cu puritatea şi dezinvoltura ei naturală.

Doresc ca spectacolul acesta - care îmi prilejuieşte plăcute aduceri aminte - să fie dătător de bucurii şi pentru interpreta de azi, iar în inima spectatorilor să aducă îndemnul /a fericire . . .

Ana COLDA "

1 05 www.cimec.ro

Debutează pe scenă, în stagiunea 1 946- 1 947, la Teatrul "Maria Filotti" din Bucureşti (teatru particular ce a funcţionat aici din 1 939 până la 27 aprilie 1949, când este mutat, ca teatru de stat, la Brăila), în piesa Melo, de Henry Bemstein, în regia artistică semnată de Victor D. Bumbeşti, alături de actorii : V. Valentineanu, A. Pop Marţian, Romald Bulfinsky. La acest teatru, urmându-1, după absolvire, la Brăila, până la 31 august 1952, joacă în 1 6 piese (v. fişa de creaţie) şi are colegi pe unii dintre cei mai mari actori ai vremii: Maria Filotti, G. Timică, Silvia Dumitrescu-Timică, Jules Cazaban, Mişu Fotino, Nineta Gusti, Beate Fredanov, Maria Wauvrina, Nae Roman, Mircea Şeptilici, Nicolae Gărdescu şi Radu Beligan.

La 1 septembrie 1 952 revine acasă. Se transferă la Teatrul de Stat "Valea Jiului" din Petroşani. Primul rol interpretat pe această scenă este Grozdanca din Lupii, de Radu Boureanu, premieră la 20 septembrie 1952, în regia lui Val Mugur, maestru emerit al artei. Aici, până la 28 februarie 1 968, când se va pensiona datorită unei neîndurătoare boli, creează 57 de personaje, unele după cum i le-a oferit şi impus vremea, altele făpturi impresionante ale dramaturgiei universale, prin care actriţa s-a descoperit cu cerul şi pământul său, le-a dat suflet, făcându-le ''forme vii", creaţii care şi după zeci de ani mai stăruie în mintea unor mai vârstnici şi privilegiati spectatori. Să

1 06

www.cimec.ro

numim pe Nora lui Ibsen, Anca lui I.L.Caragiale, Klytemnestra lui Victor Eftimiu, Diana lui Lope de Vega, sau Andromaca lui Racine. Totuşi puţine, datorită cătuşelor roşii ale vremii! Este loc de meditat asupra situaţiei tragice a unui actor supus, mai mult decât alţi creatori, presiunilor alienant-ideologice. Arta sa fiind reprezentaţie şi, prin urmare, ţinând fundamental de acel "hic et nunc", el nu poate să se sustragă "poftelor" prezentului. Ana Colda a trebuit să interpreteze mult prea multe personaje din "dramaturgia" adusă odată cu armele calmuco­asiatice; să se risipească, dureros pentru conştiinţa sa artistică, în perisabil şi efemer. Dincolo de evanescenta acestei arte, ea a fost nevoită, datorită vremurilor, să se întâlnească şi să se confrunte cu inconsistente roluri, făpturi de-o clipă ale dramaturgiei. Este o situaţie de farsă tragică generată de ideologii, ce nu-i dă creatorului nici posibilitatea asumării tragismului. Al creaţiei şi al său, al epocii şi al lumii.

A lucrat cu regizorii cei mai importanţi ai momentului, de la Televiziunea Română, ca Petre Sava Băleanu; şcoliţi în occident, precum Ion Olteanu, fost student la Viena al impunătorului Reinhard; cu Val Mugur, Ion Petrovici; ori trecuţi prin închisorile roşii, ca prea încărcata de suferinţă umană, Marietta Sadova; sau mai tinerii Vlad Mugur, Marcel Şoma. Pentru scurt timp s-a întâlnit, în aceeaşi instituţie, cu Ton D. Sîrbu, proaspăt venit de la stuful Peripravei şi angajat şef de producţie. El va pleca la Teatrul Naţional din Craiova, ca secretar literar, dar cu imaginea miraculoasei actriţe. Ea reprezenta pentru el miracolul feminin pe scenă. Cuvinte asemănătoare mai avea pentru Silvia Ghelan.

1 07 www.cimec.ro

Critica de specialitate a fost întotdeauna entuziasmată de prezenţa actriţei. În presa locală Irimie Străuţ a găsit cuvinte de laudă pentru fiecare creaţie a Anei Colda. Referindu-se la rolul Dina Gheorghievna din Însoţitor periculos, de A. Salînski, scrie: "Ana Colda a realizat momente de adevărat dramatism" (Steagul roşu, 25.06.55); despre rolul Katherin Lorenz din Trenul poate fi oprit, de J. Mac Hali, spune că actriţa a compus un rol ''printre cele mai bine realizate din spectacof' (Steagul roşu, 25.02.56); privind întruchiparea Monei din Steaua fără nume, de Mihail Sebastian, zice: "Ana Colda a izbutit să transmită publicului intreaga gamă sufletească a Monei, această femeie nefericită, amăgită de strălucirea bogăţiei" (Steagul roşu, 29.09.56). Victor Filleşi, cel care a realizat prima monografie a teatrului, la 1 O ani, remarcă deplina creaţie a Anei Colda din Învăţătoarea lui Brody Sandor: "În rolul titular, Ana Colda a valorificat cu multă înţelegere şi trăire lăuntrică, prospeţimea personajului. Calitatea fundamentală a interpretării sale constă tocmai în simplitatea jocului, in înţelegerea perfectă a situaţiilor şi in redarea sentimentelor prin care trece in mod firesc personajul" (Steagul roşu, 1 4.06.59); des pere Anca din Băieţi veseli, de H. Nicolaide: "Participă activ la acţiune, dând viaţă unui personaj autentic " (Steagul rosu, 25. 1 2.60); referindu-se la Anca din Năpasta, spune: "Ana Colda ( . . .) ne-a înfăţişat cu multă trăire şi convingere figura femeii cinstite, dornice de dreptate, hotărâtă să lupte pentru realizarea acestui ţel . . . " (Steagul roşu, 1 4.05.61 ); iar despre Nora: "artista emerită Ana Colda a adus în scenă un personaj autentic, convingător" (Steagul roşu, 1 8.03 .64). În Drumul socialismului, de la Deva, alţi cronicari consemnează creaţiile Anei Colda: E. Mircea scrie că "are graţie şi sensibilitate"

( 1 6.05.58); Victor Fiileşi, că izbuteşte "să redea trăsăturile esenţiale ale personajului'' (2 1 .04.60); V. Adrian, că: "în rolul Carminei, Ana Calda a reuşit să cucerească datorită graţiei in interpretare. Beneficiind de posibilităţi variate de exprimare, a intruchipat firesc ' stările sufleteşti ale personajului, a marcat trecerile sale dintr-o situaţie în alta, izbutind să sublinieze în prima parte a jocului său ipocrizia, iar in cea de-a doua revolta justificată" (1 6.03.63); ori Dumitru Gheonea, conchizând că

1 08 www.cimec.ro

"are mult farmec şi graţie . . . interpretând cu aplomb personaje diferite din punct de vedere compoziţionaf' (08. 1 0.67).

Afirmaţii şi aserţiuni din presa centrală de diverşi cronicari, chiar esteticieni, despre creaţiile actriţei se succed elogios: Livia Marin remarcă, în rolul Katherin Lorinz "discreţia şi simplitatea cu care îşi execută trecerile de la o stare la alta . . . " (Teatrul, nr.5/1 956); Ilie Rusu scrie: "Lady Mi/fard, in interpretarea Anei Colda, devine mai verosimilă prin neutralizarea aurei de "geniu al binelui " cu care o falsă tradiţie a animat personajul " (Teatrul, nr.9/1 965). Despre Diana din Câinele grădinarului, C. Paraschivescu notează: "Spectacolul are alura unui sonet închinat iubirii, simplu şi cu seninătate, şi urcă două trepte spre adevărata poezie lirică. Asta poate, pentru că în rolul principalei îndrăgostite, Diana, apare, graţioasă şi cu o desăvârşită seducţie, Ana Calda" (Teatrul, nr. l / 1967). În Munca din 25 aprilie 1 962, Lucia Bogdan analizând spectacolul Trenul regimentar, scrie: "Profilul moral, complex şi contradictoriu, al sanitarei Maşa, amestecul de dârzenie şi sensibilitate, năzuinţa ei fierbinte spre dragoste şi fericire ne-au fost dezvăluite, prin variate mijloace de expresie şi printr-o profundă trăire interioară, de actriţa Ana Calda ". Esteticianul Ion din 2 1 martie 1958,

109 www.cimec.ro

consemnează: "cea mai bună interpretă in spectacof', referindu­se la rolul Nevasta lui Korobkin din Moralitatea Doamnei Dulska, de Gabriela Zapolska. Mihai Florea analizează în Contemporanul ( 1 6.03 .64) spectacolul Punctul culminant de Gh. Vlad în regia lui Val Mugur şi notează despre rolul Catrina: "Artista emerită Ana Calda, prin jocul ei sincer, prin forţa de convingere prin care a spus cele căteva replici, a impregnat acestui rol atâta autoritate şi tărie morală, încât 1-a impus ca pe unul din rolurile importante ale piesei " Despre Nora, Ion Pascadi scrie: "Merită subliniată creaţia remarcabilă, puternic evocatoare a artistei emerite Ana Calda, care în rolul Norei a exprimat cu discreţie şi sobrietate transformarea "păpuşii răsjăţate " dar robite "îndatoriri/ar familiale .

, în femeia demnă

şi curajoasă, capabilă să se elibereze de sub sclavia unei

căsnicii lipsite de o dragoste adevărată " (Contemporanul, 1 0.07.64). Iar despre Klytemnestra din Atrizii lui Victor Eftimiu, N. Zamfir notează: "O compoziţie foarte atent nuanţată realizează artista emerită Ana Calda (. . . ) prin sinceritatea jocului, simplitatea expre.viei, vigoarea declamaţiei, cu ştiinţă a valorijicării rimei şi ritmului " (Contemporanul, 1 0.06.66). Iarăşi Ion Pascadi, în Scînteia, din 5 mai 1 967: "În

1 10 www.cimec.ro

rolul Andromacăi, Ana Colda a reuşit să redea cu mult simţ al măsurii drama personajului "; Emil Riman, în Scînteia, din 28 februarie 1 960, despre rolul Sybile Bir/ing, "Ana Colda a compus cu discreţie şi ironie o morgă aristocratică britanică " Din fişa de creaţie, unde se obişnuia să se consemneze şi aprecieri despre rolul înscris, alegem doar una despre Greta Gârbu din Patriotica Română, de Mircea Ştefănescu: "Realizare foarte meritoasă a unui personaj în care actriţa n-a avut nici un fel de date comune. Mijloace noi artistice de o puternică expresivitate folosite într-o manieră deosebită; şi făcând apel la un joc de scenă foarte subtil şi dantelat, toate acestea au făcut să întregească rolul şi să-/ evidenţieze impunându-1 viguros alături de celelalte roluri principale "

Deosebitele sale calităţi artistice fac să i se confere, la 22 ianuarie 1 964, titlul de "ARTISTĂ EMERITĂ", tocmai în momentul când aducea pe scenă impresionanta Noră a lui Henrik Ibsen, în regia artistică a lui Marcel Şoma şi scenografia lui Th. Ciupe (de la Teatrul Naţional din Cluj). În caietul-program al spectacolului se consemnează astfel evenimentul:

"Consiliul de Stat al Republicii Populare Române a

conferit actriţei Ana Colda titlul de Artistă Emerită. Această distincţie reprezintă recunoaşterea unor evidente

merite artistice, demonstrate de-a lungul a 20 de ani de slujire credincioasă a scenei, fiind în acelaşi timp un prilej de legitimă mândrie a colectivului Teatrului din Petroşani, în mijlocul căruia a obţinut cele mai durabile creaţii ale sale în ultimii 12 ani.

Socotim că această mândrie este împărtăşită deopotrivă de localnicii Văii Jiului, care o cunosc pe Ana Colda încă din

1 1 1 www.cimec.ro

primii ani ai copilăriei, din uliţa minerească a Lonei. De aceea, înconjurând-o cu afecţiunea lor caldă, au numit-o, încă demult, Anuţa lor.

Identificată cu aspiraţiile instituţiei, slujindu-le cu devotament, Ana Colda este unul din exponenţii creditului de care se bucură teatrul nostru. De munca ei sunt legate succesele cele mai statornice ale colectivului. (. . . )

1 12 www.cimec.ro

Până azi, Ana Colda a înscris în flŞa ei de creaţie 67 de roluri, 48 dintre ele fiind realizate numai pe scena noastră. E un palmares artistic apreciabil, dacă luăm în considerare şi responsabilitatea rolurilor ce i-au fost încredinţate. A dăruit artei întreaga sa capacitate de creaţie printr-o exemplară conştiinciozitate, cu o caldă generozitate şi un înalt devotament.

Aceste calităţi, valorijicate în spectacole, credinţa ei statornică în artă şi menirea ei, fac din Ana Colda unul din elementele de bază ale colectivului nostru. "

La 27 octombrie 1972, Ana Colda trece dincolo, cu toate forţele, pentru a debuta pe scena Bunului Dwnnezeu. Este înm.ormântată în cimitirul Lonea, cătunul Taia, aşa cum a cerut, adică acolo unde a văzut lumina zilei. Numele ei a rămas cu putere de simbol în lumea artei şi este o permanentă mândrie pentru locuitorii Văii Jiului.

în 1 976, când am venit la Teatrul din Petroşani, Ana Colda era prezentă ca amintire. Ion D. Sîrbu, la Craiova, mi-a vorbit mult despre ea. În câteva luni m-am împrietenit cu actorul

Alexandru Zecu. Fusese ofiţer de aviaţie în Cel de-al doilea război mondial, absolvise Facultatea de Drept, apoi Actoria, se pensionase, dar însoţea trupa teatrului în tumee. El a fost poate cel mai apropiat prieten al actriţei Ana Colda. L-am rugat să-mi povestească despre ea - şi mi-a povestit, el împreună cu mai vârstnicul Al. Jeles. Unul era pe deasupra şi scriitor, celălalt

1 1 3 www.cimec.ro

"topit" în spaţiile muzicii. Imediat, în caietul-program pentru spectacolul Nu suntem îngeri l-am invitat pe Alexandru Zecu să scrie câteva rânduri despre Ana Calda. Le-a scris şi le-am publicat. Iată-le:

"Ana Colda La 27 octombrie s-au împlinit patru ani de când artista emerită

Ana Colda a tras cortina pleoapelor peste o viaţă începută şi sfârşită prin dăruire. Născută în luna mai, în casa cu pridvor aşezată pe deal, pe partea dreaptă cum treci de primăria din Lonea, ruptă din plămada însăşi a minerilor, Ana Colda era integrată în viaţa lor, în această mare familie. Ea cunoştea toate bucuriile şi necazurile lor, toate nădejdile şi deznădejdile, precum şi toate micile sau marile satisfacţii pe care le oferă munca în subteran.

Caut să mi-o amintesc aşa cum era . . . de o frumuseţe ce nu avea nimic agresiv şi provocator. Avea acel farmec al femeii ce te cucereşte prin puritate şi candoare. Temperamentul şi mai ales caracterul ei lăsa în lumină atât personalitatea actriţei, cât şi afectivitatea unui suflet minunat.

Mi-o amintesc venind la repetiţii sau spectacole. Trecea pe coridoarele teatrului cu acel pas hotărât, salutând cu afecţiune pe toţi colegii. In cabina ei, se aşeza în faţa oglinzii de toaletă şi începea să se machieze cu o anumită gravitate ca şi cum ar fi oficial un rit necunoscut. Era prea puţin atentă la discuţiile noastre, pentru că gândurile ei erau îndreptate către lumea de vis a scenei, acolo unde urma să se oficieze spectacolul. Treptat Ana nu mai era Ana, devenea personajul ce trebuia să apară în scenă. Această forţă de dedublare, această abandonare totală de sine pentru a se transforma într-un alt personaj constituia marea taină a succesului ei. Ana Colda nu mistifica şi nu artificializa iluzia scenică. Ea trăia sincer şi dezinvolt viaţa personajului.

ln lumea teatrului se întâmplă unele lucruri de care spectatorii nu ştiu nimic. Sunt aşa-zisele "subterfugii " pe care le practică unii actori, nu din răutate, ci din dorinţa de a se afirma. Se întâmplă ca

jocul unui partener să nu favorizeze jocul colegului din scenă. Ana Calda nu a recurs niciodată la asemenea subterfugii .. Din contră, căuta să valorifice cât mai mult jocul partenerului său, cu convingerea că unitatea interpretativă în spectacol constituie valoarea lui artistică.

Dacă o întâlneai pe stradă, n-ai fi spus că este una şi aceeaşi persoană cu actriţa de pe scenă. Avea mersul bărbătesc, nu se farda şi dialoga cu un glas aproape monoton. lnsă, în momentul în care apărea

1 14 www.cimec.ro

pe scenă, mersul ei căpăta supleţea unor paşi de balerină, figura ei radia în lumina reflectoarelor frumuseţea albă ca din pânzele lui Giotto, iar glasul căpăta ceva din muzica/itatea viori/or lui Stradivarius Antonio.

Acum, nouă, colegilor ei, ne este greu să ne-o închipuim absentă, ci o credem pe Ana, această minunată colegă, alături de noi, urmărindu-ne gesturile, mişcările, auzindu-ne vocile şi uneori corectându-ne prin cuvintele tăcute rămase în dialog cu noi.

Alexandru Zecu "

Ana Colda, acest miracol feminin al scenei, a reprezentat în Teatrul din Vale un înalt reper pentru actori, impunându-se ca o personalitate extraordinară, de autoritate şi tărie morală în toată activitatea artistică. Numele ei, gravat cu har şi litere mari, străluceşte în memoria spectatorilor.

Fişa de creaţie: Film: Maria PanaiJ, "Doruleţ", in filmul Visul unei nopţi de 1•rni, dupA piesa

lui Tudor Muşatescu, regia Jean Georgescu. Teatrul "Maria Filotti", Bncureşti ( 1 946 - 1 949): Marie in Caravana, de

George Lamaut, regia artistica Victor Bumbeşti; Alexandra in Vnlpile, de Lilian Helmanu, regia Ion Şahighian; Lenuţa în 1 la sutl fatal, de 1. Lazoroneanu, regia Mihail Zirra.

Teatrul de Stat Brlila ( 1 949 - 1 952): Raluca în La Ilie Duo şi Vesel, de Ion Damian, regia Victor Bumbeşti; Psenltrla in Coofruntarea, de Fratii Tur, regia Victor Bumbeşti; Urechillşa Alb4 in Sculiţa Roşie, de Cioroii, regia Vladimir Tudor; Liuba Cozora in La telefon, pompierul, de Alex. Jalia, regia Viorel Neamtu; Zoio in Poveste pentru dreptate, de Margrit Pliget, regia Victor Bumbeşti; Eva Grant in Casa cu storurile trase, de Fratii Tur, regia Victor Bumbeşti; Ioana in Ziua cea mare, de Maria Banuş, regia Ion Deloreanu; qnstia in Vocea Americii, de B. Lavenicv, regia Ion Deloreanu; V asia in Cui s-a oprit vremea, de Fratii Tur, regia Ion Deloreanu; F7orlca in Cetatea de Foc, de M. Davidoglu, regia Laz!lr Sebastian; Na4ejda în Cimpul de cllini, de Al. Komeiciuk, regia Lasc!lr Sebastian; Catrln in Doui Laglre, de Mircea R. Iacoban, regia Mihail Faur.

Teatrul de Stat "Valea Jiului" Petroşaoi ( 1 952 - 1 967): Grozdanca in Lupii, de R. Boureanu, regia Val Mugur, 20.09.52; Amelie in ••• Eseu, de T. Muşatescu, regia Val Mugur, 10. 1 1 .52; Olea in Nunti cu zestre, de Diaconov, regia Petre Mihail, I5.03.53; Zinaida în Familia lui Allao, de Gusein Muhtarov, regia Val Mugur, 16.05.53; Valentina Peicu în Simioo Albac, de Silvia Andreescu, Teodor Mănescu, regia Val Mugur, 03. 10.53; Ana Robciuc in La Vulturul de Aur, de Iaroslav Galan, regia Vlad Mugur, 07.1 1 .53; Mira Doru în Afaceriştii, de Tudor Şoimaru, regia Ion Petrovici, 06.03.54; Margareta Petrescu în Mielul turbat, de Aurel Baranga, regia Sicli Alexandrescu, 27.03.54; Al /1-lea Pa} in Traodalirii roşii, de Zaharia Bârsan, regia Ion Petrovici, 1 5.0 1 .55; Greta Garbu in Patriotica RomAni, de Mircea Ştefănescu, regia Mihai Paxino, 26.03.55; Dina Gheorghievna în Însoţitor periculos, de A. Salinski, regia Mihai Paxino, 15.06.55; Marie Matuşova în Decoraţii, de S. Stehlik, regia Miahi Paxino,l 7.09.55; Victoria Visinolu in Avansarea şefului, de Eugen Naum, regia Mihai

1 1 5 www.cimec.ro

Paxino, 20.12.55; Katerin Lorenz în Trenul poate fi oprit, de J. Mac Hali, regia Victor Bumbeşti, 1 1 .02.56; Necunoscuta în Steaua fllrl nume, de Mihail Sebastian, regia Ion Petrovici, 15 .09.56; Zi/ia Duca In Cavalerul fllrl grai, de Heltai JenO, regia Ion Petrovici, 16.02.57; Elena Veleanu în De luni ploi luni, de George Voinescu, regia Jean Voinescu, 14.09.57; Dergaceva A. Semionovna in O chestiune personali, de Alexandr Stein, regia Sicli Alexandrescu, 17. 1 1 .57; Mira in Afaceriştii, de Tudor Şoirnaru, regia Ion Petrovici, 17 . 12.57; O inviJatll în Hagi Tudose, de Barbu Şt. Delavrancea, regia Val Mugur, 25.01 .58; O doamnll în Revizorul, de N. V. Gogol, regia Sicli Alexandrescu, 08.03.58; Hanca in Moralitatea Doamaei Dolska, de Gabriela Zapolska, regia Sicli Alexandrescu, 1 7.03.58; Maria Buznea în Anii negri, de Aurel Baranga, Nicolae Moraru, regia Constantin Dinischiotu, 20.09.58; Claudia în Ultimul tren, de Eugen Mirea, Kovacs Gyorgy, regia Marcel Şoma, 29. 10.58; lmpllrllteasa in Înşir-te: mlrglrite, de Victor Eftimiu, regia Ion Petrovici, 07.03.59; lnvliţiJJoarea în Învl,ltoarea, de Sandor Brody, regia Constantin Dinischiotu, 06.06.59; Leena Tuisc în Fiul rAtAcitor, de Rannet Egon, regia Ion Petrovici, 09. 1 0,59; Sybile Blrilng în Inspectorul de: poli,ie, de J. B. Priestlez, regia Horia Popescu, 26.0 1 .60; Lida in Platon Krc:cet, de A. Komeiciuk, regia Ion Petrovici, 20.02.60; Ana în Vlaicu şi feciorii lui, de Lucia Dernetrius, regia Marcel Şorna, 14.09.60; Elena din in ajun, de A. Arbuzov, regia A. Kunner, 29. 10.60; Anca în BAieti veseli, de H. Nicolaide, regia Dumitru Cllpitanu, 03. 12.60; Domn/ca Rotaru în Secunda 58, de Dorel Dorian, regia Marcel Şorna, 28.0 1 .6 1 ; Maria în Ecoul indepArtat, de Sava Golovanskii, regia Ion Petrovici, 09.04.6 1 ; Flora în Oameni care tac, de Al. Voitin, regia Marcel Şoma, 03.05.6 1 ; Ruxandra în Trei generafii, de L. Demetrius, regia Marcel Şorna, 04.10,6 1 ; Anca în NApasta, de 1. L. Caragiale, regia Ion Petrovici, 03. 12.6 1 ; lrene Beii în Doi medici, de H. Pfeiffer, regia Marcel Şorna, 25. 12.6 1 ; Maşa în Trenul regimeotar, de D. Davurin, regia Ion Petrovici, 24.03.62; Roşclna în Fata cu pistroi, de A. Uspenski, regia Marcel Şorna, 27.0 1 .63; Carmina în Despot VodA, de V. Alecsandri, regia Petre Sava Bllleanu, 07.02.63; Lucia în Portretul, de Al. Voitin, regia Petre Sava Bllleanu, 23.03.63; Yvonne în Ancheta, de Al. Voitin, regia Marcel Şoma, 05. 10,63; Catrlna in Punctul culminant, de Gheorghe Vlad, regia Val Mugur, 10. 1 1 .63; lsmena în Antigona şi cc:ilalţi, de Peter Karvas, regia Petre Sava Bllleanu, 15 . 12.63; Nora în Nora, de H. Ibsen, regia Marcel Şorna, 22.02.64; ReciJator in Recitalul Eminescu, regia Marietta Sadova, 13 .06.64; Irina in Citadela sfllrAmatl, de Horia Lovinescu, regia Marietta Sadova, Marcel Şorna, 1 5.08,64; Emma Bellu, Anca StDmbuliu în Fii cuminte, Cristofor! de Aurel Baranga, regia Marietta Sadova, 03 . 1 0,64; Lady Milford in Intrigi şi iubire, de Fr. Schiller, regia Petre sava Bllleanu, 2 1 .02.65; Alcmena din in casa asta a dormit un zeu, de Guilherme Figueiredo, regia Zoe Anghel Stanca, 1 8. 12.65; Ioana Boiu in Suflete tari, de Carnii Petrescu, regia Marcel Şorna, 08.0 1 .66; Klytemnestra in Atrizii, de Victor Eftimiu, regia Ion Olteanu, 23.04.66; Diana în Ciinele grAdinarului, de Lope de Vega, regia Constantin Dinischiotu, 29. 10.66; Vişa în Io, Mircea Voievod, de Dan Tllrchila, regia Constantin Dinischiotu, 1 8. 12.66; Andromaca, în Andromaca de Jean Racine, regia Miron Niculescu, 24.02.67; Otilia, Gina, Niculina Gologan şi Maricica Tunsu in Opinia publici, de Aurel Raranga, regia Marcel Şorna, 30.09.67.

Distincţii: Artistll EmeriJil, 1964.

1 1 6 www.cimec.ro

ELISABETA BELBA -sau Rapsodia Contesei Maria Kendeffy

Elisabeta Dumitrescu (devenită Belba prin căsătorie) s-a născut la 6 august 1 924, în Olteniţa. Urmează gimnaziul industrial şi LA. T.C. "1. L. Caragiale" Bucureşti, 1 952. După absolvire, se angajează la Teatrul de stat "Valea Jiului" Petroşani, integrându-se în marea şi valoroasa pleiadă de actori conduşi pe scenă de redutabilul regizor Val Mugur. Absolvă şi cursul profesional

"Stanislavski". Debutează cu rolul Glajira din Lupii, de Radu Boureanu, în regia lui Val Mugur, în 20 septembrie 1952. Şi continuă cu Galia din Nuntă cu zestre, de N. Diaconov, regia Petre Mihail; Dorina din TartutTe, de Moliere, regia Val Mugur; Sonia Alexandrovna din Unchiul Vania, de A. P. Cehov, regia Val Mugur; Parasea din Dragoste În zori de zi, de 1. Galan, regia Val Mugur; Lăcrămioara din Trandatirii roşii, de Zaharia Bârsan, regia 1. Petrovici; Gianina din Evantaiul, de C. Goldoni, regia Olga Filip; Georgetta din Şcoala nevestelor, de Moliere, regia Valentina Preoteasa-Balogh; Kropkina din Revizorul, de N. Gogol, regia S. Alexandrescu; Sofia din Cei din urmă, de M. Gorki, regia M. Şoma; D-na Mikleham din Medaliile bătrânei, de J. M. Barrie, regia Marietta Sadova; Alcmena din În casa asta a dormit un zeu, de Guilhermo Figueiredo, regia Zoe Anghel Stanca; Kasandra din Atrizii, de V. Eftimiu, regia 1. Olteanu; Prexagora din Adunarea femeilor, după Aristofan şi Robert Merle, regia Constantin Dicu; Catarina Bragadini din Angelo, tiranul Padovei, de V. Hugo, regia C. Dicu; Yvonne din Părinţi teribili, de J. Cocteau, regia Marietta

1 1 7

www.cimec.ro

Sadova; D-na Clara din Vlaicu Vodă, de Al. Davila, regia I. Olteanu; D-na Ellida Wangel din Femeia mării, de H. Ibsen, regia M. Şoma; sau Contesa Maria Kendeffy din Rapsodie transilvană, de 1. D. Sîrbu, regia Valentina Balogh.

Dar cariera ei, întinsă pe o perioadă de 25 de ani, în care dă chip şi viaţă la 63 de personaje, se întrerupe între 1 96 1 - 1 965, când se retrage la Bucureşti pentru a-şi îngrij i soţul - un redutabil inginer, care a fost iradiat datorită faptului că a avut costumul cu defecţiune la intrarea în mina de uraniu de la Ciudanoviţa, de lângă Anina din Banat. Actriţa se pensionează în 1 978 şi se retrage în singurătate la Bucureşti. În 2004 primesc de la doamna Margareta Bărbuţă de la UNITER un telefon prin care mă ruga să-i trimit o fotografie a Elisabetei Belba, pentru a fi cuprinsă în secţiunea In memoriam din cadrul Sărbătoririi UNITER. Aflu că a încetat din viaţă în 12 ianuarie 2004, după o suferinţă îndelungată, imobilizată, cu picioarele amputate, într­un căruţ, la sora sa la Olteniţa.

Despre Elisabeta Belba, văzând-o doar în câteva spectacole, pot spune că este actrita care aduce pe scenă - cu naturaleţe şi dezinvoltură, într-o lumină timidă sau eruptivă, rece sau caldă, dar totdeauna comunicativă - personaje cu o profundă subiectivitate şi sf'aşiere lăuntrică, până la dimensiunile

lm. Realizarea rolurilor i-au alături de intuiţia

1 1 8 www.cimec.ro

scemca, de sensibilitatea creatoare, de conştiinciozitatea profesională, o ştiinţă a măsurii, o însuşire specifică de identificare cu curba personajului şi de detaşare, în acelaşi timp, pentru ca interioritatea să fie dată direct în imaginea dramatică. La acelaşi aspect se referea Virgil Teodorescu în cronica dramatică la O noapte furtunoasă în ziarul Steagul roşu, din 24 ianuarie, 1 968: ,Jn rolul ruşinoasei Veta, Elisabeta Belba a avut o apariţie (şi o creaţie) care nu se uită uşor. Trăind nenumărate stări psihice şi construind o admirabilă suită de sentimente, cu sau fără replici, Elisabeta Bel ba reuşeşte, pe deplin să redea o Vetă aproape întocmai viziunii lui Caragiale". Cu o largă paletă de virtuţi interpretative: de la patos la umor şi ironie subţire, de la sinceritate la emoţia reţinută, de la naturaleţe la sobrietate şi între toate acestea cu o dreaptă cumpănire este ceea ce o defineşte pe actriţa Elisabeta Belba, aşa cum observa şi Alecu Popovici în cronica dramatică la O noapte furtunoasă, din revista Teatrul nr. 4 din 1 968: " . . . se relevă hazul autentic al interpretei Veta - Elisabeta Belba, care a ştiut să găsească tonalităţi speciale, jucând cu patos firesc situaţiile melodramatice, accentuându-le umorul, fără ostentaţie"

Ioana Doinaş, în Steagul roşu, din 1 6 octombrie 1954, în Cronica teatrală de la piesa lui Cehov, Unchiul Vania: "Elisabeta Belba a trăit sincer frământările personajului său, a reuşit să aducă la o concluzie valabilă; dragostea neîmpărtăşită a Soniei n-o copleşeşte pe aceasta, naşte perspectiva omului care învinge" În articolul Un an de muncă rodnică a colectivului Teatrului de Stat " Valea Jiului", din Stegul roşu, din 6 iunie 1 953, P. Tomescu reţine Nunta cu zestre ca fiind

"un spectacol plin de strălucire ale cărui idei. . . sunt exprimate cu o mare bogăţie de mijloace artistice. Calităţile artistice ale piesei au ajutat să iasă la lumină noi laturi ale talentului actorilor", iar despre Elisabeta Belba scrie "o actriţă tânără . . . care . . . surprinde plăcut pe spectator". Irimie Străuţ în cronica la spectacolul Şcoala nevestelor de Moliere, din Steagul roşu din 1 3 martie 1957 evidenţiază cuplul Gh. Urlică, Elisabeta Belba, ce "a adus multă voie bună în scenă" N. Zamfir în Contemporanul din 1 O iunie 1966, după ce analizează creaţia

1 1 9 www.cimec.ro

Anei Calda, notează:" Se impune de asemenea Elisabeta Belba (. . . ) prin logica şi inteligenţa cu care şi-a construit roluf'

Studiul atent asupra rolului, atât de necesar în rafinarea emoţiei, luciditatea în trăire sunt trăsături ce au impresionat. N. Drăgan nota în articolul Reevaluarea unui dramaturg Făt­Frumos, de Horia Furtună, în Drumul socialismului, din 8 noiembrie 1967: " . . . momentul cel mai impresionant în desfăşurarea spectacolului îl aduce actriţa Belba Elisabeta -mama Mioarei - al cărei blestem greu ca o poartă a nopţii, lasă o impresie de neuitat"; sau Ioana Doinaş în cronica dramatică Dragoste în zori de zi, de Iaroslav Galan, în Steagul roşu, din 1 7 noiembrie 1 954: "Tânăra actriţă Elisabeta Belba, interpretând rolul Parasea, a impresionat prin gingăşia şi prospeţimea personajului său. A apărut clar, din jocul Elisabetei Belba, seriozitatea cu care şi-a studiat rolul, transpunându-se în vârsta personajului prin comportarea fizică şi acţiune verbală"; ori Al. Covaci, în cronica Părinţi teribili, în Drumul socialismului, din 20 dec. 1 970, scrie: ,,Revelaţia montării este, neîndoios, Elisabeta Belba (Yvonne), această actriţă de neobişnuite dimensiuni tragice, a cărei voce voalată, gesturi mărunte, coregrafie admirabilă a mâinilor şovăielnice compun

1 20

portretul complex al unei femei cu un lăuntric frământat, plină de nelinişti

metaflZice, fermecătoare"; de asemenea, Traian Şoimaru în cronica la Părinţi teribili, de Jean Cocteau, în Informaţia Bucureştiului, din 27 noiembrie 1 970: ,,Am reţinut în mod deosebit pe Elisabeta Belba în Yvonne din Părinţi

www.cimec.ro

actriţă inteligentă, cu bogate resurse interioare, şi un concentrat, modern".

Elisabeta Belba, datorită largii sale palete interpretative este distribuită aproape de toţi regizorii care au lucrat în perioada 1952 - 1977 în Teatrul din Petroşani, începând de la Val Mugur şi până la Valentin Balogh, de la Zoe Anghel Stanca la Petre Mihail, de la Marcel Şoma la Marietta Sadova, de la Constantin Dinischiotu la Mihail Zirra, de la 1. Petrovici la Mihai Paxino, de la Al. Mic/eseu la l. Olteanu, de la l. Simionescu la Constantin Dicu, de la Al. Mic/eseu la Ariana Kunner, sau de la Victor Bumbeşti la Sică Alexandrescu. Aceasta nu este o simplă enumerare, ci o luminare asupra posibilităţilor de deschidere interpretativă ale actriţei, a forţei şi puterii ei de a intra în " dialog" creativ cu viziunile acestor regizori, atât de diferite ca şcoală, stil şi personalitate; apoi, ca universuri dramatice specifice şi ca şcoală, epocă şi formare a lor, de pildă: Marietta Sadova - şcoala .franceză, Marcel Şoma ­şcoala rusească a lui Stanislavski, l. Olteanu - şcoala germană, Reinhardt de la Viena. Pentru un actor, trecerea dintr-un univers creator în altul, dintr-o lume dramatică în alta, dintr-un personaj în altul solicită o continuă metamorfoză bine determinată afectiv şi reflexiv, bine deschisă spre ceea ce înseamnă bie et nunc al spectatorului. Elisabeta Belba este

1 2 1 www.cimec.ro

solicitată mereu de regizori pe roluri importante, fn imediata vecinătate a actriţei emerite Ana Colda, uneori chiar cu aceasta pe acelaşi rol. Există o confruntare benefică pe scenă, care duce la o continuă autodepăşire. Elisabeta Belba, prin prezenţa Anei Colda şi altor actori de primă mână, are şansa acestei autodepăşiri, încât fn anii 1970 să fie actriţa a cărei voce impune respect, al cărui demers actoricesc solicita pentru . sine şi colegi profesionalism şi exigenţă creatoare. După dispariţia actriţei Ana Colda, pe umerii Elisabetei Belba cad rolurile grele şi importante, rolurile care se suprapun cu structura şi forma spectacolului, care imprimă ritm desfăşurării şi amplitudine viziunii, care obligă pe spectator să se implice până la răvăşirea de sine.

1 22 www.cimec.ro

Nimic nu este întâmplător. Ultimul rol al Elisabetei Belba este Contesa Maria Kendeffy din piesa lui Ion D. Sîrbu, Rapsodie transilvană, scrisă pentru celebrarea centenarului Războilui de independenţă a Românei. Contesa Kendeffy, cu numele schimbat din Cândea, datorită vremurilor, reprezintă conştiinţa unităţii naţionale, contribuţia Transilvanei la obţinerea independenţei românilor. În viziunea lui 1. D. Sîrbu, Contesa Maria Kendeffy vorbeşte pe deasupra vremurilor, despre independenţa României căzute sub influenţa roşie a marelui

1. L. Caragiale, cu Marcel Popa

URSS asiatic, a popoarelor de oriunde şi a omului căzut sub 123

www.cimec.ro

vremi. Vizionarea s-a desfăşurat pe traseul a 2 ore, confruntarea dintre Ilie Rădulescu, doctor în istorie, fost în CC al partidului şi ajuns secretar cu propaganda la judeţul Hunedoara, şi Ion D. Sîrbu, cunoscător cu sufletul şi mintea a istoriei noastre, s-a desf'aşurat cu scântei, a strălucit - cei doi, parcă de pe poziţii diferite, într-un final, şi-au dat mâna. Să nu uităm, încă era un timp favorabil dialogului. Filmul făcut cu acel prilej pentru Independenţa noastră nu 1-a mai văzut nimeni, a fost dat la topit sub presiunile estice. Contesa Maria Kendeffy era personajul care, prin sfâşierile lăuntrice şi prin viziunea asupra zilei de mâine, "moşea" adevărul. Ion D. Sîrbu a mărturisit că a scris acest rol, gândindu-se la marea actriţă Dina Cocea. Dar Elisabeta Belba, a recunoscut, nu a fost cu nimic mai prejos decât ar fi putut fi Dina Cocea. Ea venea cu experienţa scenică de o viaţă, cu viaţa trăită alături de dramă - pierderea soţului şi acaparatoarea solitudine - şi mai ales cu explozia harului, halucinantă din ultimul timp. Era cântecul ei de lebădă. Spectacolul Rapsodie transilvană a fost deplasat la Craiova, la manifestările prilejuite de Centenarul Independenţei, a strălucit prin patos fără ostentaţie, prin ideile de rezonanţă europeană, prin puterea de luminare a adevărului şi libertăţii, dar el a fost Rapsodia Contesei Maria Kendeffy.

Fişa de creaţie: Roluri: Glajlra din Lupii, de Radu Boureanu, regia artistic!! Val Mugur, 20.09.52; A doua studentii din Biltrinefe zbuciumatA, de 1. Rahmanov, regia Val Mugur, O 1 . 1 1 .52; Ionuţ, Crohoreasa IV din Haina nevilzutil, de A. Tudor şi Dan Costescu dupA Andersen, regia Val Mugur, 1 9.01 .53; GaJIII din Nuntii cu zestre, de N. Diaconov, regia Petre Mihail, 1 5.03.53; Dorina din Tartuffe, de Moliere, regia Val Mugur, 20.06.53; Mândra Mândrelor din Povestea focului, de S. Milorian, regia Val Mugur, 09.01 .54; Maria 11/eşu din Afaceriştii, de T. Şoimaru, regia 1. Petrovici, 06.03.54; Klava din Fete frumoase, de A. Simuncov, regia Mihai Paxino, 0 1 .04.54; Sonlll AII!XIlndrovna din li ochiul Vania, de A. P. Cehov, regia Val Mugur, 1 1 .09.54; Parasea din Dragoste in zori de zi, de 1 . Galan, regia Val Mugur, 06. 1 1 .54; Liona, Lllcrllmioara din Trandafirii roşii, de Zaharia Bârsan, regia 1. Petrovici, 1 5.01 .55; Nu(i lacovache-Teleorman din Patriotica Românii, de M. Şteflnescu, regia M. Paxino, 26.03 .55; Pupi Bârcll din Avansarea şefului, de Eugen Naum, regia M. Paxino, 20. 12.55; Gionina din Evantaiul de C. Goldoni, regia Olga Filip, 28.01 .56; V.H.Lebedkina din Drljgoste tirzie, de A. N. Ostrovski, regia Victor Bumbeşti, 21 .09.56; Gianetta din Cavalerul fllril grai, de Heltai JenO, regia 1. Petrovici, 16.02.57; Georgena din Şcoala nevestelor, de Moliere, regia Valentina Preoteasa-Balogh, 09.03.57; Angele Mareş din De luni pinii luni, de N. Constantinescu şi G. Voinescu, regia Jean Voinescu, 14.09.57; K/andia Sergheevna, Koloclui Kova din O chestiune personali!, de Al. Stein, regia Sicli Alexandrescu, 07. 1 1 .57; Ama/ia din Afaceriştii, de

1 24 www.cimec.ro

T. Şoimaru, regia 1. Petrovici, 17.12.57; O inviJIJIIJ din Hagi Todose, de B. Şt. Delavrancea, regia Val Mugur, 25.0 1 .58; Kropkina din Revizorul, de N. Gogol, regia S. Alexandrescu, 08.03.58; Clllra din Bueuroşl de oaspeţi, de Gh. Ţentulescu, regia J. Voinescu, 19.06.58; Piroşka din Fata de pe Moreş, de R. Boureanu, regia J. Voinescu, 19.06.58; Av. Molin din Anii negri, de A. Baranga şi N. Moraru, regia C. Dinischiotu, 20.09.58; $ura din Înşir-te mlrglrite, de V. Eftimiu, regia 1. Petrovici, 07.03.59; Haray /da din lnvlţltoarea, de Br6dy Sandor, regia C. Dinischiotu, 06.06.59; Sanda din Partea leului, de C. Teodoru, regia Marcel Şoma, 25.09.59; Sofia din Cei din urml, de M. Gorki, regia M. Şorna, 12. 12.59; Hrlstina Arhipo·•na, din Platon Kreeet, de 1\1. Komeiciuk, regia 1. Petrovici, 20.02.60; Elena din In ajun, de Alexei Arbuzov, după Turgheniev, regia Ariana Kunner, 29. 10.60; Kira Mihailovna din Seurtl eonvorbire, de V. Levidova, regia Ariaana Kunner, 17.1 2.60; Oka din Ecoul indepilrtat, de Sava Golovanski, regia 1 . Petrovici, 09.04.6 1 ; D-na Mikkham din Medaliile biltrinei, de J. M. Barrie, regia Marietta Sadova, 24.10.65; Adela Cos8mbescu din Slinto' Mitieil Blajinu, de A. Baranga, regia Marietta Sadova, 13 . 1 1 .65; Alcmena din In easa asta a dormit un zeu, de Guilhermo Figueiredo, regia Zoe Anghel Stanca, 18 . 12.65; Kasandra din Atrizii, de V. Eftimiu, regia 1. Olteanu, 23.04.66; Vrşa din Io, Mireea Voievod, de Dan Tiirchilil, regia C. Dinischiotu, 18 . 1 2.66; Prexagora din Adunarea femeilor, după Aristofan şi Robert Merle, regia Constantin Dicu, 0 1 .04.67; Mama din Flt-Frnmos, de Horia Furtunii, regia Mihail Zirra, 04.1 1 .67; Veta din O noapte furtunoasil, de 1. L. Caragiale, regia Al. Miclescu, 13 .0 1 .68; Catarlna Bragadini din Angelo, tiranul Padovel, de V. Hugo, regia C. Dicu, 27.0 1 .68; Dejanira din Hangifa, de C. Goldoni, regia M. Şorna, 04.05.68; Fleur din Croitorii cei mari din Valahia, de Al. Popescu, regia 1. Olteanu, 28.09.68; Adelaida din Sosese desearl, de T. Muşatescu, regia T. Muşatescu, 16 . 12.68; Mara din Transplantarea inimii necunoscute, de Al. Mirodan, regia M. Şorna, 27.08.69; Ir�n din Pe uşa din dos, de Th. Gabor, regia M. Şorna, 28.02.70; Yvonne din Plrinţi teribili, de J. Cocteau, regia Marietta Sadova, 10.0.70; Margareta Dobrlan din Ştafeta nevlzutl, de P. Everac, regia M. Şoma, 09. 10.71; Miza General Stamatescu din ••• Eseu, de T. Muşatescu, regia M. Şoma, 05.01 .72; D-na Clara din Vlaicu Vodl, de Al. Davila, regia 1. Olteanu, 0 1 .04.72; Sandra din Buna noapte neebematl, de Al. Popescu, regia 1. Simionescu, 2 1 . 10 .72; Maml din Casa eare a fugit prin uşA, de Petru Vintilil, regia G. Teaşcil, 25.02.73; O necunoscutiJ din Casa de mode, de Th. Miinescu, regia 1. Simionescu, 16. 12.73; Jeni Valsamache din Sieiliana, de A. Baranga, regia M. Şoma, 1 4.03.74; Silvia Soco/ din Amurgul aeela violet, de Ion D. Sîrbu, regia Letitia Popa, 02.06.74; D-na Ellida Wangel din Femeia mlrii, de H. Ibsen, regia M. Şoma, 15.09.75; Doica din Noapte albi, de Mircea Bradu, regia M. Şoma, 25. 10.75; Mariska din Familia Tot, de O. Istvăn, regia Marius Popescu, 01 .02.76; Ana Verq din Nn suntem ingeri, de Paul Ioachim, regia M. Şoma, 18. 12.76; Contesa Maria Kendeffy din Rapsodie transilvanl, de 1. D. Sîrbu, regia Valentina Balogh, 30.04.77.

1 25 www.cimec.ro

JUSTIN Z. HANDOCA ­

"autentic şi pitoresc"

Între semorn şi intemeietorii Teatrului din Petroşani se află şi Justin Z. Handoca, deşi el a venit puţin mai târziu, in 1 952. Dar ca vârstă, şcolire, cuprindere cu carieră artistică şi viaţă cu tot in peripeţiile istoriei, este aidoma lui Jean Tomescu, ori Alexandru Jeles. S-a

1 născut ca şi ei la trecerea dintr-un secol intr-altul, la 7 octombrie 1 900, dar nu in Bucureşti, ci la laşi. Urmează liceul şi apoi Conservatorul de Artă Dramatică

din Iaşi, probalil la clasa lui Mihai Codreanu, poetul la care cu câţiva ani înainte învăţa şi V.l. Popa, Ramadan, N. Meicu şi Gh. Popovici. Paralel, îşi incepe activitatea artistică, in 1 9 1 8, pe scena Teatrului Naţional din laşi alături de ultimii, debutând în rolul Spiridon din O noapte furtunoasă, de 1. L. Caragiale, in regia artistică a lui Vernescu Vâlcea.

Pe acest adolescent, descins cu mintea şi sufletul la Curţile Thaliei, trebuie să ni-l inchipuim în zilele triste ale Iaşului din timpul războiului, când România, cu administraţia şi armata, cu sufletul şi inima sfăşiate, fusese inghesuită in acest colţişor al său, rămânându-i doar speranţa să nu fie ştearsă de pe hartă. O ţară parcă aşezată într-un mormânt, cu un popor decimat de foame şi o armată disperată, secătuită de putere şi vlagă, înjumătăţită de hulpava moarte. Pe front, la Mărăşeşti, o zeamă de urzici şi o gamelă de boabe de porumb împărţită la 9 soldaţi era raţia pe o zi; nu doar moartea muşca din .sleitul ostaş, ci şi păduchii şi tifosul exantematic, de care îi va veni de hac abia doctorul nostru Gh. Marinescu. Nu este greu să ne imaginăm ce se petrece pe străzile Iaşului, şi nu numai, odată cu începerea Revoluţiei în Rusia şi părăsirea fronturilor noastre de către armatele ruseşti, aliate, şi alergarea lor spre stepele propriei ţări.

126

www.cimec.ro

Nu este locul aici să descriu scena acestei suferinţe româneşti pe care mi-a povestit-o bunicul, Ilie Zisu Dumitru, supravieţuitor al ei. Dar trebuie ştiut că adolescenţa lui Justin Handoca nu poate să fie nemarcată de această suferinţă. Printr-o aceeaşi experienţă trece şi Jean Tomescu, destinele lor atingându-se în această perioadă. În astfel de condiţii, ieşeanul urmează Conservatorul de Artă Dramatică şi se angajează la Teatrul Naţional. Dar, odată cu lupta şi reuşirea Unirii celei Mari, este concentrat, ca ofiţer, la Cercul teritorial Storojineţ Cernăuţi, Centrul de exploatare Cernăuţi şi Ia Cercul teritorial Satu-Mare.

Suferinţa adolescentului, înfiptă în sinele său, la suprafaţă se preschimbă în bucuria triumfătoare a tânărului, devenit matur şi artist. Actorul Justin Z. Handoca joacă pe scena ieşeană, până în 1 93 8, nu multe roluri, dar importante, sub bagheta regizori lor Vemescu Vâlcea şi V. Cuzinski. Din 192 1 intră şi în Sindicatul artiştilor. Dintre rolurile de la Naţionalul ieşean, de-a lungul a două decenii, amintim: Eufimiţa (travesti) din Conul Leonida faţă cu reacţiunea şi Ipingescu din O noapte furtunoasă, în regia artistică a lui Vernescu Vâlcea; Sei Andre din Noapte Regilor, de Shakespeare, Primus din R.U.R. de Cari Ceapek, Baba Hârca (travesti) din piesa cu acelaşi titlu a lui Matei Millo, sau Figaro din Bărbierul din Sevilla, de Beawnarchais, în regia lui V. Cuzinski. Din 1 938 până în 1 947, trecând prin alte

1 27 www.cimec.ro

înfierbântate şi înroşite zile ale istoriei, este la Teatrul Municipal din Bucureşti, unde interpretează, de pildă, straniul şi demonicul personaj Kocikariov din Căsătoria lui Gogol, în regia M. Massini. Apoi, îl găsim, până în 1952, jucând şi regizând chiar la Teatrul Municipal din Lugoj, unde trece - ca şi răsturnarea epocii - de la M-Ue Nitouche, de Herve, la O zi de odihnă, de Valentin Kataev. După aceşti cinci ani bănăţeni, vine în Valea Jiului, la teatrul nou înfiinţat, lucrând până la pensionare, în 1 96 1 . Aici se întâlneşte cu seniorii şi întemeietorii teatrului, cu cei care devin artişti emeriţi sau cu premii de stat, precum actorii: Costel Rădulescu, Elena Antonescu, Ana Colda, ori regizorii : Val Mugur, Sică Alexandrescu, Victor Bumbeşti, Ion Petrovici, sau tinerii regizori Constantin Dinischiotu, George Rafael, Mihai Paxino, Jean Voinescu, Ariana Kunner, Marcel Şoma. Întruchipează pe scenă, în mai puţin de un deceniu, 36 de personaje din diverse piese, unele şi importante, dar mai toate cu deschidere spre umoristic şi pitoresc. Cel ce a început cu micul Spiridon al lui Caragiale, personaj al ,,refulării" celorlalte din

"furtunoasa noapte", generând "lacrimă" şi umor, sfărşeşte, după peste patru decenii, cu personajul Moş Iov din Neamurile, de Teofil Buşecan, în regia artistică a lui Marcel Şoma, premieră la 2 iunie 196 1 . La venirea mea în teatru, în 1976, l-am întâlnit o singură dată şi am schimbat câteva cuvinte. Părea abătut şi dintr­o altă lume, asemănător - în literatură - cu poeţii din ,,generaţia pierdută" S-a stins, fără să ştie cineva.

Să amintim câteva dintre personajele interpretate pe scena petroşăneană: Cleant din Tartuffe, de Moliere, regia Val Mugur; Promoroacă din Trandafirii roşii, de Zaharia Bârsan, regia Ion Petrovici; Petrika din Aşa sunt timpurile, de Eji Jurandot, regia George Rafael; Ne/1 Mac Lin din Trenul poate fi oprit, de J. Mac Hali, regia Victor Bumbeşti; Crisalid din Şcoala nevestelor, de Moliere, regia Valentina Balogh; Luka Lukici Hlopkov din Revizorul, de N. V. Gogol, regia Sică Alexandrescu; ori Preotul din Învăţătoarea, de Brody Sândor, regia C. Dinischiotu.

1 28 www.cimec.ro

Este distribuit, îndeosebi, în rolurile care se manifestă ironic, liric şi sentimental umoristic, iar în adânc au o "rană", o explicabilă dramă pricinuită de context. De aceea, ele poartă cu sine, precum bufonii, o aură de amară înţelepciune. Despre interpretările sale găsim scris, în urma vizionărilor: Feodor din

Dragoste în zori de zi, ,Justă înţelegere a rolului valorificată cu mijloace artistice dând personajului humorul şi pitorescul cerut de rolul interpretat ". Periuţă din Patriotica Română S.A.R. ,

,.Deşi rolul mic, actorul a ştiut să-şi facă pe deplin meritat numele dat de către autor. Autoritar şi brutal faţă de inferiori, slugarnic şi mai ales «periuţă » faţă de Director. Izbutită interpretare". Tulega, ,.rol realizat cu bogate mijloace de expresie". Nell Mac Lin din Trenul poate fi oprit, "Întrebuinţând inteligent variate mijloace de expresie realizează un rol corect şi plin de vervă ". Udrea din Steaua fără nume, ,.Actorul realizează cu sensibilitate linia lirică a personajului. Datele exterioare ale personajului suplinite de inteligenţa şi experienţa actorului ". In Crisald "a jucat rolul rezoneurolui cu stilul cerut de comedie ". Al doilea epitrop din Hagi Tudose, " Tip pitoresc şi ca mijloace de expresie. Compoziţie bună". Luka Lukici Hlopov, "Posedând o variată gamă interpretativă, actorul realizează aici un autentic tip gogolian, fără a uza de şarjă" llie Mălăeţ este ,.autentic şi pitoresc". În fine, Bazil

129 www.cimec.ro

Voicu "realizare plină de pitoresc, autenticitate, sinceritate şi naturaleţe"

La acestea, să adăugăm şi judecăţi din exerciţiul critic local şi naţional: Irimic Străuţ scrie că "a rezolvat natural trecerea lui Tuleaga de la situaţia de om veşnic terorizat de apariţia unor primejdii neaşteptate, la un om care ajunge să fie stăpânit de simţul demnităţii şi tăriei lui" (Steagul roşu, 1 8 noiembrie 1 955). Despre interpretarea lui Bazil Voicu, Fiileşi notează că actorul "a fost poate cel mai bun din scenă. Folosirea limbajului moldovenesc ( . . ) e potrivită, ca şi mişcările sale potolite, calculate. . . " (Steagul roşu, 20 septembrie 1 957). Margareta Bărbuţă, văzând Afaceriştii într-un turneu la Bucureşti, îl aşează între actorii ,. talentaţi, capabili să creeze personaje vii, interesante, convingătoare", iar cronicarul revistei Contemporanul, din 2 1 martie 1958, remarcă "ţinuta şi comportarea de mare savoare a lui Justin Handoca în Luca Lukici Hlopkov ", din Revizorul elaborat de Si că Alexandrescu.

în această perioadă petroşăneană, aidoma lui Al. Jeles, Mariei Dumitrescu, îşi pune experienţa şi talentul în sprijinirea unor formaţii de artişti amatori, realizând reuşite spectacole pe scenele cluburilor, căminelor şi caselor de cultură din Valea Jiului şi judeţ, după cum scrie Fiileşi în Actorii teatrului în sprijinul formaţiilor artistice de amatori din broşura Teatrul minerilor.

Pentru meritele sale artistice, primeşte în 1958, la sărbătorirea a 1 O ani de la înfiinţarea Teatrului din Petroşani, decoraţia: Medalia Muncii.

Fişa th creaţie: Roluri: Tealnll Naponal laşi ( 19 19- 1938): Spiridon din O noapte furtunoasA,

de I. L Caragiale, şi Eujimqa (travesti) din Cooul LeonJda faţA cu reacţiunea, de I. L. Caragiale, regia artistică Vemescu Vâlcea; Hironari din Taifun, de M. Lengyel, Sei Andri din Noapte Regilor, de Shakespeare, Primus din R.U.R. de Cari Ceapek., Emite LizoUe din Clopoţelul de alarmA, de Henegenu şi Weber, regia V. Cuzinski; lpingescu d.io O ooapte furtunoasA, de I. L. Caragiale, regia Vemeseu· Vâlcea; Baba Hiirca (travesti) din Baba Hirca, de Matei Millo, NepoftiJul din Nepoftitul, de Fr. Bemard, Figaro din BArbierul dlo Sevilla, de Beaurnarchais, Jack din MAtuşa lui Karl, Wilibald din Prostul, de Ludvig Fulda, regia V. Cuznski.

Teatrul Municipal Bucureşti (1938-1947): Kocikariov din Căsătoria, de Gogol, regia M. Massini; Profesor Giglogli din Seampolo de Dasio Nicodemi, regia Georgescu.

1 30 www.cimec.ro

Tealrul Municipal Lugoj ( 1 947- 1952): C�l�stne din M-Ile Nitoucbe, de Hervc, regia Justin Handoca; Zllifev din O zi de odlbnl, de Valentin Kataev, regia Juslin Handoca.

Teatrul de stat " Valea Jiului" Petroşani ( 1 952-1 96 1 ): Bojidar cel Verde din Lupii, de Radu Boureanu, regia Val Mugur, 20.09.52; Un comisar din . . . Eseu, de T. Muşatescu, regia Val Mugur, 1 0. 1 1 .52; Meşterul MaJei din Haina nevlzutlli, după Andersen de Adrian Tudor şi Dan Costescu, regia Val Mugur, 19.01 .53; aeant din TartufTe, de Moliere, regia Val Mugur, 20.06.53; Tudor BIJrsan, Grigore Popa din Simion Albac, de Silvia Andreescu şi Th. Mănescu, regia Val Mugur, 03.1 0.53; Ţupovici din La Vulturul de aur, de laroslav Galan, regia Val Mugur, 07. 1 1 .53; A/ Il­lea om din Povestea focului, de Sergiu Milorian, regia Val Mugur, 09.01 .54; John Backer din Afaceriştii, de Tudor Şoimaru, regia Ion Petrovici, 06.03.54; Toma Dumitrescu din Mielul turbat, de Aurel Baranga, regia Sică Alexandrescu, 27.03.54; Feodor din Dragoste în zori de zi, regia Val Mugur, 06. 1 1 .54; Promoroacii din Trandalirii roşii, de Zaharia Bârsan, regia Ion Petrovici, 1 5.0 1 .55; Lucasievlcl din Patriotica romilnll S.A.R., de Mircea Ştefllnescu, regia M. Paxino, 26.03 .55; N. S. Tu leaga din Cine ride la urmA, de K. Krapiva, regia 1. Petrovici, O 1 . 1 0.55; Petrika din Aşa snnt timpnrile, de Eji Jurandot, regia George Rafael, 23. 12.55; NeU Mac Lin din Trennl poate li oprit, de J. Mac Hali, regia Victor Bumbeşti, 1 1 .02.56; Udrea din Steaua filrlli nume, de M. Sebastian, regia 1 . Petrovici, 1 5.09.56; GaleaJto Marzlo din Cavalerul filrll grai, de Heltai Jenll, regia 1. Petrovici, 16.02.57; Crisalid din Şcoala nevestelor, de F.B.P. Moliere, regia Valentina Balogh, 09.03.57; BtU.il Voleu din De luni pinii luni, de N. Constantinescu şi G. Voinescu, regia Jean Voinescu, 14.09.57; Kolokolnikov din O chestiune personali, de Al. Stein, regia Sică Alexandrescu, 07. 1 1 .57; Backer din Afaceriştii, de Tudor Şoimaru, regia Ion Petrovici, 17. 12.57; Al doilea epitrop din Hagi Tudose, de Delavrancea, regia Val Mugur, 25.0 1 .58; Luka Lukici H/opkov din Revizorul, de N.Gogol, regia Sicli Alexandrescu, 08.03.58; Ilie Mii/iileţ din Bucuroşi de oaspeti, de Gb. Ţentulescu, şi Zorici din Fata de pe Mureş, de R. Boureanu, spectacol coupe, regia J. Voinescu, 1 9.06.58; Mltlcii Pleşa din Anii negri, de A. Baranga şi Nicolae Moraru, regia Constantin Dinischiotu, 20.09.58; Marinarul biitrlin din Ruptura, de Boris Lavreniev, regia C. Dinischiotu, 06. 1 0.58; Allldar Aplllhy din Ultimul tren, de Eugen Mirea şi Kovacs Gyllrgy, regia M. Şoma, 29. 1 0.58; Moş Toader din Înşir-te mllirgllirite, de V. Eftimiu, regia 1. Petrovici, 07.03.59; Preotul din lnvllţltoarea, de Brody Sandor, regia C. Dinischiotu, 06.06.59; Terend Bubllc din Platon Krecet, de Al. Korneiciuk, regia 1. Petrovici, 20.02.60; Toma din Vlaicu şi feciorii lui, de L. Demetrius, regia M. Şoma, 14.09.60; Editorul din Celebrul 702, de Al. Mirodan, regia M. Şorna, O 1 . 1 2.60; Preotul din Domnul Puntila şi slnga sa Matri, de 8. Brecht, regia Ariana Kunner, 1 1 .02.61 ; Moş Iov din Neamurile, de Teofil Buşecan, regia M. Şoma, 02.06.61 .

Decoraţii: Medalia Mnncii, 1 958.

13 1 www.cimec.ro

ŞTEFANIA DONCA -o actriţă sfioasă şi sensibilă

"Îţi spuneam adineauri, ce grea profesie e teatru . . . Şi-mi dau seama astăzi câte din greutăţile ei ai învins. Cum să nu mă bucur!', scria regizorul Mihail Zirra, pentru Ştefania Donca, în caietul-program al spectacolului Făt-Frumos, de Horia Furtună. Ea interpreta un personaj destul de dificil în economia spectacolului, consemnat ca atare de cronicari. N. Drăgan în Drumul socialismului din 9

noiembrie 1967 scria: "Vorbind despre Ştefania Donca în rolul lui Aghiuţă, nu putem să nu scoatem în evidenţă jocul ei plin de dezinvoltură, uimitoarea siguranţă, copleşind spectatorii prin firescul şi naturaleţea apariţiei în scenă''. O marcă a maturităţii şi a sensibilităţii muzicale se surprinde în experienţa artistică a Ştefaniei Donca. Ea s-a născut la 27 noiembrie 1 927, la Filiaşi ­tatăl său, Felician Rădulescu, violonist, iar mama, Elena. Murindu-i tatăl în armată, la vârsta de 2 1 de ani, pe micuţa Şefania, în vârstă doar de un an, o ia la Bucureşti unchiul său, Ion Laboş, violonist la Orchestra simfonică a Radiodifuziunii Române, care o educă şi formează în spiritul muzicii. Urmează aici şcoala, liceul şi Conservatorul de muzică, specialitatea vioară, însă, în anul al treilea, îl întrerupe, angajându-se la Societatea de Radiodifuziune, la direcţia muzică, unde lucrează patru ani. Se căsătoreşte cu actorul V aler Don�a şi îl urmează pe acesta prin teatre, schimbând muzica cu actoria. Traiectul existenţei sale artistice trece prin mai multe teatre, dar cu acelaşi punct de revenire şi, în cele din urmă, de statornicie - Petroşani: 1955- 1960 - Teatrul de stat "Valea Jiului" Petroşani; 1 960- 1 96 1 - Teatrul Tineretului Piatra Neamţ, 1 96 1 - 1965 din nou la

132

www.cimec.ro

Petroşani; 1 965- 1 967 - Teatrul "V. 1. Popa" Bârlad şi din 1967 şi până la pensionarea din 1 noiembrie 1 985, iarăşi la Teatrul din Petroşani. Din 29 de ani de activitate, înmănunchind 70 de roluri, doar 3 ani şi 6 roluri nu s-au împlinit sub semnul Teatrului din Vale, sfera afectivă a actriţei părându-se a fi în rezonanţă cu a oamenilor de aici. Încetează din viaţă, în urma unei comoţii cerbrale, în 1 7 februarie 2007, la

Temperamental, este o sentimentală: de o sensibilitate bogată şi de o sinceritate dezarmantă: pe scenă se identifică cu personajul, în viaţă participă pe deplin la bucuriile şi tristeţile celorlalţi. Indiferent de mărimea şi importanţa rolului consideră că toate sunt de răspundere şi faţă de toate eşti răspunzător. Să amintim câteva care i-au impregnat memoria afectivă: O elevă din Steaua fără nume şi Doamna Vintilă din Jocul de-a vacanţa, de Mihail Sebastian; Carlotta din Cavalerul fără grai, de Heltai Jenl>; Agnes din Şcoala femeilor şi Hiacynte din Vicleniile lui Scapin, de Moliere; Zina din Copilul altuia, de V. Skvarkin; Mariana din O chestiune personală, de Al. Stein; Leana din Hagi Tudose, de Delavrancea; Mela din Moralitatea doamnei Dulska, de Gabriela Zapolska; Vera din Cei din urmă, de M. Gorki; Saşa Soboliova din Vremea dragostei, de

133 www.cimec.ro

V. Kataev; Ana din Despot-Vodă, de V. Alecsandri; Florica din Ancheta, de Al. Voitin; Maria din Noaptea regilor, de Shakespeare; Lady Agatha Carlisle din Evantaiul doamnei Windermere, de O. Wilde; Aghiuţă din Făt-Frumos, de Horia Furtună; ]sabei din Doamna Spiriduş, de Calderon dela Barca; Doamna Chat din Acul cumetrei Gurton, de Stevenson; Vasiuta din O anecdotă provincială, de A. P. Vampilov, sau Noah din Arca Bunei Speranţe, de Ion D. Sîrbu. Diversitatea de personaje şi de stiluri dramatice, cât şi a viziunilor regizorale, determinate de ordonările axiologice (a lucrat cu aproape 30 de regizori), i-au impus actriţei o anume discreţie în sublinierea sensurilor fiecărui personaj, o exigenţă a punctărilor filigranate, pe cât posibil tulburătoare prin simplitate şi firesc.

,.Multă gingăşie s-a răspândit din sceneta Povestea jluturaşului de Alex. Jeles, unde o contribuţie de seamă a adus­o tânăra actriţă Ştefania Donca, care a interpretat cu multă simţire rolul jluturaşului'', se surprindea încă de la început, într­o notă nesemnată în Steagul roşu la premiera celui de-al doilea

spectacol de estraClă din 1 956, sau Irimie Străuţ, în acelaşi ziar, din 20 septembrie 1 956, dar referitor la rolul din Steaua fără nume, nota: "Cu multă sinceritate, spontaneitate şi bun simţ, a

fost interpretată eleva Zamfirescu dintr-a 6-a, de către Ştefania

1 34 www.cimec.ro

Donca". Sub aceste auspicii îşi începe confruntarea cu fiecare rol şi comuniunea cu spectatorii. Aici "cu mijloace simple", în Zina ,.prin naturaleţea jocului"', Ştefania Donca a ştiut să convingă. Fără a şarja, a găsit mijloace pe potriva posibilităţilor sale, care i-au asigurat o adevărată creaţie, scrie acelaşi Irimie Străuţ în Steagul roşu din 1 3 martie 1957, cu privire la Agnes, sau V. Fiileşi în Steagul roşu din 27 mai 1 964, despre rolul din Vremea dragostei: "0 creaţie meritorie a izbutit Ştefania Donca (Saşa Soboliova).Cu multă sensibilitate şi naturaleţe ne­a dezvăluit trăsăturile esenţiale ale personajului: dragostea de muncă, cinstea, puritatea sentimentelor. A interpretat cu dezinvoltură şi siguranţă,

convingătoare" La Bârlad, Ştefania Donca este remarcată într-un articol

semnat de Mihai Florea, în Scânteia din 2 1 aprilie 1 967, ea făcând parte din "elementele talentate" ale teatrului; în Flacăra Iaşului din 1 8 ianuarie 1967, Sergiu Teodorovici surprinde că ,,realizează cu sensibilitate, în nuanţe fireşti, rolul copilului" din Naufragiaţii, de Ştefan Berciu. La Petroşani, în Jocul de-a vacanţa, ea "a prins bine motivaţia psihologică a personajului minat de insatisfacţii (Doamna Vintilă) pe care-I interpretează cu înţelegerea artistică necesară", observă Tiberiu Spătaru în

1 35 www.cimec.ro

Steagul roşu din 1 3 martie 1 973; în rolul Livia din Operaţiunea

"Gambit", de T. Negoiţă, este "un detaliu expresiv În spectacof'; sau în Didina Strâmbuleanu din Încurcă lume, de A. de Herz, ,,ştie cu discreţie, să nu depăşească graniţele firescului", după cum notează Dumitru Dem Ionaşcu în Drumul socialismului din 28 septembrie, 1976. Pentru rolurile ce sunt o pată de culoare în compoziţia spectacolelor a primit "menţiuni speciale" St. O. Mugur i-le acorda în Cronica, nr. 8 din 1 966, pentru pitorescul unor apariţii cu totul episodice, în rolul

1 36 www.cimec.ro

Ţiganca din Vis de secătură, de Mircea Ştefănescu, sau Alexandru Babeş în Viaţa studenţească, din 29 iunie 1 978, pentru compoziţia de umor robust, popular oferit cu multă naturaleţe în rolul Vasiuta. Prin aceste sumare trimiteri se pare că liniile generale ale profilului său artistic s-au conturat, dar formularea lapidară rămâne a fi dat-o Margareta Bărbuţă încă din 1 958 în Teatrul, nr. 4, referindu-se la interpreta personajului Leana din Bagi Tudose, că este o actriţă .. sfioasă şi sensibilă" La care s-ar putea adăuga doar faptul că adjectivele le-a trecut în substantive.

Fişa de creaţie: Roluri: La Teatrul de SiaJ " Valea Jiului" Petroşani (1 955- 1960): Alina din

Trandafiri! roşii, de Zaharia Bârsan, regia artistică I. Petrovici, 1 5.01 .55; O fată din Sirbitoarea recoltei, de H. Nicolaide, regia 1. Petrovici, O 1 .03.55; Katill din Însoţitor periculos, de A. Salinski, regia M. Paxino, 1 8.06.55; lvette din Oaspetele din faptul serii, de H. Lovinescu, regia Jean Voinescu, 01 .03.56; O elevă din Steaua flrll nume, de M. Sebastian, regia I. Petrovici, 1 5.09.56; Carlotta din Cavalerul firi grai, de lleltai Jeno, regia I. Petrovici, 16.02.57; Agnes din Şcoala nevestelor, de Moliere, regia Valentin Preoteasa, 09.03.57; Zina din Copilul altuia, de V. Skvarkin, regia Marcel Şoma, 06.04.57; Dănuţa din De luni pină luni, de N. Constantinescu şi G. Voinescu, regia J. Voinescu, 14.09.57; Mariana din O chestiunea personală, de Al. Stein, regia Sică Alexandrescu, 07. 1 1 .57; O inviiDiă din Afaceriştll, de T. Şoimaru, regia I. Petrovici, 17. 12.57; Leana din Bagi Tudose, de 8. Şt. Delavrancea, regia Val Mugur, 25.01 .58; Figuraţie în Revizorul, de N. Gogol, regia S. Alexandrescu, 08.03.58; Mela din Moralitatea Doamnei Dulska, de G. Zapolska, regia S. Alexandrescu, 17.03.58; Victoria Marin din Anii negri, de A. Baranga şi N. Moraru, regia C. Dinischiotu, 20.09.58; Fattr din casă din Ruptura, de Boris Lavreniev, regia C. Dinischiotu, 06. 1 0.58; O doctoriţă din Ultimul tren, de E. Mirea şi K. Gyorgy, regia M. Şoma, 29. 1 0.58; Mikna din Înşir-te mllrgărite, de V. Eftimiu, regia I. Petrovici, 07.03.59; Katia Sorokina din Într-un ceas bun, de V. Rozov, regia M. Şoma, 26.05.59; Anlca din Ochiul babel, de G. Vasilescu, regia C. Dinischiotu, 3 1 . 10.59; Vera din Cel din urmă, de M. Gorki, regia M. Şoma, 12. 1 2.59; VaUa din Platon Krecel, de A. Komeiciuk, regia I. Petrovici, 20.02.60; HillcynJhe din Vicleniile lui Scapln, de Moliere, regia M. Şoma, 19.03.60; Radiţa din Casa din Strada Coşbuc 10, de FI. Vasiliu, regia D. Căpitanu, 29.03.60.

La Teatrul Tineretului Piatra Neamţ ( l 960- 1 961): Valeria Glodea din Apă vie, de Holban, regia Gabriel Negri; Fisa din Floricla purpurie de Brauşevici, regia Paul Şireteanu; Sheilla din Inspectorul de poUţie, de Priestley, regia Gh. Jora

La Teatrul de Stat " Valea Jiului" Petroşani (1961-1965): Annuska din Un om obişnuit, de L. Leonov, regia Al. Miclescu, 05. 1 1 .6 1 ; Zoia Melinina din Fata cu pistrui, de Al. Uspenski, regia M. Şorna, 27.01 .63; Ana din Despot Vodl, de V. Alecsandri, regia P. Sa va Băleanu, 07 .02.63; Ana Pleşa din Bllat bun, dar • • • cu lipsuri, de Nicuţă Tănase, regia C. Dinischiotu, 18 .04.63; Florica din Ancheta, de Al. Voitin, regia M. Şoma, 05.10.63; Saşa Soboliova din Vremea dragostei, de V. Kataev, regia M. Şoma, 1 6. 1 1 .63; Puştiul din Sonet pentru o păpuşi, de Sergiu Fărcăşan, regia J. Stopler, 01 .02.64; Mario din Noaptea regilor, de Shakespeare, regia Marietta Sadova,

1 37 www.cimec.ro

02.05.64; Decebal din Titanie Vals, de T. Muşatescu, regia M. Şoma, 09.01 .65; Amelia din Copadi mor in pldoare, de Alejandro Casona, regia M. Şoma, 1 0.04.65;

IA Teatrul " V. /. Popa" Bârlad ( 1965-1967): Ţiganca din Vis de sedturl, de M. Şteîanescu, regia 1. Petrovici, Nicuşor Soltuz din NaufragiaţU, de Şt. Berciu, regia Cristian Nacu, Ledy Aglltlul Qulisle din Evantalul doamnei Windermere, de O. Wilde.

IA Teatrul rh Sllll " Valea Jiului" Petroşani: Aghiuţ/1, Prâslea din Făt­Frumos, de II. Furtună, regia M. Zirra, 04. 1 1 .67; Spiridon din O noapte furtunoasi, de 1. L. Caragiale, regia Al. Miclescu, 1 3.01 .68; Anişoara din Sosese deseari, de T. Muşatescu, regia M. Şoma, 16. 1 2.68; Kaia Fosti din Construdorul Solness, de H. Ibsen, regia M. Şorna, 28. 1 2.69; Illnca lui Dudău din Minunile SBntulul Slsoe, de G. Topârceanu, regia Marietta Sadova, 0 1 . 1 1 .70; /sabei din Doamna Spiriduş, de Calderon de la Barca, regia M. Şorna, 07. 1 1 .70; Neaţ/1 din Haplea, Neaţi şi Nitifleaţă Ia Clre, de Marin Iorda, regia M. Şoma, 1 6.03.71 ; Tanţi din Interesul general, de A. Baranga, regia M. Şorna, 22.09.71 ; Amt!lie din • • . Eseu, de T. Muşatescu, regia M. Şoma, 05.01 .72; Secretllra din Ştafeta nevizuti, de P. Everac, regia M. Şorna, 09. 10.7 1 ; Mama din Inimi reee, de Ed. Covali după W . Hauff, regia M . Şoma, 06.01 .73; Doamna Vintilă din Joeul de-a vacanţa, de M. Sebastian, regia 1. Simionescu, 3 1 .03. 73; Doamna ChaJ din Acul Cumetrel Gnrton, de W. Stevenson, regia 1. Simionescu, 27.08.73; Monica Hanganu din Menajera, de Al. Sever, regia 1. Si.mionescu, 28. 1 2.74; Victoria din Plicul, de L. Rebreanu, regia M. Şoma, 27.02.75; Doam1111 de Sotenvi/le din George Dandln, de Moli�re. regia Adrian Lupu, 18 .05.75; Livia din Operaţiunea Gambit, de Tudor Negoiţă, regia George Motoi, 1 2.09.76; Doamna din Alegeţl-1 singuri, de lvan Bucovfan, regia FI. Fitulescu, 1 1 .02.78; Vasiutll din O anec:doti provincială, de A. P. Vampilov, regia Mihai Lungeanu, 30.03.78; Slujnica II în Petru Rareş, de H. Lovinescu, regia FI. Fătulescu, 24.02.79; Elvira din Logodnica, de Al. Sever, regia M. Şoma, 20. 12.79; Ticuţa din Milterloasa convorbire telefoniei, de V. Stoenescu, regia C. Dinischiotu, 26. 1 1 .80; Maria Ve/ea din Soarele şi Luna, de Al. Anghelescu, regia M. Şoma, 14.05.81 ; Noah din Arca Bunei Speranţe, de 1. D. Sîrbu, regia Bogdan Ulmu, 24. 1 1 .8 1 ; Didina Strlimbu/eanu din Încurcă lume, de A de Herz, regia Nicolae Gherghe, 18 .02.82; Vlca din Girgirlţa, de 1. Băieşu, regia M. Şoma, 04. 1 1 .82; Vlorica Stamate din Ulciorul nu merge de multe ori la apă, de Dinu Grigorescu, regia 1. Simioneascu, 24.09.83; Doam1111 Cucu din Steaua tiri nume, de M. Sebastian, regia M. Şoma, 25.12.83; Tiţll din Mlllonarul sirae, de T. Popescu, regia M. Şoma, 06.03.84; Dr. Maria Micu din Ciuta, de V. 1. Popa, regia M. Şoma, 08.07.84; Mătuşa Cleo din Somnoroasa aventuri, de T. Mazilu, regia Dumitru Drăcea, 28.04.85; O femeia bătrână din Omul cu mirţoaga, de G. Ciprian, regia M. Şoma, 1 9.09.85.

Alte spectacole: recitator în ,,Mihai Emineseu", regia M. Sadova, 1964; coristă in "Getusa", de R. Sălăjan, regia M. Şorna, 197 1 ; recitator în ,,Dintre sute de eatarge", regia Florin Plaur, 1985.

1 38 www.cimec.ro

MARIA MUNTEANU -un caz clinic al disproporţiei dintre emoţie şi efect

Portretul actriţei Maria Munteanu este revelator sub două aspecte. În primul rând, pune în evidenţă "citirea" aplicată asupra unui rol, descifrarea literară şi motivaţiile dramatice necesare naşterii personajului, trecerea de la a şti la a cunoaşte solicitată actorului şi exprimată de acesta limpede într­un caiet-program. Abia venită din institut, interpretând personajul Karl Nielsen din piesa Trenul poate fi

oprit, de J. Mac Hali, regizorul Victor Bumbeşti îi solicită explicarea personajului şi publicarea textului în caietul-program. Ceea ce se întâmplă. Este o demonstraţie că spectacolul consistă într-o construcţie cu temei şi sens bine definite, nelăsând loc arbitrarului.

., ROLUL MEU Îmi exprim cu toată sinceritatea marea mea plăcere de a juca un

rol atât de greu ca acel al tinerei norvegiene, Karl Nilsen, din piesa Trenul poate fi oprit, a lui J. Mac Hal/, a cărui conţinut bogat reflectă veridicitatea vieţii.

Pentru o înţelegere mai justă voi face o analiză a piesei şi evoluţia acestui personaj.

Ideea centrală a acestei piese poate fi formulată în felul următor: ., Pacea nu se câştigă, ea se cucereşte prin luptă" Legată de ideea centrală a piesei este acţiunea centrală a fiecărui personaj care merge spre un scop precis şi bine determinat. (. . . )

Se pune întrebarea: Care este conflictul central? ., Omenirea pieire prin războaie ", iată conflictul central, pentru că în jurul lui se axează toate celelalte conflicte.

1 39

www.cimec.ro

Pe baza acestui conflict vom împărţi personajele în două: De o parte, Lorenz, Stewens, Eckert ca personaje negative, iar toate celelalte personaje pozitive. Se creează o acţiune condusă de Mehring, Karl, Maillard, Katherin şi celelalte personagii pozitive şi o contracţiune condusă de Eckert, Stewens şi celelalte personagii negative. Fiecare din ele vor avea un fir conducător în jurul căruia se vor grupa toate personajele din economia piesei. Astfel, firul conducător al acţiunii poate fi formulat: " Trebuie să oprim trenul înainte de a ajunge la destinaţie ", iar firul conducător al contraacţiunii e următorul: " Nu război, ci masacru, Ex-ter-mi-na-re ". (. . .)

Dar fiecare personaj în parte are suprasarcină (un scop) pentru care acţionează, atât în cadrul acţiunii cât şi al contraacţiunii. Aşa de exemplu: GORIANO - Vreau să mă îmbogăţesc şi să mă însor cu Karl. KARL - Îl iubesc pe Goriano; vreau să mă mărit cu el, să fim fericiţi, să uit toate chinurile şi viaţa grea ce am dus-o." Acesta ar fi scopul ei pentru care acţionează în prima parte, până îl va întâlni pe Eckert, iar din acest moment suprasarcina ei se schimbă: "Trebuie cu orice pret să cobor din tren, spre a preintâmpina răul. Să-I urăsc pe Eckert care mi-a zdrobit viaţa, să mă răzbun pe el."

Mai târziu, in tren când se va întoarce la Goriano, cu toată ruşinea evită privirile lui Goriano, ascunzându-i cele ce s-au întâmplat. "· · :r'" '

Din momentul când îl cunoaşte pe Mehring şi Maillard ia hotărârea de a opri trenul, cu ceilalţi pasageri şi de a-1 convinge pe Goriano de necesitatea opririi trenului destăinuindu-i tot ceea ce s­a întâmplat.

Ţinând această actorul va

seamă de suprasarcină

trebui să acţioneze pe baza ei şi să creeze pe scenă, viaţa spiritului omenesc al personajului său. Astfel interpreta rolului Karl va trebui să acţioneze in deplină concordanţă cu

140

din Take, Janke şi �V� Popa

www.cimec.ro

sarcina propusă. Pentru aceasta trebuie să cunoaştem mediul social în care a trăit Karl, relaţiile cu celelalte personaje, să cunoaştem concepţia ei de viaţă şi felul ei de a se manifesta.

Tânăra Karl Nielsen este fiica unui muncitor norvegian, care vrea să-şi refacă viaţa cu orice preţ, lucru pe care l-a încercat nu odată, dar nu i-a reuşit. Întâ/nindu-1 pe muncitorul italian Goriano, care o iubeşte mult pe Karl, cum de altfel şi ea nutreşte aceleaşi sentimente curate pentru acesta, vrea să uite chinurile ce le-a suportat din momentul când tatăl ei a fost spânzurat de hitlerişti, când ea la vârsta de 15 ani a fost violată de Eckert, comandantul lagărului în care ea fusese internată, apoi în casa de toleranţă, iar când a fost eliberată de armata americană şi-a continuat această viaţă uşoară.

Deşi a suferit mult, ducând o viaţă de prostituată, Karl Nie/sen mai are încă destul elan, dragoste de viaţă, încredere în viitor; acestea reies din visul ei şi a/ lui Goriano pentru viitor, de a pleca în America să câştige bani mulţi prin muncă cistită şi să ducă o viaţă frumoasă , liniştită, lipsită de griji. Dar acest vis frumos ce-l făuresc ei este spulberat prin apariţia acelui mort înviat, care i-a dat primele lecţii in meseria pe care o practică în casa de toleranţă, până îl va întâlni pe Goriano.

Nu trebuie să o judecăm aspru pe Karl, al cărei suflet curat, cinstit şi bun ne dovedeşte nevinovăţia ei. Cum putea un copil de numai 15 ani să îndure atâtea chinuri şi atâtea nedreptăţi care s-au abătut asupra ei şi să lupte singură împotriva lor? Dacă a ajuns în situaţia de a-şi vinde corpul, desigur că nemaiputând să suporte chinurile din lagăr, vârsta fragedă, naivitatea ei, au împins-o în această mocirlă, ale cărei urme nu s-au şters complet.

Atunci când este chemată la biroul paşapoartelor pleacă cu o nelinişte in sziflet, oarecum plictisită. Pusă în faţa crudului adevăr, când îl întâlneşte pe Eckert, îngrozită, cu o foarte mare durere în suflet, încearcă să se reculeagă. Sufletul ei clocoteşte de ură pentru acest om, care încearcă din nou să-şi bată joc de ea. lmpinsă în jocul lui Eckert, Karl încearcă să-I omoare. Dându-şi seama de cursa ce i s­a intins, prăbuşită sufleteşte cade resemnată. Eckert nu vrea să piardă splendida ocazie care i se iveşte, profită de acest lucru, brutalizând-o.

În studiul pe care /-am făcut asupra rolului, m-am străduit să fac cât mai cunoscut spectatorului scopul pentru care acţionează Karl în această piesă şi care se integrează total în cadrul desfăşurării conflictului. În mintea mea s-a născut o Karl dreaptă, cistită, simplă şi sinceră în felul de a se manifesta. Având clară concepţia asupra rolului, am căutat să înţeleg subtextul şi să determin situaţiile prin

1 4 1 www.cimec.ro

care trece Karl. Apoi în repetiţii am reuşit să intru în pielea personajului, trăindu-i viaţa adevărată. Stanislavski spunea: " Pe scenă actorul trebuie să-şi creeze o realitate nouă, să creadă în această realitate şi să existe în ea". Plecând de la acest adevăr ce stă la baza creaţiei actoriceşti, mi-am impus să cred în noua realitate în care existam ca interpretă a rolului Karl.

Realizarea scenică a rolului a constituit pentru mine şi direcţia de scenă o răspundere uriaşă faţă de noul spectator dornic de a cunoaşte adevărul. Prezentarea rolului într-o asemenea concepţie e strâns legată de concepţia regizorală care stă la baza acestui spectacol.

În felul acesta am crezut că spectacolul îşi atinge scopul şi aportul său în procesul de educare a omului. "

Al doilea aspect ţine de controlul procesului creator din subiectivitatea actorului şi de transmiterea "formei vii" spre spectator. Maria Munteanu reprezintă un caz: scăparea de sub control a identijicării cu personajul. Uşor se poate

"aluneca" în

personaj, acea "formă vie" să devină "subiectivă", actorul să se piardă pe sine, cunoscutul ,.paradox al actorului'' să se rezolve în detrimentul actorului. Scăparea de sub control pe fondul unei subiectivităţi exacerbate duce la crize şi Ia ieşirea din lumea teatrului. Maria Munteanu interpretează Raia din Copilul altuia, de V. Skvarkin. Cronicarul revistei Teatrul, Ion D. Sîrbu, are intuiţii şi observaţii ce ţin aproape de perspicacitatea medicului psihanalist. Să nu uităm că el a introdus categoriile lui Jung în cultura noastră. El scrie: ,J-am urmărit forţa de concentrare, tensiunea interioară cu care se dăruieşte dramei. Dar de fiecare dată am constatat aceeaşi disproporţie între emoţie şi efectul pe care îl comunică publicului", datorită, "unei trăiri anticipative a rolului'' (v. Între timp, murisem, Ed. Fundaţiei Culturale ,,Ion D. Sîrbu", 2005, pp. 1 04- 1 05). După puţin timp, actriţa părăseşte definitiv scena pentru saloanele albe ale spitalelor. Dacă primul aspect avea consecinţa: cultura actorului; cel de-al doilea, o priveşte pe cea a cronicarului.

Se cuvin spuse câteva date despre Maria Munteanu. S-a născut la 7 februarie 1 93 1 , la Sighişoara, cartierul Podei. Dă admitere şi reuşeşte Ia secţia de actorie a Institutului de la Iaşi, în 1 95 1 . În acelaşi an, secţia se mută la Institutul de la Cluj .

142 www.cimec.ro

Absolvă în 1955 şi este repartizată la Petroşani, unde realizează 1 7 roluri. În 8 august 1 956, îl cunoaşte pe Marcel Şoma, proaspătul absolvent de regie care venea de la Moscova în teatrul din Valea Jiului. întâmplarea face să locuiască împreună la Casa pensionarilor; după un timp ajung să se căsătorească, la 28 ianuarie 196 1 , după voinţa lor, odată cu premiera Secunda 58, de Dorel Dorian, spectacol regizat de Marcel Şoma. O căsătorie nefericită. Chiar în noaptea nunţii are loc o criză nervoasă. Ulterior, acestea se înteţesc şi, după un timp, căsătoria se desface. ,,Era frumoasă, blondă, talentată şi plină de temperament - spune Marcel Şoma - iute şi mânioasă. Supărată din cauza unei distribuţii, pentru un an, s-a mutat la Teatrul din Reşiţa". Din această căsătorie a rezultat la 9 aprilie 1 962 un băiat, rămas tatălui, iar ea, pensionată de boală, se retrage, în 1 966, la Sighişoara.

Fişa de creape: Rolrui: Teatrul de slal " Valea Jiului"' Petroşani ( 1 955-1962): Redacloarea din

Decoraţii, de S. Stehlik, regia Mihai Paxino, 17.09.55; Anişoara Procopiu din Avansarea ,efului, de Eugen Naum, regia M. Paxino, 20. 12.55; Karl Nlelsen din Trenul poate fi oprit, de J. Mac Hali, regia Victor Bumbeşti, 1 1 .02.56; lka din A fusta­o piidurea, de M. Leonard, Năsliska din Riifutala, de Tiberiu Vomic, şi Marghioliţa din Piatra din casii, de V. Alecsandri, spectacol coupe, regia Jean Voinescu şi Valentina Preoteasa (Balogh), 26.09.56; SuVJIIII din Ceasul de aur, de Ion Niculescu, regia Marcel Şoma, 15 . 12.56; Raill din Copilul altuia, de V. Skvarkin, regia M. Şoma, 06.04.57; Ana din Take, lanke şi Cadir, de V. I. Popa, regia M. Şoma, 02. 1 1 .57; Bicova Vera Vlflllimirovna din O chestiune personali, de Al. Stein, regia Sicii Alexandrescu, maestru emerit al artei, laureat al Premiului de Stat, asistent de regie Ion Cojar de la Teatrul Naţional "I. L. Caragiale", 07. 1 1 .57; Nicoleta din CoHvia cu sticieţi, de Lasciir Sebastian şi Silvia Georgescu, regia D. Căpitânu, 0 1 . 12.57; lnvillltă din Afaceriştil, de T. Şoimaru, laureat al Premiului de Stat, regia I. Petrovici, 17 . 12.57; flf�a� Projirel din Hagl Tudose, de Delavrancea, regia Val Mugur, maestru emerit al artei, 25.01 .58; O musafuă din Revizorul, de N. V. Gogol, regia Sică Alexandrescu, asistent de regie Ion Cojar, 08.03.58; loaiUl Gheorghe din Auil negri, de A. Baranga şi N. Moraru, regia C. Dinischiotu, 20.09.58; Rada din Oameni care tac, de Al. Voitin, regia M. Şoma, 03.05.6 1 ; Tinca din Trei generaţii, de Lucia Demetrius, regia M. Şoma, 04. 10.6 1 .

1 43 www.cimec.ro

MARCEL ŞOMA -un regizor intre Ibsen şi Radu Stanca

Regizorul Marcel Şoma şi-a suprapus traiectul artistle cu al Teatrului de stat "Valea Jiului" Petroşani pe o perioadă de 33 de ani, influenţându-se şi definindu-se reciproc; şi-a dăruit întreaga forţă creatoare împlinirii unei întinse serii de spectacole, unele foarte importante, pe scena acestui teatru, şi nu numai; a imprimat o seriozitate necesară actului teatral şi un profesionalism obţinut prin ani de studiu ordonat şi aplicat la una dintre şcolile importante de teatru din lume, cea stanislavskiană.

Marcel Şoma s-a născut la 9 decembrie 1929, în Iaşi, tatăl Şoma, muncitor, iar mama, Elisabeta. La 8 februarie 1945, la nici 1 6 ani, se angajează la Secţia artistică a Uniunii Patrioţilor de pe lângă Teatrul Naţional Iaşi, acesta refugiindu-se din faţa frontului, lăsând în sarcina Uniunii păstrarea edificiului şi zestrei sale. La scurt timp se transfonnă în Teatrul Poporului -Regionala laşi, cu un sediu independent, iar la 1 5 august 1948, se mută cu totul, cu angajaţi şi zestre, la Bacău, devenind Teatrul de stat Bacău, deschizându-şi stagiunea cu premiera pe ţară Alarma, de Orlin Vasiliev. Marcel Şoma, după cum se precizează într-o adeverinţă, "a activat în cadrele tehnice" ale acestui teatru, "iar până la înfiinţarea legală, a activat la echipa artistică de la Teatrul Naţional laşi, care a luat fiinţă la 1 octombrie 1944 ", unnează acest itinerar până la 5 noiembrie 1 950, când se însctie la Institutul de teatru din Bucureşti, secţia Regie de teatru, clasa prof. I. A. Maican şi asistent Radu Miron. După promovarea anului 1, 1 950/ 195 1 , la 1 5 septembrie este trimis ca bursier al statului român în URSS la Institutul de stat

144

www.cimec.ro

de Artă Teatrală "A. V. Lunacearski", din Moscova, unde îl arc ca profesor pe 1. A. Zavadski, aici însuşindu-şi temeinic arta stanislavskiană. Îi are colegi pe Tudor Steriade, Călin Florian, Ion Maximilian, Hcro Lupescu, Nicolae Munteanu, Marian Vasile, Matilda Urseanu, Gabriela Taub, Vasile Marcu, unii viitori regizori la teatrele importante din ţară, sau oameni de teatru, alţii regizori şi coregrafi la Opera din Bucureşti. În grupa românilor de la Moscova, erau şi cei de la Institutul de literatură "M. Gorki", Ion Grigorescu, Petre Sălcudeanu, Tiberiu Utan,

viitori scriitori. În 9 august 1 956 absolvă Institutul cu specialitatea regie teatru, iar în 7 iunie 1 957, absolvă "cursul complet al acestui Institut, specialitatea Regizor de teatru dramatic ", cu examen de stat, cu diploma nr.063324, eliberată la 22 iunie 1 957, şi echivalată de către Comisia superioară de diplome a Ministerului Educaţiei şi Învăţământului din ţara noastră, la 2 iulie 1972. Ministerul Culturii, Direcţia Învăţământului prin decizia nr. 5336 din 1 2 iulie 1 956 îl repartizează, începând cu data de 10 august 1 956 în funcţia de regizor artistic la Teatrul de stat "Valea Jiului'' Petroşani. După

1 45 www.cimec.ro

o activitate artistică în lumea teatrului neîntreruptă, de peste 44 de ani în care pune în scenă peste 80 de spectacole, şi multe alte cu formaţii de amatori, se pensionează la 9 decembrie 1989. Mai colaborează, realizând pentru a treia oară spectacolul Take, lanke şi Cadâr, de V. 1. Popa, şi premiera absolută, Pacea cu

de V. Butulescu.

Mai întâi îl găsim pe Marcel Şoma, consemnat de Ioan Massof ca interpret, în rolul Sentinela din spectacolul Fiul meu, de Gherghely Sandor prin anii '48, ca apoi, în studenţie, sau după, să se amestece între interpreţii personajelor Ferapont din Trei Surori, Şmaga din Vinovaţi fără vină, în Institut la Moscova, şi Vasile Joniţă din Anii negri, Regizorul spectacolului din Opinia publică, sau Albeanu din Plicul

146 www.cimec.ro

Regizorul Marcel Şoma a învăţat şi şi-a însuşit arta şi ştiinţa de sorginte stanislavskiană de a-1 conduce pe actor până la identificarea afectivă şi semnificativă, ideatică şi "socială" cu personajul, a contopi şi potenţa cele două lumi în marginea aristotelicului "verosimil'. Spectacolele sale se definesc prin claritate şi simplitate, dar şi printr-o atmosferă ideatică şi o ideatică a atmosferei. Regizorul lasă pe actorii topiţi în personaje să reînvie o lume - ei să se manifeste plenar în aceasia - şi discret el se retrage în umbra lor. Aura creaţiei trebuie să strălucească pe frunţile actorilor şi nu a regizorului. Poate de aceea, încrezător în miracolul interpretului - şi ce mari actori a avut sub baghetă: Ana Colda, Gigi Iordănescu, Ion Pavlescu, Dumitru Drăcea, Mihai Clita, Nicolae Gherghe! - el nu a vrut niciodată să-şi "comenteze", explice cu un "cuvânt al regizorului'' spectacolele. "Un spectacol nu are nevoie de erată'', spunea. Personajele întruchipate de actori sub îndrumarea sa au siguranţă, sobrietate şi adânciri în latura morală, un respect privitor la dramă. Nu în supratemă, nu în subtemă, ci în temă consistă mecanismul de descifrare al său. În spectacolele sale nu există agitaţie, ci motivaţie socială, nu există metafore superflue, ci intensitate reflexivă şi descifrări interioare ale caracterelor pentru luminarea relaţiilor intrinseci între acestea. Într-o caracterizare a lui Ieronim Munteanu, fost director al său ( 1 972), găsim: ,,spirit analitic" şi că regizorul transmite

"mesajul textelor cu cât mai multă claritate, prin forme de expresii sobre".

Aplecarea analitică spre descifrarea caracterelor şi a lumii lor se poate deduce şi din faptul că Marcel Şoma (ca şi în cazul actorilor care au fost recuperaţi de personaje: Alexandru Codreanu, Mircea Zabalon) după patru decenii reproduce texte şi gesturi din "lumea" spectacolelor, cu ceea ce a gândit el şi actorul, cu ceea ce a vrut să comunice şi cât s-a comunicat. Abia acum, privind retrospectiv, se pare că nimic nu vroia să fie întâmplător în spectacolele sale. Aceasta explică poate şi fericita apropiere de lumea lui Ibsen şi de construcţiile simetrice ale teatrului lui Radu Stanca, definitorie pentru personalitatea sa regizorală. A adus pe scena petroşeneană lumea pieselor Nora, Constructorul Solness şi Femeia Mării. Din consemnările

147 www.cimec.ro

presei: "La Teatrul de stat din Petroşani, în regia lui Marcel Şoma, s-a realizat un spectacol valoros. Mesajul înaintat al piesei a fost reliefat pe deplin, atât prin ansamblul creat, cât şi prin jocul fiecărui personaj în parte. Un spectacol curat şi omogen - astfel se poate - --�---·

caracteriza realizarea scenică a piesei Nora la Petroşani. De remarcat faptul că respectând semnele distinctive ale epocii, piesa se joacă într-un stil adecvat, contemporan", sau "Marcel Şoma, regizorul spectacolului cu piesa lui Ibsen, a urmărit să reliefeze sensurile actuale ale dramei lui Solness, estompând -misticismul maladiv al constructorului. Solness este conceput în tonuri luminoase, optimiste, definindu-se prin înseşi cuvintele­cheie pe care le rosteşte . . . " (s.n.). Trei spectacole din Ibsen, şi unele rămase în stadiu de proiect poate, mărturisesc despre o afinitate al cărei mobil nu poate fi decât ideatic.

Regizorul Marcel Şoma şi-a găsit ideilor sale suportul dramatic adecvat în opera lui Ibsen. Atotputernicia ideii faţă de sentiment, claritatea acesteia lucrând ca o fatalitate asupra realităţii i-a influenţat demersul regizoral, dându-i un suport moral şi o întemeiată lege estetică. Rigoarea şi claritatea ideii, umanitatea personajului aflată în nobleţea scopului, cultul adevărului şi acţiunea împotriva vechiului sunt determinante care, mutatis mutandis, revin şi regiei : acea desfăşurare inflexibilă a spectacolului, prin refuzul şovăirilor, în direcţia unei convingeri ideatice şi în vederea unui sens optimist. Reflexii ibseniene, recunoscute şi cheltuite ne�bosit într-o serie largă de spectacole, au ajuns în unele la izbânzi de elevată sărbătoare, obţinând acea mult dorită simplitate în întâlnirea cu piesa lui Radu Stanca, Dona Juana, în care simbolurile se încrucişează şi se împlinesc, rezolvându-se, în simetria lor. Festivalul Naţional de Teatru, Craiova, 1 969, a confirmat acest

148 www.cimec.ro

fapt, căci aici, Teatrul din Valea Jiului a avut o surprinzătoare evoluţie prin cele două spectacole semnate de regizorul Marcel

Şoma: Transplantarea inimii necunoscute şi Dona Juana. Mărturisirile presei vin în sprijin: Scânteia tineretului, sub titlul "Spectacole de virtuozitate" - spectacole atât de serios­profesionale, atât de migălos lucrate şi finisate; Romulus Diaconescu în Înainte notează elogios prezenţa teatrului,

149 www.cimec.ro

stăruind asupra comediei tragice Dona Juana; Dinu Kivu în Contemporanul sub titlul "Surprize" înscrie: "corectitudinea gândirii regizorale, bunul joc al actorilor, sobrietatea întregii montări''; Valeria Ducea în revista Teatrul completează: "Realism viguros şi expresiv in arta spectacolelor. Acurateţe, respectul textului, strădania pentru punerea în lumină fără denaturări, fără îngroşări a ideilor, omogenitate; încercarea de a impune un stil de joc sobru, sincer, simplu, despovărat de clişee"; în Steagul roşu sub titlul "Un spectacol eveniment ­Dona Juana " se înfăţişează în detalii ca-ntr-o oglindă acest indiscutabil reuşit spectacol; iar în revista Familia i se acordă o deosebită importanţă, analiza sistematică întreprinsă de Al. Covaci degajând o irezistibilă bucurie spirituală: "Comedia tragică a lui Radu Stanca impresionează prin riguroasa sinteză a elementului filosofic cu cel poetic, sensibilizându-1 pe primul cu recuzita lirei de rasă, fortificându-1 pe al doilea cu profunzimea unei gândiri de mare rafinament. Reliefarea egalităţii valorice a acestor două elemente este virtutea primordială a reprezentaţiei de la Petroşani. Directorul de scenă, Marcel Şoma, sesizând adevăratele coordonate ale piesei, a compus o partitură regizorală in care grija faţă de nota lirică a textului este secondată de aceeaşi atenţie faţă de ideatica piesei. Marcel Şoma îmbrăţişează ideea metaforei regizorale lansate de Radu Stanca, montând un spectacol în care simbolurile dobândesc valori deosebite şi care alcătuiesc la un loc o imagine metaforică de o remarcabilă frumuseţe"; etc. Fără a mai cita, se poate spune că proprietatea intimă a aceste regii, în ceea ce are ea mai împlinit, este de natură ibseniană. Obsesia regizorului fiind echilibrul conflictual şi claritatea ideii şi comunicării; mişcarea - evidenţă a simplităţii . Spectacole împlinite prin combustie ideatică.

Pentru activitatea artistică şi pentru cea de zi cu zi depuse de Marcel Şoma într-o instituţie de spectacol implicată în viaţa comunităţii, pe lângă aprecierea semenilor, sunt mărturie şi Ordinul "Meritul Cultural" cls. a V -a şi patru medalii, dintre care, Medalia "Muncii" şi Medalia "A XX-a aniversări a Patriei''.

1 50 www.cimec.ro

Fişa de creaţie: Spectllcole regizate: Ceasul de aur, de 1 . Niculescu, 15 . 12.56; Copilul altuia,

de V. Skvarkin, 06.04.57; Take, Inake şi CadAr, de V. 1. Popa, 02. 1 1 .57; Hagi Tudose, de B. Şt. Delavrancea (asistent de regie) 25.01 .58; Ultimul tren, de E. Mirea, Kovacs Gyorgy, 29.10.58; Intr-un ceas bun, de V. Rozov, 26.05.59; Partea leului, de C. Teodoru, 25.09.59; Cei din urmă, de M. Gorki, 12. 1 2.59; VIcleniile lui Scapln, de Moliere, 1 9.03.60; Vlaleu şi feciorii lui, de Lucia Demetrius, 14.09.60; Celebrul 702, de Al. Mirodan, 0 1 . 1 2.60; Secunda 58, de Dorel Dorian, 28.0 1 .6 1 ; Oameni care tac, de Al. Voitin, 03.05.6 1 ; Neamurile, de Teofil Buşccan, 02.06.6 1 ; Trei generatii, de L. Demetrius, 04. 10.6 1 ; Doi mediei, de Hans Pfeiffer, 25. 1 2.6 1 ; Nunti la castel, de Siito Andr.is, 15 .09.62; Fata eu pistrui, de Andrei Uspenski, 27.0 1 .63; Las' că vine Nuţa, de D. Costescu şi Alexandru Adrian şi Romeo şi Julleta la Mizll, de G. Ranetti, spectacol coupe, 12.03.63; Ancheta, de Al. Voitin, 05. 10.63; Vremea dragostei, de V. Kataev, 16. 1 1 .63; Nora, de H. Ibsen, 22.02.64; Citadela sfirilmată, de Horia Lovinescu, co­regizor, 1 5.08.64; Măsuri pentru măsură, de W. Shakespeare, co-regizor, 2 1 . 1 1 .64; Titanic vals, de T. Muşatescu, 09.01 .65; Copacii morin picioare, de Alejandro Casona, 1 0.04.65; Cind vine barza, de Andre Roussin, 09.10.65; Suflete tari, de Carnii Petrescu, 08.01 .66; Burlacii, de G. Carabin, 09. 1 0.66; Cuza Vodi, de M. Davidoglu, 24.01 .67; Omul care a vizut moartea, de V. Eftimiu, 23.02.67; Opinia publici, de A. Baranga, 30.09.67; Hangiţa, de C. Goldoni, 04.05.68; Sosesc deseară, de T. Muşatescu, 1 6. 1 2.68; Dona Juana, de Radu Stanca, 1 6.03.69; Transplantarea inimii neeunopscute, de Al. Mirodan, 27.08.69; Constructorul Solness, de H. Ibsen, 28. 1 2.69; Pe uşa din dos, de T. Gabor, 28.02. 70; Trei Crai de la Răsărit, de B. P. Haşdeu, 21 .04.70; Doamna Spiriduş, de Calderon dela Barca, 07. 1 1 .70; Piesei berzele, de 1. Minulescu, 1 0.0 1 .7 1 ; Haplea, Neaţă şi Nătifleaţi Ia circ, de Marin lorda, 1 6.03.71 ; (Getuza, de Radu Sălăjan, Recital "Cintarea Omului", de T. Arghezi, 70-7 1 ); Ştafeta nevăzută, de P. Everac, 09. 10.7 1 ; • • . Eseu, de T. Muşatescu, 05.01 .72; Cind revolverelc tac, de T. Negoiţă, 12.02.72; Inimă rece, de Ed. Covali după W. Hautf, 06.01 .73; Fata firi zestre, de A. N. Ostrovski, 1 1 . 1 1 .73; Slclllana, de A. Baranga, 14.03.74; Plicul, de L. Rebreanu, 28.02.75; Femela miril, de H. Ibsen, 1 5.09.75; Noapte albi, de Mircea Bradu, 25. 1 0.75; Nu suntem îngeri, de Paul Ioachim, 1 8. 1 2.76; Autobiografie, de H. Lovinescu, 06. 1 1 .77; Viaţa particulari, de Ov. Genaru, 0 1 .04.78; (Spectacol festiv Odă Republicii, 77; Spectacol festiv de 23 August, 78-79); Logodnica, de Al. Sever, 20.1 2.79; Bulevardul impieirii, de A. Baranga, 0 1 .03.80; Spectacol dedicat alegerilor; Take, Ianke şi Cadilr, de V. I. Popa, 01 .03.11 1 ; Soarele şi Luna, de Al. Anghelescu, 14.05.8 1 ; Al treilea nu se poate, de Ivan Martinov, 1 5. 12.8 1 ; Girgiriţa, de 1. Băieşu, 05. 1 1 .82; Domoişoara Jolle, de A. Strindberg, 13.02.83; Steaua firi nume, de M. Sebastian, 25. 12.83; Mlllonarul sirae. de T. Popescu, 06.03.84; Ciuta, de V. I . Popa, 08.07.84; Lungi poveste de dragoste, de T. Popescu, 27. 1 0.84; Variaţiuni pe tema dragostei, de S. Alioşin, 14 . 1 2.84; Clopotele de G. Mamlin, 1 8.04.85; Omul eu mârţoaga, G. Ciprian, 1 9.09.85; Idolul şi Ion Anapoda, de G. M. Zamfirescu, 10.02.86; Valiza cu fluturi, de Iosif Naghiu, 07.05.86; O întâmplare eu haz, de C. Goldooi, 28.02.87; Sîmbăta amigirilor, de Ion D. Sirbu, 30.09.87; Patru lacrimi, de V. Rozov, 1988; Bolnavul Inchipuit, de Moliere, 27.01 .89; Take, Ianke şi Cadir, de V. 1. Popa, 1 8.09.98; Pacea cu Zmeil, de V. Butulescu, 05.02.99.

Roluri: Sentinela din Fiul meu, de Gherghely Sandor, regia Ion Deloreanu, la Teatrul de stat Bacău, 1 948; în FeraponL din Trei surori, de Cehov, 1 953, şi Şmaga din Vinovaţi firi vini, de A. N. Ostrovski, 1954, în Institut, la Moscova; Vasile /oniţă din Anii negri, de N. Moraru A. Baranga, regia Constantin Dinischiotu, 20.09.67; Regizorul spectacolului din Opinia publici, de A. Baranga, regia M. Şoma, 30.09.67; Albeanu din Plicul, de L. Rebreanu, regia M. Şoma, 28.02. 75.

1 5 1

www.cimec.ro

MIRCEA ZABALON -sub amintirea baghetei lui Vasiliu Birlic

Actorul Mircea Zabalon s-a născut în 7 noiembrie 1 926, la Dolhasca - Fălticeni . Părinţii: tatăl, Vasile (funcţionar CFR), iar mama, Ana. Urmează gimnaziul industrial şi Conservatorul ,.Astra" Bucureşti. De la 1 7 ani, între 1 943- 1 945, este funcţionar la AEG Bucureşti . Debutează la 19 noiembrie 1 945 la Teatrul "Colorado" în rolul Mitroiu Vasile din comedia Călugărul din vechiul schit, în compania lui

Vasiliu Birlic, Eugenia Bădulescu, Ion Talianu, Aura Fotino. Ceva din cinismul autoprezentării lui Birlic în caietul de sală,

"un om îngurgitat de actor'' pare a fi atins însăşi modalitatea de apropiere a lui Mircea Zabalon de personajele interpretate în lungul itinerariu prin Teatrul pentru tineret, Teatrul "Poporului", Teatrul Armatei, Teatrul "Marinei Militare" Constanţa, Teatrul de stat Turda şi încheiat în Teatrul din Petroşani . A interpretat un număr impresionant de roluri, 1 38, din care 8 1 la Petroşani.

Disciplina artistică din compania lui Birlic, "prinderea"

rapidă a spectatorului în lumea spectacolului şi desfăşurarea mereu pendulantă între firesc şi comic, între tuşa umoristică şi cea sarcastică sunt determinante pe care Mircea Zabalon şi le-a însuşit de la început. Cu un ochi rece şi cu un cinism nedisimulat, el îşi urmăreşte personajul până îi surprinde o linie caracteristică aptă de a da forma optimă interpretării . Chiar dacă nu formulează niciodată opinii despre personaj, actorul îl cercetează cu rigoate, îl supune unui studiu amănunţit pentru a-1 obliga la o autodezvăluire rezumativă. Retras şi cu privirea aţintită asupra trăsăturilor importante ale personajului pe care le îngroaşă uneori până la caricatură, detaşat, dar extrăgând ceea ce

1 52

www.cimec.ro

poate fi convingător în mişcarea personajului, Mircea Zabalon demonstrează că este nevoie de o atitudine care se face evidentă doar în "jocul" cu personajul, în regândirea acestuia din perspectiva prezentului. De aceea el îl înfăşoară cu umor şi-1 mişcă în spaţiul scenic cu o anume ironie profitabilă comicului şi satirei. Victor Filleşi referitor la jocul din Secunda 58, de Dorel Dorian (regia Marcel Şoma), surprinde în Steagul roşu din 9 februarie 1961 : "Mircea Zabalon (Cristescu) a prezentat caricatura/ tipul de ciubucar, prin jocul său izbutind să satirizeze această deprindere" Trece cu uşurinţă de la ,firescul binevenit', cum nota M. Pârvulcscu în România liberă, din 23 noiembrie 1 963, despre interpretarea din Punctul culminant, la

"comicul caragialesc de incontestabil efect", zicea Tiberiu Spătaru în Steagul roşu, din 7 aprilie 1973, referindu-se la interpretarea personajului Un călător din Jocul de-a vacanţa, de Mihail Sebastian. Iar personajul Gusi din Hagi Tudose a fost realizat, forjând firescul cu comicul, "cu expresivitate vocală amplă şi cu o revărsare temperamentală copioasă în mişcare şi râs", scria N. Pârvu în Tribu11a din 1 0 martie 1 966. Despre rolul Pandolfo (poate cel mai iubit de actor) din Căsătorie prin concurs de Carlo Go1doni, Mircea Radu Iacoban scria în Cronica, din 1 1 iunie 1 966: "Mircea Zabalon a creat cu umor

1 53 www.cimec.ro

un personaj ades întâlnit în comedia italiană - tatăl neinspirat care caută la infinit partide bune pentru jiica-i nesupusă"; despre acelaşi rol, Adrian Arian în Făclia, din 25 mai 1 966, consemna: "Drăcesc de flexibil, fără scăderi şi răstimpuri", sau mai târziu Valeria Ducea, în Teatrul nr. 1 0 din 1 974, referitor la rolul Filozoful din Chiţmia lui Ion Băieşu releva aceeaşi trăsătură a interpretării : "Cu umor reţinut, cu solemnitate gravă a zugrăvit Mircea Zabalon prostia şi semidoctismul filozofului, ajutându-se în susţinerea argumentelor sale doar de o colivie goală".

Mircea Zabalon este un actor cu o anume ştiinţă şi rigoare a comportării scenice -calm, simplu, el obţine direcţia de mişcare a personajului, o accentuează fără a se confunda cu ea şi, diplomat, dispune de ea. Personajele interpretate par a fi "rezumate", concentrate în câteva trăsături tipologice ale individualităţii umane - ceea ce se pierde din diversitate se câştigă în forţa şi eficienţa unicităţii. De aceea, el reuşeşte cel mai bine în personajele

episodice, care cer fermitate şi precizie în conturare, strălucirea de-o clipă, căci ele trec aproape meteoric prin scenă şi trebuie să se reţină, să evite riscul evanescenţei. Lor nu le este acordat timp pentru mişcare şi devenire, ci trebuie rapid să se înfigă în memoria spectatorului pentru a obţine autenticitatea, "viaţa"

scenică. Mircea Zabalon s-a deprins cu această exigenţă, o cunoaşte pe toate faţetele. Încă din 1 946, în Cortina din 30 aprilie despre rolul episodic Feciorul din Târgui dragostei, de Sidney Garrik, unde tânărul actor juca alături de Marietta Anca, Gco Barton sau G. Ciprian, cronicarul Gh. Nenişor consemna: "Mircea Zabalon, corect şi bine pus la punct" Mai târziu, V. Fiilesi în Steagul roşu, din 30 august 1 959, scria despre interpretarea rolului Caporal Soare din lntimul mesaj, de

1 54 www.cimec.ro

Laurenţiu Fulga: "Mircea Zabalon a fost convingător în redarea durerii pricinuite de uciderea fratelui său"; mobilitatea şi prezenţa sa pe scenă în rolul Dick Scott din Dincolo de zare, de Eugene O'Neill, subliniază Ion Papuc în Tribuna, din 4 noiembrie 1 965, "au înviorat spectacolul infuzându-i vitalitate". Ion Arcaş scria în Tribuna, din 3 1 octombrie 1 968, despre interpretarea rolului Aga din Mihai Viteazul, de Octav Dessila: "Zabalon accentuează francheţea şi laicismul bătăios al preotului". Iar despre interpretarea lui Mogârdici din Viforul lui Delavrancea (în regia lui Val Mugur), în Tribuna din 10 noiembrie 1 966, Romulus Guga conchidea: "într-un rol mic Mircea Zabalon e o reuşită''.

Privindu-i traiectul artistic, s-ar putea spune că Mircea Zabalon este actorul asupra căruia amprenta debutului sub bagheta lui Vasiliu B irlic stăruie ca o scriere într-un palimpsest. Se pensionează în 1 986, dar, după 1 989, Teatrul din Petroşani

1 55 www.cimec.ro

trecând prin cea mai acută criză (rămânând cu un singur actor) în 1 99 1 , el revine pe scenă. Omul de ales caracter şi actorul de probitate morală şi artistică, răspunde afirmativ solicitării, deşi bolnav, şi întruchipează, până la capătul puterii sale, personajele Arbore din Jesus Christos, Rex; Moldavae, de M. Eminescu, şi Un ţăran din Bieţii comedianţi, şi jucate intens, primul având 3 1 de reprezentaţii până la sfărşitul anului 1 995. Nu vom ştii niciodată ce s-a petrecut în adânc cu "un om ingurgita! de actor", dar la suprafaţă s-a văzut cum actorul a salvat omul -Mircea Zabalon a supravieţuit mult timp datorită personajului eminescian, cu nume simbolic, Arbore. Şi el un arbore al teatrului. În 26 iulie 1 996, trece ,.pragul albastru". Scriam atunci un text ,.§1 la rampa îngerilor, aplauze!" pe care îl încheiam cu cuvintele: ., Chiar cu câteva clipe înainte de a ieşi la aplauze spre loja Bunului Dumnezeu, Mircea Zabalon o întreba pe soţia sa, Doina, la ce oră este plecarea la Orăştie cu spectacolul Eminescu. Actorul nu ne-a dezminţit - era de o conştiinţă profesională şi de o moralitate exemplară - şi nici nu s-a dezminţit. El a intrat cu adevărat pe scenă, dar a ieşit la aplauze la rampa îngerilor. În faţa Bunului Dumnezeu! "

Fişa de creaţie: Roluri: La Teatrul " Colorado" ( 1945-1946): Mitl'olu Vasile din Clllugllrul din

Vechiul Schit, de T. Muşatescu şi Sicli AleXBIIdrescu, regia I. Talianu; Fecwrul din Tirgul dragostei, de Sidney Garrik, regia 1. Talianu.

La Teatl'ul pentru tlnuet: James MiUingham din Fllrl familie, de 1. Manoliu, regia N. Rrancovici; Amedeu din Femeia singelui, de P. N. Mihalache, regia Petru Pop;

1 56 www.cimec.ro

Ilie din Cintec de nunti, de Al. Kiritescu; Sti(Jpa din Platon Krecet, de Al. Komeiciuk, regia Rackotzi; Ionescu a/ Il-lea din Extemporalul, de P. Gusty, regia Mihail Zirra; Doctorul din Vizita medicalA, de Al. Kiritescu, regia M. Raicu; Ilie din Take, lanke şi Cadir, de V. 1. Popa, regia Baldovin; Elevul Vulpe din Iepurii, de Şt. Arvente, Higgius din Potopul, de M. Sebastian, regia Diacu; Ion din NApasta, de 1. L. Caragiale, regia S . Grenea.

La Teatrul ArnuJtei ( 1 950- 195 1 ): trei roluri "militllroase": Secretarul, Marin şi Glazki

La Teatrul Marinei ( 1 95 1- 1956): 2 1 de roluri în piese "specifice", de autori insignifianti sau uneori prea signifianti, toate spectacolele semnate de G. Niculescu şi 1 . Viforeanu.

La Teatrul de stat " Valea Jiului" Petr(Jşani ( 1 956-1 964): Pavel din A furat-o pAdurea, de M. Leonard, şi Her Franţ BirnuJn din Piatra din casA, de V. Alecsandri, regia Jean Voinescu, Valentina Preoteasa (Balogh), 26.09.56; Agardl Peter din Cavalerul firi grai, de Heltai JenO, regia 1 . Petrovici, 16.02.57; Feodor F. Pribi/i(JV din Copilul altuia, de V. Skvarkin, regia Marcel Şorna, 06.04.57; MibilifiJ din Colivia cu sticleţi, de L. Sebastian şi S. Georgescu, regia D. Cllpitanu, 0 1 . 1 2.57; Secretarul din Afaceriştii, de Tudor Şoimaru, regia 1. Petrovici, 17. 1 2.57; Un invitat din Hagi Tudose, de B. Şt. Delavrancea, regia Val Mugur, 25.01 .58; A/ Il-lea negustor din Revizorul, de N. V. Gogol, 08.03.58; Niţll din Bucuroşi de oaspeţi, de Gh. Tentulescu, regia J. Voinescu, 19.06.58; G1!1.11 din Fata de pe Mureş, de Radu Boureanu, regia J. Voinescu, 19.06.58; Adrian Uniceanu din Anii negri, de A Baranga şi N. Moraru, regia Constantin Dinischiotu, 20.09.58; Svacl din Ruptura, de B. Lavreniev, regia C. Dinischiotu, 06. 10.58; Marius Pop din Ultimul tren, de Eugen Mireac şi Kivacs Gyorgy, regia M. Şoma, 23. 10.58; Un p(J/iţist din Cauţiunea, de Hans Lucke, regia C. Dinischiotu, 1 7.01 .59; Vole-BuniJ din Înşir-te mlrglrite, de V. Eftimiu, regia 1. Petrovici, 07.03 .59; Farmacistu/ din iuvltJtoarea, de Br6dy Sândor, regia C. Dinischiotu, 06.06.59; A. Peter din Cavalerul firi grai, de H. Jeno, regia 1. Petrovici (reluare); Caporal Soare din Ultimul mesaj, de Laurentiu Fulga, regia C. Dinischiotu, 22.08.59; Ing. Sava din Partea leului, de C. Teodoru, regia M. Şoma, 25.09.59; lakorev din Cei din urmil, de M. Gorki, regia M. Şoma, 12 . 12.59; Uandre din Vicleniile lui Scapin, de Moliere, regia M. Şoma, 1 9.03.60; lgor Vlkentievici din Scurti convorbire, de V. Levidova, regia Ariana Kunner, 17 . 12.60; Crlstescu din Secunda 58, de Dorel Dorian, regia M. Şoma, 28.0 1 .6 1 ; Vaslk din Neamurile, de Teofil Buşecaan, regia M. Şoma, 02.06.61 ; Ilie din Trei generaţii, de L. Demetrius, regia M. Şoma, 04. 1 0.6 1 ; Gheorghe din NApasta, d e I . L. Caragiale, regia 1 . Petrovici, 03. 12.6 1 ; Sever din O poveste nemaiauzitl, de Alecu Popovici, regia Al. Miclescu, 04.03.62; Nazarov din Trenul regimentar, de D. Davurin, regia 1. Petrovici, 24.03.62; Un ziarist din Nunti la castel, de Si1t0 Andrâş, regia M. Şorna, 15 .09.62; Tor(Jipa11 din Despot Vodl, de V. Alecsandri, regia Petre Sava Băleanu, 07.03.63; Scar/at din BAiat bun, dar . . . cu lipsuri, de NicuJll Tănase, regia C. Dinischiotu, 18 .04.63; Redact(Jrul din Generalul şi nebunul, de Angelo Vagenstein, regia P.S. Bllleanu, Al. Miclescu, 13.08.63; T(Jader din Las' eli vine Nuţa, de D. Costescu şi Al. Adrian, regia M. Şorna, şi Conu Nae din Romeo şi Julieta la Mizil, de George Raneni, regia M. Şoma, 12.03.63; Lisandru Hodinll din Punctul culminant, de Gh. Vlad, regia Val Mugur, 10. 1 1 .63; Georges Duduleanu din Gaifele, de Al. Kiritescu, regia Al. Miclescu, 04.04.64.

La Teatrul de stat Turda ( 1964-1 970): C(JL Pandrea din Hipnoza, de Şt. Berciu, regia C. Leoveanu; Un ciJpitan de naviJ din A doulsprezecea noapte, de Shakespeare, regia Ion Dan; Dick Sc(Jft din Dincolo de zare, de E. O Neill, regia Emeric Kraus; Pavel Badale din Alergltorul şchiop, de losif Bâda, regia I. Dan; Gusi din Hagi Tudose, de Delavrancea, regia Val Mugur; Pandolfo din CAsAtorie prin concurs, de C. Goldoni, regia E. Kraus; Mogârdici din Viforul, de Delavrancea, regia Val Mugur;

1 57 www.cimec.ro

Pantalone din Mincinosul, de C. Goldoni, regia Val Mugur; Grigore Stilnoi din Cain şi Abel, de Gh. Vlad, regia 1. Dan; Rina Todorovici din Doamna Ministru, de Nusici, regia E. Kraus; Gogu din Visul unei nopţi de iarnA, de T. Muşatescu, regia C. Leoveanu; PrlltUlrul din Sfintul, de E. Barbu, regia 1. Dan; Marchizul de Ferlipopoli, din Hangiţa, de C. Goldoni, regia Val Mugur; Pa-Pa din Barul aventurilor, de Şt. Berciu, regia C. Leoveanu; Farcaş din Mihai Viteuul, de Octav Desilla, regia 1 . Dan; Bolohan din Şantaj, de Şt. Berciu, regia C. Leoveanu; Prologul din Şi pe strada noastrA, de H. Lovinescu, regia C. Leoveanu; S. W. Colbert din Ce vor ingerii, de M. Gyarfas, regia C. Leoveanu; Cezor din Asasinul de pe plaja pustie, de V. Rebreanu, regia Cătălin Naum; Parpanghel din Rapsodia ţiganilor, de M. Ştefănescu, regia C. Leoveanu; Hodge din Acul cumrtrei Gurton, de W. Stevenson regia 1. Dan; Rembrandt din Geamandnra, de T. Muşatescu, regia C. Leoveanu.

La Teatrul de stat .. Valea Jillbti" Petroşani ( 1970-1 986): FarltUlche din De la Caragiale la Topirceanu, regia Marietta Sadova, 0 1 . 1 1 .70; Jean Poboiu din PleacA berzele, de 1. Minulescu, regia M. Şoma, 1 0.0 1 .7 1 ; Dr. Vasi/ill din Timp şi adevAr, de Eugenia Busuioceanu, regia Ciilin Florian, 04.03.71 ; Sjln(escu Jean din Interesul general, de A. Baranga, regia C!llin Florian, 22.09.71 ; Onor/u Chlr/leanu din Ştafeta nevil.zutii, de P. Everac, regia M. Şoma, 09. 10.7 1 ; Traian Necşulescu din . . . Eseu, de T. Muşatescu, regia M. Şoma, 05.01 .72; Sobtl slirbesc din Vlaicu VodA, de Al. Davila, regia 1. Olteanu, 1 0.04.72; Boldur din Omul plmintului, de Vasile Zdrenghea, regia 1. Olteanu, 23.09.72; Clirduii'UUUl; Un sdclar din Inimi rece, de Ed. Covali dupii W. Hauff, regia M. Şoma, 06.01 .73; Un c/Uiltor din Jocul de-a vacanţa, de M. Sebastian, regia 1. Simionescu, 3 1 .03.73; Domnul Baylye din Acul cumetrei Gurton, de W. Stevenson, regia 1 . Simionescu, 27.08.73; Hen(el din Amurgul acela violet, de Ion D. Sirbu, regia Letitia Popa, 02.06.74; Valsamache din Sidliana, de A. Baranga, regia M. Şoma, 14.03.74; ruozoful din Chiţimia, de 1. Băieşu, regia 1 . Simionescu, 05.0.74; Tudor Popescu din Plicul, de L. Rebreanu, regia M. Şoma, 27.02.75; BeUested din Femeia mArii, de H. Ibsen, regia M. Şoma, 15 .09.75; Sala din Noapte Albii, de Mircea Bradu, regia M. Şoma, 25.10.75; Preşedintele din Consiliul, de P. Everac, regia Mircea Comişteanu, 20.03.76; Starostele; Focul din Glie Voinicul, de Mircea Florian, regia N. Gherghe, 23.05.76; Tirea Gaius din Rapsodie transilvanl, de 1. D. Sirbu, regia Valentina Ba1ogh, 30.04.77; Onofrei; Botoşi/4 din Dlnill Prepeleac, dupl l. Creangă, regia N. Gherghc, 2 1 . 1 1 .77; Manole din MireasA firi mire, de B. 8. Bogdan, regia FI. Fătulescu, 27.09.79; Ostaşul li din Petru Rareş, de H. Lovinescu, regia FI. Fi!tulescu, 24.02.79; Sllln Pii.(iJu; Popa Duhu din PupAza din tei, după 1. Creanga, regia N. Gherghe, 03.04.79; Vesa din La lumina zilei, de V. Mureşan şi D. Dem lonaşcu, regia FI. Flitu1escu, 1 8.08,79; Şeful caravanei din Excepţie şi reguli, de 8. Brecht, regia Muşata Mucenic, 02. 12.79; Vasile din Bulevardul impiclrii, de A. Baranga, regia M. Şoma, 0 1 .03.80; Nodul pilmlintubti din VrAjitoarele, de D. Ste1aru, regia N. Gherghe, 10.06.80; Ilie din Take, Ianke şi Cadir, de V. 1. Popa, regia M. Şoma, 0 1 .03.8 1 ; Bungril.zescu din ÎncurcA lume, de A . de Herz, regia N . Gherghe, 18 .02.82; Tache, Farfuridi din O scrisoare pierduti, de I. L. Caragiale, regia 1. Simionescu, 3 1 .05.83; StlliiUIJe din Ulciorul nu merge de multe ori la apA, de Dinu Grigorescu, regia 1. Simionescu, 24.09.83; Conductorul din Steaua firi nume, de M. Sebastian, regia M. Şoma, 25. 12.83; Mihai din Milionarul sArac, de T. Popescu, regia M. Şoma, 06.03.84; Provincialul din Omul cu mllrţoaga, de G. Ciprian, regia M. Şoma, 19.09.85; Biltrânul din Iorgovan, Jiul munţilor, text şi regie N. Gherghe, 24.02.86; Onofrei din Dllnilll Prepeleac, după 1 . Creanga, regia N. Gherghe, 05.05.86.

La acelaşi teatru, devenit Teatrul Dramatic ,.Ion D. Sirbu " ( 1991-1994): Arbore din Jesus Christos, Rex Moldavae, de M. Eminescu, regia Dumitru Velea, 14.09.9 1 ; Un ţilran din Bieţii comedianţi, de 1. D. Sîrbu"', regia D. Velea, 04. 12.9 1 . Alte spectacole: Horia, de Mircea Vaida, regia FI. Fătu1escu, 27. 1 0.84.

1 58 www.cimec.ro

DUMITRU DRĂCEA -

"totul până la urmă devine simplu . . /'

Să trasăm profilul artistic al actorului Dumitru Drăcca, pornind chiar cu interviul pe care i l-am luat pentru caietul-program la interpretarea personajului Pracliserul III, din piesa Paracliserul, de Marin Sorescu.

" - In urmă cu 25 de ani, la 1 octombrie 1956, ca răspuns adevăratei vocaţii, începea profesiunea dv. de actor. Care este primul rol în care aţi apărut pe scena din Petroşani'?

- Am început cu rolul Necunoscutul, din piesa de debut a lui Ion Nicu/eseu, Ceasul de aur. Şi cum numele acestui personaj pare a se fi potrivit situaţiei " de nou venit ", prin care trece oricine dar fără să şi-o joace, a trebuit să lupt ca-n seara premierei să o dejoc şi acest nume, printr-o ironie sau viclenie a profesiunii, să-/ răsucesc în contrariul lui. Pe cât a fost posibil.

- Şi a fost, odată ce lumea teatrală în 1970 a trebuit să ţină cont de individualizarea creaţiei dv� actoriceşti şi juriul format din Aurel Baranga, Eugen Barbu, Margareta Bărbuţă, Laurenţiu Fulga, Mihnea Ghiorghiu, George /vaşcu, Valeriu Râpeanu şi Radu Popescu, desemnând primii zece actori ai ţării, v-a trecut alături de: Maree/a Rusu, Radu Beligan, Ion Marinescu, George Constantin, Carmen Stlznescu, Constantin Codrescu, Sanda Toma, Marin Moraru şi Silvia Popovici.

- Dar eu, cu ultimul personaj pe care îl interpretez am vrut să fac legătura pentru a arăta sensul acestei " răsturnări ". De la acel rol, şi numai după ce am trecut prin multe, multe personaje, unele schematice şi uşoare, altele de complexitate şi masivitate ameţitoare, ieşind din ce În ce mai puţin " În faţă " şi ascunzându-mă mai mult în .. interiorul" lor, am ajuns la Paracliserul lui Marin Sorescu, simbol al cunoaşterii, mai bine-zis, la omul din noi care se luptă să cunoască şi

1 59

www.cimec.ro

să lumineze, chiar cu viaţa sa devenită flacără, lumea necunoscută, să lărgească şi să mute continuu cercurile lui şi ale lumii sale peste necunoscut. Tocmai în această ridicare de la acel personaj de început la acesta din urmă văd un tâlc de viaţă şi poate o noimă pentru profesiune.

- Aproape toţi comentotorii au reliefat obţinerea complexităţii personajelor interpretate de dv. prin simplitate. De la ce premise porniţi în jăurirea unui personaj?

- Fapta mea este rezultatul intuiţiei supusă unei rigori a raţiunii. Întâi ascult personajul, apoi încep să-i aud, nu cuvintele, ci tăcerea -

1 60 www.cimec.ro

şi astfel intru intr-o comuniune pe care repede o suspectez şi trec la o serie de întrebări sau ridicări de piedici in cale, unele chiar de netrecut, obţinând o anume tensiune în aerul tulburător de albastru al înţelepciunii scenice. Nu am apelat niciodată la recuzita de artificii, să scot urechea prin tichie pentru a smulge râsul publicului prea grăbit. Dimpotrivă. Până la un punct urmez regizorul, apoi imi iau o libertate căreia mă supun. Încep curăţirea personajului de tot ce ar fi " lustru ",

" tehnică ", prin " lovitura directă ", cum cerea sculptorul nostru. Şi atunci ascult pentru a doua oară personajul şi mă ascultă şi el. Locul monologării şi al confUziei s-a strâmtorat aproape de tot. Nu mai am nevoie de .. translator ", căci dialogul se desfăşoară in voie. Comuniunea de la început a ajuns să fie ritmul interior al personajului. Totul până la urmă devine simplu. Dar cât efort îţi trebuie să te descurci in aceasta!

- Aveţi vreo preferinţă pentru un gen dramatic, pentru anumite piese, pentru anumiţi regizori?

- Perioada fiind destul de întinsă, bagajul de roluri destul de mare, nu aş putea să mai am preferinţe. Ele s-au împlinit, ca şi-n viaţă, când nu m-am aşteptat. Am trecut de la roluri de mică intindere la roluri-cheie ale pieselor. Imi stăruie în faţă Vlaicu Vodă, Mircea Voievod, Harpagon, Mitică Blaşinu, Ion din Năpasta lui Caragiale. Am lucrat cu regizori de diferită orientare şi putere artistică: Petre Sava Băleanu, Marietta Sadova, Ion Olteanu. O plăcere deosebită am avut lucrând cu Radu Dinulescu, tânăr regizor de capacitate fără nici un dubiu.

,. '·:

,._� ��·'

r, ;1-'7 • ' �- ,' .:· ,. _-. • :-'·-_ � t • ' !_,· '·------· '_ ·r-:A· · · . .

' ·,· ,......-� . , ' "" - "\

�; &L· . - _·:·;�:� -- . -. �--�

,-_.·- .•--' · -- __ : . ',

l···. · -- � - . · : ' 1 . • . . . . . . . . .

.. . �

,--� . 1 .. lf•-1' <;sm;��{ � iy._ An ti� a şi ccilalţ," · · -�- · de1Pctcr Karvas ·, . . ·,• ·-� - - · -- .

Alături de cei tineri, mă refer la parteneri, înţelegi că vârsta înseamnă doar experienţă şi nicidecum bătrâneţe.

- Aţi pomenit odată despre public . . •

- Teatrul din Valea Jiului şi-a făcut în ultimul timp un program estetic - cineva l-a numit chiar de avangardă - de a pune în circuitul cultural frustrate le valori artistice. Să amintesc că o parte din teatrul lui Sorescu, piesele de factură ontologică, se jucau în marile centre al

16 1 www.cimec.ro

lumii. Şi la noi, nu. Teatrul minerilor are meritul incontestabil de a fi adus şi readus această dramaturgie acasă. Şi la un nivel competitiv -să ne gândim la Plulll Meduzei, iar acum la Paracliserul. Ceea ce ne­am asumat noi, ar fi trebuit s-o facă demult teatrele bucureştene. Dar bucuria noastră este cu atât mai mare că am putut răspunde noi, de aici, de unde oamenii sunt văzuţi, deseori, ca printr-un binoclu Întors. Dar şi o umbră a tristeţii ne trece pe faţă la indiferenţa publicului. Ar fi bine să Încerce să vină să ne vadă, căci poate fiecare suntem măcinaţi de o flacără ca Paracliserul lui Sorescu. "

Chiar din interviu se observă că descrierea profilului lui Dumitru Drăcea ţine de încercarea de a contura un surâs, de a sfăşia perdele de umbră care prezervă harul unui om. Calea spre simplitate este anevoioasă, dar întâlnirea cu ea ţine de miracol. Cu omul care se apropie de ea trebuie să intri în comuniune ca s­o vezi, ca. să poţi primi cu candoare miracolul oferit. Dumitru Drăcea reprezintă, prin excelenţă, omul născut spre a fi actor; omul care poate nici nu ştie că este actor, sau care primeşte această misiune precum culoarea ochilor. Păstrându-ne la nivelul

\

1 62

comparaţi ei, comportamentul în societate îl înveţi, graţia o ai. Dumitru Drăcea a avut graţia de a fi actor, dar i-a lipsit ceva din strălucire, fiindcă date ale acesteia le-a obţinut doar prin experienţa de zi cu zi, rară parcurgerea unei înalte şcolii. Mai mult, s-a încăpăţânat şi nu a vrut să obţină, la timp nepotrivit, diplomele care poate doar I-ar fi întristat şi amărât.

www.cimec.ro

Toate la timpul lor! Dacă nu a fost să fie - şi-a spus cu înţelepciune - atunci, să rămână cu ceea ce i-a dat Domnul. (Chiar pe fiică-sa, Mariana, care se îndrăgostise de teatru, văzând că nu are înclinaţii, i-a îndrumat paşii către o altă facultate.)

Dumitru Drăcea s-a născut la 25 martie 1 926 la Bucureşti. Începe ca muncitor tlimplar ( 1 948- 1 956) dar, brusc, şi-a convertit meseria, parcă orbit de lumină pe un Drum al Damascului, în profesiune şi misiune, să-i zicem, de arhitect de sine şi personaje. După cum a spus, debutează pe scena Teatrului din Valea Jiului, în 1 956, în rolul Necunoscutul din piesa Ceasul de aur, a lui 1. Niculescu, în regia lui Marcel Şoma, şi devine cunoscutul actor Dumitru Drăcea. A realizat 1 03 roluri, o regie şi 3 recitaluri. Pentru civism şi profesiune primeşte: Medalia pentru Co/ectivizarea agriculturii 1963 şi Ordinul Muncii CL III-a , în 1 964. Se pensionează în 1 986 şi se retrage la Bucureşti, unde încetează din viaţă în 9 ianuarie 2007.

Despre Dumitru Drăcea trebuie spus: înţelegerea sa se

1 63 www.cimec.ro

făcea prin ascultare. A-i asculta chiar tăcerea. Îmi închipui că şi marii regizorii care au lucrat cu el şi-au plecat urechea spre tăcerea sa, semnificativă. Nu altfel a putut să comunice cu maestrul Ion Olteanu! De la roluri de mică întindere, care I-au ajutat să se familiarizeze cu scena, cu publicul, să câştige încrederea regizorilor, a ajuns într-o zi, aşa cum era firesc, să i se încredinţeze roluri de întindere, ca Ion din Năpasta, lui 1. L. Caragiale, în regia lui Ion Petrovici. Alături de actori de prestigiu, ca Ana Colda şi Gigi lordănescu, şi-a definit şi nuanţat personalitatea, devenind aidoma lor, actor de prestigiu. Firescul şi cuvântul adânc învăluit în căldura sufletului, rostit sfătos, dar fără sfătoşenie, de multe ori dureros, dar fără dramă, au dat zâmbetului său ironie părintească. Spontan, dar pornind de Ia necesitatea acesteia, el şi-a diversificat cu virtuozitate gama interpretativă. De la Ion, interesantă trecere la Mitică Blajinu din farsa satirică Sfântu' Mitică Blajinu, a lui A. Baranga, în regia Mariettei Sadova - "un mare profesor şi pedagog", spune el, şi din ceea ce spune rezultă nevoia sa şi, mai ales, a lumii de o "artă pedagogică''. De la Emil Vlăsceanu din Simple coincidenţe, de P. Everac, în regia lui Petre Sava Băleanu, la Profesorul din Antigona şi ceilalţi, de Peter Karvas, în regia aceluiaşi, de la Tristan din Câinele Grădinarului, de Lope de Vega, în regia lui Constantin Dinischiotu, la rolurile istorice Vlaicu-Vodă, din piesa lui Al. Davila, în regia lui Ion Olteanu, Dumitru Drăcea a adus în faţa spectatorilor creaţii pline de bogăţia sufletului său. În regia Mariettei Sadova a interpretat Harpagon din Avarul, răstumând, într-un fel, clasicul avar: a înlocuit dispreţul cu mila, chinuitul de febra banilor fiind un compătimit. În scenă în jurul lui Harpagon se rotea o cutie cu bani şi se mişcau toate personajele cu măşti. În Jocul de-a vacanţa, în regia lui 1. Simionescu a interpretat pe Bogoiu, în Io, Mircea Voievod, de Dan Tărchilă, în regia lui C. Dinischiotu, pe Mircea Voievod, pe Vlaicu Vodă în regia lui 1. Olteanu - pe aceste roluri, şi nu numai, le-a conceput cu omenească înţelegere faţă de sensurile for dramatice şi, mai ales, ale lumii ce repede trece. Concepând existenţa noastră cu misiune, arta ca necesitate, privirea sa se întorcea spre părinţi şi bătrâni, în istorie. Dumitru Drăcea impresionează prin această experienţă, teatrul şi arta

164 www.cimec.ro

fiind profesorul şi educatorul umanităţii . O ştia mai mult ca oricine.

Fişa de creaţie: Roluri: Necunoscutul din Ceasul de aur, de 1 . Niculescu, regia artistic!!. Marcel

Şoma, 1 5. 12.56; Tirlbi, bufonul regelui din Cavalerul firi grai, de Heltai Jeno, regia 1 . Petrovici, 1 6.02.57; Zahei din Boieri şi tlrani, de Al. Sever, regia D. Clipitanu; Zytko din Cooperativa, de V. Druygas şi 1. Sikirjeki, şi Feciorul din ArL 214, de 1 . L. Caragiale, regia D. Clipitanu, 2 1 .04.57; Ion llieş din De luni pinii luni, de N. Constantinescu şi G. Voinescu, regia Jean Voinescu, 14.09.57; Flaşnetarul din Take, lanke şi Cadlr, de V. 1. Popa, regia M. Şoma, 02. 1 1 .57; Chlbuc din Colivia cu sticlefi, de L. Sebastian şi S. Georgescu, regia D. Clipitanu, O 1 . 1 2.57; Jean; Inspectorul fucal din Afaceriştii, de Tudor Şoimaru, regia 1 . Petrovici, 1 7. 12.57; Un pastrantDgiu din Bagi Tudose, de B. Şt. Delavrancea, regia Val Mugur, 25.0 1 .58; Uhovenov din Revizorul, de N. V. Gogol, 08.03.58; Niţil din Bucuroşi de oaspeţi, de Gh. Tentulescu, regia J. Voinescu, 1 9.06.58; Coiompar din Fata de pe Mureş, de Radu Boureanu, regia 1. Voinescu, 1 9.06.58; Sp414ţelu din Anii negri, de A. Baranga şi N. Moraru, regia Constantin Dinischiotu, 20.09.58; Marlnarul lll din Ruptura, de B. Lavreniev, regia C. Dinischiotu, 06. 10.58; Stepan Gaidar din Şase iubiri, de Alexei Arbuzov, regia C. Dinischiotu, 1 5. 1 2.58; Pilcalil din Înşir-te mlrgilrite, de V. Eftimiu, regia 1. Petrovici, 07.03.59; Alexei din Intr-un ceas bun, de V. Ro7.ov, regia M. Şoma, 26.05.59; Soldat Marcu din Ultimul mesaj, de Laurenţiu Fulga, regia C. Dinischiotu, 22.08.59; Constantin din Ochiul babei, de G. Vasilescu, regia C. Dinischiotu, 3 . 10.59; T8nilrul din Casa din Strada Coşbuc 10, de FI. Vasiliu, regia D. Clipitanu, 29.03.60; Toader din Vlaico şi feciorii lui, de Lucia Demetrius, regia M. Şoma, 14.09.60; D.N. lnsarov din In ajun, de Alexei Arbuzov, regia Ariana Kunner, 23.1 0.60; Meşterul Udrea din Bllieţi veseli, de H. Nicolaide, regia D. Clipitanu, 03. 12.60; Fedor Kuzmlci din Scurti! convorbire, de V. Levidova, regia Ariana Kunner, 1 7. 1 2.60; Matti din Domnul Puntila şi sluga sa Matti, de Bertolt Brecht, regia Ariana Kunner, 1 1 .02.61 ; Pasquin din Jocul dragostei şi al intlmpllrii, de Marivaux, regia D. Clipitanu, 07.05.61 ; Sviokolkin din Un om obişnuit, de Leonid Leonov, regia Al. Miclescu, 05. 1 1 .6 1 ; Ion din NI pasta, de 1. L. Caragiale, regia 1. Petrovici, 03. 12.6 1 ; Serg. Webster din Doi medici, de Haos Pfeiffer, regia M. Şoma, 25.12.6 1 ; Regizorul din O poveste oemaiaozitl, de Alecu Popovici, regia Al. Miclescu, 04.03.62; Nazarov din Trenul regimentar, de D. Davurin, regia 1. Petrovici, 24.03.62; Vasile Gliga din Nunti la castel, de SUtO Andnlş, regia M. Şoma, 15.09.62; Profesorul din Antigona şi ceilalti, de Peter Karvas, regia P. S. Blileanu, 15 . 12.62; Un ţilran din Despot Vodll, de V. Alecsandri, regia Petre Sava Blileanu, 07.03.63; Grigore din Portretul, de Al. Voitin, regia P. S. Blileanu, 23.03.63; Filr8miţ4 din Blliat bun, dar • • • cu lipsuri, de Nicuţli T!l.nase, regia C. Dinischiotu, 1 8.04.63; Necunoscutul din Generalul şi nebunul, de Angelo Vagenstein, regia P.S. Blileanu, Al. Miclescu, 1 3.08.63; Mitu din Punctul culminant, de Gh. Vlad, regia Val Mugur, 10. 1 1 .63; lonaşcu din Sonet pentru o pilpuşll, de Sergiu F!l.rci!şan, regia Jean Stopler, 01 .02.64; Sir Andrew, Agnecheck din Noaptea regilor, de W Shakespeare, regia Marietta Sadova, 02.05.64; Valeriu StambuUu din Fii cuminte, Cristofor!, de A. Baranga, regia M. Sadova, 03. 1 0.64; Leonida din Con o Leonida faţll cn reacţiunea, de 1. L. Caragiale, regia D. C!l.pitanu; Dr. Lyman din Staţia de autobuz, de William lnge, regia P. S. B!l.leanu, 05.06.65; Legionarul din Passacaglia, de Titus Popovici, regia M. Sadova, 25.08.65; Miticil Blajinu din Sliotol Miticll Blajiou, de A. Baranga, regia M. Sadova, 13. 1 1 .65; Culai Darie din Suflete tari, de Carnii Petrescu, regia M. Şoma, 08.01 .66; Emil Vlilsceanu din Simple coincidenţe, de Paul Everac, regia P. S. Blileanu, 06.03.66; Plugarul din Atrizii, de V. Efiimiu, regia 1. Olteanu, 23 .04.66; Bebe Cristian

1 65 www.cimec.ro

,.Şoz" din Visul unei nopţi de iarnil, de T. Muşatescu, regia Al. Miclescu, 1 1 .09.66; Tristan din Ciinele Grildinarnlui, de Lope de Vega, regia C. Dinischiotu, 29. 10 .66; Mircea din lo, Mircea Voievod, de Dan Tllrchilâ, regia C. Dinischiotu, 18. 12.66; Blephyros din Adunarea femeilor, de Paul B. Marian după Aristofan şi Robert Merle, regia Constantin Dicu, 01 .04.67; Licurici din FAt-Frumos, de Horia Furtună, regia Mihai Zirra, 04. 1 1 .67; Nae lplngescu din O noapte furtunoasA, de 1. L. Caragiale, regia Al. Miclescu, 13 .01 .68; Reverendul Samuel Gardner din Profesiunea D-nei Warren, de G. B. Shaw, regia P. S. Blleanu, 19.02.68; Vistiernicul din Croitorii cei mari din Valahia, de Al. Popescu, regia 1. Olteanu, 28.09.68; Ellutto din Icre negre sau fasole, de G. Scamicci şi R. Tarabusi, regia C. Dicu, 25.0 1 .69; Sir John Falstaff din Nevestele vesele din Windsor, de W. Shakeaspeare, regia C. Dicu, 10.05.69; Moambli din La ciorba de potroace, de Sergiu Fiircăşan, regia C. Dicu, 05. 10.69; TalllllS Zeyk din Pe uşa din dos, de Thurzo Gabor, regia M. Şoma, 28.02.70; Harpagon din Avarul, de Moli�re. regia M. Sadova, 17. 10.70; Rapsod, Popa, Nifli din De la Caragiale la Topirceanu, regia M. Sadova, 0 1 . 1 1 .70; Constantin Dumitru din Timp şi adevAr, de Eugenia Busuioceanu, regia C1!.1in Florian, 04.03 .7 1 ; Miloje din Spargere la miezul nopţii, de Miroslav Mitrovici, regia CAlin Florian, 10.03.71 ; Pl4ticli Vasile din Interesul general, de A. Baranga, regia CMin Florian, 22.09.71 ; Spiridon Sturz11 din Ştafeta nevAzutil, de Paul Everac, regia M. Şoma,09. 10.7 1 ; Generalul Stanurtescu din • • • Eseu, de T. Muşatescu, regia M. Şoma, 05.01 .72; Vlaicu Vodli din Vlaicu Vodl, de Al. Davila, regia 1. Olteanu, 10.04.72; Eremla din Omul plmintnlui, de Vasile Zdrenghea, regia 1 . Olteanu, 23.09.72; Matei din Buna noapte nechematii, de Al. Popescu, regia 1 . Simionescu, 2 l . l 0.72; Domnul Bogoiu din Jocul de-a vacanţa, de M. Sebastian, regia 1 . Simionescu, 3 1 .03.73; Diccon din Acul cumetrei Gnrton, de W. Stevenson, regia 1. Simionescu, 27.08.73 ; Cornel ManoliM din Amurgul acela violet, de Ion D. Sîrbu, regia Letiţia Popa, 02.06.74; Profesorul din Cbiţimia, de 1. Bllieşu, regia 1. Simionescu, 05.0.74; Jean Arzlireanu din Plicul, de L. Rebreanu, regia M. Şoma, 27.02.75; Doctorul Wangel din Femeia mlrii, de H. Ibsen, regia M. Şoma, 1 5.09.75; Menumorut din Noapte Albii, de Mircea Bradu, regia M. Şoma, 25. 1 0.75; Resbuncli din Consiliul, de P. Everac, regia Mircea Comişteanu, 20.03.76; Radu VereŞ din Nn suntem ingeri, de Paul Ioachim, regia M. Şoma, 18.12.76; Bura Bruflls din Rapsodie transilvanii, de 1. D. Sîrbu, regia Valentin& Balogh, 30.04.77; Galeriu Pop din Autobiografie, de H. Lovinescu, regia M. Şoma, 05. 10.77; Unchiul Bazil din Viaţi particulari, de Ovidiu Genaru, regia M. Şoma, 0 1 .04.78; Visarion din MireasA llril mire, de B. B. Bogdan, regia FI. Fiitulescu, 27.09.78; Trot111an din Petru Rareş, de H. Lovinescu, regia FI. Fatulescu, 24.02.79; Bunicul din Logodnica, de Al. Sever, regia M. Şorna, 20. 12.79; Georges Vlire1teanu din Bulevardul impilclirii, de A. Baranga, regia M. Şoma, 01 .03.80; Anton Chelaru din Misterioasa convorbire telefoniei, de Virgil Stoencscu, regia C. Dinischiotu, 26. 1 1 .80; Tudor Velea din Soarele şi Luna, de Al. Anghelescu, regia M. Şoma, 14.05.8 1 ; Paracliserul lll din Paracliserul, de Marin Sorescu, regia Radu Dinulescu, 15.09.8 1 ; Popa Petcu; Conu lnacu din Caragiale şi vremea lui, regia Nicolae Gherghe, 27.05.82; Grlimescu din GlrgAriţa, de 1. Bllieşu, regia M. Şoma, 04. 1 1 .82; Lisandru Malu din PrimAvaril în noiembrie, de D. Dem Ionaşcu, regia l. Simionescu, 12.02.83; Cetliţeanul turmentat din O scrisoare pierdutA, de 1. L. Caragiale, regia l. Simionescu, 3 1 .05.83; Şeful g/Jrli din Steaua lirA nume, de M. Sebastian, regia M. Şoma, 25.12.83; Iordan din Milionarul sltac, de T. Popescu, regia M. Şoma, 06.03.84; Ogarul din Somnoroasa aventurA, de Teodor Mazilu, regia Dumitru DrAcea, 28.04.85; Var/am din Omul cu mirtoaga, de G. Ciprian, regia M. Şoma, 19.09.85.

Regie artisticli: Somnoroasa aventurii, de Teodor Mazilu, 28.02.85. Recitaluri: Richard III în Spectacol Shakespeare, regia Mariena Sadova, 1 964; Ion Budai Delunu, O l . l 1 .70; în Horia, de Mircea Vaida, regia FI. Flltulescu, 27.10.84.

166 www.cimec.ro

ALEXANDRU ZECU -ojiţer de aviaţie, avocat şi, ca "reabilitare", actor

Alexandru Zecu împreună cu seniorul Al. Jeles, actori pensionari dar nedespărţiţi de teatru, veneau la secretariatul literar pentru a vorbi despre ale teatrului. Al. Jeles, născut înainte de începerea secolului al XX­lea şi Al. Zecu, în preajma primului război mondial, amândoi trecuseră prin încercările şi focul celui de-al doilea război mondial, ultimul ca pilot. Intelectuali aleşi, de ţinută morală şi civica impecabilă, cu fabuloase

experienţe de viaţă, îmi povesteau fie despre trupe particulare de teatru, fie despre trupe în confruntare aer/sol. Primul avea delicateţea muzicianului de pian (aproape nedespărţit de acest instrument), al doilea nobleţea energică a pilotului. Ca fost ofiţer de aviaţie, era invitat la toate sărbătoririle Aviaţiei Române, îndeosebi la Bucureşti şi Ploieşti. Participa chiar cu texte şi ilustraţii la redactarea pliantelor tipărite cu aceste ocazn.

Al. Zecu, acest pilot rătăcit între actori, s-a născut la 27 ianuarie, 1 9 14 la Mizil, lângă Ploieşti. Urmează cursurile Şcolii Militare de Aviaţie şi ajunge ofiţer de carieră al Aviaţiei Române, una dintre cele mai puternice din Europa, situată pe locul 2 în preajma celui de-al doilea război mondial. Totodată, absolvă şi Facultatea de Drept din Bucureşti. Ca pilot, luptă în teatrul de operaţiuni aeriene ale ambelor fronturi ale războiului, din est şi din vest. Pentru actele sale de curaj şi eroism primeşte, în 194 7, decoraţia Apărarea patriei. Evocarea acestor fapte, de eroism ale aviaţiei române din timpul războiului o va face într-un roman fluviu, sau frescă de

1 67 www.cimec.ro

aproape 800 de pagini, pe care 1-a predat în 1987 la Editura

"Cartea Românească" din Bucureşti. Cum Aviaţia Militară Română, după război, este

supusă disoluţiei, Al. Zecu, fiind şi absolvent al Facultăţii de Drept, începe să practice avocatura în Ploieşti. Dar faptele sale de eroism săvârşite ca pilot, probabil pe frontul de est, decoraţia primită în 1 94 7, înainte de abdicarea Regelui, sau presiunile estice de decimare a elitei aviaţiei române, îl obligă, în 1 958, să părăsească Ploieştiul şi profesiunea şi să-şi găsească un loc de "reabilitare" în Valea Jiului. Vine cu soţia aici. A vea deja 44 de ani. Cultura, talentul şi experienţa de viaţă îl ajută repede să se integreze in tânăra familie a actorilor

de la Teatrul de stat "Valea Jiului", ce împlinea 1 0 ani. Este distribuit în rolul Comisarul regal din spectacolul festiv din 20 septembrie 1 958, Anii negri, de Aurel Baranga şi Nicolae Moraru, în regia artistică semnată de Constantin Dinischiotu. Al. Zecu este aruncat de pe marea scenă pe scena cea mică a lumii, simbolică prin reprezentări şi desîaşurări de istorii şi destine. Cel care şi-a cheltuit o viaţă în albastru

·înalt al cerului

a trebuit să intre în lumea imaginară, a reprezentării şi să-şi cheltuiască albastru) cerului pentru o clipă de vis şi de viaţă. ,.,A vea o voce clară, curată, cristalină, ştia să cânte" - îşi aminteşte regizorul Marcel Şoma, care i-a dat şi partituri de

1 68 www.cimec.ro

muzică pentru personajul Luigi din Partea leului, de C. Teodoru, premiera, 25 septembrie 1 959.

Al. Zecu îşi desfăşoară activitatea artistică într-o perioadă fastă a teatrului, între anii 1 958- 1 973, alături de mari actori, având un cult pentru actriţa emerită Ana Calda, pe care a şi evocat-o, mai târziu, într-un caiet-program, cât şi al prieteniilor. În cei 1 5 ani de "reabilitare" prin actorie la Petroşani, Al. Zecu realizează, până la pensionare, 46 de roluri, câte 3 roluri în fiecare stagiune. Le împlineşte nu doar alături de mari actori, ci şi sub bagheta a importanţi regizori ai teatrului sau colaboratori : Constantin Dinischiotu, Ion Petrovici, Marcel Şoma, Ariana Kunner, Al. Miclescu, Jean Stoplcr, Marietta Sadova, Constantin Dicu, Ion Olteanu şi Marcel Şoma. Acesta din urmă, într-o caracterizare, scrie: ,Jn stagiunea 1968/1970 a interpretat rolul Knut Brovik din Constructorul Solness de H Ibsen. Al. Zecu a reuşit să redea o înfăţişare exterioară potrivită cu vârsta personajului, a înţeles durerea omului aflat în pragul morţii, dorinţa de a-şi vedea jiul realizat, şi a fost suficient de emotiv, de

convingător. Personajul a fost realizat atât pe datele sale exterioare cât şi pe cele interioare. Actorul dispune de

1 69 www.cimec.ro

suficiente resurse pentru a transmite convingător universul sufletesc bogat al personajului"'

Nu a fost distribuit în roluri grele şi principale, ci în partituri speciale, în roluri de vibraţie intelectuală, dar de un caracter inflexibil în economia spectacolului. Fusese doar un artist riguros al aerului, acum trebuia să fie - şi era - şi un riguros artist al scândurii de jos. Educaţia militară şi cultura germană contau în distribuirea sa într-un anumit tip de personaj, necesar unei negative balansări ideologice. De pildă: Comisarul regal din Anii negri, de Aurel Baranga şi Nicolae Moraru; Dr. Fuller din Cauţiunea, de Haos Lucke; Murgilă din Înşir-te mărgărite, de Victor Eftimiu; Medicul de plasă din Învăţătoarea, de Brody Sandor; Colonel Leonov din Ultimul mesaj, de Laurenţiu Fulga; Doctorul din În ajun, de Alexei Arbuzov; Surkkala din Domnul Puntila şi sluga sa Matti, de Bertolt Brecht; Dr. Brosius din Doi medici, de Hans Pfeiffer; Un marinar din Trenul regimentar, de D. Davurin; Ahmed Bairactarul din Despot Vodă, de V. Alecsandri; Directorul din Generalul şi Nebunul, de Angelo Vagenstein; Medicul din Sonet pentru o păpuşă, de Sergiu Fărcăşan, regia Jean Stopler. Este distribuit şi în roluri ce presupun o vizibilă şi necesară evoluţie de-a lungul spectacolului, precum: Constantin Brana din Opinia publică, de A. Baranga; Praed din Profesiunea Doamnei Warren, de G. B. Shaw; Marele croitor din Croitorii cei mari din Valahia, de AL Popescu; sau Knut Brovik din Constructorul Solness, de Henrik Ibsen.

Critica de specialitate, mai totdeauna atentă asupra interpretării rolurilor principale, i-a surprins totuşi lui Al. Zecu ţinuta şi corectitudinea profilului psihologic, luciditatea tăioasă. De pildă: despre rolul Gogu Panait din Visul unei nopţi de iarnă, de T. Muşatescu, în regia artistică a lui AL Miclescu, Ieronim Munteanu consemnează "înţelegerea" cu care AL Zecu "desenează profilul moral al pensionaru/ui" (Drumul socialismului, 1 8 . 1 0.66). Referitor la Praed din Profesiunea Doamnei Warren, de G. B. Shaw, în regia artistică a lui Petre Sava Bă1eanu, Liviu Nicola scrie: ,Jn ceea ce priveşte pe Praed (Al. Zecu) şi Sir George Crofls (Costin 1/iescu), ambii actori au urmărit spontan şi cu luciditate pe

170 www.cimec.ro

stilul caracteristic britanic traiectul unor avortoni sociali, care oscilează între şantajul sentimental şi nonşalanţa unor aventurieri total lipsiţi de scrupule când este vorba despre modul lor de a trăi şi de a face bani'' (Drumul socialismului, 20 februarie 1 968). Iar despre rolul Mihai Serajim din Este vinovată Corina? de Laurenţiu Fulga, în regia artistică a lui 1. Olteanu, în urma turneului la Bucureşti, Traian Şelmaru se exprimă: ,,Alexandru Zecu a făcut tot posibilul să se menţină nepatetic în limitele procesului său de conştiinţă" (Turneul Teatrului " Valea Jiului", Informaţia Bucureştiului, 20 iunie 1 972), iar, la Petroşani, David Maniu sublinia: ,,Mihai Serafim - interpretat de Al. Zecu - corect jucat în ipostaza lui de soţ

păcălit şi de tatăl renegat care îşi regăseşte târziu vocaţia de părinte . . . " (Este vinovată Corina? Marginalii, în Steagul roşu, 1 septembrie 1 972).

Al. Zecu scrie un amplu roman, de aproape 800 de pagini, cuprinzând evenimente ale aviaţiei române din timpul celui de-al doilea război mondial. Un roman, oarecum, autobiografic. Am mers împreună la Editura "Cartea Românească" la Bucureşti, i-am făcut cunoştinţă cu scriitorul Mircea Ciobanu, rugându-1 să-i citească manuscrisul. După ce 1-a înregistrat, au urmat discuţii despre război şi perioada de

1 7 1 www.cimec.ro

după, pe Mircea Ciobanu fascinându-1. Era. cel puţin înainte de '89, singura mărturie despre aviaţia română surprinsă, pe viu, într-un vast teatru de operaţiuni ale celui de-al doilea război mondial. După ce l-a citit, la o întrevedere în trei, Mircea Ciobanu i-a cerut o reducere pentru ca romanul să poată fi publicat. Îi părea rău pentru aceasta. dar o împărţire în două volume şi publicarea pe rând, nu se mai putea după publicarea şi peripeţiile romanului Cel mai iubit dintre pământeni, în trei volume, al lui Marin Preda. directorul editurii. A rămas ca Al. Zecu să "opereze".

A scris şi o piesă de teatru, pornind de la un fapt real petrecut într-un turneu, în care actorii Teatrului din Petroşani au trebuit să fie cazaţi într-un conac boieresc părăsit. Caracterizarea. atât de bine făcută, ducea - pentru cunoscuţi -la identificarea reală a fiecărui actor-personaj.

Atât era de îndrăgostit de lumea teatrului că nu exista un turneu la care să nu participe. După cum se ştie, Teatrul din Petroşani, fiind situat într-un oraş mic, este prin definiţie un teatru itinerant, cea mai mare part� a activităţii de prezentare a spectacolelor tăcând-o în deplasare, haşurând harta ţării cu turnee de cel puţin câte o lună. De fiecare dată, Al. Zecu era prezent lângă autobuz cu un mic geamantan în mână. Îl avea pregătit, probabil lângă uşă, ca orice ofiţer. Şi nu

1 72 www.cimec.ro

doar colinda nostalgic localităţile unde se desfăşura spectacolul, ci era şi spectatorul avizat din sală.

La scurt timp după '89, Al. Zecu ne părăseşte, ca şi cum s-ar fi rătăcit cu avionul în spaţiile albastre ale cerului, rămânând în uitare şi lăsând de descoperit o lume şi o operă scrisă.

Fişa de creaţie: Roluri: La Teatrul de stat ,. Valea Jwlui" Petroşani ( 1 958-1 973):

Comisar regal din Anii negri, de Aurel Baranga şi Nicolae Moraru, regia artisticA Constantin Dinischiotu, 20.09.58; larţev din Ruptura de B. Lavreniev, regia C. Dinischiotu, 06. 10.58; Semiorkin din Şase iubiri, de Alexei Arbuzov, regia C. Dinischiotu, 15. 12.58; Dr. FuUer din Cauflunea, de Hans Lucke, regia C. Dinischiotu, 1 7.01 .59; MurgiliJ din Înşir-te milrglrite, de Victor Eftimiu, regia Ion Petrovici, 07.03.59; Medicul de plasă din lnvAţltoarea, de Brody Sandor, regia C. Dinischiotu, 06.06.59; Colonel Leonov din Ultimul mesaj, de Laurenţiu Fulga, regia C. Dinischiotu, 22.08.59; Luigi din Partea leului, de C. Teodoru, regia Marcel Şoma, 25.09.59; Ing. Obreja din Casa dia strada Coşbuc 10, de Florin Vasiliu, regia D. CApitanu, 29.03.60; Doctorul din In ajun, de Alexei Arbuzov, regia Ariana Kunner, 29. 1 0.60; Gheorghi din ScurtA convorbire, de V. Levidova, regia Ariana Kunner, 17 . 1 2.60; Surkkala din Domnul Puntila şi sluga sa Matti, de Dertolt Brecht, regia Ariana Kunner, 1 1 .02.61 ; F. K. Doţenko din Ecoul indepArtat, de Sava Golovanski, regia 1. Petrovici, 09.04.6 1 ; Dr. Brosws din Doi mediti, de Hans Pfeiffer, regia M. Şoma, 25.12.6 1 ; Dentistul din O poveste nemaiaozitil, de Al. Popovici, regia Al. Miclescu, 04.03.62; Un m11rinar din Trenul regimentar, de D. Davurin, regia 1. Petrovici, 24.03.62; Un colecdvist Mihai MIJd4raş în NuntA la castel, de SUtO Andrâs, regia M. Şoma, 1 5.09.62; Ahmed Bairaclllnll din Despot VodA, de V. Alecsandri, regia Petre Sava Dllleanu, 07.03.63; Preşedintele sindicatului din BAiat bun, dar ... cu lipsuri, de Nicuţll Tllnase, regia C. Dinischiotu, 18 .04.63; Directorul din Generalul şi Nebunul, de Angelo Vagenstein, regia P. S. Bllleanu, 13 .08.63; lkonnikov din Vremea dragostei, de Valentin Kataev, regia M. Şoma, 1 6. 1 1 .63; Medicul din Sonet pentru o pApuşA, de Sergiu Flirclişan, regia Jean Stopler, 0 1 .02.64; lanache Duduleanu din Galţele, de Al. Kiriţescu, regia Al. Miclescu, 04.04.64; Fratele Tom11 din MAsurA pentru mAsurA, de W. Shakespeare, regia Marietta Sadova, 2 1 . 1 1 .64; Un camerist al prinţului din IntrigA şi iubire, de Fr. Schiller, regia P. S. Blileanu, 2 1 .02.65; Adrian Mateescu din Sfintul MiticA Blajiunu, de A. Baranga, regia Marietta Sadova, 13. 1 1 .65; Gogu Panait din Visul unei nopţi de iarnA, de T. Muşatescu, regia Al. Miclescu, 1 1 .09.66; Radu din lo, Mircea Voievod, de Dan Tărchilll, regia C. Dinischiotu, 1 8. 1 2.66; Ţliranul l din Adunarea femeilor, de Paul B. Marian dupa Aristofan şi Robert Merle, regia Constantin Dicu, 0 1 .04.67; Conslllntin Brana din Opinia publicA, de A. Baranga, regia M. Şoma, 30.09.67; Un cliluglir din Angelo, tiranul Padovei, de V. Hugo, regia C. Dicu, 27.01 .68; Praed din Profesiunea Doamnei Warren, de G. B. Shaw, regia P.S. Bă.leanu, 1 9.02.68; Marele croitor din Croitorii cei mari diu Valahia, de Al. Popescu, regia 1. Olteanu, 28.09.68; Raimondo C;Jbor din Icre uegre sau fasole, de Giulio Scamecci şi Renzo Tarabusi, regia C. Dicu, 25.01 .69; Shallow din Nevestele vesele din Windsor, de W. Shakespeare, regia C. Dicu, 1 0.05.69; Knut Brovik din Constructorul Soluess, de Henrik Ibsen, regia M. Şoma, 28. 12.69; Sandu Napoilli, ultraretrogradul din Spectacolul de comedie Alecsandri, regia C. Dicu, 1 9.01 .70; Recltator in Recitalul "Eminescu", regia Florin Plaur, 22.03.70; Anselme din

1 73 www.cimec.ro

Avarul, de Moliere, regia Marietta Sadova, 17.10.70; Conu lnacu din Diplomaţie şi Regizorul din Minunile Smntului Sisoe din spectacolul coupe De la Caragiale la Topârceann, regia Marietta Sadova, O 1 . 1 1 . 70; Bilrbatul din Patru oameni fllră nume, de Radu Blldilă, regia Cil.lin Florian, 06.02.71 ; Mihai din Este vinovatA Corina? de Laurenţiu Fulga, regia I. Olteanu, 23.03.72; Baldovin din Vlaic:u VodA, de Al. Davila, regia 1. Olteanu, 0 1 .04.72; Schivnicu/ din Omul pAmintului, de V. Zdrenghea, regia I. Olteanu, 23.09.72; Hans din Inimi rece, adaptare de Ed. Covali după W. Hauff, regia M. Şoma, 06.01.73.

Alte activitllţi: Traduce versurile din Domnul Puntila şi sluga sa Matti, de Bertolt Brecht. Scrie o piesA de teatru şi un roman de aproape 800 de pagini, manuscrise ce urmează - prin aplecare sau întâmplare - a fi descoperite.

PAreri despre teatru ale actorului:

Unii oameni destul de competenţi afirmll eli teatrul antic a scos omenirea din barbarie.

Criticul de teatru este un tiran ce stabileşte cote de valori. Aproape întotdeauna actriţele colege nu sunt sincere între ele. Orice actritA trebuie sll poarte în ea ceva din ,.eternul feminin" Actorul ee ajunge să se împace cu randamentul lui profesional devine un blaZJit. în tealru, cel ee distruge paradisul inchipuirii este S11Jl1111"C81ismul. Actorul ce interpn:tea2A roluri de amore:z trebuie să dispunll de anumite dotaţii

ancestrale. Şi totuşi între scenli şi public existll un voal de finete impen:ejJtibiUI, ee te fiice să crezi

eli trllieşti, ca spectator, sub vraja unui vis. în teatru nu existll un timp şi un spaţiu absolut ce coincide perfect cu realitlltea! Brandes nllJI1f:Şie critica în general a zecea muză. Unii spun că în teatru râgj( publicului nu are nimic comun cu morala. Teatrul, fie antic, fie modern, fie futurist etc., trebuie sll rllmână o replică a realitlilii. Basmul transpus în teatru este o convenţie între spirit şi raţiune prin care spiritul are

dreptul s�şi fiiCA de cap, iar raţiunea doar să închidă ochii. Cei mai mulţi dintre actori supmestimeaza valoarea creaţiilor ce le realizeazil în scenll. Orice actor trebuie �şi poatll onora cât de cât orgoliul personal; altfel devine ridicol. Comedia este morfina ce amelioreazli durerile sufletului. Dacă un regizor teatral s-ar apuca sll regizeze o piesă să fie numai şi exclusiv

pe placul criticilor teatrali, piesa nu ar avea nici un succes. Teatrul nu este locul unde insensibilii sll se poatll simti bine. Actorul prea lucid îşi realizează cu greu rolurile. Orice actor face din rolul lui o chestiune personală. Sunt unele teatre in care armonia generalA este tulburată de invidie. Oare cum este mai bine pentru un actor, să priceapA rolul, sau sll-1 simtA? Actorul, chiar dacă se pierde citeodatA furat de replică 1n spaţiul idealitllţii,

totuşi nu trebuie să uite nici o clipil că trilieşte cu picioarele pe pământ. Dramaturgia clasică supravieţuieşte tuturor vremurilor pentru că este legată de

viata popoarelor. Ea este un bun naţional pe care popoarele lumii 11 preţuieşte ca pe o adevllrată comoarA.

După orice final de spectacol, fiecare actor devine un critic teatral. Invidia între actori apare acolo unde este o ierarhizare nedreaptA fAcutA de

conducerea teatrului. Bulgilrele de aur pe care actorul trebuie să-I aibă permanent cu el în scenă este

sinceritatea. Nicăieri teatralismul nu este mai dezavuat ca 1n teatru.

1 74 www.cimec.ro

În teatru trebuie să e!liste un flux emoţional între actul de credinlă al actorului şi actul de credinţă al spectatorului.

Sunt trei lucruri pe această lume care îşi au magia lor: basmul, visul şi teatrul. Dramaturgii de as14zi prezintă piese pline de energie, de vitalitate, de acţiune.

Totuşi aceste piese nu au prea mult din fannecul pieselor de altădată. Perioadele se succed, ca şi cum o perioadă de decădere s-ar naşte dintr-una de strălucire şi o perioadă de strălucire dintr-una de decădere.

Un director de teatru, inainte de a fi un bun administrator, trebuie să fie un bun psiholog pentru a-şi cunoaşte oamenii cu care colaborează.

Shakespeare este un arhaic mereu actual. Nu ştiu ce mă face să cred că toată tagma actoricească poartă in ea ceva bizar. Faust rămâne cel mai aristocratic gen al drnmaturgiei universale. Teatrul este o prelungire hiperbolică a vie!ii. Atâta viaţă palpită in stradă, in grădinile publice şi in localuri, încât este păcat

s-o neglijezi şi mai ales, ca actor, să n-o iei in seamă. In ziua in care va dispare iluzia, vor dispare şi artele, inclusiv teatrul. Actorul nu trebuie să uite că e greu să fii trubadur când n-ai nici chitari şi nici

glas. Sunt drnmaturgi ce ştiu să facă din piesele lor cele mai splendide pagini de

istorie. Unii actori devin mari in interpretările lor pentru că ştiu să fie simpli şi

laconici. Actorul e bine să fie pasionat de profesia lui; celelalte pasiuni trebuie însă să

şi le reprime. Munca actorului se măsoară cu cantitatea de sudoare a fruntii şi cu

intensitatea bătăilor de inimă. Pentru un actor, cea mai valabilă pretuire este aceea ce i-o acordă partenerii

săi. Cu cât un actor devine mai conştient de succesul său, cu atât devine mai

"teatral". Orice rol jucat aduce actorului ori succes, ori înfrângere; intre aceste două

extreme nu există decât "compromisuri". Repetitia de la teatru este izvorul adaptării fiecirui actor la rolul pe care îl

joacă. A te retrage dintr-un rol încredinţat de teatru este egal cu incercarea de

sinucidere ratată. ·

Cred că nu există meserie mai ingrată ca aceea de director de teatru care trebuie să menajeze pe fiecare actor în parte, toţi uşor de ofensat de mult ori din nimic, şi aproape fiecare trilind cu convingerea că este nedreptătit.

Pe unii actori rutina profesională îi duce la blazarc. Sunt actori care vorbesc incet dar se aud până în fundul sălii, dar şi actori ce

vorbesc tare dar publicul nu intelege nimic. Critica teatrală nu este altceva decât un proces-verbal de evaluare

documentară. Regizorul scoate la luminii tot ceea ce d,ramaturgul a lăsat în penumbră. Unor actori le place să afişeze pe scenă, cu o totală lipsă de sinceritate, poze

de Dandy, de demonism afişat enigmatic, de sceptică melancolie, sau de sobrietate ostilă, fiind in contrast total cu caracteristicile personajului.

Unii dintre spectatori nu vin la teatru să se simtă fericiţi, ci ca să-şi omoare urâtul.

Teatrul trebuie să constituie hrana multimilor.

1 75 www.cimec.ro

ALEXANDRU CODREANU -un actor al exactităţii şi ,,maiestăţii sacerdotale"

Formaţia spirituală a actorului Alexandru Codreanu este marcată încă din copilărie de o serie de evenimente ce-i dau un caracter de ambiguitate: o fată care priveşte lumea cu detaşarea necesară comicului dar şi cu implicarea inerentă a acestuia în fazele satiricului, şi o alta cu trăsături contrare acesteia, un chip de dedesubt adincit în sine din care emană o înţelegătoare tristeţe. Actorul se ştie într-un fel şi se

cunoaşte într-altul; se deplasează încoace şi încolo prin interioritatea sa într-o linişte ce renunţă să spună ce se întâmplă în adânc. De îndată ce reuşeşti să-i vezi această amară ambiguitate înţelegi ce înseamnă faptul de a avea copilăria şi şcoala tulburată de zgomotele şi rănile războiului.

Al Codreanu s-a născut în 7 august 1 927, la Satu Mare, tatăl ofiţer de carieră, iar mama, învăţătoare. Urmează şcoala primară şi liceul de limbă germană, nu unde s-a născut, ci - din pricina eventualităţilor, familia trebuind să-şi mute domiciliul -la Arad şi apoi la Cluj, absolvind Liceul "Gh. Bariţiu". În 1 946 se înscrie la cursurile Conservatorului de muzică şi artă dramatică "Gh. Dima", din Cluj , dar după doi ani le întrerupe din motive familiale: murindu-i tatăl, este obligat, pentru a întreţine familia, să-şi înceapă activitatea artistică. Educaţia din familie, şcoala germană şi nevoia zilei - care multe şi mult te învaţă - îi dau o di,sciplină a muncii, un simţ al datoriei, sau în cuvintele directorului său de mai târziu ( 1 968), Petru Stoican, o ,.probitate artistică demnă de remarcat", actorul făcând "din modestie o notă personală".

1 76

www.cimec.ro

Din septembrie 1948 şi până în aprilie 1 949 este angajat la Teatrul Poporului din Cluj , iar din 1 5 martie 1 952 şi până în 1 noiembrie 1958 este angajat la Teatrul de estradă regional Bucureşti (actualmente "Ion Vasilescu", mutat ulterior la Giurgiu). În timpul stagiului militar face parte din Ansamblul artistic al Trupelor de securitate M.A.I. Bucureşti, iar din 1958 este angajatul Teatrului de stat "Valea Jiului" din Petroşani până la pensionarea din 1 decembrie 1987. De la 1 august 199 1 şi până la 1 5 iulie 1 993, răspunde cu toată fiinţa sa chemării mele

de a se reîntoarce pe scenă. Dar la jumătatea lunii iunie i se întâmplă un fapt regretabil pentru comunitate. Este găsit maltratat, în stare de inconştienţă, sub scara propriului bloc. Trebuie să stea în spital două săptămâni pentru a se reface şi ajunge la o stare de sănătate acceptabilă. După câteva zile de internare, încă necunoscând pe nimeni, spre surprinderea medicilor, îşi rostea rolul, mult lui drag, Episcopul din Alexandru Lăpuşneanu, de Eminescu, spectacol realizat de mine. Cuvintele erau grele, pline de sens, ale trecerii dincolo. Medicii au fost surprinşi în sens negativ, iar eu, cu mare bucurie, realizând faptul că actorul recuperează omul, că Alexandru

1 77 www.cimec.ro

Codreanu se însănătoşează. Iată ce înseamnă a te identifica cu un personaj, acesta cutreierându-ţi sufletul şi chiar ajutându-te să te ridici din moarte! Nemaiputând să lucreze, se retrage (este retras) la Sibiu, lângă soţia sa, actriţa Paulina. Nu se poate acomoda fără scenă şi făpturile de-o clipă ale acesteia -scrisorile sale către mine erau sfăşietoare - şi se topeşte într-o

.mâhnire şi singurătate apăsătoare, strivitoare.

La o privire retrospectivă asupra creaţiei sale actoriceşti, obligându-1 la un răspuns, Alexandru Codreanu mi-a zis cu simplitatea ardelenească: "N-am fost un mare actor, dar mi-am făcut pur şi simplu datoria!" Cuvântul "datorie" căzut aici nu-i chiar întâmplător şi el are o semnificaţie mult mai profundă dacă ne gândim că şcoala şi-a făcut-o în mare parte, şi la început, în limba lui Kant. De aici, poate şi rigoarea şi simplitatea cu care şi-a realizat cele 99 de roluri în Teatrul din Valea Jiului, 4 la Teatrul Poporului din Cluj, 2 la Teatrul din Turda, roluri diferite ca structură şi ca gen spectacular, şi I l spectacole de gen la Teatrul de estradă din Bucureşti. E suficient a numi fie numai câteva pentru a accede la ideea de mai sus: obţinerea, dincolo de diversitatea lor, a unei unităţi în ceea ce înseamnă simplitatea şi exactitatea, graţie acelei discipline riguroase pe care şi-a impus­o continuu în "confruntarea" cu personajul: Knopf din Doi medici, de H. Pfeiffer; Toma Calabaicanul din Despot Vodă,

1 78 www.cimec.ro

de V. Alecsandri; lgor Savonov din Vremea dragostei, de V. Kataev; Soldatul Păun din Ultimul mesaj, de Laurenţiu Fulga; Mario din Jocul dragostei şi al întâmplării, de Marivaux; Laji din Nuntă la castel, de SUta Andrâş; Dan Pleşa din Citadela sfărâmată, de Horia Lovinescu; Sosias din În casa asta a dormit un zeu, de G. Figueredo; Un căpitan de navă din Noaptea regilor, de Shakespeare; Marchizul Ricardo din Câinele grădinarului, de Lope de Vega; Laci-Barta din Pe uşa din dos, de Thiirzo Gâbor; Emil Strâmbuleanu din Încurcă lume, de A. de Herz; George din Omul care a văzut moartea,

de V. Eftimiu; Contele d'Aibajiorita din Hangiţa, de Goldoni; Rumân Grue din Vlaicu-Vodă, de Al. Davila; Vojevatov din Fata fără zestre, de N. Ostrovski; Japonezu/ din Chiţimia, de 1. Băieşu; Un străin din Femeia mării, de Ibsen; Take din Take, lanke şi Cadâr, de V. 1. Popa; Senatorul din Târfa cu respect, de J.P. Sartre, ori Serafim din Bieţii comedianţi, de l . D. Sîrbu.

A lucrat cu regizori, care unu t-au fost pedagogi, alţii maeştri, unii profesori, alţii colegi: Marcel Şoma sau Zoe Anghel Stanca, 1. Petrovici sau FI. Fătulescu, Mircea Cornişteanu sau 1. Simionescu sau dintre cei de care şi-a legat cele mai bune creaţii ale sale: Petre Sava Băleanu, Marietta Sadova şi Ion Olteanu.

1 79 www.cimec.ro

Marcel Şoma îl caracteriza ca "actor docif', "dotat cu o voce clară, puternică, cu posibilităţi de interiorizare şi înţelegere a

Este de presupus că simplitatea, uneori riscantă alteori tulburătoare, Al. Codreanu a obţinut-o prin minuţiozitate analitică în descifrarea şi aducerea rolului la expresia sintetică. De altfel cronicile o consemnează. Spre evidenţă: despre rolul Arcadie din Într-un ceas bun, de V. Rozov, I. Străuţ scria în Steagul roşu din 7 iunie 1 959: "uzând de mijloace simple, însă pline de fineţe, neforţate, bogate în interiorizări, a reuşit să

1 80 www.cimec.ro

convingă, să emoţioneze". Exactitatea i-o sublinia în Drumul socialismului, din 2 aprilie 1 970, Carol Drozd: ,,Al. Codreanu, într-un personaj timid (Laci-Barta) a fost exact ceea ce trebuie să fie: un om cinstit, o voce a opiniei publice, mirat şi scandalizat de întorsăturile periculoase ale traiului cotidian şi gata oricând să vină în ajutorul prietenului său"; sau despre interpretarea personajului Dan Pleşa, în Steagul roşu din 25 august 1 964, V. FOI eşi scria că "actorul a reuşit să redea calităţile morale ale personajului, onestitatea sa"; ori T. Spătaru scria în Steagul roşu din 7 iulie 1 98 1 : "Echilibratul Take, cel care gândeşte ca şi Ianke, dar e inhibat de "gura lumii ", este întruchipat cu exactitate de actorul Al. Codreanu". Alţi cronicari i-au subliniat compoziţiile "pline de umor", verva, i-au acordat "menţiuni speciale", dar rolul care i-a impresionat cel mai mult pare a fi Rumlin Grue. T. Spătaru în Steagul roşu din 5 aprilie 1 972 consemna: ,,Al. Codreanu îl interpretează de-a lungul spectacolului tăcut, dar mereu atent, un sfetnic şi păzitor credincios, sugerând devotamentul şi încrederea poporului în cel care reprezintă adâncile aspiraţii spre libertate". Lucia Liciu în Drumul socialismului din 1 2 aprilie 1 972 nota: "O prezenţă impresionantă a fost Al. Codreanu prin personajul Grue. A şti să-ţi păstrezi închis graiul şi să te exprimi numai prin priviri e o mare artif'. Iar mai târziu, Jeana Morărescu, în Literatorul din 29 ianuarie 1 993, în cazul Episcopului surprindea căldura şi realizarea personajului cu "maiestatea sacerdotală'' necesară.

Alexandru Codreanu - o viaţă închinată scenei sub numele "datoriei'', care se traduce: ciJtă exactitate şi simplitate atiJta frumuseţe.

Fişa de creape Roluri şi spectacole: TeaJTul Popon.�lui din Cluj ( 1 947- 1 948): Ziaristul din

Molima Albi, de K. KApek, regia artisticA Ion Olteanu; Moş Ion din Ocbeşel şi Blllior, de M. lorda, regia Emil Josan; lmpllratul din Moşul şi Baba, de M. Iorda, regia 1. Olteanu; Luca din Unul, de A. P. Cehov, regia 1. Olteanu.

Teatrul de stat Turda ( 1 948-1949): Ionel din Take, lanke şi Cadir, de V. 1. Popa, regia 1. Olteanu; Brett din Rldlcini adinci, de Grow şi D'Ussean, regia 1. Olteanu.

Ansamblul M.A.I. Bucureşti (stagiul militar) ( 1949- 195 1 ): Prezentator. Teatrul de estradll Bucureşti (1951-1958): roluri şi cuplete muzicale în

spectacolele: Cintecul nostru şi Dati-i zor!, regia Harry Negrin; Câotec de primlvarl şi Nu te-ascunde . . . el te ştie, regia Ionel Ţi1ranu; Gbiocel, ghiocel; Hai la drum;

1 8 1 www.cimec.ro

Tinereţe, e vremea ta!; Cintecul Blrlganului; Cu ti le!; O surpriz.ll la EstradA, regia N. Stroe; Ş-am indlecat pe-o şea, de N. Constantinescu.

Teatrul de stat " Valea Jiului" Petroşani (29. 1 2.58-15 .07.93): Lester Kellog din Cauţiunea, de Hans Luke, regia Constantin Dinischiotu, 17.01 .59; Voie Bunll din Înşir­te mlrglrite, de V. Eftimiu, regia 1. Petrovici, 07.03.59; Arcadie din Într-un ceas bnn, de V. Rozov, regia Marcel Şoma, 26.05.59; SlodaJ Pllun din lJitimul mesaj, de Laurenţiu Fulga, regia C. Dinischiotu, 22.08.59; Pavel Balllban din Partea leului, de C. Teodoru, regia M. Şoma, 25.09.59; Ştefan din Ochiul Babei, de G. Vasilescu, regia C. Dinischiotu, 3 1 . 10.59; Uandre din Vicleniile lui Scapin, de Moliere, regia M. Şoma, 1 9.03.60; Znmjlr din Vlalcu şi feciorii lui, de Lucia Demetrius, regia M. Şoma, 14 .09.60; Dlr. Inchisorii Alcatraz, din Celebrul 702, de Al. Mirodan, regia M. Şoma, 0 1 , 12,60;Veterlnarul din Dl. Puntlla şi sluga sa Matti, de B. Brecht, regia Ariana Kunner, 1 1 .02.6 1 ; Mario din Joeul dragostei şi al intimplArii, de Marivaux, regia D. C!lpitanu, 07.05.6 1 ; Knopfdin Doi medici, de Hans Pfeiffer, regia M. Şoma, 25.12.6 1 ; Laji din Nunti l a castel, de SOtt! Andnlş, regia M. Şoma, 1 5.09.62; Toma Calabalcanul din Despot Vodl, de V. Alecsandri, regia Petre Sava B!lleanu, 07.03.63; Tudor Romoşan din BAiat bun, dar • • • cu lipsuri, de Nicuţa T!lnase, regia C. Dinischiotu, 1 8.04.63; Un nebun din Generalul şi Nebunul, de Angelo Vagenstein, regia P.S. Bl!leanu, Al. Miclescu, 13 .08.63; lgor Saronov din Vremea dragostei, de V. Kataev, regia M. Şoma, 16. 1 1 .63; Ciom8rtan din Sonet pentru o plpuşi, de Sergiu Fllrcllşan, regia Jean Stopler, 01 .02.64; Un cllpitan de naviJ din Noaptea regilor, de W. Shakespeare, regia Marietta Sadova, 02.05.64; Dan Pleşa din Citadela sflrimatl, de H. Lovinescu, regia M. Sadova, 1 5 .08.64; Barnardin din MAsurii pentru mAsuri, de Shakespeare, regia M. Sadova, 2 1 . 1 1 .64; Ce/Il/alt din Copacii mor în picioare, de Alejandro Casona, regia M. Şoma, 10.04.65; lnt8iul ţllran din Se face ziuA, de Zaharia Bârsan, regia M. Sadova, 24. 10.65; Soslas din In casa asta a dormit un zeu, de Guilherme Figueiredo, regia Zoe Anghel Stanca, 1 8 . 12.65; Marchizul Ricardo din Ciinele Griidinarului, de Lope de Vega, regia C. Dinischiotu, 29. 10.66; V81cu din lo, Mircea Voievod, de Dan TllrchiiA, regia C. Dinischiotu, 18 . 12.66; Mircea MăliJieru din Cuza Vodl, de M. Davidoglu, regia M. Şoma, 24.01 .67; George din Omul care a vAzut moartea, de V. Eftimiu, regia M. Şoma, 23.02.67; ŢiJranu/ 11 din Adunarea femeilor, de Paul B. Marian dup!l Aristofan şi Robert Merle, regia Constantin Dicu, 01 .04.67; lonlfll din Opinia publici de A. Baranga, regia M. Şoma, 30.09.67; Preda din FAt­Frumos, de Horia Furtunii, regia Mihai Zirra, 04. 1 1 .67; Ordelafo din Angelo, tiranul Padovei, de V Hugo, regia C. Dicu, 27.01 .68; Contele d'Aibajlorlta din Hangiţa, de C. Goldoni, regia M. Şoma, 04.05.68; Hebro din Fintina Blanduziei, de V. Alecsandri, regia 1. Olteanu, 29.09.68; Alexis din Icre negre sau fasole, de G. Scamicci şi R. Tarabusi, regia C. Dicu, 25.01 .69; Slender din Nevestele vesele din Windsor, de W. Shakeaspeare, regia C. Dicu, 10.05.69; Nipllescu din La ciorba de potroace, de Sergiu F!lrcllşan, regia C. Dicu, 05. 1 0.69; Laci Barta din Pe uşa din dos, de Thurzo Gabor, regia M. Şoma, 28.02.70; Inspectorul, Mavrichie din De la Caragiale la Topirceano, regia M. Sadova, 01 . 1 1 .70; Doctorul din PleacA berzele, de 1. Minulescu, regia M. Şoma, 10.01 .7 1 ; Glabke din Patru oameni firi nume, de Radu B!ldil!l, regia Calin Florian, 06.02.7 1 ; Ing. Romulus IHescu din Ştafeta nevlzutil, de Paul Everac, regia M. Şoma, 09. 10.7 1 ; Petreanu din Cind revolverele tac, de Tudor Negoiţ!l, regia M. Şoma, 12.02.72; RumJJn Grue din Vlalcu Vodil, de Al. Davila, regia 1. Olteanu, 10.04.72; Tomtl din Omul pAmintului, de Vasile Zdrenghea, regia 1 . Olteanu, 23 .09.72; Schulker Lunganul, Un sticlar din Inimi rece de W. Hauff (Ed. Covali), regia M. Şoma, 06.0 1 .73; Ion din Casa care a fugit prin uşii, de Petru Vintilll, regia G. Teaşcll, 25.02.73; VasiH D. Vojevatov din Fata tlrii zestre, de A. N. Ostrovski, regia M. Şoma, 1 1 . 1 1 .73; Spiru Vanghele din Casa de mode, de Th. M!lnescu, regia 1. Simionescu, 16 . 1 2.73; Anton Androne din Siciliana, de A. Baranga, regia M. Şoma, 1 4.03.74;

1 82 www.cimec.ro

Japoner.ul din ChitfmJa, de l. Băieşu, regia 1. Simionescu, 05.0.74; Un străin din Femeia mlirii, de Il Ibsen, regia M. Şoma, 1 5.09.75; Bâka din Noapte Albi, de Mircea Bradu, regia M. Şoma, 25. 10.75; Secretarul de lajudef din Consiliul, de P. Everac, regia Mircea Comişteanu, 20.03.76; Pilillnjenul, Un ţăran din Glie Volnicnl de Mircea Florian, regia Nicolae Gherghe, 23.05.70; Jerollim Oancea din Rapsodle transilvanil, de Ion D. Sîrbu, regia Valentina Balogh, 30.04.77; Alexiu din Autobiografie, de H. Lovinescu, regia M. Şorna, 05. 10.77; JspiiS din DlinUli Prepeleac, după l. Creangă de C. Paiu, regia N. Gherghe, 2 1 . 1 1 .77; Seceleanu din MireasA firă mire, de B. B. Bogdan, regia FI. Fătulescu, 27.09.78; Toma din Petru Rareş, de H. Lovinescu, regia FI. Fătulescu, 24.02.79; Ştefan din Pupăza din tel după 1. Creangă de 1 . Damian, regia N. Gherghe, 03.04.79; Simion din La lumina Zilei, de V. Mureşan, D. Dem Ionaşcu, regia FI. Fătulescu, 1 8.08.79; Judecătorul din Exceptie şi reguli, de B. Brecht, regia Muşata Mucenic, 02. 1 2. 79; Bunicul; CoL BerHCflru Coşna din Bulevardul impildril, de A. Baranga, regia M. Şoma, 01 .03.80; Pădurarul, P111.nicul Il, din Vrăjitoarele, de Dimitrie Stelaru, regia N. Gherghe, 1 0.06.80; Take din Take, lnake şi Cadir, de V. 1 . Popa, regia M. Şorna, 01 .03.8 1 ; Emil Strllmbuleanu din fncurd lume, de A. de Herz, regia N. Gherghe, 18.02.82; Popescu din O scrisoare pierdută, de 1. L. Caragiale, regia l. Simionescu, 3 1 .05.83; Stoitur din Ulciorul nu merge de multe ori Ia apil, de Dinu Grigorescu, regia l. Simionescu, 24.09.83; PIIScu din Steaua firi nume, de M. Sebastian, regia M. Şoma, 25. 1 2.83; Ţăranul, lmpărlllul din Ciinele şi Lupul, de N. Ghcrghe, regia N. Gherghe, 04.05.84; Gardianul din Lungi poveste de dragoste, de T. Popescu, regia M. Şoma, 1 5.08.84; Propriettuul CIISei din Omul cu mârţoaga, de G. Ciprian, regia M. Şoma, 1 9.09.85; Focul, Un ţăran din Glie Volnicul, de M. Florian, regia N. Gherghe, 1 9. 1 1 .85; Aristotel din Idolul şi Ion Anapoda, de G. M. Zamfirescu, regia M. Şoma, 10.02.86; JspiiS din Diinllil Prepeleac, după 1. Creangă de C. Paiu, regia N. Gherghe, 05.05.86; Vulpoiul din Cocoşelul neascultător, de 1. Lucian, regia N. Gherghe, 13 .06.86; Domnul Ricardo din O intimplare cu haz, de C. Goldoni, regia M. Şoma, 25.01 .87; C/iinele din Hoţii şi sperletorlle, de Alecu Popovici, regia N. Gherghe, 06.06.87; Vlllelul Taylor, orb din Moda cilsiltorillor, de Somersct Maugham, regia Radu Bliicşu, 20.01 .88; VIStiernicul din Meşterul, de D. Dem Ionaşcu după Radu Ciobanu, regia C. Codrescu, 19.06.88; DL Purgon din Bolnavul inchipuit, de J.-B.P. MoMre, regia M. Şoma, 27.01 .89; Impăratul din Prâslea cel viteaz şi merele de aur, după P. lspirescu de Lucian Belcea, regia N. Gherghe, 29.0 1 .9 1 ; Episcopul din Alexandru Lăpuşneanu, de M. Eminescu, regia Dumitru Velea, 14.09.9 1 ; Serafun din Bieţii comedianfi, de 1 . D. Sîrbu, regia D. Velea, 04. 12.91; SeiUSiorul din Tirfa cu respect, de J. P. Sartre, regia N. Gherghe, 08.02.92; lmpărtltul din Greuceanu, după P. lspirescu, regia N. Gherghe, 1 1 .03.92; Vecinul-Preot din Bitii in pluş, de Marin Sorescu, regia D. Velea, 3 1 . 1 0.92; lnţeleptul, lmpărtllul din Piunaşul codrllor, de N. Gberghe, regia N. Gherghe, 1 3. 1 1 .92; Inspectorul din Hoţul clnsdt, de V. Butulcscu, regia Rodica Bi!iţan, 08.04.93.

Recitaluri: ,,M. Eminescu", regia Marietta Sadova, 1 3.06.64.

1 83 www.cimec.ro

PAULINA CODREANU -intre naturaleţe şi rigoarea convenţiei

Paulina Codreanu s-a născut la Şeica Mare, în 1 2 octombrie 1 934, într-o familie de dascăli. Tatăl său trece prin recluziunile comuniste. Din această cauză, fiica nu poate să urmeze decât cel mult un liceu teoretic şi o şcoală populară de artă din Sibiu. în perioada 1952- 1 955 este funcţionară, apoi, între anii 1 955-1960 ocupă funcţia de învăţătoare şi profesoară suplinitoare la Lupeni. Ceva din tulburătoarele

sensuri ale naturii din zona pitorească a Mediaşului, strânse sub vălurile sufletului ca simbol şi altceva din experienţa tatălui său, ca dascăl, par a-i fi influenţat Paulinei Codreanu structura sufletească şi formaţia spirituală. Din 8 septembrie 1 960 îşi începe activitatea artistică în Teatrul din Petroşani, realizând, parcă recuperând, câte 3-4 şi chiar 5 roluri în fiecare stagiune, fapt ce o obligă la o rapidă lărgire a registrului interpretativ. Până în 1989, când se pensionează, a realizat 92 de roluri. Să amintim doar câteva dintre acestea. Debutează cu Rădiţa din Casa din strada Coşbuc 10, de Florin Vasiliu şi continuă cu: Farmacista din Domnul Puntila şi sluga sa Matti, de B. Brecht; Lisette din Jocul dragostei şi al întâmplării, de Marivaux; Harita lgnatievna Ogudalova din Fata fără zestre, de N. Ostrovski; Zamjira din Gaiţele, de Al. Kiriţescu; Caterina din Citadela sfărâmată, de Horia Lovinescu; Sophie din Intrigă şi iubire, de Fr. Schiller; Ziţa din O noapte furtunoasă, de I. L. Caragiale; Mirandolina din Hangiţa, de Carlo Goldoni; D-ra Page din Nevestele vesele din Windsor, de Shakespeare; Fiorella din Dona Juana, de Radu Stanca; Mariţa din Trei crai

1 84

www.cimec.ro

de la răsărit, de Haşdeu; Lucia Hrisanide din Interesul general, de Aurel Baranga; Nina Damian din . • . Eseu, de T. Muşatescu; Albu Ana din Amurgul acela violet, de Ion D. Sîrbu; Rolette din Femeia mării, de Henrik Ibsen; Rosiţa din Procurorul, de Gh. Djagarov; Marika din Alegeţi-1 singuri, de Ivan Bukovcan; sau Şefa de cabinet din premiatul şi mult

comentatul spectacol În căutarea sensului pierdut, de Ion Băieşu.

Diversitatea de roluri şi paleta largă a interpretării i-au fost solicitate şi de întâlnirea cu foarte mulţi regizori: Ariana Kunner, Marcel Şoma, Constantin Dinischiotu, Val Mugur, Marietta Sadova, Petre Sava Băleanu, Ion Olteanu, Călin Florian, Ion

1 85 www.cimec.ro

Simionescu, Adrian Lupu, Mircea Cornişteanu, Mihai Lungeanu, Florin Fătulescu, Radu Băieşu ş. a.

Trebuie spus că demersul interpretativ al actriţei Paulina Codreanu pendulează între detaşare şi implicare, între starea de identificare cu personajul şi cea de comentare, generând o anume complexitate şi o fecundă ambiguitate interpretării . Aceasta s-a făcut vădită atât în cazul evoluţiei unui personaj , cât şi în trecerea de la unul la altul. Sunt roluri, precum cele de farsă, care o obligă, şi altele care o recuză, alegându-şi o singură direcţie de rezolvare. De pildă, despre prima situaţie, Traian Vasiu, în Drumul socialismului, din 7 dec. 1 980, referindu-se la rolul din Excursia, de Th. Măne51=u Şefa de cabinet, scria că actriţa "zşz construieşte frivolitatea cu anume detaşare, ironia ei este bonomă, cu trimiteri la mesajul piesei" Despre a doua situaţie, când realizarea unor personaje a solicitat forarea în straturile psihologice, cronicarii au scris: Dumitru Dem Ionaşcu, în Drumul socialismului, din 1 9 iulie 1977, nota: ,Jzbucnirile dramatice, tulburătoare ale Pau/inei Codreanu (Roşiţa) dezvăluie două ipostaze de suferinţă omenească, de demnitate umană frustrată şi alta străluminată de blândeţe şi resemnare"; C. Pascu, în Steagul roşu din 14 martie 1 970, despre interpreta tinerei Ani scria: "Actriţa trece cu uşurinţă de la o stare la alta, dovedind notabile resurse comice care-i atrag nu de puţine ori aplauze la scenă deschisă"; sau Carol Drozd, în Drumul socialismului, din ' 23 martie 1 970, consemna: ,Jn rolul Ani, evoluţia Pau/inei Codreanu, pe scena deveană a constituit o surpriză plăcută. Conturând sugestiv un personaj aflat la marginea societăţii, cu treceri bruşte la starea de demnitate,

1 86 www.cimec.ro

Paulina Codreanu a făcut dovada unei variate game de interpretare artistică şi a unui incontestabil talent. " Despre aceeaşi situaţie, a contopirii cu personajul, despre interpretarea Anei Albu, Virgil Munteanu, în Teatrul, nr. 6 din 1 974, scria: ,.,Două momente deosebite, de adâncă sensibilitate, de autentică forţă tragică a izbutit Pau/ina Codreanu: interpreta văduvei celui pierit în accident. "

Acestea par a fi, prin simplificare, liniile mai accentuate ale profilului actoricesc al Paulinei Codreanu. Un joc între

1 87 www.cimec.ro

luminile convenţiei şi mişcările suple ale naturaleţei, sigur pentru transmiterea mesajului şi captarea spectatorului. O actriţă cu mişcări expresive, foşnitoare, şi cu o privire pătrunzătoare. Uneori, numai privire.

Fişa de creafie Roluri: Rădlţa din Casa din strada Coşbuc 1 0, de Florin Vasiliu, regia artisticA

Dumitru CApitanu, 29.03.60; Katia din Scurti convorbire, de V. Levidova, regia Ariana Kunner, 1 7. 12.60; Farmacista din Domnul Puntila şi sluga sa Matti, de B. Brecht, regia Adriana Kunner, 1 1 .02.6 1 ; Lizette din Jocul dragostei şi al intâmplllrii, de J. Marivaux, regia D. CApitanu, 07.05.6 1 ; Ira din BlliaJul din banca a doua, de Al. Popovici, regia Al. Miclescu, 04.03.62; Suzana din Nunti la castel, de SlltO Andras, regia Marcel Şoma, 15.09.62; Renie Andrieu din Se eautii un vinovat, de M. Ayme, regia G. lordlnescu, Ion Tifor 1 0. 1 1 .62; 1/iaş din Despot VodA, de V. Alecsandri, regia Petre Sava Bll.leanu, 07.02 63; Veta din Romeo şi Julieta la Mizil, de G. Ranett� regia Marcel Şoma, 12.03.63; Lidia din BAiat bun, dar cu lipsuri, de NicuţA TAnase, regia Constantin Dinischiotu, 1 8.04.63; Milica din Punctul culminant, de Gh. Vlad, regia Val Mugur, 10. 1 1 .63; AUa Sereda din Vremea dragostei, de V. Kataev, regia M. Şoma, 1 6. 1 1 .63; Zamjua din Gaiţele, de Al. Kiriţescu, regia Al. Miclescu, 04.04.64; Caterina din Citadela sOrimatl, de Horia Lovinescu, regia Marietta Sadova, 1 5.08.64; Julleta din MAsuri pentru mAsurii, de Shakespeare, regia artisticA Marietta Sadova, 2 1 . 1 1 .64; SeTVitoarea din Titanic Vals, de T. Muşatescu, regia M. Şoma, 09.01 .65; Felisa din Copacii mor ÎD picioare, de Al Casona, regia Marcel Şoma, 1 0.04.65; Sophie din Intrigi şi iubire, de Fr. Schiller, regia Petre Sava Bllleanu, 2 1 .02.65; Thirhe din Când vine bana, de A. Roussin, regia M. Şorna, 09. 10.65; Mw din Simple coincidenţe, de Paul Everac, regia P. S. Bllleanu, 06.03.66; Chrysotemis din Atrizii, de V. Eftimiu, regia Ion Olteanu, 23.04.66; Cristina din Borlacil, de G. Carabin, regia M. Şorna, 09. 1 0.66; Marghio/Jfa din Cuza VodA, de Mihail Davidoglu, regia M. Şoma, 24.0 1 .67; Alice Filimon din Omul care a viizut moartea, de V. Eftimiu, regia M. Şoma, 23.02.67; Xantipa din Adunarea femeilor, de P.B. Marian dupA Aristofan şi Robert Merle, regia Constantin Dicu, 0 1.04.67; Secrelllra din Opinia publici, de Aurel Baranga, regia M. Şoma, 30.09.67; Cenuşllreasa din FAt-Frumos, de Horia FurtunA, regia Mihail Zirra, 04. 1 1 .67; Ziţa din O noapte furtunoasl, de 1. L. Caragiale, regia Al. Miclescu, 1 3 .0 1 .68; Suzanne Lenolr din O crimA perfecti, de Robert Thomas, regia C. Dicu, 1 2.04.68; Mirandolina din Hangiţa, de C. Goldoni, regia M. Şoma, 04.05.68; O sclavă din Fântâna Blanduziei, de V. Alecsandri, regia I. Olteanu, 29.09 68; Fiorella din Icre negre sau fasole, de Giulio Scamicci şi Renzo Tarabusi, regia C. Dicu, 25.01 .69; Pisicuţa din Cocoşelul neascultAtor, de Ion Lucian, regia Tinel PAtraşcu, 28.0 1 .69; Anne Page din Nevestele vesele din Windsor, de Shakespeare, regia C. Dicu, 10.05.69; Fiorella din Dona Juana, de Radu Stanca, regia M. Şoma, 1 6.03.69; Minodora din La ciorba de potroace, de Sergiu FllrcAşan, regia C. Dicu, 05. Itl.69; Ani din Pe uşa din dos, de ThUrz o Gâbor, regia M. Şoma, 28.02.70; Mariţa din Trei crai de la r6sărit, de Haşdeu, regia M. Şoma, 2 1 .04.70; Madeleine din PArinţi teribili, de Jean Cocteau, regia Marietta Sadova, 10 . 10.70; Micul Ftiriadi; Mlţa, din De la Caragiale la Topirceauu, regia Marietta Sadova, O l . l l .70; Dona Angela din Doamna Spiriduş, de Calderon dela Barca, regia M. Şoma, 07. 1 1 .70; Magda din Timp şi adevAr, de Eugenia Busuioceanu, regia CAlin Florian, 04.03.7 1 ; Mlţa din Spargere la miezul nopţii, de Miroslav Mitzrovici, regia CAlin Florian, 1 0.03.7 1 ; Lucia Hrisanide din Interesul general, de Aurel llaranga, regia CAlin Florian, 22.09.7 1 ; Dochlţa Nedelea din Ştafeta nevAzutA, de P. Everac, regia M. Şoma, 09. 10.7 1 ; Nina Damian din . . . Eseu. de T. Muşatescu, regia

1 88 www.cimec.ro

M. Şoma, 05.01 .72; Klltchen din Inimii rece, de Eduard Covali dupa W. Hauff, regia M. Şoma, 06.01.73; Veturia din Casa care a fugit pe uşii, de PetnJ Vintilă, regia G. Teaşcll, 25.02.73; Harita lgnalievna Ogudtllova din Fata llril zestre, de N. Ostrovski, regia M. Şorna, 1 1 . 1 1 .73; Veronica din Casa de mode, de Th. Mllnescu, regia 1. Simionescu, 16. 1 2.73; Flji Androne din Siciliaua, de A. Baranga, regia M. Şoma, 14.03.74; Albu Ana din Amurgul acela violet, de Ion D. Sîrbu, regia Letiţia Popa, 02.06.74; Angelica din George Daudiu, de Moliere, regia Adrian Lupu, 18.05.75; Bolette din Femeia milrii, de H. Ibsen, regia M. Şoma, 15 .09.75; Domniţa din Noapte albi, de Mircea Bradu, regia M. Şorna, 25. 10.75; DoctorÎţiJ din Cousiliul, de Paul Everac, regia Mircea Comişteanu, 20.03.76; fala Il, din Glie Voiuicul, de Mircea Florian, regia Nicolae Gherghe, 23.05.76; Magda Deleanu din Operaţiuuea Gambit, de Tudor Negoiţ4, regia George Mottoi, 12.09.76; Roşiţa din Procurorul, de Gh. Djagarov, regia Mihai Lungeanu, 09.07.77; Irina din Autobiografie, de Horia Lovinescu, regia M. Şoma, 05. 1 1 .77; Marika din Alegefi-1 singuri, de lvan Bucovfan, regia Florin Flltulescu, 1 1 .02.78; Miţa din Mireuil llril mire, de Bogdan B. Bogdan, regia FI. Flltulescu, 27.09.78; Elena din Petru Rareş, de H. Lovinescu, regia FI. FAtulescu, 24.02.79; Ana Hotea din La lumina zilei, de Dumitru Dem Ionaşcu şi Vasile Mureşanu, regia FI. Fătulescu, 1 8.08.79; Coafe"l.ll din Logodnica, de Al. Sever, regia M. Şorna, 20.1 2.79; D­na Cleo Vergotty din Bulevardul împilclrii, de A. Baranga, regia M. Şorna, 0 1.03.80; Plitblrarul din Vrljitoarele, de Dimitrie Stelaru, regia Nicolae Gherghe, 10.06.80; Şefa de cabinet din In cintarea sensului pierdut, de Ion Blieşu, regia FI. Flltulescu, 1 8. 1 0.80; Mina din Misterioasa convorbire telefoniei, de Virgil Stoenescu, regia C. Dinischiotu, 26- 1 1 .80; Zoia Blagoduşeva din Al treilea nu se poate, de Ivan Martinov, regia M. Şoma, 15 . 12.8 1 ; D-na Firladi; MÎ/IJ din Caragiale şi vremea lui, regia N. Gherghe, 27.05.82; Noah din Arca Bunei Speranţe, de 1. D. Sirbu, regia Bogdan Ulmu, 26.06.82; Elvlra din Gilrgilriţa, de 1. Băieşu, regia M. Şoma, 04. 1 1 .82; Maria din Primilvaril în noiembrie, de D. Dem lonaşcu, regia Ion Simionescu, 12.02.83; Mariana din Ulciorul nu merge de multe ori la apl, de Dinu Grigorescu, regia 1. Simionescu, 24.09.83; Dana din Lungi poveste de dragoste, de T. Popescu, regia M. Şoma, 15 .08.84; Ana din Ciuta, de V. 1. Popa, regia M. Şoma, 08.06.84; Vera Petrovna din Clopotele, de Ghenadi Mamlin, regia M. Şoma, 1 8.04.85; Stlivliroaia din Idolul şi Ion Anapoda, de G. M. Zamtirescu, regia M. Şoma, 10.02.86; Muma Plldurii din Iorgovan, fiul munţilor, de N. Gherghe, regia N. Gherghe, 24.02.86; Ana din Valiza cu lluturi, de Iosif Naghiu, regia M. Şorna, 07.05.86; Un iLpuraş din Cocoşelul ueucultltor, de Ion Lucian, regia N. Gherghe, 1 3.06.86; Pustia din Puterea iubirii, de Dumitru N. Niţll, regia N. Gherghe, 03. 1 1 .86; la/a 1, din Glie Voinicul, de Mircea Florian, regia N. Gherghe, 19.1 1.86; Mama din Excursia, de Th. Mllnescu, regia Radu Băieşu, 23.06.87; Doamna din Simblta amilgirilor, de 1. D. Sîrbu, regia M. Şoma, 30.09.87; D-na Shuttlworth din Moda clsltoriilor, de S. Maugham, regia R. Băieşu, 20.0 1 . 88; Ana Ionescu, din loneştii, de Platon Pardllu, regia Constantin Codrescu, 1 2.05.88; Maria din Meşterul, de D. Dem Ionaşcu, după Radu Ciobanu, regia C. Codrescu, 1 9.06.88; Mama din Cenuşlrrua, de Charles Perrault, regia N. Gherghe, 15 .02.89.

Recitaluri: Zile de slrbltoare, 197 1 .

1 89 www.cimec.ro

MARIETT A SADOVA ­,,Madame Poesis"

1. Întâmplare. La 66 de ani, Marietta Sadova, marea personalitate a lumii teatrului, iese din recluziunea roşie cu mâinile goale dar cu o zestre culturală pe care nimeni nu a putut să i-o distrugă, şi cere la Consiliul Culturii, pentru a nu ştiu câta oară, îngăduinţa să muncească, pentru a supravieţui, mai ales, în libertate. 1 se răspunde de reprezentantul puterii infatuat şi dispreţuitor - ca în felul tuturor ce posedă trecătoarea putere -

că poate să lucreze, dar numai în provincie. În clipa aceea, ca şi cum totul s-ar fi încheiat, intră în birou, invitatul director al Teatrului de Stat "Valea Jiului" Petroşani, Petru Stoican. Ştiind ceva despre cariera profesională a ei, poate nimic despre situaţia politică - şi spre cinstea lui că nu l-a interesat niciodată (avea stimă şi consideraţie deosebită pentru 1. D. Sîrbu, pe care 1-a angajat, la ieşirea din detenţia politică, după câteva luni petrecute la mina Petrila) - Petru Stoican răspunde cu acel gând de dinapoia faptelor, care le stăpâneşte: "Cum să nu? Chiar de azi, stimată doamnă, vă consideraţi angajata teatrului din Petroşani." ,,Este actriţă şi regizoare!" - i se precizează. ,,Pe unul din aceste posturi, dar veţi face regie artistică. Am un regizor, lucrez cu regizori de la Televiziunea Română. Am actori buni şi vreau, prin acest compartiment de regie, Teatrul de stat ., Valea Jiului" să fie la nivelul ce/o� din Bucureşti." Marietta Sadova s-a luminat de bucurie şi a răspuns afirmativ. Au venit împreună de la Bucureşti la Petroşani. Astfel se face teatru, nu prin organizare de concursuri pentru posturi ajunse special vacante pentru cei care se angajează să fie doar angajaţi, cu acte în regulă, să se respecte legea, ucigându-i spiritul.

1 90 www.cimec.ro

Concursurile se fac nu pentru personalităţi, ci pentru mediocrităţi. Şi pentru a împiedica procesul artei. Alţii, angajaţi prin concurs, pun în scenă sau joacă piese după piese şi roluri după roluri, şi nimeni nu-i cunoaşte; Marietta Sadova, în perioada 1 964- 1 965 şi în 2 luni din 1 970 a pus în scenă 1 2 spectacole cu piese grele din dramaturgia universală şi română. Şi după patru decenii, lumea teatrului, lumea din Valea Jiului, păstrează amintirea isprăvilor sale artistice. La organizarea unei expoziţii de afişe şi fotografii în holul teatrului, în 2005, se auzeau voci - chiar din partea croitorului, a regizorului care i-a fost secund la două spectacole, a unor vechi ziarişti: "Să nu lipsească maestra Sadovar' Directorul Petru Stoican, într-un articol, se mândrea că a putut să asigure colaborarea teatrului cu maeştri ai scenei româneşti: "Sică Alexandrescu, Val Mugur, Horia Popescu, O. Rafael, Petre Sava Băleanu. "

II. "Madame Poesis". Marietta Sadova s-a născut la 14 iulie 1 897, la Sibiu. Se numea Bârsan. Urmează Liceul călugăriţelor franciscane de aici şi apoi Conservatorul Dramatic din Bucureşti, clasa C. Nottara şi Aristide Demetriade. La examenul de producţie, din 1 3 iulie 1 9 1 8, unde interpreta un Paj din feeria Trandafirii roşii, de Zaharia Bârsan, Liviu Rebreanu o remarcă " . . . dra Maria Bârsan e unul din elementele cele mai bune, cu sentiment mult, cu sobrietate în

1 9 1 www.cimec.ro

joc". Şi o angajează la Teatrul Naţional din Bucureşti. Întâmplarea face să-1 cunoască, împreună cu colega sa Marietta Rareş, pe Ion Marin Sadoveanu ( 16 iunie 1 893 - 2 februarie 1 964), fiul medicului N. Marinescu, ce îşi adăugase Sadoveanu după denumirea moşiei sale, Sadova, pe care se afla comuna sa Damian din Dolj, spre a se deosebi de celălalt cunoscut medic, Gh. Marinescu. (Îşi luase diploma de doctor în medicină şi chirurgie, semnată de ministrul de atunci, T. Maiorescu.) Fiul, cu diplomă în Drept (nu va profesa), bine şcolit, îndeosebi în cultura germană, reintors în Bucureşti, după terminarea războiului, ca şef de cabinet în Ministerul de Interne, cutreierând aplicat lumea teatrelor, se îndrăgosteşte de Marietta Bârsan. La 28 iunie 1 9 1 9, fără ştirea şi încuviinţarea părinţilor, se logodesc. ,,M-am logodit sâmbătă cu Marietta Bârsan - îi scrie prietenului său, Traian Lăzărescu. Familia, mama nu ştie încă. Ştie vag şi mi-a făcut groaznice scene (de) intenţii; tata îmi aprobă intenţiile - nu ştie de logodnă". Se căsătoresc îndată şi, cuprinşi de visuri creatoare, la 30 iunie sunt la Paris. ,,Am o poftă nebună de lucru; Marietta idem - scrie aceluiaşi prieten. Ni se deschide Parisul ca un vast atelier cu un rai în el . . . Nu am numai senzaţia, dar certitudinea că încep o viaţă nouă şi cea adevărată"

1 92 www.cimec.ro

Marietta Sadova se specializează în arta dramatică, actorle şi regie, sub îndrwnarea celebrei actriţe Duzanne Dupres, Antoine Gemier, Jouvet, Pitoeff, iar Ion Marin îşi pregăteşte şi îşi ia doctoratul în drept. Proaspăta familie locuieşte pe malul Senei, la pensiunea "Odeon" din Cartierul Latin, împreună cu M. Ralea şi viitoarea lui soţie Catinca, sora lui D. 1 Suchianu, cu D. I . Suchianu şi Paul Verona. Mediul şi studiile Mariettei în arta scenei îl atrag pc Ion Marin şi rezonează pe întinse laturi cu diversul său câmp de preocupări. Profitând de obţinerea de bilete gratuite la teatrele pariziene -Marietta fiind angajata Naţionalului din Bucureşti - vizionează spectacole după spectacole, fiind încântat de piesele lui Fram�ois de Curei şi de cxperimentările lui Copeau de la

"Vieux Colombier", pe care dorea să le facă cunoscute sau să le

pună în practică şi la Bucureşti; le va prezenta, ulterior, amplu în Viaţa românească şi Convorbiri literare. Se întâlnesc cu actori şi dramaturgi, cu Paul Claudel şi opera acestuia. Pe lângă studiile doctoratului, de istoria artelor, Ion Marin frecventează şi cursurile de psihologie patologică ale lui Pierre Janet la

"College de France", altele la Facultatea de Litere, iar ,;;eara citesc cu nevastă-mea - scrie el la 3 ianuarie 1 920 către acelaşi Traian Lăzărescu - criticile lui Francisque Sarcey - toată istoria teatrului francez de la 1860 încoace, destul de slabe ca critici - şi câteodată desfac pe Corneille, vers cu vers". O efervescenţă culturală pe arii întinse, centrată în mare parte pe arta dramatică, îi cuprinde pe amândoi, de la informare prin practică la formare. El "fermentează", după cum zice, şi se revarsă, în dramaturgie: scrie Taina lui Eros (prima formă a Metamorfozelor) pe care o dedică Mariettei, şi Dincolo (Noaptea din prag). Toamna următoare se înapoiază, fiindcă tatăl său se stinge de cancer. După diverse tribulaţii, testamentare privind proprietatea de la Constanţa, familia Sadoveanu se stabileşte în Bucureşti, pe calea Victoriei, nr. 1 0 1 , etajul Il, scara B . Aici, au loc dezbateri de mare rafinament cultural, şi cei doi buni prieteni, Ion Marin şi T. Vianu fondează gruparea ,,Poesis", iar Marietta devine neobositul animator, ,,madame Poesis", cum o numeşte admirativ N. Iorga. Gruparea ,,Poesis" se prezintă publicului, în aula Fundaţiei pentru

1 93 www.cimec.ro

literatură, cu serii de conferinţe, din 1 2 noiembrie 1 92 1 pana prin 1 929, privind autori şi direcţii noi din cultura şi teatrul european. Prima conferinţă Organizarea şi estetica teatrului de la " Vieux Colombier" a lui Copeau, o susţine 1. M. Sadoveanu; apoi, Bernard Shaw - T. Vianu; Frank Wedekind - Eugen Filotti; August Strindberg - A. Dominic; altele - Ralea, Perpessicius; Marietta asigurând regia fragmentelor demonstrative. Sub acelaşi patronaj, se pune în scenă, experimental, pe cheltuiala lui 1. M. Sadoveanu, în 1 922 la Ateneul Român, piesa Sora Beatrice, de Maeterlinck, în care Marietta joacă rolul titular. Mai trebuie spus că biblioteca lui 1 . M. Sadoveanu, crescuse, la 7 aprilie 1922, după cum îi scria el lui Traian Lăzărescu, "cu 700 de volume aproximativ. Studii multe - în majoritate estetică, critică, istorie. Lucrări noi şi vechi, foarte puţină lirică; mai ales romane şi teatru. Aştept acum din

. Germania un transport de vreo 4-5000 mărci numai

cu cărţi de teatru (istorie, analiză, planşe, regie, mimică etc.)". Familia Sadoveanu deţinea una dintre cele mai înzestrate biblioteci de specialitate din Bucureşti, având posibilitatea informării la zi privind noutăţile literare şi direcţiile din teatru (îndeosebi expresionist) din Europa. 1. M. Sadoveanu, prin seriozitate şi formare, prin informare şi aplicare, prin complexitatea personalităţii, depăşea cu mult pe cei din domeniul respectiv. În acest "creuzet" cultural şi al teatrului ca artă se lămureşte personalitatea Mariettei Sadoveanu, prima regizoare profesionistă din ţară, cu studii în străinătate. În această perioadă este angajată în Compania Marioarei Voiculescu ( 1 923- 1924), în Compania "Bulandra" (1 924- 1 927).

În 1926, familia Sadoveanu se desparte, Marietta rămânând să poarte, ca pseudonim, din 1 929, numele rară terminaţie, adică Sadova. Dotată cu har şi_ cu o asemenea experienţă acumulată, Marietta Sadova trece prin Teatrul "Fantasio" al lui Ion Iancovescu ( 1928- 1 929) şi revine pe scena Teatrului Naţional din 1 929 până în 1947. Se impune ca o personalitate a scenei româneşti. Joacă Felicita din Actriţa de Schacht, Regine din Strigoii, de Ibsen, Vivi din Profesiunea doamnei Warren, de Shaw; Baba din Avram Iancu, de L. Blaga, Maria Antonovna din Revizorul, de N. V. Gogol, Gena

194 www.cimec.ro

din Titanic Vals, de T. Muşatescu; sau Ofeila din Hamlet. Din 1 938 până în 1 957 începe şi-şi desfăşoară o prodigioasă carieră didactică. Exerciţiile artei dramatice, cartea ei din 1 942, devine de referinţă pentru toţi cei implicaţi în actul teatral : profesori şi studenţi, actori, scenografi şi regizori. Îi învăţă pe studenţi să se dăruiască total. Le spune: "Talentul e fragil ca o floare. Sufletul actorului trebuie păstrat umed ". Solicita exigenţă: "Concesia nu poate avea nimic comun cu un actor -pentru că ea, concesia, roade personalitatea şi talentul actorului ca rugina şi cariile". Pune accentul pe necesitatea culturii omului de teatru. ,,Actorul trebuie să culeagă din ceea ce a adunat un stup întreg''. Exemplu îi este Eminescu, omul, cronicarul de teatru şi scriitorul. ,,Le spun mereu ce a zis Eminescu - zice ea - despre actori. El ne cere să nu vorbim la întâmplare, fiindcă avem o limbă frumoasă, una din cele mai armonioase din lume". Ca regizor solicită actorilor rostirea frumoasă a limbii române. Ca profesor, îi ies în evidenţă harul pedagogic, rigoarea didactică şi fineţea psihologică. Devine maestra Marietta Sadova. Dintre ultimii studenţi: Leopoldina Bălănuţă, Emanuel Petruţ, Dumitru Furdui, sau Florin Piersic. Participă, alături de arh. Traian Niţescu, la ctitoria sălii "Casandra". În 1939 se căsătoreşte cu Haig Acterian, actor şi regizor, director al Teatrului Naţional în scurta perioadă legionară: septembrie 1 940 - ianuarie 1 94 1 . După înfrângerea rebeliunii legionare din 2 1 -24 ianuarie, mareşalul Antonescu, odată cu începerea războiului, i-a trimis pe verzii rebeli pe linia întâi a frontului. Şi Haig Acterian moare, în 1 943, pe frontul din Cuban. În anii războiului şi, mai ales, până în 1 947, Marietta Sadova semnează regia unor diverse şi nesemnificative piese pentru trupe particulare, deşi grele, conduse de Sică Alexandrescu, sau Dina Cocea.

Arhitectul Ciulei construieşte pentru copii săi, Ana şi Liviu, Teatrul "Odeon" (cu două săli: la parter şi subsol : Studio), de pe Magheru, actualul "Nottara". Stagiunea 1 946-1 947 se inaugurează, sala de la parter, cu Visul unei nopţi de vară, de Shakespeare, în regia lui Ion Şahighian, cu Liviu Ci ulei - arhitect şi proaspăt actor, marele regizor de mai târziu -în rolul lui Puck. Liviu Ciulei o solicită să pună bazele trupei

1 95 www.cimec.ro

acestui teatru şi-i oferă direcţia artistică. Noua trupă îi cuprinde pe viitorii mari actori ai scenei româneşti : Clody Berthola, N. Tomazoglu, colega sa Marietta Rareş, G. Calboreanu, Ion Manolescu, Radu Beligan, Liviu Ciulei (scenograf) ş.a. Marietta Sadova pendulează repertorial între piese occidentale şi ruseşti. A reînfiinţat sistemul de conferinţe. Presa bolşevizată îi părea favorabilă, dar în urma conferinţei despre libertate în artă ţinută de Alice Voinescu, în vara anului 1 948, N. Moraru şi Iosif Chişinevski închid teatrul . Este mutată "disciplinar" la Teatrul Municipal, dar pleacă la Teatrul Naţional din Cluj, unde

.:naocu' ... . ea 1 948-1 Othello.

1 96 www.cimec.ro

În perioada 1 950- 1 958 arc loc spectaculoasa (şi misterioasa) sa ascensiune: este nwnită director al Studioului actorului de film "C. Nottara" ( 1950); director de scenă la Teatrul Naţional ( 1 956), pune în scenă spectacolele: Un post rentabil, de N. Ostrovski, Apus de soare, de Delavrancea, Pescăruşul, de Cehov; primeşte titlul de Artistă emerită a artei, Premiul de Stat etc. Dar . . . în 1 956 însoţeşte turneul Teatrului Naţional Ia Paris cu O scrisoare pierdută. Îl vizitează pe Mircea Eliade, naşul ei care o cununase cu Haig Acterian, şi pe Emil Cioran, care i-au dăruit cărţi pentru Constantin Noica, aflat la Câmpulung cu domiciliu forţat. Cărţile circulă. Mai face imprudenţa să dramatizeze şi regizeze Luceafărul lui Eminescu, cu Emil Botta şi Maria Botta, mişcându-i într-o lumină verde. Cărţile "fasciste", lumina "legionară", fostul soţ . . . To_ate se leagă pentru a fi trimisă în închisorile roşii. În

anii 1958-1 959 este cuprinsă în lotul C. Noica, Vladimir Streinu, Dinu Pillat, Al. O. Teodoreanu, Alecu Paleolog, Theodor Enescu, Remus Niculescu, N Steinhardt, Barbu Slătineanu. Este judecată şi condamnată la 8 ani de închisoare şi confiscarea averii. Stă după gratii la Jilava, Miercurea-Ciuc; după 3 ani, în 1 963, începând valurile de eliberări ale deţinuţilor politici, este eliberată din penitenciarul de la Miercurea-Ciuc şi se întoarce în Bucureşti doar cu o foaie de drum în mână. Este adăpostită de Magdalena Codreanu, care o va îngriji şi urma prin ţară, până la moarte, în 1 7 iulie 1 98 1 .

IU. Şcoala "Sadova". Pentru marea artistă Marietta Sadova, singură doar cu povara harului, începe la 67 de ani, din 1 964 până în 1 974, o nouă şi ultimă peregrinare prin Iwnea teatrului. Face regie şi şcoală de teatru "peripatetică". 1 se îngăduie să lucreze doar în provincie. Începe. la Petroşani. Este angajată mai întâi ca actriţă, apoi ca regizor artistic. Şi continuă să lucreze prin teatrele din Timişoara, Cluj, Oradea, Sibiu, Iaşi, Piteşti, Botoşani, Satu Mare, Braşov, semnând, în această perioadă de zece 'ani, peste 60 de spectacole, dintre care 12 nwnai la Petroşani. A lucrat aici în două rânduri. începe Ia 2 mai 1 964 cu Noaptea regilor, de Shakespeare, scenografia Constantin Rusu. A adus să joace, alături de actorii din

1 97 www.cimec.ro

Petroşani, şi pe Boris Ciornei, de la Teatrul tineretului din Bucureşti. Spectacolul a fost un adevărat şi uimitor eveniment. Marietta Sadova îi adaugă alte două evenimente aniversative: Spectacolul Shakespeare (cu fragmente din Richard al III-lea, Scorpia Îmblânzită, Romeo şi Julieta, Hamlet şi Noaptea regilor) şi recitalul Mihai Eminescu, pentru comemorarea a 75 de ani de la moartea poetului. ,,Madame Poesis" nu se dezminte: pe lângă recitările masive din opera poetului şi prezentarea dramatizată a Luceafărului, aduce spre a conferenţia pe Romul Munteanu de la Universitatea din Bucureşti. Sub bagheta ei îşi dă mâna Shakespeare şi Eminescu, cel ce 1-a numit pe marele Will "acvila Nordului'', necesar în repertoriul oricărui popor, şi pe care 1-a luat ca model pentru

"decameronuf' său dramatic. Marietta Sadova se prezenta publicului cu un întreit spectacol al spiritului, debordând bucurie şi fascinaţie. Actorii s-au văzut cuprinşi într-un act cultural integrativ, de profunzime, iar regizoarea într-unul, metaforic spus, exploziv ca răsăritul unui soare. Doar 5 ani trecuseră de la penibilul spectacol aniversativ al teatrului, Anii negri, semnat la două mâini cum nu se întâmplă niciodată în lumea imaginaţiei şi a spiritului! Critica locală, trezită ca dintr­un somn, pare a nu-şi găsi cuvintele. V. Fuleşi se încurcă: "În ansamblu, interpreţii au evoluat astfel încât am asistat la un spectacol shakespearean autentic in care moravurile epocii elisabetane sunt zugrăvite tot atât de plastic ca şi sentimentul iubirii . . . " În urma turneului la Bucureşti cu 4 spectacole (Gaiţele, Nora, Sonet pentru o păpuşă şi Noaptea regilor), organizat ca demonstraţie a schimbărilor de concepţie regizorală de ambiţiosul director Petru Stoican, chiar esteticianul Ion Pascadi, în Încercare de radiografie din Contemporanul din 1 O iulie 1 964, se fereşte de numele regizoarei şi face consideraţii doar asupra interpreţilor, însă nu poate să nu consemneze "schimbarea": ,.,Este semnificativă creşterea măiestriei artistice a intregului colectiv artistic. Cele patru spectacole au utilizat un număr relativ insemnat de actori, teatrul bizuindu-se - cu o singură excepţie - pe forţe proprii; se vădeşte o simţitoare creştere a maturităţii artistice a marii majorităţi a interpreţilor".

198 www.cimec.ro

Imediat, Marietta Sadova trece la o piesă cu încărcătura ideologică a zilei, Citadela sfărimată, de Horia Lovinescu, avându-1 ca regizor secund pe Marcel Şoma, iar ca scenograf pe Mircea Marosin. Şi la 1 5 august piesa este sub luminile rampei. Neobosită, până la sfărşitul anului, maestra mai pune în scenă alte două spectacole: la 3 octombrie, Fii cuminte, Cristofor!, de Aurel Baranga, scenografia M. Marosin, muzica de Al. Jeles, şi la 2 1 noiembrie, Măsură pentru măsură, de Shakespeare, regizor secund M. Şoma, scenografia Constantin Rusu, muzica

1 99 www.cimec.ro

de Felicia Donceanu. Revista Teatrul nr. 9 din 1 965, sub semnătura unui Ilie Rusu consideră ca neizbutit spectacolul Citadela sfărâmată, dar criticul profesionist, C. Paraschivescu, în Contemporanul din 1 8 iunie 1 965, se exprimă nuanţat, schimbarea accentelor propuse . de regie de la realismul conflictului la psihologic şi patologic i se pare necaracteristic piesei; dar încă nenumita Marietta Sadova ştia cum să "salveze" piesa de datările zilei, cum să-i îndrepte pe actori spre forările în lumile proprii şi cum să fascineze publicul.

Despre spectacolul cu comedia Fii cuminte Cristofor!, presa locală scria entuziastă, fără să ia seamă la mirosul de zeghe al maestrei. V. Adrian este de părere că la Petroşani "S-a creat un spectacol omogen, plin de vervă, in care interpreţii, fără excepţie, au evoluat pe o linie ascendentă". Meritele au fost ale regiei, care a manifestat o deosebită grijă pentru

"acurateţe", ale scenografiei care "a creat un cadru luminos, calc!' şi ale interpreţilor. Ioan Anghelescu-Moreni "cu inteligenţă şi . . . ironie fină, ne-a făcut să înţelegem fondul personajului" Ana Colda "cu multă sinceritate şi căldură ne-a convins despre frumuseţea sufletească a omului zilelor noastre ". Dumitru Drăcea a avut "apariţii izbutite", iar Victoria Suchici şi-a creat rolul "cu multă vervă" Tiberiu Istrate subliniază că ,,Spectacolul Teatrului de Stat .. Valea Jiului " din Petroşani s-a bucurat de mult succes in recentul turneu intreprins in regiune. Colaborarea strânsă dintre actori, regie şi scenograjie, sentimentul de răspundere faţă de spectacol şi spectatori, calitatea înaltă a interpretării, au contribuit la reuşita artistică a spectacolului"

C. Cotoşpan şi D. Gheonea observă schimbările petrecute nu doar în descifrările piesei de către regizoare, ci, graţie efortului său pedagogic, în intimitatea actorilor:

"Regizoarea spectacolului, Marietta Sadova, în colaborare cu regizorul Marcel Şoma, a izbutit să descopere sensurile profunde ale piesei (. . .), să dea unitate de acţiune, claritate în conflict şi o creştere a ritmului dramatic. Regia a descoperit în colectivul teatrului multe forţe artistice cu ajutorul cărora, printr-o minuţioasă muncă actoricească, mergând uneori până la cele mai mici amănunte, a reuşit să creeze momente

200 www.cimec.ro

dramatice emoţionante. Distribuţia a fost servită atât cu actori cu o bogată experienţă, cât şi cu tineri cu multe calităţi, ceea ce a dus la un echilibru în spectacol şi la valoroase realizări

La 25 august 1965, Marietta Sadova pune în scenă Passacaglia, de Titus Popovici, cu scenograful, vechiul prieten şi colaborator, Liviu Ciulei. Câte teatre nu s-ar mândri cu o

20 1 www.cimec.ro

asemenea colaborare şi întâlnire a două mari spirite! Praf. M. Gherman, în Drumul socialismului, din 30 septembrie 1965, recunoaşte şi scrie fără inhibarea zilei: "meritul principal al spectacolului revine regiei artistice". Şi mai decisă, aducându­şi aminte că este şi actriţă, Marietta Sadova, la 24 octombrie, face un spectacol coupe: Medaliile bătrânei, de J. M. Barrie, scenografia A. Ivăneanu-Damaschin, unde interpretează pe D­na Dowey, şi Se face ziuă, de Zaharia Bârsan, scenografia Elena Zăbavă, unde o întruchipează pe /lina. Critica locală este entuziasmată: D. Gheonea se opreşte mai mult asupra regiei şi jocului Mariettei Sadova: ,implinind 50 de ani de activitate scenică, de neobosită muncă creatoare, actriţa, regizoarea şi profesoara Marietta Sadova, a ţinut să dea un reuşit exemplu de felul cum trebuie să se comporte un artist pe scenă, cum trebuie să pătrundă rolul, să i se dăntiască, încât să facă să vibreze inimile spectatorilor. Având de interpretat rolul doamnei Dowey din Medaliile bătrânei, Marietta Sadova a demonstrat cu prisosinţă trăsăturile unei profunde umanităţi, a întruchipat capacitatea de dăruire, marea puritate şi bogăţia spirituală a sufletului uman. Deţinând, de asemenea, rolul principal în Se face ziuă, artista a pus în valoare inepuizabil ele sale resurse creatoare, a dat o expresie luminoasă ţărancei Ilina, chiar şi atunci când aceasta a suferit o grea pierdere. Apariţia Mariettei Sadova în rol alături de actori constituie un fapt pozitiv de înviorare stimulatoare pentru colectiv. in realizarea regiei s-a remarcat viziunea clară, intenţiile concepţiei artistice, caracterizate prin mobilitate şi simplitate, a ieşit la iveală prospeţimea scenică "

Aproape dintr-o răsuflare, la numai 3 săptămâni, dă premiera absolută Sfântu' Mitică Blajinu, de Aurel Baranga, scenografia Constantin Rusu. Critica locală cu greu mai poate ţine ritmul. T. Istrate consideră că ,,Reprezentaţia a fost antrenantă şi interesantă, a subliniat profund sensurile şi ideile piesei. Personajele au fost subtil creionate, iar mesajul a răzbit limpede şi adânc. Se cere însă spectacolului mai mult nerv, dinamism, o mai trainică corelaţie între personaje"; iar D. Gheonea, în

202 www.cimec.ro

continuare, notează: ,,Desigur că meritul în abordarea acestei piese revine în primul rând regizoarei Marietta Sadova, care a lucrat mult cu interpreţii . . . încât întregul colectiv de actori a trecut cu succes examenul destul de dificil al acestei premiere"(Steagul roşu, 28 noiembrie 1965). Cu prilejul turneului în Capitală, critica de specialitate este obligată să-i rostească numele. C. Paraschivescu remarcă faptul că "regizoarea Marietta Sadova a optat decis pentru afirmarea unei atitudini şi comportări de francheţe între eroii zilelor noastre şi, implicit, între actori şi public. Spectacolul său se desfăşoară astfel sub semnul respectării adevărului

. "

203 www.cimec.ro

După trei stagiuni, profesoara revine să vadă cum au evoluat elevii şi în mai puţin de două luni pune în scenă trei spectacole: la 1 O octombrie 1 970, Părinţi teribili, de Jean Cocteau, scenografia Aurel Florea; imediat, la 1 7 octombrie 1 970, Avarul, de Moliere, scenografia Elena Pătrăşcanu­Veakis, şi la 1 noiembrie 1 970, De la Caragiale la Topârceanu (Un pedagog de şcoală nouă, Diplomaţie, Conul Leonida faţă cu reacţiunea, de 1 .L. Caragiale, şi Minunile Stăntului Sisoe, de G. Topârceanu), scenografia George Doroşenco. De la critica de întâmpinare la cea de analiză şi aserţiuni i se consemnează arta regiei şi regia artei. Triumful Mariettei Sadova se suprapunea peste triumful ideii de libertate în creaţie, proprie anilor respectivi. Pentru un scurt timp, în peisajul ideologic, totul era favorabil artei şi dăruirii umane . . , Maiestra Marietta Sadova nu cunoaşte răgazul - nota Zizi Ilieş în avanpremiera teatrală la Părinţi teribili, din Steagul roşu, din 3 octombrie 1 970. Cu adevărat neobosită după mai bine de o jumătate de secol în slujba scenei, străbate ţara de la o aşezare teatrală la alta, făcând breasla să salte, îmboldind talente, durând spectacole, sădind idei, trăind pe rând fiecare rol, investind suflet, foarte mult suflet . . . " Criticii, pe bună dreptate, se întrec în a se exprima elogios. Traian Mllller scrie în ritmuri poematice, "Părinţi teribili" de Jean Cocteau, în Steagul roşu, din 27 octombrie 1 970: ,,Am văzut printre "părinţi teribili " intr-o sală de teatru plină-ochi cu oameni . . . Un public elevat care iubeşte calitatea şi nu ezită să-i vină -atunci când aceasta viază - în întâmpinare, cu sufletul deschis. Am văzut nişte Părinţi teribili şi aş vrea ca o asemenea sărbătoare să se repete la fiecare premieră " Al. Covaci se desfăşoară în ampla şi aplicata cronică ,,Părinţi teribili", în Drumul socialismului din 20 decembrie 1 970, şi remarcă: ,,Principalul merit al spectacolului realizat de Marietta Sadova este acela că simţim, de la inceput şi până la sfârşit, prezenţa acestei literaturi, care nu vrea să fie exponentă a maladivului investigat de Freud, ci acea poezie teatrală, despre care vorbeşte Cocteau, definind-o ca fiind "o dantelă de frânghii " vizibilă de la distanţa mitică la care se află galeria şi fotoliul de orchestră, deopotrivă. Negreşit trebuie remarcată acea discreţie a regizoarei, cu care ocoleşte echivocul interpretării". Prozatorul Corneliu Rădulescu, încântat, scrie în Tribuna, din

204 www.cimec.ro

1 2 noiembrie 1 970, despre Părinţi teribili şi Avarul:

" Impresia generală pe care o lasă cele două premiere este cea de spectacole unitare, bine lucrate, spectacole ale unui colectiv artistic ce şi-a conturat în ultimii anim o personalitate distinctă. Contribuţia pe care o aduce la aceasta regizoarea Marietta Sadova este de primă importanţă ( . .) Prin A varul, Marietta Sadova a oferit publicului din Valea Jiului un spectacol de teatru în sensul clasic al cuvântului, o interpretare ce săvârşeşte sensul original al piesei " Constantin Pascu, în cronica dramatică De la Caragiale la Topârceanu, în Steagul roşu din 7 noiembrie 1 970, pune accentul pe schimbarea petrecută: ,,Hotărât lucru, Teatrul " Valea Jiului " a păşit în actuala stagiune cu . . . dreptul. Într-un răstimp scurt de abia o lună, trei spectacole purtând semnătura unei regizoare de prestigiu, Marietta Sadova, au văzut lumina rampei, bucurându-se de atenţia şi interesul spectatorilor " Ori Viorel Teodorescu în cronica Avarul din Steagul roşu, din 24 octombrie 1 970: "

În concluzie, un spectacol de bun nivel calitativ, fără concesii faci/ului, antrenant, susţinut de un "cor " aproape omogen într-o orchestraţie scăldată în nuanţe şi acorduri, un Avar ce se cere cu insistenţă văzut".

Critica din Capitală este unanimă în a recunoaşte meritele celei ce făcea şcoală de teatru la Petroşani. Tumeele făcute la Bucureşti cu spectacolele semnate de Marietta Sadova sunt surprinzătoare. Critica de specialitate, uimită, eliberată de preconcepţii ideologice, trece peste complexe de superioritate şi le salută cu entuziasm: " Un caz singular, surprinzător, în rândul acestor turnee, afost cel al Teatrului " Valea Jiului " din Petroşani, un teatru de la care puţini s-ar fi aştep�at la lucruri deosebite şi care, totuşi, a demonstrat o conştiinciozitate profesională de invidiat. Cel puţin două din spectacolele teatrului - Părinţii teribili şi Avarul (în regia Mariettei Sadova) - au fost lucrate cu o acurateţe ireproşabilă, cu aportul unor actori aproape necunoscuţi, dar cu resurse indiscutabile", scrie Dinu Kivu în cronica Părinţi teribili (tumee), în Contemporanul, din 1 0 decembrie 1 970. La fel, scrisese Tr. Şelmaru, în cronica Părinţi teribili (turnee), Teatrul " Valea Jiului", în Informaţia Bucureştiului, din 27 noiembrie 1 970: "Comparativ cu alte teatre din ţară de la care

205 www.cimec.ro

se poate pretinde mai mult, cel din Petroşani s-a prezentat peste aşteptări. Calderon, Moliere, Cocteau constituie totuşi un effort repertorial de loc neglijabil, iar din dramaturgia originală, Radu Stanca, e o alegere ce presupune preocupări literare dincolo de nivelul mediu. ( . .) E adevărat că s-a simţit prezenţa regizorală a Mariettei Sadova, capacitatea sa pedagogică în îndrumarea compoziţiilor actoriceşti, ca şi în tonalitatea generală "

Marietta Sadova şi-a luat revanşa faţă de recluziunea roşie, beneficiind de deschiderea ideologică a epocii şi, în cazul teatrului din Petroşani, de o trupă de actori cuprinsă de romantica poftă şi explozie a formării şi afirmării. Nu numai spectacolele semnate "Marietta Sadova" sunt la un nivel artistic de invidiat, dar şi celelalte, prin rezonanţă şi contaminare. Să amintim că puneau în scenă alături, pe lângă tânărul regizor Marcel Şoma, mari regizori: Val Mugur - artist emerit; Jean Stopler, Alexandru Miclescu, Petre Sava Băleanu - de la TV Română; Zoe Anghel-Stanca - lector de la IA TC Bucureşti, Ion Olteanu. Şi actorii s-au întâlnit cu profesoara şi regizoarea Marietta Sadova, care i-a instruit şi şlefuit, iar ei s-au descoperit şi şi-au cristalizat personalitatea. ,.Madame Poesis" a deschis, pentru un timp, teatrul către poesis.

Fişa de crea(ie: Spectacole la Teiiii'UI de stlll ., Valea Jiullli" Petroşani: Noaptea regilor, de

W. Shakespeare, scenografia Constantin Rusu, 02.05.64; Spectacol Shakespeare (cu fragmente din Richard al III-lea, Scorpia îmbllin:itiJ, Romeo şi JuUeta, Hamlet şi Noaptea regilor, 1 964; Recitalul Mibai Eminescu, 1964; Citadela sliirimatl, de H. Lovinescu, premiera 15 august 1 964, regizor secund, Marcel Şoma, scenografia Mircea Marosin, 15.08.64; Fii cuminte, Cristofor, de A. Baranga, scenografia Mircea Marosin, 03 . 1 0.64; MAsurA pentru mAsuri, de Shakespeare, regizor secund, Marcel Şoma, scenografia Constantin Rusu, 2 1 . 1 1 .64; Passaeaglia, de Titus Popovici, scenografia Liviu Ciulei, artist emerit, 25.08.65; Spectacol coupe: Medaliile bAtrinei, de J.M.Barrie, scenografia A. IvAneanu-Damaschin, şi Se face ziuA, de Zaharia Bârsan, scenografia Elena Zi!bavă, 24. 1 0.64; Slllntu MiticA Blajinu, de A. Baranga, scenografia Constantin Rusu, 1 3 . 1 1 .65; PArinţi teribili, de Jean Cocteau, scenografia Aurel Florea, 10. 10.70; Avarul, de Moliere, scenografia Elena Plltrlşcanu-Veakis, 17. 1 0.70; De la Caragiale la Topireeanu (spectacol coupe: Un pedagog de şcoalA noul, Diplomaţie şi Conu Leouida faţA eu reactiunea, de Caragiale, şi Minunile Slintului Sisoe, de Topârceanu, dramatizare de Constantin Paiu), scenografia G. Doroşenco, O 1 . 1 1 . 70.

Rolllrl: D-na Dowey din Medaliile bltrânei, de J.M.Barrie, şi /lina din Se face ziuA, de Zaharia Bârsan, regia Marietta Sadova, spectacol coupc!, 24. 1 0.64.

Cartea Exerciţiile artei dramatice ( 1 942)

206 www.cimec.ro

FLORIN PLAUR ­jocul atitudinal

Florin Plaur (Teacă Florea) s-a născut la 2 1 mai 1 93 1 , de ziua Sfmţilor Împăraţi Constantin şi Elena, în localitatea Breţcu - Tg. Secuiesc, Covasna (fostul judeţ Trei Scaune). A absolvit Liceul teoretic din Petroşani, iar după 1 989, a devenit actor cu studii superioare. Îşi începe activitatea din 1 95 1 , la Teatrul Armatei, debutând pe scenă în piesa Furtuni de primăvară, de Nicolae Tăutu. Până în 1 964, aici a

interpretat 1 2 roluri, de la dramă la cele revuistice sau recitative. Din 1 964 vine la Teatrul de stat "Valea Jiului", adus de Marietta Sadova, şi distribuit de aceasta în Fahian din Noaptea regilor, şi 1-ul gentilom din Măsură pentru măsură, de Shakespeare, şi continuă la alţi regizori cu diverse roluri, ca întindere şi importanţă. Să amintim câteva dintre cele 97 de roluri, de atunci şi până la pensionare, 1 989, şi după aceea, până în 2000: Wurm din Intrigă şi iubire, de Fr. Schiller; Knapp din Passacaglia, de Titus Popovici; Orfeu din Ange1o, tiranul Padovei, de V. Hugo; Episcopul din Croitorii cei mari din Valahia, de Al. Popescu; D011 Fernando din Dona Juana, de Radu Stanca; Jupânul Jacques din Avarul, de Moliere; Spătarul Dragomir din Vlaicu Vodă, de Al. Davila; Dr. Sustek din Alegeţi-1 singuri, de Ivan Bukovcan; Tedi din Pluta Meduzei, de Marin Sorescu; Omul de serviciu din În căutarea sensului pierdut, de Ion Băieşu; Noe din Arca Bunei Speranţe, de Ion D. Sîrbu; Pristanda din O scrisoare pierdută, de 1. L. Caragiale; Directorul şcoalei din Omul cu mârţoaga, de G. Ciprian; Profesorul din Sâmbăta amăgirilor, de Ion D. Sîrbu, Brad şi (la reluare) Lăpuşneanu din Jesus Christos, Rex Moldavae, de M. Eminescu; Directorul din Bieţii comedianţi, de Ion D.

207

www.cimec.ro

Sîrbu; Profesorul din Bătăi în pluş, de M. Sorescu; Ghervasie din Ispita, de Dumitru Velea după Damian Stănoiu; Ianke din Take, lanke şi Cadâr, de V. 1. Popa; Arhivarul-şef, din Cetatea interzisă, de Doru Chicet, ori Bătrânul din Hoţul

de Valeriu Butulescu. �--� ------------

A realizat periodic recitaluri din poezia lui Eminescu, îndeosebi din postume. A fost regizor (şi regizor secund lui Hero Lupescu) la spectacole de amploare, în aer liber, la Petroşani, Costeşti, sau Sarmisegetuza.

Cinci din spectacolele menţionate (Dona Juana, Alegeţi-) singuri, Pluta Meduzei, În căutarea sensului pierdut şi Jesus

208 www.cimec.ro

Christos, Rex Moldavae) au participat la Festivalurile de teatru de la Craiova, Braşov, Timişoara şi Petroşani, înscriindu-se ca realizări deosebite; ele au obţinut cele mai importante premii (un număr de 1 2, cu ultimul, actorul adjudecându-şi Premiul de interpretare masculină "Ion D. Sîrbu"), elogii în presa de specialitate şi au marcat două momente de vârf ale teatrului din Petroşani, primul în perioada 1 968- 1969, al doilea 1 978- 1 98 1 . Criticii au subliniat de fiecare dată caracterul sintetic şi sincretic al acestora, unitatea interpretativ-scenograjică-regizorală şi, prin urmare, caracterul integrativ-modem, care a facilitat fiecărui actor posibilitatea să facă din personajele interpretate o creaţie. Mira Iosif în Teatrul, nr. 4/1980, despre Pluta Meduzei sublinia

"coeziunea şi coerenţa unui joc unitar, de echipă, acordat la diapazonul ironic şi meditativ al poetului''; Valentin Silvestru, în România literară, din 23 oct. 1 980, referindu-se la În căutarea sensului pierdut, consemna: impresia generală ca fiind "de creaţie spontană, autentică, în regim satiric bine întreţinut, în metaforă coerentă, expresivă şi explicită", accentuând acelaşi fapt că interpreţii ,,alcătuiesc o echipă", despre Alegeţi-1 singuri, în Drumul socialismului, din 1 2 ian. 1 978, Carol Drozd scria: ,,grupul s-a sudat într-o orchestraţie minuţioasă şi se cuvine aici o citare integrală". Şi în celelalte spectacole, atunci când au fost analizate contribuţiile fiecăruia, el s-a bucurat de atenţia cuvenită. De pildă, despre interpretarea din Casa de mode, de Th. Mănescu, în Steagul roşu, din 5 ianuarie 1 974, Tiberiu Spătaru remarca: ,,Florin Plaur, distribuit foarte bine în rolul principal, Petru Magheru, face o creaţie remarcabilă, intuind structura psihologică complexă a personajului minat cu o idee fu:ă care-i va fi fatală - Paraşulea. lată şi pentru ce şi-a construit cu minuţiozitate partitura, pornind de la inflexiunile vocii până la mişcare, în tăceri şi reţineri."

Într-un interviu se mărturisea: ,Jndiferent de rol, eu îmi caut deplina identitate cu personajul. Noi, actorii, vedem viaţa, oamenii altfel decât ceilalţi, adică încercăm " să furăm " elemente care pot configura " tipuri ", să extragem linii de comportament care să treacă în "figura " personajului, îmbogăţindu-1 şi validându-1 pentru lumea operei. " Şi mai departe, sub influenţa personajului Noe: " Ceea ce se face în

209 www.cimec.ro

peste 40 de zile de muncă şi poate tot atâtea nopţi de frământare este greu de spus. Mai degrabă, să amintim descifrarea lumii dată personajului Noe ., acela care nu a urcat într-o Arcă, luând cu el tot ce are mai bun de salvat, zicându-şi: trebuie, trebuie să fie undeva un liman, un ţel, o nădejde - acela nu e

VrăjitoPUI din Frumoasa lumii, de Dumitru V el ea, după Mihai Eminescu

om ", cu alte cuvinte, acela nu poate să creeze şi să împingă personajul spre lumea spectacolului. Navigarea aceasta cere dăruire totală, prezenţă fizică şi morală, căutări continue şi aproximări ale ţărmurilor, dar cu un cârmaci sigur la proră " Şi acesta este regizorul, omul căruia el îi acordă ., drept de veto în curăţirea rezidurilor care acoperă adevăratul "tip " ce trebuie realizat de actor"

Jocul lui Florin Plaur arată că adevărul în teatru este construcţie şi co:Qvenţie. Chiar "

tipul" în spectacolele cu adevărat realizate se disoluează, căci alte raţiuni manevrează materia spre a o ridica în zonele simbolicii; el reduce personajul la o caracterologie anume, prin identificare şi detaşare, prin

2 10 www.cimec.ro

tehnică şi supraveghere, prin omiteri şi adăugiri, prin reducţii şi accentuări. El îşi fixează rolul în câteva puncte esenţiale în funcţie de care îl derulează stăpân pe sine, liber să se judece şi chiar să se desprindă de situaţia pe care o încearcă sau o

provoacă. Jocul său este atitudinal faţă de personaj, de lumea reprezentată şi faţă de spectator. Îşi învăluie personajul într-o atmosferă morală, precizându-i figura şi moralitatea, uneori până la marginile nepermise, ale moralizării. Îl interpretează tăios şi rece, înăbuşă emoţia lăuntrică în favoarea unei sensibilităţi construite. S-ar putea zice că el îşi îmbracă personajul cu propria-i cămaşă, îi aşează masca şi-1 îndeamnă să se mişte emoţionant în faţa spectatorilor, cu sine şi fără sine; el dă

2 1 1 www.cimec.ro

gestului sensul, vocii timbrul expresiv şt tmpnma mişcării măsura justă în consens cu cel de la "proră".

În perioada 199 1 -2000, revine pe scena petroşăneană şi interpretează o nouă serie de importante personaje. La Festivalul de creaţie "Ion D. Sîrbu" (4-6 decembrie 1 99 1 ), pentru rolurile Brad din Jesus Christos, Rex Moldavae, de M. Eminescu, şi Directorul din Bietii comedianţi, de Ion D. Sîrbu, obţine Premiul de interpretare pentru rol masculin "Ion D. Sîrbu". Pentru această perioadă, a doua sa tinereţe creatoare, să cităm din critica de specialitate doar referinţe la personajul Părintele Ghervase din Ispita: ,,Actorii au Florin Plaur şi George Negraru (Ghervasie şi Ghelasie), cu intuire promptă de mecanism psihologic şi cu umor în actele disimulării"' (Jeana Morărescu, Un spectacol încântător:

"Ispita", Dimineaţa, 8 nov. 1 997) Florin Plaur este pentru Adrian Ţion un ,.profesionist fără vârstă", care în Ghervasie, "convinge prin firesc" şi ,,şi-a inzestrat personajul cu bonomia graşi/ar şi cu humorul răstălmăcirilor în folosul propriu al dogmelor, ceea ce face din Ghervasie un personaj îndrăgit, aproape mucalit. " (Tribuna, nr.30-32 1 24 iulie- 1 3 august, 97), ori în cuvintele lui Constantin Cubleşan: ,Jn cele două ipostaze, Florin Plaur în Părintele Ghervasie şi George Negraru în Părintele Ghelasie, se întrec parcă pe sine în a-şi servi replicile, cu o plăcere de joc rar intâlnită, amuzându-se ei de ei, fără a scăpa însă măsura decenţei de sub control, izbutind două personaje memorabile în cariera lor şi desigur în bibliografia spectatorilor care aplaudă la scenă

2 12 www.cimec.ro

deschisă. Gestul, vorba, mimica celor doi, totul este studiat în detaliu şi etalat parodic cu un firesc al evoluţiei, cuceritor " (Steaua, nr. 7, 1 997).

Actorul Florin Plaur este cel care domină acţiunea; dotat cu multă energie şi luciditate, el desfăşoară un joc atitudinal, totdeauna focalizează atenţia şi convinge.

Personaje şi scene în aramă: Alături de caracterele umane conturate pe scenă, Florin Plaur modelează altele în metal, poate cu dorinţa de a le opune "efemerităţii" celorlalte, de a fi o urmă încrustată nu în clipa fugară a jocului actoricesc, ci în cea expusă privirii, cu durată, prin actul metaloplastiei. Chiar titlurile câtorva lucrări, care au figurat în expoziţiile personale deschise la Petroşani, în anii 1 970, şi apoi la Fundaţia Culturală

"Ion D. Sîrbu", în 1 996-2000, sunt sugestive pentru preponderenţa ideii de care masa metalului a fi masca pe care actorul şi­o construieşte în imprevizibilul joc al identităţilor: Înd răgostiţii, Actorul Drăcea, Doja, Beethoven şi semnificativul Destin actoricesc. Apoi, peisaje vibrând de stări sufleteşti şi sentimente, unde triumfă calul şi că/uşarul. Sunt mai multe "feţe", sunt mai multe "voci" în al căror dialog se poate desluşi sentenţioasa replică: ,.Nu ai făcut totul, încă o faţă de aşteaptă, încă cineva te priveşte din oglindă!" Şi se întreabă el: "Ce poţi să-i răspunzi decât ridicându-te şi îmbrăcând o altă haină, aşezându-te sub o nouă mască. Fie ea mai trainică decât biata­mi făptură, fie ea din aramă!?" Din arama în care dăltiţele şi ciocanul, instrumentele sale bat pentru eternitate.

Fişa de creaţie:

2 1 3 www.cimec.ro

Roluri: La Ansamblul Cioc8rlia" al Teatrului Armatei, Bucureşti ( 1951-1964 ): Dinu din Furtuni de prlm4variJ, de Nicolae Tilutu, regia Florin Raba; Mircea Buznea din Anii negri, de A. Baranga şi N. Moraru, regia FI. Raba; Nicolae din RAfuiala, de T. Vornic, regia FI. Raba; Axinte din ••. şi pe strada noastrA, de H. Lovinescu, regia FI. Raba; Otto Weib din Ecaterina Teodoroiu, de N. Tllutu, regia FI. Raba; /van Jvanovici din Confruntarea, de Fraţii Tur şi Şeinin, regia Th. Vasluianu; Ofiţerul german din Misteriosul caz "C.A. 62", de A. Stinghe, regia M. Popescu; Mihai B8rsan din Oameni care tac, de Al. Voitin, regia FI. Raba; Saugel din Singur printre duşmani, de Dold Mihailik, regia Ion Bologa; Gliga din Nnntl Ia castel, de SOtll Andnlş, regia 1. Bologa; A/ li-lea plutonier din Tragedia optimistA, de V. Vişnievski, regia 1. Bologa; Severţev din Sergentul de militie, de 1. Lazulin, regia I. Bologa; şi douA spectacole muzicale: La raport şi Salt inainte.

La Teatrul de stat " Valea Jiului" Petroşani: Fabian din Noaptea regilor, de W. Shakespeare, regia Marietta Sadova, 02.05.64; 1-ul gentilom din MAsurA pentru misurA, de Shakeaspeare, regia M. Sadova, 2 1 . 1 1 .64; Wurm din Intrigi şi iubire, de Fr. Schiller, regia Petre Sava BAieanu, 2 1 .02.65; Kuapp din Passacaglia, de Titus Popovici, regia M. Sadova, 25.08.65; Al treilea ţ4ran din Se face zinA, de Zaharia Bârsan, regia M. Sadova, 24.10.65; Ionescu P. Anton din Sfinta MiticA Blajinul, de A. Baranga, regia M. Sadova, 13 . 1 1 .65; Furio din Ciinele GrAdinarnlui, de Lope de Vega, regia C. Dinischiotu, 29. 10.66; Swarţ din Ciinii, de T. Brulin, regia P. S. BAleanu, 15.0 1 .67; Boierul Alexe; Postole Vasile din Cuza Vodl, de Mihail Davidoglu, regia Marcel Şoma, 24.01 .67; Meton din Adunarea femeilor, dupA Aristofan şi Robert Merle de Paul B. Marian, regia Constantin Dicu, 0 1 .04.67; Manolescu din Opinia publici, de A. Baranga, regia M. Şoma, 30.09.67; Graur din FAt-Frnmos, de Horia Furtun!!, regia Mihai Zirra, 04. 1 1 .67; Orfeo din Angelo, tiranul Padovei, de V. Hugo, regia C. Dicu, 27.01.68; Servitorul cavalerului din Rangiţa, de C. Goldoni, regia M. Şoma, 04.05.68; Episcopul din Croitorii cei mari din Valahia, de Al. Popescu, regia I. Olteanu, 28.09.68; Vlttorio din Icre negre sau fasole, de R. Tarabussi şi Searnicci, regia C. Dicu, 25.01 .69; Don Fernando din Dona Jnana, de Radu Stanca, regia M. Şoma, 16.03.69; Uriaşul din Motanul incAltat, dupA Ch. Perrault, regia Titorel Plltraşcu, 19.1 0.69; Dr. Herdal din Constructorul Solness, de H. Ibsen, regia M. Şoma, 28. 12.69; Clevetici Ultrtulemagogul din Spectacol de comedie

"V. Alecsandri", regia C. Dicu, 19.01 .70;

Juplinul Jacques din Avarul, de Moliere, regia M. Sadova, 1 7. 10.70; Comentatorul; GUcherle din Un pedagog de şcoalA noul şi Minnnile Sf. Sisoe, de Caragiale şi Topârceanu, regia M. Sadova, 0 1 . 1 1 .70; Rodrlgo din Doamna spiriduş, de Calderon dela Barca, regia M. Şoma, 07. 1 1 .70; Ofiţerul din Patru oameni t1rl nume, de Radu Badil!!, regia CAlin Florian, 06.02.7 1 ; Laps din Cind revolverele tac, de T. Negoiţă, regia M. Şoma, 12.02.72; Splharul Dragomir din Vlaicu VodA, de Al. Davila, regia 1 . Olteanu, 0 1 .04.72; Ştefan VodiJ din Omul pAmintului, de Vasile Zdrenghea, regia 1. Olteanu, 23.09.72; Michel 0/andev�l din InimA rece, de Al. Covali, regia M. Şoma, 06.01.73; Petru Magheru din Casa de mode, de Th. Mllnescu, regia 1. Simionescu, 16.1 2.73; AL Faur din Amurgul acela violet, de 1. D. Sirbu, regia Letiţia Popa, 02.06.74; Nicolae Flancu din Plicul, de L. Rebreanu, regia M. Şoma, 27.02.75; Prof. Arnholm din Femeia mlrii, de H. Ibsen, regia M. Şoma, 1 5.09.75; Ursubum din Noapte Albi, de Mircea Bradu, regia M. Şoma, 25. 10.75; Călin; Profesorul din Plete lungi şi minte scnrtA, de 1. Copcea şi Consiliul, de P. Everac, regia Mircea Cornişteanu, 20.03.76; Zmeul Negru din Glie Voinicul, de Mircea Florian, regia Nicolae Gherghe, 23.05.76; Manoliu din Operaţiunea "Gambit", de T. Negoit!!, regia George Mottoi, 12.09.76; Boian din Procurorul, de Gh. Djagarov, regia Mihai Lungeanu, 09.07.77; Georgescu din Autobiograne, de H. Lovinescu, regia M. Şoma, 05. 1 1 .77; DiJni/4 Prepeleac din DAniiA Prepeleac, dupA 1 . CreangA, regia N. Gherghe, 2 1 . 1 1 .77; Dr. Şustek din Alegeţi-! singuri, de lvan Bucovean, regia Florin FAtulescu, 1 1 .02. 78; Buru

214 www.cimec.ro

din Petru Rareş, de H. Lovinescu, regia FI. Fătulescu, 24.02.79; Povesdtorul, Dăni/Q din Pupăza din tei, după 1 . Creangă, regia N. Gherghe, 03.04.79; Boţ/1 din La lumina zilei, de Vasile Mureşan şi Dumitru Dem. Iona.şcu, regia FI. Fătulescu, 1 8.08.79; Tedi din Pluta Meduzei, de Marin Sorescu, regia FI. Fătulescu, 1 3.03.80; Căpitanul echipei din Pete şi caii verzi, de Mircea M. Ionescu, regia FI. Fătulcscu, 1 1 .05.80; Omul de serviciu din In căutarea sensulul pierdut, de 1. Băieşu, regia FI. Fitulescu, 1 8. 1 0.80; Comisarul din Soarele şi Luna, de Al. Anghelescu, regia M. Şoma, 14.05.81 ; Noe din Arca Bunei Spera.nţe, de 1. D. Sîrbu, regia Bogdan Ulmu, 24. 1 1 .80; Muşteriul din Caragiale şi vremea lui, regia N. Gherghe, 27.05.82; Păscu/ete; Groapil; Turbatu din Girgiriţa, de l. Băieşu, regia M. Şoma; PristtuUia din O scrlsoaere pierduti, de 1. L. Caragiale, regia l. Simionescu, 3 1 .05.83; Brea:;u din Ulciorul nu merge de multe ori la api, de Dinu Grigorescu, regia 1. Simionescu, 24.09.83; Surdu din Milionarul slrac, de T. Popescu, regia M. Şoma, 06.03.84; Lupul din Ciinele şi Lupul, de N. Gherghe, regia N. Gherghe, 04.05.84; Dimitri Nicolllevici din Variaţiuni pe tema dragostei, de S. Alioşin, regia M. Şoma, 14. 1 2.84; Ogarul din Somnoroasa aventuri, de Th. Mazilu, regia D. Drăcea, 28.04.85; Directorul şcoa/ei din Omul cu mirţoaga, de G. Ciprian, regia M. Şoma, 1 9.09.85; Bill din Nevastă de ocazie, de Kostas Assimakopoulos, regia N. Gherghe, 1 2.1 1 .85; Negru-Nor din Puterea lubirH, de D. N. Niţi, regia N. Gherghe, 03. 1 1 .86; Domnul Guascogna din O Intimplare cu haz, de C. Goldoni, regia M. Şoma, 25.01 .87; Profesorul din SAmbita amigirilor, de 1. D. Sîrbu, regia M. Şoma, 30.09.87; Logofătul din Mqterul, de D. Dem Ionaşcu după Radu Ciobanu, regia C. Codrescu, 1 3.06.88; Bera/de din Bolnavul tncblpult, de Molierc, regia M. Şoma, 27.01 .89; Meser Nicia din Mitrlguna, de N. Machiavelli, regia N. Gherghe, 06.05.90.

La acelaşi teatru devenit Teatrul Dra�t���tic ,.Ion D. S"ubu", după pensionare: Brad şi (la reluare) Lăpuşneanu din Jesus Cbrlstus, Rex Moldavae, de M. Eminescu, regia Dumitru Velea, 14.09. 9 1 ; Directorul din Bieţii comediaoţl, de 1. D. Sîrbu, regia D. Velea, 04. 1 2.9 1 ; Profesorul din Bităi in pluş, de M. Sorescu, regia D. Velea, 3 1 . 10.92; Povestitorul; Şllrpele din Piuoaşul codrllor, de N. Gherghe, regia N. Gherghe, 1 0. 1 1 .92; Bătrânul din Hoţul cinstit, de Valeriu Butulescu, regia Rodica Biiţan, 08.04.93; Ct�ppadox din Girgirlţa, de Plautus, regia D. Velea, 29. 10.93; Funcţionarul din Bivoliţele, de 1. D. Sîrbu, regia Dumitru Câta, 04. 1 2.93; Socrul din Casa de pe graniţă, de SI. Mro.Zeck, regia N. Gherghe, 02.03.94; Directorul din Logica rităcirii, de V. Butulescu, regia N. Gherghe, 1 6.06.94; Swan din Dansul miUoa.nelor, de V. Eftimiu, regia R. Băiţan, 28.09.94; Barlaboi-lmphat din Babolul, de D. Velea după Caragiale, regia D. Vclea, 09.05.95; Soldtltul din Delir tn doi • . . , de E. Ionescu, regia Attila Vizauer, 1 9. 1 1 .95; Costac/u Cornea din Joc: primejdios, de Lucretia Petrescu, regia Otilia Dediu, 1 7.02.96; Zeul Amor din Catrafusele, de 1. D. Sîrbu, regia Marius Oltean, 1 4.09.96; Vriljitorul; Negustorul; Logofătul; Baba cea sfântA din Frumoasa lumii, de D. Velea, după Eminescu, regia Nicu Ursu, 09. 1 1 .96; Ltlpuşneanu din Aluandru Lăpuşoeaou, de M. Eminescu, regia D. Velea, 1 5.01 .97; Jupân Dumitrac/u din O noapte furtunoasi, de I. L. Caragiale, regia Nicu Ursu, 1 4.02.97; Pilrinuk G/ulllsie din Ispita de D. Velea, după Damian Stănoiu, regia D. Velea, 20.06.97; Mihalis Kabadais din Nesitulul, de Dirnitri Pasathas, regia M. Oltean, 1 9.09.97; lanke din Take, Ianke şi Cadăr, de V. I. Popa, regia M. Şoma, 1 8.09.98; Ambrogio din Hubnrezul, de Giovanni Maria Cecchi, regia Horaţiu Ioan Apun, 1 8. 12.98; Tatăl Tanţei din Tanţa şi Costel, de I. Băieşu, regia M. Oltean, 05.03.99; Arhivarul şef din Cetatea interzisi, de lsidor Chicet, regia H. I. Apan, 1 9.02.2000; Henry Grantlin din Papagaliţa şi Curcanul, de Robert Thomas, regia H. I. Apan, 06.05.2000.

Recitaluri: .,Eminescu" ( 1 970); .,Dintre sute de catarge" (1 985) ş.a.

2 1 5 www.cimec.ro

MARIANA CERCEL -"plină de farmec, ca un poem de primăvară"

Mariana Cercei s-a născut în 1 O octombrie 1 942, în comuna Velichioi -Băneasa, Dobrogea. Absolvă I.A.T.C. Bucureşti, în 1964, după care îşi începe activitatea artistică la Teatrul de stat

"Valea Jiului", având marea şansă să lucreze sub mâna de aur a maestrei Marietta Sadova în lsabela din Măsură pentru măsură şi într-un rol secundar din Noaptea regilor, ale marelui Will, în Marina din Se face ziuă, de Zaharia Bârsan, şi Geta din Sfântul Mitică

Blajinu, de Aurel Baranga; să interpreteze sub ochiul exigent al regizorului colaborator Petre Sava Băleanu, de la Televiziune şi Teatrul Naţional din Bucureşti, personajele Luise din Intrigă şi iubire, de Fr. Schiller, Elma din Staţia de autobuz, de William Inge, şi Daniela din Simple coincidenţe, de Paul Everac; ori să se supună exigenţei de tip german a lui Ion Olteanu în realizarea rolului lfigenia din monumentalul spectacol Atrizii, de Victor Eftimiu; şi, nu în ultim, să treacă prin fantele psihologice, stanislavskiene, ale tânărului Marcel Şoma, în Maria din Suflete tari, de Carnii Petrescu, şi Mihaela din Burlacii, de George Garabin.

Este greu de imaginat, ţine aproape de miracol, ca în trei stagiuni să se întâlnească cu asemenea regizori şi să realizeze 1 1 roluri principale, sau de mare greutate, având în vedere sarcinile personajului şi structura spect1culară în care să se integreze. Şi, ceea ce este important, să întâlnească parteneri de primă forţă creatoare, precum Ana Colda, artistă emerită, Gigi Iordănescu, sau Mihai Clita. Se poate spune că aceşti trei ani de confruntare cu asemenea personaje şi regizori, de şcoli, formaţii, vârste, exigenţe estetice diferite, cu

2 16

www.cimec.ro

astfel de parteneri de scenă şi lucrând într-un climat ce prevestea, ideologic, primenirea din 1 968, fac de două ori cât studiile de institut.

Toate spectacolele sunt elogiate de critica de specialitate; şi aproape cu toate s-au făcut tumee în Bucureşti. Publicul era alături de ele, le aştepta şi le răspundea cu dragoste. Să consemnăm din acest miracol teatral. De pildă, numai Intrigă şi iubire, piesa dificilului Fr. Schiller, care cu greu se pune chiar în Germania, s-a reprezentat de l l l ori ( 16

2 17 www.cimec.ro

reprezentaţii la sediu, 16 în Valea Jiului, 3 1 în judeţ şi 48 în deplasare) şi s-a urmărit de 30. 1 0 1 spectatori.

Critica de specialitate, sau nu, fascinată căută să explice, să consemneze fenomenul creator al artiştilor din Petroşani. Despre Mariana Cercei, Tiberiu lstrate scrie ,frumoasă, inteligentă, delicată şi suavă" a dat personajului Luisei "expresie adecvată" (Drumul socialismului, 1 6 aprilie 1 965); Ilie Rusu subliniază: ,,Mariana Cerce/ în Luise a arătat că posedii certe calităţi de interiorizare şi forţă emoţională" (Teatrul, nr. 9, 1 965, pp. 1 10- 1 1 1 ) . Procurorul şef David Maniu, în ampla cronică privind spectacolul Simple coincidenţe, de Paul Everac, scrie că Mariana Cercei "a reuşit . . . o Danielă plină de farmec, ca un poem de primăvară" (Steagul roşu, 1 3 martie 1 966), iar la Bucureşti, cronicarul teatral N. Zamfir descrie evoluţia tuturor personajelor şi conchide că reprezentaţia este

"modernă şi antrenantă" (Contemporanul, 1 O iunie 1966); şi cel mai reprezentativ critic al momentului, C. Paraschivescu, după ce evidenţiază calitatea prestaţiei tuturor actorilor, despre Mariana Cercei notează că a creat "cea mai expresivă şi cuceritoare imagine scenică" (Teatrul, nr. 9. 1 966, p. 84). Interpreţii din Atrizii, cât şi spectacolul ca întreg, în regia lui Ion Olteanu, primesc laude atât din partea l\li N. Zamfir în Contemporanul din 1 O iunie 1 966, cât şi a lui C. Paraschivescu, în Teatrul, nr. 9, 1 966, pp. 86-87. De asemenea, C. Cotoşman apreciaza pe toţi creatorii spectacolului Burlacii (Steagul roşu, 1 8 octombrie 1 966), iar acelaşi exigent critic C. Paraschivescu remarcă naturaleţea şi verva ce caracterizează întreg spectacolul: ,,E aşa cum trebuie, o atmosferă de voiciune şi haz tineresc, replicile se spun cu

2 1 8 www.cimec.ro

2 1 9 www.cimec.ro

vădită plăcere şi grijă pentru efect, iar protagoniştii au decenţa caracterizării dozate (. . .) şi dotate (cu menţiune specială pentru Mariana Cercei în Mihaela . . .)" (Teatrul nr. l , 1967, p. 69). Acestor cronicari şi critici de teatru li se adaugă şi esteticianul Ion Pascadi, care, analizfutd spectacolul Andromaca, evidenţiază contribuţiile interpreţilor, îndeosebi pe ale Anei Colda, Mihai Clita şi Marianei Cercei. Despre aceasta scrie: " Mariana Cerce/ în rolul Hermionei a interpretat în mod destul de nuanţat schimbătoarea fire a personajului" (Măiestria profesională a trupei teatrale, în Scânteia, 5 mat 1 967).

În fine, credem în această - s­o numim -primăvară teatrală de la Petroşani, şi în aflflllaţia lui David Maniu că Mariana Cercei era ''plină de farmec, ca un poem de primăvară'.

Fişa de creaţie: Roluri: la Teatrul de stat " Valea Jiului" Petroşani ( 1 964-1 967): lsabela

din MAsurii pentru mlsurl, de W. Shakespeare, regia artistică Marietta Sadova, 2 1 . 1 1 .64;jigllraţie (înlocuire) în Noaptea regilor, de W. Shakespeare, regia Marietta Sadova; Luise din IntrigA şi iubire, de Fr. Schiller, regia Petre Sava BAieanu, 2 1 .02.65; Elma din Stafia de autobuz, de William 1nge, regia P. S. Bllleanu, 05.06.65; Marina din Se face ziuA, de Zaharia Bârsan, regia Marietta Sadova, 24.10.65; Geta Tudoricif din Sfllntul MiticA Blajinn, de Aurel Baranga, regia Marietta Sadova, l 3 . 1 1 .65; Maria din Suflete tari, de Carnii Petrescu, regia Marcel Şoma, 08.01 .66; Daniela din Simple coincidenfe, de Paul Everac, regia P. S. Bllleanu, 06.03.66; Jjigenia din Atrizii, de Victor Eftimiu, regia Ion Olteanu, 23.04.66; Mihaela din Barlacii, de George Garabin, regia M. Şoma, 09. 10.66; Arina din Io, Mircea Voievod, de Dan Tllrchilii, regia Constantin Dinischiotu, 18 . 12.66; Hermiona din Andromaca, de Jean Racine, regia Miron Niculescu, 24.02.67.

220 www.cimec.ro

NICOLAE GHERGHE -sau jocul continuu de-jucat

.. Măscăriciul cel trist se jeleşte, cu pana între deşte, pentru că le adună, le măsluieşte, le înzeceşte şi apoi nu se ştie cum şi unde le risipeşte. "

(Tudor Arghezi)

Actorul Nicolae Gherghe nu pare a ocupa, în opinia generală a publicului şi a criticii, locul ce i se cuvine. Chiar dacă reflecţiile asupra sa sunt elogioase, ele rămân fragmentare şi, într-un fel,

nesusţinute de firavele ieşiri în marile confruntări teatrale. A cedat nemotivat locul altora în distribuţiile spectacolelor care s­au dorit de excepţie, iar unele au fost încununate de prestigioase premii, rămânând de-a lungul a opt ani (1 975 - 1 984), mai mult în rolul de Director cu sarcini ce treceau cu mult dincolo de actor, el trebuind să convingă pe ceilalţi, de la actori la factorii ideologici, de valoarea piesei, de noutatea şi îndrăzneala viziunii regizorale, să coordoneze artistic spectacolul, asumându-şi responsabilitatea material-spirituală a actului artistic întreprins. Gustul său estetic bine fortificat filosofic (el fiind şi absolvent al Facultăţii de filosofie) era fără greşeală în judecăţile de valoare. Aşa se explică mizarea pe unele propuneri repertoriale ale Secretariatului literar şi angajarea decisivă, chiar peste îndoielile interpreţilor, până la transformarea lor în realitate. Sunt mărturie spectacolele cu care Teatrul din Valea Jiului a participat la diverse Festivaluri: cu Procurorul şi Paracliserul, la Piatra Neamţ ( 1 976; 1 98 1 ), cu Alegeţi-1 singuri şi Pluta Meduzei, la Braşov ( 1 979; 1 980), cu În căutarea sensului pierdut, la Timişoara ( 1 980), obţinându-se 9 premii, sau decizia A TM ca Teatrul din Petroşani să organizeze Seminarul de dramaturgie

221

www.cimec.ro

şi teatrologie, "Marin Sorescu" (Deva, 1 98 1 ), sau să realizeze, împreună cu CCES, Secţia culturală a UNESCO, acţiunea comemorativă, Goethe, contemporanul nostru (Petroşani, 1 982), prilejuită de împlinirea a 1 50 de ani de la moartea titanului de la Weimar. Efortul său de a facilita apariţia pe scena petroşăneană a unor piese în premieră absolută este de remarcat. Dar această zbatere, motivată din interiorul artei, de a lăsa să se manifeste tocmai ceea ce este necesar din punct de vedere estetic, i-a luat prea mult timp - aceasta, datorită şi unor alte şi nobile cauze, precum realizarea noului edificiu şi mutarea teatrului în acesta. Prea atent la artă şi la ceilalţi, la ridicarea clădirii teatrului, actorul Nicolae Gherghe pare a fi fost negliJat r --

de directorul Nicolae Gherghe. Şi pe nedrept. Nicolae Gherghe s-a născut la 1 0 octombrie 1 938, la

Zalău, fostul raion Sălaj. Tatăl, Nicolae Gherghe, ajunsese la Zalău, fiind muncitor CFR, supraveghetor de linii, şi mama, Margareta, erau din nordul Olteniei, din zona lui Brâncuşi. Urmează, mai întâi, aproape ca toţi copiii de muncitori, o şcoală profesională şi apoi liceul la Tg. Jiu. În 1 964 absolvă I.A.T.C. Bucureşti, clasa prof. Costache Antoniu şi Ion Cojar, ca şef de promoţie, şi începe activitatea în Teatrul de stat "Valea Jiului" Petroşani. Debutează cu rolul Un slujitor din Măsură pentru măsură, de Shakespeare. Să amintim dintre rolurile realizate: Gheorghe Mitrofan din Sfântu Mitică Blajinu şi Băjenaru din Opinia publică, de Aurel Baranga; Manole din Visul unei

222

www.cimec.ro

nopţi de iarnă, de Tudor Muşatescu; Lirano din Câinele Grădinarului, de Lope de Vega; Nym şi Dr. Caius din Nevestele vesele din Windsor, de Shakespeare; Cosme din Doamna Spiriduş, de Calderon dela Barca; Costea Muşat din Vlaicu Vodă, de Al. Davila; Un inspector de poliţie din Menajera, de Al. Sever; Uhrik din Alegeţi-1 singuri, de lvan Bukovcan; Mihu din Petru Rareş, de H. Lovinescu; lanke din Take, Janke şi Cadâr, de V. 1. Popa; Al treilea din Al treilea nu se poate, de Ivan Martinov; Ioan din loneştii, de Platon Pardău; Bătrânul din Meşterul, de Dumitru Dem Ionaşcu etc.

A lucrat cu regizori importanţi: Marietta Sadova, Petre Sava Băleanu, Ion Olteanu, Florin Fătulescu ş.a. A pus în scenă el însuşi pentru cei mici (şi nu numai) spectacole: Glie Voinicul, de Mircea Florian; Dănilă Prepeleac şi Pupăza din tei, dramatizări după Ion Creangă; Vrăjitoarele, de Dimitrie Stelaru; Încurcă lume, de A. de Herz; şi Caragiale şi vremea lui. Figurează şi pe genericul unor filme: Eu, Tu şi Ovidiu, regia Geo Saizescu (rolul Andrei), Cântec pentru fiul meu, regia Constantin Dicu (rolul Un poştaş); Rămân cu tine, regia

223 www.cimec.ro

George Comea (rolul Tomşa) şi Concurs, regia Dan Piţa (rolul Luca).

În 1983 debutează ca dramaturg, pe scena din Vale, cu piese pentru copii Ionuţ şi extratereştrii, apoi, în 1 984, Câinele şi lupul, şi în 1 985, Iorgovan, fiul munţilor.

Câteva consemnări critice, pe cât posibil cronologic şi evolutiv, în ceea ce înseamnă configurarea profilului sunt necesare înainte de a trece la relevarea structurii interioare a actorului Nicolae Gherghe. În urma turneului la Bucureşti cu spectacolul Sfântu Mitică Blajinu, despre interpretarea sa, în Scânteia (05.05.67), esteticianul Ion Pascadi scria: "Portretul Iaşului, pol tronului "fără şira spinării " cum i se spune în piesă lui Gheorghe Mitrofan, a fost bine realizat de Nicolae Gherghe " în Drumul socialismului (08. 1 0.67), D. Gheonea afirma că "Nicolae Gherghe îşi examinează analitic, cu incisivitate pe toate feţele " personajul Băjenaru "şi îl structurează definitiv sub semnul ridicolului ", că " a făcut o dovadă elocventă a posibilităţilor talentului său, redând prin replică, gest şi mimică tipul autentic de linguşi tor şi impostor " în Steagul roşu (28.09.66), despre un alt rol, C. Cotoşpan nota: "Mano/e, servitorul lui Manea, este interpretat de Nicolae Gherghe cu spirit satiric, cu haz, dezvăluindu-ne posibilităţi actoriceşti nebănuite " Sau, compune strălucit rolurile secundare: "Deşi cu un rol de mică întindere -consemnează T. Spătaru, în Steagul roşu (03.03.73) - N. Gherghe (Necunoscutul) îşi trăieşte personajul, păstrând şi icognito-u/, neliniştit, atent, cu sânge rece şi o fraza re frumoasă, cu o atitudine care impune consideraţie. (. . . )

224 www.cimec.ro

E un rol mic, dar de puternic efect psihologic " Despre rolul din Familia Toth, acelaşi cronicar în Steagul roşu (06.02. 76) scrie: " N. Gherghe a intuit şi tradus în cuvinte, mişcări, atitudini etc. nu atât un maior cu sistem nervos zdruncinat, cât un tip uman care întruchipează ideea militarismului uniformizator, agresiv, rigid şi poruncitor, distrugând personalitatea omului " Ori, mai târziu, Carol Drozd, în Drumul socialismului ( 1 2.02.78): "Dar personajul care polarizează atenţia este, fără îndoială, .frizerul Uhrik interpretat de Nicolae Gherghe. Prin distribuirea inspirată a acestuia într-un rol deosebit de dificil, regia a obţinut o demonstraţie actoricească, impunând o compoziţie de zile mari " Ca apoi, T. Spătaru să consemneze despre lanke în Steagul roşu (07.03.8 1 ): " N Gherghe a descifrat rolul cu multă exactitate; este plin de vervă scânteietoare, de fantezie şi ritm, ironic şi tandru, agitat, revoltat sau înduioşat. De fapt, Ianke este cheia spectacolului şi Nicolae Gherghe compune cu talent unul din cele mai perfecte roluri din cariera lui " La acestea s-a putea adăuga cuvintele regizorului Ion Olteanu din interviul publicat în Steagul roşu (23 .09.72): "Convingerea mea este că în teatrele din provincie se află actori mai buni decât mulţi alţii din Bucureşti (sunt aici Dumitru Drăcea, Elisabeta Helba, Nicolae Gherghe), iar o reînviorare a teatrului, eu, de aici, din provincie aştept ". Lucru posibil, căci Nicolae Gherghe, ca director, pare a-i fi venit în întâmpinare cu câteva spectacole premiate.

1

225

www.cimec.ro

După aceste câteva consemnări se poate conchide că Nicolae Gherghe este un actor cu o acută experienţă a comunicării, dar şi cu o atenţie sporită la ce se comunică. Mişcarea dialectică dintre cum şi ce o încarcă cu o tensiune sinonimă cu a bufonilor shakespearieni prinşi între regi şi adevăr, fapt ce-i dă posibilitatea s� participe la creaţia colectivă fără a pierde din individualizarea sa. Între emoţie şi luciditate, între subiectivitate şi obiectivitate el nu alege, ci le adânceşte una prin alta într-un joc savuros, inteligent şi emoţionant, substanţial şi spumos - într-un cuvânt, de dimensiune bufonă. Înţelepciunea lui constă în puterea de a distinge "cojile" de "miez" şi de a le prezenta ca atare. "Profesiunea măscăriciului ­notase Jan Kott - , la fel ca şi a intelectualului, constă în aceea că trebuie să distreze; iar filosofia lui constă în aceea că spune adevărul, . că demistifică ". E nota cea mai accentuată a jocului său, continuu de-jucat. El pune în mişcare energiile ascunse al actului teatral, inteligibilul de sub sensibil, esenţialul de sub aparent. Îşi oferă boneta spectatorului cu speranţa că-1 va face să înţeleagă, fie şi în oglindă, reaşezarea "timpilor săriţi", cum îşi zicea Hamlet, sieşi prinţ şi bufon desăvârşit.

Un timp, Bufonul l-a aşteptat pe Rege . să vorbească, actorul pe cel care decide, pentru a-şi intra în fireştile şi

226

www.cimec.ro

înţeleptele "figuri" din zona farsei. Se pensionează în 1 990, fără a se retrage, un timp, de pe scenă.

Acum, retras sub munţii Crasnei, la muncile prime date omului dar şi scufundat în marii filosofi ai lumii, îngândurat şi trist, cu măştile sfăşiate, bufonul priveşte la Omul care a fost. Şi acest Om este singur, fără nici un rege, în faţa lui Dumnezeu.

Fişa de creaJie: Roluri: Un slujitor din Misuri pentru mlsuri, de W. Shakespeare, regia

Marietta Sadova, 2 l . l l .64; Traian din Titanic vals, de T. Muşatescu, regia Marcel Şoma, 09.01 .65; VIJnlltorul din Copuii mor in picioare, de Alejandro Casona, regia Marcel Şoma, 10.04.65; Virgil din Staţia de autobuz, de William Inge, regia Petre Sava Băleanu, 05.06.65; Gheorghe Mltrofan, din Sfintu MiticA Blajinu, de Aurel Baranga, regia Marietta Sadova, 1 3 . 1 1 .65; Moş Florlc/J din Simple coinddenţe, de Paul Everac, regia Petre Sava Băleanu, 06.03.66; Manole din Visul unei nopţi de iarnA, de T. Muşatescu, regia Al. Miclescu, 1 1 .09.66; Lirano din Ciinele Grldinarnlui, de Lope de Vega, regia Constantin Dinischiotu; Musa Celebi din Io Mircea Voievod, de Dan Tărchilă, regia C. Dinischiotu, 1 8 . 12.66; Sia�fantul din Adunarea femeilor, după Aristofan şi Robert Merle, de Paul Marian, regia Constantin Dicu, 0 1 .04.67; B/Jjenaru din Opinia publici, de A. Baranga, regia M. Şoma, 30.09.67; Gaboardo din Angelo, tiranul Padovel, de V. Hugo, regia C. Dicu, 27.0 1 .68; Edllard din O crimA perfecti, de Robert Thomas, regia C. Dicu, 12.04.68; G1ntto din Flntina Blanduziei, de V. Alecsandri, regia Ion Olteanu, 29.09.68; Ursuleţul din Cocoşelul neascultltor, de 1. Lucian, regia Titorel Piltraşcu, 24.01 .69; Bunicul din Icre negre sau fasole, de G. Scarnicci şi Er. Tarabusi, regia C. Dicu, 25.01 .69; Dr. Caius; Nym din Nevestele vesele din Windsor, de W. Shakespeare, regia C. Dicu, 10.05.69; lmp/Jratul; Negustorul din Motan! inclilţat, de T. Muşatescu şi N. Stoiceva, regia Titorel Pătraşcu, 19.10.69; Comisul Nicu din Piatra din casA, de V. Alecsandri, regia C. Dicu, 19.01 .70; Numa Consule din Trei Crai de la Rislirit, de B. P. Haşdeu, regia M. Şoma, 2 1 .04.70; Brindavoine din Avarul de Moliere, regia Marietta Sadova, 17. 10.70; Şcolerul IV; Nenea Mandache; Baba Rada din De la Caragiale la Toplrceanu, regia Marietta Sadova, 0 1 . 1 1 .70; Cosme din Doamna Spiriduş, de Calderon dela Barca, regia M. Şoma, 07. 1 1 .70; NiiJIJ.fleaţ4 din Haplea, Neaţi şi NltiOeaţl, de Marin Iorda, regia M. Şoma, 16.03.71; Bocioagil Ion din Interesul general, de A. Baranga, regia Călin Florian, 22.09. 7 1 ; Constantin Boboc din Ştafeta nevizuti, de Paul Everac, regia M. Şoma, 09. 10.71 ; Plalon Stamatescu din • • • Eseu, de T. Muşatescu, regia M. Şoma, 05.01 .72; Costea MIIŞat din Vlaicu VodA, de Al. Davila, regia 1. Olteanu, 10.04.72; Orbul din Omul pimintnlui, de Vasile Zdrenghea, regia 1. Olteanu, 23.09.72; Necunoscutul din Casa care a fugit prin uşi, de Petru Vintilă, regia G. Teaşcă, 25.02.73; Un preot din Casa de mode, de Teodor Mănescu, regia 1. Simionescu, 16. 12.73; Staicu Marcel; Dr. Haralambie Oanil din Amurgul acela violet, de 1. D. Slrbu, regia Letiţia Popa, 02.06.74; Mecanicul din Jocul de-a vacanţa, de M. Sebastian, regia 1. Simionescu (reluare); Un inspector de poliţie din Menajera, de Al. Sever, regia 1. Simionescu, 28.12.74; Haralllmb MiniiJ din Plicul, de L. Rebreanu, regia M. Şoma, 27.02.75; Domnul Stoenville din George Dandin, de Moliere, regia Adrian Lupu, 1 8.05.75; Maiorul din Familia Toth, de Orkeny Istvan, regia Marius Popescu, 0 1 .02.76; Zmeul Negru din Glie Voinicul, de Mircea Florian, regia N. Gherghe, 23.05.76; Procopiu din Autobiografie, de H. Lovinescu, regia M. Şoma, 05. 1 1 .77; Codirlic din Dinili Prepeleac, după 1. Creangă de C. Paiu, regia N. Gherghe, 2 1 . 1 1 .77; Uhrik din Alegeţi-! singuri, de Ivan Bucov�n. regia Florin Filtulescu, 1 1 .02.78; Mihu din Petru

227

www.cimec.ro

Rareş, de H. Lovinescu, regia F. Flltulescu, 24.02.79; Dracul; Moş Vasile din PupAza din tei, dupA 1. CreangA de 1. Damian, regia N. Gherghe, 03.04.79; BIItr8nul din La lumina zilei, de V. Mureşan şi Dumitru Dem Ionaşcu, regia F. FAtulescu, 08.08.79; lanke din T1cbe, Iaoke şi Cadir, de V. l. Popa, regia M. Şoma, 01 .03.80; Al treilea din Al treilea ou se poate, de !van Martinov, regia M. Şoma, 15. 12.8 1 ; C8inele; Vulpohll din Ciinele şi Lupul, de N. Gherghe, regia N. Gherghe, 04.05.84; Nastu din Lungii poveste de dragoste, de Tudor Popescu, regia M. Şoma, 1 5.08.84; Nicola din Act venefiao, de Carnii Petrescu, regia N. Gherghe, .16.06.85; Chlrlcll din Omul cu mirtoaga, de G. Ciprian, regia M. Şoma, 19.09.85; Ion din Idolul şi Iou Anapoda, de G. M. Zamfirescu, regia M. Şoma, 10.02.86; Vulcan din Puterea iubirii, de N. Ni!A, regia N. Gherghe, 03. 1 1 .86; Lucuţll din Timp in doi, de O. R. Popescu, regia N. Gherghe, 15.02.87; Fr. Lowndes din Moda cilsiltoriilor, de Somerset Maugham, regia Radu BAieşu, 20.01 .88; Ioan Ionescu din Iooeştii, de Platon Pardllu, regia Constantin Codrescu, 12.05.88; Blhr8nul din Meşterul, de Dumitru Dem lonaşcu, regia C. Codrescu, 1 9.06.88; Argan din Bolnavul inchipuit, de Moliere, regia M. Şoma, 27.01 .89; Prof MQ/Ier din Bivoliţele de 1. O. Sirbu, regia N. Gherghe, 04. 12.93; Contrabandistii/ din Casa de pe graniţA, de Stlawomir Mro:t.eck, regia N. Gherghe, 02.03.94.

Regie artisticil: semneazA regia spectacolelor (pe lângA cele amintite): Vriljitoarele, de Dimitrie Stelaru, 1 0.06.80; locurcll lume, de A. de Herz, 1 8.02.82; Caragi1le şi vremea lui, 27.05.82; Ionuţ şi ntratereştrll, de N. Gherghe, 08. 12.83; Nevastil de ocazie, de Kostas Assimakopoulos, 12. 1 1 .85; Iorgovan, fiul muofilor, de N. Gherghe, 24.02.86; Dlnilil Prepeleac, dupA 1. CreangA de C. Paiu, 05.05.86; Cocoşelul oeascultiltor, de 1. Lucian, 1 3 .06.86; Ceouşilreasa, dupA Perrault de l. Lucian, 15.02.89; Miltrilgooa, de N. Machiavelli, 06.05.90; Capra cu trei iezi, dupA l. CreangA, 19. 10.90; Basmul cu scutita roşie, de O. Solomon, 15 . 12.90; Incendiul, de Dinos Rendis, 12.01 .9 1 ; Prislea cel voinic şi merele de aur, dupA P. Ispirescu de Lucian Belcea, 29.01 .9 1 ; Tirfa cu respect, de J. P. Sartre, 08.02.92; Greuceaou, dupA P. lspirescu, 1 1 .03.92; Plunaşul codrilor, de V. Eftimiu, 1 3 . 1 1 .92; Cocoşelol neasculdtor, de 1. Lucian, 18. 1 1 .93, şi Logica riltilcirii, de Valeriu Butulescu, 16.06.94.

Filme: Andrei din Eu, Tu şi Ovidiu, regizor Geo Saizescu; Un poflaş din Cintec pentru fiul meu, regizor C. Dicu; Tomşa din Rilmin cu tine, regizor George Comea, şi Luca din Concurs, regizor Dan Piţa.

Dramaturgie: Ionuţ şi extratereştri! (premierA absolutA, 08.12.83); Câinele şi Lupul (p.a. 04.05.84) şi lorgovao, fiul munţilor (p.a. 24.02.86).

228 www.cimec.ro

MIRCEA PÂNIŞOARĂ ­şi Svejk

Mircea Pânişoară, singurul actor al Teatrului din Petroşani, prin excelenţă al comicului, care doar intrând pe scenă, cu mersul său puţin înclinat într-o parte, cu faţa cât o lună uimită, fără să rostească un cuvânt, stâmea râsul şi ropotul de aplauze. Cuvintele veneau doar ca să ritmeze comicul, să aşeze ordinea efectelor. De aceea, comicul său era mai aproape de umor, decât de sarcasm şi satiric. Se vedea de la distanţă că era şcolit, de formaţie

"clasică", şi avea în toate un simţ al măsurii, al echilibrului şi o anume claritate. Cel care stârnea sentimentul de satisfacţie şi bucurie al comicului pentru semeni, cel cu bonomia pe faţă între semeni, în substraturile fiinţei sale era îngândurat şi solitar, trist, şi de o corozivă amărăciune. Paradoxul acesta al comicului, al celui care stârneşte zâmbetul şi în adânc îi picură lacrima, îi da lui Mircea Pânişoară înţelepciunea celui ce a văzut multe şi a înţeles mult, a celui rămas singur între ceilalţi, doar cu împăcarea zădărniciei.

Mircea Pânişoară s-a născut la Cernăuţi, în 27 septembrie 1 926. Tatăl Ilie, ofiţer de carieră, şi mama, Veronica. Urmează Liceul militar "Mihai Viteazul" de la Alba Iulia, dar disciplina cazonă din familie şi liceu se răzbună, solicitându-i ca răspuns pe cea "boemă" şi artistică. Nu uniforma militară, ci tichia cu clopoţei şi multele veşminte ale personajelor imaginare vor fi cele care îl atrag; iar dintre cele militare, îl vor fascina cele stâlcite şi boţite, ponosite şi rupte ale bravului soldat Svejk, umilit şi înţelepţit de păţanii cât un popor, urmărit spre întruchipare, până la capătul puterilor, de actor. Copil crescut cu ordonanţă va avea, mai târziu, parcă mereu nevoie de

229 www.cimec.ro

"ordonanţă": cel mai boem actor va fi în teatru cel mai disciplinat şi supus "ordonanţelor" scenei. Urmează cursurile Institutului de teatru de la Cluj, mutat la Tg. Mureş. După absolvire încep peregrinările bravului soldat Svejk şi ale actorului Mircea Pânişoară. Debutează la 1 8 decembrie 1 952, în rolul Vasia din piesa Plat�n Krecet, de Al. Komeiciuk, într­unul din cele mai vechi şi importante teatre din ţară, Teatrul Naţional Craiova. Aici, în cinci stagiuni, realizează 1 5 roluri, dar ceva îl nemulţumeşte şi pleacă la Teatrul din Bacău, doar pentru

o stagiune, împlinind 3 roluri, după care se mută la Teatrul din Botoşani, pentru două stagiuni, realizând alte 7 roluri, apoi, la Teatrul tineretului din Piatra Neamţ, pentru patru stagiuni dând chip şi fiinţă, putem spune astfel, altor 1 6 personaje, după care, în 1 964 vine la Teatrul de stat Valea Jiului Petroşani, direct sub bagheta maestrei Marietta Sadova, în rolul Pompey din Măsură pentru măsură, de W. Shakespeare. După o asemenea peregrinare se statomiceşte aici până la pensim1area din 1 986, cu o singură excepţie, stagiunea 1 974- 1 975, când îl găsim la Teatrul de stat din Turda în rolul Farmacistul Leon din Omul care a văzut moartea, de V. Eftimiu în regia lui Constantin Leoveanu. După pensionare, rămâne mai departe în Petroşani, cu obsesia

230 www.cimec.ro

mereu urmărită, niciodată împlinită, Svejk-ul, până la 1 9 iulie 1 994, când urcă pe marea şi albastra scenă, în piesa Marelui Dramaturg.

Într-o propunere de trecere în treapta a doua de salarizare, în 1 969, directorul său, Petru Stoican, chiar scăpa cuvântul ,,artă" pentru a caracteriza interpretările lui Mircea Pânişoară: ,,Fizicul său potrivit unor roluri care cer robusteţe dar şi voiciune, timbru/ puternic al vocii, claritatea în rostirea

23 1 www.cimec.ro

replicilor, maturitatea scenică sunt câteva din caracteristicile artei sale interpretative care i-au conferit posibilitatea realizării a numeroase personaje din piesele în care a jucat. " Sau, într-o altă caracterizare, la 24 mai 1 970, regizorul Marcel Şoma sublinia: ,foarte bun în rolurile de comedie; plin de umor, deosebit de expresiv, convingător, cu o voce flexibilă, cu un bun ritm de comedie, calităţi care au contribuit la frumoase realizări scenice."

Din peregrinarea actoricească prin teatre, Mircea Pânişoară şi-a însuşit o adevărată experienţă de viaţă, s-a întâlnit cu întrebări, a încercat să le răspundă, amăgit a încercat să le evite, dar nu a cedat ca intelectual. Sunt "anii de ucenicie", de confnmtări şi împliniri, de succese şi resemnan. În această peregrinare urmăreşte o wnbră himerică a artei, dar cu o păşire conştientă că totul nu e decât un drwn fascinant şi înşelător. De la o vreme, se împacă cu gândul că nu se va întâlni niciodată cu Svejk-ul pe care 1-a visat şi urmărit cu încăpăţânare de când a păşit în lumina scenei. ,,Se întâmplă să căutăm ceva şi totdeauna să ne apară la colţ altceva" - spunea actorul căruia ceilalţi îi ziceau cu simplitate "nea Mircică". Şi o spunea cel pentru care problemele trebuiau să fie limpezi şi clare. Poate tocmai de aceea, pentru a surprinde cât este de vină el în căutatul "rol", spre mereu neîntâlnita himeră. Privit pe scenă, gesturile sale o probau·. Ele aveau ceva dintr-o mişcare pe care o nwnirn de autosurprindere şi uimire, deşi deveniseră tot mai reci şi împietrite.

232 www.cimec.ro

O privire asupra Caietului său de însemnări despre roluri, îi îngăduie imaginaţiei să treacă de la o manevră largă a prea multor roluri la o suprapunere a acestora, la un singur rol; din hăţişul acesta de personaje interpretate, de măşti aruncate peste faţa sa, de vieţi mai întinse sau mai scurte, dar totdeauna semnificative, aşezate peste cea proprie, să ai în faţă un personaj multiplicat din care e greu să mai distingi pe cel real care a fost sau chiar a devenit. Actorul se priveşte cu luciditate, uneori parcă străin sau refuzat de sine, multiplicat în atâtea chipuri şi parcă fără sorţi de a se întâlni cu rolul visat. Într-una din zile, "nea Mircică" mi-a spus amar şi rece: ,,Să ştii că eu am fost prin teatru un Svej/C' Ce i-aş fi putut răspunde? Condus de peste 40 de regizori într-o "luptă înşelătoare", el a ajmis la o duplicitate cu sine şi cu ei. De la Marietta Sadova la Lucian Giurchescu, de la Ion Olteanu la Letiţia Popa, de la Constantin Dinischiotu la

Adrian Lupu, de la Val Mugur la Marius Popescu, Mircea Pânişoară a fost "mâna" care a devenit lucrătoare, lucrătoare artistic, ordonând emoţiile multor spectatori, având vocaţia de a arăta că lumea este un ritual de dragoste şi înţelepciune. Privind acel caiet de însemnări, cu roluri unul peste altul, a sutelor de fotografii în care apar aceste fantome sau semne imaginare şi, gândind că toate n-au trăit doar cât lumina spectacolului, înţelegi de ce le acordă o

extremă importanţă, de ce nu se putea despărţi de aceste însemnări actorul. Şi-ţi vine în minte drama într-un act a lui Guilom Jerovitz, Histrion, tradusă de M. Eminescu.

233 www.cimec.ro

La trecerea prin poarta pe care fiecare o trecem o singură dată, scriam în Curierul Văii Jiului din 5 august, într-un in memoriam:

,Jn faţa actorului Mircea Pânişoară a căzut cortina definitiv: în spatele ei, actorul aşteaptă să mai privească, dacă se mai poate, publicul; spectatorii aşteaptă zâmbetul lui ironic, făptura aceea puţin înclinată, împovărată de singurătate. Nimic nu se întâmplă. Nea Mircică, marele discret al scenei, a plecat dintre noi într-o discreţie totală.

S-a născut la Cernăuţi, la 27

septembrie 1926; a plecat spre marele Dramaturg al Lumii, la 19 iulie, 1994. Inima sa prea obosită nu a mai ţinut pasul cu ceasul de la mana. Nea Mircică, printre altele, avea şi obsesia ceasurilor. Numai pe al său nu 1-a putut stăpâni!''

La capătul patului său erau câteva ediţii ale lui Svejk, mascate, statuete, diferite

reprezentări ale bravului soldat, care niciodată nu a priceput, deşi ne lasă să pricepem, pentru ce trebuie să se afle într-un război străin omului. "Nea Mircică" nu a putut să-I întruchipeze pe bravul soldat între <?ameni, ci poate doar în faţa Creatorului, ca singurul epilog al omului.

Fişa de creaţie: Roluri: La Teatrul Naţional Craiova ( 1 952-1957): Vasia din Platon Krecet, de

Al. Komeiciuk, regia artistică Herry Eliad; 1-ul alegător din . . • Eseu, de T. Muşatescu, regia C. Sîrbu; 1-ul ospătar din Slugi la doi stipâni, de C. Goldoni, regia Remus Comănescu; Tisca din Nunta lui Krednskl, de Cobilin, regia l. Bologa; Sa.şco din Si nu-l zici pe nume, de Vasile Minco, regia 1. Bologa; Păduriciul din Floricica purpurie, de Brausevici, regia C. Sîrbu; Un boier din Vlaicu Vodi, de Al. Davila, regia l. Bologa;

234 www.cimec.ro

Al Il-lea numcitor din Mielul turbat, de Aurel Baranga, regia 1. Bologa; Un om de serviciu; Miile din Doamna Ministru, de B. Nusici, regia L. Sebastian; Wllliam din Cum vi place, de W. Shakespeare, regia C. Sîrbu; Medicul din Povestea uoei iubiri, de C. Simonov, regia C. Sîrbu; Pijle din Vinzltorul de pllslri, de Zilier, regia Manu Nedeianu; Pera din Doamna Ministru, de B. Nusici, regia L. Sebastian; Unfotoreporter din Caut urgent un Shakespeare, de H. Kinhard, regia 1. Bologa; Un fotograf din Titanic vals, de T. Muşatescu, regia C. Sirbu.

La Teatrul de stat Bacllu ( 1 957-1 958): Drumaru din Masca lui Neptun, de Pantelimon Grinerici, regia 1. G. Russu; Pleşcan din Lenta, de S. Alexandrescu, regia Val Mugur; Banul Spadll din Înşir-te mirgirite, de V. Eftimiu, regia P. Cotescu.

La Teatrul de stat Boto1ani ( 1 958- 1 960): Bontaş din Mielul turbat, de A. Baranga, regia P. Sebastian; Poltfllul din Mincinosul, de C. Goldoni, regia R. Miron; Senca din Maşenka, de Afinoghenov, regia A. Ionescu şi V. Pascu; PalaghqiJ din Rizeşii lui Bogdan, de Er. Mafiei, regia C. Munteanu; Luigi din Partea leului, de C. Teodoru, regia E. Aron; Zamfir din Vlaicu şi feciorii Joi, de L. Demetrius, regia Gh. Jora; Trişca Feodor din Nunta lui Krecinski, de Cobilin, regia E. Aron.

La Teatrul de stat Piatra Neamţ ( 1 960-1 964): DumlJru Encui din Apl vie, de Holban, regia C. Negri; A. Petrlscev din Viori de primilvari, de Al. Stein, regia G. Negri; Anton din Floricica purpurie, de Brausevici, regia P. Sireteanu; Ailincii din Secunda 58, de Dorel Dorian, regia G. Rafael; Gicll, mistre(ltl din BAiatul din bann a doua, de Al. Popovici, regia L. Giurchescu; Mo1 Grigu(iJ din Nota zero la purtare, de V. Stoenescu şi O. Sava, regia G. Negri; CIJrciultUirul din Domnişoara Anastasia, de G. M. Zamfirescu, regia Cornel Todea; V. Gliga din Nuntii la castel, de SOtO Andrăs, regia G. Negri; Al li-lea prezentator din Generalul şi nebunul, de A. Vagenstein, regia C. Todea; Tiberiu Sicoşan din Siciliana, de A. Baranga, regia G. Negri; Intelectualul din Nila toboşara, de A. Salinski, regia Arriana Kunner; Em. Broukal din Dracul uitat, de 1. Drda, regia M. Anghelescu; llevrera din Casa cu douil intrAri, de Calderon, regia Gh. Jora; Dog Hamma din Orfeu in infern, de W. Tennessee, regia C. Todea; Provincialul; Directorul Şcoalei din Omul cu mirtoaga, de G. Ciprian, regia G. Negri.

La Teatrul de stat " Valea Jiullli" Petroşani ( 1 964- 1974): Pompey din MAsuri pentru mAsuri, de W. Shakespeare, regia Marietta Sadova, 2 1 . 1 1 .64; Procoplu, Avocat din Titanic vals, de T. Muşatescu, regia Marcel Şoma, 09.01 .65; Vasile Vasile din Sflntu' MiticA Blajinu, de A. Baranga, regia Marieta Sadova, 1 3 . 1 1 .65; Doctorul din Suflete tari, de Carnii Petrescu, regia M. Şoma, 08.01 .66; Menelaos din Atrizii, de V. Eftimiu, regia 1. Olteanu, 23.04.66; Contele Federico din Câinele grldinarulni, de Lope de Vega, regia Constantin Dinischiotu, 29. 1 0.66; Fierarul din Io, Mircea Voievod, de Dan Tărchila, regia C. Dinischiotu, 18. 12.66; Un poliţist alb din Ciinii, de Tone Brulin, regia Petre Sava BlUeanu, 1 5.0 1 .67; M. Kogillniceanu din Cuza Vodi, de Mihail Davidoglu, regia M. Şoma, 24.01 .67; Domnul Leon din Omul care a vizut moartea, de V. Eftimiu, regia M. Şoma, 23.02.67; Lemachos din Adunarea femeilor, de P. B. Marian, dupA Aristofan şi Robert Merie, regia Constantin Dicu, 0 1 .04.67; Oorei Gheorghe din Opinia publici, de A. Banmga, regia M. Şoma, 30.09.67; Juplin Dumitrache din O noapte furtunoasi, de 1. L. Caragiale, regia Al. Miclescu, 1 3 .01 .68; Comisionarul din O crimi perfecti, de Robert Thomas, regia C. Dicu, 12.04.68; Scaur din Fântâna Blanduziei, de V. Alecsandri, regia 1 . Olteanu, 29.09.68; Vistiernicul din Croitorii cei mari din Valahia, de Al. Popescu, regia 1 . Olteanu, 28.09.68; Marcel/o din Icre negre sau fasole, de G. Scarnicci şi N. Tarabusi, regia C. Dicu, 25.01 .69; Birlfllu/ din Nevestele vesele din Windsor, de W. Shakespeare, regia C. Dicu, 1 0.05.69; Petrache Stamboliu din La ciorba de potroace, de S. FArcAşan, regia C. Dicu, 05. 1 0.69; Gr. Pâ/ciu din Piatra din casl, de V. Alecsandri, regia C. Dicu, 1 9.01 .70; Sulkovics din Pe uşa din dos, de Thurz6 Gabor, regia M. Şoma, 28.02.70; Hagi-PaniJ din Trei Crai de la Rilsirit, de B. P. Haşdeu, regia M. Şoma, 2 1 .04.70; Juplinul Simon din Avarul,

235 www.cimec.ro

de Moliere, regia Marietta Sadova, 17. 10.70; Farnachk din De la Caragiale la Topirceaou (Minuoile Sfintului Sisoe), regia Mariena Sadova, 0 1 . 1 1 .70; Paznicul Haplea din Haplea, Neafll şi NlltiOeafll la Circ, de Marin Iorda, regia M. Şoma, 16.03.7 1 ; Linte Gogu din loteresul geoeral, de A. Baranga, regia Călin Florian, 22.09.71 ; Marin Veniarnin din Ştafeta nevilzută, de Paul Everac, regia M. Şoma, 09. 10.71; Jorgu Langada, din ••• Eseu, de T. Muşatescu, regia M. Şoma, 05.01 .72; Manea din Vlaicu VodA, de Al. Davila, regia I. Olteranu, 01 .04.72; Schelul din Omul pllmiotului, de V. Zdrenghea, regia 1. Olteanu, 23.09.72; Ezechiei-Grasul; Un Sticlar din loiml rece, de Ed. Covali după W. Hauff, regia M. Şoma, 06.01 .73; Maiorul din Jocul de-a vacaoţa, de M. Sebastian, regia 1 . Simionescu, 3 1 .03.73; Doctorul Rat din Acul Cumetrei Gurton, de W. Stevenson, regia I. Simionescu, 27.08.73; Comisarul Beltran din Coroada, de Alfonso Sastre, regia Adrian Lupu, 03. 1 1 .73; C-tin Valsamache din Siciliaoa, de A. Baranga, regia M. Şoma, 14.03.74; Baei Axentie din Amurgul acela violet, de Ion D. Sirbu, regia Letiţia Popa, 02.06.74;

La Teatrul de stat Turda ( 1 974- 1975): Farmacistul Leon din Omul care a vAzut moartea, de V. Eftimiu, regia Constantin Leoveanu.

La Telllrul de stat " Valea Jiului" Petroşani ( 1975-1986): Traduclltor Il, din Noapte Albi, de Mircea Bradu, regia M. Şoma, 25. 10.75; Poştaşul din Familia Tot, de Orkeny Istvan, regia Marius Popescu, 01 .02.76; FIJurarul din Glie Voinicul, de Mircea Florian, regia Nicolae Gherghe, 23.05.76; 1 9. 1 1 .85; Hans von Oheim din Rapsodie traosiiVIoA, de I. D. Sirbu, regia Valentina Balogh, 30.04.77; Ionescu din Autobiografie, de H. Lovinescu, regia M. Şoma, 05. 1 1 .77; Terezcak din Alegeţi-! sioguri, de 1van Bucovcan, regia FI. Fatulescu, 1 1 .02. 78; Bazi/sld din O aoecdotl proviociall, de A. P. Vampilov, regia M. Lungeanu, 30.03.78; Ciobonea din MireasA firi mire, de Bogdan B. Bogdan, regia FI. Fatulescu, 27.09.78; Ambasadorul din Petru Raref, de H. Lovinescu, regia FI. Fi!tulescu, 24.02.79; Moş Nechifor, F/JJmlinzl/iJ din PupAza dio tei, dupll l . Creangă de 1. Darnian, regia N. Gherghe, 03.04.79; Ciirciumarul din La lumina zilei, de V. Mureşan şi D. Dem lonaşcu, regia FI. Fi!lulescu, 18.08.79; Om11l de afaceri din Excepţie şi reguli, de B. Brecht, regia Muşata Mucenic, 02.1 2.79; Metru din Pluta Meduzei, de Marin Sorescu, regia FI. Flltulescu, 1 3 .03.80; ZambiliJ din Pele şi caii veni, de Mircea M. Ionescu, regia FI. Fătulescu, 1 1 .05.80; Unul din Vrljitoarele, de Dimitrie Stelaru, regia N. Gherghe, 13 .02.81 ; Prof. Kiprianov din Al treilea ou se poate, de Ivan Martinov, regia M. Şoima, 15. 12.8 1 ; Inspectorul; Nenea Mandache din Caragiale şi vremea lui, regia N. Gherghe, 27.05.82; Bubu din Gllrglriţa, de Ion Bliieşu, regia M. Şoma, 04. 1 1 .82; ViJdan din PrimAvarA io ooiembrie, de Dumitru Dem Ionaşcu, regia I. Simionescu, 12.02.83; Trahanache din O scrisoare pierduti, de I. L. Caragiale, regia 1. Simionescu, 3 1 .05.83; Un Torbocan din loouf şi extratereştrii, de N. Gherghe, regia N. Gherghe, 08. 12.83; Iordan din Milionarul sine, de T. Popescu, regia M. Şoma, 06.03.84; Bufniţa; Lllnckrul /1 din Ciioele şi Lupul, de N. Gherghe, regia N. Gherghe, 04.05.84; Morarul; CiJpciJunul din Motanul încllţat, de Ch. Perrault, regia Aurel Florea, 1 8.02.85; Inspectorul general din Omul cu mirţoaga, de G. Ciprian, regia M. Şoma, 19.09.85; Umb� lul lntuneci/JJ din lorgovao, fiul muoţilor, de N. Gherghe, regia N. Gherghe, 2�.02.86; Marcu; Comovllţ din Dloill Prepeleac, dupll I. Creanga de C. Paiu, 05.05.86; VIntul din Puterea iubirii, de Dumitru Niţă, regia N. Gherghe, 03. 1 1 .86.

236 www.cimec.ro

MIHAI CLITA -sublimarea emoţiei sau arta învinge durerea

Copiii mei

Mi-e dor de animale/ Doresc o casă plină de căprioare, O maimuţă să facă dezordine precisă, Gircifa să-mi aducă aerul cerului, Elefanţi/ să poarte greul dorului, Rdsul să pldngd puţin şi pentru mine.

Mi-e dor de animale! Ursul alb să-mi aducă rdcoarea vieţii, Leul să-mi aducă puţin urlet, Pantera să-mi aducă depărtarea, Oh! mi-e dor de animale . . .

Mihai Clita, unul dintre cei mai reprezentativi actori ai Teatrului din Petroşani şi chiar din mişcarea teatrală românească, şi-a închinat 36 de ani de viaţă şi creaţie acestui teatru, identificându-se, uneori, chiar cu destinul său. Împlinirile şi succese sale s-au suprapus, pe întinse laturi, cu ale acestui teatru. Marile sale creaţii s-au împlinit prin har, sensibilitate, inteligenţă creatoare până la sublimarea emoţiei; iar în ultimii ani, au strălucit printr-o înţelepciune scenică dată de peregrinările prin atâtea suflete, printr-o aplecare asupra misterioaselor adâncuri ale acestora, şi s-au încheiat prin lumina suferinţei. Mihai Clita s-a născut la 13 octombrie 1 942, în Cernăuţi. A absolvit I.A.T.C. "1. L. Caragiale" Bucureşti, în 1 965, după care, a venit la Petroşani şi a slujit scena de aici, până în ultimele clipe ale vieţii, la 6 martie 200 1 . A fost director al teatrului în perioadele 1 983-1986 şi 1 990- 199 1 .

A dat fiinţă la 90 de personaje din dramaturgia română şi străină, cutreierând prin tot atâtea universuri create de autori dramatici, deschise şi ordonate de tot atâţia regizori artistici . . Peste jumătate din aceste roluri, de mare semnificaţie, ardere şi ideaţie, sunt principale - ceea ce înseamnă că regizorii şi-au

237

www.cimec.ro

structurat distribuţiile şi conturat viziunea asupra spectacolelor în funcţie şi de personalitatea artistică a actorului. Este cunoscut faptul că după ce spectacolul se eliberează din mâinile regizorului, el rămâne să alerge pe orbita proprie în măsura energiei pe care i-o insuflă interpretul rolului principal; acesta devine forţa magnetică a "formei vii " de pe scenă; el dă ritmul, fără de care lumea reprezentată s-ar prăbuşi, iar

de semnificativa stare de

Să ne imaginăm actorul peregrinând prin aceste universuri şi "suflete", înţelegându-le alfabetul şi obligându-ne pe noi, spectatorii, să îl urmăm în citirea acestor universuri posibile, pentru a ne descifra unica noastră lume reală. Pe Mihai Clita puteam să-i venim în faţă şi să-I întrebăm: cine eşti? Pilade din Atrizii lui Victor Eftimiu? Fabio din Câinele grădinarului al lui Lope de Vega? Pyrus din Andromaca lui

238 www.cimec.ro

Racine? Frank din Profesiunea Doamnei Warren a lui Show? Don Juan din Dona Juana lui Radu Stanca? Michel din Părinţi teribili de Cocteau? DL Orgon din Jocul dragostei şi al întâmplării al lui Marivaux? Petru Rareş al lui Lovinescu? Lăpuşneanu al lui Eminescu? Fotograful din Pluta Meduzei a lui Marin Sorescu? Spionul din În cautarea sensului pierdut de Ion Băieşu? Sem din Arca Bunei Speranţe a lui Ion D. Sîrbu? Pietro Grafia al lui Carnii Petrescu? Nichita din Omul cu mârţoaga al lui Ciprian? Locatarul din Bătăi în pluş de Marin Sorescu? ori Autorul din

j!!"�����a�i.:,lu�i;,.;;lon D. Sîrbu?

239 www.cimec.ro

S-a confruntat şi s-a supus triumfător viziunilor unor mari şi singulari regizori: Zoe Anghel Stanca, Petre Sava Băleanu, Ion Olteanu, Constantin Dinischiotu, Marietta Sadova, Călin Florian, Marcel Şoma, Adrian Lupu, Letiţia Popa, Constantin Codrescu, Ion Simionescu, Mihai Lungeanu, Aureliu Manea, Florin Fătulescu, sau, în ultimul timp, Horaţiu Ioan Apan. Metodele lor artistice şi experienţele de viaţă ale acestora, uneori pentru unii prea dureroase (recluziunea roşie a Mariettei Sadova sau disperarea artistică a lui Aureliu Manea), i-au fost lecţii de morală artistică, sau de estetică morală. Viaţa Mariettei Sadova i-a fost o f'antână a durerii în care şi-a limpezit deseori chipul artistic, pentru a reuşi să îmbuneze

• Cronicarii consemnează cu încântare străfulgerarea sa

prin lumile artistice. Valentin Silvestru scria sintetic: în Spionul din În căutarea sensului pierdut: "Mihai Clita, cu aplomb şi precizie, elastic, limpede şi afirmat. " (România literară, nr.43/ 23. 10.80); Traian Vasiu, despre acelaşi rol: "Pe deplin închegată este interpretarea lui Mihai · Clita cu acea morgă imposibilă (cu real efect hilar), cu tonul sentenţios sau persiflant care vrea să mascheze o existenţă în fond incoloră. "

(Drumul socialismului, nr. 7 1 8 1 107 .12.80); Ion Vulpe dezvoltă: "Mihai Clita interpretează cu simţ al echilibrului, punând în

240 www.cimec.ro

valoare cu talent, măiestrie actoricească şi mult farmec, cu tandreţe sau violenţă, personajul principal care imprimă ritmul alert şi captivant al spectacolului " (Steagul rosu, nr.8752/ 25. 10.80); Ion Calion despre insidioasa creaţie Arkas din Ifigenia în Taurida a lui Goethe: "Mihai Clita l-a investit pe Arkas cu atributele specifice unui reprezentant al puterii. " (Vatra, nr. 5, p. 14); Marcel Duţă observa o altă latură: "În onctuosul şi vicleanul Arkas, Mihai Clita în special s-a integrat viziunii noastre asupra strămoşilor dârzi dar omenoşi. " (Ramuri, nr.6, 1 982, p . l 4) . Despre interpretarea lui Caţavencu din O scrisoare pierdută, spectacol festiv, cu ocazia inaugurării actualului sediu al teatrului, la 3 1 mai 1 983, Coman Şova scria: " Caţavencu interpretat cu aplomb comica­meditativ de Mihai Clita. " (România liberă, 22 iunie 1 983). Alte spicuiri din consemnările de mai târziu, Adrian Ţion: ,,Prompte şi nu lipsite de comic sunt apariţiile lui Mihai Clita în Ierodiaconul //arie. prezenţa lui în spectacol vorbeşte despre ceea ce am putea numi ispitirea teatrului în viaţa unui actor de calibru/ său." (Tribuna, nr. 30-32/ 1997), despre Manolis din Nesătulul, de Dimitri Psathas, acelaşi cronicar:

"Mihai Clita n-a scăpat nici de data aceasta ocazia să-şi încânte spectatorii cu meşteşugite giumbuşlucuri răsplătite prompt cu aplauze. " (Steaua, nr. 9- 10 , 1997), ori Al. Florin Ţene referitor la Valetul John din premiera pe ţară, 2000 $ pentru nevasta mea, de Bjom Arrhen: ,,Mihai Clita, în rolul valetului John, face să vibreze , .diapazonul" expresiei şi al mişcării scenice, dând viaţă unui personaj de autentică existenţă." ( Curierul Primăriei Municipiului Cluj-Napoca, 6 aprilie 1 998).

Nu trebuie uitat nici faptul că în 1 968- 1 969, face parte din grupul tinerilor actori (Nicolae Gherghe, Constantin Dumitra, Violeta Berbiuc, Ruxandra Petru) care înfiinţează studioul experimental: Teatrul de miercuri. Activitatea acestui studio începe cu piesa lui Marin Sorescu, Există nervi. După un timp, în 197 6- 1 977, va fi reluat sub denumirea de Experimenthalia, şi Mihai Clita, împreună cu tinerii absolvenţi şi regizorul Mihai Lungeanu, vor monta Cerere în căsătorie, de A. P. Cehov.

24 1 www.cimec.ro

...,.. Actorul Mihai Clita, cu o experienţă de forare a straturilor esenţiale ale realităţii umane, vine în întâmpinarea exigenţei fenomenologice a lui Carnii Petrescu, privind actorul şi personajul Pietro Gralla din cea mai tensionată şi translucidă dramă, Act veneţian. Sau: cel căruia, în ultimul timp, îi plăcea mult să recite Glossa lui Eminescu, se desfăşoară creator în rolul Lăpuşneanu din drama poetului, rămasă neterminată. Se adânceşte în sine şi oferă publicului meditaţii revelatoare asupra dreptăţii umane şi a celei divine, a breşei şi a încercării de suprapunere a lor. Acel "râs al Muşatinilor", ironic a istoriei asupra oricărei zile a prezentului cu judecata stâlcită, Mihai Clita 1-a făcut să rezoneze în conştiinţe, deschide calea spectatorului în lumea spectrală şi esenţială a istoriei şi a omului. El execută o judecată dreaptă, voievodală, pe o "masă a tăcerii", sub lumina unui crucifix, în mij locul altarului, în faţa "celor care nu mai sânt", despărţită de cea omenească pentru a se întâlni cu cea divină, însă sabia prea omeneştii otrăvi îl despică. Mihai Clita i-a dat chip în cutremuratul şi convertitul Domnitor, într-o lume prăvălită sub păcat. în momentul în care rostea cuvintele, ca dangăt al clopotului Buga, parcă se auzeau coruri celeste. El i-a dat lui Lăpuşneanu, cum spuneam într-un interviu lui Mircea

242 www.cimec.ro

Bujorescu, " statura necesară, acel tăiş de sabie în faptă, cuvânt şi gând . . . "(Zori Noi, 1 6 ianuarie 1 993).

Mai trebuie spus că Mihai Clita a făcut parte din distribuţiile celor mai importante spectacole ale Teatrului din Petroşani, din spectacolele premiate, precum Pluta Meduzei, de Marin Sorescu, (rolul Fotograful) şi În căutarea sensului pierdut, de Ion Băieşu, (rolul Spionul), ambele în regia lui Florin Fătulescu şi scenografia Elenei Buzdugan. Create în momente de har ale tuturor, primul, pa11icipând la Festivalului de teatru contemporan Braşov, 2 1 - 29 martie 1 980, ediţia a treia, devine punct de referinţă şi simbol pentru mişcarea teatrală românească, în lupta de curăţire de scoriile ideologice. Critica, în unanimitate, susţine miracolul. Florin Fătulescu îşi adjudecă premiul pentru regie, Mirela Cioabă premiul pentru interpretare feminină debut Faptul acesta generează ideea ca în judeţul Hunedoara şi nu în altul să se organizeze în 1 3-1 5 februarie 1 98 1 , la Deva, Seminarul de Dramaturgie şi Teatrologie - Marin Sorescu, având ca obiect de dezbatere şi exegeză opera sa dramatică şi spectacolele realizate de Teatrul de stat "Valea Jiului" Petroşani, Teatrul de stat Sibiu şi Teatrul Naţional Craiova cu piesele sale: Pluta Meduzei, Răceala şi A treia ţeapă. Al doilea spectacol, la Festivalul dramaturgiei româneşti actuale, de la Timişoara, noiembrie 1 980, obţine tot ce se putea obţine: premiul pentru cel mai bun spectacol, premiul pentru cea mai bună regie, menţiune pentru scenografie, premiul Asociaţiei scriitorilor din Timişoara pentru dramaturgie (text), iar ulterior, pentru anii 1 980 şi 1 98 1 , A TM acordă premiile pentru regie şi scenografie realizatorilor de la Petroşani. Aici şi nu în altă parte, în 2 1 -23 martie 1 982, au loc manifestările Goethe, contemporanul nostru, prilejuite de comemorarea a 1 50 de ani de la trecerea în lumină a titanului de la Weimar. Mihai Clita interpretează pe Arkas din Itigenia În Taurida, de J. W. Goethe, regia Aureliu Manea. Mai târziu, cu ocazia Festivalului de dramaturgie şi creaţie

"Ion D. Sîrbu" din 4-6 decembrie 1 99 1 , actorul Mihai Clita şi­a adjudecat Premiul "Ion D. Sîrbu" pentru interpretare pentru rolul Lăpuşneanu din Jesus Christos Rex Moldavie, de Mihai Eminescu, regia Dumitru Velea. Iar în 1 999,

243 www.cimec.ro

Fundaţia Culturală "Ion D. Sîrbu" îi acordă pentru întreaga ""T'nliT'<>T<> Premiul "Ion D. Sîrbu".

Riscând o caracterizare privind facerea personajului, putem nuanţa: singularitatea interpretării lui Mihai Clita consistă în desfăşurarea oricăror "psihologii" ale personajelor sub privilegiul unei măsuri a conştiinţei; relaţia cu rolul se

244 www.cimec.ro

stabileşte printr-o pură independenţă. Personajul pare a veni să-I caute şi să se sprijine de actor aşa cum şi-1 închipuie -după aceea, totul se întrupează de la sine: corpul, mai plin de sens, începe să vorbească plastic, rânduind formele, gesturile şi haloul cuvintelor, după cum lumea operei cere, regizorul trasează şi ochiul actorului vede. Mihai Clita a refuzat banala trăire, "romantioasa" identificare cu personajul, deseori greşit inserat într-o ordine ca-n viaţă.

Punctul din care se organizează bogăţia interioară, chiar cu străfunduri noptoase, este veritabila înţelegere a artei ca expresie, ca realitate creată şi inseparabilă de om. De aceea jocul lui a rupt orice legătură cu sine în favoarea lumii create; nefiind personal, ci profund şi creator; nefiind expresiv, ci expresie; nedând iluzia unei realităţi, ci fiind locul unde realitatea ia chip, se manifestă, devine ''formă vie", cum îşi dorea pe scenă teoreticianul Schiller. Cum să se identifice actorul Mihai Clita cu pretinsele sentimente ale lui Pyrus din Andromaca lui Racine, când unul dintre versuri sună astfel: "Imaginează-ţi, Pyrus, cu ochii strălucind" . . . ? şi când opera vine în prelungirea altei opere (Eneida lui Virgiliu) şi care la rândul ei. . . ? Şi când în faţă, Hermiona este o "monstruoasă contradicţie", iar coloanele, solidare sfâşierilor lăuntrice, stau solitare în înţelepciunea lor, comunicând doar sensul

245 www.cimec.ro

preaomenesc pe deasupra lui Pyrus şi Andromacăi? Acest sens îi glorifică trupul, înmănnurindu-1 alături de coloană - într-o lume cu ea - îi întoarce privirea spre interior şi nu-i lasă posibilitatea să întâlnească înfioratele mâini ale Hermionei, ci numai să iniţieze pe Andromaca, moştenitoarea tronului. Mai trebuie spus că dreptul acestei realităţi se înfăptuieşte sub ochii spectatorului îngăduit de

actor? Prin sublimarea emoţiei şi detestarea sentimentului, actorul transmite puritatea lumii, ordinea ei interioară, esenţială, ceea ce este de fapt hotărâtor şi scapă celor mai mulţi. Mai trebuie spus despre dificultăţile ridicate de sine ca tot atâtea piedici şi încercări pentru a trece umbra în lumină, pentru a da formă celor ce o aveau presupusă, să supună rigorii sensului o realitate care se prezintă în chip probabil? Şi încă, să ne întrebăm de tensiunea generată prin detaşare, care reprezintă măsura adevăratei creaţii, sau de eroziunile sufleteşti (ale omului) pe care le implică traversarea personajelor? Ei bine, în faţa acestei experienţe actoriceşti, demonstrată de Mihai Clita, de intimizare a omului prin artă şi de integrare în ordinea culturii, nimeni nu a rămas insensibil.

Mai mult, nu poţi rămâne insensibil nici la suferinţa pe care acest actor a îndurat-o în ultimul timp: bolnav, a urcat pe scenă, a dat viaţă la o altă serie de personaje. Pentru colegi, gestul său a fost o lecţie, iar pentru spectatori, un imbold potrivit căruia arta învinge durerea, că omul poate fi nimicit, dar nu învins. Cu' durerea pe faţă, cu harul în suflet şi cu lumina chipului date pe scenă, a străbătut spectacole şi a trecut prin faţa spectatorilor ca un simbol. Să ni-l imaginăm pe Mihai

246 www.cimec.ro

Clita că, pe lângă tichia cu clopoţei, proprie actorului, poartă şi o corolă de lumină, proprie harului.

Fişa de creaţie: Roluri: Sosias din In casa asta a dormit un zeu, de Guillierme

Figueiredo, regia artistică Zoe Anghel Stanca, 1 8. 1 2.65; Vichi MUescu din Simple coincidenţe, de Paul Everac, regia P. S. Băleanu, 06.03.66; PUade în Atrizii, de Victor Eftimiu, regia 1. Oleteanu, 23.04.66; Fabio; Teodoro din Ciinele gridlnarulul, de Lope de Vega, regia Constantin Dinischiotu, 29. 1 0.66; Ioan din lo Mircea Volevod, de Dan Tărchilă, regia C. Dinischiotu, 1 8. 12.66; Maior Stoica din Cuza Vodi, de Mihail Davidoglu, regia Marcel Şoma, 24.01 .67; Pyrus din Andromaca, de Jean Racine, regia Miron Niculescu, 24.02.67; DumiJraş din Opinia publică, de Aurel Baranga, regia M. Şoma, 30.09.67; Spulberă Vânt din Filt Frumos, de Horia Furtună, regia Mihail Zirra 04. 1 1 .67; Frank Gardner din Profesiunea Doamnei Warren, de G. B. Shaw, regia P. S. Băleanu, 1 9.02.68; Gallus din FAntâna Blanduziel, de V. Alecsandri, regia 1. Olteanu, 29.09.68; Roberto din Icre negre sau fasole, de Scamicci şi Tapabusi, regia Constantin Dicu, 25.01 .69; Don Juan din Dona Juana, de Radu Stanca, regia M. Şoma, 1 6.03.69; Geo Gridinaru din La ciorba de potroace, de Sergiu Fircăşan, regia C. Dicu, 05. 10.69; LeonU din Piatra din casă, de V. Alecsandri, regia C. Dicu, 19.01 .70; Rudy din Patima roşie, de Mihail Sorbul, regia C. Dicu, 1 2.04.70; Michel din Părinţi teribili, de Jean Cocteau, regia Marietta Sadova, 10-1 0.70; Va/ere din Avarul, de Moliere, regia Marietta Sadova, 1 7. 1 0.70; Scolerul II (Un pedagog de şcoală nouă, de 1 . L. Caragiale) şi Sisoe (Minunile Sfântului Sisoe, de G. Topârceanu) în De la Caragiale la Topirc:eanu, regia Marietta Sadova, 0. 1 1 . 70; Don Juan din Doamna Spiriduş, de Calderon de la Barca, regia M. Şoma, 07 . I l . 70; Tânărul din Patru oameni firi nume, de Radu Bădilă, regia Călin Florian, 06.02.7 1 ; Victor Dumbravă din Timp şi adevăr, de Eugenia Busuioceanu, reia Călin Florian, 04.03.71 ; Petrică din Trei crai de la răsărit, de B. P. Haşedu, regia M. Şoma, 2 1 .04.70; Ion Carapetrache din Interesul general, de A. Baranga, regia Călin Florian, 22.09.7 1 ; Anton Giurcă din Ştafeta nevizuti, de Paul Everac, regia M. Şoma, 09. 1 0.7 1 ; Erik din Cind revolverele tac:, de Tudor Negoită, regia M. Şoma, 1 2.02.72; Ruddz din Este vinovati Corina? de Laurentiu Fulga, regia 1. Oleteanu, 23.03.72; Baronul KaliaM. din Vlalcu Vodi, de Al. Davila, regia 1. Olteanu, 0 1 .04.72; Eminhan din Omul pAmintului, de Vasile Zdrenghea, regia 1. Olteanu, 23.09.72; Peter Munck din Inimi rece, dramatizare de Ed. Covali după W. Hauff, regia M. Şoma, 06.0 I l . 73; Ştefan Valeriu din Jocul de-a vacanţa, de Mihail Sebastian, regia 1. Simionescu, 3 1 .03.73; Hodge din Acul cumetrei Gurton, de W. Stevenson, regia 1. Simionescu, 27.08.73; Jose Alba din Comada, de Alfonso Sastre, regia Adrian Lupu, 03. 1 1 .73; Munteanu din Amurgul acela violet, de Ion D. Sîrbu, regia Letitia Popa, 02.06.74; Gheorghe Galan din Plicul, de Liviu Rebreanu, regia M. Şoma, 28.02.75; Clitandre din George Dandin, de Molicre, regia Adrian Lupu, 1 8.05.75; Voi/a din Noapte albă, de Mircea Bradu, regia M. Şoma, 25.0.75; Tomaji dîn Familia T6t, de Orkenz Istvan, regia Marius Popescu, 01 .02. 76; Glie Voinicul din Glie Voinicul, de Mircea Florian, regia Nicolae Gherghe, 23.05.76; Raul din OperatJunea "Gambit", de Tudor Negoită, regia George Mottoi, 17.09. 76; Ianda von Opatz din Rapsodic transUvani, de Ion D. Sîrbu, regia Valentin Balogh, 30.04.77; Procurorul Milko din Procurorul, de Gheorghi Djagarov, regia Mihai Lungeanu, 09.07.77; Radu Comşa din Autobiografic, de Horia Lovinescu, regia M. Şoma, 06. 1 1 .77; Arciunghin din O anecdotă provincială, de A. Vampilov, regia M. Lungeanu, 30.03.78; DL Orgon din Jocul dragostei şi al întâmplărli, de Marivaux, regia M. LWJgeanu, 1 9 . I l . 78; Petru Rarq din Petru Rareş, de H. Lovinescu, regia

247 www.cimec.ro

Florin Fătulescu, 24.02.79; Căpitanul Paraschiv din La lumina zilei, de V. Mureşanu şi Dumitru Dem Ionaşcu, regia FI. Fătulescu, 1 1 8.08.79; Fotograful din Pluta Meduzei, de Marin Sorescu, regia FI. Fiitulescu, 13 .02.80; Directorul din Pele 'i caii verzi, de Mircea M. Ionescu, regia FI. Fătulescu, 1 1 .05.80; Spionul din In cintarea sensulul pierdut, de 1. Băieşu, regia FI. Fiitulescu, 1 8. 1 0.80; Mihai Silvestru din Misterioasa convorbire telefoniei, de V. Stoenescu, regia C. Dinischiotu, 26. 1 1 .80; Paracliserul ll din Paracliserul, de Marin Sorescu, regia Radu Dinulescu, 15.09.8 1 ; Sem din Arca Bunei Speranţe, de Ion O . Sîrbu, regia Bogdan Ulmu, 24. 1 1 .8 1 ; Arluzs din lflgenia in Taurida, de J. W. Goethe, regia Aureliu Manea, 2 1 .03.82; Emil Costin din Primăvară in noiembrie, de Dumitru Dem lonaşcu, regia 1. Simionescu, 12.02.83; Nae Cllfavencu din O scrisoare pierduti, de 1. L. Caragiale, regia 1. Simionescu, 3 1 .05.83; Grig din Steaua firii nume, de M. Sebastian, regia M. Şorna, 25.12.83; DIUle din Milionarul sărac, de T. Popescu, regia M. Şoma, 06.03.83; Costea Moceanu din Ciuta, de V. 1. Popa, regia M. Şoma, 08.06.84; Pietro Grafia din Act veneţlan, de Carnii Petrescu, regia Nicolae Gberghe, 1 6.06.84; Alexandru Nichikl din Omul cu mArţoaga, de G. Ciprian, regia M. Şoma, 1 9.09.85; Sandru din Valiza cu fluturi, de IosifNaghiu, regia M. Şoma, 07.05.86; Autorul din Autorul e in sală, de 1. Băieşu, regia Radu Băieşu, 01 .06.86; Silviu din Timp in doi, de O. R. Popescu, regia N. Gberghe, 15.02.87; Vokvodul din Meşterul, de Dumitru Dem Ionaşcu, regia Constantin Codrescu, 19.06.88; Corbul din Cocoşelul neascultător, de Ion Lucian, regia N. Gherghe, 25.1 0.88; DL Ditlfoirus din Bolnavul tncblpnlt, de Moliere, regia M. Şoma, 27.01.89; Cilugiirul Timoteo din Mătnlguna, de Machiavelli, regia N. Gberghe, 06.05.90; Lupul din Capra cu trei iezi, după 1. Creangă, şi Lupul din Basmul cu Scufita Roşie, de Dumitru Solomon, spectacol coupe, regia N. Gherghe, 19.1 0.90; Antonis din Incendiul, de Dimos Rendis, regia N. Gherghe, 12.01 .9 1 ; Lăpuşneanu din Alexandru Lăpuşneanu, de M. Eminescu, regia Dumitru Velea, 14.09.91 ; Autorul din Bieţii comedlanţi, de Ion O. Sîrbu, regia O. Velea, 04.12.9 1 ; Localllruf din Bitii In pluş, de Marin Sorescu, regia O. Velea, 3 1 . 1 0.92; Hoţul din Hoţul cinstit, de Valeriu Butulescu, regia Rodica Băifan, 08.04.93; Curculio din Girgăriţa, de Plautus, regia O. Velea, 29.10.93; Diplomalul l din Casa de pe graniţă, de Slawomir Mrozek, regia N. Gberghe, 02.03.94; Biilrllnul din Logica rilticirii, de Valeriu Butulescu, regia N. Gbergbe, 1 6.06.94; Păsăriclz din Dansul milioanelor, de Victor Eftimiu, regia Rodica Băitan, 28.09.94; Rwk din Ispita, de Dumitru Velea după Damian Stănoiu, regia O. Velea, 20.06.97; Mtuwlis din Nesitulul, de Dimitri Psathas, regia Marius Oltean, 19.09.97; John din 2000 S pentru nevasta mea, de Bjom Arrhen, regia Liviu şi Zoltan Schapira, 01 .03.98; Dumitru din Jocul cu Daniela s-a terminat, de Mircea Ştefhlescu, regia Otilia Dediu, 1 1 .04.98; Ilie din Take, lanke şi Cadir, de V. 1. Popa, regia M. Şorna, 18.09.98; Gumnella din Huhurezul, de Giovanni Maria Cecchi, regia Horaţiu Ioan Apan, 1 8. 1 2.98; Maximin din Papagaliţa şi Curcanul, de Robert Tbomas, regia Horaţiu Ioan Apan, 06.05.2000.

Poeme dintr-un Caiet al actorului

Tealral

Decor sigur, plin de linii şi culoare Actorii - o m�mă complicată cu suflet Se compun din: dureri, strigăte, lacrimi Se doresc, se resping uşor Se strivesc fără greşeală. Actor! lumină, patimă, ură

248 www.cimec.ro

El şi decor, el şi reflector Rămâne totuşi singur cu o mică speranţă:

Dorinţă

ILUZIA . . . decembrie 1972

Dacă aş avea mai mult de două braţe . . . Doresc să prind ura oamenilor Şi s-o strivesc de suflet, S-o strivesc de curat, de ciiiSte şi curaj,

Doresc să adulmec aerul nopţii, Culoarea brazilor, spuma valurilor, Să mă strivesc de marea albastră, Să beau multă ură şi să arunc mult adevăr.

Ropotul roţilor de tren (scene de călăJorie)

Călătorii - drumuri pe ore aşezate, Oameni - bilete pe Jocuri [IXIlte, Puncte - oraşe, ţeluri supreme, lntâlniri-despărţiri, regrete sau deziluzii, Ultimul refugiu - locul fu, locul nedorit, Priviri fugare, insistente sau hulpave, Privire indiferentă pe o privire languroasă, lmbrăţişări, cuvinte, femei, femeie, Bărbaţi puternici, meschini, libidinoşi, Persistă BALCONUL, singurul loc Fără locomotivă, fără vagoane. Are priviri singulare, unduioase BALCONUL - refugiul durerii şi dorului O grupă de oameni - un vagon, Un număr de oameni - o cuşetă, Şi-apoi începe reprezentaţia: Convorbiri literare - inteligenţă supremă Convorbiri pătimaşe, nesăţioase cu pofte nesătule,

EL- EA; EA - El; EL - ELE Ei! toţi se cuprind în somn, discuţii sauflămânde dorinţe Neîmplinite de ore fugare. Convingeri pripite ale speţei umane, Din când În când ropotul roţilor roase de şine. Dorm-dormiţi pe vise, fum de ţigară, Scâncet de copil fără paternitate. Speranţe pe vorbe, pe timide avansuri, Siguranţa masculină pe muşchi de oglindă, Fecioare spoite cu umbra resemnării, Ropotul ro{ilor roase de şine! Orele se-neacă în nevorbite cuvinte, Din fiecare staţie se urcă alte cuvinte, alţi oameni . . .

Reprezentaţia continuă:

249 www.cimec.ro

Cu un stil - călătorie, Cu aceeaşi tipologie a călătoriei. Ropotul roţilor roase de sine! Prefer calul - singurul nevinovat, Te poartă, te duce docil /a un loc preferat.

Calul nevinovat . . .

E singurul CAL... II cedez pentru oameni

Revine: Ropotul roţilor roase de şine!

13 octombrk 1992 - 50 de ani

Am ajuns lajumălllte • . •

Am ie.şit cu lacrimi, ţipete şi gesturi, M-am rostogolit şi-am ajwiS in picioare, Am învăţat cuvinte, priviri şi gingăşie, Am fost hrănit cu rosturi şi iubire

- Am ajuns la jumălllte • • .

Părinţii mei au vrut să fiu şcolit Şi m-am plimbat printre bănci şi profesoare Şi am iubit, copil fiind, şi domnişoare Şi cred că am aflat ce e natura.

- Am ajuns illjunuitllle • . •

Şi seJea mi-<Un potolit in ciirţi Incerc mereu să ajW adeviind, Desfid minciuna, ura, nevmenia Şi nu am supărat pe-ai mei părinţi

• • . Am ajuns llljumillde • • .

Ajungând şi lll maturitate Cu o rrvriţă m-mn trezit lll facultate Şi mi-m�1 schimbat dertinul in actor Să bucur neplălit pe fiecare spectator

• • • Am ajuns llljumillde . • .

Anii trec, puţini au mai rămas, Anr nevastă, copiii stau uiJQndu-se la ceas, La cearu/ speranţe� siguranţei A zilelor �'ellire, sigure şi ferme.

Şi pot să spun că am ajwls la jumătate Mulţumit că 1w am barba mea in spate. De la această jumătate, mai adaug ceva? Dumnezeule, sunt in mâna ta!

250 www.cimec.ro

COSTIN ILIESCU -un actor cu preocupări multiple

Biografia unui actor o formează rolurile şi ea începe, ca la oricare artist, după ce se încheie ultimul rol. Costin Iliescu a încetat din viaţă la 2 1 noiembrie, 2003, la Deva. Finalul rolului său constă într-o retragere în sine şi treptată orbire, într-o despărţire de lumea exterioară şi de cea a teatrului, şi o însingurare treptată. Locuia în Petroşani, pe strada Viitorului Bl. 35/7, după pensionarea de Ia Teatrul din Petroşani, din 1

decembrie 1 970 (Decizia nr. 1 557 1 ), dar retras, ca o conştiinţă din urmă a omului, pentru sine şi teatru, pentru semeni şi cultură. Renunţase în 1 965 şi la drepturile de succesiune privind domiciliul rămas de la tatăl său, Iliescu Bucur. Iar când venise în Petroşani, peste un an, de la Teatrul din Baia Mare, a trebuit să cumpere în rate câteva obiecte de mobilier (bibliotecă, dulap, fotoliu, masă de birou) de Ia teatru. În timpul din urmă, numai când perdelele întunericului s-au îndesit peste măsură, s-a mutat la Deva, la fiica sa, Diana, în familia acesteia, fireşte cu soţia, să poarte dialoguri cu ele, cu ginerele şi mai ales să se înţeleagă cu gânguritul nepoţelei Ioana. Aş putea spune că Diana este formată şi condusă prin şcoli, inclusiv superioare, de el şi că îi poartă într-un totul chipul şi marca spirituală: gândul cu libertatea lui. În locuinţa din Petroşani îi făcusem o vizită, în 1 990, spre a realiza un interviu pentru revista Solstiţiu pe care o editam. Memoria sa, care traversa două epoci, cu lumi diferite, cu personaje reale şi evanescente şi altele imaginare şi reale, pe care cu multă graţie sau dispreţ le strălumina, m-a făcut să iau hotărârea realizării interviului pe etape. O materie literară întinsă, puţin haotică,

25 1

www.cimec.ro

mi-a zis să mă aplec la o cercetare mai târziu, deocamdată să transcriu doar nişte poezii inedite ale poetului Dominic Stanca, scrise într-un caiet, din anii când amândoi erau actori la Teatrul din Reşiţa. Actori şi prieteni sub semnul talentului şi al culturii! Le-am publicat în Solstiţiu, nr. 7, dar viaţa revistei fiind scurtă, un an, nu mi-am mai împlinit dorinţa: interviul şi cercetarea textelor actorului. În 1 99 1 , l-am invitat să revină în Teatrul Dramatic "Ion D. Sîrbu", dar mi-a spus zâmbind şi cu mâhnire că pentru el este prea târziu. Zâmbetul lui mi-a chemat în memorie numele lui Isaac: jertfirea într-un timp şi o târzie venită istorie a supravieţuitorului. Spun acestea, fiindcă actorul Costin Iliescu a fost o conştiinţă deschisă problemelor epocii şi subtextului lor, mai ales subtextului. Prezent la unele şedinţe ale teatrului, răsturna problemele în contrariul lor şi le căuta lucid cauza, iar celor artistice, le evidenţia goliciunea sau aura estetică. Venisem doar de un an în teatru şi personalul artistic primise sarcina să facă instruiri privind arta spectacolului cu directorii de cluburi, case de cultură şi aşezăminte culturale din judeţ. Costin Iliescu a fost cel mai solicitat. M-a invitat şi pe mine să ţin o comunicare despre

Teatrul poetic. Aveam informaţia necesară încât am putut să mă desfăşor. El a completat, exemplificativ, cu unele elemente din regia românească. l-am urmărit şi eu două comunicări:

252 www.cimec.ro

T�1!t l REGIM · MAR.IA SAMBATA 14 ' IANUARIE ora 6 p. m. precis

un speclml �al �e· �ru�enlil Rea�emi�l He�ale �e an� �ramalicâ �în B�cure�li 1 cu SDrilînul D·lul SICA ALEXANDRESCU directorul S. C. 1. T. A.

SE VA JlJCA -

= SI --

DE PS Dramă fn l acte sl 15 tablouri duDă romanul lui DOSTOEWSKY

cu

�-lo_n_A_u_r_e_I_M_a_no-1-es-cu-l' ��-M-a-d:_-le-ine._A_n_d_r_o_n_e_s-cu-J' Ion Dcm. Barbu Sinct Şorbu

Coslin lliescu

Pascal N. Marco

G. Trellnescu

C. Vurtejanu . ti

Ion Ilie Ion 1Gtl4 f(lllrul .foc nnna·1

Luciu Georgescu

Carmen Georgescu

Lucu�a Grigorescu

P. Vladimir $1

Lulu Croitoru

( Suoravegherea artistică: Maestrul ION MANOLESCU l!� f!lllll litltDlf Rilelclo la cassa teatrului Ulfl ,.,,, 1', Jfl.l'IO: "" ftiMIA.. c-.1 •

T�atrul religios medieval şi Regizor şi actor. Exigent, venea

cu comunicarea scrisă. "A bate câmpii cu graţie" se petrecea

doar la dezbateri. Şi Costin I l iescu, fără să-ţi dai seama,

convingea, iar spre final, strălucea. Ca membru fondator al

253 www.cimec.ro

Cenaclului de dramaturgie "Ana Colda" de pe lângă teatru, pe care îl conduceam, contribuie activ la dezbateri şi la realizarea volumului colectiv 9 piese de teatru (editat de Comitetul de cultură al j udeţului Hunedoara şi de cenaclu, în 1984),

sernnând piesa Aurel Vlaic�, dramă în VI tablouri, dramatizare după romanul lui V. I. Popa, Maistoraşul Aurel, ucenicul lui Dumnezeu. De fa t, această fusese

'l -� ' "

254 www.cimec.ro

transmisă, ca spectacol, de TVR 1 , la 1 5 aprilie 1 968. Despre ea, Aurel Ion Brumaru scria în Cuvânt înainte: " . . . renunţarea la multele datorii care umjlau nepermis romanul, scoaterea afară a acestora, ce constituie, se ştie, o exigenţă a economiei dramaturgiei, fac din lucrarea lui Costin Iliescu o piesă agreabilă, curată". Farmecul piesei consistă în faptul că personaje reale sunt împinse în imaginar şi străluminate de nimb simbolic. Lângă Aurel Vlaicu, ucenicul lui Dumnezeu, străluceşte Goga şi vorbeşte hâtru şi esenţial Caragiale. Geniile dau lumină mai multă şi se mistuie repede, sunt ,,nişte lumânări cu tot atâta ceară câtă au şi celelalte, numai că în loc să aibă câte o singură feştilă, au două trei, ori zece, după cum îi socoteala. Geniu e o osândă, măăf' Revenind, poate şi cultura cursă în operă, multă, puţină, pe care o poartă şi o lasă un om, este o osândă, mai mică sau mai mare, după cât i-a fost dat să ducă! Nimeni nu trebuie izgonit de la masa jertfei! Acel

târziu" al lui Costin lliescu multe. � ........ .,....;.;.;.=

Teatrul de stat ,,Valea Jiului" a avut doi actori care au coborât din Conservatorul Regal de Muzică şi Artă Dramatică din Bucureşti: Ana Colda şi Costin Iliescu. Şi întâmplarea, amândoi au jucat împreună cu Radu Beligan, cel care a devenit personalitate de prim rang în lumea teatrului, nu doar la noi, ci la nivel mondial. Costin Iliescu (de fapt, şi Aureliu) s-a născut la 1 7 noiembrie 1 9 1 8, în Bucureşti, str.

255 www.cimec.ro

Spătar Milescu, nr. 22, sector 1 ; tatăl Bucur Iliescu şi mama, Paraschiva, născută Teodorescu. Absolvă Conservatorul Regal de Muzică şi Artă Dramatică din Bucureşti: Ana Colda şi Costin Iliescu. Şi întâmplarea, amândoi au jucat împreună cu Radu Beligan, cel care a devenit personalitate de prim rang în lumea teatrului, nu doar la noi, ci la nivel mondial. Costin Iliescu (de fapt, şi Aureliu) s-a născut la 1 7 noiembrie 1 91 8, în Bucureşti, str. Spătar Milescu, nr. 22, sector 1 ; tatăl Bucur Iliescu şi mama, Paraschiva, născută Teodorescu. Absolvă Conservatorul Regal în sesiunea iunie 1 94 1 , secţia Artă Dramatică (conform Adeverinţei nr. 22 1/20/9/47). Pc afişul spectacolului Crimă şi pedeapsă, după romanul lui Dostoievski, realizat cu sprij inul lui Sică Alexandrescu şi sub supravegherea artistică a maestrului Ion Manolescu, unde îl găsim între interpreţi, figurează Academia Regală de artă dramatică Bucureşti, iar spectacolul datat cu 1 4 ianuarie, se prezenta sub egida Teatrul Regina Maria. Chiar înainte de a încheia studiile, se angajează ca actor la Teatrul Maria Filotti din Sărindar, Bucureşti (0 1 .09. 1 940-0 1 .09.4 1 ), jucând în piesele Aproape de cer şi Domnişoara Baterflley alături de artiştii emeriţi Radu Beligan şi Marcel Anghelescu, ambii de la Teatrul Naţional "1. L. Caragiale" Bucureşti; sau în piesa pentru copii Calul năzdrăvan şi în comedia Banii nu fac nici două parale, de Arrnando-Curcio. Neagu Rădulescu, caricaturistul vestit privind lumea teatrului, îşi încheie romanul Turnul Babel (Ed. Cugetarea - Georgescu Delafras, Buc. 1 94 1 ), cu prezentarea tânărului actor, intitulată Costin lliescu. Din 0 1 .09. 194 1 se mută la Teatrul Muncă şi Lumină (devenit Muncitoresc) din Bucureşti, str. Uranus, până la 0 1 .09. 1945. Joacă împreună cu Irina Răchiţeanu, de la Teatrul Naţional, în 194 1 , în Invazia; în 1 942 în comedia 10.000.000, de V. 1. Popa şi Marin Iorda; sau, în 1 944 în Cumpăna inimii, prelucrare de Paul Gusti. Mai trebuie spus că acest tânăr subţire şi înalt, aplecat doar asupra culturii, şlefuit de maeştri ai teatrului nostru: Sică Alexandrescu, Ion Manolcscu, Madeleine Andronescu, V. 1. Popa, jucând alături de mari actori, se hotărăşte să-şi intemeieze familia, nu în afara teatrului, ci cu o actriţă. Se căsătoreşte cu colega de scenă, mai

256 www.cimec.ro

tânăra cu 3 ani, Maria Enescu (Coca), sub auspiciile de naşi ale Dinei Cocea. Iată un "portret" Costin lliescu din România liberă (25 dec. 1945): ,.Absolvent al conservatorului de artă dramatică din Bucureşti în anul 1941, Cos tin Iliescu este angajat la Teatrul Maria Filotti unde chiar din prima piesă Aproape de cer se relevă ca un element de valoare pentru rolurile de compoziţie. După ce joacă cu succes pe Maurice Tabret, rol jucat la Teatrul Naţional de d. Valentineanu,

Teatral "La· fă ei Lumină" 10 .

...____,_ N'&.lGU BAU01J'JICU Yl Jlrnlnti lnltltpr�lll l . 'l Dtlo •tillt• 1 V •. llldandt•, Vll"llalo \Vtbn, $� �ord�t�Wu, �·!' t �ţll lUdut.egu, li& Dou!tlo, Ii. �UJur, Gll, lU.ttu, Bered• I!Orbu, , , l\fiblll� 'i ��o •J·

····-----------··· -�·-�·····---· · · ·�·-·---···----··----·

părăseşte teatrul din Sărindar pentru a juca la Comedia, Teatrul Mic şi apoi la Teatrul Muncitoresc unde Costin Iliescu are prilejul să ne ofere câteva categorice succese ca: Cumpăna inimii, Invazia de Leonid Andreev, unde în rolul lui Feodor, de un puternic dramatism, se impune în atenţia tuturor cronicarilor dramatici. Apoi trece cu multă uşurinţă la Caragiale şi interpretează cu inteligenţă şi talent pe Rică Venturiano din Noaptea furtunoasă. in ziua de 1 decembrie 1945 pleacă în turneu cu puternica piesă Oameni pe un sloi

257 www.cimec.ro

de gheaţă, alături de maestrul Ciprian şi Coca Enescu". Joacă în trupa lui G. Ciprian, după cum urmează: în perioada 0 1 . 1 1 . 1 945 - 0 1 .03. 1946 - turneu cu Oameni pe un sloi de gheaţă; între 01 .07. 1946 - 0 1 . 1 0. 1946, joacă la Grădina de teatru din str. Dudeşti; apoi, în perioada 01 .07. 1 946 0 1 . 10. 1 946, în piesa Doi sergenţi; iar de la O 1 . 1 0. 1 946 până la 0 1 .03. 1 947, este într-un turneu cu piesa Al optulea păcat. La 1 februarie 194 7, tinerii soţi se despart. În tot acest timp, face parte, ca artist dramatic, din Sindicatul Artiştilor şi al tuturor Salariaţilor din Întreprinderile de Spectacole Bucureşti, din 1940 până la stărşitul anului 1 94 7, având carnetul nr. 1 57. în Adeverinţa nr. 3235, din 6 oct. 1 947, se spune: ,,Se adevereşte de noi prin prezenta că dl. Costin lliescu, artist dramatic, este membru al Sindicatului nostru din anul 1940. Drept pentru care am eliberat prezenta spre a-i servi la încadrarea în câmpul muncii." Prin urmare, după peregrinări în Capitală şi prin ţară cu trupe particulare, se angajează la Casa Centrală a Armatei, adică la Teatrul Armatei, unde în perioada 0 1 . 1 0. 1 947-1 5 .04. 1 949, îl găsim în mai multe spectacole, printre care Guvernatorul Provinciei.

Odată cu înfiinţarea în ţară a mai multor teatre, Costin Iliescu pleacă din Bucureşti, la Teatrul de stat dm Reşiţa, unde între 1 5 .04. 1949 - 0 1 .09. 1953, joacă în spectacolele, bine datate, Aşa s-a călit oţelul, de Ostrovski şi Casa cu storurile trase, de fraţii Tur şi Şeinin. Se transferă de la Reşiţa la Teatrul de stat Brăila (devenit "Maria Filotti"), unde, probabil,

258 www.cimec.ro

îşi va regăsi din prietenii care plecaseră din "Sărindar". Se căsătoreşte la 2 august 1 954 cu actrita Belu Matild. Perioada 01 .09. 1 953-0 1 .09. 1 956, de la Brăila, când este actor şi director, este fructuoasă şi cu izbânzi artistice. Costin Iliescu interpretează personajul principal, Arthur, numit Tăunul, din ampla dramă Tăunul, după romanul cu acelaşi titlu, de E. Voynich. Actorul se întrece pe sine, critica se întrece în a-l "ovaţiona". Căsătoria se desface şi Costin Iliescu, pleacă la Teatrul de stat Baia Mare; aiCI se va căsători cu Berta Ileana. În perioada 0 1 .09. 1 956 20.09. 1966, desfăşoară pe multiple planuri: actor, profesor de teatru, realizator de emisiuni de radio, şi pe plan literar. Dintre spectacolele în care joacă: Dragoste târzie, de N. Ostrovski; Minerii, de M. Davidoglu; Intrigă şi iubire, de Fr. Schiller; Hagi-Tudose, de Delavrancea; Mormolocul, de C. Sinea şi V. Niţulescu; Celebrul 702, de Al. Mirodan (v. nota din Magazinul, 01 .02.61 : "Costin Iliescu de la Teatrul de Stat din Baia Mare pregăteşte rolul lui Chezyl Sandman din piesa Celebrul 702 de AL. Mirodan, viitoarea premieră a acestui teatru"); Vinovaţi fără vină, de N. Ostrovski; O chestiune personală, de Al. Stein. Funcţionează ca profesor de teatru la Şcoala populară de artă Baia Mare, de la 1 sept. 1 96 1 (conf. Decizia nr. 442/476 emisă de Sfatul popular al oraşului regional Baia Mare). Şi multe texte literare, îndeosebi de divertisment, datează din această perioadă. Pentru activitatea sa artistică, primeşte: Ordinul Muncii, cls. III, 1 954; Medalie la a XX-a aniversare a eliberării Patriei, 1 964; Ordinul "Steaua Republicii Populare Române", 1 964.

259 www.cimec.ro

Din 20.09. 1 966, Costin Iliescu joacă pe scena Teatrul de stat "Valea Jiului" Petroşani, până în O 1 . 1 2. 1 970, când se pensionează. Mai lucrează, la Teatrul "Mihai Eminescu" din Botoşani în 1 972, angajat pe două scurte perioade: 1 mai - 1 5 iulie şi 1 5 august - 3 0 septembrie. Despre cele 9 roluri jucate la Petroşani în 5 stagiuni, presa s-a exprimat, semnalându-i

Liviu N ile semnificative din

260 www.cimec.ro

spectacolul Profesiunea D-nei Warren, scrie în Drumul socialismului, din 20 februarie 1 968: ,Jn ceea ce priveşte pe Praed (Al. Zecu) şi Sir George Cro.fts (Costin 1/iescu), ambii actori, au urmărit spontan şi cu luciditate pe stilul caracteristic britanic traiectul unor avortoni sociali, care oscilează între şantajul sentimental şi nonşalanţa unor aventurieri total lipsiţi de scrupule atunci când este vorba despre modul lor de a trăi şi de a face bani " Privind interpretarea rolului principal din Fântâna Blanduziei, de V. Alecsandri, V. Teodorescu, consemnează cu modelul "Vraca" în faţă: ,.in rolul măreţului Horaţiu, Costin lliescu a reuşit să ne comunice, cu ştiinţă, sub diverse faţete, integritatea şi nobleţea umană a poetului roman. Şi nu numai pentru spectacol, ci şi pentru dezvoltarea sa proprie ni s-a părut concludent jocul interpretului lui Horaţiu. Rol compoziţional dificil, care pentru un actor poate fi socotit, cumva, rolul vieţii lui teatrale, partitura lui Horaţiu impunea măiestrie în mijloacele de exprimare, care să dea consistenţă şi strălucire spectacolului. Şi Costin Iliescu a reuşit să fie un Horaţiu viu, pasionat, filosof, mai puţin znsa. . . măreţ" (Fântâna Blanduziei pe scena teatrului petoşănean, în Steagul roşu, 12

oct. 1968). Dar, întâlnindu-se cu maestra Sadova, realizarea sa din Părinţi teribili, de Jean Cocoteau, străluceşte: ,,Monsieur Georges (Costin Jliescu) ni s-a apropiat aşa cum e, sinuos, dar mereu altul, desprins pe hotarul abrupt dintre haosul şi armonia pe care nici o clipă n-o doreşte îndeajuns ca s-o poată atinge . . . Am văzut printre ,.părinţi teribili " într-o sală de teatru plină-ochi cu oameni . . . "(Traian Milller, Părinţi teribili, de Jean Cocteau, Steagul roşu, 27 octombrie 1 970). Al Covaci: "Costin Iliescu (Georges) evoluează pe traiectoria dificilă a bărbatului decepţionat, nerealizat pe planul mariaj ului. (Reţinem frumosul moment al actului Il) " (Părinţi teribili, in Drumul socialismului, din 20 decembrie 1 970).

Pentru a intregi portretul lui Costin l liescu, actor cu solid temei cultural, care in peregrinările şi peripeţiile sale artistice, civice, a văzut multe şi a înţeles mult, se cade să revenim puţin şi asupra preocupărilor sale

26 1 www.cimec.ro

literare, deşi puse în slujba unor scopuri şi serv1c11 minore. Oricum am privi, merită subliniată această dimensiune, pe de o parte, fiindcă ea relevă o determinantă importantă a actorului : aplecarea asupra textelor dramatice şi posibilitatea de a le privi din interior (cunoaşterea cea mai bună a unui lucru, s-a spus cândva, la începuturi , este aceea de a-1 face) , iar pe de altă parte, chiar preocuparea propriu-zisă: teatrul ca instituţie de spectacole şi cultură, presupune un spectru larg de preocupări culturale, metaforic spus, este ca un foc ce trebuie continuu întreţinut cu tot felul de materiale care dau, prin consumare, căldură şi lumină. Iar diversitatea acestor « materiale » este asigurată de participanţii « vii » la viaţa teatrului. Costin l liescu este unul dintre aceştia. A fost director al teatrului din Brăila -şi ştie. Nu numai că ştie, dar şi cunoaşte. Nu valoarea estetică a textelor sale contează, ci implicarea estetică. El execută o dramatizare, Aurel Vlaicu, după romanul lui V. 1 . Popa, Maistoraşul Aurel, ucenicul lui Dumnezeu; scrie o piesă într-un act, S-a intâmplat intr-o pădure, datată "Febr. Martie 1 958" Scrie, îndeosebi la Teatrul din Baia Mare, texte după texte, cele mai multe de divertisment: de la brigăzi satirica şi humor, la răvaşe şi pluguşoare; de la monoloage la dueturi, epigrame, scenete, texte pentru spectacole de revistă. Materia epică şi dramatică a acestora este cea cotidiană, de zi cu zi, a zonei din Maramureş, dar şi din viaţa interioară a teatrului; tratarea este umoristică şi rar satirică. Sunt numite generic Monolog sau Scenetă, rar poartă un titlu, Triconferinţă, sau Grădina de la etajul I l . intr-un caiet cu poezii proprii, se găsesc şi unele ale prietenului său, admirabilul poet Dominic Stanca, pe când erau actori la Reşiţa. Aşa cum unele publicaţii au câte o pagină de umor, teatrul, prin actorul Costin l liescu, realiza, din când în când, câte un spectacol de satiră şi umor. Un text satiric, Plocon pentru Plocon: "În această poezie 1 De la Început vă spun 1 Că e vorba de un doctor 1 Care iese din comun - 1 Are sediu-n comună, 1

262 www.cimec.ro

Dispensar cu telefon; 1 Vârsta nu intereseaztJ; 1 Numele: George/ Plocon. 1 Când sosi-n localitate 1 N-a pierdut zile prea multe 1 Ci cu râvntJ şi migală 1 Inceput-a stJ consulte 1 Şi i-a luat pe toţi de-a rându/ 1 Mai intâi pe sanitar, 1 Apoi felcerul şi sora 1 lncadraţi la dispensar. 1 Nu i-a intrebat de junghiuri, 1 Sau de vreo mtJsea umflattJ, 1 A­ntrebat comuna dacă 1 Este bine dezvoltată. 1 1-a răspuns la intrebare 1 Unul dintre cei prezenţi: 1 "0! e o comună mare, 1 O s-aveţi mulţi pacienţi!" 1 Doctorul atunci zâmbeşte 1 Şi intreabă cu candoare: 1 " Vreau să ştiu dacă există 1 inlesniri de-alimentare: 1 PăstJri, outJ, lapte brânză, 1 Câte oi sunt in comună, 1 Mă rog, cele necesare 1 Pentru o nutriţie bună". 1 Un pacient sosit atunci 1 Se-ntreba ca un profan: 1 "Ce e acesta, frate, medic, 1 Sau e zootehnician?" 1 Observându-1 că-i in sală, 1 Fără multă peroraţie 1 Doctorul cu nerăbdare 1 L-a poftit la consu/taţie. 1 Şi in timp ce pacientul 1 Se schimbase la culoare 1 Diagnosticul fu gata: 1 ,Ai făcut o gălbenare! 1 Asta-nseamnă că n-ai voie 1 Să mănânci ouă deloc, 1 Căci, la boala asta, oul 1 E otravtJ, e un foc -1 Ca să poţi să ţii dieta, 1 Cel mai bine e, socot, 1 S-aduci ouăle la mine, 1 insă cu găini cu tot"./ Şi in felul acesta zilnic 1 Consulta la dispensar, 1 Că-ajunsese chiar să aibă 1 Un tarif. . . alimentar: 1 O injecţie, cinci ouă; 1 Pentru gripă, un curcan; 1 Pentru tuse - un kil de lapte; 1 Nevralgia, un gâscan ./ Cunoscându-i obiceiul 1 (Ba un pui, ba un clapon) 1 Un client veni cu gândul 1 Să nu-i dea nici un plocon! 1 Când 1-a intrebat ce are, 1 El i-a spus de boala lui, 1 Însă medicu-ntrebase 1 Dacă are-n curte pui. 1 L-a-ntrebat de-o găinuşă, 1 De un muşchi, de un salam, 1 Dar bolnavul spunea-ntruna 1 Cu monotonie: "N-am!" 1 L­a-ntrebat de făinoase, 1 Revenind la curei şi raţe. 1 Dar perseverent bolnavul 1 TI ţinea pe "N-am" in braţe. 1 Obosit de consultaţie 1 Dup-atâta amar şi chin, 1 Doctorul nu renunţase: 1 "Poate ai un kil de vin?" 1 Când primi din nou refuzul, 1 Medicul strigă peltic: 1 "Păi de ce mai vii la doctor 1 Dacă ştii că n-ai nimic?" 11 Unui medic ca acesta, 1 Ca să fiţi cu el in ton, 1 Daţi-i, după consultaţie, 1

263 www.cimec.ro

Versurile ca plocon. "(Un Plocon pentru Plocon). Ori epigrame: "Unui medic: Vreau ca-n anul ce-o să vină 1 Mai atent să te comporţi, 1 Ca măcar in medicină 1 Să nu iasă timpii . . . morţi"; "Să nu mai facă populaţia coadă la

adăuga pentru conv1v1 o privire scrutătoare spre cauzele lucrurilor. Iar, in ultimul timp, când ne întâlneam, adâncit în tristeţe şi invadat de mâhnire, parcă 1m1 vorbea de dincolo de noi . Adică din sine.

De-ale prieteniilor: Prin albwnele sale cu fotografii din spectacole, se găseşte o fotografie a actriţei Dina Cocea, cu însemnarea: , ,Domnului Costin Iliescu, cu multă simpatie, Dina Cocea"; sau

făină: Nu vreau mere şi nici tunde, 1 Sare şi nici naftalină, 1 Dă-ne doar adresa unde 1 Să pot cumpăra făină";

"Unor

magazine care schimbă anotimpurile: Unele magazine, surioară, 1 Vă spun drept că nu e sfadă, 1 lama vând articole de vară, 1 Iar vara, de zăpadă"

Acestui fin simţ de observaţie asupra cotidianului, evanescent şi amăgitor, Costin l l iescu, ii

264 www.cimec.ro

de la Ion Lucian, cu însenmările: ,,Lui Costin l/iescu, prieten scump, în amintirea Prometeului . . • înlănţuit, Ion Lucian, iunie 1945" şi "Tot lui Costin cu aceeaşi dragoste deşi au trecut ani . . . peste un sfert de veac. Ba chiar o treime! Şi sper să mai treacă ani şi dragostea să rămână la fel de caldă Ion Lucian, oct. 1970!"

Fişa de creaţie Roluri: La TeaJrul de siaJ " Valea Jiului" Petroşani ( 1 966- 1 97 1 ): Sin din

Io, Mircea Volevod, de Dan Tărchilă, regia C. Dinischiotu, 1 8. 1 2.66; DutoiJ din Câinii, de Tone Brulin, regia Petre Sava Băleanu, 15 .01 .67; Braharu din Opinia publici, de A. Baranga, regia Marcel Şoma, 30.09.67; Angelo Mal/pieri din Angelo, tiranul Padovel, de V. Hugo, regia Constantin Dicu, 27.0 1 .68; Sir George Crofts din Profetiunea D-nei Warren, de George B. Shaw, regia P. S. Băleanu, 19.02.68; Horaţiu din Fintina Blanduziei, de V. Alecsandri, regia 1. Olteanu. 29.09.68; Olimpiu din Sosesc deseară, de T. Muşatescu, regia M. Şoma, 1 6 . 1 2.68; Don din Transplantarea inimii necunoscute, de Al. Mirodan, regia M. Şoma, 27.08.69; RecitaJor în Recitalul "Eminescu", regia Florin Plaur, 23.02.70; Georges din Părinţi teribili, de Jean Cocteau. regia Marietta Sadova, 1 0. 1 O, 70.

Alte activităţi: La Staţia de radioficare, din Baia Mare; în distribuţia diferiJelor piese pentru copil /a TeaJrul la microfon; Dramaturg: S-a intimplat intr-o pădure, piesă într-un act, 1 958, inedită; Aurel Vlaicu, piesă în VI tablouri, adaptare după romanul Maistoraşul Aurel, ucenicul lui Dumnezeu, de V. 1. Popa, transmisă la TVR 1 , 1 5.04.68 şi publicată în 9 piese de teatru, volum colectiv, editat de Comitetul de cultură al judetului Hunedoara, Deva, 1984.

265 www.cimec.ro

CORVIN ALEXE şi "Cânticele ţigăneşti"

Corvin Alexe nu este un actor făcut la I.A.T.C., ci născut cu o dimensiune histrionic-estradistă a firii. Trecând prin toate (director de cămin cultural şi casă de cultură, membru al Ansamblului artistic al C. A. A. T. Bucureşti, instructor, textier şi interpret), îl găsim în ianuarie 1 968 ca actor profesionist al Teatrului de stat de Estradă Deva. El s-a născut la 26 noiembrie 1 940, la Gheboieni, Târgovişte. Tatăl, Vasile, şi mama,

Victoria. Prezenţa şi talentul său interpretativ la spectacolele de la Deva: Invitaţie la concert, Vivat revista! sau Concertul tinereţii sunt consemnate de Liviu Nicola în Drumul socialismului din 7 martie 1 968, prin aceea "că el reuşeşte să materializeze frumos ideea textului'' Din toamna aceluiaşi an şi până în 1 974, Corvin Alexe se află la Teatrul din Vale, realizând peste 20 de roluri, nu de întindere sau episodice, ci pitoreşti, de o coloratură aparte, de la piesele pentru copii până la cele clasice. Să amintim câteva: Corbul din Cocoşelul neascultător, de 1. Lucian sau Miliţianul din Pe uşa din dos, de Thurzo Gabor; Fane din . . . Eseu, de T. Muşatescu sau Regele dansului din Inimă rece, de E. Covali dup[ Wilhelm Hauff; Juan din Cornada, de Alfonso Sastre sau Ilya din Fata fără zestre, de N. Ostrovski; Simple din Nevestele vesele din Windsor, de Shakespeare sau Groza Moldoveanul din Vlaicu Vodă, tie Al. Davila. Despre acesta din urmă, C. Paraschivescu în Teatrul nr. 5, 1 972 scria că se distinge "din ansamblu, prin forţă şi autenticitate"; sau Mircea Munteanu în Steagul roşu din 27 noiembrie 1 973, referindu-se la

266

www.cimec.ro

interpretarea din Fata fără zestre: "Corvin Alexe (Ilya) dimensionează umorul textului spre «favoarea» publicului care, adevărat, e mai puţin inclinat spre severitate". În anul 1 973 figurează şi pe pelicula filmului Proprietarii, regia Şerban Creangă, întâlnindu-se într-o secvenţă cu Toma Caragiu. Mai târziu, apare în rolul Vasile în serialul TV Filiera, în regia lui Virgil Calotescu.

În iulie 1 974 este la Teatrul muzical Braşov. Ermil Rădulescu în Drum nou din 14 martie 1 975 îi remarca verva,

267 www.cimec.ro

iar Daniel Drăgan nota că este "un actor instruit cu o bună şcoală a comediei".

În perioada 1 976- 1 978 se află la Teatrul "Maria Filotti" din Brăila, după care se întoarce la Petroşani, unde, până la pensionare, în 1994, realizează o altă şi într-un fel asemănătoare serie de personaje: Sticlete din Mireasa fără mire, de Bogdan B. Bogdan, sau Juniorul din Pele şi caii verzi, de M.M. Ionescu; Insul IV din Pluta Meduzei, de Marin Sorescu sau Vava din Gărgăriţa, de 1. Băieşu; Stăpânul calului din Omul cu mârţoaga, de G. Ciprian; Comentatorul din Autorul e În sală, de 1. Băieşu; Domnul Raham din Moda căsătoriilor, de W. S. Maugham; Ghiţă Boştină din Sâmbăta amăgirilor, de Ion O. Sîrbu; Căpitanul genist din Casa de pe graniţă, de Slawomir Mro:leck, sau recitalul Femeia contează după M.R. Paraschivescu.

riin'"Jftol�n!.l "iiii�i"ilr'iilnt, de S. Maugham, cu Dom Zamfirescu ·

Despre rolul Sticlete, Ion Vulpe, în Steagul roşu din 3 octombrie 1 978, scria: "Reîntoarcerea actorului «rătăcitor», Corvin Alexe, în : .. ânul colectivului teatral din Vale, l-a pus faţă în faţă cu un tip periferic, dar pitoresc, Sticlete, pe care l­a înţeles bine, l-a caricaturizat cu consecvenţă. A avut ambiţia de a pune în umbră jocul unui Ştefan Bănică sau Jean

268 www.cimec.ro

Constantin în situaţii similare (uneori a comis «Împrumuturi» din personalitatea lor artistică), cert este însă că spre final contribuţia sa la ceremonialul ridicolului nunţii este covârşitoare, subliniind valenţe de fidel profesionisf'. Acelaşi cronicar, în Steagul Roşu, din 22 octombrie 1 983, referindu­se la partiturile din spectacolul Ulciorul nu merge de multe ori la apă, de Dinu Grigorescu, în regia lui 1. Simionescu, surprindea că pe tânărul şi dezinvoltul Theodor Marinescu, ce se impune printr-o ,,strălucită vervă", "îl secondează cu har Corvin Alexe, în cel mai bun rol pe această scenă (Muscă)".

Trebuie spus că a făcut parte din distribuţia unuia din spectacolele premiate ale teatrului din Petroşani, Pluta Meduzei, de Marin Sorescu, unde s-a integrat interpretativ perfect la diapazonul viziunii regizorale a lui Florin Fătulescu. Valentin Silvestru scria în Romlinia literară nr. 43, din 23 octombrie 1 980: ,,Stilul de joc e lapidar, esenţializat, replicile sunt rostite sec, mişcările bine reglate, uneori abrupte. Grupurile se întocmesc şi se încheagă în geometrii rafinate, păstrînd în genere o tensiune interioară care sugerează elanul chiar şi în momentele statice şi mute. Foarte bine e valorat umorul şi, cu succes subliniată, ironia atît de corosivă a piesei. Surprizele scenice, nu puţine, sunt de facturi diverse ( . .) impresia generală e de creaţie spontană autentică, în regim satiric bine întreţinut, în metaforă coerentă, expresivă şi implicită''. Să nu uităm nici faptul că el este un bun recitator: a participat la o serie de spectacole de muzică şi poezie, la diverse nivele organizatorice, până la radio şi TV. , câştigându-şi o largă şi binemeritată popularitate. A recitat cu mare succes, în 1 980, parodia soresciană Boul şi viţelul. Dar visul său, constant, urmărit cu asiduitate, a fost realizarea unui spectacol-recital din Cântecele ţigăneşti ale lui Miron Radu Paraschivescu. În Arhiva de actor posedă şi o scrisoare a poetului pe care îl rugase cândva să regizeze acest recital. Cu îngăduinţa sa o transcriem:

" Vălenii de munte, 11 oct. 1970

Iubite Domnule Corvin,

269 www.cimec.ro

Treburi prezente m-au împiedicat să vă răspund mai devreme şi să vă mulţumesc, atât Dvs. personal cât şi conducerii teatrului.

Regret însă că nu pot răspunde afirmativ invitaţiei Dvs. de a-mi regiza eu personal spec,tacolul pe care-! plănuiţi. Nu numai că mă interesează prea puţin «faima mea literară», cum scrieţi Dvs., dar nici nu mă pricep la regizarea propriilor mele texte; îmi lipseşte detaşarea necesară pentru asta.

În schimb vă sfătuiesc să vă adresaţi regizorului Lucian Pintilie, un bun prieten al meu, sau regizorului Ion Olteanu de la Teatrul Nottara. Oricare dintrînşii ar face mult mai bine decât mine o asemenea punere în scenă.

Primiţi, vă rog, asigurarea celor mai bune şi cordiale gânduri din partea lui

Miron Radu Paraschivescu. "

1-a fost dat să-I realizeze abia în 1 992, prin acel recital individual Femeia contează, regia Dumitru Velea. " Un recital de poezie pe versurile lui M R. Paraschivescu ("Cânticele ţigăneşti"). Protagonist a fost actorul Corvin Alexe, secondat cu momente de balet interpretate de Rodica Cernescu. Un

270 www.cimec.ro

recital agreabil, liric-umoristic . . . ", scria Jeana Morărescu în Literatorul, nr. 4/93.

Am putea conchide că marca artistică a lui Corvin Alexe este trasarea personajelor în tuşe groase, în pete de culoare împinse spre caricatura} şi hiperbolă, într-o desfăşurare flamboiantă. Cu o voce bine timbrată şi un joc spontan, Corvin Alexe îşi construieşte aproape de la sine publicul său, de o neaşteptată voiciune şi culoare. Un actor al picturalului.

27 1 www.cimec.ro

Fişa de creaţie: Roluri: Teatrul de stat de estradii Deva ( 1 968-1 969), în spectacolele de

revistă: Invitaţie la concert, Vlvat revista! şi Concertul tinereţii. Teatrul de stlll ., Valea Jiului" Petroşani ( 1 969-1 974): Vagabondul

(înlocuire) din Omul care a vAzut moartea, de V. Eftimiu, regia Marcel Şoma, 23.02.67; Corbul din Cocoşelul neascultitor, de 1. Lucian, regia Titorel Pătraşcu, 08.01 .69; Vlllorio din Icre negre sau fasole, de R. Tarabusi, G. Scarnicci, regia Constantin Dicu, 25.01 .69; Simple din Nevestele vesele din Windsor, de W. Shakespeare, regia C. Dicu, 10.05.69; Geo Grădinaru din La ciorba de potroace, de Sergiu Fărcăşan, regia C. Dicu, 05. 10.69; Ştie tot din Motanul înciilpt, de T. Muşatescu, Nina Stoieeva, regia T. Pătraşcu, 19 . 10.69; Gură-cască-om-politic din Spectacolul de comedie "V. Alec:sandri", regia C. Dicu, 19.01 .70; Kovalik, Miliţianul din Pe uşa din dos, de Thurz6 Gabor, regia Marcel Şoma, 28.02.70; La Merluche din Avarul, de Moliere, regia Marietta Sadova, 17. 10.70; Un chelner din Diplomaţie, de I. L. Caragiale, şi Ucenicul lui Pafmutie din Minunile Sf. Sisoe, de G. Topârceanu, spectacol coupc, regia M. Sadova, 01 . 1 1 .70; Artistul, Tigru, Scamatorul, Clovnul din Haplea, Neaţi şi Nitiifleaţi la circ, de Marin lorda, regia Marcel Şoma, 1 6.03.7 1 ; Ing. Mircea Sorescu din Ştafeta nevizuti, de Paul Everac, regia M. Şoma, 09. 10. 7 1 ; Fane din . • . Eseu, de T. Muşatescu, regia M. Şoma, 05.01 .72; Groza Moldoveanul din Vlalcu Vodă, de Al. Davila, regia I. Olteanu, 01 .04.72; Sparge-Lemne din Omul pământului, de Vasile Zdrenghea, regia 1. Olteanu, 23.09.72; Regele dansului, Un mexican din Inimi rece, de Ed. Covali după W. HautT, regia M. Şoma, 06.01.73; Agentul din Casa care a fugit prin uşă, de Petru Vintilă, regia George Teaşcă, 25.02.73; Juan din Comada, de Alfonso Sastre, regia Adrian Lupu, 03. 1 1 .73; Rya Ţiganul din Fata firi zeste, de A. N. Ostrovski, regia M. Şoma, 1 1 . 1 1 .73; Stllicu Marcel din Amurgul acela violet, de Ion D. Sîrbu, regia Letilia Popa, 02.06.74.

Teatrul Muzical Braşov ( 1 974-1 976), în spectacolele de revistă: Maxi Revista '74, Concertul florilor, Femel, femei, femei!, Formidabila Revbtii, Enrico Pivel/i (O noapte la Veneţia) StraWJs.

Teatrul Dramatic "Maria Filotti" Brăila ( 1 977-1978): Ionel din Take, lanke şi Cadir, de V. 1. Popa; Dinu din Dlnu, de Radu F. Alexandru; Tommy din Fetiţa cu chibriturile, de Angel Cârstea după Andersen; Comisarul Gherghina din Se adună vremile, de Mihai Vasiliu, Remw; Nastu; Un om ironic, Un cetăţean din Pygmalion, de G. B. Shaw; Serioja, Chelnerul din A fi sau a nu fi . . . rude, de Emil Braghinski, Eldar Riazanov; Cocoşelul din Cocoşelul neascnltitor, de 1. Lucian; Băiatul de la Giuvaiergerie din Falselc dcstilnulri, de Marivaux, GrejU!rul din Pragul conştiinţei civice, de 1. D. Şerban; Prezenllltorul din În glumi şi . . . serios.

Teatrul de stat ., Valea Jiului" Petroşani ( 1 978-1 994): Sticlete din Mlreasi !iri mire, de Bogdan R. Bogdan, regia FI. Fătulescu, 27.09.78; Ost��şul l din Petru Rareş, de Horia Lovinescu, regia FI. Fătulescu, 24.02.79; Trăsnea din Pupiza din tei, după Creangă de C. Paiu, regia Nicolae Gherghe, 03.04.79; Marin din La lumina zilei, de V. Mureşan, D. Dem Ionaşcu, regia FI. Fătulescu, 18.08.79; Insul IV din Pluta Meduzel, de Marin Sorescu, regia FI. Fătulescu, 1 3.03.80; Juniorul din Pele şi caii verzi, de Mircea M. Ionescu, regia FI. Fătulescu, 1 1 .05.80; Colonelul din Misterioasa convorbire telefoniei, de Virgil Stoenescu, regia Constantin Dinischiotu, 26. 1 1 .80; Agentul de circulaţie din Al treUa nu se poate, de lvan Martinov, regia M. Şoma, 1 5. 1 2.8 1 ; Vava din Girgirita, de 1. Băieşu, regia M. Şoma, 04. 1 1 .82; Muscă din Ulciorul nu merge de multe ori la api, de Dinu Grigorescu, regia 1. Simionescu, 24.09.83; Far-x din Ionuţ ti extraterettrl, de Nicolae Ghcrghe, regia N. Gherghe, 08. 12.83; Ţapul din Câinele şi Lupul, de N. Gherghe, regia N.

272 www.cimec.ro

Gherghe, 04.05.84; Stăplblul calului din Omul cu Mirfoaga, de G. Ciprian, regia M. Şoma, 1 9.09.85; Izvoraşul din Glie Voinicul, de Mircea Florian, regia N. Gberghe, 19. 1 1 .85; Zmeul lntunecilli din Iorgovan, fiul munţilor, de N. Gherghe, regia N. Gherghe, 24.02.86; ComefiiiJWrul din Autorul e in sali, de I. Băieşu, regia Radu Băieşu, 01 .06.86; Ghiţ4 Bopinli din SimbAta amigirllor, de Ion D. Sîrbu, regia M. Şoma, 30.09.87; Avocatul Raluun din Moda c:isitoriilor, de S. Maugham, regia Radu Băieşu, 20.01 .88; Costea Cononlf din DllnUi Prepeleac, de 1. Creangă, regia N. Gherghe xxxxx; Valetul din Cenuşllreasa, de Ch. Perrault, regia N. Gherghe, 15 .02.89; Slro din Mlltrllguna, de Niecolo Machiavelli, regia N. Gherghe, 06.05.90; Soţul din Cvartetul, de Slawomir MroZec:k, regia Radu Băieşu, 5. 1 1 .90; Argintarul din Prislea cel voinic şi merele de aur, după P. Ispirescu de L. Beleea, regia N. Gherghe, 29.0 1 .91; Recital individual, Femeia contează după M.R. Paraschivescu (CIU!tecele (iglineştr}, regia Dumitru Velea, 19.1 1 .9 1 ; Lupul din Capra cu trei Iezi după 1. Creangă, regia N. Ghergbe, 07. 1 0.93; Cappadox din Gllrglrlfa, de Plautus, regia Dumitru Velea, 29.1 0.93; Cipmmul genist din Casa de pe graniţll, de Slawomir Mrozeck, regia N. Gherghe, 02.03.94.

Alte spedilcole: Din 1994, şi-a înfiinţat teatru propriu, realizând spectacole pentru copii şi recitaluri religioase. Face deplasări în tarii, iar cu recitalurilc religioase, în străinătate.

273 www.cimec.ro

ZIZI ILIEŞ -o fragmentată carieră artistică

Într-un studiu de teoria teatrului, Valentin Silvestru configura într-un capitol "talentul personajului'' - adică, sarcina specifică a acestuia definită de subiect şi conflict, iar felul cum o îndeplineşte constituind tocmai "nota definitorie a talentului său". Deseori, acest personaj nu face parte dintre cele aşa-numite principale, ci mai cu seamă

·....- dintre cele episodice, care trec meteoric lăsând o dâră strălucitoare ce le obligă pe celelalte la neaşteptate vibraţii, viaţa lor fiind de o clipă, dar profunzimea de o viaţă. Personajul "talentat" vine în întâmpinarea actorului, dar şi actorul trebuie să fie "deschis", căci acesta nu I-ar căuta dacă nu I-ar fi găsit; iar ca să fie găsit, interpretul trebuie să fie lucid şi dotat cu simţ critic.

Zizi Ilieş (Zenobia, n. Kăvâri) s-a născut la 25 martie 1 928, la Oradea, tatăl Gheorghe şi mama, Suzana. Absolventă a Institutului de teatru "Szentgyorgyi Istvan" din Cluj , 1 952, secţia de actorie, dar şi 3 ani de regie scenă, unde pentru scurt timp 1-a avut ca profesor de estetică şi istoria artelor pe I.D. Sîrbu, este o actriţă de o vădită cultură, fapt ce o ajută să întâmpine personajul

"talentat" (pentru sine numit "pitoresc")

şi, totodată, să-1 ajute să vină în scenă cu viaţa sa nemărturisită. Zizi Ilieş îşi doreşte asemenea personaje şi se pare că s-a întâlnit cu câteva. Actriţa îl înfruntă şi-1 trece uneori prin zona grotescului ("Personajul Chir:ei - scria Ion Vulpe în Steagul roşu din 3 octombrie 1 978, la premiera spectacolului Mireasa fără mire, de Bogdan B. Bogdan -

pendulează între aceleaşi coordonate groteşti, arsenalul artistic al actriţei îi conferă însă culoare aparte, în special finalul actului secund - scena trezirii din leşin, capătă

274 www.cimec.ro

proporţii memorabile."), alteori îl înalţă pentru a-1 cutremura de adagiu) ridicolului, sau îl lasă neutru într-o indiferenţă care dă naştere la o diferenţă între sine şi celelalte personaje. Pentru primul aspect ilustrative sunt rolurile: LlJrinczne din Familia Tot, de Orkeny lstvân (regia: Marius Popescu), O ielă din Glie Voioicul, de Mircea Florian (regia: Nicolae Gherghe), sau 0/ga Kiprianova din Al treilea nu se poate, de lvan Martinov (regia: Marcel Şoma); pentru al doilea procedeu: Mery din Viaţă particulară, de Ovidiu Genaru (regia: Marcel Şoma), sau Tarsiţa Popescu din spectacolul Caragiale şi vremea lui, (regia: N. Gherghe); iar pentru ultimul Laura Pârău din Rapsodie traosilvaoă, de Ion D. Sîrbu (regia: Valentina Balogh), ori Safta din Take, lanke şi Cadâr, de V. 1. Popa (regia: M. Şoma).

Exigenţelor personajului actrita le răspunde prin schimbarea continuă a unghiurilor de recepţie, ea îi caută personajului implicaţiile reale, uneori afectiv (Safta sau O bocitoare din Petru Rareş, de Horia Lovinescu, regia: FI. Fătulescu), alteori ironic, printr-o implicare măsurată sau măsurabilă detaşare. Jocul cu "rolul" şi "de-a rolul" având o mişcare ce fascinează, Zizi Ilieş este atentă să o descrie şi să convingă spectatorul că-n această artă a reprezentării conteazA ceea ce apare, mai exact după părerea sa, ceea ce se vede cum apare. Ea a fost nevoită să reflecteze mult asupra interpretării, fiindcă eventualităţile au făcut să nu-şi manifeste profesiunea decât în timpul din urmă, când reflexivitatea proprie şi vârstei îşi spune

275 www.cimec.ro

cuvântul. Este de presupus că ea întocmeşte o "foaie de observaţie" personajului, ca după parcurgerea multor-preamultor pagini să-i stabilească "diagnosticul" pentru a-i aplica ''tratamentul": o prudenţă ce se citeşte şi ca rigoare. Nici nu s-ar putea altfe� după o carieră începută sub duble auspicii (absolventă a Institutului de teatru Szentgyorgyi Istvan din Cluj, 1952, secţia de actorie, dar şi 3 ani de regie scena) şi ciudat fragmentată (în perioadele 1952-1954 şi 1966-1969 - inSpector de artă la Comitetul de cultură Petroşani; 1959-1966 - profesoară de actorie la Şcoala Populară de Artă şi Casa pionierilor; 1 969-1975 - secretar literar la Teatrul de stat V alea Jiului şi, după aceea, până la pensionare în 1984 - actriţă, interpretând 1 8 personaje). Faza ultimă a carierei sale coincide cu prima, numai că acum nu-i mai are ca profesori pe Luchian Botez, Maria Cupcea sau pe Panait Victor Cottescu şi Tompa Miklos, ci pe sine - profesoara de atâţia ani şi pe regizorii prezenţi ai Teatrului din Vale.

Fişa de creaţie: Roluri: LIJrlnani din Familia T6t, de Orkeny Istvân, regia artistică Marius

Popescu, 01 .02.76; O laliJ din Glie Voinicul, de Mircea Florian, regia Nicolae Gherghe, reluare, 23.05.76; Laura Plirliu din Rapsodie transilvaol, de Ion D. Sîrbu, regia Valcntina Balogh, 30.04.77; Madame VittiJmanu din Autobiografie, de Horia Lovinescu, regia Marcel Şoma, 05. 1 1 .77; Mery din ViaţA particulari, de Ovidiu Genaru, regia M. Şoma, 0 1 .04.78; Chira din MireasA fllril mire, de Bogdan B. Bogdan, regia FI. Fătulescu, 27.09.78; O bocitoare din Petru Rareş, de H. Lovinescu, regia FI. F!ltulescu, 24.02.79; MiJrioara; O e/eviJ din Pupilza din tei, după 1. Creangă

276 www.cimec.ro

de 1. Damian, regia N. Gherghe, 03.04.79; Hangiţa din Excepfie şi reguli, de Bertolt Brecht, regia Muşata Mucenic, 02. 12.79; Biltrllna din VrAjitoarele, de Dimitrie Stelaru, regia Nicolae Gherghe, 10.06.80; Safta din Take, lanke şi Cadlr, de V. 1 . Popa, regia M. Şoma, 0 1 .03 .8 1 ; 0/ga Kiprianova din Al treilea nu se poate, de !van Martinov, regia M. Şoma, 15 . 12.8 1 ; Tarslţa Popescu din spectacolul Caragiale şi vremea lui, Art.214, regia: N. Gherghe, 27.05.82; Ana din PrimAvarA tn noiembrie, de Dumitru Dem Ionaşcu, regia Ion Simionescu, 12.02.83; Flguraţie în O scrisoare pierduti, de 1. L. Caragiale, regia 1. Simionescu, 3 1 .05.83; Julida din Ulciorul nu merge de multe ori la apA, de Dinu Grigorescu, regia 1. Simionescu, 24.09.83; O veciniJ din Steaua OrA nume, de Mihail Sebastian, regia M. Şoma, 25. 12.83.

Actrifa Zizi llieş a fost publicisti! şi din când în când a scris şi poezi umoristice. Spre exeplificare, redAm poezia de mai jos:

Asearl, iubite, mi-am 11cut de capi

AsearA, iubite, mi-am tlcut de capi (De-a ta răzbunare ştiu că nu mai scap.)

Cu paşi de pisică, vraci clandestin, Ca să pun la cale un bizar festin, Acolo sus la mine, invitai sA vinA Locatarii casei, smulşi din naftalinA. Muşte nedansate de acum un an S-au încins nebune într-un french-cancan. O gW naivA, cu fustiţl scurtă, Fu adernenitA de-un paing beat turtA. Două scânduri sterpe au pornit un vals, O buhA-mplliată fredona un fals. Lângă un acvarium, o râmă plinuţl Se hlizea nlltângll., peştii sA-i asmutll. Un fluture tomnatic postal lângă lampA Arunca ocheade unei molii-vampă. O ceatA de guşteri la un medison Făceau slritura toti la unison. Acolo în penumbră, un schelet de crab LichidA la pocher pe-un broscoi nabab. O ramă bronzatA cu un fost tablou Căutau refugiu într-un lent tangou. O stea rAtacita. ce-şi căscase gura Îşi primi pedeapsa, obrăznica.tura: De un rând de raze fusese despuiatA Şi-ntr-o c!mlşuţl scoasa în poiatA. Bietul scrin, ba.trânul, asistA ca martor La aşa orgie demnă de un tartor; Se zgârcea-n sertare, cuprins de uimire, Nici la miezul nopţii nu-şi veni în fire.

Îmi ardea de joacă, avem chef de viaţA Şi lungeam bairamul pAna dimineaţA, de nu-mi era teamA de a ta mustrare . . . Nu erai cu minei Uf, ce râu îmi parei

277 www.cimec.ro

ALEXANDRU ANGHELESCU ­actor anahoret În lumea teatrului

Al. Anghelescu s-a născut la 27 august 1 923 în Corabia, judeţul Olt. Părinţii : tatăl, Nicolae, şi mama, Elena. Sora sa mai mare va deveni actriţa de bază a Teatrului Giuleşti, artista emerită Marga Anghelescu. După absolvirea Colegiului Sf. Sava, în 1 945, Al. Anghelescu devine student al Facultăţii de Drept din Bucureşti. "Un student nu prea convins -

mărturiseşte mai târziu. O oarecare înclinare spre a apăra adevărul şi a lupta împotriva nedreptăţii şi a răului exista în mine, dar ceva nedesluşit, mă făcea să nu fiu prea convins că în viaţă este posibil întotdeauna victoria binelui asupra răului. Peste doi ani, voi găsi un teren mai favorabil unde aceasta se rezolvă ceva mai sigur ca-n viaţă. La Fontaine spunea: «Ţineţi Întotdeauna pe cei răi despărţiţi; siguranţa întregii lumi depinde de aceasta». Şi este posibil? " Această întrebare îl conduce în 1 947 şi spre Institutul de teatru "1. L. Caragiale". Înainte de a-1 absolvi ( 1 95 1 ), se angajează, prin concurs, în 1 948, la Teatrul Armatei (sala Magheru), unde debutează cu un rol din piesa pentru copii Ciocanul fermecat, de 1. Luca şi continuă cu un altul principal Stânga - poetul comsomolist din Peste 20 de ani, de Sverdlov. În anul al IV-lea abandonează Facultatea de Drept, optând definitiv pentru teatru. Trece la Teatrul Giuleşti unde realizează mai multe roluri, dintre care: Neznamov din Vinovaţi fără vină, de N. Ostrovski. Un accident de sănătate îi întrerupe activitatea şi, mai târziu, nemaiputând fi reangajat la Teatrul Giuleşti, şi-o desfăşoară prin mai multe teatre din ţară: Târgu-Mureş, Piatra Neamţ, Bârlad, Botoşani şi Petroşani, din 1 972 până la pensionare în

278

www.cimec.ro

1 985. Partea bună a acestui periplu este că lucrează cu regizori de diferite orientări stilistice: Al. Finţi, 1. Şahighian, Valeriu Moisescu, Marin lorda, Andrei Şerban, Marietta Sadova, Aureliu Manea, Ion Olteanu, Ion Simionescu, Marcel Şoma, iar dintre tinerei, Mihai Lungeanu, sau Florin Fătulescu. Să amintim câteva roluri din această peregrinare: Procurorul Dragomir din Dacă vei fi Întrebat, de Dorel Dorian; Arnholm din Femeia mării, de H. Ibsen; El din Pe Belvedere, de Aldo Nicolaj ; Pastorul Cassuble din Bumbury, de O. Wilde; Boierul Mihu din Luceafărul, de Delavrancea; Lord Wendermere din Evantaiul doamnei Wendermere, de O. Wilde; Doctorul Paul Wenner din Jupiter se amuză, de J. Cronin; Locotenentul Knapp din Passacaglia, de Titus Popovici; Profesorul Butnaru din Nota zero la purtare, de V. Stoenescu; Inginerul Zabelin din Lenin, de N. Pagodin; Dumitru din Să nu-ţi faci prăvălie cu scară, de Eugen Barbu; sau dintre cele realizate în Teatrul de stat "Valea Jiului" din Petroşani: KaranătŞev, din Fata fără zestre, de N. Ostrovski; Chiţimia din piesa cu acelaşi titlu de 1. Băieşu; Profesorul Sever din Casa care a fugit prin uşă, de Petru Vintilă; Profesorul Rebedea din Menajera, de Al. Sever; Tot din Familia Tot, de Orkeny Istvân; Arghir din Nu suntem Îngeri, de Paul Ioachim; lnvăţătorul Tomko din Alegeţi-) singuri, de Ivan Bukovcan; Homutov din Anecdote provinciale, de Vampilov; Profesorul din Logodnica, de Al. Sever; Regele Thoas din lfigenia în Taurida, de Goethe; sau Colonelul din propria-i piesă Soarele şi Luna, care a însemnat şi debutul în dramaturgie, premieră pe scena petroşeneană în 1 4 mai 1 98 1 . "Construcţia regizorală a spectacolului - scriam atunci în Drumul socialismului, din 1 7 mai 1 98 1 - realizată de Marcel Şoma şi susţinută de un cadru scenografic aproape ordonat geometric şi de bună calitate (Ştefan Barath), a transpus Într-un desen limpede caracterele, poziţiile ideologice, conflictele, subliniind complexitatea transformări/ar de conştiinţe "

Pentru a ajunge la o conturare a profilului actoricesc al lui Al. Anghelescu sunt necesare câteva referiri la cronicile de specialitate. În articolul "Stagiunea la Bârlad" din Contemporanul din 27 septembrie 1 967, Mirela Nedelcu îl

279 www.cimec.ro

caracteriza ca fiind "reţinut şi interiorizaf', oferind "siguranţa unor inte1pretări inspirate", iar Dorin Fetescu, cu privire la rolurile Profesorul Butnaru şi Inginerul Zabelin, în Clopotul din 22 februarie 1 970, scria: "Foarte convingător a fost Al. Anghelescu în rolul unui dascăl dezamăgit de viaţa sa cenuşie şi fără orizont (. . .) Menţionăm că actorul Al. Anghelescu a interpretat rolul inginerului (Zabelin) cu multă inteligen.ţă. E un actor capabil să înţeleagă subtilităţile unor roluri dificile, de intelectuali dezabuzaţi, care traversează dureros procese de conştiinţă".

C. Paraschivescu în Teatrul nr. 1 / 1 974 remarca "jocul sincer din trăiri intense al lui Al. Anghelescu în "Juri Karandîşev " din Fata fără zestre ", de N . Ostrovski; iar Va1eria Ducea în Teatrul nr. 1 0/1 974, referindu-se la rolul Chiţimia, consemna: "Interpretarea sinceră şi interiorizată, a lui Al. Anghelescu, a înfăţişat convingător, în registrul grav al unor reale şi cumplite stiferinţe, al unor dureroase şi dramatice obsesii, trăsăturile respingătoare ale impostorului şi imposturii. Un joc dramatic, concentrat, atent la psihologia ambiguă şi complexă, fără tente haz/ii şi trimiteri spre patologic ". Despre rolul din Menajera în Teatrul nr. l / 1 975 Cristina Constantiniu sublinia: "Meritul îi revine desigur şi interpretului Al. Anghelescu, actor de solide resurse scenice, foarte precis în caracterizarea personajului, ştiind să echilibreze trăsături diferite pentru a realiza un portret într-adevăr semnţficativ"; despre Tot din Familia Tot, în ziarul local, Steagul roşu, din 5 februarie 1 976, Tiberiu Spătaru sublinia: ,,Al. Anghelescu evoluează cu remarcabilă interiorizare pe traiectoria personajului: mirare, uimire, frică, teroare până la dedublarea personalităţii". în

280 www.cimec.ro

articolul Un turneu promiţător, din Scânteia din 1 7 mai 1 978, Ioan Lazăr nota: ,,Din nou a plăcut interpretarea dificilă a aşa­zisului înger, condusă de Al. Anghelescu de la surâsul altruist la cazna răstignirii personajului, pe altarul proprii vinovăţii''. Iar în România literară din 20 aprilie 1 978, Valentin Silvestru avea să conchidă: "Cel mai bun rol, al unui învăţător, e realizat de Al. Anghelescu pe care l-am revăzut, în aceeaşi ţinută artistică relevabilă · în Anecdote de � "Iov"

281 www.cimec.ro

în fine, se poate spune că Al. Anghelescu este un actor de interiorizare şi tensiune dramatică, registrul său interpretativ e de structură dramatică, iar expresivitatea pe care o degajă ţine de complexităţile dramei. Actorul cercetează cu destulă migală şi inteligenţă datele personajului pentru a-l configura tăios şi luminat de raţiune. De aceea pare uneori insolit, straniu, căci variaţiile şi mişcările interioare ale personajului sunt reduse la

o rece şi neobişnuită dominantă: un ambiguu echilibru desprins dintr-un sfâşietor dezechilibru. Al. Anghelescu nu abuzează de mişcare, nu complică jocul, ci desluşeşte sensurile complexe şi le sugerează impresionant prin mijloace expresive simple. Îi plac dedublările personajelor şi, fireşte, contrariile, tensiunea şi unitatea acestora.

Homutov din O anecdoti

provincialii, de A. P. Vampilov

���--����

282 www.cimec.ro

Al. Anghelescu, un intelectual solitar, anahoret în lumea teatrului, dar solidar cu marele personaje cu conştiinţele sfăşiate, aflate pe pragul nebuniei, precum Henric al IV-lea al lui Prirandello! A visat tot timpul să-i joace "căderea" în nebunie, pierderea personalităţii, transferul psihanalitic de personalitate, şi recâştigarea acesteia, ca şi cum ar fi cu lume cu tot - dar nu a fost să fie. Celui care s-a născut cu spiritul lucid şi liber să joace teatru într-o epocă a lui Sverdlov cu personaje principale precum Stânga - poetul comsomolist - o epocă a culturii proprii "ocupate", chiar dacă aceasta se va "elibera" treptat pe întinse spaţii - nu avea cum să i se răspundă cu opere de substrat psihanalitic şi de mare adâncime metafizică, precum capodopera lui Pirandello. Nu oamenii, deşi ei fac epoca şi vremurile, ci epoca era de vină. Chiar dacă oamenii vorbesc (se împotrivesc, iau decizii) nu ei cuvântă, ci vremea. Al. Anghelescu niciodată nu s-a supărat pe instrumentele prin care vântul trecea, atunci ca şi acu, şi scotea sunete. Dar el este intelectualul care a trăit cumplitul paradox: ca om de teatru a trebuit să trăiască epoca la timpul prezent şi să fie mereu în contratimp cu prezentul. Nu numai viaţa sa identificată cu teatrul, ci şi retragerea în moarte i-a rămas neînregistrată de ordinea zilei. Piesele sale cu intelectuali supuşi pradoxurilor, scrise cu economie de cuvinte şi cu abundenţă de tensiuni, cu traiecte în zone interzise, al inconştientului, şi-au găsit doar câţiva receptori, între cei invitaţi de autor spre ascultarea lecturii sale - în rest, tăcere. Poate s-au şi pierdut! Piesa Soarele şi Luna rămâne o încercare a sa de a ieşi în arena sărbătorescului, dar şi aici, tragic-ridicol, ajunge după sărbătoare!

Să încercăm să privim ochii acestui actor, fie şi dintr-o imagine, şi repede ne dăm seama că el priveşte lumea altfel, spectral, că arta pentru el nu este nici ilustrare şi ilustrativism, nici plăcere şi divertisment, ci adevărată cunoaştere avansând pe treptele reflexive ale sufletului. Al. Anghelescu este actorul care ştie că teatrul ţine de firea omului din clipa în care Dumnezeu s-a jucat de-a omul şi lumea, suflându-i din aburul său. Şi că din acea clipă "ceva străin este sufletul pe acest pământ", cum zice cu adevărat poetul Georg Trakl. Straniu locuim aici.

283 www.cimec.ro

Mulţi ar trebui să ia seamă acestei priviri aidoma celei a lui Pascal şi să se întrebe cum mai poate fi salvat omul când

284

www.cimec.ro

lumea se prăbuşeşte? Şi de vreme ce privirea sa ne îndreaptă spre o asemenea întrebare înseamnă că în străfundurile omului este o fiinţă în apropierea răspunsului. Numai să facem linişte în noi, ca s-o auzim, departe de ipocrizia zilei şi de infatuarea proprie.

Fişa de creaţie: Roluri: La Teatrul de stat " Valea Jiullli" Petroşani ( 1972-1985): Orbul din Omul

plmântului, de V. Zdrenghea, regia artistică Ion Olteanu, 23.09.72; Moşul din InimA rece, de Ed. Covali după W. Hauff, regia Marcel Şoma, 06.01 .73; Sever din Casa care a fugit prin uşA, de Petru Vintill, 25.02.73; Karandllşev din Fata llrl zestre, de A. N. Ostrovski, regia M. Şoma, 1 1 . 1 1 .73; Chlţimia 1 din Chitimia, de 1. Băieşu, regia 1. Simionescu, 05. 10.74; I.A.Rebetka din Menajera, de Al. Sever, regia 1. Simionescu, 28. 12.74; Al. Albeanu din Plicul, de L. Rebreanu, regia M. Şoma, 27.02.75; Solul din Nord din Noapte albA, de Mircea Bradu, regia M. Şoma, 25. 10.75; Tot din Familia Tot, de Orkeny lstvll.n, regia Marius Popescu, 01 1 .02.76; Horn din Operaţiunea Gambit, de Tudor Negoiţll, regia George Motoi, 12.09.76; Arghlr din Nu suntem ingeri, de Paul Ioachim, regia M. Şoma, 18 . 1 2.76; Dr. Kuntz din Rapsodic transilvanA, de Ion D. Sirbu, regia Valentina Balogb, 30.04.77; Tomko din Alegeţi-! singuri, de lvan Bukov�an. regia FI. Fătulescu, 1 1 .02.78; Homutov din O anecdotA provincialA, de A. P. Vampilov, regia Mihai Lungeanu, 30.03.78; Dumltrescu din MireasA llrl mire, de Bogdan B. Bogdan, regia FI. Flltulescu, 27.09.78; Soliman din Petru Rareş, de H. Lovinescu, regia FI. Fatulescu, 24.02.78; Marinescu din La lumina zilei, de V. Mureşan şi Dumitru Dem lonaşcu, regia FI. Flitulescu, 18 .08.79; Matei Mateescu din Logodnica, de Al. Sever, regia M. Şoma, 20. 12.79; Dr. Gh. Panu din Bulevardul impAcArii, de A. Baranga, regia M. Şoma, 01 .03.80; Colonellll din Soarele şi Luna, de Al. Anghelescu, regia M. Şoma, 14.05 .81 ; Thoas din Iligenia in Taurida, de Goethe, regia Aureliu Manea, 2 1 .03.82; Gorovel din PrimAvarA in noiembrie, de Dumitru Dem Ionaşcu, regia 1. Simionescu, 1 2.02.83; Alegător în O scrisoare pierdutA, de 1. L. Caragiale, regia 1. Simionescu, 3 1 .05.83; Doctorul din Ulciorul nu merge de multe ori la apl, de Dinu Grigorescu, regia 1. Simionescu, 24.09.83; Haars din Ionuţ şi extratereştri, de Nicolae Gberghe, regia N. Gberghe, 08.12.83; Udrea din Steaua llrl nume, de Mihail Sebastian, regia M. Şoma, 25. 12.83; Moraru din Uneori liliacul înfloreşte spre toamnA, de Tudor Popescu, regia 1. Simionescu, 06.08.83; Doctor Mlcu din Ciuta, de V. 1. Popa, regia M. Şoma, 08.07.84; Domnul Ghe1'nUlll din Somnoroasa aventurA, de Teodor Mazilu, regia Dumitru Drllcea, 1 8.04.85.

Dramaturgie: Soarele şi Luna, premieră absoluta la Teatrul de stat "Valea Jiului" Petroşan� 14.05.8 1 . Alte piese, mai multe într-un act, i-au rămas în manuscris.

285 www.cimec.ro

LERIDA BUCHHOLTZER -sau Înfăţişarea cu aplomb a personajelor

Lerida Mihaela Buchholtzer s-a născut la 5 iulie 1 955, la Sibiu. Părinţii Buchholtzer, despărţindu­se, fiica rămâne în grija mamei, Paulina. O amprentă pe formarea sa şi-a pus, din anii de copilărie, suferinţele bunicului dinspre mamă, învăţător la Şeica Mare, trecut prin recluziunile comuniste. Mama, Paulina, funcţionară la Sibiu, învăţătoare la Lupeni, devenind actriţă şi recăsătorindu-se cu Alexandru Codreanu, fiica va

creşte şi se va forma într-o familie de oameni de teatru. Aceasta o determină să se îndrepte spre scenă şi, astfel, după terminarea Liceului de cultură generală "Gheorghe Lazăr" din Sibiu, în 1 974, îşi începe activitatea artistică, alături de părinţi, la Teatrul de stat "Valea Jiului" Petroşani. Face mai întâi

"dublură" în rolul Gabi din Menajera, de AL Sever, în regia lui Ion Simionescu, după care, propriu-zis, debutează cu rolul Vasilică din Plicul de L. Rebreanu.

Lerida Buchholtzer, fire independentă, pentru a evita orice idee de impunere artistică datorită părinţilor-actori, se mută la Teatrul de Nord din Satu Mare. Aici, între anii 1 976-1 982, interpretează peste 20 de roluri de diferită întindere şi complexitate, diverse ca structură spectaculară şi de gen, roluri care o solicită şi-o maturizează, atât în ceea ce priveşte conceperea cât şi concretizarea lor artistică. Câteva dintre acestea: Bucătărellsa din Cocoşul negustorului ambulant, de Hans Sach; Julie din Mireasă de profesie, de Kostas Assimakopoulos; Rebecca Gils din Oraşul nostru, de Thomton Wilder; Polissena din Făclie În miez de noapte, de

286 www.cimec.ro

Barrie Stavis; Cocoşata din A treia ţeapă, de Marin Sorescu; Edmee din întâlnire la Senlis, de Jean Anouilh; lrene Kendy din Sângele, de H. Lovinescu, sau Diana din Totu-i bine când se sfârşeşte cu bine, de Shakespeare.

Din 1982 îşi completează fişa la teatrul din Petroşani cu multe alte roluri, atât din piesele pentru maturi, cât şi din cele pentru copii. Să amintim: Nuţi din Gărgiriţa, de Ion Băieşu; Cora din Primăvara in noiembrie, de Dumitru Dem Ionaşcu; Cocoşelul din Cocoşelul neascultător, de Ion Lucian; Mioara din Idolul şi Ion Anapoda, de G. M. Zamfrrescu; Ana din Omul cu mârţoaga, de G. Ciprian; Emma din Ciuta, de V. 1. Popa; Rază aurie din lorgovan, fiul munţilor, de Nicolae Gherghe; Domnişoara Montmerency din Moda căsătoriilor, de W. Somerset Maugham; Femeia din Alexandru Lăpuşneanu, de Mihai Eminescu; Lola din Bieţii comedianţi, de Ion D. Sîrbu, sau Lizzie din Târfă cu respect, de Jean-Paul Sartre.

287 www.cimec.ro

Din 1 992, se mută, pentru o scurtă perioadă, la Teatrul de Nord Satu Mare, după care se retrage la Teatrul "Radu Stanca" din Sibiu, oraşul formării sale, de mare ambitus cultural şi strălucire prin unul dintre cele mai mari festivaluri

internaţionale de teatru din lume. Despre Lerida Buchholtzer se poate spune că năzuinţa ei

este de a împreuna inteligenţa cu sensibilitatea scenică. De aceea, ea îşi urmăreşte cu minuţiozitate personajul şi-1 elaborează în funcţie de compoziţia scenică şi de viziunea regizorală, cu mijloace caracteristice, uneori proprii vârstei, alteori compoziţiei, dezvăluind iscusinţă şi capacitate în a da expresie pasiunilor, chiar elementare, cu un glas concentrat, evoluând pe o paletă largă a registrului interpr(itativ. Expresivă şi inteligentă - ceea ce îi dă un anume farmec, dar şi o forţă de inflexibilitate rece, dramatică, de captivare şi convingere a spectatorului: privirea ei transmite semnificaţiile înaintea cuvintelor şi gesturilor, radierea ochilor înseamnă pasiune şi siguranţă. Cronicarii au observat aceste note specifice. De pildă, Voicu D. Rusu, în Cronica sătmăreană din 8 noiembrie 1 98 1 , cu referire la Didona, scria că

"are farmec şi

288 www.cimec.ro

sensibilitate în tot ceea ce face, talentul ei a devenit o certitudine". La scurt timp, acelaşi cronicar, despre rolul Tanţi din Interesul general, în Cronica sătmăreană din 3 1 ianuarie 1 982, puncta: ,,Lerida Buchholtzer se alătură succesului general prin interpretarea concepută şi realizată cu inteligenţă şi pricepere". Mai târziu, Valentin Taşcu, în Contemporanul, nr. 1 2, din 1 8 martie 1 983, despre realizarea Corei din Primăvară în noiembrie, de Dumitru Dem Ionaşcu, în regia I. Sirnionescu, la Teatrul din petroşani, sublinia aceleaşi "note de delicateţe şi farmec". Iar Ioan Lascu, în Steagul roşu din 27 noiembrie 1 982, despre rolul Nuţi din Gărgăriţa lui Ion Băieşu, preciza: ,,Lerida Buchholtzer intră cu aplomb sub înfăţişarea unui personaj ce-i pune în valoare tinereţea şi mobilitatea"; ca în Steaua, nr. 1 1 1 1 1 983, Dumitru Dem Ionaşcu să conchidă: ,,Nuţi, secretara novice, într-o compoziţie de serviciu, a găsit în Lerida Buchholtzer o minte

isteaţă . . . "

1>�--4 - ·, • .l ·� .,. ' .J..;"j • .A ·' i . } � ... .o(!) � : _ .,;

.1' . / �. .. . .. .. .. J . -:1' .,; . r

"' .A . • . ..& .1

Cu aceste câteva note identificatoare, se poate spune că Lerida Buchholtzer creează personaje tensionate şi, în acelaşi timp, echilibrate, însoţindu-le de un bun simţ al măsurii ; că atenţia ei se îndreaptă spre refuzul nesiguranţelor pricinuite de

289 www.cimec.ro

identificarea afectivă cu personajul, dar şi a notelor generate de artificial - năzuinţa actriţei fiind de a împreuna inteligenţa cu sensibilitatea, de a-i da sugestiei dramatice rigoarea necesară, dar şi foşnetul interior al inimii. Astfel a creat complexul, dramaticul personaj Femeia din Alexandru Lăpuşneanu, de Mihai Eminescu, în regia lui Dumitru Velea. Criticul de teatru, Jeana Morărescu, în ampla cronică din Literatorul, nr. 4 din 29 ianuarie 1993, scria: . ,Lerida Buchholtzer (Femeia) conturează în tuşele principale un personaj cu faţete ambigui, care se poate încrâncena, dar îşi poate totodată modifica alunecos sentimentele". O mobilitate proprie actorilor unde gestul şi afectul sunt subîntinse de gând.

Fişa de creape: Roluri la Teatrul de stat ", Valea Jiului"' Petroşani ( 1 974-1976): Gabi din

Menajera, de Al. Sever, regia I. Simionescu, 28. 12.74; Vasilka din PUcul, de L. Rebreanu, regia Marcel Şoma, 28.02.75; Anica din Plete lungj şi minte scurtă, de Radu Copcea, şi Gestionara din Dulapul, de P. Evcrac, spec. coupe, regia Mircea Comişteanu, 20.03.76;

La Teatrul de Nord Satu Mare (1976- 1 982): Barmani/Jl din Zodia gemenilor, de Virgil Minteanu; BucăJireasa din Carnaval Hans Sacbs; Iulie din Mireasă de profesie, de Kostas Assimakopoulos; Rehecca Gihs din Oraşul nostru, de Thomton Wilder; Calamanrin din Opinia pubUci, de A. Baranga; Coţofonica din Jos masca, balaure!, de Costin Popescu; lrene Kendy din Singele, de H. Lovinescu; Polissena din Făclie in miez de noapte, de Berrie Sta vis; pantomimă în Fata cinstită, de C. Goldoni; Ana din Tunul de cireş, de I. Ardeleanu; Recitlllor din recitalul

"Sorescu"; Secretara din Micul Infern, de M. Ştefănescu; Maria Fluture din Salutări de la Vasile, de Aure1 Storin; Tâlllira soţie din Agava, de Aldo Nicolaj; Diana Capuleţ din Totul e bine cind se sfirşeşte bine, de Shakespeare; CocoşaJtl din A treia ţeapă, de Marin Sorescu; Prezentatoare in Cu ogUnda-n faţă; Dna Ţinţu din Mlriia1a, de P. C. Chilie; Didona din Cartea lui loviţi, de P. Everac; Tanţi din Interesul general, de A. Baranga; Edmie din intilnire ia SenUs, de Jean Anouilh; PrezentJIJoare in Rapsodll de toamnă; Recitator în Baladă omului. La Teatrul de stat ", Valea Jiului"' Petroşani ( 1982- 1992): Nuţi în Girgiriţa, de 1. Băieşu, regia Marcel Şoma, 05. 1 1 .82; Cora din Primăvară in noiembrie, de Dumitru Dem lonaşcu, regia !. Simionescu, 12.02.83; Nuţa din Millonarul sărac, de T. Popescu, regia M. Şoma, 06.03.84; Emn111 din Ciuta, de V. 1. Popa, regia M. Şoma, 08.07.84; Ludovica din Eroii Neamului, de Mircea Vaida, regia FI. Fătulescu, 27. 1 0.84; Motanul din Motanul incilţat, după Ch. Pcrrault, regia Aurel Florea, 18.02.85; Vera Petrovna din Clopotele, de Ghenadi Mamlin, regia M. Şoma, 1 8.04.85; Ana, din Omul cu mirţoaga, de G. Ciprian, regia M. Şoma, 1 9.09.85; Iulie din Nevastă de ocazie, de Kostas Assimakopoulos, regia N. Ghcrghe, 1 2. 1 1 .85; Cireşica din Glie Volnlcul, de Mircea Florian, regia N. Gherghe, 19. 1 1 .85; Mioara din Idolul şi Ion Anapoda, de G. M. Zamfirescu, 1 0.02.86; Raza aurie din Iorgovan, fiul munţilor, de N. Gherghe, regia N. Gherghe, 24.02.86; Vasilici din DiniiJ Prepelac, după l. Creangă de C. Paiu, regia N. Gherghe, 05.05.86; Cocoşelul din Cocoşelul neascultător,

290 www.cimec.ro

de 1. Lucian, regia N. Gherghe, 13 .06.86; Marlanna din O intimplare c:n baz, de Carlo Goldoni, regia M. Şoma, 28.02.87; Neagra din Hotii şi sperietorile, de Alecu Popovici, regia N. Gherghe, 10.04.87; Marlena din SimbAta amlgirilor, de 1. D. Sîrbu, regia M. Şoma, 30.09.87; D-ra Montmereney, din Moda clsltoriilor, de W. S. Maugham, regia Radu BAieşu, 20.0 1 .88; B�Une din Bolnavul inchipuit, de Moli�re, regia M. Şoma, 27.0 1 .89; Maria din Incendiul, de Dimos Rendis, regia N. Gherghe, 12.0 1 .9 1 ; Puiul de vultur din Prislea cel voinic şi merele de aur, dupA P. lspirescu de Lucian Belcea, regia N. Gherghe, 29.0 1 .9 1 ; Emilia, Balerina, Maris Magdalena din Don Juan, Tichia şi Iubirea, dupA T. Mazilu, regia Aurel Florea, 20.04.91 ; Cotoşman din Motanul incAltat, de Ch. Perrault, regia A. Florea, 23.05.9 1 ; Femela din Ale:r.andru Llpuşneanu, de M. Eminescu, regia Dumitru Velea, 14.09.91 ; Lola din Bietii comediaufi, de 1. D. Sîrbu, regia D. Velea, 04. 12.91 ; Lizzie din Tlrfa cu respect, de Jean-Paul Sartre, regia N. Gherghe, 08.02.92.

29 1 www.cimec.ro

ROSMARIN O ELICA ­sau jocul integrat şi sintetic

Rosmarin Delica, de fapt Constantin, s-a născut în 9 februarie 1 949, la Carpen, judeţul Dolj, un loc pe unde trece drumul lui Traian, adică acea fortificaţie făcută, se pare, de împăratul de mai târziu, Constantin. Părinţii, tatăl Petre, om al cifrelor, contabil (decedat în 1 98 1 ), şi mama Victoria, o femeie încercată de greutăţile vieţii şi ale pământului. Fiul urmează l iceul teoretic, este fascinat de teatru, dar dezgustat de

concursurile care erau deschise, în cea mai mare parte, fiilor şi fiicelor mai marilor din capitală (el prea mirosind a câmpie oltenească arsă de soare), încăpăţânat, trece direct pe scenă. Mai tot timpul îi urmărise pe marii actori ai Craiovei, de la "cucurigu", din edificiul liceului, unde şi teatrul îşi avea "casă". Urmase paralel şi cursurile Şcolii populare de artă, secţia actorie, cu Albanezu de la Naţionalul Craiovean.

Se ştie că teatrul este un loc magic care fascinează: omul se dedublează şi se joacă pe sine, generând bucurie şi, nu în ultimul rând, un moment de sărbătoare şi cunoaştere. Rosmarin Delica a fost fascinat de acest "loc magic": 1-a atras, 1-a orbit şi în cele din urmă, 1-a îmblânzit. A intrat între practicienii jocului cu credinţă, cu dăruire, încercând să le fie pe măsură, să nu le dezmintă încrederea acordată. În mai 1972, joacă la Casa de cultură a tineretului din Craiova rolul Ion din Idolul şi Ion Anapoda, de G. Ciprian. Cu ocazia unui schimb de experienţă, este văzut la Reşiţa de conducerea teatrului de acolo - şi imediat angajat. În 1 972-1 973, i se încredinţează Ciron din Comedie cu olteni, de Gheorghe Vlad; Ferdinand din Intrigă şi iubire, de Schiller şi Necunoscutul din Casa

292

www.cimec.ro

care a fugit prin uşă, de Petru Vintilă. Despre acesta din urmă, Nicolae Sârbu, în Flamura, din 30 noiembrie 1 972,

nota: "Necunoscutul, acel personaj-simbol ( .. .) sobru, sugestiv şi bine nuanţat de Rosrnarin Delica''. În anul următor,

293 www.cimec.ro

timp de două stagiuni, îl găsim la Teatrul de Nord din Satu­Mare, unde interpretează Miguel din Clavigo, de Goethe; Relu din A opta minune, de Al. Lungu; Georg din Mitică Popescu, de Carnii Petrescu; Căpitanul Bleiberg din Rugul, de Octav Măgureanu, sau Fedotik din Trei surori, de A. P. Cehov. Despre penultimul rol, Stelian Vasilescu scria în Cronica Sătmăreană, din 27 ianuarie 1 975: " . . . în nota de grotesc, adoptată pentru ideea de brutală dominaţie militară, se înscrie jocul bine individualizat al actorului Delica Constantin", iar despre ultimul, în aceeaşi publicaţie, din 5 mai 1 975, nota: " . . . spectacol la a cărui reuşită participă actorul Rosmarin Delica în rolul Fedotik".

Din 1 975, timp de peste trei decenii, Rosmarin Delica îşi pune întreaga puterea de muncă şi creaţie pe scena din Petroşani, devenind, în vremea din urmă, un actor reprezentativ şi important al Teatrului Dramatic "Ion D. Sîrbu". Pentru aceasta, în 1 993, Ministerul Culturii i-a echivalat experienţa artistică cu studiile superioare de specialitate. Aici a început cu Albeanu din Plicul, de Liviu Rebreanu, şi a continuat cu Studentul din Autobiografie, de Horia Lovinescu; Soţul din O anecdotă provincială, de A. P. Vampilov; Mario din Jocul dragostei şi al întâmplării, de Marivaux; Câinele din Câinele şi lupul, de Nicolae Gherghe, ori Tănase Bravu din Sâmbăta amăgirilor, de Ion D. Sîrbu.

După 1 99 1 , are Joc explozia sa actoricească: interpretează rol după rol, ajungând la 80, de întindere, complexitate şi implicare estetică: Vistieru/ din Alexandru Lăpuşneanu, de M. Eminescu; Prietenul din Bătăi în pluş, de Marin Sorescu; Sergentul din Hoţul cinstit, de Valeriu Butulescu; Funcţionarul din Logica rătăcirii, de Valeriu Butulescu; Toni din Nesătulul, de Dimitri Psathas; Ceci/ din 2000 S pentru nevasta mea, de Bjom Arrhen; Pictorul A/dea din Jocul cu Daniela s-a terminat, de Mircea Ştefănescu; Take din Take, lanke şi Cadâr, de V. 1. Popa; Georgeno din Huhurezul, de G.' M. Cecchi; Noe din Arca Bunei Speranţe, de 1. D. Sîrbu; Scriitorul-şef, din Cetatea interzisă, de Doru Cichet; Maestrul Rocher din Papagaliţa şi Curcanul, de Robert Thomas; Socrul Mic din Catrafusele, de 1. D. Sîrbu;

294 www.cimec.ro

Dragomir, din Năpasta; Administratorul Cimitirului din Metronomul de apă, de Dumitru V el ea; Părintele Leperec din Robespierre, de George Astaloş; Marchizul de Forlipopoli din Hangiţa, de Goldoni; ori Krogstad din Nora, de Henrik Ibsen.

A jucat sub bagheta a importanţi regizori : FI. Fătulescu şi Mihai Lungeanu, Ion Simionescu şi Marcel Şoma, Zoe

295 www.cimec.ro

Anghel Stanca şi Horaţiu Ioan Apan, Radu Băieşu şi Constantin Dicu, Mircea Comişteanu şi Constantin Codrescu.

Critica de specialitate i-a remarcat de la început siguranţa, forţa şi energia, aplombul, consemnându-i jocul sobru, riguros, uneori dezinvolt şi, mai ales, cu o bună ştiinţă a măsurii. În Teatrul din mai 1977, C. Paraschivescu, referitor la partitura din Rapsodie transilvană, de 1. D. Sîrbu, nota: ,,Participări exacte în realizarea personajelor au actorii: V aler Donca, Elisabeta Belba, Constantin Delica . . . "; peste un an, în România literară din 20 aprilie 1978, Valentin Silvestru scria: ,Jn piesa Anecdotă provincială, actorii Mihai Clita, Rosmarin Delica, Virgil Flonda, dau satisfacţie şi dovedesc că la Petroşani există posibilităţi reale de faptă artistică autentică "; iar Valeria Ducea despre Daniel din Mireasă fără mire, de . Bogdan B. Bogdan, în Teatrul, iulie-august 1 978,

consemna: ,intreaga distribuţie a contribuit la succesul unei reprezentări, unde publicul va găsi destule surprize plăcute "; Bogdan Ulmu, referitor la acelaşi spectacol, în Scânteia tineretului din 4 dec. 1 978, " . . . actorii Teatrului de stat din Petroşani au

jucat cu dezinvoltură şi inventivitate. În acest sens se inscriu creaţiile realizate de Constantin Delica (creatorul unei

măşti personale) " Antoneta Iordache, în Teatrul din martie 1979, referindu-se Ia interpretarea din Petru Rareş, de H. Lovinescu, surprindea: " . . . actorul Constantin Delica (Alexandru vodă) nu trece neobservat. Împreună cu tandemul boierilor, stabilesc cu bună măsură, un cadru de epocă, fzxând o atmosferă necesară unui asemenea spectacol" Ori peste ani, Petrişor Ciorobea în Cuvântul liber, din 28-29 martie 1998:

"Ceci/ Humpertoll, jucat cu dezinvoltură şi talent de Rozmarin Delica" Iar Tiberiu Spătaru, în Matinal, din 24 septembrie 1 998, sublinia creaţia celor trei actori din Take, Ianke şi Cadâr, care " imprimă ritmul şi creează atmosfera

296 www.cimec.ro

spectacolului. ( . . . ) Cei doi care interpretează pe ceilalţi mici negustori (Take Rosmarin Delica şi Cadâr George Negraru) au firesc in mişcare şi exprimare, indicii ale trăirii artistice fără de care nu există nici o cale de comunicare. "

La aprecierile critice, care pot fi lărgite, să adăugăm că Rosmarin Delica a făcut parte din spectacolul O noapte furtunoasă (Jupân Dumitrache) cu care Teatrul din Petroşani a participat la Anul culturii române în Suedia, jucând, totodată, şi în Danemarca (Copenhaga) şi Ungaria (Gyula).

297 www.cimec.ro

În fme, cu aceste date, să-i conturăm profilul artistic. Rosmarin Delica şi-a pus pasiunea în profesiune şi profesia în artă; şi-a respectat pe scenă colegii, dăruindu-le din sine, şi a luat de la fiecare ce este mai bun, în beneficul artei, încât a căpătat o experienţă demnă de invidiat. Cum să se explice altfel prietenia sa cu cei mai buni actori ai teatrului!? Rosmarin Delica, actorul, care la începutul carierei a urmărit şi ca regizor tehnic împlinirea artistică a spectacolelor şi, mai ales, păstrarea acesteia, ştie mai mult ca oricine ce înseamnă armonia elementelor într-un spectacol. De aceea jocul său este integrat şi sintetic.

Rosmarin Delica are o mare disponibilitate în a asuma diverse date ale personajului, în a le aduce din zone tăinuite şi a-1 construi minuţios. Mai mult, în această construcţie deţine secretul de a nu arătat totul, de a sugera şi uimi, când şi când, prin câte un element. El impune prin tehnică şi forţă, prin energie şi atitudine corporală, prin timbru! şi inflexiunile vocii bine dozate şi controlate; cu ajutorul tehnicii obţine spontaneitate sau detaşare în redarea trăirilor şi pasiunilor, îşi construieşte personajul, nu doar prin identificare, ci şi cu un comentariu aparte, am putea zice, de sănătate morală. Individualizarea rolurilor lui ţine de o adâncire în subiectivitate, dar pregnant de o atitudine reflexivă. De aceea partiturile sale se desfăşoară gradat, printr-un joc bine condus al emoţiilor artistice, încât între cele mai slabe şi cele mai

298 www.cimec.ro

puternice se aşează imprevizibilul şi surpriza, pentru ca personajul să aibă complexitate şi să degajeze umanitate. Chiar din străfundul unei lichele, întruchipate pe scenă, trebuie să

ţâşnească un licăr de speranţă că viaţa şi lumina nu i-au fost date omului să şi-le irosească şi piardă! Rosmarin Delica joacă decis, indiferent de rol, ca până la urmă spectatorul să-i împărtăşească această idee.

Se cuvin consemnate şi distincţiile: Pentru că a realizat cele mai multe roluri din dramaturgia lui Ion D. Sîrbu şi, îndeosebi, pentru Bătrânul Noe din Arca Bunei Speranţe, creaţie izbutită sub bagheta regizoarei de excepţie Zoe Anghel Stanca, Fundaţia Culturală ce poartă numele dramaturgului i-a acordat Premiul de interpretare "Ion D. Sîrbu ", în anul 2000.

Iar în 2005, ca fiind unul dintre actorii importanţi ai teatrului i

se oferă Diplomă şi Placltetă la aniversarea Vieţile

clădirii Teatrului Dramatic "Ion D. Sîrbu" Petroşani 1905-2005 - Trecutul vostru - viitorul nostru.

Fişa de creaţie: Roluri: La Teatrul Dramatic "Ion D. Sirbu " Petroşani ( 1975):

Albeanu din Plicul, de L. Rebreanu, regia artistică Marcel Şorna, 27.02.75; Costaclli din Plete lungi şi minte scurtă, de Iorgu Copcea, şi Poliţaiul din Consiliul,

299 www.cimec.ro

de Paul Everac, regia Mircea Comişteanu, 20.03.76; PIJianjenul din Glie Voinic:ul, de Mircea Florian, regia N. Gherghe, 23.05.76; Mircea din Operaţiunea Gambit, de Tudor Negoiţă, regia George Motoi, 1 7.09.76; Dan din Nu suntem ingeri, de Paul Ioachim, regia M. Şoma, 18.1 2.76; Mihai MăriJscu din Rapsodie transilvanii, de Ion D. Sirbu, regia Valentina Balogh, 30.04.77; Un t/Jnăr din Autobiografie, de H. Lovinescu, regia M. Şoma, 06. 1 1 .77; Costea Comovăţ, Omul cu capra din Diinilll Prepeleac dupll 1. Creangă de C. Paiu, regia Nicolae Gherghe, 2 1 . 1 1 .77; Stupack din O anecdotă provincială, de A. P. Vampilov, regia Mihai Lungeanu, 30.03.78; Daniel din Mireasa llirii mire, de Bogdan B. Bogdan, regia FI. Flltulcscu, 27.09.78; Mario din Jocul dragostei şi intimplArii, de Marivaux, regia Mihai Lungeanu, 1 9. 1 1 . 78; VIJtafu/, A/ex. Vodă, Vanic din Petre Rareş, de H. Lovinescu, regia FI. Flltulescu, 24.02.79; Gâtlan din Pnpllza din tei, după Ion Creangă, regia Nicolae Gherghe, 03.04.79; AristiciJ Moldovan din La lumina zilei, de V. Mureşan şi D. Dem lonaşcu, regia FI. Fătulescu, 1 8.08.79; Prof lordiJnescu-Cicero din Bulevardnl implc:iirii, de A. Baranga, regia M. Şoma, 0 1 .03.80; JuciJtoru/ 1 din Pete şi caii verzi, de M. M. Ionescu, regia FI. Fătulescu, 1 1 .05.80; Paznicul 1 din VrAjitoarele, de Dimitrie Stelaru, regia Nicolae Gherghe, 10.06.80; Doctor Stanimirov din Al treilea nu se poate, de !van Martinov, regia M. Şoma, 1 5 . 12.8 1 ; Giuvaergiu/ din Glirgliriţa, de 1 . Blieşu, regia M. Şoma, 04. 1 1 .82; AmiJriei Marin din Primilvarii in noiembrie, de Dumitru Dem. Ionaşcu, regia 1. Simionescu, 12.02.83; Croi din Ionuţ şi extratereştrii, de N. Oherghe, regia N. Gherghe, 08. 12.83; Comel din Milionarul sArac:, de Tudor Popescu, regia M. Şoma, 06.03.84; C/Jinele din Câinele şi Lupul, de N. Gherghe, regia N. Gherghe, 04.05.84; Crişan din Eroii neamului, de Mircea Vaida, regia FI. Fltulescu, 27. 1 0.84; Admiratorul din Somnoroasa aventuri, de T. Mazilu, regia Dumitru Drlcea, 28.04.85; Memas din NevastA de ocazie, de Kostas Assimakopoulos, regia N. Gherghe, 12. I l .85; lorgovan din lorgovan fiul munţilor, de N. Gherghe, regia N. Gherghe, 24.02.86; Codârlic (2 reluări) din Dlnilii Prepeleac:, de 1. Creangă, regia N. Gherghe, 05.05.86; So(lll, Miliţianul din Au torni e in salii, de 1. Bi!ieşu, regia Radu Bi!ieşu, 0 1 .06.86; TIJnase Bravu din SimbAta amligirilor, de Ion D. Sîrbu, regia M. Şoma, 30.09.87; Căpitanul din Meşterul, de Dumitru Dem Ionaşcu după Radu Ciobanu, regia Constantin Codrescu, 1 9.06.88; Bonnefoi Notar din Bolnavul inc:bipuit, de Moliere, regia M. Şoma, 27.0 1 .89; Ligurio din MAtrAguna, de Niccol6 Machiavelli, regia N. Gherghe, 06.05.90; Jean din lnc:endin1, de Dimos Rendis, regia N. Gherghe, 12.0 1 .9 1 ; Zmeul din Prblea cel Voinic: şi merele de aur, după P. Ispirescu, regia N. Gherghe, 29.01 .9 1 ; lmpiJratu/ din Motanul inc:llţat, de Ch. Perrault, regia Aurel Florea, 23.05.9 1 ; Vtstierul (3 reluări) din Ale:undru Liipuşneaou, de M. Eminescu, regia Dumitru Velea, 1 4.09.9 1 ; Seraflm din Bieţii c:omedianţi, de Ion D. Sirbu, regia D. Ve1ea, 04. 12.9 1 ; John din Târfa c u respect, de 1 . P . Sartre, regia N . Gherghe, 08.02.92; Prietenul din Bitii in pluş, de Marin Sorescu, regia D. Velea, 3 1 . 10.92; Dulapul; Sergentul (2 reluări) din Hoţul cinstit, de Valeriu Butulescu, regia Rodica Băiţan, 08.04.93; Dionysos din Glrgiriţa, de Plautus, regia D. Velea, 29. 10.93; Catedra/Il din Bivoliţele, de Ion D. Sîrbu, regia N. Gherghe, 04. 12.93 ; Vaineşu/ din Casa de pe graniţA, de Slawomir Mroi:ek, regia N. Gherghe, 02.03.94; Funcţionarul din Logica rlitiic:irii, de V. Dutulescu, regia N. Gherghe, 1 6.06.94; Cosul Emilian din Dansul milioanelor, de V. Ellimiu, regia Rodica Băiţan, 28.09.94; Naşul din Baboiul, de Dumitru Velea după 1. L. Caragiale, regia D. Velea, 09.05.95; Socrul Mic din Catrafusele, de 1 . D. Sîrbu, regia Marius Oltean, 1 4.09.%; Omul de Fier din Frumoasa lumii, de D. Velea după M. Eminescu, regia Nicu Ursu, 09. 1 1 .96; Chiriac din O noapte furtunoasll, de 1. L. Caragiale, regia Nicu Ursu, 14.02.97; Toni din Nesll.tulul, de Dimitri Psathas, regia Marius Oltean, 1 9.09.97; DL la Rose din Cllsiltorie prin concurs, de C. Goldoni, regia Marius Oltean, 1 1 . 12.97; Ceci/

300 www.cimec.ro

Humperton din 2000$ peotru oevasta mea, de Djom Arrhen, regia Liviu şi Zoltan Schapira, 01 .03.98; Pictorul A/dea din Joc:ul c:u Daniela s-a terminat, de M. Ştefllnescu, regia Otilia Dediu; 1 1 .04.98; Take din Take, Iaoke şi Cadir, de V. 1. Popa, regia M. Şoma, 18 .09.98; Glorgeno din Huhurezul, de G. M. Ceeehi, regia Horatiu Ioan Apan, 18 . 12.98; Flh-Frumos din Pacea cu Zmeii, de V. Butulescu, regia M. Şoma, 05.02.99; Naşul din Taoţa şi Costel, de 1. Bl!ieşu, regia Marius Oltean, 05.03.99; Blitrlinul Noe din Arca Bunei Sperante, de 1. D. Sîrbu, regia Zoe Anghel Stanca, 1 0.06.99; Scriitorul Şef din Cetatea interzisi, de lsidor Chicet, regia Horatiu Ioan Apan, 19.02.00; Maestrul Rocher din Papagaliţa şi curcaoul, de Robert Thomas, regia Horatiu Ioan Apan, 05 .. 05.00; Leonida din Conu' Leonida fatl cu reacţiuoea, de 1. L. Caragiale, regia Mihai Clita, 20. 10.00; B4rbatul din Regina Lear, de 1. Bl!ieşu, regia Horatiu Ioan Apan, 25.03.0 1 ; Administratorul CimiJirului din Metronomul de apl, de Dumitru Velea, regia Boris Melinti, 29.06.0 1 ; Dragomir din NApasta, de 1. L. Caragiale, regia Horatiu Ioan Apan, 27. 10.0 1 ; fmpilratul cel Blitrlin din Muntele de sticlil, de D. Velea dupa M. Eminescu, regia Horatiu Ioan Apan, 07.02.02; Tatiil din Bool şi Viţeii, de 1. Dl!ieşu, şi Avocatul din Refacerea vieţii, de 1. Bl!ieşu, regia Radu Dl!ieşu, 30.03.02; Jup8n Dumitrache din O noapte furtonoasl, de 1. L. Caragiale, regia Zoltan Schapira, 13 .06.02; Tom Blhrlin din Menajeria de sticlll, de Tennessee Williams, regia Horatiu Ioan Apan, 19. 1 0.02; Abatele Leperec din Robespierre, de George Astaloş, regia Constantin Dicu, 20.09.03; Marchi%111 di Forllpopoll din Hangl(a, de C. Goldoni, regia Horaţiu lmm Apan, 10 . 10.04; Andrl! Guasso din Faţll io fa(il, de Francis Joffo, regia Ion Vântu, 17.09.05; Krogstad din Non, de H. Ibsen, regia Horatiu Ioan Apan, 1 9. 1 1 .05; Bernard din Miociooasa, de Jacques Dricaire şi Maurice Lasaygues, regia Rodica Bl!iţan, 2 1 .01 .06; Chrls din Anna Christie, de Eugene O'Neill, regia Horaţiu Ioan Apun, 03.03.07.

'1 1\ 1 www.cimec.ro

FELIX ANTON RIZEA -continuă nemulţumire şi tensionată căutare

Felix Anton Rizea s-a născut la 30 martie 1 950, la Brăila. Urmează şcoala, dar cu sânge brăilean, cum îi plăcea să-şi spună, se deschide aventurii. Modelul

"Panait Istrati" poate fi ascuns sau să funcţioneze în cazul oricărui brăilean. O porneşte spre Bârlad şi debutează în Teatrul "V. 1. Popa" din Bârlad cu rolul Făt-Frumos din Înşir'te mărgărite, de V. Eftimiu. Continuă cu Bubi din Casa care a

fugit pe uşă, de Petru Vintilă, şi Castor şi Polux din Fata Morgana, de Dumitru Solomon. Critica îi este favorabilă, îl măguleşte. Încă despre rolul de debut, Ion Fotea, în Cronica din 26 februarie 1 972, remarca inspiraţia alegerii şi faptul că "are farmec, prospeţime şi inteligenţă dublate de un firesc spontan care fac trecerea lui prin scenă o adevărată prezenţă"; iar în ziarul Înainte din 1 7 martie 1 973, Constantin Mesta cu referinţă la dublul rol din Fata Morgana, după ce-i acordă "o menţiune aparte", o motivează: "Actorul conturează precis, matematic aproape, două caractere atât de deosebite unul de celălalt, încât sentimentul spectatorului că se află în faţa a doi actori deosebiţi nu se spulberă decât în finalul reprezentaţiei când Felix Anton Rizea apare la aplauze cu recuzita ambelor personaje".

Ca într-o joacă, sau pariu, dă chip ideii c� la Institutul de teatru se intră, printre alte, mai mult cu talent decât cu şcoală. Astfel, reuşeşte la I. A. T. C. ,,1. L. Caragiale", Bucureşti, clasa prof. Moni Ghelerter. În primii ani de studii, 1 973- 1 975, realizează câteva "roluri-şcoală": Rică Venturiano din O noapte furtunoasă şi Pristanda din O scrisoare pierdută, de

302

www.cimec.ro

1. L. Caragiale; Oreste din Medeea, de Seneca; Doctorul Lvov din lvanov, de Cehov; Horaţio din Hamlet; Petru din Aceşti ingeri trişti, de D. R. Popescu; Mimul din Lumea in format mic, de Marin Sorescu (spectacol de pantomimă) etc. La jumătatea anului al III-lea, se surprinde "cusătura", sau absenţa ei, şi studentul de la teatru trebuie să devină elevul de liceu.

"Se hotărăşte" să fie încadrat într-un teatru din provincie şi, paralel, să unncze şcoala treaptă cu treaptă. Alege Teatrul de stat "Valea Jiului" Petroşani. Absolvă Liceul teoretic de aici, dar "promisiunea" că poate reveni în anul al III-lea la l.A.T.C. nu se mai împlineşte.

Din 1 976 şi până în 1984, interpretează, în 8 stagiuni, 27 de roluri (din 22 de spectacole), diverse ca stil, structură, întindere, dintre care amintim: Petre Vereş din Nu suntem îngeri, de Paul Ioachim; Alexandru din Viaţă particulară, de Ovidiu Genaru; Berechet din Bulevardul împăcării, de Aurel Baranga; Lt. von Opatz din Rapsodie transilvană, de Ion D. Sîrbu; Antrenorul din Pele şi caii verzi, de Mircea M. Ionescu; Făt-Frumos din Vrăjitoarele, de Dimitrie Stelaru; Ham din Arca Bunei Speranţe, de Ion D. Sîrbu; sau Bogdan din Petru Rareş, de Horia Lovinescu. Critica de specialitate îi consemnează constant partiturile. De pildă, Ion Fiastru, despre realizarea rolului din Nu suntem îngeri, scrie în Scânteia tineretului din 26 decembrie 1 976: "in rolul lui Petre, Felix Anton Rizea vine în scenă cu tumultul exploziv al unui tânăr care refUză tiparele ce i se impun şi luptă cu îndârjire împotriva lor. Interpretul nuanţează cu rafinament şi

303 www.cimec.ro

discreţie fiecare replică, demonstrând inteligenţă şi virtuozitate scenică"

În cazul lui Felix Anton Rizea, inteligenţa supraveghează afectivitatea, frenezia inspiraţiei este supusă rigori i, legii, el crede că adevărul în teatru este convenţie, iar expresia construcţie. Jocul său, la început, este prudent, cu o mişcare nedecisă între a fi personajul însuşi şi actorul care-I

Mai târziu, "

de a reveni la Institut, ceva îl şi nemulţumeşte în această artă a reprezentării. Din străfundul său pornesc alte gesturi creatoare. Îşi lasă gândul spre regie, iar în, cele din urmă, spre arta scrisului (ramificat: spre scenarii de filme, dramaturgie, proză). Devine o continuă nemulţumire şi o tensionată căutare. Emigranţi spre Meca se numeşte o piesă. Şahu-i şah şi se respectă - este titlul celei de-a doua piese. Scrise clar, calculat şi tensionat, deschise spre parabolă, cu substraturi incomode. Trăieşte, pentru un timp, paradoxul indeciziei deciziei: să aleagă între arta interpretării şi dramaturgie, sau, mai exact, să despartă arta interpretării în artă şi interpretare. Ziua prezentă cere prudenţă; ziua de mâine, decizie. Între ele, pentru el, se zbate linia albă a talentului şi inteligenţei.

În 1984 îi este "restructurat" postul şi paradoxul rezolvat din exterior. Se retrage într-un fel de supravieţuire literară, sprij init de idealuri occidentale şi de inteligenta soţie, Ligia.

304 www.cimec.ro

Într-un moment dificil, confecţionează pufoaice; apoi, improvizează o televiziune prin cablu. În decembrie 1 989 este între primii în balconul Primăriei Petroşani. Vorbeşte despre libertate şi democraţie; cu televizorul adus de acasă, ca mulţimea din stradă să poată vedea "revoluţia în direct". Nu s­a manifestat mai mult, nu şi-a găsit locul între profitori şi, după câteva zile, a plecat la Bucureşti, să se zbată între alţii mai mari. Ideile sale pro-occidentale erau curate, credea în ele. Imediat, îşi mută şi familia: soţia devine consilier în Ministerul

Culturii sub ministeriatul lui Andrei Pleşu, iar el continuă lupta pe baricadele revoluţiei. Intră în publicistica explozivă, postrevoluţionară. Se află între cei care pun bazele Academiei " Caţavencu " şi, mai târziu, trece la Evenimentul zilei. Scrie articole cu nerv dramatic, ideile sale se zbat să facă lumină

305 www.cimec.ro

prin aluviunile de toate culorile. Cu idealuri şi idei zdrobite, se strânge între puţinii mâhniţi ai zilei. Se îmbolnăveşte de cancer şi se retrage la Călimăneşti, de unde îi provenea soţia. Încetează din viaţă la 30 martie 1999. La Televiziunea Naţională i s-a transmis postmortem un scenariu TV.

Fişa de creaţie: Roluri: Tânllrul din Plete lungi şi minte scurti, de Iorgu Cupcea, regia artistică

Mircea Comişteanu, 20.03.76; lrvoraşul din Glie Voinlcul, de Mircea Florian, regia Nicolae Gherghe, 23.05.76; Pme Jlereş din Nu suntem îngeri, de Paul Ioachim, regia Marcel Şoma, 1 8. 12.76; Lt. Ianda von Opat: din Rapsodie transllvani, de Ion D. Sîrbu, regia Valentina Balogh, 30.04.77; Un tlnfu din Autobiografte, de H. Lovinescu, regia M. Şoma, 05. 1 1 .77; Codârlic; Codiţi din Dănilă Prepeleac, după 1. Creangă de C. Paiu, regia N. Gherghe, 2 1 . 1 1 .77; Alexandru din Viaţă particulari, de Ovidiu Genaru, regia M. Şoma, 01 .04.78; Gică din Mireasă fllrli mire, de Bogdan B. Bogdan, regia FI. Fătulescu, 27.09.78; Bogdan din Petru Rareş, de H. Lovinescu, regia FI. Fătulescu, 24.02.79; Bădi(a Vasile din Pupăza dJn tei, după 1. Creangă de 1 . Damian, regia N. Gherghe, 03.04.79; Aurel Hotea din La lumina zilei, de V. Mureşan şi Dumitru Dem lonaşcu, regia FI. Fătulescu, 1 8.08.79; Poliţistul /; Asesorul; Soldatul din Euepţle şi regnlli, de Bertolt Brecht, regia Muşata Mucenic, 02. 12.79; Tiberw Berechet din Bulevardul fmpliciril, de A. Baranga, regia M. Şoma, 01 .03.80; Jloinicel din Vrlijitoarele, de Dimitrie Stelaru, regia N. Gherghe, 1 0.06.80; Aidea din Misterioasa convorbire telefoniei, de Virgil Stoenescu, regia Constantin Dinischiotu, 26. 1 1 .80; Hflltf din Arca Bunei Speranţe, de 1. D. Sîrbu, regia Bogdan Ulmu, 24. 1 1 .8 1 ; Avoca/UI; Ghif4 din Caragiale şi vremea lui (Art. 214 şi CFR), regia N. Gherghe, 27.05.82; Ionescu din O scrisoare pierduti, de 1. L. Caragiale, regia 1 . Simionescu, 3 1 .05.83; Marcu; Săcăluş din Dinlii Prepeleac, după 1. Creancă de C. Beiu, regia N. Gherghe (reluare, 1 983); Jlalelllin din Uneori liliacul fnOoreşte spre toamni, de Tudor Popescu, regia 1. Simionescu, 1 7.09.83; Donose din Ulciorul nu merge de multe ori la api, de Dinu Grigorescu, regia 1. Simionescu, 20.10.83; Far-X din Ionuţ şi extratereştrii, de N. Gherghe, regia N. Gherghe, 08. 12.83.

Dramaturg: Emigranţi spre Mecca, Şahu-1 şah şi se respectă, Colivia cu maimuţe. Scenarii de film: Corabia lui Sebastian, Nu-l lovi pe FAt-Frumos. Roman: Maşina de scris (sau patruzecişinouă de propozitii din viata unui vagabond din Est.). După 1 989, i s-a transmis un scenariu la TV. - teatru.

306 www.cimec.ro

ŞTEFAN BARA TH ­un scenograf intuitiv

Ştefan Barath s-a născut în 1 4 aprilie 1 942, la Orşova; părinţii, Iosif şi Ecaterina. În 1 968 absolvă Institutul "N. Grigorescu" din Bucureşti, secţia scenografie, clasa arh. Paul Bortnovschi; JŞJ dă examenul de stat cu Mihai Tofan (ambii fiind şi scenografi la Teatrul Naţional "I.L. Caragiale" Bucureşti). După absolvire lucrează ca scenograf la Teatrul

liric din Constanţa. Din 197 1 activează ca instructor-metodist la Comitetul de cultură Mehedinţi şi ca scenograf la Teatrul popular din Drobeta Turnu-Severin. Realizează scenografia numeroaselor spectacole şi festivaluri folclorice, judeţene şi interjudeţene, în oraşele: Drobeta-Turnu Severin, Orşova, Caransebeş, Reşiţa. În 1 972, în calitate de colaborator al Televiziunii semnează scenografia spectacolului Antena pe platforme industriale, la Petroşani. Totodată, participă cu lucrări de pictură şi grafică la expoziţii judeţene şi interjudeţene din Drobeta Turnu-Severin, Craiova, Reşiţa şi Petroşani. Din 1 976 este scenograf la Teatrul din Petroşani. Concepe scenografia următoarelor spectacole: Dănilă Prepeleac, dramatizare de Constantin Paiu, după Ion Creangă ( 1 977); Alegeţi-) singuri, de lvan Bukovcan ( 1 978); Mireasa fără mire, de Bogdan B. Bogdan ( 1978); Pele şi caii verzi, de Mircea M. Ionescu ( 1 980); Soarele şi Luna, de Al. Anghelescu ( 1 98 1 ); Caragiale şi vremea lui ( 1 982); Încurcă lume, de A. de Herz; Primăvara În noiembrie, de Dumitru Dem lonaşcu (1 983) şi Ulciorul nu merge de multe ori la apă, de Dinu Grigorescu ( 1983).

307 www.cimec.ro

În 1 98 1 face asistenţă la scenografia spectacolului "Caligula", de Albert Camus, pe lângă profesorul său Paul Bortnovschi, la Teatrul Naţional "1. L. Caragiale" din Bucureşti.

În cadrul judeţului Hunedoara asigură scenografia unor serii de spectacole: Drum de glorii ( 1 977) şi "Ce-ţi doresc eu ţie, dulce Românie" ( 1 977, spectacole televizate); 100 de ani de la independenţa ţării ( 1 977); Cutezători spre viitor ( 1 978, spectacol-concurs, televizat, faza republicană, organizat de Consiliul Naţional al Organizaţiei Pionierilor); Un singur gind, un singur crez, un singur imn ( 1 978, spectacol dedicat sărbătoririi a 60 de ani de la Unirea Transilvaniei cu Ţara); Lupeni '50 ( 1979); Omagiu muncii ( 1979, la Deva şi Petroşani). De asemenea, contribuie la realizarea unor

spectacole ale fonnaţiilor de amatori din Petroşani, Deva, Hunedoara, Târgu-Jiu, ale studenţilor de la Institutul de Mine, în cadrul diverselor festivaluri şi faze ale acestora.

Dintre regizorii cu care a lucrat se pare că o colaborare fructuoasă, artistic benefică, a avut-o cu Florin Fătulescu, la spectacolul Mireasa fără mire şi de o fericită integrare a viziunilor, la spectacolul Alegeţi-1 singuri. Despre scenografia

308 www.cimec.ro

primului, Ion Vulpe, în Steagul roşu din 3 octombrie 1 978 sublinia că Ştefan Barath "şi-a adus o contribuţie consistentă la realizarea spectacolului" şi că "a intuit bine decorul, un adevărat personaj în piesă, austerităţii atelierului de croitorie i-a opus în actele următoare opulenţa apartamentului lui Ciobonea, dar şi lipsa de gust a celor de teapa lui, care "strâng" nenumărate piese de interior valoroase, dar fără discernământ artistic", sau "demnă de remarcat arhitectonica apartamentului care permite actorilor, pe lângă o desfăşurare nestingherită, o adevărată caracterizare". Cu al doilea spectacol Ştefan Barath reuşeşte o adevărată creaţie scenograjică. În Drumul socialismului din 1 2 februarie 1 978, Carol Drozd semnala faptul că scenograful "a creat un cadru concentrat şi expresiv". Despre spectacolul Alegeţi-1 singuri

(cu care regizorul obţinea Premiul pentru debut in regie la Festivalul de teatru contemporan, Braşov '78), criticii de specialitate s-au exprimat, referitor la scenografie, în consecinţă: Valentin Silvestru, în România literară din 20 aprilie 1 978, scria; "Scenograful Ştefan Barath a construit un decor vast, pe o diagonală ascendentă, cu simbolice semnificaţii, potenţând subtextualităţile acţiunii tragice".

309 www.cimec.ro

Asemănător consemna şi Stelian Vasilescu în Familia nr. 4/ 1 978, "un decor simplu care evidenţiază subtextul şi care are funcţionalitate"; iar Virgil Munteanu, în Teatrul nr. 6/1 978, conchidea că regizorul a găsit soluţii spectaculoase "ajutat fiind şi de cadrul scenografic inspirat al lui Ştefan Barath".

După cum se poate observa, Ştefan Barath, în colaborările sale cu regizorii şi când piesele aveau profunzime, s-a aplecat spre descoperirea latenţelor textului, degajând o surprinzătoare încărcătură de semnificaţii încorporate în cadrul şi obiectele scenogratice. El a obţinut strălucire atunci când regizorul l-a solicitat şi i-a dat libertatea de a se manifesta. Aceasta cu atât mai mult cu cât el era din familia creatorilor intuitivi, ale căror imagini au mai întotdeauna un caracter frust, genuin, original şi expresiv. Ştefan Barath, mai tot timpul, a fost în aşteptarea unor piese şi regizori care să-i încerce imaginaţia, el proiectând adeseori imagmt (scenogratice) frapante. De altfel şi el, ca om era imprevizibil şi frapant. Cu excepţia lui Florin Fătulescu, şi nu pe texte importante, nu i-a fost dat să întâlnească ochiul atent al regizorului convins de importanţa actului său artistic şi de puterea sa de a aduce pe scenă din străfundurile dramei imagini ale nevăzutului, el tiind scenograful care evita tautologiile. Mai mult, odată cu adâncirea crizei politice şi ideologice în cultură, teatrul tiind supus şi unei supravieţuiri prin eficienţă economică, în 1 984 îi este desfiinţat postul de scenograf şi transferat ca pictor decorator la Exploatarea Minieră Petrila (investiţii}, la Preparaţia Petrila, apoi la IPSRUEEM şi I .M. Livezeni. În iunie 1 997, tiind bolnav, se pensionează şi sfârşeşte, în 2 februarie 1 998, într-o absenţă de dialog cu lumea.

Fişa de creaţie: Scenograajle şi costume : La Teatrul de stbt "Valea Jiului" Petroşani ( 1 976-1983): Dlnill Prepeleac,

dupa 1. CreangA de Constantin Paiu, regia Nicolae Gherghe, 2 1 . 1 1 .77 ; Alegeţi-! singuri, de !van Bucov�n. regia FI. FAtulescu, 1 1 .02.78 ; MireasA fllrl mire, de Bogdan B. Bogdan, regia FI. FAtulescu, 27.09.78 ; Pele şi caii veni, de Mircea M. Ionescu, regia FI. FAtulescu, 1 1 .05.80 ; Soarele şi Luna, de Al. Anghelescu, regia

3 10 www.cimec.ro

Marcel Şoma, 14.05.8 1 ; Încurcă lume, de A. de Herz, regia N. Gherghe, 1 8.02.82 ; Caragiale şi vremea lui, regia N. Ghcrghe, 27.05.82 ; Primăvară în noiembrie, de Dumitru Dem Ionaşcu, regia Ion Simionescu, 2.02.83 ; Ulciorul nu merge de multe ori la apil, de Dinu Grigorescu, regia 1. Simionescu, 24.09.83.

A.IJe spectucole: Antena pe platforme industriale ( 1 972, la Petroşani, Televiziunea Română); Drum de glorii ( 1 977) şi �ce-ţi doresc eu ţie, dulce Românie" (1 977, spectacole televizate); 100 de ani de Ia Independenţa ţilrU ( 1977); Cutezitori spre viitor ( 1 978, spectacol-concurs, televizat, faza republicană, organizat de Consiliul Naţional al Organizaţiei Pionierilor); Un singur gind, un singur crez, un singur Imn ( 1978, spectacol dedicat sărbiitoririi a 60 de ani de la Unirea Transilvaniei cu Ţara); Lupeni 'SO ( 1979); Omagiu muncii ( 1979, la Deva şi Petroşani).

Expoziţii colective de pictwi şi graficii, judeţene şi interjudeţene, la Drobeta Turnu-Severin, Craiova, Reşita şi Petroşani.

3 1 1 www.cimec.ro

DRAGOŞ P ÂSLARU -un actor călugărit: "Am luat coarnele plugului

Dumnezeiesc şi sufletul meu a iertat tof'

Dragoş Pâslaru s-a născut la 1 iulie 195 1 ; absolvă 1. A.T. C. ,,I. L. Caragiale" Bucureşti, în 1 976, la clasa Eugeniei Popovici, având colegi pe Dana Dogaru, Tora Vasilescu, Sorin Medeleni, sau Eugen Cristea. În Institut interpretează Guzura din Simple Coincidenţe, de Paul Everac; Un călător din Jocul de-a vacanţa, de M Sebastian; William din Cum vă place, de Shakspeare; Maurizio din

Bădăranii, de C. Goldoni. Îşi dă examenul de diplomă cu rolul Ion din Aceşti îngeri trişti, de D. R. Popescu (regia artistică Mihai Manolescu), " . . . şi-au lucrat atent rolurile Dragoş Pâslaru . . . ", găsim notat de Traian Şelmaru, şi că această lucrare despre puritate morală "a provocat o sinceră participare afectivă din partea interpreţilor". {Acte şi antracte, Ed. ,,Eminescu", Buc., 1 978, p. 1 2 1 ). Împreună cu regizorul absolvent, Mihai Lungeanu (clasa Valeriu Moisescu), vine la Teatrul de stat "Valea Jiului" Petroşani. La început, pentru Studioul de teatru, care încerca reluarea acelui

"Teatru de miercuri", lucrează, Baladă pentru doi îndrăgostiţi, de Dimitrie Roamn, în regia lui Mihai Lungcanu, apoi, Într-un spital, în regia proprie (rolul brancardierul). Din varii motive, spectacolele nu şi-au găsit calea reprezentărilor. În anul următor, Dragoş Pâslaru interpretează rolul Anchetatorului Nicolov din Procurorul, o piesă de dezbatere morală pe un incitant fond politic, a dramaturgului bulgar, Gheorghi Djagarov, premieră 9 iulie. Regia artistică şi scenografia sunt semnate de Mihai Lungeanu. Spectacolul se

3 12

www.cimec.ro

desfăşoară într-un cadru scenografic format din radiali şi mobili pereţi de oglinzi, fiecare personaj fiind constrâns continuu să se dedubleze şi să se analizeze, să se confrunte cu sine şi cu ceilalţi . În ciuda faptului că ideea scenografică amintea de cea de la Nepotul lui Rameau, după Diderot, de la Teatrul "Bulandra", ea prezenta noutatea unui accent brechtian, o disjuncţie între planul acţiunii şi cel al judecăţii în aventura cunoaşterii adevărului. Am putea spune că acel cartezian ,,Dubito, ergo sum; cogito, ergo sum" rezonează dramatic, prin procesul anchetărilor politice şi de sine, în acţiunea şi experienţa socială. Procurorul şi Anchetatorul sunt două feţe interogative, cu răspunsuri şi f'ară răspunsuri, ale omului surprins de revoluţie. Despre Anchetator, autorul scrie: ,,Şi Anchetatorul este în stare de sacrificiu. El slujeşte cinstit şi cu devotament cauza revoluţiei. In cazul Anchetatorului, nenorocirea are la origine credinţa lui oarbă în stare să declarată necesară. Aceasta

îngustează imaginea Anchetatorului la sarcinile de moment" Îi e dat, la început, actorului Dragoş Pâslaru să interpreteze Anchetatorul într-o lume a reprezentării, ca la cumpăna vieţii, omul Dragoş Pâslaru să treacă prin apele viclene şi ipocrite ale revoluţiei, şi să se detaşeze radical de ele, retrăgându-se Ia hotarul divin.

3 13 www.cimec.ro

Cu acest spectacol, Teatrul din Vale dă 1 5 reprezentaţii şi participă la Festivalul teatrului pentru tineret de la Piatra Neamţ, în 1 977, unde este bine primit de public şi de critica de specialitate. De pildă, Mira Iosif scrie: "De la prima la ultima replică, spectatorul se simte implicat în dinamismul unor confruntări, prins în ciocnirea punctelor de vedere, traduse în mişcarea actorilor în faţa funda/ului de oglinzi, metaforă a reprezentaţiei. Oglinzile, în faţa cărora evoluează personajele, din interiorul cărora se multiplică, parcă, şi se diferenţiază eroii, devin un vector al montării, stabilind o relaţie de ordin conceptual între planul acţiunii şi cel al conştiinţei, între adevărul obiectiv şi subiectivitatea unor atitudini''. (Procurorul de Gheoghi Djagarov la Teatrul de stat " Valea Jiului", în Teatrul, nr.2, 1 978).

Datorită prestaţiei sale, remarcată la Piatra Neamţ, Dragoş Pâslaru se transferă imediat la 1 nov. 1 977, la acest teatru, ce se manifesta novator şi cu un deosebit spirit de echipă. Se remarcă între tinerii actori de aici şi se mută la Teatrul "Nottara" din Bucureşti. Se impune între actorii reprezentativi ai acestuia şi, drept urmare, i se încredinţează roluri după roluri, unul mai important decât altul. Participă la festivaluri, este premiat, face tumee în străinătate, unul răsunător cu Frafii Karamazov, la Moscova şi Sofia. Joacă şi la celelalte teatre din Capitală. Un actor cu har şi inteligenţă, straniu şi lucid, cu dăruire ca un posedat şi seriozitate ca un neamţ. Este mai întotdeauna prezent în distribuţiile Teatrului Naţional Radiofonic (Adam şi Eva, Deşertul tătarilor, Evul Mediu întâmplător, Miroriţa, Robespierre, Savonarola, Simion cel drept, Simpozionul), Teatrului Naţional de Televiziune (Don Carlos, Insomnia). Joacă în filme, precum O lacrimă de fată, prezentat la Festivalul de Film de la Cannes, în anul 1 982, Domnişoara Christina, în Ochi de urs, având ca parteneră pe soprana Daniela Vlădescu. Alături de Mircea Diaconu, este prezent în Secvenţa, apoi, Drumeţ in calea lupilor, unde face un rol de excepţie, reprezentând una dintre căpeteniile legionare.

În toamna anului 1 988, pentru a completa cu fonduri autosubvenţionarea teatrului, editez revista Thalia (al doilea

3 14 www.cimec.ro

număr) de 32 de pagini, format mare, cu ajutorul lui Lucian A vramescu, redactorul şef al SLAST-ului, la Combinatul Poligrafic "Scânteia". Se distribuie prin toate chioşcurile de presă din ţară, realizându-se venituri substanţiale. La acest număr, colaborează o serie de scriitori, legaţi de Teatrul din Petroşani: 1. D. Sîrbu, 1. Băieşu, Marin Sorescu, graficieni umorişti etc. Public şi un interviu cu Dragoş Pâslaru. I l-am luat în grabă, în câteva minute, în cabina Teatrului "Nottara", în timp ce se farda, pregătindu-se pentru intrarea în scenă. Redau abruptul interviu, cu titlul extras din text, Două meserii epuizante, îndeosebi pentru apropierea făcută de el dintre actor şi miner.

" - Ce joci astă seară? - Geronte din Scapino, de Moliere, în regia artistică a lui

Al. Dabija, şi împreună cu colegii mei la care ţin foarte mult şi pe care îi iubesc foarte mult. De la ei am de învăţat în fiecare seară, cu fiecare spectacol.

- Cât joci? - Mult. La "Nottara" am 9 roluri până în prezent. - Pualel? - Film. Am terminat un film cu Mircea Veroiu, Întoarcerea

fiului risipitor. - Cum a fost cu Karamazovii? - Minunat. O experienţă pe care mi-aş dori-o repetată şi care

aş vrea ca toţi actorii şi actriţele să aibă parte de ea. - Cum a fost În Bulgaria? - La Festivalul internaţional de teatru, 82 s-a spus că este

cel mai bun spectacol făcut după Dostoievski; iar în lungul turneu din U.R.S.S., oameni de teatru şi spectatori simpli ne-au mulţumit că le-am redat pe Dostoievski.

- În Bulgaria ţi-ai adus aminte că ai debutat pe scena Teatrului de stat "Valea Jiului" Petroşani cu o piesă din dramaturgia bulgară?

- Am debutat pe scena din Petroşani în piesa Procurorul, de Gheorghi Djagarov. Am cunoscut şi acolo câţiva oameni m inunaţi, cărora le păstrez o frumoasă amintire. Unul dintre aceştia eşti tu. Nu am să uit serile de la tine, cu "costiţă cu fasole" şi "tocană de legume" care acompaniau discuţiile despre teatru, poezie, despre ceea ce ar trebui să facem pentru ca oamenii să plece mulţumiţi de la spectacol. Mai ales, minerii.

3 1 5 www.cimec.ro

- Ai lucrat de unul singur la un spectacol . . •

- Da. Dar din păcate nu a fost prezentat publicului. Nici acum nu ştiu de ce. Se chema Într-un spital, de Mihai Neagu Basarab, spectacol la care am ţinut foarte mult, dar . . .

- Şi scenografia o semna Anca Păslaru. Da. Soţia mea. Era a doua colaborare cu ea. Mai

colaborasem la examenul de diplomă, la Aceşti îngeri trişti . . . - Ai plecat la Piatra Neamţ. Acolo cum a fost? - La Piatra Neamţ într-un colectiv pe care l-am visat ca

actor şi pe care I-aşi dori în continuare. Oricui. - De ce? - Pentru că în acel colectiv nu am simţit nimic altceva decât

acea concurenţă care anunţă spectacolul de calitate; şi exista o morală profesională unică.

Morala profesională a actorului seamănă cu cea a minerului?

- Într-o anumită măsură aceste meserii se aseamănă între ele prin implicarea totală, prin faptul că amândouă scormonesc şi amândouă încearcă să scoată la suprafaţă ceva de care omul are strictă nevoie. Sunt două meserii grele, două meserii epuizante . . . dar şi cu mari satisfacţii.

- În viaţa de familie? - E un lucru la care ţin mult şi pe care îl apăr foarte tare de

voi, ziariştii. Tot ce pot să spun, pentru liniştea curioşilor şi curioaselor, este faptul că sunt fericit.

- Şi tu şi Anca aţi primit premii. Cum le împărţiţi? Cu dragoste. Dacă le primim, după ce ne-au fost

decerna te. - Cel mai îndrăgit premiu? - Cel de la Galaţi, din 1 978, pe care l-am luat interpretând

Gherman din Somnoroasa aventură, de Teodor Mazilu, în regia artistică a lui Nicolae Scarlat, de la Teatrul tineretului din Piatra Neamţ.

- Ce rol îţi doreşti? - Nu am dorit niciodată un rol anume. Am lăsat distribuirea

mea la latitudinea regizorilor. Pentru că ochiul lor are mai mare obiectivitate şi pentru că aş juca orice fel de rol care afirmă şi implică o lumea reală şi, totodată, imaginară.

- Ce ai de spus colegilor tăi de la Petroşani? - Să nu uite niciodată că oriunde şi oricând reprezintă teatrul

românesc şi că acest lucru implică o responsabilitate deosebit de

3 1 6 www.cimec.ro

mare. Şi că le doresc din tot sufletul o viaţă liniştită care să le fie tulburată doar de neliniştea creatoare".

Conştiinţa civică îl aruncă pe Dragoş Pâslaru în vâltoarea evenimentelor din decembrie 1 989. Mai multe mărturii, despre acele clipe oprite în loc de lumina divină, îl prezintă şi pe el. Cristian Horia Pavaluca relatează: ,,21 Decembrie 1989, ora 21, 00. În faţa baricadei de la Inter. Blocaseră cu trupe de toate culorile bulevardul Magheru (azi Brătianu), cam în prelungirea străzii Batiştei. Mă aflam în faţa baricadei, spre trotuarul dinspre Teatrul Naţio1Ull. O cisternă de pompieri, înzestrată cu un tun cu apă, a forţat mulţimea şi ne-a stropit. Jetul a stat pe mine o fracţiune de secundă, dar a fost suficient ca să jiu udat până la piele. (. . . ) M-am întâlnit cu actorul Dragoş Pâslaru de la Teatrul .. Nottara " şi cu soţia lui, scenografa Anca Pâslaru. Ne cunoşteam, aveam prieteni comuni. Am rămas uimit. Ştiam că au un copil mic. "Ce căutaţi aici? ", mi-a venit să-i întreb, dar nu i-am mai întrebat. Mi-am răspuns singur: de-aia sunt aici, că au copil mic. Să nu treacă şi el prin ce-au trecut ei. Mi-au dat ceai cald dintr-un termos".

Dezamăgit că ni se fură revoluţia, Dragoş Pâslaru se implică mai mult. Face parte din Asociaţia "21 Decembrie" şi participă la evenimentele din ,,Piaţa Universităţii". Protestează

împotriva regimului .. emanat" dar. după cum se ştie, acţiunile minereşti, coordonate din umbra puterii, curăţă piaţa de aşa­numiţii "bandiţi", "fascişti şi legionari".

,Jn dimineaţa zilei de 14 iunie '90 - scrie Romulus Cristea - Dănuţ Neagu, membru al Asociaţiei "21 Decembrie", vine alergând la sediul din str. Batistei 24 A pentru a-şi anunţa colegii că minerii sunt pe străzile din jur. Nu au trecut nici câteva minute şi in jurul clădirii şi-au făcut apariţia câteva zeci de mineri. Ştefan Boran, aflat în acea zi in clădire, a relatat: "Peste noapte rămăseserăm în sediu vreo 6-7

persoane: actorul Dragoş Pâslaru, Nicolae Cucu/ici, Alexandru Nancu, Valentin Leahu şi alţi câţiva. Toată noaptea am auzit bubuituri şi focuri de armă. Pe la 7-8, după ce a sosit Dănuţ Neagu, am zărit din clădiri nişte indivizi care loveau cu

3 1 7 www.cimec.ro

bâtele, spărgeau geamuri. Curios, câţiva dintre mineri erau foarte îngrijiţi, curat îmbrăcaţi. Dragoş Pâslaru, foarte calm, s-a dus să deschidă uşa de la intrare. Alături mai era şi Alexandru Nancu. Am apucat să văd când, în loc de salut, minerii i-au luat la bătaie. Alexandru Nancu a căzut la pământ, Dragoş Pâslaru se clătina din cauza unei lovituri primite. Împreună cu Dănuţ Neagu am fugit imediat în pod, apoi pe acoperiş. (. . .) Actorul Dragoş Pâslaru, lovit la intrare de "mineri", a fost dus, în stare extrem de gravă, la Spitalul de Neurochirurgie. Nu mai avea puls, nu mai reacţiona la nici un stimul. Se credea că a murit. Fusese bătut crunt deoarece la postul de televiziune se prezentaseră nişte secvenţe dintr-un film, realizat cu mulţi ani în urmă, în care actorul juca rolul unui legionar".

Procurorii militari care s-au ocupat de Dosarul "Mineriada" au confirmat faptul că mai mulţi ofiţeri din Serviciul Român de Informaţii şi de la UM 02 1 1 5 au fost implicaţi in represiunea din 1 3- 1 5 iunie 1 990. ,...acţiunea de la sediul Asociaţiei " 21 Decembrie " a fost coordonată de maiorul Gheorghe Truţulescu (devenit mai târziu colonel în cadrul Serviciului de Pază şi Protecţie, condamnat ca urmare a implicării în operaţiunea de contrabandă " Ţigareta "). Sediul organizaţiei fusese luat cu asalt de 40 de soldaţi şi 20

de cadre militare de la Batalionul 404 DIA-Buzău şi 4-5

mineri. Militarii erau îmbrăcaţi în mineri, cu căşti, lămpaşe şi bâte. Erau căutaţi manifestanţii şi coordonatorii manifestaţiei din Piaţa Universităţii. Au fost arestaţi toţi cei găsiţi în clădire, membri ai organizaţiei''. (Revoluţia din 1990 1 Dosarul "Mineriada", in Romiinia liberă, 1 4 iunie 2006).

După ce îşi revine din starea extrem de gravă, la Spitalul de Neurochirurgie, actorul Dragoş Pâslaru renunţă la viaţa lumească, la soţie şi copil, şi se călugăreşte, retrăgându­se in 1 990 la cea mai riguroasă mănăstire, de la Frăsinei, judeţul Vâlcea. El care a văzut moartea, preschimbă întunericul acesteia în lumina lui Iisus. Ca pe un drum al Damascului, limitele extreme se ating, cea spirituală preluând­o pe cea lumească f'Ară rest, omul histrionic devine omul isihiasmic. Dragoş Pâslaru, cel de pe baricadele revoluţiei, se

3 1 8 www.cimec.ro

desparte de lumea prea grea de păcatul originar şi de crima lui Cain, pentru a-şi dărui viaţa iubirii lui Iisus. El, despre care s-a crezut că-i mort, un Abel, a murit pentru lumea aceasta. Actorul Dragoş Pâslaru devine călugărul cu numele monahal, ,fratele Vasile Valerian" În Dosarul Mineriadei din 1 3- 1 5, figurează ca victimă. Anchetatorul (un aidoma rolul interpretase la Petroşani), care 1-a vizitat la mânăstirea Frăsinei, pentru a-i lua declaraţii, nu a mai întâlnit pe actorul Dragoş Pâslaru, sau pe membrul Asociaţiei "2 1 Decembrie", ci pe ,fratele Vasile". În locul declaraţiilor acuzatoare, el a putut să consemneze în procesul-verbal doar atât: ,,Am luat coarnele plugului Dumnezeiesc şi sufletul meu a iertat tot". Aici, lucrează, mai întâi, la îngrijirea animalelor, apoi, ca bucătar, şi în cele din urmă, ca şeful cancelariei Mânăstirii Frăsinei. (v. Radu Cosmin, Actorul-călugăr Dragoş Paslaru a ajuns şeful cancelariei Mănăstirii Frăsinel).

Despre Mânăstirea Frăsinei se crede că poartă asupra sa un greu blestem: orice femeie, care îi încalcă teritoriul, se urâţeşte, se îmbolnăveşte şi în cele din urmă moare. Blestemul a fost aruncat de către Sfăntul Calinic, episcopul Râmnicului. Poveştile spun că pe la 1 860, la Frăsinet - nume luat de la pădurile de frasini din acele locuri - câţiva călugări au întemeiat un schit în care să slujească lui Dumnezeu. La prima vizită, episcopul a găsit pe aceşti călugări plecaţi în "tainică rugăciune"; la a doua descindere, i-a surprins în orgii, cu grele mâncăruri şi băuturi, cu cântece şi femei. Cuprins de furie, a scăpat, asupra lor şi a schitului, blestemul: femeile au adus păcatul şi ele să nu mai calce aici niciodată. Pe o piatră mare a pus să se sape blestemul cu litere chirilice şi a fost aşezată la hotarul mânăstirii. Istoria scrisă spune că episcopul, întorcându-se de la Athos, a introdus şi la Frăsinet rigorile de sfăntul munte, aducând cu sine pe ucenicul Policarp Nisipeanul, şi că de atunci slujbele se ţin la miezul nopţii. De câţiva ani, piatra cu literele blestemului a fost înlocuită cu o cruce mare şi albastră cu o placă pe care-i scris: INTERZIS FEMEILOR. Mărturii despre puterea blestemului sunt multe, în poveştile populare, în diverse relatări ale oamenilor, în broşura de prezentarea schitului şi chiar una comunicată de

3 1 9 www.cimec.ro

bătrânul stareţ al mânăstirii, Ştefan Neonil. (v. Oana Costea, Mânăstirea blestemată).

Această mănăstire este singura din ţară unde regulile monahale sunt aidoma cu cele de la Muntele Athos, adică: nu se mănâncă niciodată carne, slujbele au loc la miezul nopţii şi femeile nu au voie să intre. Aici osteneşte pentru noi, cu rugi,

"fratele V asi le". :r-�=

În 200 1 , fratele Vasile Dragoş Pâslar:u, împreună cu Ierom. Ghelasie Gheorghe, scrie Acatistul ÎMPĂCĂRII şi IERTĂRII celor Învrăjbiţi. O impresionantă rugă de împăcare şi iertare înălţată de Abel pentru Cain - cele două părţi ale omului căzut - adresată către Prea Bunul Dumnezeu. Fie cel puţin să-i auzim ,Jcosu/ 1" din acest Acatist, prin care

"fratele Vasile", se roagă pentru noi la miezul nopţii în Mânăstirea Frăsinei:

320 www.cimec.ro

,,Pentru ce să urăsc pe Fratele (sora) meu, pentru ce să-/ duşmănesc chiar dacă îmi stă împotrivă? este blestemul uciderii lui Cain, ne pândeşte, să ne înghită şi pe noi.

DOAMNE, izbăveşte-mă de grozavul păcat al uciderii;

DOAMNE, să mă înfricoşeze blestemul lui Cain; DOAMNE, să aud Vaietul plânsului morţii; DOAMNE, să mă opresc şi să iert pe Fratele meu; DOAMNE, chiar dacă mi-a greşit, să-I iert; DOAMNE, daca eu i-am greşit, să mă ierte; DOAMNE, DUMNEZEULE, izbăveşte-mă, să nu jiu şi

eu ca şi Cain, un ucigaş al Fratelui meu!'' Actorului-călugăr, Dragoş Pâslaru-fratele Vasile, sau

mai bine zis, călugărului, poetul Gheorghe Anca - şi el un înclinat spre cele înalt spirituale, povăţuit de V. G. Paleolog pe cărarea lui Brâncuşi, cu trepte aparent tibetane, dar tot timpul creştine - îi dedică poemul creştetul cireşului din cartea sa Maroc după tata:

creştetul cireşului

pe funii amintirea batjocurii pridvorul cu scara prăvălită

ne povestim porumbei/ar înjloriţi puţina modestie până am damblagit

ne aflam pe înfrunzirea plutei exterminarea ne-om fi dorit-o empatie

lăcuste înrădiicinate ne cădeam pe tine te interesează nenorocirea mea

adio patrie părinţii nimicului pe forişul urdinişului puşcărie de miere

incremenita pajişte sub ninse petale

merci de paralizie creierii ochilor scoşi du-mi-i duminicile

ca pe Dragoş Pâs/aru în Frăsinei

Fişa de creaţie: nu mai are rost.

321 www.cimec.ro

FLORIN FĂ TULESCU -

"Consider fantasticul un aspect al realităţii"

Florin Fătulescu este un fantast regizor fascinat de fantasticul realităţii. S-a născut în 4 iunie 1 950 la Săcele-Braşov. Tatăl, Nae; mama, Elisabeta. Elev al Şcolii populare de artă din Braşov, timid prin excelenţă, profesorul îi descoperă aptitudinile pentru regie şi-i încredinţează câteva piese scurte, în care joacă şi prietenul său, Şerban Ionescu. În 1 969 obţine Premiul al II-lea pe ţară la

Festivalul de teatru "1. L Caragiale" de la Mediaş, cu piesa Chibritul, de Dumitru Solomon. ,,Eram fascinat de tot ce făceam - spune el lui Emanuel Tânjală în interviul luat la Los Angeles, în 1 999, Mi-ar plăcea să trăiesc din nou la Braşov. Doar acolo sunt un om întreg. Repetam şi noaptea, târziu, cu actorii. Eram în clasa a XI-a şi chiuleam mereu, uitând să mă duc şi la şcoală, şi acasă. A trebuit să repet clasa a XI-a de patru ori, absolvind până la urmă liceul la fără frecvenţă", în 1 973. În alt interviu, luat de Dumitru Dem Ionaşcu şi publicat în caietul-program al premierei Pele şi caii verzi, de Mircea M. Ionescu, în 1 1 mai 1 980, pe când era la Teatrul din Petroşani, Florin Fătulescu precizează: ,,N-aş fi putut fi regizor, asta e sigur, dacă nu învăţam logica frazei, mişcarea scenică de la Sică Alexandrescu, marele om de

. teatru, care îmi

permitea să " chibiţez " în timp ce îşi lucra piesele. Aşa l-am cunoscut şi l-am văzut la lucru pe actorul Marcel Anghelescu, de la care am învăţat " tainele scenei " şi mai ales psihologia actorului " A organizat, pe lângă această şcoală, Studioul de teatru 104, unde a făcut experimcntări pe texte dificile, ca Aşteptându-1 pe Godot, sau Cântăreaţa cheală.

322

www.cimec.ro

Se ambiţionează şi, imediat după terminarea liceului, intră la I.A.T.C "1. L. Caragiale" Bucureşti, Secţia Regie de teatru, având norocul să înveţe sub bagheta marilor profesori şi regizori Radu Penciulescu şi Ion Cojar (care îi este şi profesor de clasă). Aici va lucra, sub directa lor îndrumare: Pisica În noaptea Anului Nou, de D. R. Popescu; un fragment dramatizat după romanul Absenţii, de Augustin Buzura; Scaunele, de Eugen Ionescu; Trei surori, de Cehov; Cum vă place, de Shakespeare; Omul invizibil, dramatizare de Ion Hobana după H. G. Wells, examen de absolvire, 9 iunie 1 977, la Teatrul Dramatic Braşov, şi Nuntă cu dar, de Bogdan B. Bogdan (la acelaşi teatru). Ca student, îl urmăreşte pe Liviu Ciulei lucrând la Azilul de noapte. Mai pune în scenă Luceafărul, de B. Ş. Delavrancea, la Teatrul de stat Arad.

Este repartizat la Teatrul de stat "Valea Jiului" Petroşani, unde debutează cu Alegeţi-1 singuri!, de lvan Bukovcan, la 1 1 februarie 1 978, cu o piesă ce propune un caz limită: zece indivizi de formaţii, profesii şi caractere diferite, claustraţi într-o pivniţă, trebuie să plătească pentru un atentat asupra unui soldat neamţ, alegând singuri dintre ei pe unul care până în zori să fie dat morţii. FI. Fătulescu realizează un spectacol de adâncă forare psihologică şi existenţială. ,,Noua premieră a Teatrului de stat " Valea Jiului " din Petroşani, Alegeţi-/ singuri! de !van Bukovcan, este incontestabil o realizare deosebită, poate una din cele mai valoroase a ultimilor ani'', scrie Carol Drozd imediat în articolul Un frumos succes al colectivului artistic petroşănean, Premieră la Teatrul de Stat " Valea Jiului", în ziarul judeţean, Drumul socialismului, din 1 2 februarie 1 978. În ziarul local, Ion Vulpe îl secundează: "Premiera prezentată duminică seara, de

323 www.cimec.ro

colectivul Teatrului de sat " Valea Jiului ", pe scena Casei de cultură din Petroşani, a oferit publicului satisfacţia trăirii unui înalt act artistic, la care şi-a dat concursul întreaga echipă de realizare" (Un spectacol de ltUlre amplitudine emoţională în Steagul roşu, din 1 8 februarie 1 978). Iar Aurel D. Câmpeanu scrie despre prezenţa teatrului în Capitală: "Teatrul de stat " Valea Jiului " din Petroşani a prezentat la Bucureşti în prima săptămână a acestei luni piesa Alegeţi-/ singuri/ de !van Bukovcan. Colectivul artistic din Petroşani, coordonat de regizorul Florin Fătulescu, a reuşit să ne prezinte o piesă bine înţeleasă, interpretată într-o ţinută artistică înaltă". (Teatrul din Petroşani pe scenele bucureştene, în Steagul ruşu, din 26 mai 1 978).

Cu acest spectacol, coerent şi de tensiune interpretativă, teatrul participă la Festivalul de teatru contemporan de la Braşov, 1979, şi Florin Fătulescu obţine Premiul pentru debut regie artistică. În Drumul nou din 6 martie 1 979, cotidianul Braşovului, Ennil Rădulescu, după ce laudă participarea teatrului cu o asemenea piesă, subliniază că spectacolul "are tensiune şi acurateţe".

Iată o scrisoare a lui Ion D. Sîrbu, trimisă chiar din Braşov, din timpul festivalului:

,,Având deosebita plăcere de a fi invitatul CCES de a participa la acest minunat festival de dramaturgie contemporană, profit de ocazie ca în fuga emoţiilor şi în potopul de impresii pe care ţi-I oferă întâlnirea, aproape aglomerată, cu mesagerii a ceea ce este mai bun şi mai contemporan în teatrul românesc, să comunic aproape telegrafic hunedorenilor mei exceptionala surpriză şi bucurie pe care am încercat-o în seara de 4 martie, când, pe scena Teatrului Dramatic din Braşov, în faţa unui public extrem de pretenţios şi de înaltă calitate s-a prezentat colectivul teatrului din oraşul meu de baştină (cu piesa Alegeţi-/ singuri, de !van Bucovcan).

Mărturisesc cu toată sinceritatea că mi s-a strâns inima, gândindu-mă ce concurenţi are colectivul din Petroşani, dar, pe parcursul spectacolului şi mai ales spre

324 www.cimec.ro

sfârşit am fost inundat de o luminoasă bucurie şi mândrie hunedoreană.

Tânărul regizor Florin Fătulescu, pe care nu-l cunosc deloc, in acest spectacol a reuşit să transforme colectivul de actori intr-o " orchestră de cameră perfect temperată ", in care nici unul din actori nu a fost mai sus sau mai jos, in schimb, cu toţii au scăpăra! in perfecta lor integrare in ideaţia piesei şi viziunea regizorală.

O foarte bine aleasă piesă (tema războiului pare a fi foarte actuală), un decor de o excepţională sugestivitate, un text dramatic transpus cu convingere şi inalt profesionalism, a reuşit să emoţioneze publicul care a dăruit actorilor nişte aplauze ce ar merita să fie păstrate in arhivă. (Octavian Sava şi Constantin Paraschivescu, de la televiziune, mi-au comunicat că vor neapărat să preia pentru retranscriere pe micul ecran acest spectacol ce merită să fie văzut de toată

Aştept acum acelaşi colectiv şi pe acelaşi Florin Fătulescu cu piesa Petru Rareş, de Horia Lovinescu, la Craiova, la festivalul de teatru istoric. 1. D. Sirbu, Braşov, 8 martie 1979".

325 www.cimec.ro

Să-I cităm şi pe criticul de specialitate, Stelian Vasilescu, scriind în urma festivalului despre acest debut al regizorului: ,,Piesa a fost aleasă de Florin Fătulescu pentru începutul său în regia de teatru profesională. Debutul este remarcabil, de o maturitate artistică ce trebuie subliniată. Tânărul artist ştie să citească în adâncime textul, punctează discret caracterele, are o privire pătrunzătoare aspra totului din scenă. În frumosul său spectacol cu Alegeţi-/ singuri! totul devine o dramă a crizei de solidaritate şi o convingătoare pledoarie pentru solidaritate în faţa crimei. Moartea, zice regizorul, este un fals pericol - în cazul dat - ea scoate la lumină adevăratul pericol - laşitatea, lipsa de acţiune comună în faţa aceluiaşi duşman. Mai bine să mori decât să ucizi, pare să zică reprezentaţia văzută la Petroşani. ( . . .) Salutăm debutul în teatru al regizorului Florin Fătulescu pe care-/ aşteptăm cu alte multe succese". (Alegeţi-/ singuri, în Familia, nr. 4/ 1 979).

Între timp, Florin Fătulescu re-pune în scenă, în 27 septembrie 1 978, comedia Mireasă fără mire, de Bogdan B. Bogdan (pseudonim sub care se ascund: Dinu Grigorescu, Radu Aneste Petrescu şi Tudor Popescu); apoi, la 24 februarie 1 979, ampla piesă istorică Petru Rareş, de Horia Lovinescu; şi la 1 8 august piesa minerească, un reportaj dramatic, La lumina zilei, de Vasile Mureşan şi Dumitru Dem lonaşcu. Despre Petru Rareş, Tiberiu Spătaru scrie: ,,Spectacolul pus în scenă de un regizor tânăr şi foarte dotat, cuprinde multe momente frumoase, de reală şi sinceră emoţie. În demersul său, regizorul Florin Fătulescu nu a ales calea simplităţii, a limbajului direct, ci a sugestiei, uneori încărcată cu simboluri . . . " (Steagul roşu, 1 0 martie 1 979). Iar Dumitru Dem lonaşcu îi subliniază structura coerentă: Florin Fătulescu a construit "o reprezentaţie armonioasă, multifuncţională, elaborată cu precizie în toate compartimentele ei, centrată

ferm pe demersul ideilor şi optica asupra personajelor şi grupurilor de personaje, preocupată de sublinierea concluzii/or". (Petru Rareş - O montare de excepţie la Teatrul de Stat " Valea Jiului", în Ritmuri hunedorene, iulie 1 979, p. 12). Cu spectacolul Petru Rareş s-au sărbătorit 30 de

326 www.cimec.ro

ani de existenţă a Teatrului din Petroşani şi s-a făcut turneu, bine primit, în Bucureşti.

După aceste piese româneşti, Florin Fătulescu doreşte să pună Shakespeare, Cum vă place; Virgil Flonda, să joace Hamlet (ambii, ce făcuseră în Institut). Ca secretar literar, ţin partea dramaturgiei române, a pieselor acoperite şi sfidate de umbra ideologiei. Susţin Pluta Meduzei a lui Marin Sorescu şi

327 www.cimec.ro

afirm pentru cei ce dau aprobările, îndeosebi de la nivelurile inferioare, că România nu este o plută a meduzei; propun şi Evul mediu întâmplător, al lui Romulus Guga, şi-i plasez acţiunea ca flind în America Latină. Directorul Nicolae Gherghe susţine proiectul unui repertoriu estetic românesc. Florin Fătulescu este entuziasmat de acesta şi întreaga echipă se ataşează ideii. Public în România literară proiectul cu justificarea necesară. Valentin Silvestru este alături. Constantin Măciucă, directorul Direcţiei Teatrelor de la CCES, aprobă Pluta Meduzei (cu o mică modificare a final ului, pe care Marin Sorescu cu greu o face). Forurile locale nu cedează încă. În pofida acestora, se începe lucru. Şi spectacolul creat într-un moment de har al tuturor, trece de vizionare (prin intervenţiile lui V. Bibicioiu, ca din partea Directorului General al Teatrelor, ale lui Sorescu) şi are premiera mondială în 13 februarie. Ion Vulpe scrie: " Spectacolul prezentat joi în premieră întruneşte virtuţi artistice de excepţie, valoarea textului este subliniată de admirabilul joc de echipă al actorilor . . . " (Steagul Roşu, din 1 5 martie 1 980). Ca fenomen de rezonanţă, la Paris, postul de radio France-Culture transmite, după două zile, sâmbătă 15 martie, între orele 20 şi 2 1 .55, scenariul radiofonic "L'Echappee par le ciel ou le radeau de la meduse, în cadrul emisiunii realizate de Georges Godbert, scenariu având la bază Pluta Meduzei. Iar Valentin Silvestru, care aştepta premiera, doar printr-un telefon al meu, introduce spectacolul, făcându-i loc în ziua a doua, sâmbătă, la ora 1 5, în programul deja finalizat al Festivalului de teatru contemporan Braşov, 21 - 29 martie 1980, ediţia a treia. Pluta Meduzei imediat devine punct de referinţă şi simbol pentru mişcarea teatrală românească, în lupta de curăţire de scoriile ideologice.

Critica din timpul festivalului şi de după, susţine miracolul. Ermil Rădulescu în lnsemnări din sala de spectacol, Pluta Meduze� de Marin Sorescu: ,,Regizorul Florin Fătulescu se află, evident, pe un drum bun. Căutările sale de a sugestiviza scenic textele sunt preţioase." (Drum Nou, 25 martie 1980, Braşov). Laurenţiu Ulici: ,,Spectacolul tinerei trupe de la Petroşani (. . . ) a vădit înţelegere exactă a

328 www.cimec.ro

structurilor textului dramaturgie. E meritul regizorului Florin Fătulescu de a fi intuit şi exprimat scenic bivalenţa ., mesajului " piesei, sugerată tehnic prin pasajele strohoscopice şi sublimată discret de întreaga mişcare actoricească. Fără îndoială, lectura lui Florin Fătulescu e una din cele câteva posibile, dar sensul ei de interpretare se

329 www.cimec.ro

revendică de la o selecţie deopotrivă personală şi adecvată conotaţii/ar". (Foaiafestivalului, Braşov, 2 1 -29 martie 1 980).

Florin Fătulescu îşi adjudecă Premiul pentru regie, Mirela Cioabă Premiul pentru interpretare feminină debut Şi mai important este că lumea teatrală câştigă un proces estetic chiar pe teritoriul cel mai râvnit de ideologie, al "teatrului contemporan", iar Teatrul din Petroşani, cu tânăra sa echipă, devine un simbol. ,,Breşa" prin presiunile ideologice este posibilă aici, dincolo de aportul creatorilor, datorită chiar

"indicaţiei" de a se da "cultură" minerilor după greva din '77,

"cultură" în care se strecoară forme autonome de artă, de teatru. În interviul dat lui Emanuel Tânjală, Florin Fătulescu, cu o perspectivă de 26 de ani, precizează: ,,După terminarea facultăţii, am fost repartizat la Petroşani, puţin după declanşarea grevei minerilor din 1 977. Am fost trimis acolo împreună cu alţi şapte actori, să ridicăm valoarea spirituală a minerilor. Eram convins că va fi o deschidere pentru mine. (. . . ) Când veneau de la partid, de la secţia de cultură, şi mă întrebau de ce regizez piese nejucate, eu le răspundeam că minerii vor aceste spectacole" Şi un alt detaliu, specific regizorului: ,,Aveam abilitatea de a ascunde mesajul autorului, îl camujlam frumos. Am fost primul care a pus în scenă teatru politic la Petroşani. Exista o anume libertate dată acestui oraş. A fost norocul meu de care am profitat"

Creatori din varii domenii, critici, saturaţi de ilustrativism, inclusiv publicul, ţin să se solidarizeze cu

"gestul" Teatrului din Petroşani. Este o cauză a tuturor. O avalanşă de cronici, de eseuri marchează triumful. "Una dintre piesele cele mai importante ale lui Marin Sorescu n-a mai fost jucată în premieră mondială la Geneva, ci la Petroşani" -scrie criticul de teatru Victor Parhon (Luceafărul, nr. 20, din 1 8 mai 1 980). Ştefan Oprea se desraşoară eseistic şi conchide: ,,Meritul iniţiativei aparţine tânărului şi competentului secretar literar Dumitru Ve/ea şi, în aceeaşi măsură, regizorului Florin Fătulescu. Acesta din urmă a descifrat cu destulă acuitate ideile piesei - cele la care ne-am oprit mai sus dându-le viabilitate într-un spectacol puternic vizualizat . . . (. . .) O notă bună pentru caietul de sală, bine

330 www.cimec.ro

informat, încercând chiar o exegeză asupra teatrului lui Sorescu" (Cronica, nr. 745, din 9 mai 1 980). Doina Modola descrie vigoarea capacităţii de vizualizare a regizorului:

"Revenind la un laitmotiv diluvian, secvenţa iniţială a montării, petrecută în semiobscuritate, cu cadenţate fulgerări rotitoare (sugestie a hulei marine), e apoi demontată în alte ritmuri sau în detaliu pentru a fi din nou reasamblată in marea metaforă finală: agăţarea disperată, căţărarea, apoi cufundarea, dispariţia. Modalitatea vădeşte vigoarea capacităţii de vizualizare a lui Florin Fătulescu, imaginea­cheie constituindu-se într-un fundal metonimie pe care sunt proiectate elementele narative ale textului, intâmplările imediate. Încărcătura semiotică e astfel permanent alimentată într-un schimb reciproc, subiectul tabloului de detaliu denotând ceea ce întreţine conotativ imaginea de fonei". (Steaua, nr. 4, 1 980). Mira Iosif face o detaliată descripţie critică a spectacolului, conexând individualul scenic (actor şi voce, mişcare şi lumină, corporalitate şi costumaţie, elemente de spaţialitate şi temporalitate scenică) cu universalul dramatic sorescian, luminează forţa de sugestie a particularului dedus de regizor - spunem "dedus", în sens barbian. Această admirabilă şi neliniştitoare scriere dramatică "este înscenată - scrie aceasta - într-o cheie adecvată, de un grup entuziast de tineri absolvenţi, indrumaţi de regizorul Fătulescu către dinamica ideilor, către o vizualizare sugestivă şi o interpretare sublimată. S-au obţinut coeziunea şi coerenţa unui joc unitar, de echipă, acordat la diapazonul ironic şi meditativ al poetului. Remarcabilă este caligrafia spaţială, topologia scenică, fidelă unui cod precis de semnificaţii; mişcarea se desfăşoară pe linie orizontală, sinuoasă, cu indispensabile volute (căderea in "trape ", alunecarea in "capcanele " unui teren minat de laşităţi, delaţiuni, şi multe alte tare morale), intersectată ritmic de o tendinţă ascensională, de încercări de verticalitate necontenit eşuate" (Teatrul, nr. 4/1 980). Ileana Berlogea scrie în Flacăra, nr. 1 5, din 1 O aprilie 1 980; George Genoiu, în România literară, nr. 1 8, din 1 mai 1 980; Valeria Ducea, în Teatrul, nr. 4/1 980; Ion Cocora, în Tribuna, nr. 19,

33 1 www.cimec.ro

din 8 mai 1 980; Dumitru Dem Ionaşcu, în Vatra, nr. 8/1 980. Şi câţi alţi i !

Cu Pluta Meduzei se face un turneu prin ţară, iar în Capitală se joacă pe scena Teatrului "Odeon". Între spectatori, sosesc şi din Basarabia: Grigore Vieru, Emil Loteanu şi Eugen Doga, (regizorul şi respectiv, compozitorul muzicii fihnului Şatra). După spectacol, în casă la Sorescu - unde am fost toţi

' . .

SERBAN IONESCU · IVI STEf�N " DINU APE TREI • CONVIN /JUXE · � VR Blll U

ViRGIL f! ONOA• . lRELA f!OASA �ARA 1HAI CLITA • FLORIN PLAUR � CE,

332 www.cimec.ro

- curgeau lacrimi de bucurie, şi ale basarabenilor, amestecate cu durere.

Florin Fătulescu, într-un moment de respiro, pune în premieră absolută, la I l mai 1 980, acida comedie, Pele şi caii verzi, de Mircea M. Ionescu. Spectacol se prezintă chiar pe scena Teatrului Naţional din Bucureşti. Este "o satiră dură -

cum scrie Radu Anton Roman o caricatură ale cărei contururi hipertrojice nu au corespondent decât în inimaginabila, incredibila realitate". (România liberă, 24 iulie 1 980). În interviul din caietul-program se găseşte şi fraza regizorului, definitorie pentru sine: "Consider fantasticul un aspect al realităţii''.

O nouă piesă, Florin Fătulescu scoate din uitare: În căutarea sensului pierdut a lui Ion Băieşu. Vizionarea este trecută prin aceeaşi stratagemă, intervenţia favorabilă a reprezentantului Direcţiei Teatrelor şi prezenţa autorului. Faptul că Ion Băieşu lucrase, la începuturi, ca redactor la ziarul Tânărul miner, că a evocat minele prin care a intrat, cât şi premiile cu Pluta meduzei, au contat. Premiera absolută are loc, pe scena Casei de cultură a sindicatelor din Petroşani, la 1 8 octombrie 1 980. Între critici, participă Valentin Silvestru, care imediat îi acordă spectacolului o cronică elogioasă şi-1 înscrie la Festivalul dramaturgiei româneşti actuale de la Timişoara, ediţia 1, 1 980. Criticul scrie: "Este cât se poate de plăcut să întâlneşti într-un teatru de poziţie geografică mai excentrică, aşa cum e acela din Petroşani, un spectacol modern şi interesant, cu o piesă originală merituoasă in premieră absolută. Regizorul Florin Fătulescu semnează această montare, tinerească şi densă deopotrivă, cu comedia parabolică În căutarea sensului pierdut de Ion Băieşu ( . . .) Florin Fătulescu a procedat aici ca şi în remarcabila reprezentaţie (tot de la Petroşani) cu Pluta Meduzei de Marin Sorescu. Cu ajutorul unei inspirate scenografe, Elena Buzdugan, care găseşte totdeauna forme insolite, dar şi adecvate, el a creat un cadru aparent eteroclit, cu un promontoriu unde se află elemente disparate de decor şi dedesubtul căruia se învârte teribila roată simbolică, răsucită de generaţii. Costumaţia e şi ea amestecată, conservându-se

333 www.cimec.ro

însă câte un detaliu precis caracterizat şi, îndeobşte, cu funcţie persiflatorie. Stilul de joc e lapidar, esenţializat, replicile sunt rostite sec, mişcările bine reglate, uneori abrupte. Grupurile se întocmesc şi se încheagă în geometrii rafinate, păstrînd în genere o tensiune interioară care sugerează elanul chiar şi în momentele statice şi mute. Foarte bine e valorat umorul şi, cu succes subliniată, ironia atît de corosivă a piesei. Surprizele scenice, nu puţine, sunt de facturi diverse, deşi nu totdeauna şi de bun gust. Dar impresia generală e de creaţie spontană autentică, în regim satiric bine întreţinut, în metaforă coerentă, expresivă şi implicită'', (România literară, nr. 43, din 23 oct. 1 980). În ziarul local, Tiberiu Spătaru acompaniază: ,,Fiecare spectacol montat pe scena Teatrului de stat din Petroşani de regizorul Florin Fătulescu s-a remarcat în viaţa artistică a ţării prin modalităţile originale de a citi şi pune în valoare piesele, prin stilul lui percutant". (Un spectacol de remarcabilă creaţie artisitică, în Steagul roşu, din 28 oct. 1 980).

La Timişoara, succesul e deplin. Premiile, cam tot ce se poate premia, o confirmă: Premiul pentru cel mai bun spectacol: În căutarea sensului pierdut de Ion Băieşu; Premiul pentru cea mai bună regie: Florin Fătulescu; Menţiune pentru scenograjie: Elena Buzdugan; Premiul AsociaJiei Scriitorilor din Timişoara pentru dramaturgie: piesei In căutarea sensului pierdut, de Ion Băieşu.

După festival, cu spectacolul premiat, teatrul continuă turneul prin Transilvania. Forurile ideologice şi cele din umbră se sesizează (sau sunt sesizate) asupra omologiilor semnificative ale ,,sensului pierdut" al piesei şi al direcţiei politice. Spectacolul se opreşte (interzice) la Cluj-Napoca, punând în cumpănă turneul organizat. Plec - la Bucureşti, la CCES - Direcţia Teatrelor, la Directorul General Constantin Măciucă. În fine, ni-l trimite spre re-vizionare pe inspectorul Emanuel Engel. Reuşim, ziua următoare, seara târziu, să facem vizionarea, numai de text, spre bucuria noastră, nemaiavând scenă la dispoziţie. Se "sare" peste o localitate şi se intră în calendarul turneului, jucându-se la Sighişoara. Se continuă, direcţia Bucureşti. Şi se joacă iarăşi, în triumf, la "Odeon".

334 www.cimec.ro

Succesul cu Pluta Meduzei generase ideea ca în judeţul Hunedoara şi nu în altul să se organizeze Seminarul de Dramaturgie şi Teatrologie - Marin Sorescu, având ca obiect de dezbatere şi exegeză opera dramatică şi spectacologică a scriitorului. CCES al judeţului HW1edoara, Secţia de critică a ATM, revista Vatra din Târgu Mureş şi Teatrul de Stat "Valea Jiului" din Petroşani organizează acest Seminar în 1 3 - 1 5 februarie 198 1 , la Deva, unde se prezintă spectacolele realizate de Teatrul din Petroşani, Teatrul de stat Sibiu şi Teatrul Naţional Craiova cu piesele lui Marin Sorescu: Pluta Meduzei, Răceala şi A treia ţeapă. Teatrul "Bulandra" participă cu un fragment din Răceala, prezentat de Ion Caramitru şi Virgil Ogăşeanu, iar Tudor Gheorghe cu un recital din La lilieci. Acestor instituţii şi lui Marin Sorescu li se alătură aproape 50 de invitaţi din întreaga scriitori, critici şi cronicari de teatru, regizori, scenografi, actori, directori şi oameni de teatru, esteticieni şi poeţi. În ziua a treia au loc dezbaterile, începând de la orele 1 O, până seara la orele 22, cu o pauză de 2 ore. Dezbaterile sunt conduse de scriitorul şi dramaturgul Romulus Guga, uneori susţinut de Valentin Silvestru. Acest Seminar este al treilea, după cel de la Cluj-Napoca dedicat monografierii teatrologice şi biografiei creatoare a lui Teodor Mazilu, condus de Dumitru Radu Popescu, la care a participat organizatoric Asociaţia scriitorilor din localitate şi revista Tribuna; şi cel de la Focşani, dedicat lui Dumitru Radu Popescu, condus de Marin Sorescu, la care s-a asociat revista Familia spre a publica stenograma dezbaterilor. Secţia de critică A.T.M. a iniţiat aceste seminarizări asupra W10r autori fundamentali ai literaturii dramatice, aplicând exegeze dramatice şi teatrologice asupra operelor lor şi spectacolelor

335 www.cimec.ro

rezultate. S-au produs confesiuni de creaţie, s-au însumat contribuţii bibliografice şi teatrografice, s-au analizat interferenţele între literatură şi teatru şi, după caz, s-a urmărit prezenţa operelor în alte spaţii culturale. Dar, dincolo de toate acestea, s-a evidenţiat o solidaritate intelectuală - chiar dacă ea a fost de scurtă durată şi, după aceea, vizibil iluzorie. Marin Sorescu cu opera sa, ieşită în prim plan şi prin contribuţia creatorilor petroşeneni, avea să intre în conul de umbră pricinuit de ideologia comunistă prin acuzarea autorului ca făcând parte din aşa-zisa "sectă transcendetalistă".

Revenind, la succesele Teatrului din Petroşani, li se adaugă altele: Biroul Secţiei de critică teatrală ATM acordă pe anul 1 980 două premii realizatorilor spectacolelor Pluta Meduzei, de Marin Sorescu, şi În căutarea sensului pierdut, de Ion Biţieşu: Premiul de regie: Florin Fătulescu şi Premiul de scenograjie: Elena Buzdugan. Ele încununează efortul creator susţinut de aceştia şi de întregul personal al Teatrului din Valea Jiului, plasându-1 în centrul lwnii teatrale româneşti ca nivel de creaţie teatrală şi ca triumf al esteticului asupra ideologicului. ,.Era de aşteptat - am scris atunci - ca două experienţe artistice de incontestabilă originalitate manifestate la Petroşani să se desprindă convingător în peisajul teatral al ţării şi să demonstreze că infuzarea de gândire creatoare nu poate să aibă decât sorţi de izbândă şi un fericit impact ideatic - fenomen pe care critica de specialitate, mai activă ca oricând, îndeosebi prin Valentin Silvestru, 1-a catalogat în consecinţă. Mai mult, spiritului de echipă, instituit de regizor prin coerenţa viziunii spectaculare susţinută şi de topologia scenografică, i-a răspuns o solidaritate pe măsură a celorlalţi factori, înţelegând aici autorii pieselor, criticii şi unii dintre dramaturgii care s-au decis să finalizeze şi un program estetic. Seminarul de dramaturgie şi teatrologie - Marin Sorescu, de la Deva, a relevat această conlucrare intelectuală şi a dat dimensiunea exactă a ceea ce înseamnă aceste două prestigioase premii pentru cei doi creatori şi Teatrul din Vale în climatul actual al mişcării teatrale, când se încearcă o trecere de la caracterul întâmplător al unui succes la spiritul de exegeză şi la definirea noului în această artă. Dacă unii

336 www.cimec.ro

dramaturgi au propus noi structuri dramatice, ajungând într­un litigiu cu cele anterioare, schematice şi deseori cu falsă substanţă ideatică, e firesc ca şi realizatorii direcţi ai acestor viziuni să treacă la căutarea unui nou limbaj, să se consacre revitalizării artei spectacologice. Iar cele două premii marchează această tentativă"

La sÎarşitul anului 1 98 1 , Florin Fătulescu se mută în oraşul său, la Teatrul Dramatic din Braşov, pe scena căruia primise sernnificativele premii, şi pune în scenă, până în 1 986, opt spectacole, dintre care şase din dramaturgia noastră contemporană (cu mari implicaţii ideatice şi, de ce nu, politice, precum: A treia ţeapă, de Marin Sorescu, Politica 1, de Theodor Mănescu, sau Arca Bunei Speranţe, de Ion D. Sîrbu). Între timp, în 1 983, regizează Există nervi, de Marin Sorescu, la Teatrul de Comedie din Bucureşti, şi Dirijorul, de Dumitru Radu Popescu, la Teatrul de stat din Sibiu, în care juca şi colegul său de la Petroşani, Virgil Flonda. ,,La o primă lectură, orice piesă a lui Marin Sorescu - spune el lui Emanuel Tânjală -părea să fie curată, fără trimiteri împotriva regimului. Dar când o puneai în scenă, căpăta o cu totul altă dimensiune" Dar reuşeşte să i se aprobe piese "ignorate", datorită faptului că el se apleacă asupra repertoriului

337 www.cimec.ro

românesc. ,,Am fost considerat - zice mai departe - al doilea regizor (după Dan Alexandrescu de la Târgu Mureş) care montase cele mai multe piese româneşti". Acest fapt îi creează o platformă favorabilă. Există nervi îi este aprobată fără probleme. În această piesă, care iniţial avusese titlul Bătăi in pluş (pe care, după '89, am pus-o în scenă şi eu la Petroşani), se manifestă o indecizie topologică (a locatarilor), proprie fantasticului - regizorul o luminează, printr-o reducţie a spaţiului de joc, ca refuz al ideologicului, fireşte, camuflându-1 prin absurd. De altfel, aşa cum îl defmeşte Mircea Ghiţulescu, el este "un iubitor al absurdului'', (Cartea cu artişti, Editura Redacţiei Publicaţiilor pentru Străinătate, Buc., 2004). Privind Dirijorul, un text alegoric despre deceniul stalinist din România, Florin Fătulescu îi răsuceşte sensul în stalinism românesc. Într-un decor din fragile şi perisabile cofraje de ouă, personajele se mişcă la limita fantasticului, fiind supuse unei terori cântătoare. Florin Fătulescu este regizorul imaginilor vizuale puternice care reverberează prin conştiinţa spectatorului cu constelaţiile arhetipale ce sălăşluiesc în substraturile "inconştientului colectiv" ale acestuia. Imaginea finală a spectacolului se înfige violent şi rămâne în memorie. Personajele trebuie să intoneze o cântare sub bagheta Dirijorului, şi cu cât gurile sunt mai larg deschise, cu atât mai mult li se îndeasă pe gât ghemotoace de câlţi. Şi astfel, cu gurile astupate de câlţi, personajele "cântă" după Dirijor, oamenii aceştia auzind şi trăind disperaţi "cântarea" ­numai că spectatorii nu aud nimic. Imaginea aminteşte de mingea invizibilă cu care se juca tenis, acceptându-se astfel jocul, în finalul celebrului film Blow-up al lui Michelangelo Antononi ( 1 966). Numai că aici, prin astuparea gurilor cu câlţi, imaginea îşi luminează o dramatică ambivalenţă de la politic la psihismul arhetipal. Câte asemenea "obturări" şi sfâşieri nu sunt proprii omului căzut în prăpastia socială şi cotidiană a uitării fiinţei !? Ne întrebăm heideggerian. Sau este o altă parabolă, nu a orbilor, ci a surdomuţilor!? A trecut un sfert de veac şi imaginea aceasta mă bântuie şi mă cutremură din ce în ce mai mult. Oare nu este omul această făptură care cântă cu

338 www.cimec.ro

gura astupată de câlţi, fără să se audă ceva, zi după zi după un Dirijor! ?

În cadrul Festivalului de teatru contemporan, Braşov, 1986, Teatrul Dramatic din Braşov prezintă, în sala studio, spectacolul lui Florin Fătulescu, Arca Bunei Speranţe, de 1. D. Sîrbu. O platformă de 5 x 5 m, înaltă de O, 70 m, deasupra

339 www.cimec.ro

cu trape şi un ring de box, înconjurată de scaune, într-un spaţiu negru. Trebuie spus că piesa a fost pusă în scenă de multe teatre din ţară şi chiar din străinătate. Noe împreună cu soţia Noah şi cei trei fii ai săi se află pe corabia-lume în derivă, în plin potop - un "vas ultramodern, amestec de transatlantic şi distrugător". Sem ,.posesiv, egoist, dornic de putere", stăpân peste vieţuitoarele corăbiei, Ham ,,tehnocraf' şi Iafet boem, bun, romantic şi artist. Ara, pe care toţi o curtează, ar fi speranţa, viaţa. Actul de proprietate al corăbiei se află la ea, dat de Noe după moartea soţiei, Noah. Mai năvăleşte în corabie şi Protos, "om al peşterilor", un ghem de posibilităţi. Polonezii au reprezentat pe cei trei fiii pe verticala şi progresul istoriei; cehii pe orizontală: Sem, ca "marele prieten din răsărit", Ham, ca cel de peste Atlantic, iar Iafet, ca pe un ceh, amintind de studentul care şi-a dat foc în Praga ocupată de sovietici. La Petroşani, Zoe Anghel Stanca, după dispariţia polarităţii est-vest în istorie, premierei din 1 O iunie 1 999, îi dă sens de pledoarie ecologistă. Florin Fătulescu accentuează deriva, tragismul uman, funcţia eliberatoare a artei într-o lume înnebunită şi disperată de ideologii. Personajele ies prin trape şi-şi ,joacă" rolul, deasupra, la vedere, în ringul de box al lumii, după care se retrag dedesubt: Sem face din lut statuia lui Stalin; Protos, acel om al naturii primare, este un arlechin cu vioară, o "formă vie" a teatrului salvator. Muzica corzilor de vioară atinge muzica stelelor. Actorii se retrag prin trape, ringul rămâne gol, ca pentru o altă reprezentaţie, spectacolul se încheie, publicul se ridică şi aplaudă. Dar, dintr-o dată, lumina şfichiuie doar baza, interiorul platformei. Publicul se opreşte. Interpreţii trag perdelele pereţilor laterali, care acum se văd că sunt din plasă de sârmă formând cuşti. Frânţi, ghemuiţi, cu chipuri stâlcite şi gura deschisă în ţipăt, cu haine sfăşiate şi pielea biciuită, plină de sânge, se zbat înnebunitor, spre a ieşi afară, cerând publicului să-i elibereze, să le salveze sufletele. Şi odată cu aceasta, zbaterea lor începe şi · roteşte, roteşte platforma, iar tensiunea şi disperarea ating paroxismul. Spectatorii, lumea din jur, totul se află în asemenea cuşti ale deluviului. Revenindu-şi, ca dintr-un sacru delirum tremens, cutremuraţi, spectatorii aplaudă. Reporterul-fotograf al revistei

340 www.cimec.ro

Teatrul, o doamnă care a stat lângă mine, uluită, exclamă:

"Vai, am uitat săfacfotografii!"

La dezbaterile din runda a doua pe marginea spectacolelor din Festival teatrului contemporan, Braşov 1986, lui Florin Fătulescu, direct implicatului în spectacolul Arca Bunei Speranţe, nu i s-a permis să ia aparte, întrucât depusese actele pentru plecarea din ţară. Iată mobilul acestei decizii: "Ce m-a determinat s-o fac? - se întreabă el în interviul dat lui Emanuel Tânjală. Eram acum un regizor la Braşov şi pusesem în scenă Arca Bunei Speranţe a lui l D. Sîrbu. Presimţeam că această piesă va fi cântecul meu de lebădă. Dar adevăratul motiv al plecării mele a fost altul. O cunoscusem pe Rodica, actuala mea soţie, de care mă îndrăgostisem, şi pentru a nu o pierde trebuia să o urmez în America. Ea avea actele depuse deja. Am trecut prin momente infernale până am hotărât să fac acest pas. Nu ştiam engleza, eram în culmea gloriei profesionale, eram la mine acasă. Scăparea, brânciul, mi-au venit de la Securitate. Într-o zi, am fost chemat la Securitate, la Braşov, şi m-au interogat în legătură cu un text pe care eu l-aş fi primit de la un individ din Constanţa. Text batjocoritor la adresa cuplului Ceauşescu. După multe şicane din partea instituţiei de tristă spaimă din România, m-am hotărât să-mi urmez soţia în America. Începuse un alt coşmar. În zilele premergătoare plecării, băteam Braşovul pe jos, buimăcit, cu gândul la necunoscut. Voiam să mă lipesc de ziduri, de străzi, de casele pe care le iubeam şi pe care trebuia să le părăsesc. Încercam să găsesc ceva de care să mă leg, să nu mai plec. Să mă ţină acolo".

În fine, în 1 O decembrie 1 986, mai pune în scenă la Braşov, Porunca a şaptea: fură ceva mai puţin, de Dario Fo - autor ce la puţin timp ia Premiul Nobel pentru literatură - , după care, la începutul anului 1987, aprobându-i-se actele de reîntregire a familiei, pleacă din ţară în S.U.A., la Los Angeles. la cu sine doar fotografii ale spectacolelor, iar cronicile le arde. Dar să-I lăsăm pe el să vorbească. ,,Plecarea nu a fost o bucurie; mă îndepărtam de ţară, suferind la gândul că părăsesc ce aveam eu mai drag. Când am aterizat la Las Angeles, m-am simţit ca un surdomut. Neînţelegând limba,

34 1 www.cimec.ro

aveam impresia că nu aud, iar nevorbind-o, mă simţeam complexat. Am aterizat într-un spaţiu imens, aşteptând să văd zgârie-norii pe care îi văzusem în filme şi în cărţi poştale. Îmi era greu să desluşesc ceva. Singura mea linişte era prezenţa Rodicăi lângă mine. Eram totuşi convins că împreună vom putea depăşi şocul. După şase luni, când deja începusem să­mi cunosc noua patrie, mi-am recăpătat simţul realităţii şi am observat că oraşul are o personalitate aparte. Am început să lucrez ca paznic la nişte blocuri în construcţie. Ziua cutreieram străzile Hollywood-ului. Mi-ar fi plăcut să mă ascund la umbra unor case vechi din Braşov. Negăsindu-le niciunde, am început să pătrund în lumea teatre/ar din Los Angeles, cu gândul de a mă apuca din nou de meseria de regizor. În vise, auzeam aplauzele pe care le oferea publicul din România pieselor mele. Vizionând multe spectacole, am realizat că aici textele erau directe, nu mai aerau ca la noi, cu subînţelesuri şi subtilităţi. O lume liberă, fără bariere în exprimare şi în conţinut. Era exact ceea ce am vrut să fac mereu. Dar ce m-a ajutat mai mult să mă trezesc la lumină a fost vizita mea la Disneyland. Am aflat că Walt Disney nu i-a dat voie lui Nichita Hruşciov să viziteze parcul lui de distracţii. "Dictatorii nu au acces în oraşul copiilor" Am fost oaspetele unei lumi pure, o lume de poezie, de copilărie, pe care nimeni nu ţi-o poate altera. Vizita la Disneyland mi-a deschis o altă perspectivă asupra Americii''.

Prima piesă pe care o pune în scenă este Sinucigaşul autorului rus, Nikolai Robertovici Erdman, 1 988, piesă scrisă în 1 928 şi interzisă mai bine de 50 de ani de sovietici. Pentru ea, autorul a fost deportat la 1 1 septembrie 1 933 în infernul Siberiei, la Eniseisk şi apoi la Tomsk, pentru o perioadă de trei ani. Piesa a avut premiera abia în 1 970, in străinătate, la Găteborg în Suedia (cu puţin timp înainte de moarte autorului), şi a continuat în Occident. Odată cu perestroika, a avut loc şi la Moscova în 1 987. Florin Fătulescu, oriunde s-ar afla, îşi continuă 'acţiunea de a dezgropa texte de sub mâlul înroşit şi înnegrit al ideologiilor, sau pe cele care se opun alienărilor, netezind omului calea de fiinţă gânditoare.

342 www.cimec.ro

La început Florin Fătulescu lucrează ajutat de puţina sa engleză, de vocea soţiei, care îl asistă, de gesturi - teatrul fiind, între altele, cuvânt şi gest - şi, mai ales, de disciplina actorilor. Pune în scenă mai departe, Dragonul, de Evgheni Şvarţ, la Friends and Artists Theater Ensemble, Los Angeles, 1 99 1 ; Nu daţi vina pe beduini, de Rene Daniel Dubois, 1 992, Christopher Columbus, de Michel de Ghelderode, 1 992, Jack sau Supunerea, de Eugene Ionesco, 1 993, Tiny Alice, de Edward Albee, 1 994, Emigranţii, de Slawomir Mrozek, 1 995, Scaunele, de Eugene Ionesco, 1 997, Cervantes lnterludes, adaptare după Cervantes, 1 998, Femeia ca scenă de luptă (Du sexe de la femme comme un champ de bataille . . . ), 1 999 - la Stages Theatre, Los Angeles; Slugă la doi stăpâni, de Carlo Goldoni, la Fountain Theatre, Los Angeles, 1 994, Viaţa neobişnuită a lui Edgar A. Poe, de B. Fidler, la Hollywood Court Theatre, Los Angeles, 1995; Lecţia, de Eugene lonesco, Ney York Public Library for the Performing Arts at the Lincoln Center, Ney York, 1 996; Le Pere Noei est une ordure, Splendide-Open Fist Theatre Company, Los Angeles, 1998; Istoria comunismului povestită pentru bolnavi mintali, de Matei Vişniec, la Open Fist Theatre Company şi la Florence Gould HaU în New York, 2000; Talk show în Infern, de J. N. Fenwick, la Open Fist Theatre Company, 2000; Trei surori, de A. P. Cehov, la Open Fist Theatre, 2000; Dialogues, de R. Dubillard, la Tiffany Theatr, Los Angeles, 2000; Şansa de a visa, de J. C. Grumberg, şi Demonii, adaptare proprie după F. M. Dostoievski, la Opcn Fist Theatre Company, 2002, respectiv, 2004.

Se scriu nenumărate cronici despre spectacolele sale. Cel mai important ziar din oraş, Los Angeles Times îi acordă, de multe ori, pagini întregi. Obţine de cinci ori Premiul de

" Cel mai bun regizor" şi " Cea mai bună piesă"a anului. Şi în România, în 2000, alături de alte personalităţi ale

culturii noastre, prin Decretul nr. 564 de 1 Dec. 2000 privind conferirea Ordinelor Naţionale Steaua României, Serviciul Credincios şi Pentru Merit, Art. 1 , pentru contribuţia cu totul deosebită adusă promovării democraţiei şi culturii româneşti în

343 www.cimec.ro

lume, preşedintele României, Emil Constantinescu, cu prilejul zilei de 1 Decembrie, Ziua Naţională a României, îi conferă regizorului Florin Fătulescu Ordinul Naţional Steaua României, în grad de Comandor.

Cu toate aceste succese U1 Statele Unite, pentru el România continuă să fie o rană vorbitoare. "Trăiesc cu România în suflet, fără întrerupere, mărturiseşte el în încheierea interviului. Mă doar� că, de câte ori mă duc să-mi văd mama, nu pot sta mai mult cu dânsa. Mi-ar plăcea să trăiesc din nou la Braşov. Cred că doar acolo sunt om întreg. Fără ţară, sufletul meu tânjeşte". Cu o astfel de sfâşiere lăuntrică şi cu o puternică experienţă americană, Florin Fătulescu vine în 2007 de la Hollywood la Teatrul Naţional din Bucureşti pentru a pune U1 scenă Istoria comunismului povestită pentru bolnavi mintali, de Matei Vişniec, piesă pe care a montat-o acolo şi cu care a participat la Festivalul de la Edinburgh, şi, de asemenea, Demonii, la Teatrul Naţional

"Radu Stanca" din Sibiu, în deschiderea stagiunii 2007-2008. Florin Fătulescu este regizorul intuiţiei originare:

"Când citesc un text - spune lui Dumitru Dem lonaşcu - el îmi sună într-un anume fel. Instinctul meu, dacă vreţi, mă avertizează de la prima lectură printr-un sistem de alarmă care nu mă înşeală niciodată. Acea revelaţie unică, primordială, constituie nucleul viitorului meu spectacol. Tot ceea ce urmează, documentarea riguroasă, alegerea

344 www.cimec.ro

colaboratorilor, structura propriu-zisă a spectacolului, duce doar către formă, către imagine ". Face "ucenicia" pe clasici şi se desfăşoară pe contemporani. Se pare că este regizorul care a intuit că toate ,,revoluţiile" regizorale se află in nuce în operele dramatice. Shakespeare cu codul său de spectacol te obligă la creşterea şi formarea regizorală. Florin Fătulescu forează straturi după straturi, prin intuiţii originare, pentru a ajunge la codul operei şi a acţiona natural, dar care pare

fantastic, în realizarea unei forme ca ,,nou-născute", care sălăşluia acolo şi pe care el o moşeşte pentru a ajunge la lumină ca imagine, ca "formă vie". în această acţiune de

"moşire", de alegere a elementelor şi a structurării lor către formă este loc pentru o Împlinire deschisă, în cazul său, în aşezarea determinaţilor sub cupola generalului. Aşezarea aceasta particulară, deschisă şi stranie frizând absurdul, fantastică şi surprinzătoare ca tot ceea ce este nou, dar conform codului genetic, este marca regizorului. La nivelul percepţiei estetice, la început îţi zici, precum Sorescu la vizionarea spectacolului cu piesa Pluta Meduzei: ,.$e poate şi­aşa!" ca după un timp, care poate fi ani, să conchizi: Numai aşa se poate! Adică să funcţioneze lege estetică a aderenţei perfecte dintre materialitate şi valoare. Să nu mai fie loc pentru perniciosul relativism al părerilor proastei subiectivităţi, atât în domeniul artisticului cât şi al esteticului. La început, imaginea spectacolului, a formei vii, îţi pare stranie, de domeniul fantasticului sau absurdului, ca apoi, să se fixeze cu forţa şi drepturile naturale ale ,,nou-născutului" Nu întâmplător el a zis: "consider fantasticul un aspect al realităţii''. Cu alte cuvinte, realitatea cea nouă, instituită pe scenă, pare a avea un aspect fantastic, dar ea păstrează codul genetic al operei, descifrat de regizor prin intuiţia originară. După un timp, aspectul fantastic devine normal, determinantă proprie a acestei lumi create, o fantă revelatoare de adevăr a întregului, înţelegând lume cu artă cu tot.

Drumul către această Împlinire deschisă, tocmai pentru a împlini legea aderenţei, presupune în zonele particularului şi detenninaţilor o continuă căutare şi reluare. Chiar din prima clipă. Zeci de schiţe fac scenografii care

345 www.cimec.ro

lucrează sub imaginaţia lui Florin Fătulescu. El reia anumite spectacole, fireşte, cu elemente şi determinaţii schimbate, dar supunându-se exigenţei codului genetic al operei, care se manifestă - cum s-a văzut în lumea modernă a artei - prin ideea de serie. Mi-I pot imagina ca punând în scenă o singură piesă continuu şi mereu în alte forme de spectacol. Sau, şirul de spectacole ale sale sunt în căutarea acelui unic spectacol dat de codul capodoperei dramatice. La întrebarea la care spectacol "ţine cel mai mult", el a răspuns : ,Jubesc multe momente ale spectacolelor mele, nici unul în întregime. Până acum meseria nu mi-a îngăduit opţiuni''. Şi în felul de desraşurare a creaţiei sale, nici nu-i va îngădui. Iată regizorul modem! Chiar posibilitatea de a opta i se spulberă. Exigenţă estetică maximă. Nu îi sunt îngăduite opţiuni, şi prin urmare, totul refj.Jză sau, într-un ceas al disperării din zarea reflexivităţii, totul i se refuză. A determina, a aşeza element după element conform structurării şi codului şi a nu putea să optezi, a ajunge la luciditatea că tocmai ceea ce este personal nu-l mai poţi exprima, şi că doar cu tine se determină, că nu tu ai opţiuni, ci cu tine se optează, ieşi din trâmbiţata de toţi nemulţumire şi intri în zona afrrmării creaţiei de dincolo de sine, poate al inconştientului colectiv, dar sigur al nevoii de a umple un gol, de a participa la creaţie. Consolator pentru om.

Fişa de creaţie: La Teatrul de stat " Valea Jiului" Petroşani ( 1977-1980): Alegefl-1

singuri!, de lvan Bucovtan, 1 1 .02.78; MireasA firi mire, de Bogdan B. Bogdan, 27.09.78; Petru Rareş, de Horia Lovinescu, 24.02.79; La lumina zilei, de Vasile Mureşan şi Dumitru Dem lonaşcu, 1 8.08.79; Pluta Meduzei, de Marin Sorescu, 1 3 .03.80; Pele şi caii verzi, de Mircea M. Ionescu, 1 1 .05.80; În cAutarea sensului pierdut, de Ion Băieşu, 1 8. 1 0.80.

La Teatrul Na�ional Timişoara: Nu ne naştem toţi la aceeaşi vârstă, de Tudor Popescu, 1 980;

La Teatrul de stat Sibiu: Dlrijorul, de Dumitru Radu Popescu, 1 983. La Teatrul de Comedie Bucureşti: Existi nervi, de Marin Sorescu. 1 983. La Teatrul Dramatic Braşov: Nimic despre Sânziene, de Constantin

Munteanu, 23.02.82; A treia ţeapl, de Marin Sorescu, 03. 1 0.82; Millonarul sirac, de T. Popescu, 14.04.83; Politica 1, de Theodor Mănescu, 21 .02.84; Cum vi place, de W. Shakespeare, 05 . 1 0.85; Aventuri in codru, de Emil Poenaru, 22. 1 2.85; Arca Bunei Speranţe, de Ion D. Sîrbu, 26.06.86; Porunca a şaptea: furi ceva mal puţin, de Dario Fo, 10 . 12.86.

346 www.cimec.ro

In S.U.A.: Sinueigaşul, de Nikolai Robertovici Erdman, 1988; Dragooul, de Evgheni Şvarţ, Fricnds and Artists Theater Ensemble, Los Angeles, 1 99 1 ; Nu dati vina pe beduioi, de Rene Daniel Dubois, 1992, Christopber Columbus, de Michel de Ghelderode, 1992, Jack sao Supunerea, de Eugene Ionesco, 1 993, Tiny Alice, de Edward Albee, 1994, Emigraofii, de Slawomir Mrozek, 1 995, Scaunele, de Eugene lonesco, 1997, Cervantes Joterlodes, adaptare după Cervantes, 1998, Femeia ca sceol de lupti (Du sexe de la femme comme uo cbamp de bataille . . . ), 1 999 - Stages Theatre, Los Angeles; Slugi la doi stlpioi, de Carlo Goldoni, Fountain Theatre, Los Angeles, 1 994, Viaţa neobişooiti a lui Edgu A. Poe, de B. Fidler, Hollywood Court Theatre, Los Angeles, 1995; Lecţia, de Eugene Ionesco, Ney York Public Library for the Performing Arts at the Lincoln center, Ney York, 1996; Le Pere Noei est ooe ordure, Splendide-Open Fist Theatre Company, Los Angeles, 1 998; Istoria comunismului povestiti pentru bolnavi mintali, de Matei Vişniec, Open Fist Theatre Company şi la Florence Gould Hali în New York, 2000; Talk sbow io Iofero, de J. N. Fenwick, Open Fis! Theatr Company, 2000; Trei surori, de A. P. Cehov, Open Fist Theatre, 2000; Dialogoes, de R. Dubillard, Titfany Theatr, Los Angeles, 2000; Şansa de a visa, de J. C. Grumberg, Open Fist Theatre Company, 2002; Demonii, dupll F. M. Dostoievski, Open Fist Theatre Company, 2004.

347 www.cimec.ro

VIRGIL FLONDA ­o jertfă a sărbătorii

Privesc pe Virgil Flonda într-o imagine muşcând dintr-un fruct şi cu privirea întoarsă înăuntru: muşcă din mărul cunoaşterii şi din fructul morţii. Muşcă din ceea ce înseamnă reprezentarea lumii, a fi asemănător cu creatorul, şi din ceea ce înseamnă a fi efemer, ca omul; din nemuritor şi muritor!

Intensă şi prea intensă viaţa actorului Virgil Flonda! Cu

staţionări, vizibile la sfârşit, ca ale prinţului Mîşkin din Idiotul lui Dostoievski, şi cu răspântii, ca a lui Kilroy pe Camino Real a lui Tennessee Williams!

De multe ori mi l-am imaginat cu ochiul lui Tarkovski, un Andrei Rubliov, deşi el alerga continuu spre prinţul Danemarcei. Îl interpretase în institut şi îşi luase licenţa cu multe meditaţii asupra lui. Pentru mine, Virgil Flonda nu era rupt din universul lui Shakespeare, ci din al marilor scriitori ruşi, torturaţi de credinţă. După aproape trei decenii, fişa sa de creaţie este o dovadă: o întoarcere spre ruşi, spre Dostoievski, şi o ridicare în scepticismul eclesiastic al lui Beckett. Între Mîşkin şi Vladimir din Aşteptându-1 pe Godot, ultimul personaj interpretat, este loc şi pentru speranţă, dar şi pentru disperare, pentru Copilul ce vine şi anunţă 'imperturbabil că

"Godot nu mai vine!" Poate " Mâine! " Virgil Flonda s-a născut la 1 4 decembrie 1 948 în Bistriţa

Năsăud şi a încetat din viaţă pe 28 iulie 2006, într-o clinică din Germania, unde se afla la tratament pentru un cancer de piept. ,,Steaua lui s-a stins în Germania", se spune în articolul Ultimul gong. Virgil Flonda, după absolvirea Facultăţii de

348 www.cimec.ro

filologie ( 1 973), urmează Institutul de Artă Teatrală şi Cinematografie "1. L. Caragiale", clasa prof. Dem Rădulescu, Ject. Adriana Piteşteanu, şi-şi susţine examenul de stat cu Hamlet ( 1977). Cu repartitie guvernamentală, împreună cu alţi colegi (Şerban Ionescu, Avram Birău, regizorul Florin Fătulescu) îşi începe cariera pe scena teatrului din Petroşani. Iată ce scria despre fascinaţia riscului în caietul-program (realizat pe verso-ul afişului) la primul său rol Andjev din Alegeţi-1 singuri ! (Mai inainte de a canta cocoşul), de lvan Bucovcan, regia Florin Fătulescu: ,.Mai există însă o necesitate a firii de a înfrunta lucrurile grele, de a te arunca în vârtejul lor, de a risca. O voluptate a riscului străbătută de cele mai mari grave probleme - şi din moment ce te deprinzi

cu ea - şirul mijloacelor, deşi este mai mic decât al scopurilor, sporeşte de la sine şi creşte în putere. Cum să-mi explic imediata trecere, după absolvirea Facultăţii de filologie, la /.A. T.C., din universul cărţilor în lumea scenei, decât prin acel ceva vital care te îndeamnă să rişti, te obligă să rişti!? Da, trebuie să spun, că pe măsură ce riscul pare a fi nemotivat, supus unor legi chiar ale hazardului, cu atât mai mult el e condus de un element raţional. După lucrarea de stat de la Facultatea de filologie, Adaptarea universalităţii general valabile la specificul romanesc in opera lui Lucian Bl�g�, incepe aventura transformării mele în semn scenic, în tram şi întruchipări a ceea ce se lasă doar imaginat şi

349 www.cimec.ro

presimţit. Este dorinţa de a transforma cuvântul - practic -într-o forţă materială mai mare. Poate numai când îl venerezi mult, atunci te cheamă şi poţi să intri, discret, sub haina lui, spre sensurile posibile. În 1973 am făcută această trecere, că e vorba de o trecere, cu un recital din poezia lui Ioan Alexandru şi Nicolae Labiş şi cu un monolog al lui Titus Honţea din Un fluture pe lampă de Paul Everac. Şi, aici mi se pare nimerit să cuprind într-o mare paranteză, mulţumitor profesorilor mei şi în special lui Dem. Rădulescu, câteva note privind rolurile-şcoală sau experienţă: Maciek din Cenuşă şi diamant, Andrei din Passacaglia, de Titus Popovici; Ştefăniţă din Viforul /ui Delavrancea (rol îndrăgit pe care aş vrea să-I reiau cu Fătulescu), Autorul din schiţa Five O'Klok de /. L. Caragiale; Zeus şi Priam din Iliada, de Homer; Alberth Bahn din Ferma din Dangarth, de Anderson Nexo, câteva roluri în adaptarea şi regia colegului Valeriu Paraschiv după Per Gynt; Omul cu idei din piesa Omul cu mârţoaga, de G. Ciprian; Hamlet - rol şi pentru examenul de stat. Am enumerat aceste roluri, mai mult pentru mine, pentru a vedea mai limpede azi riscul şi implinita mea iubire şi credinţă că am dreptate oricând, atunci când nu sunt lipsit de viaţă, pe scenă. Poate de aceea am ales, la repartiţie, teatrul din Petroşani - cu credinţa că teatru se poate face oriunde, indiferent de condiţii. Vreau să spun limpede şi clar pentru oricine că riscul, aşa cum îl înţeleg eu, are un temei moral, nu numai în constituţia firii mele, dar şi în specificul artei şi, chiar mai mult în cazul teatrului, un temei care so/icită exigenţa profesională şi dorinţa de a face ceva pe scena din Petroşani." În perioada 1 977- 1 980, interpretează 6 roluri. După cel de debut, continuă cu Ugarov din Anecdote provinciale (20 de minute cu îngerul), de A. P. Vampilov, regia Mihai Lungeanu, Dorante din Jocul dragostei şi al intâmplării, de Marivaux, regia Mihai Lung�anu, Roşea din Petru Rareş, de Horia Lovinescu, regia Florin Fătulescu, Insul W din Pluta Meduzei de Marin Sorescu, regia Florin Fătulescu, şi Antrenorul din Pele şi caii verzi, de Mircea M. Ionescu, regia Florin Fătulescu. Aceste spectacole sunt itinerate prin ţară, capitală şi, unele, înscrise la festivalurile de

350 www.cimec.ro

teatru, obţin premii după premii. Este momentul de vârf şi fast al teatrului din Petroşani. Critica locală, judeţeană, bucureşteană şi participantă la festivaluri, este elogioasă. De pildă: "Premiera prezentată duminică seara, de colectivul Teatrului de sat " Valea Jiului ", pe· scena Casei de cultură din Petroşani, a oferit publicului satisfacţia trăirii unui înalt act artistic, la care şi-a dat concursul întreaga echipă de realizare" (Ion Vulpe, Un spectacol de mare amplitudine

351 www.cimec.ro

emoţională, în Steagul roşu, din1 8 februarie 1978). La Deva: " Noua premieră a Teatrului de stat " Valea Jiului " din Petroşani, Alegeţi-/ singuri!, de /van Bukovcan, este incontestabil o realizare deosebită, poate una din cele mai valoroase a ultimilor ani" (Carol Drozd, Un frumos succes al colectivului artistic petroşănean, în Drumul socialismului, din 12 februarie 1 978). în capitală: "Teatrul de sat " Valea Jiului " din Petroşani a prezentat la Bucureşti în prima săptămână a acestei luni piesa Alegeţi-/ singuri! de !van Bukovcan. Colectivul artistic din Petroşani, coordonat de regizorul Florin Fătulescu, a reuşit să ne prezinte o piesă bine înţeleasă, interpretată într-o ţinută artistică înaltă" (Aurel D. Câmpeanu, Teatrul din Petroşani pe scenele bucureştene, în Steagul ruşu, din 26 mai 1 978). La Festivalul de teatru contemporan Braşov, 1 979, condus de Romulus Guga, Fl. Fătulescu obţine premiul pentru regie debut, şi critica este la unison: criticul de la Oradea, Stelian V asilescu, de la Oradea, consemnează spiritul de echipă, unitatea interpretativă a actorilor din generaţii diferite, personalitatea "într-un spectacol în care vedem o echipă de teatru" (Alegeţi-/ singuri, în Familia, nr. 4/1 979). Acelaşi spirit de echipă, descifrare şi joc tensionat sunt observate la următorul spectacol, Anecdote provinciale, de A. P. Vampilov, unde Virgil Flonda interpretează personajul Ugarov. Spectacolul pune ,.spectatorul într-o succesiune acută de trăiri şi participări sufleteşti, este un spectacol foarte interesant, cum de mult timp n-am mai întâlnit pe scena Teatrului de stat din Petroşani" (Tiberiu Spătaru, O anecdotă provincială în Steagul roşu, din 1 aprilie 1 978). " Un joc concentrat, inteligent, inventând un nou deznodământ, este al lui Virgil Flonda (Ugarov) . . . " (Dumitru Dem. Ionaşcu, Lumea ca spectacol sau O anecdotă provincială, în Drumul socialismului, din 1 6 aprilie 1 978). Echipa este triumfătoare. Virgil Flonda îşi dorea Hamlet, Florin Fătulescu, Cum vă place, iar eu, ca secretar literar, propuneam să scoatem din "cătuşele" ideologiei premiera absolută Pluta Meduzei, de Marin Sorescu. România nu era pluta meduzei, susţineam. În fine, s-a aprobat de la CCES -Direcţia Teatrelor, piesa românească. Şi spectacolul creat într-

352 www.cimec.ro

un moment de har al tuturor, are premiera în 13 februarie şi este introdusă, "peste noapte", doar printr-un telefon la Valentin Silvestru, în programul deja finalizat al Festivalului de teatru contemporan Braşov, 2 1 - 29 martie 1 980, ediţia a treia. Ea devine punct de referinţă şi simbol pentru mişcarea teatrală românească, în lupta de curăţire de scoriile ideologice. Virgil Flonda este cel mai fericit - identificat cu sensul spectacolului. Critica, de oriunde, susţine miracolul.

"Spectacolul prezentat joi în premieră întruneşte virtuţi artistice de excepţie, valoarea textului este subliniată de admirabilul joc de echipă al actorilor . . . " (Ion Vulpe în Steagul Roşu, din 15 martie 1980); ,,Faptul că Pluta Meduzei a văzut lumina scenei la Petroşani reprezintă o îndrăzneală şi un act de curaj din partea acestui colectiv artistic care a înţeles că misiunea sa este să iasă din plin în confruntările teatrale, să se implice în dialogul fructuos al dramaturgiei noastre şi să-i dea măsura proprie" (Dumitru Dem lonaşcu în Vatra, nr. 8/1 980) . . ,S-au obţinut coeziunea şi coerenţa unui

joc unitar, de echipă, acordat la diapazonul ironic şi meditativ al poetului. Remarcabilă este caligrajia spaţială, topologia scenică, fidelă unui cod precis de semnificaţii; mişcarea se desfăşoară pe linie orizontală, sinuoasă, cu indispensabile valute (căderea în "trape ", alunecarea în "capcanele " unui teren minat de laşităţi, delaţiuni, şi multe alte tare morale), intersectată ritmic de o tendinţă ascensională, de încercări de verticalitate necontenit eşuate" {Mira Iosif în Teatrul, nr. 4/1 980) . .,Distribuţia (. . .) unitară şi animată de convingerea că se află într-un moment de autodepăşire " (Ştefan Oprea în Cronica, 9 mai 1 980). Florin Fătulescu îşi adjudecă premiul pentru regie, Mirela Cioabă premiul pentru interpretare feminină debut. Faptul acesta generează ideea ca în judeţul Hunedoara şi nu în altul să se organizeze în 13-15 februarie 1 98 1 , la Deva, Seminarul de Dramaturgie şi Teatrologie ­Marin Sorescu, având ca obiect de dezbatere şi exegeză opera sa dramatică şi spectacolele realizate de Teatrul de stat "Valea Jiului" Petroşani, Teatrul de stat Sibiu şi Teatrul Naţional Craiova cu piesele sale: Pluta Meduzei, Răceala şi A treia ţeapă.

353 www.cimec.ro

În stagiunea următoare, Virgil Flonda se mută la Teatrul din Sibiu, unde debutează cu Eumet din Oedip salvat, de Radu Stanca, în regia lui Iulian Vişa, de care probabil îl lega o prietenie artistică. La o revenire în Petroşani, întârzie o noapte la mine, comentând piesa Camino Real, de Tennessee Williams. Îi împrumut volumul de teatru şi după câteva luni mi-I înapoiază. Deja interpreta rolul Kilroy, în regia lui Iulian Vişa, 1982. Apoi, regizorul pleacă din ţară, căutând orizonturile libere. Între timp, Virgil Flonda joacă mai mult în filme. După 1 989, Iulian Vişa se reintoarce în ţară şi pune în scenă o serie de importante spectacole, aproape de fiecare dată cu Virgil Flonda în rolul principal. El este axa spirituală a acestui teatru. L-am văzut în Actorul 1 din Decameronul, după Alexander Hausvater, regia Iulian Vişa, la Festivalul Naţional ,,1. L. Caragiale", Bucureşti 1 992. Transfigurat, într­un spectacol insolit, cu spaţii tenebroase, parcă redus la arhetipuri. Alături de el juca şi Constantin Chiriac, directorul Festivalului Internaţional de Teatru de la Sibiu. Acesta devine directorul Teatrului

"Radu Stanca" din Sibiu, iar Virgil Flonda

trece director artistic. În cadrul festivalului se ocupă, din 2003, de secţiunea Spectacole-lectură. Citeşte zeci de piese venite din întreaga lume şi selectează câte 6 pentru fiecare ediţie a festivalului. Se traduc şi se publică în volume bilingve. Alături de Constantin Chiriac îşi dăruie întreaga capacitate artistică şi organizatorică pentru a face să strălucească pe diverse meridiane Festivalul Internaţional de Teatru de la Sibiu, devenind al treilea ca importanţă din lume. Multe proiecte ale lui Virgil Flonda aşteaptă anul 2007, când Sibiul este capitala culturală a Europei. Dar el le va urmări împlinirea, dintr-o altă dimensiune a fiinţei. Ca jertfă a sărbătorii!

Crez: Virgil Flonda, ca adevăraţii ardeleni� are cultul dascălilor şi a implicitei exigenţe a lucrului dus până la capăt, a perfecţionării. Şi-a stimat şi invocat deseori profesorul Dem Rădulescu; şi-a adus cultura din filologică în sprij inul descifrării dramatu'rgiei şi pe cea a reprezentării până spre straturi magice în vederea spectacolului; a generat împreună cu drama şi autorul, cu regizorul şi cu sine, actorul, un dialog pentru a construi şi obţine un obiect artistic în care crede. Câtă

354 www.cimec.ro

credinţă în facere, atâta facere cu credinţă în spectator! " Reuşeşti, mărturiseşte esenţial Virgil Flonda, în interviul acordat cotidianului Tribuna din Sibiu, din 1 5 aprilie 2006, înainte cu trei luni de căderea cortinei, numai în momentele în care crezi cu adevărat în ceva. Dacă nu, trebuie să te laşi de profesia asta. Opinia actorului ajunge la spectator când el face ceva, nu când vorbeşte." Această lege Virgil Flonda şi-a impus-o şi o transmite celorlalţi, parteneri sau studenţi. Cadru universitar la Universitatea "Lucian Blaga" din Sibiu, formează un mănunchi de tineri actori şi-i obligă la exigenţă.

"Teatrul - spune el - e un mod de a fi, nu ştii asta când te naşti, dar e ceva care te atrage, fără să-ţi dai seama ce. Probabil că am fost atras de această formă a actorului de a se manifesta. Ascultam mult teatru radiofonic; când asculţi, poţi să-ţi imaginezi orice. Copilul are foarte multe in comun cu actorul. Copilul se joacă de-adevărate/ea. Creează nişte legi pe care le respectă. De mult am avut această tendinţă spre histrionic, de a face lucruri care in realitate nu se pot face. (. . .) Am făcut gimnastică de performanţă, unde nu există nu se poate, şi probabil că gimnastica mi-a creat această filozofie solidă, trebuie să fac asta. Şi am avut noroc. Am fost studentul lui Dem Rădulescu, un pedagog excelent care ne-a cultivat dragostea fără menajamente faţă de scenă. Să stai lângă un actor e un calvar, iar cei care sunt în preajma mea şi mă înţeleg sunt de admirat. Am fost extraordinar de dur cu mine şi cu ceilalţi pentru că nu îmi plac jumătăţile de măsură. Am principii şi ele dăinuie peste momente, peste con juncturi. Dacă am reuşit să sădesc în sufletele studenţilor măcar o fărâmă din acestea înseamnă că nu a fost zadarnic efortul." Şi, parcă în cuvintele lui Camus, dar pe cont propriu: " Profesia noastră e efemeră ca şi viaţa. De aceea e şi frumos şi unic teatrul. Teatrul e ca şi viaţa, dar poţi să laşi ceva în urma ta, să construieşti psihologii umane, un univers mai frumos. "

Şi deodată citesc vestea: "A fost un artist care a ştiut întotdeauna să se joace cu propria creativitate, poate mai bine decât mulţi alţi actori. Un om de o jovialitate şi un simţ al umorului remarcabile, a fost coloana vertebrală şi punctul

355 www.cimec.ro

constant de echilibru al teatrului sibian. " Îmi amintesc ultima întâlnire pe peronul Gării de Nord. Acceleratul lui spre Sibiu pleca cu o oră înainte faţă de al meu, spre Petroşani. De la fereastra ultimului vagon Virgil Flonda îmi flutura cu mâna. Dispărea spre Sibiu. Atunci ca şi acum, spre cetatea umbrelor! Şi aud ultima replică pe Camino Real: "Violetele din munţi au sfărâmat stânca."

Fişa de creaţie: Roluri la Teatrul de stat " Valea Jiului" Petroşani ( 1 977-1980): Ondrej

(Andjev) din Alegeţi-! singuri (Mai inainte de a canta cocoşul), de !van Bucovfan, regia artisticA Florin Flitulescu, 1 1 .02. 78; Ugarov din Anecdote provinciale (10 de minute cu ingerul), de A. P. Vampilov, regia Mihai Lungeanu, 30.03.78; Dorante din Jocul dragostei şi al îotimplirii, de Marivaux, regia Mihai Lungeanu, 1 9. 1 L 78; Roşea din Petru Rareş, de Horia Lovinescu, regia Florin Flitulescu, 24.02.79; Insul IV din Pluta Meduzei de Marin Sorescu, regia Florin Flitulescu, 1 3 .03.80; Antrenorul din Pele şi caii verzi, de Mircea M. Ionescu, regia Florin Filtulescu, 1 1 .05.80

Lo Teatrul "Radu Stanca" Sibiu: Eumet din Oedip salvat, de R. Stanca, regia Iulian Vişa, 198 1 ; Kilroy din Camioo Real, de T. Williams, regia Iulian Vişa, 1 982; Aristotel din Violetele, de G. Cheade, regia Iulian Vişa, 1983; So(ll/ din Capcani pentru un om singur, de R. Thomas, regia Radu Basarab, 1 983; Tournel din Puricele în ureche, de G. Feydeau, regia Matei Varodi, 1984; Hugh Preston din Week-end de adio, de M. J. Sovajon, regia Radu Basarab, 1985; Figaro din Ziua cea mai nebuni, de Peter Turini, regia Radu Basarab, 1 986; Higins din Pygmalioo, de G.B. Shaw, regia Mc, Ranin, 1 987; Victor din Lungi poveste de dragoste, de Tudor Popescu, regia Cristina loviţi, 1 988; $tefan din Nu ne naştem toţi la aceeaşi virsti, de T. Popescu, regia George Marinescu, 1 989; Eroul din Cartoteca, de Ru:t.ewicz, regia lulian Vişa, 1 99 1 ; Chang din Chang-Eng, de Goran TOngstron, regia Iulian V işa, 1 992; Actorul/ din Decameronul, dupA Alexander Hausvater, regia Iulian V işa, 1 992; Vanea din Unchiul Vanea, de A. P. Cehov, regia Ovidiu Lazar, 1 994; Marat din Marat-Sade, de Peter Weis, regia Tino Geirun, la Teatrul National Tg. Mures, 1995; Actorul din Azilul de noapte, de M. Gorki, regia Vtalie Lupaşcu, 1996; Himlicht din Meio Kampf, de Georg Tabori, regia Christian Notteger, în cadrul Wiener Festwochen - Jllena şi produs de Pygmalion Theater, 1998; Mtskin din ldiotul, dupA Dostoievski, regia Andriy Zholdak, 2000; în Pilafuri şi parfum de mllgar, dupll Cartea celor 1001 de nopţi, regia Silviu Purcarete, 200 1 ; Jago din Othello?!, adaptare dupA W. Shakespeare, regia Andriy Zholdak, 2002; în Cumnata lui Pantagruel - omagiu lui Rabelais, regia Silviu PurcArete, 2003; Vladimir din Aşteptându-1 pe Godot, de S. Beckett, regia Silviu Purcllrete, 1005.

Spectacole în spaţii non-convenţionale: Un coeaz valah la porţile Sibiului, din lirica lui Radu Stanca, 2000 - Cetatea Calnicului şi Holul FacultAţii de Litere, în cadrul Festivalului "Lucian Blaga" Sebeş; Podul de piatri, dupa texte ale poetului Mircea lvlinescu, 2000 - Palatul Cotroceni, în cadrul FestiviUiţii de acordare a Premiului de Excelenţi lui Mircea lvănescu; Clintec pentru anul lOOO, din lirica lui Lucian Blaga, 2001 - Cetatea Calnicului şi Holul Facultăţii de Litere, în cadrul Festivalului ,.Lucian Blaga" Sebeş; Meşterul Manole, dupA texte culese din balada populară şi piesa lui Lucian Blaga, 2003 - Cetatea Calnicului, Holul Facultăţii de Litere, în cadrul Festivalului .,Lucian Blaga" Sebeş şi Cetatea Mcdiaşului.

356 www.cimec.ro

Roluri 1nfdm: Robert de Mortaigne din Willbelm Cuceritorul, regia Gilles Grangier, 1 98 1 ; ScoTI/.S din intilnirea, regia Sergiu Nicolaescu, 1 982; Cocoşflllll din Horea, regia Mircea Mureşan, 1 984; Colonelal Franz K din Noi cei din linia intii, regia Sergiu Nicolaescu, 1985; Jack din Mircea, regia Sergiu Nicolaescu, 1 988; Paracliseru/ din Coroana de foc, regia Sergiu Nicolaescu, 1 990; Victor din A unsprezecea porunci, regia Mircea Danieluc, 1 99 1 ; Lucian Blaga în serialul tv. Dumnezeu s-a nAscut la sat, regia Grid Modorcea, 1995.

Turnee: la Festivalul "Ba/tic Dom" Sankt Petersburg - cu Pilafuri şi parfum de mAgar, dup!l cartea celor 1001 de nopţi, regia Silviu Purc!lrete şi Othello?!, dup!l Shakespeare, regia Andriy Zholdak, 2002; la Ulm şi Freiburg, Gennania - cu Pilafuri şi parfum de mAgar, 2002; la Oudapesta - cu Cumnata lui Pantagruel, regia S. Purc!lrete, 2003; la Tokio, Japonia, şi la Cividale, Italia - cu ldiotul, dup!l Dostoievski, regia Andriy Zholdak, 2003; la Festivalul "Coup de Chaufe A Cogniac", Franţa şi la Festivalul Teatrului European Porto, Portugalia - cu Cumnata lui Pantagruel, 2004; la Festivalul "Chalon dans la rue", Franţa, şi la Festivalul de la Chunchon şi Pohang, Coreea de Sud -ldiotul, 2005; la Festivalul Teatrului European Roma, Italia - cu Cumnata lui Pantagruel, 2005.

Realizeaza. 18 spectacole /ectur4 în cadrul Festivalului Internaţional de Teatru de la Sibiu, 2003; 2004; 2005.

357 www.cimec.ro

AVRAM BIRĂU -actorul topit sub cupola Întregului

Avram Birău s-a născut în comuna Saroş, judeţul Alba, la 12 decembrie 1 948. Părinţii, tatăl, Simion, şi mama, Minodora. Plecat din creierul Munţilor Apuseni, de la Câmpeni, purtând, parcă, mai multe inimi cu sine, unele auzindu-le din jos, din adâncimile istoriei noastre, altele din orizonturile îndepărtate ale culturii lumii, intră cu monologul lui Bif al lui Arthur Miller, în 1 973, la Institutul de Artă Teatrală şi Cinematografie "1. L. Caragiale",

Bucureşti. ,,Poate a fost o iubire ce te caută - mărturiseşte el -. ceva ce te alege şi te cheamă să săvârşeşti fapte mari, să te asculţi şi să înaintezi zi şi noapte, să te contopeşti cu ceva care este numai al tău, deşi tot timpul se află departe, să te dărui fără să te risipeşti". Lucrul acesta îl învăţă, între anii 1 973 - 1977, la Institut sub bagheta profesorilor şi pe diferite roluri. Pe Faust, sub descifrările lui Mihai Dogaru. În Oedip, din piesa lui Radu Stanca, simte că, dacă are curajul să ia pe proprii umeri povara, răspunderea şi înfruntarea cu neomenescul din om - cu destinul - nu se poate pierde, că în jocul destul de grav al forţelor opuse, victoria îi aparţine, chiar şi atunci când ele îl pot amenda cu severitate. În Creon, în Tirezios -

personaje aduse la viaţă de imaginaţia cea mai limpede, a lui Sofocle - a înţeles ce înseamnă forţa gândului care niciodată nu lasă lucrurile în neînţeles, în dezordine. ,,Ne stă în fire, nouă actorilor - spune el -, să ne raportăm faţă de spectatori, dar spectatorul cel mai exigent ne pândeşte din noi, dinlăuntrul nostru. Ar trebui să vorbesc aici de ceea ce a fost pentru mine întâlnirea cu rolul Lopahin din Livada cu vişini, sau acel Banko din Macbeth lucrat cu o colegă a noastră, Magdalena Klein. Oricât ai ajunge să dai într-un rol, o undă de amărăciune că nu totul ai comunicat, că tu însuţi te-ai trădat, mai

358 www.cimec.ro

.vtărnie ca o creangă fără rod. Mă exprim poetic, fiindcă în bucuriile şi amărăciunile noastre numai astfol se poate. A întrupa un personaj limpede şi cu credinţa că nu ai trădat nimic din lumea piesei, că tu ai di.vpărut în el fără pericol de a te pierde decât pentru a te regăsi, este ceea ce îmi doresc de când am coborât din Munţii mei . . . " Cu aceste gânduri, aşezate ca pe un fronton al 1.n1ui templu antic, Avram Birău vine la Teatrul din Petroşani, împreună cu colegii Şerban Ionescu, Virgil Flonda şi regizorul Florin Fătulcscu.

perioada 1977- 198 1 , interpretează I l roluri. După cel de debut, cu Vagabondul din Alegeţi-) singuri, de !van Bukovcan, regia artistică Florin Fătulescu; continuă cu Arlechin din Jocul dragostei şi al întâmplării, de Marivaux, regia Mihai Lungeanu; cu patru roluri (Diacul; Peresvetov; Tălmaciul şi Pietrarul) din Petru Rareş, de H. Lovinescu, regia FI. Fătulescu; înlocuieşte pe Mihai Clita în rolul titular din Glie Voinicul; şi mai dă chip personajelor: Insul V din Pluta Meduzei de Marin Sorescu, regia FI. Fătulescu; înlocuieşte pe Virgil Flonda în Antrenorul din Pele şi caii verzi, de Mircea M. Ionescu; lnfirmul din În căutarea sensului pierdut, de Ion Băieşu, regia FI. Fătulescu; şi Voicu Bucur din Soarele şi Luna, de Al. Anghelescu, regia Marcel Şoma După care, se transferă la Teatrul din Sibiu.

359 www.cimec.ro

Cu aceste spectacole se fac tumee prin marile oraşe ale ţării, se ajunge în capitală (cu excepţia a două: Jocul dragostei şi al Întâmplării şi Soarele şi Luna), se joacă la "Odeon", pe scena Naţionalului, cu patru din ele se participă la festivaluri, obţinându-se cele mai importante premii: de interpretare, de regie, de scenografie, de dramaturgie, de spectacol şi două premii A.T.M. Este momentul fast al Teatrului de stat "Valea Jiului" din Petroşani . Critica de specialitate şi chiar cea literară, fie locală, judeţeană sau bucureşteană este la unison elogioasă. Despre Alegeţi-1 singuri, Ion Vulpe scrie articol Un spectacol de mare amplitudine emoţională (Steagul roşu, din1 8 februarie 1 978). ,,Alegeţi-/ singuri, de !van Bukovcan, este incontestabil o realizare deosebită, poate una din cele mai valoroase a ultimilor ani", subliniază Carol Drozd (Un frumos succes al colectivului artistic petroşănean, în Drumul socialismului, din 12 februarie

1 978). La Festivalul de teatru contemporan Braşov, 1979, Fl. Fătulescu obţine premiul pentru regie debut. Stelian Vasilescu, de la Oradea, consemnează spiritul de echipă, unitatea interpretativă a actorilor din generaţii diferite, personalitatea

"într-un spectacol în care vedem o echipă de teatru"(Alegeţi-1 singuri, în Familia, nr. 411979). Echipa este triumfătoare.

360 www.cimec.ro

După peripeţii, privind aprobările, se pune în scenă, în premieră absolută, Pluta Meduzei a lui Marin Sorescu. La Festivalul de teatru contemporan Braşov, 21 - 29 martie 1980, ediţia a treia, ea devine pWict de referinţă şi simbol pentru mişcarea teatrală românească. Se adjudecă premii pentru interpretare, pentru regie. Drept mmare, se organizează, în 13--15 februarie 1981 , la Deva, Seminarul de Dramaturgie şi Teatrologie - Marin Sorescu. În toamnă, o nouă premieră absolută, cu probleme, în căutarea sensului pierdut, de Ion Băieşu, în regia aceluiaşi FI. Fătulescu şi în simbolicul cadru scenografic al aceleiaşi Elena Buzduzgan. Valentin Silvestru îi acordă o amplă şi substanţială cronică în România literară, nr. 43, din 23 octombrie 1980. "Stilul de joc e lapidar, esenţializat, replicile sunt rostite sec, mişcările bine reglate, uneori abrupte - scrie acesta. Grupurile se întocmesc şi se încheagă în geometrii rafinate, păstrând în genere o tensiune interioară care sugerează elanul chiar şi în momentele statice şi mute. Foarte bine e valorat umorul şi, cu succes subliniată, ironia atît de corosivă a piesei. Surprizele scenice, nu puţine, sunt de facturi diverse . . . impresia generală e de creaţie spontană autentică, în regim satiric bine întreţinut, în metaforă coerentă, expresivă şi implicită".

Se obţin premii, cam tot ce se poate, la Festivalul dramaturgiei româneşti actuale de la Timişoara 1980.

Avram Birău face parte din acest "grup entuziast de tine1i absolvenţi, îndrumaţi de regizorul Fătulescu către dinamica ideilor - cum zice Mira Iosif - către o vizualizare sugestivă şi o interpretare sublimată. S-au obţinut coeziunea şi coerenţa unui joc unitar, de echipă, acordat la diapazonul ironic şi meditativ al poetului " Astfel s-a obţinut o formă "vie" pe scenă! Iar Avram Birău rămâne actorul topit sub cupola întregului.

Fişa de creaţie: Roluri: la TeaJrul tk staJ " Valea Jiului" Petroşani ( 1 977- 1 98 1): Un

vagabond din Alegeţi-! singuri (Mai inainte de a cinta cocoşul), de Ivan Bukovfan, regia artistică Florin Fătulescu, 1 1 .02.78; Arlechin din Jocul dragostei şi al intimplliril, de Marivaux, regia Mihai Lungeanu, 1 9 . I l . 78; Dillcul; Peruvetov; Tălntaciul; Pietrarul din Petru Rareş, de Horia Lovinescu, regia FI. Fătulescu, 24.02.79; Glie Voinicul din Glie Voinicul, de Mircea Florian, (reluare); Insul V din Pluta Meduzci, de Marin Sorescu, regia FI. Fătulescu, 1 3.03.80; Antrenorul din Pele şi caii verzi, de Mircea M. Ionescu, regia FI. Fătulescu, 1 1 .05.80; Recitator în ,,Fiinţa istorici", spectacol de muzică şi poezie, regia Nicolae Gherghe, 1 9.09.80; Injlrmul din În căutarea sensu1ui pierdut, de Ion Băieşu, regia FI. Fătulescu, 1 8. 1 0.80; Voicu Bucur din Soarele şi Luna, de Al. Anghelescu, regia Marcel Şoma, 1 4.05.8 1 .

361 www.cimec.ro

VIOLET A ŢURCANU ­smulsă din Walt Disney

Absolventă a Liceului "Al. 1. Cuza" Ruşi-Vaslui, Violeta Ţuracnu debutează în 1 976 la Teatrul "V. 1. Popa" din Bârlad în rolul Mira din piesa cu acelaşi titlu a lui Eminescu. Continuă cu Nuţica din Interviu, de Ecaterina Oproiu, O servitoare din Nu suntem îngeri, de Paul Ioachim şi O fată din Puterea întunericului, de Tolstoi.

De la 1 8 august 1 977, îşi completează fişa de creaţie în

Teatrul de stat "Valea Jiului" Petroşani cu alte roluri, cele mai multe din piesele pentru copii: Vasilică şi Drăcuşorul Ţâşpoc din Dănilă Prepeleac, Ionică din Pupăza din tei ( dramatizări de C. Paiu, după 1. Creangă); Ancuţa şi Băieţelul din Glie Voinicul, de Mircea Florian, şi Mioara din Vrăjitoarele, de Dimitrie Stelaru. Din celelalte: Angelica din Mireasă fără mire, de Bogdan B. Bogdan; O bocitoare din Petru Rareş, de H. Lovinescu; Soţia Hamalului din Excepţie şi regulă, de B. Brecht, sau Sora medicală din Al treilea nu se poate, de lvan Martinov. Absolvă cursurile Şcolii populare de artă Petroşani, secţia actorie-regie teatru.

În perioada 1979- 1983 Violeta Ţurcanu a realizat 1 6 roluri, pe lângă cel de la Bârlad, roluri diferite ca factură ' stilistică şi gen spectacular. Datorită vioiciunii, ritmului, a fost inclusă în distribuţiile unor spectacole

362

www.cimec.ro

muzical-coregrafice. Bucuria de joc, prospeţimea şi credinţa aproape până la limita naivităţii în ceea ce face au fost date ale interpretării sale. Ea duce cu sine copilăria . . . . Parcă ruptă din orăşelul-minune al lui Walt Disney, al copiilor, acolo unde dictatorii de orice sorginte şi în orice domeniu ar acţiona nu au dreptul să intre. Copilăria este ţara sfântă, edenul fiecăruia înainte de vină şi păcat.. .

Cronicarii de teatru i-au consemnat apariţiile scenice. De pildă: Bogdan Ulmu în Scânteia tineretului din 4 dec. 1 978, despre interpretarea rolului Angelica din Mireasă fără mire: ,,Din numărul apariţiilor scenice, le-aş cita pe cele realizate de Violeta Ţuracnu (cu salutare rezerve de candoare)", sau

363 www.cimec.ro

Mălina Stănescu despre Soţia hamalului, în Teatrul nr. 12/1979: Violeta Ţurcanu (şi Mircea Pânişoară) ,fac faţă unui alt tip de joc decât cel cu care erau obişnuiţi''.

În 1 983, spre nenorocul şi durerea ei, Violeta Ţurcanu trebuie să părăsească scena - iubită cu patima unui copil - , fiindcă Teatrul din Petroşani, la fel ca toate celelalte din ţară, îşi reduce numărul de angajaţi, intrând în acea criză economică, a autosubvenţionării, cunoscută sub numele de eficienţă economică a actului artistic.

FiJa de creaţie: Roluri: La Teatrul " V. J. Popa" Bfirlad: Mira din Mira, de M. Eminescu;

Nuţica din Interviu, de Ecaterina Oproiu; O servitoare din Nu suntem îngeri, de Paul Ioachim; O fald din Puterea intunericului, de Tolstoi, şi in spectacolul l iterar-muzical Eroii n-au nevoie de cuvinte.

La Teatrul de stai " Valea Jiului" PetroJani ( 1 977-1 984): Vasilică şi DrăcUJorul ŢfiJpoc din Dinili Prepeleac, de C. Paiu dupll. 1. Creangă, regia N. Gherghe, 2 1 . 1 1 .77; Angelica din MireasA firll mire, de Bogdan B. Bogdan, regia FI. Fll.tulescu, 27.09.78; O bocitoare din Petru Rareş, de H. Lovinescu, regia FI. Fll.tu1escu, 24.02.79; lonicll din PupAza din tei, de C. Paiu dupll. 1. Creangă, regia N. Gherghe, 03.04. 79; Octavia din La lumina zilei, de V. Mureşan şi D. Dem Ionaşcu, regia FI. Fătulescu, 1 8.08.79; Soţia Hai1Ullu/ui din Excepţie şi reguli, de B. Brecht, regia Muşata Mucenic, 02. 1 2.79; Ancuţa şi Bllieţelul din Glie Voinicul, de Mircea Florian, regia N. Gherghe, reluare; Inginera şi Secretara din Pele şi caii verzi, de M. M. Ionescu, regia FI. Flitulescu, 1 1 .05.80; Mioara din Vrlijitoarele, de Dimitrie Stelaru, regia N. Gherghe. 1 0.06.80; Sora medicală din Al treilea nu se poate, de Ivan Martinov, regia Marcel Şoma, 1 5 . 1 3 . 8 1 ; Eleviul 1 din Caragiale şi vremea lui (Un pedagog de şcoală nouă), regia N. Gherghe, 27.05.82; Olga din ÎncurcA lume, de A. de Herz, regia N. Gherghe, 1 8.02.82; Ionuţ din Ionuţ şi extratereştrii, de N. Gherghe, regia N. Gherghe, 08. 1 2.83. În recitalul Fiinţa istorici.

La casa de cultură a sindicalelor Petro1ani: Privighetoarea şi Ciocllnitoarea din Concertul din plidure, de George Negraru.

364 www.cimec.ro

ELENA BUZDUGAN -sau evoluţia spre "metafora scenică"

Elena Buzdugan, scenografă de incontestabilă originalitate, cel puţin în anumite perioade, în peisajul teatral românesc, s-a născut la 29 ianuarie 1 928, la Bughea de Jos, judeţul Muscel (Argeş). Părinţii cu nume de sfinţi, Ioan şi Maria. Urmează şcoala primară şi Liceul de fete de la Câmpulung. Este absolventă a Institutului de Artă Plastică "N. Grigorescu" Bucureşti, specialitatea scenografle, unde îi

are ca profesori pe N. Dărăscu, Octav Angheluţă şi J. Steriadi. În perioada 07.09.53 - 01 .08.54 este profesor de desen la Liceul Militar "Dimitrie Cantemir" Predeal (fostă "Mânăstirea Dealu", mutat în 1955 la Breaza). Se angajează ca pictor­scenograf, de la 0 1 . 1 0.55 până la 01 . 1 1 .69, la Teatrul Naţional Timişoara (secţia română şi apoi secţia maghiară); de la 01 .09.69 până la O l . l l .76 la Teatrul "Mihai Eminescu" Botoşani; iar de la Ol . l l .76 şi până la pensionare şi după în Teatrul din Petroşani. A urmat şi a absolvit în 1 98 1 cursul şi stagiul de 3 ani de perfecţionare a pregătirii "Creaţia artistică românească şi transpunerea ei scenică", cu Liviu Ciulei.

Participă la Expoziţia colectivă de pictură - Timişoara, 1 968; la Trienalele de scenografie din Bucureşti organizate în 1 97 1 , 1974, 1 977, 1 980, 1981 , sau la Expoziţii colective de scenografie (decor şi costume) la Budapesta în 1 965, Praga în 1970.

O activitate artistică desfăşurată aproape pe timp de trei decenii. Peste 1 00 de piese din dramaturgia română şi universală, din diferite zone şi epoci au fost proiectate în spaţiul scenic, gândite şi regândite în materia sensibilă a

365 www.cimec.ro

scenografiei. De pildă, câteva titluri din această diversă gamă dramaturgică: Montserrat decide, de H. Robles; Pădurea împietrită, de Scherwod; Omul în robă, de P. Kohut; Doamna Ministru, de Nuşici ; Câinele Grădinarului, de Lope de Vega; Privire de l!e pod, de Arthur Miller; Lisistrata, de Aristofan; Invăţătoarea, de Brody; Îngrijitorul, de H. Pinter; Totul e bine când se termină cu

� . li 1 •• .:· ' ' •• •• 11

bine, de Shakespeare; Act veneţian, de Carnii Petrescu; Moralitatea Doamnei Dulska, de Zapolska; Opinia publică, de Aurel Baranga; Aceşti îngeri trişti, de D.R. Popescu; Passacaglia, de Titus Popovici; Omul cu mârţoaga, de G. Ciprian; Vlaicu Vodă, de Al . Davila; A doua faţă a medaliei şi Arca Bunei Speranţe, de Ion D. Sîrbu; Poveste din Arbat, de Arbuzov; Pluta Meduzei, de Marin Sorescu; Cantemir Bătrânul, de N. Iorga( televiziune); În că�tarea sensului pierdut, Gărgăriţa şi Regina Lear, de 1. Băieşu; lfigenia în Taurida, de Goethe; Domnişoara Julia, de August Strindberg; Jesus Christus, Rex Moldavae, de M. Eminescu, Delir în doi, în trei. .. de E. Ionescu, Take, lanke şi Cadâr,

366 www.cimec.ro

de V. I. Popa; Huhurezul, de G. M. Cecchi, Năpasta şi O noapte furtunoasă, de I. L. Caragiale, sau Femeia cu sacoşele, de Dumitru Velea. A lucrat cu diverşi regizori: Ion Taub, Constantin Anatot, Zoe Anghel Stanca, Marietta Sadova, E. Borduşanu, Aureliu Manea, Sorana Coroamă, Constantin Dinischiotu, Marcel Şoma, Florin Fătulescu, Atila Vizauer, Dumitru Velea, Marius Oltean, Zoltan Schapira, Horaţiu Ioan Apan ş.a.

Premii acordate scenografei Elena Buzdugan: - Premiul III pe ţară pentru spectacolul Montserrat

decide, de E. Robles, la Teatrul maghiar de Stat Timişoara, Bucureşti, 1957;

��--��--- ---�--

Menţiune pentru s-c-��og�afi�-

spectacolului-in căutarea sensului pierdut, de I. Băieşu, al Teatrului "Valea Jiului" Petroşani, la Festivalul dramaturgiei româneşti actuale, de la Timişoara, 9- 1 6 noiembrie 1980;

- Premiul de scenograjie în stagiunea 1980 acordat de Biroul Secţiei de critică teatrală A.T.M. pentru decorurile la Pluta Meduzei, de Marin Sorescu, şi În căutarea sensului pierdut, de 1. Băieşu, la Teatrul "Valea Jiului" din Petroşani.

Premiul "Ion D. Sîrbu " pentru scenografia la spectacolul Arca Bunei Speranţe, realizat la Teatrul Dramatic

"Ion D. Sîrbu" din Petroşani, acordat de Fundaţia Culturală

"Ion D. Sîrbu", în 1999. 367

www.cimec.ro

Din câteva consemnări ale presei de specialitate să încercăm să dăm o imagine, chiar dacă fragmentară, a acestei întinse activităţi şi originale experienţe artistice. În revista Teatrul, nr. 7/1957, Florian Potra, referindu-se la spectacolul Montserrat decide, scrie: "Scenografia spectacolului timişorean (Elena Buzdugan) a fost mai puţin ambiţioasă, dar mai fidelă indicaţiilor autorului şi din acest simplu motiv, mai reuşită" De la această fidelitate în care se deconspiră o scenografie ilustrativistă cerută de epocă, mai târziu se constată o abatere prin simplitate şi plastică. În Teatrul nr. 5/1963, Valeria Ducea surprindea: "Decorul realizat de Elena Buzdugan a adus - prin plastica eleganţă, prin liniile simple,

prin elementele de mobilier de bun-gust şi rafinament - o contribuţie importantă la realizarea atmosjerei adecvate acţiunii dramatice" Deci fără a mai copia şi idealiza prezentul, ci urmărind, acum, o adâncire spre situaţia dramatică pentru a o reprezenta scenic conform acelui concept de "metaforă scenică", lansat de Radu Stanca, astfel, se

368 www.cimec.ro

desfăşoară şi evoluează experienta scenografei. Conscmnările pe marginea spectacolelor realizate la Botoşani lasă să surprindem momentul acestei tranziţii: o acumulare continuă de experienţă pe latura plasticului, a atmosferei şi expresivităţii, ce păstrează cu ingeniozitate simplitatea, încercând o depăşire a staticului spre cinetic, venind, astfel, în întâmpinarea semnificatiilor mai adânci ale piesei. În Contemporanul din 14 iulie 1 972, Constantin Paiu, despre spectacolul Eu sunt tatăl copiilor, de Angela Bocancea consemnează aceste sensuri şi conjuncţii: "Atmosfera astfel orientată a fost excelent susţinută prin soluţia scenografică, de maximă expresivitate şi manevrabilitate, oferită de Elena Buzdugan. Personajele au putut să evolueze într-un cadru oarecum cinematografic, pe decupaje care au asigurat o cursivitate marcantă reprezentaţiei''. În Cronica din mai 1 973, referindu-se la spectacolul Moralitatea Doamnei Dulska, de Zapolska, Al. 1. Firduş scrie: "Ideea a fost subliniată de scenografia spectacolului (Elena Buzdugan), decorul fiind construit dintr-un ingenios interior delimitat de «paravanul» pereţilor şi mobilat cu tot ceea ce poate decora şi masca, la fel de «onorabil», o asemenea existenţă. Totul sub o cuprinzătoare umbrelă, zâmbet maliţios care include şi sancţionează întregul univers al Dulskilor". Sau George Genoiu despre spectacolele Vlaicu Vodă, de Al. Davila, şi A doua faţă a medaliei, de Ion D. Sîrbu, în Ateneu nr. 1 211973: "Decontrile ambelor spectacole ne-au plăcut, prin simplitate şi ingeniozitate" La emisiunea Scena, la 20 noiembrie 1 973, Constantin Paiu precizează: ,,A doua faţă a medaliei dispune la Botoşani prin intermediul scenografiei de un interpret în plus. Forme tridimensionale elastice, dinamice. . . Şi pentru confirmarea afirmaţiilor de mai sus, un amănunt, dacă poate fi astfel numit: în premieră absolută la Botoşani, după ridicarea cortinei, după câteva secunde de tăcere, decorul Elenei Buzdugan a fost aplaudat, cum se spune «la scenă deschisă» "

Cu aceste achiziţii, în plan profesional, Elena Buzdugan s-a prezentat la Petroşani. Experienta sa artistică a avansat spre căutarea metaforei scenice şi a obţinerii unui caracter

369 www.cimec.ro

totalizator pentru spectacol, încât să se poată vorbi de o viZmne interpretativ-scenograjic-regizorală. În Teatrul nr.4/ 1980, Mira Iosif îşi începea cronica la Pluta Meduzei, de Marin Sorescu chiar cu descrierea cadrului scenografic: "O platformă de dimensiuni reduse, în centrul căreia se înalţă, dominator, un trunchi de copac cu o coroană-mână cu palma ridicată ca un avertisment; o rachetă grosolană, tablă şi câlţi, ca o jucărie stângaci alcătuită, un balon caraghios, cu ochi şi bot de animal feroce, din bucăţi pe teci te de sac de care atârnă lungi intestine de cauciuc, în fundal o pânză cu desene geometrice, sfâşiată parcă din copertina unui circ: e cadrul de jos, insolit şi sugestiv (scenografie Elena Buzdugan) propus de . . . "; sau, mai târziu, în Steaua nr. 4/198 1 , Doina Modola îşi începea la fel cronica: "Decorul (scenografia Elena Buzdugan) păstrează. din pânza omonimă a lui Gericault dispoziţia spaţială a ambarcaţiunii, cu catargul central - aici o mână, semn al destinului sau al înecului. Stângace ca realizare, şocantă la început, poate prea directă ca sens şi prezentare plastică, mâna-copac dobândeşte treptat eficacitatea semiotică, în special în momentul final al strivirii, al închiderii gestului de rugă, de ajutor pe care-I sugerează: mâna-schelet asasin, rezultat meritat al zbateri/ar simulate, incapabile, tembele, coborând treptat apăsătoare, neiertătoare . . . ". Iar Valentin Silvestru la spectacolul În căutarea sensului pierdut, de 1. Băieşu, în România literară, nr. 4311 980, consemna tocmai caracterul integrativ al viziunilor: "Cu ajutorul unei inspirate scenografe, Elena Buzdugan, care găseşte totdeauna forme insolite, dar şi adecvate, el (FI. Fătulescu) a creat un cadru aparent eteroclit, cu un promontoriu unde se află elemente disparate de decor şi dedesubtul căruia se învârte teribila roată simbolică, răsucită de generaţii. Costumaţia e şi ea amestecată, conservându-se însă câte un detaliu precis caracterizant şi, îndeobşte, cu funcţie persiflatorie". Evoluţia acestei experienţe artistice spre "metafora scenică"' şi caracterul totalizator sau integrator al viziunilor (scenografice, interpretative şi regizorale) a atins prin cele două spectacole, Pluta Meduzei, de Marin Sorescu, şi În căutarea sensului pierdut, de 1. Băieşu, realizate în

370 www.cimec.ro

Teatrul de Stat "Valea Jiului" Petroşani, un punct maxim de materializare artistică.

Sli transcriem dintr-un caiet-program (stagiunea 1 977-1 978) o "tabletă", Gânduri de scenograf pentru a surprinde şi câteva note reflexive dintr-un proces creator referitor la spectacolul, Viaţă particulară, de Ov. Genaru:

În căutarea

.. Nu-mi place să teoretizez, îmi place să aplic şi să mă feresc să formulez judecăţi definitive.

Despre scenografie, scenografii nu scriu, iar criticii de specialitate se mulţumesc cu câteva rânduri.

Ce pot spune mai întâi despre piesă? Că este o comedie ironică vizând mediul actual. Personaje tipice: soţ, soţie, jiu, frate, prietenă. O aventură destul de obişnuită, clasică chiar într-un anumit gen de teatru.

Intenţia hotărâtă a autorului este de a ridiculiza, de a satiriza, ajungând chiar pe alocuri la o semnificaţie mai profundă.

Scenograjic m-am străduit să fac un decor menit să dezvăluie, să reliefeze, să comenteze, să evoce atmosfere

371 www.cimec.ro

afective şi asociaţii de idei apte să facă pregnant conţinutul afectiv şi intelectual exprimat în interpretări şi să facă sensibil ceea ce noi numim subtext.

Analiza profUndă a textului dramatic, epoca, mediul social al conflictului şi al personajelor incluse în text duc la creaţia scenografică. Astfel elementele ansamblului scenic, amănuntele selectate sunt supuse unei interpretări a cărei finalitate constă în expresivitatea plastică, proporţionări, relaţii, ritmuri compoziţionale, valorificări şi evidenţieri prin culoare şi lumină.

Însă nu trebuie uitat că elementul plastic al scenei nu este decorul, ci omul, actorul, "el sugerează spaţiul schimbându-şi locul şi sugerează efectul plastic schimbându-şi poza " (Fr. Kiesler).

Viaţa particulară a lui Ov. Genaru, ca orice piesă, cere creatorilor găsirea unei formule de expresie, cere realizarea scenică a unei imagini care să sugereze acţiunea, cere căutări, situaţii pe care scenograful trebuie să le găsească înainte ca regizorul şi actorii să treacă la pregătirea spectacolului.

Ca scenograf am căutat să pot utiliza spaţiul, să-I pot sugera şi organiza, pentru a-i face sensibilă o anumită situaţie umană, un anumit tip de relaţii umane."

Elena Buzdugan a ajuns să fie un scenograf reprezentativ în peisajul românesc, îndeosebi, prin dimensiunea simbolică descoperită în piesele de teatru; ea gândeşte şi regândeşte textul, îl spaţializează simbolic şi poetic, uneori şi moral. Scenografiile sale sunt un "nu" categoric spus celor realiste, teziste, i lustrativiste. Până la imaginea finală "textul" teatral trece printr-o suită de variaţii, întră în conjuncţie cu viziunea regizorului, dând acea integralitate spectacolului. Ar fi de urmărit în cazul său şi suita de schiţe, de decoruri şi costume până la alegerea finală, suită ce poate să constituie un ,,spectacol" al imaginaţiei.

Dintre realizările deosebite, publicul i-a întâlnit, după 1 989, pe scena din Petroşani, scenografia la Jesus Christus, Rex Moldavae, de M. Eminescu, Bătăi in pluş, de Marin Sorescu, regia Dumitru Velea, Arca Bunei Speranţe, de Ion D. Sîrbu, regia Zoe Anghel-Stanca, sau Femeia cu sacoşele,

372 www.cimec.ro

de Dumitru Velea, în regia lui Horaţiu Ioan Apan, o psihodramă care a adus în lumina scenei omul integral în încercarea de refuzare a reprezentării vieţii .

Fişa de creaţie: Scenograjie şi costume: La Teatrul de stat " Valea Jiului" Petroşani: Autobiografie, de H.

Lovinescu, regia Marcel Şoma, 06. 1 1 . 77; Viaţă particularli, de Ov. Genaru, regia M. Şoma, 0 1 .04.78; La lumina zilei, de V. Mureşan, D. Dem Ionaşvu,

DIPLIUA

regia FI. Fătulescu, 1 8.08.79; Bulevardul impăclirii, de A. Baranga, regia M. Şoma, 0 1 .03.80; Pluta Meduzei, de Marin Sorescu, regia FI. Fătulescu, 1 3.03.80; În căutarea sensului pierdut, de I. Băieşu, regia FI. Fătulescu, 1 8. 1 0.80; Al treilea nu se poate, de Ivan Martinov, regia M. Şoma, 1 5. 1 2.8 1 ; lfigenia în Taurida, de Goethe, regia Aureliu Manea, 2 1 .03.82; Gărgi'iriţa, de I. Băieşu, regia M. Şoma, 04. 1 1 .82; Dom n işoara Julie, de Strindberg, regia M. Şoma, 1 3.02.83.

La Teatrul din Petroşani, devenit Teatrul DratnQtic "Ion D. Sîrbu ": (după pensionare): Jesus Christus, Rex Moldavae, de M. Eminescu, regia Dumitru Velea, 1 4.09. 9 1 ; Bătăi in pluş, de Marin Sorescu, regia D. Velea, 3 1 . 1 0.92;

Hoţul cinstit, de Valeriu I3utulescu, regia Rodica Băiţan, 08.04.93;

Gărgăriţa, de Plautus, regia D. Velea, 94; Baboiul, de D. Velea după 1. L.

373 www.cimec.ro

Caragiale, regia D. Velea, 09.05.95; Delir in doi, în trei în câte dţi vrei . . . , de E. Ionesco, regia Attila Vizauer, 1 9. 1 1 .95; Joc primejdios, de Lucretia Petrescu, regia Otilia Dediu, 1 7.02.96; Fata moşului şi fata babei, de D. Velea după Ispirescu, regia D. Velea, 27.02.96; Catrafusele, de 1. D. Sîrbu, regia Marius Oltean, 14.09.96; Frumoasa lumii, de D. Velea, regia Nicu Ursu, 09. 1 1 .96; Ispita de D. Velea după Damian Stănoiu, regia D. Velea, 20.06.97; Picalll şi ursul, de FI. Smarandache, regia Boris Melinti, 24.09.97; 2000 S pentru nevasta mea, de Bjom Arrhen, regia Liviu şi Zoltan Schapira, 0 1 .0398; Take, Ianke şi Cadâr, de V. 1. Popa, regia M. Şoma, 1 8.09.98; Huhurezul, de G. Maria Cecchi, regia Horatiu Ioan Apan, 1 8. 1 2.98; Pacea cu Zmeii, de V. Butulescu, regia M. Şoma, 05.02.99; Arca Bunei Speranţe, de Ion D. Sirbu, regia Zoe Anghel Stanca, 10.06.99; Cetatea interzisi, de Isidor Chicet, regia H. 1. Apan, 2000; D'ale lui Caragiale, regia Mihai Clita, 20. 1 0.2000; Regina Lear, de 1. Băieşu, regia, H. 1. Apan, 25.03.0 1 ; NApasta, de 1. L. Caragiale, regizor H. 1. Apan, 27. 1 0,0 1 ; Muntele de sticlA, de D. Velea după Eminescu, regia H. 1. Apan, 27.02.02; O noapte furtunoasl, de 1. L. Caragiale, regia Zoltan Schapira, 1 3.07.02; Menajeria de sticlA, de Tennessee Williams, regia 1-1. 1. Apan, 1 9. 1 0.02; Femeia cu sacoşele, de Dumitru Velea, regia H. 1. Apan, 1 8.04.03; Mingea fermecat!, de Gligor Haşa, regia Fr. Chorobea, 12.05.03; Robespierre, de George Astaloş, regia Constantin Dicu, 20.09.03; Ştefane, MAria Ta, de M. Eminescu, regia D. Velea, 09.03.04; Veşnicie provizorie, de V. Butulescu, regia H. 1. Apan, 23.04.04; Hangiţa, de C. Goldoni, regia H. 1. Apan. 1 0. 1 0.04; Sirena şi Victoria, de Aleksandr Galin, regia H. 1. Apan, 23.01 .05.

374 www.cimec.ro

ŞERBAN IONESCU -sau expresivitatea ascensională

Şerban Ionescu pare desprins din galeria personajelor închipuite de El Greco. Când vine la Teatrul din Petroşani, de pe băncile Institutului şi de pe platourile de turnare a filmului Ion, blestemul pământului, blestemul iubirii, după celebrul roman al lui Liviu Rebreanu, în regia lui Mircea Mureşan, tânărul actor pare mistuit de forţa celor două blesteme, precum zice în

adiţie titlul filmului, al teluricului şi al pătimaşului cros, adică al scenei ludice şi al iubirii ce leagă viaţa cu reprezentarea închipuirii, fapta, cu visul, în sensul cel mai larg şi înalt al cuvântului. Subţire şi înalt să atingă nesrarşitul, cu o istovire lăuntrică dată pe faţă şi o stare sufletească de a se desprinde de cele din jur şi a ţâşni spre înalturi. Tatăl său a fost pilot de vânătoare şi fiul, cu picioarele bine înfipte în pământ şi privirea spre înaltul cerului, spre stele, pare cuprins de o continuă tendinţă ascensională, de un elan de zbor.

Şerban Ionescu s-a născut la 23 septembrie 1950, în Corabia, judeţul Olt, şi - datorită felului de serviciu al tatălui, de a fi detaşat mereu în altă parte - copilăria şi-o împarte între Corabia, Braşov şi Caracal. (La Braşov, se întâlneşte cu Florin Fătulescu la Şcoala populară de artă - ca elevi de liceu - şi joacă în câteva spectacole ale acestuia, legându-se între ei o admirabilă prietenie.) Între anii 1 974- 1 978, urmează cursurile de actorle la I. A. T. C. "I.L.Caragiale" Bucureşti, clasa Amza Pellea. Pentru examenul de absolvire interpretează rolul Miron David din Piticul din grădina de vară, de D.R. Popescu.

375

www.cimec.ro

Şerban Ionescu, este repartizat la Teatrul din Petroşani, în iulie 1 978, dar lucrează pe platourile de filmare, realizând magistratul rol Ion din filmul Ion, blestemul pământului, blestemul iubirii, la începutul anului 1979, şi la teatru, 3 roluri, toate în regia artistică a lui Florin Fătulescu, Ioniţă din Petru Rareş (Locţiitorul), de Horia Lovinescu, premieră la 24 februarie 1979, Căţărătorul din Pluta Meduzei, de Marin Sorescu, premieră la 1 3 martie 1980, şi Boxerul din În căutarea sensului pierdut, de Ion Băieşu, premieră la 1 8 octombrie 1980. Este momentul fast al Teatrului din Petroşani. Cu primul, se sărbătoresc 30 de ani ai teatrului. Cu unnătoarele se participă la festivaluri, luându-se importante şi grele premii. Cu toate se fac ample turnee în ţară şi se joacă triumfător în Capitală. Critica este uluită, entuziastă, descătuşată. Autonomizarea estetică a teatrului contra ilustrativismului ideologic şi-a găsit aici locul de manifestare într-un program bine articulat. Despre primul său rol la Petroşani, Dumitru Dem Ionaşcu notează: "Creaţie artistică exactă, pe măsura rolului (Ioniţă) are Şerban Ionescu, alcătuind un personaj complet'. (Petru Rareş o montare de excepţie la Teatrul de stat " Valea Jiului ", în Ritmuri hunedorene, iulie, 1 979). La al doilea, Căţărătorul, Ion Vulpe îi stabileşte coordonatele, filosofice şi interpretative: ,.Mitul sisific este şi rămâne contemporan umanităţii, "piatra " prăbuşeşte insul automatizat şi însingurat. Este meritul lui Şerban Ionescu (actor curtat insistent pe platourile de filmare, aflat doar la al doilea rol pe scena noastră) de a descoperi filonul filozofic al metamorfozei zborului fără ţel în necesitate. Căţărătorul întruchipat de el impresionează prin expresivitate, realizată cu mijloace economice, dar autentice de comunicare. Logica personajului este firească, deşi desfăşurarea sa este impresionantă, de la frica primitivă până la cutezanţa icarică" (Steagul Roşu, 1 5 martie 1980). Iar despre al treilea, Boxerul, criticul Valentin Silvestru scrie imediat după premieră, remarcând stilul şi jocul unitar, de echipă: "Stilul de joc e lapidar, esenţializat, replicile sunt rostite sec, mişcările bine reglate, uneori abrupte. Grupurile se întocmesc şi se încheagă în geometrii rafinate, păstrând în genere o tensiune interioară

376 www.cimec.ro

care sugerează elanul chiar şi în momentele statice şi mute. Foarte bine e valorat umorul şi, cu succes subliniată, ironia atît de corosivă a piesei. Surprizele scenice, nu puţine, sunt de facturi diverse, deşi nu totdeauna şi de bun gust. Dar impresia generală e de creaţie spontană autentică, în regim satiric bine întreţinut, în metaforă coerentă, expreslva şi implicită. ( . . . ) Şerban Ionescu, cu haz inteligent, prompt şi eficace, intervenind mereu, cu vervă, însă şi cu un sigur autocontrol... " (România literară, nr. 43, din 23 octombrie 1980).

Cu Pluta Meduzei, la Festivalul de teatru contemporan Braşov, 21 - 29 martie 1980, ediţia a III-a, spectacol devenit simbol în primenirea estetică a teatrului nostru, Florin Fătulescu obţine premiul pentru regie, iar Mirela Cioabă, premiul pentru debut interpretare feminină. Dar critica -aproape de oriunde din ţară şi de orice fel, teatrală, literară ŞI filosofică, a ţinut să se exprime -forţa de estetică şi "echipă",

a remarcat expresivitate spiritul de spectacolul

377 www.cimec.ro

fiind unul prin excelenţă integrativ. între critici au fost voci care 1-au situat pe Şerban Ionescu în faţă: Ennil Rădulescu -

,.Din echipa de interpreţi se reţin într-o primă notare: Şerban Ionescu (Căţărătorul), Mirela Cioabă (Femeia), Mihai Clita (Fotograful)" (Pluta Meduzei - însemnări din sala de spectacol, în Drum nou, 25 martie 1980, Braşov); Victor Parhon - ,,Din tânăra echipă de absolvenţi ai LA. T C. -ului, juriul Festivalului de teatro contemporan de la Braşov a reţinut ., sonurile " distincte ale lui Şerban Ionescu (Căţărătorul) şi ale Mire/ei Cioabă (Femeia), un premiu pentru .. debut colectiv " meritând însă şi câţiva dintre .. inşii " spectacolului: Dinu Apetrei, Avram Birău, Virgil Flonda" (Luceafărul, nr.20, din 1 6 mai 1 980); ori Ştefan Oprea -

,.Reţinem mai ales numele lui Şerban Ionescu (Căţărătorul) şi al Mireleţ Cioabă (Femeia)" (Pluta Meduzei, în Cronica, nr. 1 9, din 9 mai 1 980).

Cu În căutarea sensului pierdut, la Festivalul dramaturgiei româneşti actuale de la Timişoara, ediţia 1, 1 980, se obţin: Premiul pentru cel mai bun spectacol, Premiul pentru cea mai bună regie: Florin Fătu/escu; Menţiune pentru scenografie: Elena Buzdugan; Premiul Asociaţiei Scriitorilor din Timişoara pentru dramaturgie lui Ion Băieşu. Iar după, se organizează de către Teatrul din Petroşani Seminarul de Dramaturgie şi Teatrologie - Marin Sorescu, 1 3 - 1 5 februarie 1 98 1 , la Deva, iar Biroul Secţiei de critică teatrală A TM acordă pc anul 1 980 două premii realizatorilor spectacolelor Pluta Meduzei, de Marin Sorescu, şi În căutarea sensului pierdut, de Ion Băieşu: Premiul de regie: Florin Fătulescu şi Premiul de scenograjie: Elena Buzdugan.

Fără să fie un joc de cuvinte, Şerban IQnescu, atunci ca şi acum, dă chip unei ciudate ubicuităţi. Energia şi combustia lăuntrică îl fac să fie prezent peste tot. Este actorul ce pare că lucrează deodată în mai multe locuri . Şi într-adevăr, este pe platourile de filmare şi pe scena din Petroşani ( 1978- 198 1 ); pe scena Teatrului din Sibiu ( 198 1 - 1 992) şi a "Comediei" din Bucureşti ( 1982- 1 992, colaborator), a Teatrului "Odeon"

( 1992-2002) şi a Naţionalului din Capitală (din iunie 2002), pe

378 www.cimec.ro

platourile numeroaselor filme şi ale televiziunii, în ultimul timp, în istovitoare seriale, precum comedia Om sărac om bogat (2006-2007). Şerban Ionescu este actorul multiplicat ca prezenţă, multiplicat ca înfăţişări, dar toate strânse, să spunem "alungite" sub cupola acelui efort de ascensiune spirituală propriu stilului din plastică al lui El Greco. Şi aceasta, în ciuda dimensiunii ironice. Prin aceasta se capătă chiar o

379 www.cimec.ro

dimensionare umană a ceea ce depăşeşte omul alunecat în viaţa cotidiană. Cine 1-a privit în Căţărătoru/, închis într-o rachetă care ia foc în încercarea de a se desprinde de pământ, cine 1-a văzut căţărându-se pe mâna uriaşă din acest spectacol pentru a scăpa de "căderile în trape", are imaginea unui disperat sacrificiu al omului, dar şi al actorului - datorită lucidităţii. Şerban Ionescu este o continuă flacără în scenă. Şi "lacrima" şi ,,râsul" consumă materia pe verticală, eliberează lumina din învelişul fizic al actorului. Fie prin extatica forţă a privirii, fie prin surâsul ironic generat de conştiinţa absolutului şi infinităţii lumii, Şerban Ionescu face vizibil zone ale

.

invizibilului. Pe când partenerii joacă pe orizontali tate, el joacă pe verticalitate. Şi lumea scenei se dimensionează. Cine 1-a văzut în Boxerul păstrează imaginea celui aflat într-un "box" continuu cu reaua infinitate a lumii de jos. O mână de cenuşă sub privirea Celuilat. De aceea, prin interpretările de excepţie, Şerban Ionescu, pare a declanşa ceva din "puterile" naturii, aşezându-se, în peisajul actorilor noştri, între Florin Piersic şi Amza Pellea - la distanţă egală între "lacrima" unuia şi "surâsul" celuilalt.

Fişa de crefl/le: Roluri şi spectacole la: TeaJrul de stat " Valea Jilllui" Petroşani ( 1 978-

198 1 ): Ioniţif din Petru Rarelj, "Locfiitorul", de Horia Lovinescu, regia artistică Florin Flitulescu, 24.02.79; Cifţăriftorul din Pluta Meduzei, de Marin Sorescu, regia Florin Flltulescu, 13 .03.80; Boxerul din In c:lutarea sensului pierdut, de Ion Băieşu, regia Florin Flitulescu, 1 8 . 1 0.80.

Teatrul Mic (primul rol in Bucureşti): Dumitru al lui Dincă din Nişte ţlirani, de Dinu Sllraru, scenariul dramatic şi regia Clltălina Buzoianu.

Teatrul din Sibiu (1981-1992): Dirijorul, de D.R.Popescu, Camino real, Tennessee Williarns.

Teatrul de Comedie (colaborator 1982-1992): Doi tineri din Verona, Regele Ioan, Visul unei nopţi de varli, Troilus şi Cresida, Sfintu Miticli Blajinu, Avea douli pistoale cu doi ochi albi şi negri, de Dario Fo,. Slugii la doi stApini, Procesul, 3 x Havel, Cirtiţele, Comedia erorilor.

Teatrul "Odeon" ( 1992-2002): Comedii de Cehov, Richard III, de Shakespeare, regia Mihai M!iniuţiu; Demonul meschin; La figAnci, dupli Mircea Eliade, regia Al. Hausvater; Platonov, de Cehov; Lulu; Fraţii, regia Al. Dabija; Saragosa 666 zile; Cartofi prAji ţi cu orice, regia Alice Barb.

Teatrul "Mic": Moartea mAnâncil banane; Inelul dragostei. Angajat al Teatrului Naţional "I.L. Caragiale" Bucureşti: Dobcinski in

Revizorul, regia Serghei Cerkasski; Nicu/aie CursjlJnt în CrimA pentru pilmint, după romanul lui Dinu Sliraru, dramatizarea şi regia Grigore Gon!a; Prista11da in O

380 www.cimec.ro

serisoare pierduti, de I.L.Caragiale, regia Grigore Gonţa; Paharnicul Ulea în Apus de soare, de Barbu Delavrancea, regia Dan Piţa.

Filmograjie: Ion în Ion - Blestemul pAmintului, blestemul iubirii, regia Mircea

Mureşan, 1 979, Burebista ( 1 980), Porţile dimineţii, Capeaua mereenarilor, Ţapinarii, Imposibila iubire ( 1983), Horn ( 1 984), Aeasl ( 1984), SalutAri de la Agigea, Caotonul pArAsit, Furtuni în Padfie ( 1985), Marele premiu ( 1985), BAtAlia din umbri ( 1 986), Pldureaoca ( 1 987), Umbrele soarelui, Miracolul, Martori dispăruţi ( 1 988), iueepotul adevArului, Laerima eerului ( 1989), Mireea ( 1989), Chira Chiralina, Şobolanii roşii ( 1990), Atac in bib1ioted ( 1992), Oglinda (regia Sergiu Nicolaescu, 1993), Meurtres par procuration ( 1995), Prea tirziu ( 1 996), FaţA in faţA ( 1 999), serial TV Roberta, regia V. Hotea (2000) "Adio Europa!" (regia Tudor MlirAscu), Taudreţea libelule1or (regia Dan Necşulea, 2002), Al matale, Caragiale (2002), Valsul lebedelor (2002), Maria (regia P. CAlin Netzer, 2003), serialul TV Lumini şi umbre, Taodreţea lleustelor, film de televiziune (regia Dan Necşulea), Siudromul Timisoara (2004), 1 5 (2005).

Premii, distincţii: Festivalul de Film de la Costineşti. Premiul de excelenţi UCIN, 2002. Ordinul Naţional "Serviciul Credincios" în Grad de Cavaler, 2002.

381 www.cimec.ro

FRANCISCA CHOROBEA ­şi "picătura de umor"

Franc isca Luka (devenită Ionaşcu, Chorobea) s-a născut la 23 august 1 948, în Bucureşti, sectorul 3. Familia se mută la Deva şi ea absolvă, în 1 967, Liceul "Decebal" de aici. Apoi, urmează Cursul de balet (de un an) la Bucureşti. Revine în 1 968 şi începe activitatea la Teatrul de estradă Deva. Timp de 7 ani realizează roluri de proză şi balet în spectacolele: Apollo la Deva; Deva, revin la tine; Adam

şi . . . Deva; Cânt cu tine oraş de basm; Doi ori doi . . . plus unu; Cetate de vis şi cântec.

Din 1 975 se mută la Teatrul de stat Turda, unde, până în 1 979, interpretează roluri ce îi aduc consemnări meritoase, precum: Femeia din Moscheta, de Ruzante; Agnes din Jocul de-a vacanţa, de M. Sebastian; Doica din Cyrano de Bergerac, de Edmond Rostand; Safta din Chiriţa În provincie, de V. Alecsandri; Ioana din Aceşti Îngeri trişti, de D. R. Popescu.

Din 1 979 se angajează la Teatrul din Valea Jiului, completându-şi fişa de creaţie cu roluri diverse, îndeosebi, de comedie, de satiră pigmentată cu umor, cât şi pentru copii: Mândra din Vrăjitoarele, de Dimitrie Stelaru; Poştăriţa Cristinel din Pele şi caii verzi, de Mircea M. Ionescu; Reportera din Al treilea nu se poate, de lvan Martinov; Elvira din Gărgăriţa, de 1. Băieşu; Eflntiţa din Conul Leonida faţă cu reacţiunea, de J. L. Caragiale; Kristin din Domnişoara Julie, de Strindberg; Smaranda din Dănilă Prepeleac, după 1. Creangă de C. Paiu, Împărăteasa din Baboiul de Dumitru Velea, după 1. L.Caragiale; Veta din O

382 www.cimec.ro

noapte furtunoasă; Oretta din Huhurezul, de Cecchi, sau Noah din Arca Bunei Speranţe, de Ion D. Sîrbu.

A lucrat cu regizori de diferite generaţii, viziuni şi relief artistic: Matei Varodi, Zoe Anghel Stanca, Nicolae Gherghe, Florin Fătulescu, Marcel Şoma, Ion Simionescu, Radu Băieşu, Marius Oltean, Horaţiu Ioan Apan. Sau a pus în scenă piese pentru copii: Mingea fermecată şi Fata Pădurarului, de Gligor Haşa, Blestemul Zânei, de Mircea Andraş, Hrap Alb, de Ştefan Oprea după Creangă, Soacra cu trei nurori, după Ion Creangă.

· din Babpiul, de Dumitru Velea, după Caragiale

Pentru creaţia sa pe scena din Petroşani, în 1 993, Ministerul Culturii i-a echivalat experienţa artistică cu studiile superioare de specialitate. Diversitatea stilistică a rolurilor i-a solicitat îmbogăţirea continuă a experienţei artistice şi lărgirea registrului interpretativ. Cu o dezinvoltă mişcare scenică îşi pune în evidenţă remarcabilul simţ al wnorului, al pitorescului şi grotescului şi, prin urmare, atitudinea satirică şi ironică, dar şi compunerea discretă, cu sensibilitate şi candoare. Uneori se identifică cu personajul, deseori se detaşează spre a-1 contura ironic. Cronicile sunt o mărturie. Florin Tomea în Teatrul nr. 511977 scria: ,Jntr-o permanentă mişcare Între fidelitate şi trădare se află personajul interpretat de Franciska Luka

383 www.cimec.ro

(Femeia), cu un fin simţ al umorului şi al pitorescului"; Ion Cocora în Tribuna nr. 8/1977, îi observa "un remarcabil simţ al enormului" în compunerea personajului Agnes; sau Ovidiu Constantinescu în Transilvania nr. 2/1977, o descrie ca "impetuoasă, energică, vulcanică, expresivă în Safta"; din nou Ion Cocora în Tribuna nr. 1 / 1978: "Umorulfarsei se sprijină mai mult sau mai puţin pe Safta (Francisca Luka), un izvor de

www.cimec.ro

veselie pe nedrept tăinuif'; Mircea Ghiţulescu în Tribuna nr. 5/1 978: "0 altă reuşită este interpretarea Franciscăi Luka, sugerând cu discreţie pecetea soţiei (Ioana), un rol de muză mozartiană, şi prin aceasta inefabilul unei anume feminităţi" Contribuţiile artistice de la Petroşani îi sunt consemnate aidoma. Referindu-se la rolul Poştăriţei Cristinel, din piesa Pele şi caii verzi, Al. Ionescu, în Scânteia tineretului nr. 9543/198 1 , scria: ,,Remarcabilă mi s-a părut Francisca Ionaşcu, o actriţă cu virtuţi certe de comediană"; Ion Vulpe în Steagul roşu nr. 9203/198 1 : ,.)ocul marcat, susţinut cu aplomb şi talent, ba pe alocuri mai reliefat, mai degajat, de Francisca Ionaşcu, vitala, temperamentala poştăriţă plină de farmec şi energie . . . "; sau peste ani, Ioan Dubek despre rolul din piesa Pacea cu Zmeii, de Valeriu Butulescu, în Curierul Văii Jiului din 23 februarie 1 999: ,,Francisca Chorobea (Ileana Cosânzeana) îi dă rolului nuanţe bufe, sub acestea dezvăluindu-se o lacrimă " Această formulare aminteşte de remarcile, anterioare, defmitorii ale lui Valentin Taşcu din Steaua nr.3/1983 : "Francisca Luka-Ionaşcu (Kristin) îşi îndeplineşte cu naturaleţe rolul, reuşind să toarne în ansamblul aspru al piesei pică tura de umor necesară "

Este evidentă şi din aceste câteva opinii critice predilecţia sa spre comic, "în comedie mă simt ca peştele în apă", zice într-un interviu. Francisca Chorobea nu închide jocul în sine, ci îl deschide spre spectator, dându-i acestuia satisfacţie şi punându-1 în situaţia de a reacţiona wnoristic, ironic, satiric, vis-a-vis de personajul şi acţiunea în cauză. Totodată, ea îşi cultivă o anwne voiciune, o reacţie promptă, pentru a obţine spontaneitatea şi expresivitatea scenică, gradarea şi ritmul necesare personajului şi acţiunii. Îşi elaborează delicat şi în volute desenul mişcării şi răstumărilor comice. Repudiază caricatura uşoară şi însoţeşte conturarea personajului, chiar la marginile grotescului, de farmec, apropiindu-1 astfel de sfera wnoristicului. Pentru un echilibru al comicului.

Francisca Chorobea este actriţa plină de savoare comică, dar în adânc de tristeţe; viaţa particulară i s-a irosit în două scurte căsătorii, rămânând doar cu teatrul, nedespărţită de

385 www.cimec.ro

scenă chiar şi după pensionare. Teatrul este o constantă şi sigură bucurie pentru ea, o confirmare că nu e totul zadarnic.

Fişa de creafk: La Teatrul de estradă Deva ( 1 968-1 975): Spectacole: Apollo la Deva (balet);

Deva, revin la tine (proză şi balet); Sus cortina la cetate! (balet); Adam şi . . . Deva (prozA); Cint cu tine Ofltll de basm (balet şi prozA); Doi ori doi . . . plus unu (balet şi prozA); Cetate de vis şi cintec (prozi).

La Teatrul de stat Turda (1975-1979): Roluri: Femeia din Moscheta, de Angelo Beolco Ruzante, regia artistică Matei V arodi; Agnes din Jocul de-a vacanţa, de M. Sebastian, regia artistică Marin D. Aurelian; Doica din Cyrano de Bergerac,

386 www.cimec.ro

de Edmond Rostand, regia artistic!i Zoe Anghel Stanca; Safta din Chirifa în provincie, de V. Alecsandri, regia artistica Stelian Stancu; Ioana din Aceşti îngeri trişti, de D.R.Popescu, regia artistic!i Stelian Stancu.

La Teatrul de stat ., Valea Jiului" ( 1979), devenit în 1991, Teatrul DraiRillic .,Ion D. strbu " Petroşani: Roluri: Cocoşul şi O elevii din Pnplza din tei, dup!i CreangA, regia artistic!i Nicolae Gherghe, 03.04.79; Valeria din La lumiDI zilei, de V.Mureşan şi Dumitru Dem Ionaşcu, regia Florin Flitulescu, 1 8.08.79; POŞtiJriţa Cristinel din Pele şi caii verzi, de Mircea M.lonescu, regia FI. Flitulescu, 1 1 .05.80; M8ndra din VrAjitoarele, de D. Stelaru, regia N. Gherghe, 1 0.06.80; Ziaristii din Al treilea nu se poate, de !van Martinov, regia Marcel Soma, 15 . 12.8 1 ; Eflmlfa din Conul Leonida fafl cu reacfiunea, de 1. L.Caragiale, regia N. Gherghe, 17.05.82; Elvira din Glrglrifa, de Ion Rliieşu, regia M. Şoma, 04. 1 1 .82; Kristln din Domnişoara Julie, de Strindberg, regia M. Şoma, 13 .02.83; Elvira Tronaru din Ulciorul nu merge de multe ori la apl, de Dinu Grigorescu, regia 1. Simionescu, 24.09.83; /ala Il din Glie Voinicul, de Mircea Florian, regia N. Gherghe, 19. 1 1 .85; Flra din Omul cu mirtoaga de Gheorghe Ciprian, regia M. Şoma, 19.09.85; Smaranda din Dlnill Prepeleac, de C. Paiu dupli CreangA, regia N. Gherghe, 05.05.86; Neli din Autorul e in sali, de 1. Bliieşu, regia Radu Rliieşu, 01 .06.86; Ursuleţul din Cocoşelul neascultltor, de 1. Lucian, regia N. Gherghe, 1 3.06.86; Toinette din Bolnavul închipuit, de Moliere, regia M. Şoma, 27.01 .89; Sostrala din Mltrlguna, de Machiavelli, regia N. Gherghe, 06.05.90; Capra din Capra cu trei iezi, dupli CreangA, regia N. Gherghe, 19. 10 .90; Vulturul din Prislea cel viteaz . . . , de P. lspirescu, regia N. Gherghe, 29.0 1 .9 1 ; MaRUl, Maria şi Antoaneta din Don Juan, Tichia şi Iubirea, de T. Mazilu, regia A. Florea, 20.04.91 ; Doamna din Alexandru Lilpuşneanu, de M. Eminescu, regia Dumitru Velea, 14.09.91; Viola din Bieţii comedianfi, de Ion D. Sirbu, regia D. Velea, 04. 12.91 ; Mumtl Pliduril din Piunaşul codrilor, de V. Eftimiu, regia N. Gherghe 13 . 1 1 .92; Vulpea din Concertul din pldure, de George Negraru, regia G. Negraru, 02.02.93; Bl11r8na din Hoţul cinstit, de V Butulescu, regia Rodica Bliifan, 08.04.93; Dionysos din Glrglriţa, de Plautus, regia D. Velea, 29. 10.93; Ollmpia din Bivolitele, de 1. D. Sirbu, regia N. Gherghe, 00. 1 1 .99; Soacra din Casa de pe graniţl, de Mro2ek, regia N. Gherghe, 02.03.94; Secretara din Logica rAtAcirii, de V. Butulescu, regia N. Gherghe, 16.06.94; Smtlranda din Dinill Prepeleac, de C. Paiu dupli Creanga, regia N. Gherghe, 25.01 .95; lmplirl11easa din Baboiul, de Dumitru Velea, dupli Caragiale, regia D. Velea, 09.05.95; Doamna Cornea din Joc primejdios, de Lucretia Petrescu, regia Otilia Deditl, 17.02.96; Soacra Mare din Catrafusele, de 1. D. Sirbu, regia Marius Oltean, 14.09.96; Veto din O noapte furtunoasll, de 1. L. Caragiale, regia Nicolae Ursu, 14.02.97; Doamna Kabadais din Nesltnlul, de Dimitri Psathas, regia M. Oltan, 19.09.97; Oretta din Huhurezul, de Giovanni Maria Cecchi, regia Horatiu Ioan Apun, 18 . 12.98; Ileana din Pacea cu zmeii, de V. Butulescu, regia M. Şoma, 05.02.99; MaRUl Tanţei din Tanţa şi Costel, de 1. Bliieşu, regia M. Oltean, 05.03.99; Noah din Arca Bunei Sperante, de 1. D. Sîrbu, regia Zoe Anghel Stanca, 10.06.99; Prof. M/JUer din Bivoliţele, de 1. D. Sirbu, regia Dumitru Câta, 10.03 .01 ; Moaşa şi Sf. Duminicli din Fata moşului şi fata • . • moaşei, de Bogdan Ulmu, regia B. Ulmu, asistent de regie, Francisca Chorobea, 1 5.04.05; Mumtl poveştilor în Fata Plidurarului, de Gligor Haşa, regia Fr. Chorobea, 04. 1 0.05; Comentatoarea în Soacra cu trei nurori, dupli Creanga şi regia Fr. Chorobea, 15.02.06.

Regie anistlcll: Mingea fermecatll, de Gligor Haşa, 12.05.03; Blestemul Zluei, de Mircea Andraş, 1 1 .09.03; Hrap Alb, de Ştefan Oprea dupa CreangA, 26.01 .04; Fata moşului şi fata ... moaşe� de Bogdan Ulmu, (asistent de regie), 15 .04.05; Fata Pldurarului, de Gligor Haşa, 04. 1 0.05; Soacra cu trei nurori, dramatizare dupa Creangă de Francisca Chorobea, 15 .02.06.

387 www.cimec.ro

MIRELA CIOABĂ -o actriţă oficiantă şi poetă

,,Apariţia rliscolitoare a spectacolului Plllta Meduzei, prin sensibilitatea şi intensitatea trliirii, e Mirela Cioabă. Tânlira actriţă arată în Fe�la o dotare evidentli pentn1 rolul grav, de vibraţie /liuntrică, recomandându-se încă de la debut ca un talent ce se cere urmărit'

Ion Cocora (Tribuna, din 8 mai 1980)

În Tokyo există The Globe Theatre, o replică a celebrului teatru shakespearian din Stratford upon Avon. După ce Teatrul Naţional din Craiova a susţinut spectacolul Titus Andronicus, în regia lui Si lviu Purcărete, în rolul principal cu Ştefan Iordache, Mirela Cioabă, care interpreta pe Tamora, a fost invitată ca să scrie un autograf pe pereţii tavemei The Globe. Alături de autografe ale unor artişti celebri din

lumea teatrului, precum Peter O'Toole şi Lawrence Olivier, sunt şi cuvintele actriţei noaste: Mirela Cioabă - pentru etemitatel

Ca să ajungă aici, Mirela Cioabă şi-a aşezat talentul sub o corolă a spiritului. A ales să facă din viaţa proprie o treaptă pentru artă. De aceea şi nu numai, dincolo de făpturile sale spectaculare, închipuite pe scenă, ea poartă cu sine un spectacol, vădit în rarele şi fericitele clipe de transparenţă ale sinelui. Un spectacol lăuntric. Ceea ce lasă să ·se vadă pe scenă este spectacolul "fixat" de regizor şi ea, dar în spatele acestuia arde continuu flacăra adevăratului spectacol. Nu este întâmplător faptul ,că dintre regizori s-a înţeles cel mai bine cu Aureliu Manea, sau Florin Fătulescu. Pentru ei cuvântul dramatic poartă o tremurătoare făptură care vine să împlinească creaţia. Din exterior aceasta se vede prin faptul că

388 www.cimec.ro

nici unii nu ştiu şi nu pot să spună când spectacolul este gata, deşi imaginea finală închide totul, ca o naştere. Aceasta, fiindcă se află sub presiunea acelui lăuntric spectacol cu făpturi răsfrânte din nu se ştie ce ape tăinuite. Actriţa este martorul lucid, oficiant în tărâmul reprezentării. Ce spectacol este omul cu spiritul său cu tot! ar fi zis Aureliu Manea. Să am forţă şi luciditate să mărturisesc despre aceasta - pornind de la mine, ar zice Mirela Cioabă. Actriţa nu spune că a fost aleasă, precum infatuaţii efemerelor clipe, ci că ea a ales: ,,mi-am făcut studiile la timp - răspunde lui O. Dumitru în interviul "Viaţa mea personală este . . . teatrul!". Adică, am început din tinereţe meseria de actor, nu am stat pe gânduri niciodată în privinţa alegerii!" (Obiectiv mehedinţean, din 6 noiembrie 2002). Într-un alt interviu luat de Rodica Oancea, răspunzând la "problemele" ce se iscă şi la "soluţiile" ce trebuie să le găsească în construirea unui rol, Mirela Cioabă pare înscrisă încă de la început pe calea cunoaşterii de sine: ,,Pe cât de chinuitoare este această aşteptare şi confruntare, pe atât de mare este satisfacţia când soluţia îţi apare de-a dreptul, ca printr-o r(!velaţie. Şi mai departe, oarecum intuindu-şi spectacolul purtat cu sine. Chiar dacă nu întotdeauna publicul face, de mână cu noi, drumul acesta, satisfacţiile noastre nu pot fi diminuate, ele sporesc prin consumarea interioară. Este ceea ce nu se poate pierde, este ceea ce ne rămâne". (Debut, în Ritmuri hunedorene, noiembrie 1 979, p. 1 6).

Mirela Cioabă s-a născut la 7 august 1 955, în Bucureşti. Părinţii : tatăl, Gheorghe, şi mama, Margareta. Familia i se mută la Piteşti şi viitoarea actriţă se formează aici. Creşte sub spiritul revistei Argeş şi sub mâna poeţilor Gheorghe Tomozei, Nichita Stănescu . . . De altfel, ea va fi continuu în preajma scriitorilor, de la Marin Sorescu la Dumitru Radu Popescu, de la Ştefan Aug. Doinaş la Ion O. Sîrbu, şi uneori, prin ceea ce scrie, în mijlocul acestora. Latura sa poetică manifestându-se nu numai pe scenă, ci, câteodată, şi în paginile revistelor sau cu poezii adunate, precum volumul În lacrima ce împresoară casa (Ed. "Scrisul Românesc", Craiova, 1 990).

389 www.cimec.ro

Absolvă Institutul de Artă Teatrală şi Cinematografică "1. L. Caragiale" Bucureşti, promoţia 1 979, clasa Octavian Cotescu. Rolurile din Institut sunt, aşa cum trebuie, diverse: de la implicarea gravă la detaşarea umoristică, de la istorice la contemporane: Ada din Nu suntem îngeri, de Paul Ioachim, Doamna Tana din Viforul, de Delavrancea, Ziţa din O noapte furtunoasă şi Zoe din O scrisoare pierdută, de 1. L. Caragiale, Alta din Micul Eyolf, de H. Ibsen, Evadne din Tragedia fecioarei, de Francis Beaumont şi John Fletcher, Doamna Szalay din Iubire, de Bartha Lajos, Fleur din Croitorii cei mari din Valahia, de Al. Popescu, Varvara din Egor Bulâciov şi alţii, de M. Gorki. Face şi o dramatizare din Caracterele, de Monciu Sudinski, interpretând rolul Eugenia Plătică. Privirea lucidă asupra structurii interioare a piesei, nu numai a personajului, este una din trăsăturile vizibile, chiar din Institut, care-i caracterizează figura spiritului artistic. Îşi dă l icenţa cu personajul Ludmila din Cercul în patru colţuri, de Valentin Kataev.

La prezentarea la Petroşani, într-o convorbire, mi-a răspuns:

., - De ce ai ales Teatrul minerilor? - Chiar alăturarea aceasta a cuvintelor m-a surprins.

Nu există nici un teatru în ţară care să se definească prin publicul său. Aceasta spune mult pentru o teorie, dar mai mult pentru dragostea şi opţiunea mea pentru teatru. Mi-am ales să-mi fac ucenicia pe scena care are un prieten sigur şi statornic. Aici am aflat că lucrurile nu sunt chiar întocmai. Dar asta, acum, are o importanţă numai pentru mine, ca actriţă.

- Totuşi, deschide mai mult explicaţia. - Nu ştiu cine a trişat în dragostea asta dintre public şi

teatru. Eu sunt hotărâtă să merg până la capăt. Să încerc totul ca acest public să fie alături de mine, să mă urmărească. Sunt convinsă că stă în putinţa actorilor să refacă a�eastă iubire ca o necesitate artistică şi morală. Şi, ca orice tânăr, simt în aceasta un reazem moral. Ca actor, care înseamnă un permanent dialog cu oamenii, nu este suficient să-ţi găseşti

390 www.cimec.ro

acţiunilor tale numai suporturi şi mobiluri estetice. Mai trebuie şi unele morale.

- " Cercetaţi singuri şi descoperiţi ceea ce nu vi s-a spus", cum îndemna Cardon Craig?

- Poate. El avea dreptate să spună ca mspiraţia provine din afară şi nu din Teatru. Şi nu mi se pare exagerat. Adică, el cerea să ne afundăm în omenesc. Şi drumul acesta îl

39 1 www.cimec.ro

găseşte fiecare cum poate. Căutând acolo unde siguranţa se clatină, unde este subţire, subţire. Eu consider că am optat pentru Petroşani într-o clipă fericită, că am posibilitatea să văd efectul muncii mele, reuşita mea . . .

- Cejoci? - Rolurile cu care mă voi întâlni în stagiunea aceasta,

fără nici o rezervă, îmi plac. Debutez pe scena minerilor În rolul Monica din piesa Logodnica, de Al. Sever, în regia lui Marcel Şoma. Sunt distribuită în rolul Femeia din excelenta piesă Pluta Meduzei, de Marin Sorescu, în regia lui Florin Fătulescu, va urma să joc în Evul mediu întâmplător, de Romulus Guga . . .

- Orientarea repertorului spre dramaturgia noastră contemporană vine în întâmpinarea căutării acelor suporturi

"morale"? Ca tensiune de idei, ca implicare a problematicii

într-un dialog deschis de la om la om. Rolurile de care am vorbit vor fi pentru mine adevărate examene. Dar înainte de a mă prezenta la răspuns, voi coborî într-o mină. Nu de alta, ci să aflu câte ceva despre " examina tor " Nu ştiu de ce, dar mi­ar face plăcere să aflu într-o bună zi că opţiunea mea pentru Teatrul minerilor s-a făcut într-o vineri"

Într-o "zi de vineri", de mare iubire pentru teatru, Mirela Cioabă debutează pe scena din Petroşani cu rolul Monica Mateescu din premiera absolută Logodnica, la 20 decembrie 1979. Publicul a fost de partea actriţei, iar tatăl său, care stătea în spatele lui Valentin Silvestru, fără să-I cunoască, prins de bucuria succesului, îl bate pe umăr şi-i spune cu toată candoarea: ,,Efata mear' Cuvinte cu siguranţă maximă că fata lui a întruchipat frumosul. Adică, în subtextul acestor cuvinte găsindu-se împlinită legea obiectivităţii estetice, acel de gustibus non disputandum. La care, Valentin Silvestru prin ceea ce a scris despre Mirela Cioabă i-a dat dreptate: actriţa este pe scenă, în sensul plin al cuvântului de fiinţă a fnunosului. Dumitru Dem Ionaşcu notează: ,,Dintre protagonişti o vom remarca pe Mirela Cioabă care, cu robusteţe şi dezinvoltură, cu aura tinereţii, sau a umorului (. . .)

392 www.cimec.ro

realizează o adevărată performanţă actoricească " (Drumul socialismului, 27 ianuarie 1 980).

Urmează rolul de bun augur, Femeia din Pluta Meduzei de Marin Sorescu, excepţionalul spectacol realizat de Florin Fătulescu în cadrul scenografic al Elenei Buzdugan, cu premiera absolută la 1 3 martie 1980. Ion Vulpe, entuziasmat, scrie imediat o cronică cu valide intuiţii de valoare asupra spectacolului şi a fenomenului teatral declanşat la Petroşani, iar despre tânăra actriţă are cuvinte exacte: "in coordonatele unei sensibilităţi care ne fac să intuim o actriţă de talent, îşi susţine partitura Mirela Cioabă, scena strămoşilor ghiciţi în luciul scrinului, implicaţiile patetice din dialogul cu Căţărătorul devin imagini antologice " (Steagul roşu, 1 5 martie 1 980).

Cu acest spectacol, teatrul participă la Festivalul de teatru contemporan Braşov, 2 1 -29 martie '80. Pluta Meduzei devine un punct de referinţă în acţiunea, de scurtă durată, de autonomizare a teatrului faţă de servituţile ideologice, acţiune concertată de o parte dintre dramaturgi, critici - ca Valentin Silvestru - _şi realizatori, precum cei de la Petroşani. Cu această ocazie, Florin Fătulescu primeşte Premiul pentru regie, iar Mirela Cioabă, Premiul pentru interpretare feminină debut. Critica remarcă forţa vizuală şi expresivă a regiei, ,,spiritul de echipă" al realizatorilor, în fine, caracterul integrativ al spectacolului. Critici de teatru şi literari, dramaturgi ţin să se exprime, de la "însemnări din sala de spectacof' la adevărate eseuri. Acest fapt generează ideea ca Teatrul din Petroşani să organizeze manifestarea seminarială Marin Sorescu, ca autor fundamental al dramaturgiei noastre. Cu acest spectacol se întreprinde un turneu prin ţară, reprezentându-se şi în Capitală, pe scena Teatrului "Odeon".

În consecinţă, CCES al judeţului Hunedoara, Secţia de critică a ATM, revista Vatra din Târgu Mureş şi Teatrul de Stat " Valea Jiului" din Petroşani organizează, în 1 3 - 1 5 februarie 198 1 , la Deva, Seminarul de Dramaturgie şi Teatrologie - Marin Sorescu, având ca obiect de dezbatere opera dramaturgului şi spectacolele realizate de Teatrul din Petroşani, Teatrul de stat Sibiu şi Teatrul Naţional Craiova cu

393 www.cimec.ro

piesele sale: Pluta Meduzei, Răceala şi A treia ţeapă. Teatrul "Bulandra" participă cu un fragment din Răceala, prezentat de Ion Caramitru şi Virgil Ogăşeanu, iar Tudor Gheorghe cu un recital din La lilieci. , .Acestor instituţii şi lui Marin Sorescu - am scris atunci - li s-au alăturat aproape 50

Ijigenia

394 www.cimec.ro

de invitaţi din întreaga ţară: dramaturgi, scriitori, critici şi cronicari de teatru, regizori, scenografi, actori, directori şi oameni de teatru, esteticieni şi poeţi. (. . .) Comunicările, expunerile şi lucrările de cuvânt - adevărate explorări ale " continentului Marin Sorescu " - au încercat pe cât posibil să deschidă pe toate laturile analizele către sinteză, în vederea conturării profilului dramaturgie al lui Marin Sorescu " (v.

"Du-te şi fă la fel!", Ed. Fundaţiei Culturale "1. D. Sîrbu", 200 1 , p. 37).

Mirela Cioabă - în urma succesului de Ia Braşov -este invitată să colaboreze cu Teatrul Naţional din Craiova, pentru rolul Ana din Jocul vieţii şi al morţii În deşertul de cenuşă, de Horia Lovinescu. La Petroşani, interpretează în continuare Luky din Misterioasa convorbire telefonică, de Virgil Stoenescu, în regia lui Constantin Dinischiotu, premieră 26 noiembrie 1 980; Femeia din Paracliserul, de Marin Sorescu, în regia lui Radu Dinulescu (personaj introdus de regizor), premieră absolută la 1 5 septembrie 1 98 1 , după o serie de tribulaţii. Un expozeu şi schiţe ale spectacolului (scenograf Florin Harasim, colaborare) se prezintă şi în cadrul Seminarului de la Deva, încercându-se astfel a se netezi calea reprezentaţiei. În fine, după o serie de intervenţii ale mele la Constantin Măciucă, Directorul General al Direcţiei Teatrelor de la CCES, se acceptă lucru, cu condiţia să vină personal să vizioneze spectacolul. Se acceptă versiunea scenică, însă cu o condiţie, să nu se reprezinte în Bucureşti. Totuşi . . .

Referitor la creaţia actriţei, Bogdan Ulmu scrie: ,,Mirela Cioabă a ştiut să gradeze nuanţat, cu o binevenită discreţie şi simplitate, cele trei ipostaze plastice ale Femeii: suav-boticelliană, tandru-maternă, resemnat-baladescă" (Paracliserul de Marin Sorescu, în Steagul roşu, din 19 septembrie 1 98 1 ). Mircea Ghiţulescu, după ce consemnează că

"actorii de la Petroşani au înţeles şi au dezvoltat cu fineţe intenţiile regizorale", subliniază: ,,La fel apariţia mută dar plină de sensuri a Femeii în interpretarea plină de naturaleţe a Mire/ei Cioabă". (Paracliserul de Marin Sorescu, în Tribuna, 15 aprilie 1 982). Ori Dumitru Dem Ionaşcu: ,,Mirela Cioabă reuşeşte o multiplă compoziţie, exteriorizând cu

395 www.cimec.ro

sensibilitate preamultul dureros al femeii, în existenţa umană''. (,,Paracliserur' în Ritmuri hunedorene, octombrie 1 98 1 ).

Cu acest spectacol se participă la Festivalul de teatru pentru tineret şi copii de la Piaţra Neamţ. În pofida unor fire insidioase ale servituţilor care au atins juriul, publicul a fost de partea primenirii estetice aduse de petroşăneni. Un detaliu - şi Dumnezeu a făcut lumea din detalii, s-a zis - sicriul, care trebuia introdus în scenă, în partea a treia a spectacolului, pe uşa laterală din dreapta sălii, din cauza mulţimii de spectatori, ticsită şi între scaune, perete şi scenă, a trebuit să fie adus pe uşa centrală, purtat pe mâini, pe deasupra capetelor. Astfel era aşteptat Teatrul din Petroşani! În acelaşi an, la Antologia spectacolelor româneşti, de la Cluj-Napoca, se obţine Premiul pentru scenograjie, Florin Harasim. Se ajunge, totuşi, în Bucureşti, jucându-se pe scena Teatrului "Odeon", spectacolul fiind susţinut în presă atât de criticii de teatru, cât şi de scriitori din varii domenii, de pildă de la secretarul literar al teatrului (Vatra, nr. 1 1 11 982) la omul de ştiinţă, Ştefan Berceanu, ultimul scriind: ,,Este greu de înţeles de ce acest minunat poem nu şi-a găsit loc în teatrele Capitalei noastre. Dar poate cine ştie. La Petroşani toate sunt înnegrite de fom. Şi oamenii, eroi de acolo, ce trudesc în catedralele din fundul

396 www.cimec.ro

pământului de-atâtea ori cu sacrificiul vieţii lor să scotă la suprafaţă pentru alte impliniri energia zăcămintelor care se transformă in lumină pentru toţi. Este o legătură între zăcămintele de gândire românească din poemul lui Marin Sorescu şi zăcămintele de energie ale oamenilor care ne-au trimis în Capitală această mică trupă de trubaduri ai spiritului". (România literară, 26 noiembrie 1981 ).

Mai departe, Mirela Cioabă întruchipează simbolicul personaj Ara din Arca Bunei Speranţe, de I. D. Sîrbu, în regia artistică a lui Bogdan Ulmu, premieră 24 noiembrie 1 98 1 . Despre contribuţia ei, Marcel Duţă scrie un eseu în Ramuri, iar Dumitru Dem Ionaşcu punctează la Deva: ,.,Mirela Cioabă (Ara) oferă portretul sensibil conceput al fascinantei fecioare, actriţa având pe lângă un autentic farmec şi inteligenţa de a releva un personaj în datele sale profunde". (,,Arca Bunei Speranţe", în Ritmuri hunedorene, oct. 1 98 1 , p. 1 8).

Cu ocazia împlinirii a 1 50 de ani de la moartea lui J. W. Goethe, a celebrării operei titanului de la Weimar, Teatrul din Petroşani, singurul din ţară de altfel, are iniţiativa şi organizează la 21 -22 martie 1 982 acţiunea comemorativă Goethe, contemporanul nostru, sub egida CCES Bucureşti, a Comitetului de cultură al jud. Hunedoara, ATM, revista Vatra şi cu concursul Comisiei Naţionale a RSR pentru UNESCO. Cu acest prilej, realizează spectacolul ltigenia În Taurida, de Goethe, în regia lui Aureliu Manea, având ca interpretă a protagonistei pe Mirela Cioabă. Manifestările se desfăşoară, în prima zi, cu un colocviu inaugural Goethe şi idealul omului contemporan şi prezentarea ltigeniei În Taurida, iar ziua următoare cu alte colocvii Valori umaniste in arta contemporană la Institutul de Mine Petroşani şi la Mina Lupeni, urmate de spectacolele Paracliserul şi Arca Bunei Speranţe, încheiindu-se cu vizionarea filmului documentar Goethe şi alte dezbateri. Pe lângă factorii implicaţi, au participat cu comunicări: istoricul teatrului universal, prof. univ. dr. doc. Ion Zamfirescu; prof. univ. Mihai Vasiliu de la IATC - Bucureşti; cercetătorul Marcel Duţă de la Institutul de teorie şi istorie l iterară "G. Călinescu"; criticii de teatru Victor

397 www.cimec.ro

Bibicioiu, reprezentant al Direcţiei Teatrelor, din CCES; Irina Coroiu, de la revista Luceafărul; Cornel Moraru şi Ion Calion, de la revista Vatra; Mircea Ghiţulescu, de la revista Steaua; A. 1. Brumaru, de la revista Astra; Constantin Paraschivescu, de la revista Teatrul; scriitorii Petrişor Ciorobea şi Dumitru Velea, iar prof. univ. dr. doc. Jean Livescu, neputând participa, a trimis spre citire comunicarea Idealul umanist al clasicismului german în creaţia lui Goethe. Toţi s-au exprimat în luările de cuvânt şi în presă. Mirela Cioabă i-a fascinat cu lfigenia sa. De pildă: Irina Coroiu: ,,Mirela Cioabă, o extraodinară lfigenie, îşi construieşte personajul prin acumulări succesive, atentă întotdeauna şi la relaţia cu partenerii care aduc la rampă diferite ipostazieri: autoritate, ipocrizie, prietenie etc. " Ion Calion: ,,Remarcabilă este Mirela Cioabă prin sensibilitatea şi forţa dramatică prin care dă expresie scenică /figeniei, într-o dinamică din care nu lipseşte bogăţia inflexiuni/ar ritualice " A. 1. Brtumaru: "Cu un mănunchi de interpreţi minunaţi ( . .), între care a strălucit (a "ars '') Mirela Cioabă, regizorul a înviat un text celebru, epuizat în clasicitatea-i augustă . . . " Cornel Moraru: " Mirela Cioabă a făcut un rol de excepţie, deşi aproape nimic nu o avantajează în mod deosebit. Poate numai privirea. ( . .) Spectacolul creşte organic, focalizat în prezenţa incitantă şi orbitoare a lfigeniei" Mircea Ghiţulescu: ,,Pare că acţiunea regizorului a fost aplicată, mai ales, asupra personajului titular. Spectacolul lui Manea este un eseu asupra tragicului în înfăţişarea sa feminină. lflgenia lui Aureliu Manea în interpretarea Mire/ei Cioabă capătă astfel un echivoc feminin, poate chiar o duplicitate, care nu-i diminuează nobleţea tragică." În cronică adaugă: " Mirela Cioabă (lflgenia) a găsit în A ureliu Manea nu numai un regizor, ci şi unpedagog pe care l-a urmat cu inspiraţie şi a creat un rol important prin supleţea cu care se adaptează la variatele faţete ale personajului, de la eroism la resemnare". (Cartea cu artişti. Teatrul românesc contemporan, Ed. Publicaţiilor Pentru Străinătate, Buc., 2004, p. 1 59).

În caietul-program am scris: "Urmărindu-i evoluţia în acest interval de timp despre actriţa Mirela Cioabă se pot

398 www.cimec.ro

spune câteva lucruri, care pe mulţi îi va surprinde. Ea ştie să stea singură în faţa rolului şi să-/ pre-scrie: tentativa ei este de a pătrunde în acel punct de obscuritate sau mister al personajului care-i generează mişcarea; sub privirea scurtătoare a regizorului, zbaterea ei este de a aduce la suprafaţă, în vizibil, secretele intenţii ale operei. Cu inteligenţă şi răbdare se cuvine a se înfrunta riscul între a se umple goluri care nu există şi a se acoperi plinurile realităţii artistice sau a se păstra la distanţă neîntinat şi aparent dând un personaj limpede. Mirela Cioabă este actriţa care se angajează în risc, care caută să treacă prin cele două pândiri şi obstacole amintite, tocmai spre a da o imagine purificată şi în adânc tensionată. Ea exteriorizează totdeauna o acţiune continuă a vieţii interioare; provoacă, şi s-ar putea spune, căci sistemul său emoţional este dublat şi strâns aproape pe toate laturile de centurile lucidităţii, că "organizează " o stare de conştiinţă proprie acţiunii în sensul cel mai larg de cuprindere a substanţei umane. Mirela Cioabă este strălucitoare pe scenă când "se aprinde " într-o intervenţie de limbaj teatral, de gesturi şi forme, când ordonează rostirea, consolidând frazele parcă la o înălţime gnomică. Dar sub aceasta, sau sub "vibraţia poetică " conferită acţiunii se întinde domeniul trudirii, ea îngrămădeşte material peste material pentru ca prin subtilităţile gândirii, atunci când se oferă lumii scenei, să-I dispună mişcării fluid-emoţionale şi să alcătuiască, cu acest mister din · adânc, "viaţă " cu prezent, trecut şi viitor. Emoţia şi ideea pe care le aduce în faţă par extrase dintr-un filon ce aştepta demult transmutarea, dintr-un spaţiu în care totul era căzut în uitare şi amintire; actriţa susţine emoţia şi ideea cu viaţa lor anterioară - este ceva asemănător gestului de ştergere a scrinului din Pluta Meduzei, în care citea povestea bătrânilor; ea obligă la transparenţă trecutul, totul trebuind să fie re-născut. Că se află pe această cale e neîndoielnic, dar că trebuie să renunţe la multe şi să se descopere omul întreg şi mai ales integrat, în lupta cu negativul în orice plan al realităţii, este abia acum proba şi privilegiul trecerii pe sub cupola templului numit

399 www.cimec.ro

artă. Cu lfigenia Mirela Cioabă pare a-şi fi propus să fie, aidoma acesteia, şi oficiantă!"

Iar Aureliu Manea, într-un subtil decalog, asupra Ifigeniei în Taurida, în stilul său metaforic, esenţializat şi inconfundabil, îi dedică 3 corelate puncte: pornind de la universalul goethean ,.eternul feminin", particularizat prin ,.feminitate", îl individualizează cu actriţa Mirela Cioabă: " 1.

Mai întâi de toate, lectura acestui text sacru a coordonat focalizarea unei obsesii. In cuvintele rostite avântat Goethe îşi dă întâlnire cu un arhetip sublim şi esenţial: Eternul Feminin; 2. Feminitatea este cel mai straniu aliaj de aur şi lumină, cel mai adânc izvor de nemurire şi frenezie fericită, cea mai frumoasă undă a muzicii tuturor galaxiilor. Femeia este ultima zeitate ce ne-o oferă bătrâna noastră Terra, căci ea este pf}Jncul şi sfânta logodnică de taină a înţelepciunii; 6.

Mirela Cioabă (interpreta) este un spirit sclipitor în care umbrele se dezvăluie orbitor. In ea flacăra este vie. Mirela creează p1in gest şi cuvânt explozii poetice de eliberare a actorului. Feminitatea prin puterea ei capătă drept de eternitate "

La Naţionalul Craiovean, Mirela Cioabă interpretează rol după rol, cele mai multe importante, de puternică forare în straturi abisale ale psihismului uman, dÎŢI opere reprezentative ale dramaturgiei noaste sau celebre, din dramaturgia

400 www.cimec.ro

universală. La Craiova, am putea spune, parafrazând pe Brâncuşi, este locul unde Shakespeare s-a născut a doua oară. Aici, de-a lungul timpului, prin prezenţa repertorială şi festivalieră, marele Will s-a simţit la sine acasă. Iar Sorescu a scris o piesă, considerându-se chiar ,.văr" cu britanicul. Mirela Cioabă joacă, sub mâna lui Silviu Purcărete, de la antici la Shakespeare, îndeosebi, cu piesele acestuia (Titus Andronicus) traversând meridianele şi legând continentele. Actriţa duce "forme vii" şi cară cărţi grele de filosofie pentru sine şi fratele ei, Bogdan. Pentru ea, lumea este unitară sub chipul Thaliei, la curţile zeiţei neexistând sluj itori decât întru eternitate, iar spectatorii rugându-se să intre sub stăpânirea acesteia. Teatrul "este o necesitate de primă mână", spune ea în interviul citat. Ceea ce nu au putut să facă religiile şi politicile - unitatea mult dorită - întemeiază o zeiţă. Maturizarea artistică a ei s-a suprapus, după '89, de-a lungul a unui deceniu, cu triumful Naţionalului Craiovean şi al teatrului românesc în lume. Despre cei ce au făcut posibil acest miracol este datoria celor din preajmă să scrie.

Mirţla Cioabă, găseşte timp şi revine de două ori ( 1993- 1995 şi 2002-2004) la solicitarea mea pe scena Teatrului din Petroşani, mai mult din dragoste pentru locul unde a debutat decât pentru pcmiciosul contract prin cumul împovărat de grea impozitare. Dă fiinţă, prima dată, personajelor: Femeia din Jesus Christos, Rex Moldavae, de Mihai Eminescu, regia Dumitru V elea, premieră absolută, reluare la 1 5 ianuarie 1 993, şi Vecina din Hoţul cinstit, de Valeriu Butulescu, regia Rodica Băiţan, premieră absolută 8 aprilie 1 993; şi a doua oară, Veronica Micle din Veronica ­Scrisori către Eminescu, dramatizare proprie, regia Bogdan Cioabă, premieră absolută 25 martie 2002; V eta din O noapte furtunoasă, de 1. L. Caragiale, regia Zoltan Schapira, premieră 1 3 iulie 2002; Maria Dorubscki din Femeia cu sacoşele, de Dumitru Velea, regia Horaţiu Ioan Apan, premieră absolută 1 8 aprilie 2003; şi Bătrâna din Veşnicie provizorie, de Valeriu Butulescu, regia Horaţiu Ioan Apan, premieră 23 aprilie 2004.

401 www.cimec.ro

Teatrul îşi începe revirimentul după ' 89 cu recuperări de opere ale unor scriitori, unde caratele morale, pe lângă caracterul autorului, fortifică valoarea estetică: Eminescu şi 1 . D. Sîrbu, urmaţi de Sorescu formează prima triadă. Spectacolul şi textul Jesus Christos, Rex Moldavae (după Alexandru Lăpuşneanu), construit shakespearian de Mihai Eminescu, este o meditaţie asupra istoriei şi a subiectului acesteia. Românii sunt singurii care au intrat în rezonanţă, peste secole, cu concepţia istorică a poporului ales, din perioada Judecătorilor. O piesă istorică, într-un timp al fierberilor evenimenţiale şi a fobiei informatice, să se reprezinte de 3 1 de ori? - este o performanţă. Atât a lui Eminescu, cât şi a realizatorilor, în primul rând a Mirelei Cioabă, interpreta personajului Femeia, în jurul căreia ia chip dreptatea. Veneau liceeni, pentru a nu ştiu câta oară, la partea a doua a spectacolului unde intra Mirela Cioabă, pentru a o vedea şi a-i auzi vocea cu timbru! tragic, cutremurător. În uimirea şi satisfacţia generală date de condamnarea şi uciderea Visderului criminal, Mirela Cioabă găseşte o clipă de tăcere în care să-şi facă auzit un firav ţipăt, înăbuşit de lacrămă. ,,De ce?" am întrebat-o. "Oricât ar fi de justă condamnarea, ea nu e dreaptă din ordinea lui Dumnezeu", mi-a răspuns. Mirela Cioabă este gând pe scenă.

Mirela Cioabă este fascinată de Eminescu. La apariţia corespondenţei inedite a poetului cu Veronica Micle, Dulcea mea Doamnă 1 Eminul meu iubit (Ed. Polirom, 2000), ea realizează dramatizarea şi spectacolul Veronica - Scrisori către Eminescu, şi-i ofer locul de premieră absolută scena Teatrului Dramatic "Ion D. Sîrbu" Un "recital maraton", cum scrie Tania Angelescu. Interpretează, mai departe, Veta din O noapte furtunoasi, de 1. L. Caragiale, regia Zoltan Schapira, spectacol cu care Teatrul din Petroşani face primul turneu în străinătate, în Scandinavia, participând la Zilele culturii române în Suedia. Apoi, se implică cu toată fofţa în realizarea complexul personaj Maria Dorubschi din Femeia cu sacoşele, o psihodramă de Dumitru V elea, regia Horaţiu Ioan Apan. În urma turneului la Bucureşti, spectacolul jucându-se pe scena Teatrului "Nottara", Mirela Cioabă atrage critica de

402 www.cimec.ro

specialitate. De pildă, Jeana Morărescu scrie: ,,Personaj din categoria bufoni/ar lucizi şi autoscopici, personajul Mariei -s-a bucurat de o interpretare exemplară pe linia ţipătului tragic - sfâşietor şi acuzator - al unei nebunii devenite supra­luciditate - din partea actriţei Mirela Cioabă, de la Naţionalul Craiovean. deşi Mirela Cioabă e una din cunoscutele şi importante actriţe ale Teatrului Naţional din Craiova, în actuala realizare de pe scena Petroşănenilor ea înscrie una dintre reuşitele foarte substanţiale din palmaresul său". (Turnee în capitală, în Caiete critice, nr. 1 12, p. 1 69). La unul din spectacole, când această Femeie cu sacoşe-Mirela Cioabă năvăleşte din sală pe scenă să oprească reprezentarea vieţii ei, portarul teatrului, care era în sală, aleargă să o scoată afară, ca şi actorii care ,jucau" scena, el crezând că este o intrusă. Astfel joacă Mirela Cioabă. Numai că transa ei vine de dincolo de ea, pe calea lucidităţii.

Actriţa poetă. Metafora existenţială, fundamentală a actriţei este de natură poetică. Unul din chipurile sub care aceasta se face vădită este chiar poezia. Aici liricul îşi ia revanşa ca un mod de supravieţuire a poeticului (şi în consecinţă ·a poetei). "Tot ce rămâne e desăvârşit 1 Tot ce rămâne-i şi mai inutil 1 Ca viaţa", sunt versuri extrase din poemul A fi ( 1 936) al lui Paul Elaurd şi aşezate ca motto cărţii In lacrima ce înconjoară casa. A privi creaţia ,,şi mai inutil decât viaţa", a considera poemele "modesta mea încercare de a supravieţui", cum îmi scrie în dedicaţie, este o gândire tragică şi integratoare asupra lumii: tot ceea ce pare inutil (viaţă şi creaţie) este, de fapt, partea utilă prin care om şi lume acced la totalitate. Altfel, de unde "această sete de a crea", acest ,,dor de ceea ce trebuie împlinit", ne întrebăm odată cu C. G. Jung. Altfel zis, dacă nu i s-ar fi dat omului o cale spre totalitate, pentru ce ar purta straturi abisale, multimilenare, pentru ce ar avea putinţa de reprezentare a lumii ,,mici" sau "mari", puterea, în clipele preafericite şi dureroase, de "iluminare lăuntrică"? Cartea se deschide cu poemul inutilităţii utile: "unul singur vorbeşte 1 deodată cu toate cuvintele 1 mucavaua ce-nchipuie lumea suspină 1 cârpele ard cu dispreţul mătăsii 1 eu nu vorbesc eu doar tremur 1 cuvântul îşi

403 www.cimec.ro

trăieşte singur rostirea 1 prin roua ce sunt" (Prin roua ce sunt). Ceva străin şi solitar este cuvântul prin lumea de "mucava", dar prezent tremurător prin roua ei. Umil şi profetic este poetul, rouă tremurătoare pe lucruri şi instrument prin care se cântă, dar fără de care cântecul nu se înfiripă. Este în subtextul acestei condiţii a creatorului şi reprezentarea, la limita subiectivismului, cu histrionismul ei.

Poemele Mirelei Cioabă explică şi implică nu pe actorul om, ci pe omul actor: spectacolul de pe scena astfel lărgită devine cuprinzător al unei vârste neliniştitoare şi poetice, cu strălucirea a ceea ce apare, cum s-a definit frumosul. Ceea ce e scris pe "mucavaua" lumii, ca să ne exprimăm în comparaţiile sale, vine mai întâi în poezie, de la date culturale la procedee sti listice. Se surprind veşminte ale Thaliei (un poem se cheamă Visul unei nopţi de iarnă) şi manevre suprarealiste în mici şi închise spaţii onirice. Mirela Cioabă a preluat din jocurile realului cu reprezentarea - şi datorită exerciţiului scenic unde orice gest şi cuvânt, obiect şi sunet poate să devină simbol. Exerciţiul ei liric, intermitent, strânge în trenă uneori clişeele acestor ,jocuri" ("copite de crin", ,,altare de ceaţă'', "ninge târziu într-o carte", .�-a sinucis un poem", alese dintr-o singură poezie); dar în clipele deschiderii poematice şi proiectării onirice, cu elemente de cele mai multe ori diafane dar bine articulate, se vede unda cuvântul tremurător prin lucruri şi fiinţe, splendoarea spiritului prin lumea poetei şi sufletul său. De pildă: "deşi mi s-a spus într-o noapte la marmos 1 că nu eşti de aceeaşi părere 1 eu cred că există mări călătoare 1 una chiar eu am văzut-o în tren 1 circulând fără bilet 1 către luna fobruarie" (Delincvenţă);

"cad merele 1/ copilul le aude cădere 1 din pântecele mamei 1 întinde mâna să 1 culeagă unul şi 1 mama se bucură 1 simţindu-1 11 mâna caldă îşi duce la sân" (Cunoaştere), ori diafana Poveste de adormit lumina: "cu oase ca de fulg de nea 1 mi s­a părut lumina mea 1 ea trece fuga prin perdea 1 se culcă pe albume vechi 1 după ce-şi pune ţurţuri la urechi 1 eu o mângâi îi cânt uşor 1 şi-i spun că-n vis un prinţişor 1 aprins ca şnurul de la mărţişor 1 o va răpi şi o va duce 1 în steaua mea de turtă dulce". Iar când despicarea histrionică a omului intră în joc,

404 www.cimec.ro

poeta obţine, chiar dacă în sonuri radustănceşti, un admirabil Autoportret: ,.primesc de la viaţă scrisori parfumate 1 am un tată fantomă la curte 1 învaţă nebunii să poarte 1 nimbul puterii până şi-n moarte 11 mă hrănesc cu extracte din .flori de pelin 1 de urât cresc pietre de râu în bazin 11 am iubite alese în ţări apusene 1 subţire le ca firul de păr din sprâncene 11 cuvinte alungate din rai mă îmbată 1 cu-amintirea a ce am fost altădată 1 sunt născut să stau ţeapă pe-al meu bidiviu 1 am putere să mor rămânând veşnic viu 1 râd în hohote chiar atunci când cortina 1 mă pândeşte din ochii mulţimii precum ghilotina".

În fine, zona în care se desfăşoară poezia Mirelei Cioabă este neptunică, a fluidităţii, a acvaticului generator de viaţă, de plinătate şi iubire. Blocarea acestei zonei o face mineralul. (Ca şi-n viaţă: părţi ale corpului se apără producând pietre obturante.) De trei ori se întâlnesc astfel de noduri obsesive şi dramatice: ,.pe râu potop de piatră 1 caligrafie muribundă 1 a mersului meu pe ape"; ,.până la porţi lumina 1 se umple de pietre ca râurile"; ,,de urât cresc pietre de râu în bazin". Deocamdată, nimic tenebros, chiar în miezul lacrimii ce împresoară casa!

Ca actriţă, existenţa în zona metaforei, îi sporeşte imaginaţia în a trasa contururile personajelor în marginea misterului şi tragicului; ca poetă, îi asigură temeiul desfăşurării în marginea misterului diafan, amânând, deocamdată, vădirea sflişierii lăuntrice anunţată prin drama acelei "inutilităţi". Ne aşteptăm ca oftcianta Dianei să devină şi a Pithiei !

Fişa de creaţie: Roluri: In lnsdtut: Eugenia PlilticiJ din Caracterele, de Monciu Sudinski,

dramatizare; Ada din Nu suntem ingeri, de Paul Ioachim; Doamna Tana din Virorul, de Delavrancea; Zifa din O noapte rurtunoasl, de 1. L. Caragiale; Zoe din O scrisoare pierduti, de 1. L. Caragiale; Alta din Micul Eyolr, de H. Ibsen; Evadne din Tragedia Fecioarei, de Beaumont şi John Fletcher; Doamna Szalay din lnbire, de Bartha Lajos; Fleur din Croitorii cei mari din Valabia, de Al. Popescu; Varvara din Egor Bunciov şi altii, de Maxim Gorki; şi Ludmila din Cercul in patru colturi, de Valentin Kataev - examen de stat.

La Teatrul de stat ,. Valea Jiului" Petroşani ( 1979-1 982): Monica Maleescu din Logodnica, de Al. Sever, regia Marcel Şoma, 20. 12.79; Femeia din Pluta Meduzei, de Marin Sorescu, regia FI. Fltulescu, 13 .03.80; lnginera din Pele şi caii verzi, de Mircea M. Ionescu, regia FI. Flltulescu, 1 1 .05.80; Lucky din

405 www.cimec.ro

Misterioasa convorbire telefoniei, de Virgil Stoenescu, regia C. Dinischiotu, 26. 1 1 .80; Femeia din Paracli!erul, de Marin Sorescu, regia Radu Dinulescu, 1 5.09.8 1 ; Ara din Arca Bunei Speranţe, de Ion D. Sirbu, regia Bogdan Ulmu, 24. 1 1 .8 1 ; ljigenla din lfigeola in T10rlda, de J. W. Goethe, regia Aureliu Manea, 2 1 .03.82.

La Teatrul Dramadc "Ion D. strbu" Petroşani ( 1993-1 995; 2002-2004): Femela din Jesos Chri!tuS. Re:r. MoldiVae, de Mihai Eminescu, regia Dumitru Velea, 1 5.01 .93; Vecina din Hoţul cinstit (Veşnicie provizorie), de Valeriu Dutulescu, regia Rodica BAifan, 08.04.93; Veronica Micle din Veronica - Scrisori clltre Eminescu, dramatizare Mirela Cioabii., regia Bogdan Cioabii., 25.03.02; Veta din O noapte furtuooul, de 1. L. Caragiale, regia Zoltan Schapira, 13.07.02; Maria Dorubschl din Femela cu sacoşele, de Dumitru Velea, regia Horaţiu Ioan Apan, 1 8.04.03; BIJtr8na din Veşnicie provizorie, de Valeriu Butulescu, regia Horaţiu Ioan Apan, 23.04.04.

Altde: Veronica - Scrisori cltre Eminescu, dramatizare dupA Dulcea mea Doamoll 1 Eminul meo iubit (Ed. Polirom, 2000), şi volumul de versuri In lacrima ce iocoojoarll casa (Ed. Scrisul românesc, Craiova, 1 991).

Premii şi distincţii: Premilll pentru debut Interpretare femlnln/1, pentru rolul Femeia din Pluta Meduzei, de Marin Sorescu; Premii de Interpretare pentru rolurile: Ludmila din Cercul in patru colţuri, de K.ataev; Dora din Pamicul de la depozitul de nisip, de D. R. Popescu; Elena Rudeanu din Iarua Lupului Cenuşiu, de I. D. Sîrbu; sau Zamblla din Piticul din grlldina de varl, de D. R Popescu.

406 www.cimec.ro

DINU APETREI -un actor al teluricului, în genunchi

Înfăţişarea fizică să fie un detaliu pentru înfăţişarea psihică şi morală a omului? Sunt fiinţe care par că nu ating pământul, că se strecoară printre lucruri şi noi, că plutesc. Iar alte, că se adâncesc în pământ, că îl târăsc cu ele, că, atunci când păşesc, se smulg cu mare greutate. Acestea din urmă par a fi căzute, sau că trăiesc o cădere continuă. Actorul Dinu Apetrei, cel care i-a

împrumutat chip Paznicului surd al lui Marin Sorescu din piesa Paracliserul, în spectacolul de la Petroşani, din 1 98 1 , era o asemenea fiinţă căzută. În timp ce Parac/iserul (în ipostaza a trei vârstc şi interpreţi: Adrian Zavloschi, Mihai Clita şi Dwnitru Drăcea) afuma pereţii bisericii cu lumânarea, începând de jos în sus, spre turlă, dându-şi foc sieşi, spre a reuşi să încheie lucrarea, să ajungă la bolţi, să iasă, poate, prin golul pietrei din unghi, un rug deasupra unui mormânt, Paznicul surd bătea cu maiul în pardoseală, spre a-i încerca rezistenţa, spre a-i da tăria (îngânat de ţipetele Femeii ce sta să nască, interpretată de Mirela Cioabă), apoi se lăsa în genunchi şi cu toată greutatea fiinţei sale telurice se apropia de pământ, se contopea cu el, doar capul şi privirea lăsându-le îndreptate în sus, ca într-un mormânt, şi cu mâinile întinse spre lumina celor trei lumânări ale sfeşnicului aşezat în faţă. Paracliserul devenea o fiinţă aeriană, o fiinţă consumată de foc, al cărei rest, de fum, se aşeza pe pereţi ca fresce cu sfinţi, şi, corelativ, Paznicul surd devenea te/uricul străfulgerat de o lumină grea, a ochilor şi-a sfeşnicului, pământul care se reîntoarce în pământ, într-un mormânt cât o biserică. De altfel, ce este sÎantul locaş decât un mormânt din care omul

407 www.cimec.ro

reînvie? Un mormânt după chipul şi sufletul omului. Un mormânt în care moartea este învinsă.

Paznicul surd părea căzut de sub bolţile edificiului, în urma unui vertij care i-a spart auzul, lăsându-i doar ochii să vorbească despre singurătatea omului, ca răspuns întrebării

"Unde eşti Adame?". Paznicul surd 1 Dinu Apetrei îşi aprinde o ţigară şi fumul urcă spre Paracliserul de sub bolţi, îl ajută la afumarea pietrelor de sus. Într-adevăr, sunt gemeni, părţi ale aceleiaşi făpturi, surprinsă în împlinirea şi despărţirea finală. Celui de jos îi revine bucuria de a trăi - fumează şi bea; celui de sus, bucuria de a se preface în lumânare - în propria-i lumină.

Paznicul surd din Paracliserul de Marin Sorescu

408 www.cimec.ro

Toate aceste reflecţii s-au născut privind imaginea lui Dinu Apetrei în Paznicului surd, reamintindu-mi spectacolul făcut de Radu Dinulescu, într-un cadru scenografic de Florin Harasim, unde sîantul locaş era împletit din albul şi fragilul lemn de mesteacăn şi închis ca o grotă, uşor de închipuit ca transformându-se într-un rug cu om cu tot.

Iată şi două opinii critice: ,,Dinu Apetrei, Paznicul surd, a fost cât se poate de elocvent printr-un joc de continuă fantezie, compunând cu curaj, cu bogăţie de mijloace, la toate nivelele: figura, corpul, vocea", scrie Bogdan Ulmu (Paracliserul de Marin Sorescu, Steagul roşu, 1 9 sept. 1 98 1). Şi: ,,Dinu Apetrei (Paznicul mut) a stăpânit jocul dintre exterioritate şi interioritate, compunând cu curaj şi dezinvoltură cealaltă faţă a existenţei", observă Ticu Maican, pseudonim al lui Dumitru Dem lonaşcu (Paracliserrul de Marin Sorescu, în Ritmuri hunedorene, 1 98 1 ) .

Dinu Apetrei s-a născut la 1 4 iunie 1 955 la Giurgiu. Părinţii, tatăl: Gheorghe şi mama: Elena. Familia vine în Petrila, tatăl angajându-se la mină, iar fiul urmând şcoala generală şi liceul de aici. Absolvă în 1979 IA TC Bucureşti, secţia de actorie, clas� prof. Octavian Cotescu, şi, optează, la repartiţie, pentru Teatrul de stat "Valea Jiului" Petroşani. Într-o convorbire realizată de Rodica Oancea, îi spune: ,,Am venit la Petroşani, pe de o parte, condiţionat de o datorie morală faţă de locurile în care, deşi nu m-am născut, am crescut, am trăit, am învăţat, iar pe de altă parte, din ataşament faţă de oamenii pe care îi cunosc foarte bine, îi înţeleg şi între ei mă simt ca acasă " La întrebarea de ce a ales profesiunea de actor, răspunde: ,,Fiecare om ajunge în faza clarificării unor probleme de viaţă. Trebuie să opteze în funcţie de datele şi înclinaţiile personale, în funcţie de un anumit ideal pe care şi-/ propune să-I realizeze în societate " Iar dacă este greu sau uşor a fi actor, zice: ,,Dacă ar fi să facem o echivalenţă între greutatea meseriei de actor şi satisfacţiile pe care le oferă, aş zice că este foarte uşoară pentru că satisfacţiile, oricât de mici ar fi şi de rare, anihilează greutatea, dificultatea: dar pentru că specificul meseriei noastre se traduce prin .,frământare " afirm cu certitudine că este una dintre cele mai grele " Şi privind repertoriul: .. Nu sunt la primul contact cu

409 www.cimec.ro

teatrul lui Marin Sorescu (în Institut am interpretat rolul Radu cel Frumos din Răceala), dar sunt la primul contact serios în sensul că rolul pe care il voi interpreta constituie şi debutul meu în teatru. Este foarte bine, consider eu, că voi avea de interpretat un rol din dramaturgia lui Sorescu, dramaturgie care pentru mine se traduce prin esenţă de teatru" (Actori­Repertoriu-Public, în Ritmuri hunedorene, nov. 1 979, p. l 6).

Realizează la Petroşani cinci roluri, dintre care două din dramaturgia soresciană: Insul /II din Pluta Meduzei, premiatul spectacol la Festivalul de teatru contemporan de la Braşov, 1 980, şi Paznicul surd din Paracliserul. Critica de specialitate s-a întrecut în a consemna succesul Teatrului din Vale, al

realizatorilor care s-au autodepăşit, generând spectacole integrative, chiar greu de a despărţi o parte din întreg spre analiză. Doar o opinie: Victor Parhon - juriul Festivalului de la Braşov a reţinut, pe lângă "sonurile" distincte ale lui Şerban Ionescu şi Mire lei Cioabă "un premiu pentru " debut colectiv " meritând "Inşii " spectacolului: Dinu Apetrei, Avram Birău, Virgil Flonda" (Luceafărul, nr. 20, 1 8 mai, 1 980).

Dinu Apetrei, având rădăcini în Moldova, se mută în 1 982 la Teatrul "G. Bacovia" din Bacău. Mult mai târziu, în vara anului ne soseşte cutremurătoarea veste: întorcându-se de la

4 1 0 www.cimec.ro

filmările pentru Senatorul melcilor, unde juca, alături de Darei Vişan, rolul unui tânăr care moare, este implicat pe tren într-o altercaţie şi injunghiat. Ajunge acasă şi-i spune mamei sale doar că a avut probleme şi se întinde pe pat. Mama, speriată, vine lângă el şi-1 întreabă ce s-a întâmplat, dar Dinu nu a mai putut să-i răspundă, era în comă. . . Astfel a părăsit lumea aceasta în care pentru el nu a mai fost loc.

De aceea, mi-I închipui stând în genunchi în mij locul

locaşului sfânt, în faţă cu sfeşnicul aprins, privind în sus, rară să ne mai audă, aidoma Paznicului surd, din Paracliserul.

Fişa de creaţie: Roluri: La J.A. T.C Bucureşti - Al din Mizantropul Domnului Moliere, de

D. Solomon, Brutus din lulius Cezar, de Shakspel!l"e; lago din Otbelo, de Shakspeare; Radu cel Frumos din RAceala, de Marin Sorescu; Wangel din Femeia mirii, de H. Ibsen; Rodolpho din Vedere de pe pod, de A. Miller; Doctorul din Egor Bulicev şi ceilalţi, de M. Gorki; Bogumil din Mefterul Manole, de L. Blaga.

La Teatrul de stat " Valea Jlubli" Petroşani ( 1 979- 1 982): Insul /Il din Pluta Meduzei de Marin Sorescu, regia artistica Florin Fl!tulescu, 1 3.03.80; Vlbfu din Pele şi Caii Verzi, de Mircea M. Ionescu, regia FI. Flltulescu, 1 1 .05.80; Toma Cristescu din Misterioasa convorbire telefoniei, de Virgil Stoenescu, regia Constantin Dinischiotu, 26. 1 1 .80; Mihai Veka din Soarele şi Luna, de Al. Anghelescu, regia Marcel Şoma, 14.05.8 1 ; PtlVIicul surd din Paracliserul de Mlll"in Sorescu, regia Radu Dinulescu, 1 5.09.8 1 .

Film: Vis de ianuarie, regia N . Opriţescu; Bietul loaoide, regia Dan Pizza; Omul care oe trebuie, regia Manole Marcus.

4 1 1 www.cimec.ro

FLORIN CHIRP AC ­spre gravitatea naivităţii

Florin Chirpac s-a născut la 30 martie 1 956, la Brăila. Părinţii: tatăl, Tudor, şi mama, Marioara. După absolvirea liceului în Brăila, urmează I.A.T.C. "1. L. Caragiale" Bucureşti, avându-i ca profesori pe artista emerită Beate Fredanov, Sanda Manu şi Ion Caramitru. Dintre rolurile-exerciţiu din cadrul Institutului amintim: Iordache din D'ale carnavalului, de 1. L. Caragiale; Krogstad din Nora, de

Ibsen; Kostaliov din Azilul de noapte, de Maxim Gorki; Caţavencu din O scrisoare pierdută, de 1 L. Caragiale, Suleiman din A treia ţeapă, de Marin Sorescu. Paralel, este şi pe platourile Cinematografiei, fiind distribuit în serialele TV. Independenţa (regia G. Vitanidis) şi Lumini şi umbre (regia A. Blaier). Absolvă Institutul în 1 980, şi este repartizat la Teatrul de stat "Valea Jiului" Petroşani.

Debutează pe scena Teatrului din Vale la 1 martie 1 98 1 , cu rolul Ionel din Take, lanke şi Cadâr, de V. 1. Popa; continuă cu Cerbul din Vrăjitoarele, de Dimitrie Stelaru, Dănilă din Dănilă Prepeleac, după I. Creangă, Toma Sorescu din Soarele şi Luna, de Al. Anghelescu, apoi cu trei roluri din Caragiale şi vremea lui (fiind şi asistent de regie) : Elevul 2 (Un pedagog de şcoală nouă), Niţă (C.F.R.) şi Conul Leonida (Conul Leonida faţă cu reacţiunea); Sotir din Gărgăriţa, de Ion Băieşu şi Şuţă din Primăvară În noiembrie, de Dumitru Dem lonaşcu. Interpretează 9 roluri din 7 spectacole, participă în două recitaluri şi, ca asistent de regie, la spectacolul realizat de studenţii Institutului de Mine, în 1 98 1 , cu piesa Dulapul, de Paul Everac. La debut, în

4 12 www.cimec.ro

Steagul Roşu din 7 martie 1 98 1 , Tiberiu Spătaru consemna:

"este un tânăr şi talentat actor" care îşi creează rolul "cu grijă, până la detalii''. Minuţios şi corect, util ş i întotdeauna necesar. S-a întâlnit cu puţine roluri, unele de comedie, şi, prin urmare,

scizionate în intimitatea lor, altele cu unele note de gravitate. Totuşi, rolul care să le îmbine a întârziat pentru el. F lorin Chirpac are înfăţişare de actor de comedie şi interioritate sau

sensibi l itate poetică proprie celui de gravitate; pare a privi

lumea şi personajul interpretat detaşat şi, totodată, îl vezi cum vibrează, cu el; râsul se frânge în surâs. De altfel, recită frumos Minunea lui Marin Sorescu. Florin Chirpac înaintează prin exigenţele farsei spre gravitatea naivităţii. Pentru a sublinia candoarea poetică pe care o posedă ca pe o fibră bine ascunsă şi bănuită doar sub vălurile mişcării comice (în caiete notează "croch iuri" poetice, sau fragmente de schiţe ce se mărginesc

cu umoristicul), să transcriem o mărturisire a sa, de etic la · de actor:

Conul Leonida din Conul Leonida faţă cu reacţiunea, cu Francisca Chorobea

"Viaţa şi sufletul unui actor sunt aidoma unui cântec. Cântecul meu se naşte în legănarea " Dunării Albastre " şi-mi poartă paşii în oraşul lui Mihail Sebastian până la terminarea liceului.

Mai târziu anii de facultate mi-au confirmat ceea ce şansa îmi aruncase la picioare, atunci când nici măcar nu intuiam.

4 1 3 www.cimec.ro

Sunt făcut să mă joc cu cuvintele, să incerc să creez, din când in când o oază de fericire, sunt făcut (să încerc) să dau durerii şi bucuriei omului înţelesuri.

Dacă într-o seară, pe lespedea rampei, am izbutit să smulg un zâmbet, să descreţesc o frunte îngândurată, să stârnesc interes, atunci sunt fericit căci asta este menirea mea!

Actorul, ca orice om de artă, ştie că nu există creaţie deosebită fără să pună la temelie, asemeni legendarului Meşter Manole, tot ce are mai drag, căci aceasta este legea oricărei creaţii şi destinul oricărui creator.

, i

Niţl't din C.F.R. de I. L. Caragiale, cu Florin Plati

• 1. Rizea

,� Prins în pânza de " iluzii de-o clipă ", spectatorul

intuieşte munca imensă a actorului cu sine însuşi, cu cei din jurul său, dar nu poate ajunge la zbaterea profundă ce s-a revărsat asupra firii scormonitoare a acestor copii ai scenei.

De unde vine această necurmată căutare a actorului? Poate din dorinţa permanentă de cunoaştere, sau îi este proprie şi pur şi simplu ea trebuie să existe şi să se adauge

· talentului actoricesc. Şi totuşi, fără să mintă, actorii sunt oameni ce arată

altora drumul, de multe ori fără a-şi cunoaşte propria lor cărare şi "cer un bănuţ" de la cei cărora le promit seara sub lumina reflectoarelor gramul lor de fericire!

Viaţa şi sufletul oricărui om sunt aidoma unui cântec!"

414 www.cimec.ro

La începutul stagiunii 1 983- 1 984, Florin Chirpac se transferă la Teatrul "Maria F ilotti" din Brăila. Este aici şi profesor de actorie. Din 1 998, devine director al Teatrului de păpuşi "Cărăbuş" din Brăila.

Pe Florin Chirpac l-am revăzut în supraproducţia seducătoare Chira Chiralina, realizată de Cătălina Buzoianu, spectacol cu care Teatrul ,,Maria Filotti" din Brăila participa la Festivalul Naţional "I. L. Caragiale" Bucureşti, jucându-1 ... pe scena Teatrului "Bulandra"; mai mult, cu această supraproducţie (româna-franceză), teatrul brăilean realiza un festival-croazieră, francofonie, legând capitalele şi oraşele importante ale ţărilor din jurul Mării Mediterane. Un spectacol picaresc, cu Adrian Zografi înscris iniţiatic pe un drum de apă, · dezvăluind din tainele erosului, din relaţiile arhetipale dintre vagabond şi prostituată, în care straturi după straturi de existenţă se desfoiau, lăsând să planeze asupra existenţei o meditaţie gravă a lui Cronos. Un "pavilion cu umbre", cu strălucitoare şi miraculoase porţi, schimba locuri şi epoci, stări şi mistere, personajele ieşind ca dintr-un album cu coperţi de aur. Florin Chirpac se desprindea ca dintr-o efigie.

Fişa de crea(ie: Roluri: la Teatrul de stat " Valea Jiului" Petroşani ( 1 980-1 983): Ionel din

Take, lanke şi Cadâr, de V. I . Popa, regia artistică: Marcel Şoma, 0 1 .03.8 1 ; Cerbul din Vrăjitoarele, de Dimitrie Stelaru, regia N icolae Gherghe, 1 0.06.80, (reluare); Toma Sorescu din Soarele şi Luna, de Al. Anghelescu, regia M. Şoma, 1 4.05 .8 1 ; Dă11ilă din Dănilă Prepeleac, dramatizare de C . Paiu după 1 . Creangă, regia N. Gherghe (reluare); Elevul 2 (Un pedagog de şcoală nouă), Niţă (C.F.R.) şi Co11ul Leo11ida (Conul Leonida faţă cu reacţ.iunea) din Caragiale şi vremea lui, regia N. Gherghe, (este şi asistent de regie), 27.05.82; Sotir din Gărgăriţa, de Ion Băieşu, regia M. Şoma, 05. 1 1 .82; Şuţă din Primăvară in noiembrie, de Dumitru Dem Ionaşcu, regia Ion Simionescu, 12.02.83.

4 1 5 www.cimec.ro

ADRIAN ZA VLOSCHI -un actor de "ardoare liricii abia temperatii"

1

Adrian Zavloschi provine dintr­o familie dăruită învăţământului şi administraţiei, din Buda (Rafaila), judeţul Vaslui. Bunica sa, Luiza Zavloschi, a fost primar al acestei localităţi prin anii 1930, prima femeie primar din România, şi drept urmare,

t pentru destoinicia ei, în septembrie 4 2006, forurile actuale i-au înălţat un

bust de bronz, cinstindu-i memoria. Părinţii, mama, Margarita (n. Decuş)

şi tatăl Ion Zavloschi au fost dascăli, şcolind şi educând generaţii după generaţii de copii, până la pensionare, când s-au mutat în laşi. Fiul lor, Adrian Zavloschi, s-a născut în 1 2 iunie 1 953 şi a urmat primele patru clase şcolare, în Buda, sub mâna părinţilor săi, şi a continuat pe celelalte, inclusiv Liceul "Dimitrie Cantemir", în laşi. După absolvirea liceului face armata şi o scurtă perioadă practică diverse meserii şi profesii, printre care în 197 6- 1 977, şi pe cea de actor cu studii medii pe scena Teatrului "V. 1. Popa" din Bârlad. Întâlnirea aceasta pare a-i fi schimbat cursul vieţii şi a-i fi descoperit ceea ce stătea ascuns în sine histrionismul. Dă admitere în 1977 şi reuşeşte la Insititutul de Artă Teatrală şi Cinematografie "1. L. Caragiale" Bucureşti, clas. prof. Dem Rădulescu.

La debutul său scriam: "Un tânăr vine şi face pariul: tot ce va câştiga va cheltui! Îşi spune numele: Adrian Zavloschi. S­a încercat în monologul lui Vlaicu VoiM; şi-a înfipt mâinile în "corola de minuni a lumii",· i-a picat lacrima ca lăutarului lui Goga; şi-a ascultat paşii pe da/ele Liceului "Dimitrie Cantemir " din laşi şi i s-a părut că "ecoul " vine din cercul magic de pe Epidaur. Şi, din toate puterile, s-a angajat în călătorie. Ca rezumat al măştii! "

4 1 6 www.cimec.ro

Şi acest tânăr, după absolvirea I.A.T.C. "1. L. Caragiale"

Bucureşti, promoţia 1 98 1 , a optat pentru Teatrul din Valea Jiului, care se afla într-un moment de deosebită efervescenţă creatoare : tineri actori, tineri regizori, un repertoriu despovărat de ideologic, participări la festivaluri şi obţineri de premii. Adrian Zavloschi trebuia doar să se integreze în această

4 17 www.cimec.ro

primenire teatrală. Se reuşeşte să se pună în scenă a doua piesă nejucată a lui Marin Sorescu, Paracliserul. Regizor, Radu Dinulescu, scenograf Florin Harasim - colaboratori şi debutanţi (ultimul obţine premiul pentru scenografie) - interpreţi : Adrian Zavloschi, Mihai Clita, Dumitru Drăcea - în trei ipostaze ale personajului sorescian, Paracliseru/, Femeia - Mirela Cioabă (deţinătoarea premiului pentru interpretare feminină debut) şi Paznicul mut - inconfundabilul tânăr actor Dinu Apetrei. Nu doar critica este entuziasmată de ceea ce petrece la Petroşani, ci şi publicul. Din cauza supraaglomerării acestuia, la Piatra Neamţ, un element de decor, sicriul, nu s-a putut introduce în scenă prin partea laterală, ci doar prin intrarea principală în sală, pe deasupra capetelor spectatorilor. Sau, în acelaşi sens, în anul următor, după triumful cu În căutarea sensului pierdut la festivalul de Ia Timişoara, în turneul cu al doilea spectacol de

Ion Băieşu, Gărgăriţa a trebuit la solicitările continue ale publicului timişoreran să se dea a patra reprezentaţie, după miezul nopţii. în fme, se cuvin câteva din multele notări ale criticii de speccialitate şi nu numai : Bogdan Ulmu: ,,Rolul

"jigurantului din rândul sfinţilor" a fost încredinţat, consecutiv, actorilor Adrian Zavloschi (debutant pe scena petroşăneană), Mihai Clita şi Dumitru Drăcea. L-au interpretat, în ciuda experienţelor scenice diferite, cu egal

4 1 8 www.cimec.ro

talent, reuşind să ilustreze univoc cele trei trepte ale cunoaşterii, ale relaţiei cu lumea: primul exprimând şovăiala, incertitudinea, frica tipică iniţierii . . . " ( "Paracliserul" de Marin Sorescu, în Steagul roşu, 1 9 sept. 1 98 1 ). Mircea Ghiţulescu: ,,Adrian Zavloschi aduce o puritate, un hieratism, o solemnitate a mişcării şi ardoare lirică abia temperată'' (Paracliserul de Marin Sorescu, în Tribuna din 1 5 aprilie 1 982). Sau câteva fraze din eseul omului de ştiinţă, Ştefan Berceanu, scris în urma turneului cu Paracliserul în Bucureşti: ,,Este greu de înţeles de ce acest minunat poem nu şi-a găsit loc în teatrele Capitalei noastre. Dar poate cine ştie. La Petroşani toate sunt înnegrite de fum. Şi oamenii, eroi de acolo, ce trudesc în catedralele din fundul pământului de-atâtea ori cu sacrificiul vieţii lor să scoată la suprafaţă pentru alte împliniri energia zăcămintelor care se transformă în lumină pentru toţi. Este o legătură între zăcămintele de gândire românească din poemul lui Marin Sorescu şi zăcămintele de energie ale oamenilor care ne-au trimis în Capitală această mică trupă de trubaduri ai spiritului. Ca spectator le mulţumesc lor şi lui Marin Sorescu . . . " (Gândirea giJndului şi giJndirea arhetipală din România literară, 26. 1 1 . 8 1 ).

Urmează poeticul, romanticul, disperatul şi problematicul personaj Jafet din Arca Bunei Speranţe a lui Ion D. Sîrbu, în regia lui Bogdan Ulmu. În acest personaj, creat într-un moment de graţie de autor, Ion D. Sîrbu a identificat destinul unei generaţii, al unui popor, al popoarelor ocupate şi, în cele din urmă, al omului pe o planetă în derivă. S.O.S. -ul acestui personaj

4 1 9 www.cimec.ro

rimează cu cel din testamentarul roman al autorului, Adio, Europa! Actorul de structură lirică, Adrian Zavloschi, s-a apropiat empatie de personaj . În presa locală, Tiberiu Spătaru scrie: ,.,Iafet, al treilea frate, este omul care trăieşte drama alienării . . . Adrian Zavloschi reuşeşte să schiţeze portretul psihologic al tânărului alienat, care nu găseşte răspuns la gravele întrebări umane" (Arca Bunei Speranţe, de Ion D. Sîrbu, în Steagul roşu din 29. 1 1 .8 1 ). În cea judeţeană, Dumitru Dem lonaşcu: ,,Profunzimea tragediei lui Jafet, cel supus jocului neînţelegerilor, e relevată prin interpretarea de excepţie a tânărului actor Adrian Zavloscht' (Arca Bunei Speranţe, în Ritmuri hunedorene nr. 1 / 198

Teatrul de stat "Valea Jiului" din Petroşani este singurul din România care celebrează împlinirea a 1 50 de ani de la trecerea în mehr Licht! (mai multă lumină) a titanului de la Waimar, J. W. Goethe, organizând în 2 1 -22 martie 1 982, manifestarea Goethe, contemporanul nostru. Pentru aceasta se pune în scenă ltigenia În Taurida cu cel mai uimitor regizor al teatrului românesc, Aureliu Manea. Adrian Zavloschi are şansa să interpreteze personajul Oreste, bântuitul de remuşcări şi trecut prin umbrele Hadesului şi luminile Olimpului. Teatrul prezintă trei spectacole: pe lângă ltigenia În Taurida, Paracliserul şi Arca Bunei Speranţe. Adrian Zavloschi este reprezentat şi se reprezintă cu fiecare. Să notăm alte aprecieri

420 www.cimec.ro

ale invitatilor: Marcel Duţă, de la Institutul "G. Călinescu" Bucureşti, scrie: "Tânărul Adrian Zavloschi - remarcat deja în Parac/iserul lui Marin Sorescu şi în Arca Bunei Speranţe, de Ion D. Sîrbu - a interpretat cu multă simţire şi adâncă înţelegere rolul fratelui matricid, cu sufletul său torturat şi aproape înfrânt de urmărirea Furii/ar şi a viziuni/ar din Hades (scenă de magie, antologică)" (lflgenia in Taurida, în Ramuri, nr.6, 1 982). Criticul de la Tg. Mureş, Ion Calion: ,,Adrian Zavloschi este impresionant în delirul unei conştiinţe pe cât de drepte pe atât de vulnerate (Oreste)" (Ritmuri hunedorene, nr. 1 , 1 982). Irina Coroiu: "Oreste cel răscolit de proprii/e-i fapte necugetate, orbit de dogme, se autoflagelează prin provocarea unei nebunii devastatoare căreia interpretul, Adrian Zavloschi, reuşeşte să-i redea atât momentele de paroxism, cât şi de seninătate" (lflgenia în Taurida de Goethe, în Luceafărul din 24 aprilie 1 982. Ori istoricul şi criticul de teatru, Mircea Ghiţulescu: "Alături de Mirela Cioabă joacă Adrian Zavloschi (Oreste) un tânăr actor cu predispoziţii lirice . . . " (cronică din Tribuna trecută în Cartea cu artişti. Teatrul Românesc Contemporan, Ed. Redacţiei Publicaţiilor pentru Străinătate, Buc

42 1 www.cimec.ro

Adrian Zavloschi, intrat triumfător în Teatrul din Petroşani, continuă să joace aici 1 0 ani, realizând 20 de roluri din dramaturgia română, îndeosebi contemporană: Carnii Petrescu şi V. 1. Popa ori Marin Sorescu, Ion Băieşu, Tudor Popescu, şi din cea universală: Goldoni, Moliere sau Goethe. S­a întâlnit cu regizori, de la tineri, unii debutanţi, ca Radu Dinulescu şi Radu Băieşu, la alţii experimentaţi, precum Ion Simionescu, Marcel Şoma, ori Bogdan Ulmu şi Nicolae Gherghe, cu marele actor, profesor şi regizor, Constantin Codrescu, şi, mai ales, cu straniul regizor, singurul de la noi atins de geniu, Aureliu Manea, în crearea neuitatului rol Oreste din Ifigenia in Taurida. El a creat personaje cu bogată viaţă interioară, de fascinantă poezie şi tensiune dramatică - în candoarea sa, un joc pătruns de bucurie şi dăruire. Spre confirmare, alte câteva judecăţi ale cronicarilor: ,.,Adrian Zavloschi, cel care dă viaţă Meşterului, trăieşte cu adevărat patima creaţiei, chiar dacă nu recurge la mijloace scenice frapante, " spectaculoase ", pentru a o reda" (H. Alexandrescu, în Steagul roşu, 02.07.88). "Vocea timbrată cald a Meşterului (Adrian Zavloscki) acreditând prin vibraţie simţită, muzicală, mesajul de generoasă deschidere a piesei . . . " (Traian Dinorel Stănciulescu, Istoria trecută pentru istoria prezentă, în Contemporanul, 1 5.07 .88).

La începutul anului 1 991 se mută la Teatrul de stat Arad, unde lucrează până în 1 996. Aici, se întâlneşte cu regizorul cu care debutase la Petroşani, Radu Dinulescu, realizând printre alte roluri, un Candid cu ecou în presa de specialitate. Aşa cum ne-am obişnuit cu acest personaj cutreierând cultura, mereu cu acel îndemn de a ne cultiva grădina, probabil că el şi-a găsit un interpret în Adrian Zavloschi, în ceea ce priveşte candoarea scânteietoare şi lucida naivitate. Ar trebui să ne amintim că acest personaj, cu un deceniu în urmă, a bântuit ca un alter ego fiinţa creatoare, dramatică şi )ucidă a lui Ion D. Sîrbu. El a devenit personaj substanţial, ochiul candid lucid asupra lumii cu valorile răsturnate, în opera postumă şi de sertar a acestuia, Jurnalul unui jurnalist fără jurnal şi în romanul Adio, Europa! Iată unghiul socratic, lucid şi sarcastic, autoironic şi socratic:

422 www.cimec.ro

"trebuie înfiinţată o disciplină juridică nouă: victimologia. Opusă criminologiei. In criminologie se încerca depistarea, dovedirea şi pedepsirea criminalului ce se ascundea. In viitoarea victimologJe, vor trebui depistate şi "pe:•���

Paracliseru/ 1 1

victimele. Care se ascund. Care tac. Care, de frică, refuză să se autodenunţe. Trăim o epocă sucită, criminalii se cunosc: ei se plimbă pe stradă, ascultă muzică, îşi promovează copiii, ajung onorabili pensionari. In schimb, victimele lor? Cine le mai ştie, cine le mai caută, cine le mai numără?" Şi după două decenii şi o ,,revoluţie" sună actual ! Nu ştim spectacolul, nu ştim ce a făcut actorul în Candid-ul lui Voltaire, dar am vrut să luminez nevoia de coborâre în qui-pro-quo-rile istoriei, sau de ridicarea spre cauze, ambele trebuind să-şi găsească rezonanţe în

423 www.cimec.ro

structura psihică şi ideatică a actorului. Actorul în adevăratul sens al cuvântului, prin candoarea şi structura sa candidă, este un copil care vede şi strigă, precum cel din basmul lui Andersen: ,Jmpăratul este golf"

Adrian Zavloschi, odată cu deschiderea stagiunii 1996-1997 se mută la Teatrul pentru copii şi tineret ,,Luceafărul" din Iaşi. în oraşul unde a copilărit, unde a învăţat şi şi-a petrecut adolescenţa. Să-I fi chemat spre Iaşi acestea, ori teatrul cu creaţiile pentru cei mici, adică înclinaţia spre educarea copiilor moştenită de la părin�? Vocea sa la telefon însă degaja o stare de nemulţumire, cu tonalită� de mâhnire privind ,,mişcările" dintre viaţa scenei mici şi a celei mari, a amestecurilor aiurea dintre ele, mai pernicioase decât cele anterioare, zise roşii. Oricum, Adrian Zavloschi găseşte un reazem creaţiilor sale în iezerul pur al ochilor copiilor săi şi ai celor din sala de spectacol ş� cine ştie, îp. cele din wmă, în povestea din care nu ne poate scoate sau izgoni nimeni. Căc� mai mult, suntem aştept$ s-o povestim.

Fişa de creaţie Roluri: La Teatrul de stat " Valea Jiului" Petroşani ( 198 1 - 1991):

Paracliserul l din Paracliserul, de Marin Sorescu, regia Radu Dinulescu, 1 5.09.8 1 ; Jafet din Arca Bunei Speranţe, de Ion D. Sîrbu, regia Bogdan Ulrnu, 24. 1 1 . 8 1 ; Oreste din lftgenla in Taurida, de Goethe, regia Aureliu Manea, 2 1 .03.82; Octav Malu din Primăvară in noiembrie, de Dumitru Dem Ionaşcu, regia I. Simionescu, 12.02.83; jiguraţie în O scrisoare pierdută, de l. L. Caragiale, regia l. Simionescu, 3 1 .05.83; Vlad din Uneori liliacul înfloreşte spre toamnă, de Tudor Popescu, 08.09.83; Profesorul Miroiu din Steaua firi nume, de M. Sebastian, regia M. Şoma, 25. 12.83; Radu din Milionarul sărac, de T. Popescu, regia M. Şorna, 06.03.84; Octav Şoimu din Ciuta, de V. l. Popa, regia M. Şoma, 08.07.84; Marcello Mariani din Act veneţian, de Carnii Petrescu, regia N. Gherghe, 16.06.85; Glie Voinicul din Glie Voinic:ul, de Mircea Florian, regia N. Gherghe, 19 . 1 1 .85; Jorgovan din Iorgovan, fiul munţilor, de N. Gherghe, regia N. Gherghe, 24.02.86; Soţul din Autorul c in sală, de l. Băieşu, regia Radu Băieşu, 01 .06.86; Domnul de la Cotterie din O intimplare cu haz, de C. Goldoni, regia, M. Şorna, 28.02.87; Camil din Simbăta amăgirilor, de Ion D. Sîrbu, regia M. Şorna, 30.09.87; Nicollle din Ioneştil, de Platon Pardău, regia Constantin Codrescu, 12.05.88; Meşterul din Meşterul, de Dumitru Dem Ionaşcu după Nemuritorul albastru de Radu Ciobanu, regia C. Codrescu, ) 9.06.88; Clia11te din Bolnavul inchipuit, de Molicre, regia M. Şoma, 27.0 1 .89; CaUimaco din Mătriguna, de Niccol6 Machiavelli, regia N. Gherghe, 06.05.89; Marco din lntendiul, de Dimos Rendis, regia N. Gherghe, 12.0 1 .9 1 .

424 www.cimec.ro

THEODOR MARINESCU ­şi "obsedantul Petrucchio"

Un actor totdeauna se expune. Îşi expune viaţa pentru viaţa celorlalţi. Este instrumentul pe care cântă conştiinţa mai bună a omului. I s-a dat să fie mereu altul, pentru viaţa sa rămânându-i timp puţin, uneori înjumătăţit, risipit îară măsură sau chiar luat când se aşteaptă mai puţin. Este dat

scenei româneşti ca unii actori să treacă din reprezentaţia de-o seară brusc în Marea Reprezentaţie. Astfel şi Theodor Marinescu, actor care a fost al Teatrului din Petroşani şi apoi al Teatrului Naţional din Craiova, în seara zilei de 30 martie, 2003, drumul de la cabină până la scenă, pentru a intra în spectacolul Omul cu mârţoaga, nu a mai putut să-I facă. Inima i-a cedat în cabină; colegi 1-au aşteptat pe scenă, publicul în sală. A fost găsit de muncitorii de scenă întins în cabină, cu faţa spre cer, locul în care, din clipa aceea, Theodor Marinescu îşi va juca rolurile pentru cei de sus, dar privindu-i pe cei de jos.

S-a născut la 1 6 aprilie 1955, în comuna Urleta, lângă Câmpina. A început, aidoma multor confraţi, să joace teatru în formaţiile de artişti amatori. La Teatrul din Ploieşti interpretează un rol din Atunci când se adună apele de J. Markiwski, apoi în Jolly Joker, de Tudor Popescu, şi în spectacolul Drum de glorii; este premiat locul II pe ţară la recitare în cadrul Festivalului Naţional "Cântarea României". În 1977 absolvă Institutul de petrol şi gaze - secţia utilaje, subingineri, Ploieşti. Dar acest tânăr înalt, puţin închis în sine, cu o voce bine timbrată, părăseşte subingineria în petrol şi

425 www.cimec.ro

gaze pentru a-şi trece combustia interioară în lwnea scenei. În 1982 absolvă I.A.T.C. "1. L. Caragiale" Bucureşti, clasa prof. Amza Pelea. Aici învaţă şi are revelaţia vocaţiei sale pe rolurile: Răzvan, Tănase Scatiu, Gheorghe (din Nipasta, de 1. L. Caragiale), Chitlaru (din Opinia publică, de Aurel Baranga), Petrucchio (din Îmblânzirea scorpiei, de W. Shakespeare), Caporalul Hill (din Cartofi prăjiţi cu orice, de Amold Wesker), Satin (din Azilul de noapte, de M. Gorki), Tatăl (din Cerul galben, de Hugh Herbert). Interpretează rolul Marinescu din serialul TV. Lumini şi umbre (7 episoade) şi altele în filmele Vlad Ţepeş, Trandafirul galben şi Un petic de cer.

La Teatrul din Petroşani debutează cu rolul Jean din Domnişoara Julie, de August Strindberg. "Pe lângă debutul ca actor mărturiseşte - mă gândesc la obsedantul Petrucchio, pe care l-am interpretat numai in clasă, el fiind cel ce m-a apropiat de suveranul dramaturgiei, Shakespeare, şi n-ar fi un rol pe contre-emploi. În Institut şi la Petroşani (cel puţin pentru început) am jucat şi joc dramă, ori eu cred că sunt un actor de comedie" În fine, interpretează pe Tipătescu din O scrisoare pierduti, de 1. L. Caragiale, spectacolul cu

426

www.cimec.ro

care s-a deschis noua scenă a teatrului din actualul edificiu, la 3 1 mai 1 983, dar nici acesta nu-i împlineşte dorinţa, personajul fiind mai mult o privire !ucidă aruncată asupra lumii scenice a "scrisorii", a mesajelor şi sensurilor pierdute, decât o relevare a firii histrionice, cu străfulgerări umoristice, a omului. Theodor Marinescu doreşte ceva şi se întâlneşte cu altceva; dar cât a realizat în teatrul din Valea Jiului pare a spune contrariul: tocmai acest altceva repudiat este ceea ce i se potriveşte. Dovadă rolurile: Hmarov din Clopotele, de Ghenadi Mamlin; Tronaru din Ulciorul nu merge de multe ori la apă, de Dinu Grigorescu; Tache Voinea din Ciuta, de V. 1. Popa; Miliţianul şi Bombă din Autorul e În sală, de Ion Băieşu; Emil din Lungă poveste de dragoste, de T. Popescu; Vasilis din Nevastă de ocazie, de Kostas Assimakopoulos, sau Ricardo din O Întâmplare cu haz, de Carlo Goldoni.

Cele 1 2 roluri realizate aici, în 4 stagiuni, sunt dovezi ale vigorii şi preciziei, ale forţei şi penetraţiei, dar şi ale unei verve strălucitoare, distribuite şi controlate cu o ştiinţă a sobrietăţii. De altfel, şi cronicarii au remarcat acelaşi lucru. În Steaua DI.3, 1 983, Valentin Taşcu nota despre realizarea rolului Jean acurateţea şi profesionalismul debutului, "ţinuta scenică şi farmecul personajului"; în Steagul roşu din 1 9 februarie 1983, Ion Lascu scria: "Theodor Marinescu este o reală promisiune. Uzitând lucid de forţa de penetraţie către public, el reuşeşte să-şi adecveze mimica, gesturile şi mişcarea cu conţinutul replicilor. Încărcându-şi sonor şi emoţional vocea, Theodor Marinescu decupează cu sensibilitate personajul lui Jean; ca şi personajul, actorul are personalitatea care-i trebuie pentru o asemenea creaţie "; ori Ion Vulpe în Steagul roşu din 22 octombrie 1 983: " O surpriză plăcută, tânărul actor Theodor Marinescu (Tronaru), destinat rolurilor "serioase ", se impune de această dată printr-o strălucită vervă, care strânge şi desface cu dezinvoltură firele intrigii, în scene memorabile "

La Teatrul Naţional din Craiova fişa sa se încarcă cu o altă serie de creaţi i, roluri care i-au solicitat nu numai conştiinţa, dar, după cum se vede, şi inima. Ea nu a putut să-I treacă pe actor peste pragul celor 48 de ani. A cedat în teatrul

427 www.cimec.ro

în care, pentru puţin timp fusese director profesorul său, Amza Pelea. Să ne · că studentul s-a întors la dascălul său,

..

Jean din Domnişoara Francisca Ionaşcu

că acesta îi expune cu exuberanţă scena Înaltei şi Marii Reprezentaţii şi că studentul îl urmăreşte şi încearcă să o înţeleagă, cu felul său tacitum. Parcă îi şi vedem umblând printre atâtea spirite cu două măşti în mână, una râzând şi alta

428 www.cimec.ro

plângând, schimbându-şi-le după cei pe care îi întâlnesc, sau după cei pe care îi privesc de acolo, de pe inalta şi albastra scenă a lumii. Dincoace de metaforă, oare ce îşi vor fi spus cei doi la cursuri când îşi întâlneau privirea profundă şi străfulgerătoare de vultur!? Amândoi erau numai privire, dascălul consolatoare, elevul înţelegătoare; dascălul şfichiuitoare, elevul retrasă în tristeţe. Am scris îndurerat când Theodor Marinescu ne-a părăsit, dar încerc să-i revăd spectacolele, rolurile şi, de fiecare dată, să-I aplaud. Nu, arta este consolatoare pentru ca lumea să nu se prăbuşească, să nu o simţim mai săracă, ci să o vedem plină de aur, de cei ce au fost - ea este rezultatul tezaurizării lor. Şi Th. Marinescu a aruncat şi el un bănuţ de aur pentru noi şi pentru ea!

Fişa de creaţie: Rolllri hz Teatrul din Petroşani ( 1982-1 987): Jean din Domnişoan Julie, de

August Strindberg, regia artistică, Marcel Şoma, 13 .02.83; Ştefan Tiplltescu din O scrisoare pierduti, de 1. L. Caragiale, regia Ion Simionescu, 3 1 .05.83; Tronaru din Ulciorul ou merge de multe ori la apll, de Dinu Grigorescu, regia Ion Simionescu, 24.09.83; Codrin; GrijJ din Ionuţ şi extratereştri, de Nicolae Gherghe, regia N. Gherghe, 08. 12.83; Tache Voinea din Ciuta, de V. l. Popa, 08.06.84; Emil din Longl poveste de dragoste, de Tudor Popescu, regia M. Şoma, 15 .08.84; Hmarov din Clopotele, de Ghenadi Mamlin, regia M. Şoma, 18 .04.85; VasUis din Nevastl de ocazie, de Kostas Assimakopoulos, regia N. Gherghe, 1 2. 1 1 .85; Miliţianul; Boambll din Autorul e in sali, de Ion Băieşu, regia Radu Băieşu, 01 .06.86; Domnul Riccardo din O intimplare cu haz, de Carlo Goldoni, regia M. Şoma, 28.02.87.

429 www.cimec.ro

FLORICA DINICU ­şi fascinanta Julie

Absolventă a Institutului de teatru "Szentgyorgyi Istvan" Tg. Mureş, promoţia 1 982, clasa prof. univ. Adrian Măzărache şi prof. univ. Constantin Codrescu; studii muzicale canto. Născută la Nişcov-Buzău, Ia 1 0 mai 1 957; ulterior brăileancă. În 1 976, elevă fiind la liceul "Panait Cema" din Brăila, debutează pe scena Teatrului "Maria Filotti" cu rolul Roua din Trandafirii roşii, de

Zaharia Bârsan, în regia Zoei Anghel Stanca, apoi este distribuită în Pygmalion, de G. B. Shaw şi în Cocoşelul neascultător, de Ion Lucian. Reuşeşte la Institutul de teatru cu rolul Nina Zarecinaia din Pescăruşul lui Cehov şi cu povestirea Astrul amanţilor, de 1. L. Caragiale. Sub bagheta profesorilor şi regizorilor Constantin Codrescu, Kincses Elemer, Zoe Anghel - Stanca se confruntă cu rolurile: Otilia din Enigma Otiliei, de G. Călinescu; Fanatica din Apărarea lui Galilei, de Octavian Paler; Cassandra din Orestia lui Eschil; Elena Andreevna din Unchiul Vania, de Cehov; Regina din Hamlet şi din Richard al II-lea, de Shakespeare; Celimene din Mizantropul, de Moliere; Învăţătoarea Ţvetaeva din Micii burghzi, de M. Gorki; Doamna farmacist din Alegeţi-1 singuri, de Ivan Bukovcan; Zoe din O scrisoare pierdută; Maşa din Pescăruşul şi Faina din Anecdote provinciale, de A. P. Vampilov. Pe scena Teatrului Naţional din Târgu-Mureş face parte din distribuţiile spectacolelor Fraţii Karamazov, după Dostoievski, şi Joly Jocker 2, de Tudor Popescu.

430

www.cimec.ro

cu profesorul său de estetică şi istoria teatrului, Serafim Duicu, cu care eram prieten, şi având în sprijin momentul fast al teatrului din Petroşani, o conving să opteze pentru acesta. Mai mult, îi propun ca debut rolul Domnişoara Julie, din piesa cu acelaşi nume a lui August Strindberg. Florica Dinicu acceptă şi la 1 august 1982 vine la Petroşani. Aprobărilc

43 1 www.cimec.ro

pentru asemenea tulburătoare piesă au durat puţin timp, teatrul din Valea Jiului beneficiind de sprijinul Directorului General al Teatrelor, Constantin Măciucă, şi de recentele reuşite încununate cu premii. La începutul anului 1 983, piesa este în repertoriu şi i se încredinţează regizorului Marcel Şoma şi scenografei Elena Buzdugan. În distribuţie: Florica Dinicu (Domnişoara Julie), Theodor Marinescu (Jean) şi Francisca Ionaşcu (Kristin). Ca un intermezzo, între cele două părţi, este

"baletul" introdus de autor pentru "atmosfera de sărbătoare din noaptea de Sânziene"- spre realizarea lui, este adus coregraful Nicolae Zăblău cu trupa sa de dansuri de la Casa de cultură a sindicatelor din Petroşani. Pentru o mai bună înţelegere a lumii scandinave, a straniului Strindberg, care prin această piesă modernă (scrisă în 1 888), de dură psihologie şi mare foiţă inovatoare, a spart formele anchilozate ale teatrului de "intrigă", de influenţă franceză, generând expresionismul, am adus de la Ambasada Suediei filmul Domnişoara Julie, spre a fi vizionat de realizatori. S-a prezentat, cu această ocazie, la "Cinemateca" din Petroşani. Spectacolul a trecut prin două vizionări, întrucât "ochilor vigilenţi" nu le-a putut scăpa imaginea unei "cruci" formată de elementele verticale la intersecţia cu "grinzile"

Florica Dinicu, tânără actriţă cu propensiune spre zonele teatrului poetic unde liniile seducătoare şi capricioase ale

432 www.cimec.ro

fanteziei se pun în mişcare de zonele cele mai ascunse ale eului, se identifică în adâncuri cu personaj ul. Este determinată, m

acest sens, şi de jocul profund al partenerului Theodor Marinescu. Ambiţia de a surprinde în banal şi cotidian straniul, în aRarenta indiferenţă, tensiunea şi gravitatea, o face să se adâncească în situaţiile dramatice până la acea stare palpitantă a nevinovăţiei şi candorii, degajând stările de spirit afectiv. Anterior, despre rolul Maşa din Pescăruşul, în revista Teatrul

nr. 7-8, Magdalena Boiangiu scria: "Singura făptură feminină care-şi trăieşte nedisimulat sentimentele este Maşa. Dar adevărul ei n-o salvează de la eşec, există adevăruri ridicole, care, dacă n-ar fi spuse, nimeni n-ar pierde nimic. Florica Dinicu trăieşte, nu joacă exaltarea, şi partitura ei dramatică se înscrie ca un contrapunct necesar în comedia amară a spectacolului". Florica Dinicu, de o frumuseţe statuară, cu un zâmbet discret şi trist, aidoma cu cel înlăcrămat al femeilor cehoviene, cu experienţa din interpretarea femeilor lui Cehov se apropie de Domnişoara Julie. De altfel, se pare că sub auspiciile dramaturgiei lui Cehov i s-a deschis lumea teatrului. Ea a interpretat şi dificilul personaj, tânăra soţie a profesorului universitar pensionar Serebreakov, Elena Andreevna (Unchiul Vania), care încearcă să plece din atmosfera sufocantă, rară orizont, din locurile unde nu se întâmplă nimic, spre o lume

433 www.cimec.ro

unde eventualul poate sa-1 mai asigure ceva. Un personaj antinomic, care prin câteva note aminteşte de Domnişoara Julie. Sunt personaje pe care Florica Dinicu a trebuit să-le susţină, rămânând, oarecum, marcată de "talentul" acestora, personaje cu care s-a confruntat şi, poate, doreşte, la diferitele stadii ale evoluţiei sale, să se confrunte.

După Domnişoara Julie, personaj pe a cărui muzică internă o face să rezoneze în multiple spaţii ca prăbuşirea unei stele, Florica Dinicu se întâlneşte cu Zoe, "dama bună" a lui nenea Iancu, în spectacolul cu O scrisoare pierdută, realizat pentru sărbătorirea a 35 de ani de activitate ai teatrului şi pentru darea în folosinţă a noului sediu. Criticii invitaţi au scris atunci mai mult despre însemnătate evenimentului de a avea teatrul un edificiu impunător, de o arhitectură ce se armonizează cu volumele vechii clădiri de care s-a "sudat", cu spaţiile verzi şi clădirile alăturate, din centrul oraşului. Printre acestea, de pildă, Coman Şova nu putea să nu observe pe "tânăra Zoe": " Zoe, în interpretarea Floricăi Dinicu, absolventă a Institutului de Teatru din Târgu Mureş, clasa Constantin Codrescu, capătă un

frumos contur, atingând în multe din momentele spectacolului atributele unei mari reuşite actoriceşti", (România liberă, 22 iunie 1 983).

De numele ei la Petroşani se leagă şi Mona din Steaua fără nume, de Mihail Sebastian, Carmen Anta din Ciuta, de V. I. Popa, şi Alta din Act veneţian, de Carnii Petrescu. La sfârşitul anului 1 985 se transferă, mai aproape de casă, la Teatrul "Fanni Tardini" din Galaţi, unde realizează o suită de roluri cu experimentatul regizor, de dimensiune barocă, Victor Ioan Frunză; apoi, se mută la Teatrul "Toma Caragiu" din Ploieşti.

Mai trebuie adăugat că la începutul traiectoriei ei artistice, Florica Dinicu şi-a împărţit timpul de la Petroşani, între scenă şi platourile de filmare. Ea a realizat Subinginera din filmul Un petic de cer, regia Francisc Munteanu; Ioana (rol principal) din Surorile, şi Zizi din Anotimpul iubirii, regia lulian Mihu; Actriţa din Ziua Z, Isabela din Fran�oise Villon şi O actriţă din Oglinda, regia Sergiu Nicolaescu.

434 www.cimec.ro

În Domnişoara Julie

Fişa de creape: Roluri: La Teatrul de stai " Valea Jiului" Petroşani ( 1982-1985): Julis din

Domnişoara Julie, de August Strindberg, regia artistică Marcel Şoma, 1 3.02.83; Zoe din O scrilloare pierduti, de l. L. Caragiale, regia l . Simionescu, 3 1 .05.83; OUmp/a din Ulciorul ou merge de multe ori la apl, de Dinu Grigorescu, regia l. Simionescu, 24.09.83; Mona din Steaua lirA nume, de M. Sebastian, regia M. Şoma, 25. 12.83; Carmen Anta din Ciuta, de V. 1. Popa, regia M. Şoma, 08.07.84; Alta din Act veneţian, de Carnii Petrescu, regia Nicolae Gherghe, 16.06.85.

La Teatrul "Fanni Tardini" Galaţi: Kate Hordastle din Noaptea iocurciturilor, de O. Goldsmith, regia Victor Ioan Frunză; Turandot din Tunndot, de Carlo Go7Zi, regia V. 1. Frunză; Metan/a din Mobill şi durere, de Teodor Mazilu, regia V. 1. Frunză.

La Teatrul " Toma Caragiu" Ploieşti: Roşina din BArbierul din Sevilla, de Beaurnarchais, regia Lucian Sabados; Dora din Gelozie şi tranziţie, de Tudor Popescu, regia Emil Mandric; Rosa Plchenet din Croitor de Dame, de Georges Fevdeau, regia Emil Mandric; Smeraldina din Regele Cerb, de Carlo Gozzi, regia Dinu Dinulescu; Marina din Bidlraoii, de Carlo Goldoni, regia Lucian Sabados; Mama III/ SpiTa din Plastilina, de Vasili Sigarev.

Colaborare cu revista "Majestic" - Actriţa în supershow-ul Cilitori in voia sorţii.

Fum: Subinginera din Un petic de cer, regia Francisc Munteanu; Ioana (rol principal) din Surorile, şi Zlzi din Aootimpul iubirii, regia lulian Mihu; Actriţa din Ziua Z, lsabela din Fno�oise Villoo şi O actrlfll din Oglinda, regia Sergiu Nicolaescu.

Radio, Tv., Reclame: Prezentatoare Magnioul de simbltl seara, la Radio Tg. Mureş.

Film TV: BarierA peotru cocori, regia Vlad Bâtcll; Uo domo bine şi Traodalirul şi Coroana, regia Domniţa Munteanu.

Premiul al II-lea la Festivalul Naţional de Teatru Scurt "Ion Bliieşu" -

Buzău, 1993

435 www.cimec.ro

MAGDA CA TONE -o actriţă a energiei debordante

S-a născut la 24 octombrie 1 958 în Bucureşti, "în fostul cartier al Operei, foarte aproape de Calea Victoriei", îmi spune Magda Catone într-un interviu. Face ,.şcoala undeva pe lângă strada Antim, o .şcoală care nu mai este, o zonă care a dispărut", dar care a rămas cu multele mirabile amintiri în memoria ei afectivă. Absolvă Institutul de Artă Teatrală şi

Cinematografică "1. L. Caragiale" Bucureşti, promoţia 1 982, clasa Amza Pellea, căruia lui şi altor profesori le păstrează vii ideile şi demersurile în lumea actorului. În Institut, în perioada 1978- 1 982, interpretează diverse roluri: Cucoana din Sângeroasa mascaradă, de Ada Dalbon, regia Laurenţiu Azimioară; Madam Trifoi din Între etaje, de Dumitru Solomon, regia Ion Cojar; Roze d'Orange din Harold şi Ma ud, de C. Higgins. Ca studentă joacă pe scena Teatrului de Comedie din Bucureşti. Interpretează Cetăţeanca din Strigoii la Kitahama, de Kobo Abe, regia Cătălina Buzoianu; Mariana în Concurs de frumuseţe, de Tudor Popescu, regia Al. Tocilescu; Meropa în Arma secretă a lui Arhimede, de Dumitru Solomon. Cu spectacolul Concurs de frumuseţe, Teatrul de Comedie s-a prezentat la Festivalul Dramaturgiei actuale romiJneşti de la Timişoara, 198 1 , Magda Catone fiind interpreta care s-a impus şi a impus prin jocul său energic, dând comicului o nebănuită tensiune, fapt remarcat de critica de specialitate. Iar la Festivalul de Teatru. Contemporan Braşov, 1 982, pentru rolul Madam Trifoi îşi adjudecă Premiul de interpretare feminină.

La terminarea facultăţii, este repartizată la Teatrul din Petroşani, unde joacă alături de Claudiu Bleonţ în savurosul

436 www.cimec.ro

spectacol Un bărbat şi mai multe femei, de Leonid Zorin, în care interpretează pe rând rolurile: Soţia, Planiftcatoarea Akulevici, Marina lstomina, Augusta Gurievna, Sora, Directoarea şi pe Vera Andreevna. Regia artistică şi scenografia le aparţine amândurora, iar la Gala tânărului actor - Costineşti, 1 984, obţine, împreună cu Claudiu Bleonţ, Premiul special al juriului. Cu acest spectacol, Magda Catone şi Claudiu Bleonţ, timp de două stagiuni, au haşurat harta ţării cu tumee, fiind aşteptaţi cu bucurie de tineret şi de marele public. Despre creaţia ei, Ion Vulpe scria în Steagul Roşu din 14 aprilie 1 984: "Cascadele situaţiilor comice, detaşarea subită de personaj indică în Magda Catone o actriţă cu o largă paletă de exprimare, recita/urile succesive în rolurile feminine, de la femeia mucenică sau claustrată la femeia pasională, exaltată, au darul să releve profunda personalitate artistică, care atacă cu înţelegere şi firesc fiecare replică; asistăm deci la o paradă rapidă şi strălucitoare a mijloacelor de expresie. " Mai departe menţionează că spectacolul copleşeşte: "nu doar prin savurosul duel verbal, ci şi prin

transpunerea scenică de clasă, semn sigur al valorii artistice " Magda Catone în 1 986 se transferă Ia Teatrul de

Comedie Bucureşti, unde realizează o altă serie de personaje, 437

www.cimec.ro

apoi la Teatrul Naţional "1. L. Caragiale" Bucureşti. Este distribuită de regizori reprezentativi în importante opere dramatice: Când comedia era rege, de V. Zoscenco, regia Valeriu Paraschiv; Iubire, de Barta Lajos, regia Grigore Gonţa; Sfântu' Mitică Blajinu, de Aurel Baranga, regia Valeriu Moisescu; Slugă la doi Stăpâni, de C. Goldoni, regia Tudor Mărăscu; Visul unei nopţi de vară, de W. Shakespeare, regia Alexandru Darie; Troilus şi Cresida, de W. Shakespeare, regia Dragoş Galgoţiu; Sganarelle de J. B. P. Moliere, regia Dragoş Galgoţiu. Să spunem că nu întâmplător actrita de mare tensiune temperamentală şi reflexivă, Magda Catone, joacă sub bagheta acestui regizor, care este, după cum se ştie, un fin analist ale textelor, pătrunzător în substraturi paradoxale, îndeosebi ale universurilor aşa-zise comice, precum în cazul lui Moliere, generând spectacole de elaborare intelectuală, deseori lângă practicianul scenei aflându-se teoreticianul. De asemenea, cu ea se propune o nouă citire şi descifrare a universului lui Caragiale: O noapte furtunoasă, regia Mircea Comişteanu, O scrisoare pierdută, regia Alexandru Tocilescu. Magda Catone este actrita interpretărilor complexe, trecând cu subtilitate de la identificare la detaşare de personaj, cu forţă empatică şi, în acelaşi timp, cu atitudine reflexivă. De pildă Mircea Ghiţulescu surprinde schimbarea de perspectivă a interpretării: , .Joiţica " Magdei Catone a depăşit nobilul bovarism care o leagă de Tipătescu pentru adulterul în serie, dar actriţa nu creează un personaj ci, mai curând, expune un temperament " (Cartea cu artişti, Teatrul românesc Contemporan, Ed. Redacţiei Publicaţiilor pentru Străinătate, Buc., 2004, p. 1 65). Face parte din provocatorul spectacol Magister Machiavelli de pe scena Teatrului "Anton Pann" din Râmnicul Vâlcea, pus în scenă. de tulburătorul regizor canadian Alexandr Hausvater.

Forţa interpretativă a actriţei, energia ei debordantă a făcut pe mulţi regizori de film să o cuprindă în distribuţiile lor. Aşa se face că ea â apărut pe ecrane în filmele: Arta apărării individuale, regia Ovidiu Paştina Bose; Baloane de curcubeu, regia Iosif Demian; Escapada, regia Cornel Diaconu; Prea cald pentru luna mai, regia Maria Callas

438 www.cimec.ro

Dinescu; Un studio în căutarea unei vedete, regia N. Corjos; Sfârşitul nopţii, regia Mircea V eroiu; Imposibila iubire, regia Constantin Vaeni; Salutări de la Agigea, regia Cornel Diaconu; Cantonul părăsit, regia A. Istrătescu-Lener; Nişte băieţi grozavi, regia C. Diaconu; Casa din vis, regia I. Cănnăzan; Telefonul, regia E. Bostan; Divorţ din dragoste, regia A. Blaier; Dragoste şi apă caldă, regia Dan Mironescu; Atac în bibliotecă, regia Mircea Drăgan; E pericoloso sporgersi, regia Nae Caranfil; în serialul Lumini şi umbre, regia M. Mureşan; ori în Cine-verite, regia Laurenţiu Damian, care i-a adus pentru interpretare Menţiune la Festivalul Filmului Studenţesc. De asemenea, regizorul Lucian Pintilie, cel care a dat o lectură aparte universului caragialian, descifrându-i substratul de savoare balcanică, a distribuit-o în Miţa Baston din filmul De ce trag clopotele, Mitică?, film care pentru a putea fi văzut a aşteptat sfărşitul dictaturii, ori în Balanţa, după problematicul şi neaşteptatul roman al lui Ion Băieşu.

La deplină maturitate şi forţă artistică, Magda Catone revine, pe scena Teatrului Dramatic "Ion D. Sîrbu", alături de acelaşi Claudiu Bleonţ, în spectacolul adolescenţei lor artistice, Un bărbat şi mai multe femei, dând premiera la 1 aprilie 200 1 . După 1 7 ani, se reîntorc actori de prim rang, după ce şi-au asumat experienţe artistice profunde şi au ajuns să privească de pe scenă cu luciditate maximă lumea. Magda Catone este o actriţă de profunzime, care degajă energii de dincolo de limită, aducându-le în spaţiul reflexivităţii. Cum altfel ar putea să joace alături de Claudiu Bleonţ, dacă nu ar fi tot atât de reflexivă ca şi el! ? Există o "lentilă" îi zice ea prin care actorul priveşte lumea, o putere "de a penetra lucrurile, evenimentele, totul vedem cu această obiectivitate care este exersată, care este creată " ,,Jocul secund" se construieşte, dar, prin această "obiectivitate", el ajunge să reprezinte lumea, să fie partea semnificativă a ei. Ceea ce devine vizibil prin jocul lentilei este, metaforic spus, tocmai chipul zeiţei, după ce s-au înlăturat vălurile. Între a crea şi a se crea - ce paradox al actorului ajuns în faza reflexivă!

439 www.cimec.ro

Magda Catone este actriţa care ar putea să joace orice rol - feminin, ba chiar şi masculin - ea fiindu-şi propria creaţie a energiei sale. În interviul amintit, refcrindu-se la cartea sa de căpătâi, spune: ,.Eu mă văd, nu neapărat jucând, dar, dacă s­ar putea să fie un personaj feminin, eu l-aş juca pe Don Quijote, lupta aceasta, filosofia asta a lui''. Pentru ea nu lwnea, ci omul pare a fi rezultatul unui joc. Ea impune acea dimensiune estetică a omului. S-a spus de Mircea Ghiţulescu că teatrul aparţine firii omului şi că de aceea este greu să-I defineşti pe actor. Fiinţa cwninte şi modestă, Magda Catone, posedă insesizabil şi exploziv dimensiunea histrionică. Şi ceea ce este mai greu de definit: nu ştii dacă ea este un element al jocului sau jocul este creaţia ei. Sub acest aspect se întâlneşte cu Claudiu Bleonţ şi cu Şerban Ionescu, soţul ei.

Fişa de creaţie: Roluri: la Teatrul din Petroşani ( 1982-1986): Soţia, Plllniflcatoarea

Akulevici, M(lrina Istomi1111, Augusta Gurievna, Sora, Directoarea şi pe Vera Andreevna din Un bărbat şi mai multe femei, de Leonid Zorin, regia artistică şi scenografia Claudiu Bleont şi Magda Catone, 1 2.04.84 şi 01 .04.01.

La TeaJrul th Comedie şi la Teatrul Naţiolllll ,.I.LCaragwle" Bucureşti: Cind comedia era reee, de V. Zoscenco, regia Valeriu Paraschiv; Sfântu Mitică Blajinu, de A. Baranga, regia Valeriu Moiscscu; Slngi la doi St!pinl, de C. Goldoni, regia Tudor Mări.seu; Visul unei nopti de varA, de W. Shakespeare, regia Al. Darie; Trollus şi Creslda, de W. Shakespeare, regia Dragoş Galgoţiu; SganareUe de J. B. P. Moliere, regia Dragoş Galgoţiu; O scrisoare pierduti, de 1. L. Caragiale, regia Al. Tocilescu; Iubire, de Barta Lajos, regia Grigore Gonta; O noapte furtunoasi, de 1. L. Caragiale, regia Mircea Comişteanu, la Teatrul National Tg. Mureş.

Roluri importante în frlmele: Arta apiriril Individuale, regia Ovidiu Paştina Bose; Baloane de curcubeu, regia Iosif Demian; Escapada, regia Cornel Diaconu; Prea cald pentru luna mai, regia Maria Callas Dinescu; Un studio in căutarea unei vedete, regia N. Corjos; Sfirşitul noptJI, regia Mircea Veroiu; Imposibila Iubire, regia Constantin Vaeni ; Salnt!rl de la Aglgea, regia Cornel Diaconu; Cantonul părăsit, regia A. lstrătcscu-Lener; Nişte bAieti grozavi, regia C. Diaconu; Casa din vis, regia 1. Cărmăzan; Telefonul, regia E. Bostan; Divorţ din dragoste, regia A. Blaier; Dragoste şi apă caldă, regia Dan ·Mironescu; Atac in biblioteci, regia Mircea Drăgan; E pericoloso sporgersl, regia Nae Caranfil; în serialul Lumini şi umbre, regia M. Mureşan; în Clne-verlte, regia Laurentiu Damian care i-a adus pentru interpretare Menţiune la Festivalul Filmului Studentesc; De ce trag clopotele, Mitică?, Balanta, regia Lucian Pintilie.

Colaborări diverse: Spectacole la Circul de Stat "Globus"; emisiuni de televiziune, radio şi reclame; roluri în producţii americane şi franceze şi publicistică în Ziua în perioada 1 996-1999.

440 www.cimec.ro

CLAUDIU BLEONŢ ­un actor total

"Cu mâne zilele-ţi adaogi, Cu ieri viaţa ta o scazi

Şi ai cu toate astea-nfaţă De-a pururi ziua cea de azi "

(Mihai Eminescu)

Într-un interviu Claudiu Bleonţ refuza să vorbească la timpul trecut - de aceea am aşezat ca motto aceste versuri ale lui Eminescu - , ci doar la modul prezent. ,,Eu am să vorbesc despre copilărie la modul

prezent - răspunde el la o întrebare - , fiindcă pentru mine copilăria încă nu s-a tenninat, continui această stare. Deci, mă nasc de câteva secunde, iubesc de câteva secunde, sunt de câteva secunde aici, viaţa e frumoasă, studiez in continuare. Şcoala nu am tenninat-o, rămân deschis la experienţe şi la lecturi, deschis la cunoaştere şi la schimburi interesante, vii cu oameni fabuloşi. (. . . ) Nu vreau să vorbim la trecut. Pe mine trecutul nu mă interesează, trecutul meu începe în momentul acesta şi are o lungime de maximum o secundă. Nu vreau să vorbesc de trecutul meu, pentru că există prezent, acum trăif' Fără să deschidem viziunea filosofică privind timpul pe care o are el asupra lumii, în oarecare omologie cu poetul, trebuie să subliniem de la început că este consubstanţială celui care şi-a făcut din teatru un mod de a fi. Teatrul se desfăşoară în prezent - în afara prezentului nu există teatru. Prin aceasta se atinge de sacru, ca prezenţă; teatrul este o creaţie care se realizează în desfăşurarea prezentă, ca şi fiinţa umană, consideră Claudiu Bleonţ. Tot ce a fost se varsă şi este în prezent, tot ce va fi este cuprins de-a pururi-o prezent. Ca

441

www.cimec.ro

ghinda în stejar, ca stejarul în ghindă, spre a folosi o comparaţie eminesciană. Totuşi, să vedem acel fost care este.

Claudiu Bleonţ s-a născut în 27 august 1 959, în Bucureşti, str. Armenească, nr. l O. Părinţii: tatăl, Ştefan, mama, Cecilia Venera. A absolvit Institutul de artă teatrală şi cinematografică "1. L. Caragiale", Facultatea de Teatru Cinematografie şi TV., Bucureşti, promoţia 1 983, clasa Grigorc Gonţa, cu Diploma de licenţă Arte Specializarea Actorie cu nota 1 O (zece). În Institut a interpretat Nobilul din Sângeroasa mascaradă, de Ada Dalbon, regia Laurenţiu Azimioară; Melchior Gabor din Deşteptarea primăverii, de Frank W edekind, regia Gina Guzina; Ghiţă Coşcodan din Agachi Flutur, de V. Alecsandri, regia Grigore Gonţa. La Teatrul de Comedie interpretează Fukagama, de Kobo Abe, regia Cătălina Buzoianu, şi Prov din Turnul de fildeş, de Victor Rozov, regia Ion Cojar. ,J)oi tineri studenţi la teatru (Oana Pellea 1 Zoia şi Claudiu Bleonţ 1 Prov) aduc un aer de libertate juvenilă, prospeţime şi nonconformism, în contrast cu oportunismul înfricoşat al lui Sudakov", scrie M. Ghiţulescu (Cartea cu artişti. Teatrul Românesc Contemporan, Ed. Redacţiei Publicaţiilor pentru Străinătate, 2004, p. 66). La Teatrul Naţional Bucureşti interpretează Pamphilus din Fata din Andros, de Terenţiu, regia Grigore Gonţa. O comedie antică pusă în scenă în stilul commedia del'arte, în sala Atelier a teatrului. Diverse cuburi pe scenă şi frânghii întinse pc deasupra pe care actorii fac acrobaţii într-un ritm tineresc. Claudiu Bleonţ!Pamphilus se simte bine în iureşul acrobaţiilor, atât în faţa propriului tată, Simio, cât mai ales a iubitei Glyceria. Billy Bibbit din marele şi răvăşitorul spectacol Zbor deasupra unui cuib de cuci, de Ken Kesey, dramatizare de Dale Wasserman, regia Horia Popescu; Catindatul din D'ale carnavalului, de 1. L. Caragiale, regia Sanda Manu; Sir Andreev din A douăsprezecea noapte, de Shakespeare, regi� Anca Ovanez şi Nicolae Ionescu din Ioneştti, de Platon Pardău, regia Grigore Gonţa, rolul principal din Torquato Tasso, de Goethe, regia Anca Ovanez­Doroşenco.

442 www.cimec.ro

Cu Dispoziţie de repartizare guvernamentală, Claudiu Bleonţ vine la 1 august 1 983 la Teatrul de stat "Valea Jiului" Petroşani, încheind contract de muncă pe durată nedeterminată. Aici interpretează rolul A. S. Garunski din Un

�le' la!; L bărbat şi mai multe femei, de Leonid Zorin; El din drama Anonimul veneţian, de Giuseppe Berto şi Fedea din melodrama Într-un parc. . . pe-o bancă, de Aleksandr

443 www.cimec.ro

Ghelman, ultimele în regia lui Cătălin Naum, profesorul său de la Teatrul studenţesc "Podul". Despre El din Anonimul veneţian, scriam în caietul program al spectacolului: ,,El, in interpretarea lui Claudiu B/eonţ ordonează şi polarizează intregul câmp spectacular şi ideatic. Interpretul realizează o comunicare simpatetică şi, in acelaşi timp, rejlexivă. O imprevizibilă manevră ironică îi asigură acestui personaj interpretuf'. Privitor la melodrama rusească, aceasta este un lung şi palpitant dialog plin de mistificări şi demistificări, între un bărbat şi o femeie, El şi Ea, şoferul Fedea şi Vera, două singurătăţi care se ating pentru o clipă şi se despart, dând chip speranţei printr-o cheie de locuinţă, pe care la despărţire femeia i-o dă bărbatului, fiindcă - motivează - e bine totdeauna să ştii că o ai în buzunar. Lui Claudiu Bleonţ îi plac spectacole în care sfâşierea lăuntrică a propriului personaj se suprapune cu a "lumii" piesei, sau chiar este aceasta. Altfel spus, dialogul care generează teatrul (drama şi spectacolul) pare să fie chiar monologul personajului interpretat de Claudiu Bleonţ.

Să menţionăm că semnează şi regia spectacolului Un bărbat şi mai multe femei şi că, la Gala tânărului actor -Costineşti, 1 984, obţine, împreună cu Magda Catone, Premiul special al juriului. Iar publicaţiile Viaţa studenţească şi SLAST îl desemnează ca Actorul anului 1985. Critica de specialitate a salutat creaţiile sale, iar turneele realizate cu aceste trei spectacole au fost întâmpinate călduros de public. Numai în anul 1 984 sunt 8 1 de reprezentaţii cu Un bărbat şi mai multe femei (36 la sediu şi 45 în deplasare) cu 9.709 spectatori, dintr-un total cu celelalte spectacole de 1 20 de reprezentaţii şi 1 2.000 de spectatori.

În acelaşi timp, Claudiu B leonţ este distribuit într-o altă serie de spectacole importante ale Teatrului Naţional din Bucureşti, precum şi alte personaje din film. Pentru creaţiile sale deosebite, este desemnat Actorul anului 1986. În paralel, Claudiu Bleonţ joacă pe scena Teatrului Naţional din Bucureşti. În două rânduri, directorul Radu Beligan îi cere detaşarea pe câte o perioadă de 6 luni, fapt cu care teatrul din

444 www.cimec.ro

Petroşani este de acord. La 1 septembrie 1 990, se transferă, prin Decizia nr. 45/25.08.90, la Teatrul Naţional "1. L. Caragiale" Bucureşti. Continuă seria de creaţii în mari spectacole nu doar la Teatrul Naţional din Bucureşti, ci şi la Teatrul Naţional Timişoara, Târgu Mureş, "Bulandra", "Odeon" . . .

La Naţionalul Bucureştean o nouă generaţie este distribuită de directorul Dinu Săraru în Caragiale. Claudiu Bleonţ se întâlneşte cu Caţavencu. "Claudiu Bleonţ, pe care cu greu /-ai fi văzut în comediile domnului Caragiale, cum spunea Titu Maiorescu - comentează M. Ghiţulescu -

compune un Caţavencu misterios, cu poze de revoluţionar romantic, de " carbonar " paşoptist, apop/ectic, mereu paraponisit, citând în exces dicţiunea lui Gheorghe Dinică, dar neaşteptat de bine adaptat lumii lui Caragiale" (op. cit. pp. 1 2 1 - 1 22).

Întâlnirea cu anumiţi artişti a însemnat pentru Claudiu Bleonţ experienţe creatoare - în felul lui de a gândi - aşezate stratificat, toate într-una, prezente ca într-un cod genetic. De fapt, ClautNu Bleonţ este actorul care se deschide empatie către celălalt. "Oamenii care m-au influenţat foarte mult -

spune el - sunt: Cătălin Naum, cu care am început la Teatrul Studenţesc "Podul ", unde o dimensiune pe care o purtam cu mine din liceu acolo şi-a găsit un spaţiu propice de a se dezvolta, unde am fost încurajat in a-mi susţine această dimensiune; sigur că al doilea este Andrei Şerban, care, nu numai pentru mine, ci pentru teatrul românesc, a însemnat o emulare, o primenire, o provocare, o chemare spre a descoperi înăuntru şi în afară noi orizonturi, de a călătorii spre acele noi orizonturi. Chiar dacă, din păcate, perioada influenţei lui a scăzut în ultimul timp şi, constat cu tristeţe, parcă nici nu ar fi venit în ţară. Şi, în al treilea rând, aş spune Beatrice, pentru că alături de ea, împreună cu ea, influenţat de destinul ei, de primă balerină, care a avut două accidente foarte grave, foarte urâte, in această situaţie de negru total, dar cu răsărit de mugurii, s-a schimbat un destin, un om s-a indreptat spre regia de teatru, şi alături de ea am făcut câteva experienţe teatrale deosebite".

445 www.cimec.ro

Claudiu Bleonţ realizează cele mai multe roluri sub bagheta regizoarei Beatrice Bleonţ, care venind din lumea baletului, a imponderabilului fizic, şi-a asumat regia pragmatic şi fără inhibiţii, eficient şi dezinvolt, bazată pe centre de mişcare cu primi-solişti, desfăşurată liric, ca un dans al sufletului, şi arhitectural, ca un balet al raţiunii, parcă adăugându-i un comentariu din unghiul valeryan, al lui Eupalinos. Şansa acestei regii a fost întâlnirea cu explozivul actor, Claudiu Bleonţ. Unul pe altul parcă se căutau: regizorul pe actor, actorul pe regizor. În delicata şi "comerciala" tragedie a iubirii absolute, Romeo şi Julieta, Claudiu Bleonţ interpretează pe Mercutio şi automat spectacolul se desfăşoară pornind din unghiul acestui personaj. Unde este Claudiu Bleonţ, acolo spectacolul se adânceşte şi se dimensionează, dar se luminează în articulaţiile întregului, ,.proporţiile dintre scene sunt modificate - surprinde M. Ghiţulescu -, apariţiile lui Mercutio sunt amplificate cu bună ştiinţă, de fiecare dată puse în valoare de jocul intens colorat al lui Claudiu Bleonţ, dar şi printr-o figuraţie corespunzătoare ce asigură solistului un fundal docil şi admirativ. Contribuţia lui Claudiu Bleonţ la constituirea acestei lumi ce stă sub zodia farsei este hotărâtoare" (op. cit. p. 329). Visul unei nopţi de vară, creat de Beatrice B leonţ, cu actori unguri şi români în apropierea ruinelor catedralei de la Zsambek, s-a spus de acelaşi critic, este "un vis teatral cu regizorul pedepsif'; iar Claudiu B leonţ în rolul Oberon din această feerie cosmică este de o prezenţă "imperială şi evanescentă''. Privind osmoza dintre actor şi regizor, Mircea Ghiţulescu îşi începe cronica spectacolului realizat de cei doi la Tmişoara astfel: "Claudiu Bleonţ crede cu atâta fanatism în rolul Poetului din Cerşetorul de Reinhard Johannes Sorge încât nu este exclus ca el să fi fost inspiratorul curajosului spectacol de la Timişoara. ( . . .) dacă spectacolul este cu adevărat memorabil, aceasta se datorează lui Claudiu Bleonţ ce pare să-şi fi găsit textul care să-I exprime deplin. Jucând rolul Poetului, pare că se desăvârşeşte pe sine. Este un triumf al declamaţiei în care puţini mai credeau. Claudiu Bleonţ reabilitează ardoarea şi monumentalitatea prozei romantice" (op. cit. pp. 3 3 1 -332).

446 www.cimec.ro

Claudiu Bleonţ joacă roluri principale în filme, în filme de televiziune, şi participă la diverse festivaluri naţionale şi internaţionale: Concurs, regia Dan Piţa; O vară de neuitat, regia Lucian Pintilie; Să mori rănit din dragoste de viaţă, regia Mircea Veroiu; Pas În doi, regia Dan Piţa; Flăcări pe comori, regia N. Mărgineanu; Polul Sud, regia Radu Nicoară; Dreptate În lanţuri, regia Dan Piţa; Cortul, regia Bogdan Cristian Drăgan; Derngo, regia Arpad Sopsici (Ungaria); Femeia visurilor, regia Dan Piţa; Şarpele, de Mircea Eliade, regia Viorel Sergovici; Martorii, de Bogdan Ficeac, regia Dan Piţa; Cum vă place, de Shakespeare, regia Olimpia Arghir. Este mereu nominalizat, de mai multe ori primeşte Premiul pentru cel mai bun actor.

În stagiunea 2000-2001 , la solicitarea mea, revine, cu Magda Catone, la prima dragoste, (fiind angajaţi prin cumul) şi joacă pc scena Teatrului din Petroşani spectacolul care i-a (le-a şi ne-a) adus mari satisfacţii, Un bărbat şi mai multe femei. Cum a înţeles el (şi Magda Catone) acest spectacol reluat după mulţi ani? Prin dimensiunea smereniei şi adâncirea în arhetipal. Făcând un drum la Suceviţa, la Maica Eufrosia, el 'a· văzut pictaţi pc latura nordică a bisericii pe grecii Platon, Aristotel, Sofocle. Se monta la Naţional, Philoktet. Atunci a înţeles că acest text, scris cu 470 de ani î.e.n., mărturiseşte despre ortodoxie şi creştinism ,faptul că smerenia rămâne cea mai importantă dimensiune umană, că oamenii trăiesc, se nasc, mor, dar smerenia este duh în veşnicie".

Ce am putea spune în câteva cuvinte despre acest talent de excepţie, Claudiu Bleonţ? Că are o forţă de creaţie ieşită din comun; că dă expresie stărilor aproape imposibile, avansând printr-un ţinut straniu şi inefabil; că introduce imprevizibile soluţii în ecuaţia cunoaşterii; că eliberează forme ale sensibilităţii mai puţin cunoscute, că le supune în înlănţuirea unei atenţii extreme şi le dezvoltă "muzical"; că fiecare detaliu îl supune rcflexiei, că fiecare "efect" îl obţine cu mereu alte mijloace - de unde triumful imprevizibilului. El sustrage clipa din durată şi-o pune în acord definitiv cu desfăşurarea

447 www.cimec.ro

evenimentelor dramatice. În faţa acestui actor nimic nu rezistă: fiecare gest şi intonaţie se transformă în teatralitate. La el totul cade în sarcina conştiinţei. Îşi ridică interpretarea în aerul albastru al reflexiei şi te obligă să-I urmezi. Iar dincoace de scenă, dialogul lui cu ceilalţi nu este decât de ordin cultural.

Claudiu Bleonţ este de o conştiinţă excepţională şi un actor total.

Fişa de creaţie: Roluri: La Teatrul din Petroşani ( 1 983- 1 990): A. S. Garunski din Un bărbat şi mai

multe femel, de Leonid Zorin, regia artistică şi scenografia Claudiu Bleonţ şi Magda Catone, 12.04.84; El din Anonimul venef:lan, de Giuseppe Berto, adaptarea şi regia Cătălin Naum, 03. 1 1 .85; A. S. Garunski din Un bărbat şi mal multe femel, de Leonid Zorin, regia artistică şi scenografia Claudiu Bleonţ şi Magda Catone, (cu Patricia Grigoriu), 1986; (cu Emilia Popescu), 1989; (iarăşi cu Magda Catone), 2000.

La Teatrul Naţional "1. L. Caragiale" Bucureşti: Pamphilus din Fata din Andros, de Terentiu, regia Grigore Gonţa; Fi/octet din Filoctet, de Sofocle, regia Andreea Vulpe; Torquato Tasso din Torquato Tasso, de Goethe, regia Anca Ovanez; Scipio din Callgula, de Albert Camus, regia Horea Popescu; Catindatul din D-ale carnavalului, de 1. L. Caragiale, regia Sanda Manu; Pastorul Hale din Vrăjitoarele din Salem, de Arthur Miller, regia Felix Alexa; Sir Andrew Aguecheek din A douăsprezecea noapte, de Shakespeare, regia Anca Ovanez; Billy Bibbit din Zbor deasupra nnui cuib de cuci, de Ken Kesey, dramatizare de Dale Wasserman, regia Horea Popescu; Mirou1 din Steaua firi nume, de M. Sebastian, regia Alexa Visarion; Ion Nebunul din Năpasta, de 1. L. Caragiale, regia Dana Dima; Mercatio din Romeo şi Julleta, de Shakespeare, regia Beatrice Bleonţ; Macbett din Macbett, de Eugen Ionescu, regia Beatrice Bleonţ; Oreste din Trilogla andci, de Sofocle, regia Andrei Şerban; Troflltlov din Llvada de vlşini, de A. P. Cehov, regia Andrei Şerban; Feste din A douăsprezecea noapte, de Shakespeare, regia Andrei Şerban; Adso din Numele Trandaftrulul. de Umberto Eco, regia Grigore Gonţa.

La Teatrul Naţional T8rgu-Mureş: Macbeth din Macbeth, de W. Shakespeare, regia Şerban Iordănescu.

La Teatrul Naţional .,M Eminescu " Timişoara: Poetul din Cerşetorul, de R. J. Sorge, regia Beatrice Bleonţ.

La Teatrul "L. S. Bulandra" Bucureşti: Moritz Stiefel din Deşteptarea primlverU, de Frank Wedekind, regia Liviu Ciulei.

La Teatrul "Odeon" Bucureşti: Mackle Sis din Opera de trei parale, de B. Brecht, regia Beatrice Bleonţ; Hinkfuss din AstA seari se lmprovizeazA, de L. Pirandello, regia Alexa Visarion.

La Teatrul Tineretului Piatra Neamţ: Lllnglume din Crima din strada Lourcine, de E. Labiche, regia Vlad Mugur.

La Teatrul de Vară Zsambeck Budapesta: Wollan.d din Maestrul şi Margareta, de Bulgakov, regia Beatriee Bleonţ; Oreste din Electra de Sofocle, regia B. Bleonţ; Marcus Ancius din Riplrea Sabinelor, de L. Andreev, regia B. Bleonţ; Oberon din VIsul unei nopf:l de varii, de Shakespeare, regia B. Bleonţ; OIUISimodo din Cocoşatul de la Notre Dame, de V. Hugo, regia B. Bleonţ.

FUme. Roluri principale. Selecţii. Nominali:iiri şi Premii: Concurs, regia Dan Piţa. Premiul pentru cel mai bun uctor, la Festivalul Filmului Românesc 1

448 www.cimec.ro

Premilll FIPRESCJ -- New Delhi 1 festival San Francisco; O vară de neuitat, regia Lucian Pintilie. Sekcţie oficialii pentru Cannes şi San Francisco; Să mori rănit din dragoste de viaţă, regia Mircea Yeroiu. Prmdlll pentru cel 111ai bun actor, la Festivalul Filmului Românesc; Pas In doi, regia Dan Piţa. Premiul pentru cel mai bun actor, la Festivalul Filmului Românesc. Sekcţie ojicitdD la festivalurile de la Berlin şi San Francisco; Flăcări pe comori, regia N. Mirgineanu; Polul Sud, regia Radu Nicoară. Sundance Festival - New York; Dreptate tn lanturi, regia Dan Pita. Festival San Francisco; Cortul, regia Bogdan Cristian Drăgan; Derugii, regia Arpad Sopsici (Ungaria). NominaliZJJre pentru ce/ mai bun actor la Festivalul de Film de la Budapesta; Femela visurilor, regia Dan Piţa.

Fihne de televiziune: Roluri prltu:ipale: Şarpele, de Mircea Eliade, regia Yiorel Sergovici. Premilll UNITER pentru televiziune; Martorii, de Bogdan Ficeac, regia Dan Piţa; Cum vă place, de Shakespeare, regia Olimpia Arghir. Nominalizare UNITER.

449 www.cimec.ro

DORU ZAMFIRESCU ­şi candoarea burlesci

Doru Zamflrescu este absolvent al Institutului de teatru "Szentgyorgyi Istvân" din Târgu Mureş, secţia română, promoţia 1 984. S-a născut la Drăgăşani, unde absolvă, în 1 976, Liceul teoretic "Gib Mihăescu" Gustul pentru artă şi frumos, pentru teatru, i-1 deschide profesorul de limba şi literatura română, Emil Istocescu. Între anii 1 978- 1 980 lucrează la Teatrul popular din

Vâlcea, sub conducerea unor importanţi regizori (colaboratori) : Gelu Colceag, Mircea Comişteanu şi Dan Micu. În 1 980 reuşeşte la Institutul de teatru. Sub bagheta profesorilor Mihai Gingulescu, Călin Florian şi Dan Alexandrescu se confruntă cu rolurile: Celălalt din Om de treabă, de Romulus Vulpescu; Oscar Wilde din Bună seara domnule Wilde, de Eugen Mirea; Solionîi din Trei surori, de Cehov; Leonil din Piatra din casă, de V. Alecsandri; Jafet din Arca Bunei Speranţe, de Ion D. Sîrbu, rol care a constituit şi lucrarea sa de licenţă.

La Teatrul de stat "Valea Jiului" Petroşani debutează cu rolul Cloşca din poemul dramatic Eroii Neamului, de Mircea Vaida, regia artistică Florin Fătulescu şi continuă cu Manole din Somnoroasa aventură, de Teodor Mazilu; Pompi/iu din Autorul e în sală, de Ion Băieşu; Wa/ter din Idolul şi Ion Anapoda, de G. M. Zamflrescu; lgor Mihailovici din Variaţiuni pe tema dragostei, de Samuil Alioşin; Ricardo din Nevastă de ocazie, de Kostas Asimakopoulos; Arthur din Sâmbăta amăgirtlor, de Ion D. Sîrbu; Maiorul William Cardew din Moda căsătoriilor, de W. Somerset Maugham, şi

450

www.cimec.ro

Dragoş din Meşterul, de Dumitru Dem lonaşcu, după romanul Nemuritorul albastru, de Radu Ciobanu.

În 1 989, odată cu transformarea Teatrului din Râmnicul Vâlcea în instituţie profesionistă de spectacole, devenind Teatrul "Anton Pann", se transferă la acesta, urmându-şi prima dragoste, fiind mai aproape de prieteni şi de casă.

La Petroşani, lucrează cu regizorii teatrului, Florin Fătulescu, Marcel Şoma, Nicolae Gherghe, cu tânărul absolvent Radu Băieşu şi chiar cu fostul său profesor, Constantin Codrescu.

Critica de specialitate i-a observat prezenţa, Doru Zamfirescu fiind de fiecare dată în desfăşurarea spectacolului acolo unde tensiunea sporeşte, unde starea este explozivă.

Realizarea acestor 9 personaje i-au impus lui Doru Zamfrrescu o largă desfăşurare a paletei interpretative, o debordare a trăirilor, dar, subîntinsă şi de o convenţie epatantă. Prin aceasta, personajele sale ies dintr-o determinată categorie psihologică. Actorul obţine detaşarea necesară pentru a împinge starea în caricatura) şi grotesc, pentru a da gestului o dimensiune atitudinală. -Doru Zamfirescu se identifică şi, în acelaşi timp, se detaşează de personaj. De aici, o ambiguitate a jocului, o imprevizibilitate a manifestării personajului creat de el.

45 1 www.cimec.ro

Cu personajul Pompiliu, din Autorul e în sală, " un escroc sentimental ", cum îl caracterizează Băieşu, Doru Zamfrrescu se lasă provocat şi se manifestă ca actor burlesc. Mai exact, al candorii burleşti. El degajă, prin mij loace corporale, de mimică şi voce, un comic excesiv, grotesc prin apropierea de gesturi şi elemente eteroclite, dimensionat extravagant, chiar cu paradă ce ţine de ,.piaţa publică", de carnavalesc. Doru Zamfirescu, smuls parcă dintre interpreţii explozivi ai comediei dell'arte, prin jocul său de caricaturizare şi parodiere, lasă să se vadă fundalul trist, uneori tragic al omului. Totuşi, comicul său, chiar atunci când explodează spre sarcastic, nu-şi pierde unda sentimentală, trena umoristică. În limbajul criticii de artă, se poate spune că Doru Zamfirescu lucrează în tehnica acuarelei, a obţinerii adâncimii din lumina grundului neacoperit de culorile de apă, adică dă profunzime jocului burlesc tocmai din vădirea acelui fundal, sau substrat trist al omului şi a lumii. Printre gesturile hazlii şi jerbele râsului se întrevede plânsul arlechinului.

Un amestec de entuziasm şi uşurinţă a mişcării (el fiind şi un bun dansator), de energie şi tensiune, de şiretenie şi bună dispoziţie, îl face să pară cameleonic, să umple în scenă goluri

452 www.cimec.ro

până la apariţia sa nesesizate. Manifestarea lui în scenă destinde atmosfera, deschide subtil jocul spre improvizaţie şi, în acelaşi timp, îl închide instantaneu în haloul luminos stabilit de regizor. Un joc real şi înşelător. Pare că se joacă cu sine, cu corpul şi sensibilitatea sa ca un acrobat de circ, ca apoi să i se prelingă o lacrimă pe faţă. Şi nu se ştie ce este adevărat: râsul sau plânsul? De fapt, rlisul,-pllinsul, este definitoriu comediei tragice scrise de Ion Băieşu. Şi prin Autorul e În sală, Doru Zamfirescu a avut şansa să se dezvăluie ca actor al candorii burleşti.

Fişa de creaţie: Roluri /a Teatrul de stai " Valea Jiullll" Petroşani ( 1984-1 989): Cloşca din

Eroii Neamului, poem dramatic, de Mircea Vaida, regia artistica FI. Flitulescu, 27. 10.84; /gor Mihailovid din Variaţiuni pe tema dragostei, de Sarnuil Alioşin, regia Marcel Şoma, 14. 12.84; Manole din Somnoroasa aventuri, de Teodor Mazilu, regia Dumitru Drăcea, 28.04.85; Ricardo din Nevastl de ouzie, de Kostas Assimakopoulos, regia Nicolae Gherghe, 12.1 1 .85; Valter din Idolul şi Ion Anapoda, regia M. Şoma, 10.02.86; Pompiliu din Autorul e in sali, de Ion Băieşu, regia Radu Blieşu, 01 .06.86; Arthur din SimbAta amlgirilor, de Ion D. Sîrbu, regia M. Şoma, 30.09.87; Maiorul William Cardew din Moda clsltoriilor, de Somerset Maugham, regia Radu Blieşu, 20.01 .88; Dragoş din Meşterul, de Dumitru Dem lonaşcu (dupA Radu Ciobanu), regia Constantin Codrescu, 19.06.88.

453 www.cimec.ro

PATRICIA GRIGORIU -,,filmul m-a ajutat să mă descopăr şi să fnvăţ foarte mult teatru"

Patricia Grigoriu s-a născut Ia 2 octombrie 1 96 1 , în Bucureşti. Absolvă LA. T.C. "1. L. Caragiale" Bucureşti, promoţia 1 983- 1 984, clasa profesoarei Olga Tudorache. Gustul pentru teatru i-1 deschid, îndeosebi, membrii familiei, ea părând să continue o tradiţie artistică în acest sens.

În Institut se confruntă cu rolurile: Ariel din Furtuna, de Shakespeare; Sonia din Unchiul Vania şi Nataşa din Trei surori, de Cehov; Liusia din Ani de pribegie, de Alexei Arbuzov; Ioana Boiu din Suflete tari, de Carnii Petrescu; Maria din Demonii, dramatizare de Adriana Popovici după Dostoievski, şi Suzy din Joia dulce, dramatizare de Adriana Popovici după Steinbeck, rol care a constituit şi examenul de stat. În acelaşi timp, este cuprinsă în distribuţia spectacolului Diavolul şi Bunul Dumnezeu, de Jean-Paul Sartre, regia artistică Silviu Purcărete, la Teatrul Mic. Lucrează cu trei importanţi regizori de film: Dan Piţa a distribuit-o în filmele: Concurs, Faleze de nisip, Dreptate în lanţuri şi Pas în doi; Andrei Blaier în Fapt divers, şi Doru Năstase, în Trandafirul galben. ,,Fata cu Gramofonul din Dreptate în lanţuri - spune ea - mi-a relevat clipa mea de adevăr în arta interpretativă, acest rol a însemnat pentru mine o continuă stare de creaţie, filmul m-a ajutat să mă descopăr şi să învăţ foarte mult teatru. De aceea, poate, eu nici nu-mi doresc un anume rol, mcz nu mă fascinează un anume personaj, ci doresc, în orice confruntare cu un rol, contribuţia mea să poată fascina".

454

www.cimec.ro

La Teatrul din Vale, unde a fost repartizată, debutează cu rolul Gabriela din Somnoroasa aventură, de Teodor Mazilu. Realizează în continuare încă două roluri, deosebit de complexe, alături de Claudiu Bleonţ: Ea din Anonimul veneţian, de Giuseppe Berto, şi Vera din Într-un parc . . . pe-o bancă, de Alexandr Ghclman.

Despre primul scriam: ,,Ea, în interpretarea Patriciei Grigoriu, se relevă ca personaj de " tranziţie " între cele două lumi; conflictul rejlectându-se chiar în strnctura personajului,

455 www.cimec.ro

interpreta îl marchează printr-o evoluţie exactă" Atrasă de personajele ciudate şi neliniştite, a căror curbă existenţială este puternic tensionată, le trasează conturul în culori tari, dându-le o evoluţie veridică.

În 1 987 se transferă la Teatrul de Revistă "C. Tănase" din Bucureşti, contrar structurii sale interpretative, lăsând locul Emiliei Popescu lângă acelaşi Claudiu Bleonţ.

Fişa de creaţk: Roluri: la Teatrul de stat ., Valea Jiului" Petroşani ( 1984-1987): Gabriela

din Somnoroasa aventuri, de Teodor Mazilu, regia artistică Dumitru Drăcea, 28.04.85; Ea din Anonimul venefian, de Giuseppe Berto, regia Cătălin Naum, 03. 1 1 .85; Vera din într-un parc . . . pe-o banci, de Alcxandr Ghclman, regia Cătălin Naum, 12.03.86; Firuţa din Autorul e In sală, de Ion Băieşu, regia Radu Băieşu, 01 .06.86; Marlena din SimbAta amlgirilor, de l. D. Sîrbu, regia Marcel Şoma, 30.09.87.

456 www.cimec.ro

GABRIELA BELLU -o actriţă a lucidităţii subtile

Absolventă a Institutului de teatru "Szentgyorgyi Istvăn" din Târgu Mureş, secţia română, promoţia 1985, clasa conf. univ. Adriana Piteşteanu. Gabriela Bellu s-a născută în 2 ianuarie 1 962, la Braşov. Părinţii : tatăl, Gheorghe, şi mama, Maria. În Institut se confruntă cu o varietate de personaje, nu dintre cele uşoare: Sonia din dramatizarea lui Vasile Vasiliu după romanul

Străinul, de Titus Popovici; Nastasia din Domnişoara Nastasia, de G. M. Zam:firescu; Lavinia din trilogia Din jale se întrupeaiă· Electra, de E. O'Neill; Doamna Linde din Nora, de H. Ibsen; Elena Andreevna din Unchiul Vania, de A. P. Cehov; Regina Eleonora din Regele Ioan, de Shakespeare; Martha din Cui i-e frică de Virginia Woolf!, de Edward Albee; Nataşa din Trei surori, de Cehov; Miss Prism din Bună seara Domnule Wilde, adaptare după Oscar Wilde; Doamna Moon din Scandaloasa legătură dintre domnul Kettle şi Doamna Moon, de J. B. Priestley (în regia artistică semnată de Călin Florian); Marthy Owen din Anna Christie, de E. O'Neill; sau Camelia din Aceşti nebuni făţarnici, de Teodor Mazilu.

Cu acest ultim rol îşi ia Diploma de licenţă, specializarea actor de teatru cu nota 1 0 (zece), la examenul de diplomă, din sesiunea iunie 1 985.

În Teatrul, nr.?-8/1985, trecând în revistă ultimele trei spectacole, despre rolwile realizate de Gabriela Bellu, Zeno Fodor scrie: "Gabriela Bellu a fost o doamnă Moon rece şi măsurată la început, plină de vitalitate apoi, cu emoţionante

457

www.cimec.ro

momente de căldură şi poezie"; ori despre Camelia: "Gabriela Bellu schimbă cu dexteritate registrele interpretative, este insinuantă, /ucidă expansivă, ştie să-şi coordoneze privirile, gesturile, intonaţiile, să scoată în evidenţă paradoxurile, poantele"

Pe scena Teatrului din Petroşani, de la 1 august 1985 (conf. Dispoziţie de repartiţie, nr. 374976, anul 1 985) şi până la 1 ianuarie 1990, când se transferă la Teatrul Dramatic din Constanţa, Gabriela Bellu interpretează 1 0 roluri din 9 piese, îndeosebi roluri de variat relief psihologic şi solicitare artistică. Debutează cu Margherita din Nevastă de ocazie, de Kostas Asimakopoulos şi continuă cu Frosa din Idolul şi Ion Anapoda, de G. M. Zam:firescu şi Stela şi Lili din Autorul e în sală, de Ion Băieşu; Victoria Lowndes din Moda căsătoriilor, de Somerset. Maugham; Marta din Sâmbăta amăgirilor, de I. D. Sîrbu; Emilia din Timp in doi, de Dumitru R. Popescu; sau Vera din Ioneştii, de Platon Pardău.

Presa în aceşti ani a fost parcimonioasă cu actorii, nu prea a fost aplecată spre arta teatrului, ci mai mult spre ilustrativismul ideologic al scenei. Gabriela Bellu, fire interiorizată, rece, închisă în sine precum piatra, nici nu a interesat-o presa. Doar sufletul ei şi al spectatorului. Se pare că

458 www.cimec.ro

nimeni nu ştia de unde vine şi încotro vrea să meargă. Prezenţă puternică, fără să se manifeste, fără ostentaţie. În Victoria Lowendes a lui Somerset Maugham părea că s-a născut sub zările epocii acestuia, sau că vine din landele ceţoase ale surorilor Bronte. Îi sta bine în roluri ce-i depăşeau vârsta biologică. Poate, datorită degajării unei experienţe de viaţă, poate acelei retrageri în sine, lăsând în lumină doar inflexibilitatea. Referitor la rolul Domniţa Ana din Meşterul, de Dumitru Dem lonaşcu, regia Constantin Codrescu, profesorul său de la Tg. Mureş, găsim consemnarea lui Horaţiu Alexandrescu: ,,Domniţa Ana - un rol interpretat cu profundă înţelegere umană a personajului de Gabriela Bellu" (Meşterul, o deplină reuşită artistică, în Steagul roşu din 2 iulie 1 988). În rest, Premiul III pentru interpretare feminină, în cadrul ediţiei a VI-a a Festivalului Naţional "Cântarea României", pentru instituţiile profesioniste de spectacole, pentru rolul Emilia din Timp În doi sau F.M.S.M.L.O sau Horia sau Lapte de pasăre (ca să dăm titlul întreg al piesei), de Dumitru Radu Popescu.

Piesa Timp În doi se desfăşoară "în doi" şi, uneori "trei"

personaje, timpuri şi spaţii, pornind de la o crimă imaginară şi ridică în lumină bovarismul Emiliei (al cărei nume localizează pe Emma flaubertiană). Regizorul Nicolae Gherghe desface şi

459 www.cimec.ro

reface ,jocurile" realului cu irealul, ale realului cu oniricul, ca să-i lumineze chipul femeii aflate în criză, dimensiunea adulterului eşuat. Emilia, în familia echilibrată cu Silviu, ne tarată de vinovăţie, visează să recupereze o dragoste sublimă, într-o căsnicie unică prin intermediul lui Horia. Uciderea acestuia se dovedeşte imaginară, adulterul se volatilizează, Emilia apărându-ne răvăşită de nelinişti şi, pentru un timp, eliberată de refulări. Să interpretezi un personaj al ipotezelor, al disecţiilor psihanalitice pe viu, îţi trebuie o înţelegere interioară suplă, o luciditate subtilă întru darea la iveală a acestor adevăruri latente ale psihismului feminin. Şi Gabriela Bellu a reuşit, odată ce şi-a adjudecat un premiu.

Cu ocazia acestei premiere, teatrul din Petroşani a organizat Colocviul "Dramaturgia lui Dumitru Radu Popescu şi teatrul contemporan". Organizatorii şi "factorii de răspundere" au invitat pe Dumitru Radu Popescu, autor, dar şi în calitate de preşedinte al Uniunii Scriitorilor din România, critici de la Secţia de critică a ATM, Valentin Silvestru, Ion Cocora, Romulus Diaconescu, reprezentantul Direcţiei teatrelor din Con�iliul Culturii, Victor Bibicioiu, critici de teatru de la diverse reviste, printre care Paul Tutungiu de la Teatrul, ori scriitori din judeţ şi locali, precum Dumitru Dem

460 www.cimec.ro

Ionaşcu. Au luat parte la acest colocviu şi cadre didactice, elevi şi studenţi din Petroşani.

Fişa de creaţie: La Teatrul de stat " Valea Jbllui" Petroşani ( 1985-1 989): Margherita din

NevastA de ocazie, de Kostas Assimakopoulos, regia artisticA Nicolae Gherghe, 12 . 1 1 .85; Mufflll Zmeului din Glie Voinicul, de Mircea Florian, regia N. Gherghe (reluare, 19. 1 1 .85; Frosa din Idolul şi Ion Anapoda, regia Marcel Şoma, 10.02.86; Stela; Lili din Autorul e in sali, de Ion !lll.ieşu, regia Radu Bll.ieşu, 0 1 .06.86; Emilia din Timp in doi, de Dumitru Radu Popescu, regia N. Ghcrghe, 15 .02.87; Marta din SimbAta amlgirilor, de 1. D. Sirbu, regia M. Şoma, 30.09.87; Victoria Lowndes din Moda clsltoriilor, de Somerset Maugham, regia Radu Baieşu, 20.01 .88; Vera din Ioneştii, de Platon PardAu, regia Constantin Codrescu, 12.05.88; Ana din Meşterul, de Dumitru Dem Ionaşcu, dupA Radu Ciobanu), regia C. Codrescu, 19.06.88.

Premilll al lll-lea lnterprelllre feminind pentru rolul Emilla din Timp in doi, de Dumitru Radu Popescu, la Festivalul Naţional "Cintarea României", ediţia a VI-a, pentru instituţii profesioniste.

46 1 www.cimec.ro

RADU BĂIEŞU ­şi Tom Stoppart

Radu Băieşu s-a născut în Bucureşti, la 22 martie 1962. Absolvent al Institutului de artă teatrală şi cinematografică "1. L. Caragiale", secţia Regie, din Bucureşti, promoţia 1 984- 1 985, clasa prof. univ. Ion Cojar. Susţine examene cu aprecieri maxime pe texte de diversitate tematică, dramatică şi stil istică, precum: Ca frunza dudului din Rai, de Dumitru Radu Popescu;

Tatăl, de Strindberg; Zoo Story, de Albee; Hatmanul Baltag, de 1. L. Cragiale şi Iacob Negruzzi; Seducătorul din Sevilla şi Oaspetele de piatră, de Tirso de Molina. În acelaşi timp, împreună cu colegul său Ştefan Iordănescu, colaborează cu formaţia de teatru studenţesc "Arhiteatru", de la Institutul de arhitectură, pentru spectacolul cu piesa După atâta osteneală, de Carlo Goldoni. Debutează pe scena unui teatru profesionist, în 1 985, cu piesa Ciudatul rol al întâmplării, a tatălui său, Ion Băieşu, la Teatrul "Ion Vasilescu" (încă în Bucureşti). Dar succesul de excepţie îl obţine cu spectacolul de diplomă, realizat pe scena Studioului I.A.T.C., pe textul inedit pentru teatrul nostru, al dramaturgului englez contemporan, Tom Stoppart, Rozenkrantz şi Gbildenstem sunt morţi, unde semnează nu numai regia artistică, ci şi traducerea şi ilustraţia muzicală.

După absolvire, este repartizat la Teatrul de stat "Valea J iului" Petroşani, unde pune în scenă, mai întâi, premiera absolută Autorul e în sală, de Ion Băieşu, scenografia Adrian Tatu, 01 .06.86; apoi, Excursia, de Theodor Mănescu, scenografia Radu Băieşu, 23.06.87, şi Moda căsătoriilor, de

462 www.cimec.ro

W. Somerset Maughan, scenografia Vioara Bara, 20.0 1 .88. După 1 989, se transferă la Teatrul Naţional "1. L. Caragiale"

Bucureşti; după 2000, se transferă la Muzeul Naţional al Literaturii Române (ca redactor şef adjunct al Editurii Muzeului) şi îşi continuă, în paralel, munca de regizor şi scriitor.

Regizorul Radu Băieşu, pnn spectacolul Rozenkrantz şi Ghildeostern sunt morţi, s-a impus atenţiei criticilor ca o voce distinctă, în primul rând, prin maturitatea şi profunzimea culturii. Cu totul remarcabil · '-pentru Radu. Băieşu este faptul că actul interpretativ al actorului îl gândeşte ca tinzând spre o "lume", ca un proces tensionat de contradicţii şi paradoxuri rezolvabile prin raportarea sa la lumea reală. Mişcarea dintre

" lumea" artistică şi lumea reală pare să fie mobilul interior care declanşează viziunea regizorală. El gândeşte cu şi prin paradoxurile personajelor marele paradox al teatrului. Această situaţie a surprins. Universul adus pe scenă pare nou, el se revelează exact în momentul naşterii sale - surprins în devenire, fascinează. Publicul captivat îi devine element, personaj chiar. Se evidenţiază, astfel, teatralitatea, spectaculosul, reflexivitatea, ingeniozitatea. Situaţiile dramatice sunt puse în lumina lor de nuclee incandescente. Criticii au surprins şi consemnat, încă de la început, o parte dintre aceste deterrninări. Aurelia Boriga în Scânteia

463 www.cimec.ro

tineretului, din 19 februarie 1 986, remarca noutatea universului recreat de regizor, după textul lui Tom Stoppard. Tudor Stancu în Luceafărul, din 29 martie 1 986, sublinia interesanta paralelă realizată prin "distribuirea deliberată a aceloraşi actori atât în rolurile shakespeariene, cât şi în rolurile trupei ambulante" ,,Meritul principal al regizorului Radu Băieşu - scria Tania Radu în Flacăra, din 28 februarie 1 986 - este, fireşte, acela de a fi dat un ax, inteligibil piesei, care debutează beckettian, dar se înscrie în tonul unei sinteze stilistice personale. Debutul său demonstrează, pe lângă talentul incontestabil, pe lângă capacitatea de asimilare şi transfigurare a unui text, şi o remarcabilă competenţă culturală, de care cariera sa ulterioară va beneficia din plin". Radu Anton Roman în România literară, din 30 ianuarie, 1 986, afirmă că tânărul regizor "este un talent autentic" că "a arătat, în Rozenkrantz . . . continuitate în idei, fantezie, simţ plastic. A arătat umor şi apetit parodic. Dar a arătat ceva şi mai important: măsură. Soluţiile sale regizorale, deşi nu ocolesc spectaculosul şi teatralitatea, nu sunt ostentative, nu parazitează textul. N-am simţit nici o rugozitate apărută din nevoia de demonstraţie gratuită sau teribilism. Din contră, invenţiile sale scenice, rezolvările ingenioase vin firesc din replică, din situaţie, având o formă ataşantă şi sens în context (atât în planul imediat cât şi în cel general). Nu mă aşteptam, recunosc, la maturitate artistică, în creaţia unui om atât de tânăr" Ne permitem să mai cităm, dintre multe caracterizări critice, pe cea concluzivă a lui Valentin Silvestru, din Tribuna României, din 1 5 februarie 1 986: ,,Deşi ne-am aflat la un teatru-şcoală, am văzut un spectacol în dep/inul înţeles al cuvântului, profund, temeinic creat cu originalitate, puternic prin reflexivitate, interesant prin formula-i modernă. Reprezentaţia condusă cu dexteritate, având un aer meditativ şi o structură bine închegată, o cadenţă constantă, e cuceritoare în spiritul ei proaspăt. Confirmă naşterea unui regizor cu simţ scenic, capacitate de a formula gânduri proprii şi de a nuanţa culorile peisajului sufletesc, a coordona mişcările ansamblului, a esenţia/iza sub regimul unei idei majore". După această identificare sau carte de vizită, Radu Băieşu şi-a adus noi şi convingătoare dete.rminări stilului său regizoral. Se supune legii sincerităţii şi practicităţii. Într-un

464 www.cimec.ro

interviu, îmi spune: ,Jn ceea ce priveşte arta, eu cred că cea mai importantă lege este cea a sincerităţii. Adică să crezi cât se poate de sincer în ceea ce faci şi să te străduieşti să faci ceea ce faci, cât mai bine posibil, în condiţiile date. În cazul meu, ca regizor de teatru, sunt obligat să creez cu materialul clientului, adică piesă, scenografie şi, mai ales actori, care mi se oferă de câte un teatru. Legea pe care am respectat-o mereu a fost aceea de a mă strădui să storc tot ceea ce este mai bun din toate elementele ce vor închipui viitorul spectacol de teatru. În ceea ce priveşte scrisul, e mai simplu. Scriu numai atunci când cred că am ceva de spus şi atunci o fac în modul cel mai serios"(Camera cu pereţi de oglinzi, ed. Siteeh, Craiova, 2006, p.285).

Radu Băieşu păstrează o constantă opţiune pentru teatrul lui Tom Stoppard, cât şi pentru teatrul scris de tatăl său. Totodată, putem spune, că în cazul său constatăm şi o metamorfozare a regizorului în scriitor; a regizorului de teatru în regizor de televiziune. Despre Radu Băieşu, în curând, va trebui să se dea seamă ca scriitor de scenarii de televiziune, cu tot ce implică acestea, şi ca traducător, îndeosebi din spaţiul anglo-americah.

Fişa de creaţie: La Tealrul de stlll ,. Valea Jiului" Pelroşllni (1985-1989): Autorul e in sali, de Ion

Băieşu, scenografia Adrian Talu, 01.06.86; Excunla, de Theodor Mănescu, scenografia Radu Băieşu, 23.06.87 şi Moda căsătorillor, de W. Somerset Maughan, scenografia Vioara Bara, 20.01.88.

La TeDJrul Naţiolllll "1. L. Ctuagiale" BIICIUEŞti este lW8tent de regie lui Andrei Şerban la spectacolul O trilogie antică, 1990; lllOÎI1ea7A Dresoarea de fantome, de 1. Băieşu, 1995; Travestiuri, de Tom Stoppard, 1996; Scene rupte din viaţa unor poe-Df', scenariu propriu, cuprinzând creaţii ale celor mai reprczcntativi poeţi români contemporani - spectacol preluat şi de T.V.R , 2000.

ln alte teatre: debutează în 1985, încă student, cu piesa Oudatul rol al intimplirii, de 1. Băieşu, la Teatrul ,,Ion Vasilescu" din Bucureşti .. După aceea, pâni în 1989, pune în scenă, pe lângă piesele de la Petroşani, alte nouă piese (de autori ca Lope de Vega, Eugenio Hartzenbush, Tom Stoppard, etc.) la teatrele din Oradea, Amd, sau Botoşani în 1993, a Teatrul Mic pune în scenă, în pmnieră absolută, MJgrena, de Hanibal Slănciulescu; în 1997, in Iugoslavia, la Pancevo, piesa Nu muriţi din intimplare, de 1. Băieşu; în 1999, in cadrul unui proiect cultural ("TeaiiU La Muzeu'), montează la Muzeul Literaturii Române, în premieră absolută, Pbedra, de George Călinescu; iar la Teatrul Dramatic ,,1. D. Sîrbu" din Petroşani, Boul şi vieţii, de 1. Băieşu, 2002, şi Vederea, de acelaş� 2004.

Scefllllist, regizpr, rt!illbPior de emisiuni lll TV şi Radio: scrie pentru T.V.R. scenariul serialului Absolut neprevAzut. difuzat înl998; pentru Televiziunea Antena 1, scenariul a câteva episoade din aanul Popescu, primul sitcom românesc şi nwneroase scenele wnoristice, interpretate de mari actori (Dcm Rădulescu, Cornel Vulpe, etc.); în 1991 , scenariul

465 www.cimec.ro

film.tlui de ltmg metmj, ZApada en caldi, realizat în regia lui Constantin Vaeni; în ultimii ani colaborează coostant cu T.V.R ca scenarist şi regizor, la diverse emisiwri de divertisment (Marea Hanlbaburi - 2000; Bun de tipar- 2001; MuJtumesc - 2002; Dnlmul spre glorie - 2003; Gura lumH - 2004; Oala sub presiune - 2005). Scrie scenele umoristice incluse în emisiwri ale T.V .R, precum Stlntul Valentin şi maşina timpului, Teleshocking, Olimpiada Moş Cridunllor (2005) etc. De asemenea, scrie scenarii umoristice pentru redactia de divertisment a RadiodifiJ2funii. Ca regizor, monteazA, în perioada 1993-1995, câteva piese radiofonice. Regizează emisiuni de dive:rtisment la 1VR, pr:ecwn Moşul de servldu, 2005.

Activitate didoctic6: profesor de regie la Universita1ca Ti tu Maiorescu (clasa Mircea Daneliuc), 1991-1992; şi profesor de actorie la Universitalea /.()perion, 1998-2000.

Activitate IJterarlJ: din 1991 este redactor la revista de cUllură I.JJenztorul. Publică numeroase traduceri (din limbile eog1e:zi şi francezi), eseuri, prtl2i umoristică, cronică de teatru şi film, în l.ilemtorul şi în revistele Clliete critice, MoftMI RDmiln, Hllnlbabura etc. în 2006 publică volwnul de teatru (traducător), Rosencrantz şi GulldeDstern sunt morţi, de Tom Stoppard (Ed. Muzeul Litemturii). Ca dramalurg, debutea7A cu piesa Prietenii lui Yorik, jucat! ("m limba fiance:zj) la Paris, la Festivalul Fnmcofoniei (1993), în regia lui Mihai Sarulu Gruia Şi continuă cu Fotbalul e un joc de 1J4rbati, II10II1ală la T ealrul Na�ooal Radiofonic; CiWorie spre -re apune, la Teatrul .Joo Creangă" (m regie proprie), 2006, şi Poetul ca soldatul, nu are via ţi penonali ("m colabon!re cu Muzeul Litaaturii Române), 2006.

466 www.cimec.ro

EMILIA POPESCU -

" Tot ceea ce fac, fac ca fi cum ar fi pentru ultima oară"

Actrita Emilia Popescu s-a născut la 2 martie 1 966. Este absolventă a I.A.T.C. "1. L. Caragiale" Bucureşti, promoţia 1 988. A avut ca profesori pe 01ga Tudorache şi Florin Zamfirescu. Cu un monolog, realizat după piesa Fany a lui Show, ea îşi deschide porţile teatrului. Vine din familie cu educaţie solidă şi rafinată în domeniul filologic şi muzical. Cântă la pian cu aceeaşi uşurinţă, plăcere şi har ca şi cum ar intona

versuri, sau s-ar scufunda candid şi dramatic în monoloagele unor personaje. În Institut, sub îndrumarea profesorilor săi, se confruntă cu o varietate de personaje, realizându-le cu farmec şi evidentă originalitate. Realizează: Clementina din Proştii sub clar de lună, de Mazilu; Eleva din Lecţia de engleză, de N. Tanska - regia Florian Pittiş; Mona din Steaua fără nume, de Mihail Sebastian; Liubov Andreevna din Livada de vişini, de Cehov; A/ma din Vară şi fum, de Tennessee Williams; Electra din Electra, de Euripide; Clitemnestra din Electra, de J. Giraudoux - regia artistică Florin Zamfirescu. Joacă în spectacolele prezentate Ia Studioul Institutului: Stress, de Mircea Radu lacoban (regia artistică: Mircea Albulescu), inerpretând Neclara; Visul unei nopţi de vară, de Shakespeare (regia artistică: Florin Zamfirescu), interpretând Helena; iar cu Clara din Urmaşul, de C. Ottescu, sub exigenta artistică a profesoarei Olga Tudorache, îşi trece examenul de stat.

În acelaşi timp, Emilia Popescu devine un nume ce atrage atenţia teatrelor bucureştene. Astfel, realizează, pe scena Teatrului Naţional, personajul Pau/a III, din Un

467 www.cimec.ro

anotimp fără nume, de Sorana Coroamă - Stanca, în regia artistică a Sandei Manu. Obţine Menţiune specială în etapa finală a Festivalului Naţional "Cântarea României", iunie 1 987. Pe scena Teatrului "Lucia Sturd:z:.a Bulandra", interpretează personajul Diana din Câinele grădinarului, de Lope de Vega, în regia artistică a lui Florian Pittiş. La Televiziune este în distribuţia filmelor: Fata care a deschis toate ferestrele şi Mama. De asemenea, este şi în filmele : Moromeţii ( 1985), regia artistică: Stere Gulea, unde realizează personajul 1/inca, şi În fiecare zi mi-e dor de tine ( 1 988), regia artistică: Gheorghe Vitanidis, în personajul Steluţa. Pentru acest rol, obţine Menţiune specială, la Gala filmului pentru tineret, Costeşti 1 988. Iar pentru rolul Helena din Visul unei nopţi de vară, îşi adjudecă Premiul de interpretare, la Gala tânărului actor, Costineşti 1 988. În 1 989, Stere Gulea o cuprinde în distribuţia filmului Liliacul Înfloreşte a doua oară.

Cu aceste date, Emilia Popescu se prezintă la Teatrul din Petroşani deja ca un nume, cunoscută şi îndrăgită de tineri şi tinere, îndeosebi, după interpretarea adolescentei cu care se confundau, din filmul În fiecare zi mi-e dor de tine. Vine cu dorinţa de a bucura spectatorii. Emilia Popescu, de la început, îşi impune o exigenţă artistică demnă de o mare actriţă. "Tot ceea ce fac, fac ca şi cum ar fi pentru ultima oară - spune ea. Fiecare zi e prima - adaugă. Azi e prima zi din restul zilelor tale. Asta îmi spun mereu ". Şi încă un aspect demn de un mare urmaş. Chiar dacă elevul se desparte şi trebuie să se despartă de

468 www.cimec.ro

profesorul său, Emilia Popescu nu uită să spună cu recunoştinţă marii sale profesoare, Olga Tudorache, că îi rămâne elevă. Realizează pe scena din Petroşani şirul de femei din spectacolul Un bărbat şi mai multe femei, de Leonid Zorin, alături de un alt actor, devenit deja un nume îndrăgit de public, Claudiu Bleonţ. Amândoi joacă în teatrele bucureştene, el la Naţional, ea la "Bulandra", şi amândoi joacă într-o piesă la Teatrul din Petroşani. În toamna anului 1 989, cu această piesă, fac un eficient şi fascinant turneu prin ţară.

În 1 990, Emilia Popescu se transferă la Teatrul "Lucia Sturdza Bulandra" din Bucureşti. Se împarte cu bucurie şi fascinaţie între scenă, film şi televiziune. Dintre roluri pe scenă: Rita din Meditaţiile Ritei, de Willy Russel, regia Florian Pitiş (1 989); Elaine Harper din Arsenic şi dantelă veche, de Otto Joseph Kesselring, regia Grigore Gonţa ( 1 99 1 ); Helena din Visul unei nopţi de vară, de Shakespeare, regia Liviu Ciulei ( 1 99 1 ); Else din Deşteptarea primăverii, de Wedekind, regia Liviu Ci ulei ( 1 991 ); Antigona din Medeea, de Sofocle, regia Al. Tocilescu ( 1 993); sau misterios­tenebroasa -Bieonora din Tango, de Slawomir Mrozek, regia Gelu Colceag (200 1 ). Este prezentă în emisiuni de divertisment şi de teatru la televiziune, ori în filmul Divorţ din dragoste ( 1 992), regia Andrei Blaier. Consecventă cu sine şi arta, Emil ia Popescu îşi împlineşte un destin.

Fişa de creaţie: Rolllri la Teauul de staJ " Valea Jiului" Petroşani ( 1988- 1989): Soţia şi

celellllle femei din Un blrbat şi mai multe femei, de Leonid Zorin, regia Claudiu Bleonţ şi Magda Catone, 20.09.89.

469 www.cimec.ro

DAN TUDOR -sub ochiul marelui Will

Dan Tudor s-a născut la 1 2 iunie 1 967 la Bragadiru-Bucureşti. Absolvent în 1 995 al Academiei de Teatru şi Film din Bucureşti, clasa praf. univ. Mircea Albulescu, conf univ. Cătălin Naum şi asistent univ. Dinu Manolache. Destinul său actoricesc, spune el într-un interviu luat de Cristina Modreanu, a depins de o întâlnire. ,,Lucram la o întreprindere. De altfel, am lucrat o vreme şi la

fântânile arteziene din Centrul Civic, apoi ca mecanic de întreţinere, reparam maşzm, aveam carnet de şofer profesionist. Apoi s-a întâmplat să-I întâlnesc pe actorul Traian Stănescu şi asta mi-a schimbat destinul. Se pare că el a bănuit ceea ce eu nu credeam că pot face, nu visam niciodată. Simţeam că trebuie să fac altceva decât făceam dar nu mă gândeam că e vorba de suflet, că trebuie să fac o meserie de suflet. Mă gândeam, eventual, că pot să fiu un mecanic bun, sau un inginer, să lucrez la o ambasadă, orice altceva. Şi dânsul mi-a spus: .. Înveţi o poezie şi vii la Comedie să te ascult, să văd ce poţi ". Am învăţat poezia, m-a ascultat şi mi-a recomandat. . . să mă pun pe treabă " M-am înscris în primul an, în 1990, la Universitatea particulară .. Ti tu Maiorescu ", la Facultatea de Actorie. Am rămas acolo doar un semestru pentru că n-am mai avut bani să plătesc în continuare. Eram în clasa actorului Florian Pitiş. În vara următoare am încercat la Academie şi am intrat. Îmi dădusem deja seama că asta era ceea ce trebuia să fac, că acesta era drumul"

În timpul studiilor interpretează: Val din Orfeu În infern, de Tennessee Williams, Kulâghin din Trei surori, de A. P. Cehov. Mercuttio din Romeo şi Julieta, Petrucchio din

470 www.cimec.ro

Îmblânzirea scorpiei, şi Richard din Richard III, de W. Shakespeare, Godot din Ultimul Godot, de Matei Vişniec, Astrov din Unchiul Vania, de A. P. Cehov, Nae, Iordache, Catindatul din D'ale carnavalului şi Chiriac din O noapte furtunoasă, de 1. L. Caragiale.

Seriozitatea şi efortul creator 1-au făcut să fie şef de promoţie, iar în spectacolele de absolvire să fie sclipitor. În Soldat matricola nr. 244 din God save the King - exploziv în uniforma prea strâmtă; în Givola din Flash Brecht - insidios şi cu limpezi detaşări; iar în Bufonul din Pădurea din Shakespeare - savuros şi inteligent.

Pe lângă rolurile din anii studenţiei şi de absolvire, interpretează Doctorul din Jocul de-a măcelul, de Eugen Ionescu, regia Beatrice Bleonţ (la Teatrul "L. S. Bulandra", 1 992), Lucio din Măsură pentru măsură, de W. Shakespeare, regia Mihaela Săsărman (la Teatrul "Mundi", 1 993), Preotul din Alie-naţie, regia Scott Johnson (la Teatrul de Comedie, 1 994), Jean din Supeul, de J. L. Brisville, regia Florentina Enache (la Teatrul "Odeon", 1 995). Joacă în filmele: Pepe şi Fiti, regia Dan Piţa (rolul Valentino) şi Poarta Raiului, regia Lucian Pintilie (rolul Recepţionerulut},

47 1 www.cimec.ro

filmat în mare parte în Valea Jiului; în acelaşi timp, interpretează Tatăl din Cei ce făuresc imperii, de Boris Vian, regia Cristian Popescu (la Teatrul "Odeon", 1 995).

Cu spectacolul Haine de paiaţă, un colaj din texte ale lui Shakespeare făcut şi regizat de el, Dan Tudor participă la Gala tânărului actor - Costineşti '95, unde obţine Marele Premiu de interpretare, acordat de Ministerul Culturii şi de ziarul Dimineaţa, detaşându-se de ceilalţi participanţi la festival. ,,De altfel - scrie Cristina Modreanu în Rampa, din 1 8 august 1 995 - toată sala, alături de juriu, a aplaudat şi ovaţiona! minute în şir la aflarea numelui celui care a intrat în posesia Marelui Premiu".

După absolvire, ca o confirmare a talentului său, este angajat prin concurs la Teatrul "Odeon", de regizorul Tudor Mărăscu, şi prin cumul la Teatrul Dramatic "Ion O. Sîrbu" din Petroşani. Cu spectacolul Haine de paiaţă, simbolic pentru destinul unui actor, vine la Petroşani; cu acesta, teatrul îşi deschide stagiunea 1 995-1 996, încântând critica de specialitate şi publicul, în mare parte, tânăr. Haine de paiaţă asamblează savuroase texte şi monoloage ale personajelor operei lui Shakespeare: Henric IV, Portarul, Richard, Mercutio şi Bufonul. Se ştie că prin ochiul Bufonului Marele Will priveşte lumea. Este perspectiva preaomenească a neajutoratului Adevăr. Jean Kott, în cartea sa, Shakespeare, contemporanul nostru, a văzut în bufon simbolul intelectualului de oriunde şi oricând, deschis libertăţii. Ion D. Sîrbu - pe cel ce umblă cu lumina în braţe, încercând să ne-o ofere. Cine l-a văzut pe Dan Tudor interpretând Bufonul (Bufonii) lui Shakespeare înţelege că el

472 www.cimec.ro

s-a aşezat sub ochiul marelui Will. Cu un norocos bolovan de lumină în braţe.

Din laudatio Fundaţia Culturală "l.D. Sîrbu " îi acordă Premiul "Ion D. Sîrbu ": ,,Actorul trece pe rând prin personajele respective, privind lumea, din unghiuri diferite. Ochiul Bufonului pare nelimitat: o privire asupra a tot şi toate. Firescul şi simţul măsurii, concentrarea până la topirea actorului într-un ghem de lumină prăvălit peste spectatori sunt trăsături definitorii ale lui Dan Tudor. in jocul său pare că se aude, cuvânt după cuvânt, sfatul lui Hamlet, să-şi potrivească

"fapta cu vorba şi vorba cu fapta ", să păstreze măsura

"fiindcă tot ce întrece măsura se abate de la scopul teatrului, acest scop fiind încă de la începuturile sale şi până astăzi să se păstreze ca o oglindă a firii, să arate virtuţii adevăratele ei trăsături, păcatului icoana lui şi tuturor vremilor şi vârstelor tiparul lor" Pentru seriozitatea şi disciplina sa întru luminarea harului propriu, pentru savoarea şi forţa insidioasă în implicare şi detaşare, pentru bucuria contagioasă cu care desfăşoară o lume în oglinda firii şi ca o încredere în talentul lui Dan Tudor, Fundaţia Culturală ,,Ion D. Sîrbu " îi acordă Premiul "Ion D. Sîrbu" pentru interpretare, în 1995".

În acelaşi interviu, Dan Tudor povesteşte Cristinei Modreanu că vine la Petroşani împreună cu colega sa Ana Ioana Macaria şi cu colegul de regie Atila Vizauer, răspunzând invitaţiei mele, "mergem la Teatrul din Petroşani al cărui director, Dumitru Ve/ea, ne-a propus o colaborare foarte interesantă, care să nu ne afecteze programul de la teatrele unde lucrăm. in fond asta e important, să-i bucuri pe cei care te privesc, indiferent din ce colţ al ţării sunt ei. Vom juca acolo Delir în doi, în trei, în câţi vrei . . . , de Eugen Ionescu." Într-adevăr, cei trei împreună cu Florin Plaur, Simona Burtea şi Radu Jurj realizează spectacolul ionescian.

Despre Delir În doi . . . , Dan Tudor mărturiseşte în caietul-program: "Nu ştiu exact care va fi rezultatul. Ştiu că n­am simţit cum a trecut timpul, că fiecare dintre noi a încercat să viseze frumos pentru stârnirea delirului. Petroşani 1995 înseamnă mai mult decât încă un pas împreună cu prietenul meu regizorul Ati/a Vizauer, fiind primul spectacol pe care îl

473 www.cimec.ro

facem pe scena unui teatru profesionist. Echipa noastră a fost împlinită de prezenţa alături de noi, muncind cu noi, bucurându-se şi bucurându-ne, a Anei Ioana Macaria. Mulţumesc domnului director Dumitru Ve/ea pentru sprijin şi înţelepciune, doamnei Elena Buzdugan pentru entuziasm şi profesionalism, colegilor actori (în special domnului Florin Plaur) şi celor de la echipa tehnică pentru travaliu.

Vorbesc mult, pierd ghemui din coşul pieptului, o pasăre de hârtie îmi spune că a venit vremea delirului . . . 1 O, 9, 8, 7, 6, 5, 4 . . . ".

Critica a considerat spectacolul "un adevărat recital pe care I-au oferit protagoniştii Dan Tudor şi Ana Ioana Macaria". (Mircea Munteanu, Matinal, din 29 nov. 1 995). Sau: "cei doi protagonişti oferă iubitorilor de teatru un adevăra� recital artistic, un joc impecabil, dinamism şi sensibilitate, talent autentic. Reuşita este şi meritul regizorului A. Vizauer care a creat un spectacol de certă valoare". (Ioan Dubek, Curierul Văii Jiului, 8 dec. 1 995). Cu acest spectacol, Teatrul Dramatic "Ion D. Sîrbu" s-a deplasat şi în Bucureşti, jucându-1 pe scena Teatrului "Odeon". În pofida succesului, preconizata "reciprocitate", privind prezentarea de spectacole, a rămas, din varii motive neartistice, in nuce.

lată un credo al lui Dan Tudor: "Cred

în nelinişte ca motor al creaţiei; nu cred

că în stare de confort este posibilă creaţia. Cred

în ceea ce se află sub coaja lucrurilor şi a ideilor; nu cred

în aparenţă şi suprafaţă. Cred

în sinceritate şi în plăcerea de a bucura pe celălalt; nu cred

în afectarea ce nu-i străfolgerată de o lacrimă. Cred

în gândul nerostit şi în tăcerea plină; nu cred

în triadele rostite emfatic.

474 www.cimec.ro

Cred în puterea de a ne ruga şi în ofranda umană;

nu cred în actul artistic dacă zeul nu este prezent.

Cred în minunea ce se poate întâmpla când suntem împreună"

Actorul Dan Tudor este dublat şi de poet. Debutează, în 1 995, cu volumul de versuri Tu la Editura "Edart", condusă de Mircea Cărtărescu. Mi-I dăruieşte cu două dedicaţii : ,.,Domnului Dumitru Velea, fratele meu, sunt străin, am fugit de la mine din suflet, Dan Tudor 19 septembrie 1995" şi ,.,Dumnezeu a ştiut scoţându-ne pe unul în calea celuilalt 22

septembrie 1995". Volumul strânge poeme dintre anii 1 986 şi 1 995. O

parte aparţin vârstei adolescenţei, a candorii şi pierderii de sine în ceea ce apare. Jocul limbajului pare stănescian, versurile absorb lumea topindu-i uşor, cu beatitudine, elementele. Însă această stare este brusc tulburată, fisurată de pierderea mamei. La jumătatea volumului, ca şi cum ar fi un nou ciclu, pe o pagină se află, cuvântul-strigăt, titlu de poem, Mamă. Desprinderea definitivă de mamă, sub semnul radical al morţii, este o cădere tragică din lumea edenică, nu în spaţiul uimirii, ci al sfâşierii de sine, receptată ca înstrăinare de sine, a aruncării în lume şi a trăirii unei nedorite solitudini. Dedicaţia o spune: ,fratele meu, sunt străin, am fugit de la mine din sujlef'. Datorită acestei sfâşieri, se percepe doar o jumătate din lume ("doamne, văd numai 1 cu jumătate de ochi 1 jumătate din fiecare lucru . . . "), dar se conştientizează treptat prezenţa celuilalt, a totalităţii integratoare, a acelui TU. Omul pare că se află singur faţă în faţă cu acest absolut şi înfricoşător TU. De aici întră în joc, pentru Dan Tudor, legătura ombilicală cu lumea, cu acest TU, prin prezenţa difuză şi cosmică a mamei. Din acest unghi, lumea devine obscur-spectrală, cu orizonturi şi realităţi consistente şi inconsistente proprii unui onirism desfăşurat în trepte. Iar punctul de referinţă, pragul de trecere dintr-un vis într-altul, îl constituie prezenţa mamei. Ea este cea care transformă înfricoşătorul în binefăcător, care schimbă semnul negativ al lucrurilor şi făpturilor din lume în pozitiv,

475 www.cimec.ro

care apropie pe TU de eu. Făpturile şi elementele acestei lumi onirice devin, la limită, ambivalente, în genere, putem spune, suferă antifraze semantice, răsturnări de sens. De pildă, în poemul Câinele, acest animal agresiv, prin eufemizare, devine benefic; mai mult, inconsistent ca şi orizontul oniric în care se mişcă. ,J3ăiatu ' să te tunzi 1 şi să te speli pe cap" - spune câinele; tăierea părului şi spălarea sunt elemente ale trecerii. La Dan Tudor se trece dintr-un vis într-un vis mai larg, în care celălalt îi este doar element oniric. ,.,Mă câine care nu exişti - i se răspunde - mă tund! . . . mă tund! mă spăl pe cap 11 dar nu fi supărat 1 că tot în vis exist şi eu". Acea "cădere" din vârsta edenică a candorii şi sfăşiere de sine solicită treceri în care elemente obscure se amestecă cu cele reflexive, generând aventură onirică. Şi calul, deseori simbol nocturn şi rareori diurn, care poartă răul şi moartea în salturile sale (două poezii poartă titlurile Galop şi Alt galop), apare cu sens pozitiv, sentimentul de teamă topindu-se în bucuria învingerii elementelor terifiante. Şi sentimentul de durere al pierderii mamei, prin prezenţa cosmică a acesteia, devine .�entimentul că mi-e bine". Mai mult, şi instituirea unei lumi cu timpul reversibil, întorcând totul spre origine, are ca prezenţă constantă mama "zâmbitoare": "să se-nvârtă pământul invers . . . 1 eu să copilăresc 1 tatăl meu să-ntinerească 1 bunicul meu să se nască 1 mama mea să zâmbească".

Prin această "prezenţă", i se deschide lui Dan Tudor orizontul poetic.

Fişa de creaţie: Roluri la Tealrul Dramatic "Ion D. Sirbu" Petroşani ( 1995- 1996):

Bufoni in Haine de paiaţll, dupll W. Shakespeare, regia artisticll Dan Tudor, premierll 25.08.95; El in Delir in doi, in trei, in cAii vrei . .. , de Eugen Ionescu, regia Atila Vizauer, 17 . 1 1 .95.

Premii: Marele Premiu la Gala t8n1Jrului actor - Costineşti '95 pentru spectacolul Haine de paiali; Premiul "Ion D. Sirbu� pentru interpretare, acordat de Fundatia Culturalll "lon D. Sirbu", 1995, pentru acelaşi spectacol.

Tu, versuri, Ed. Edart, 1 995.

476 www.cimec.ro

GEORGE NEGRARU -a răsturna "o lingură de miere în glas"

1. Parafrazând cuvintele lui Eminescu, am putea spune: cu fiecare om destinul se încearcă încă o dată; dar nu cu fiecare om se şi împlineşte. Nu fiecărui om, ci numai unuia din întregul său şir genealogie îi e dat să ajungă la fruct: generaţii după generaţii se încearcă pentru a aduce la lumină acel fruct aşezat în humusul iniţial. Şi ori câte împotriviri ar fi, biologice ori sociale, din partea

omului, a celorlalţi sau a vremurilor, nu se poate ca acea iniţială tentlinţă, până la urmă, să nu înflorească. Se înce3rcă într-o necurmată caznă destinul şi se confirmă odată. Fireşte, nu este nimic atât de simplu precum simplificăm, acest odată neînsemnând o dată, fiindcă aceste împliniri sunt mai mult aparente decât reale trepte; deseori pe-o cale îndepărtată se împlineşte ceea ce îţi este propriu şi aproape. Câte eşecuri nu sunt pentru a se împlini ceva, şi câte împliniri pentru a se vedea, într-o bună zi, că nu sunt decât căderi sau greşuri necesare!

Aceste gânduri mi-au apărut pentru a pune în lumină un traiect existenţial şi oarecum solicitate de viaţa lui George Negraru. Să te naşti pentru teatru, social-politicul să ţi se pună de-a curmezişul, obturându-ţi cariera de actor, şi totuşi să ajungi ca scena să ţi se lipească de picioare!

II. George Negraru s-a născut în comuna Sihlea, judeţul Vrancea, la 30 august 1 935, ca fiu al lui Ion, medic veterinar şi al aromâncei Tacui. Situaţia materială bună, consideraţi

477 www.cimec.ro

chiaburi, şi condiţia de intelectual a tatălui sunt doua elemente grele ale "originii sociale nesănătoase" a copilului pornit să deschidă porţile spre cultură. Încercând să piardă urma acestei "origini", se mută la fratele tatălui său în Bucureşti, Radu, muncitor la Griviţa Roşie, und.e, în 1 953, absolvă Liceul "Aurel Vlaicu". În 1 953, cu o adeverinţă de "origine socială sănătoasă", se înscrie şi reuşeşte la examenul de admitere, la LA. T.C. "1. L. Caragiale" Bucureşti; dar după 7 luni, în 1 954, când s-au făcut verificări - şi, fireşte, s-au obţinut alte adeverinţe - pentru acordarea burselor, descoperindu-se nevinovatul fals, studentul George Negraru este exmatriculat. O carieră artistică se frânge dintr-un..!!!:��:_"!"'"",..-"":"'"-�-

În primăvara anului 1 955, este militar la U. M. Tăslau, în inima munţilor Neamţ, iar în anul următor, acest tânăr frustrat, sfăşiat şi revoltat, se înscrie ca militar constructor şi vine în Valea Jiului, în 6 august, chiar de Ziua Minerului, la Mina din Aninoasa. După stagiul militar, răn:tâne aici, încă zece ani ( 1 958 - 1 969), să lucreze în subteran. Numai că deasupra era Clubul, locul cu o scenă de teatru. Ceea ce i-a fost smuls i se da, dar printr-o ucenicie fără dascăli, decât cu mâna de deasupra şi harul din sine. Astfel, pune în scenă piese

478 www.cimec.ro

de teatru; scrie şi ptme în scenă programe de satiră şi umor; înfiinţează, în 1 96 1 , prima trupă de estradă din Valea Jiului.

Regizează şi joacă în piesele: Sosesc deseară, de Tudor Muşatescu; Siciliana, de Aurel Baranga (rolul Niky); Curcubeul, de Viedo Zemidnoi; În noaptea asta nu doarme nimeni, de Eugen Teodoru; Doctor în ftlosofie, de Branislav

479 www.cimec.ro

Nuşici; În vizită, de Mihail Davidoglu; Colinaş Voinicul, de Andrei Nicoară; Colecţia, de V. Trifon; spectacole de e3tradă: La brat cu cântecul şi gluma; Cu un cântec, cu o glumă.

Din 1 969 şi până în 1985 este metodist şi director la Casa de cultură a sindicatelor din Petroşani, unde regizează şi joacă în piesele: D'ale carnavalului, de 1. L. Caragiale; Take, lanke şi Cadâr, de V. 1. Popa; Zorile la 4,45, de Ionel Hristea, Tunelul, de M. Davidoglu; Frunze care ard, de Ion D. Sîrbu; ori Cocoşelul neascultător, de Ion Lucian.

Scrie piese pentru maturi cu subiecte din lumea mincrcască, îndeosebi tragice: Camera cu poze (Casa de cultură a sindicatelor din Petroşani, 1 979), Surparea {Institutul de Mine, 1981 ), Prospectorii (Casa de cultură a sindicatelor din Petroşani, 1982), Marea întoarcere (Clubul din Petrila, 1 986), Piatra care arde. Le regizează şi joacă în ele. Împreună cu Gicu Popa şi Geo Bucur realizează amplul spectacol folcloric, de răsunet naţional, Nunta din Valea Jiului. Aici interpretează rolul Vornicul. "Obiceiuri şi datini, care alcătuiesc izvorul veşnic viu al folclorului nostru, preţuit pentru pitorescul şi originalitatea sa pe numeroase meridiane ale lumii, au fost evocate de ansamblul folcloric al Casei de cultură a sindicatelor din Petroşani" se comunica de Agerpres, în urma prezentării sale la Gala Concursului al IX­lea al artiştilor amatori (Munca, din 2 1 .08.69). În perioada 1969 - 1 985 obţine 11 locuri 1 pe ţară la teatru, teatru folcloric şi satiră şi wnor.

Scrie pese pentru cei mici: Aventurile celor trei iepuraşi, Onomastica lui Pufulet, Fotbal cu peripetii, Concertul din pădure, Cei mai buni câştigă, Păcală şi Mofturoasa, Printesa Broască, Ionică cel Viteaz, Hoţii la grădină - unele jucate la Casa de cultură a sindicatelor din Petroşani, la Clubul din Petrila, iar din 1 99 1 , acestea şi-au avut premierelc pc scena Teatrului Dramatic "Ion D. Sîrbu" din Petroşani . La fel, şi le-a regizat şi a interpretat personaje din acestea.

Simţul dramatic, dezinvoltura intrigii şi, mai ales, bucuria jocului sunt notele caracteristice ale acestui teatru pentru copii. "Mă atrage la ei - i se confesa lui Mircea Andraş

480 www.cimec.ro

- candoarea, sinceritatea, inocenţa, puritatea sufletească şi dăruirea totală în vizionarea fiecărui spectacol adresat lor. Participarea acestora la acţiunea piesei fiind deplină şi nelimitată" (Jurnalul de Valea Jiului, nr. 25, 7-1 4.02.97). În aceste creaţii, publicul este gândit integrativ, ca personaj, spectacolelor.

Din 1 996, George Negraru este actor la Teatrul Dramatic "Ion D.Sîrbu" din Petroşani, fiind distribuit în aproape toate premierele şi reluările teatrului. Este Socrul mare în Catrafusele, de Ion D. Sîrbu, şi Socrul mic în Tanţa şi Costel, de Ion Băieşu, Anselmo, din Căsătorie prin concurs, de Carlo Goldoni, în regia artistică a lui Marius Oltean; Giuvete din Jocul cu Daniela s-a terminat, de Mircea Ştefănescu, în regia artistică a Otiliei Dediu; Vânătoru/ sărac în Frumoasa lumii, de Dumitru Velea după Eminescu şi Nae

Ipingescu în O noapte furtunoasă, de 1. L. Caragiale, în regia artistică a lui Nicu Ursu; Epi!1·copul în Alexandru Lăpuşneanu, de Mihai Eminescu, şi Părintele Ghe/asie în Ispita, dramatizare de Dumitru Velea după Damian Stănoiu, în regia artistică a lui Dumitru V el ea; Cadâr în Take, Ianke şi Cadâr, de V. 1. Popa, şi Calul din Pacea cu Zmeii, de Valeriu Butulescu, în regia artistică a lui Marcel Şoma; Poliţi!J·tu/ Maximin din Papagaliţa şi Curcanul, de Thomas Robert, în

48 1 www.cimec.ro

regia lui Horaţiu Ioan Apun, şi Doctorul Lucas din Nesătulul, de Dimitri Psathas, în regia artistică a lui Marius Oltean; Mache din Amici şi Iancu Zugarvu din Justiţie, de 1. L. Caragiale, în regia artistică a lui Mihai Clita.

Pentru George Negraru scena înseamnă, în sensul plin al cuvântului, inima sa. Este chiar şi un mod de viaţă. El degajă o contagioasă bucurie a jocului spre public, fapt răsplătit de acesta şi consemnat de criticii de specialitate. Despre interpretarea rolului Părintele Ghelasie, Adrian Ţion scria: "George Negraru subliniază cu fineţe firea mai reţinută a Părintelui Ghelasie, sfiiciunile lui diluate în inocenţă. George Negraru găseşte portiţa ascunsă pentru a lumina balansul dintre intransigenţele profunde şi labilitatea personajului'' (Un teatru de imagini funcţionale, în Tribuna, nr.30-32 1 97). În cuvintele Jeanei Morărescu, realiza personajul "cu intuire promptă de mecanism psihologic şi cu humor în actele disimulării'' (Ispita. Un spectacol încântător, în Dimineaţa, din 28. 1 1 .97). Iar Constantin Cubleşan nota: ,Jn cele două ipostaze, Florin Plaur (Ghervasie) şi George Negraru (Ghelasie) se întrec parcă pe sine în a-şi servi replicile, cu o plăcere de joc rar întâlnită, amuzându-se ei de ei, fără a scăpa însă măsura decenţei de sub control, izbutind două personaje memorabile în cariera lor şi desigur în bibliografia spectatorilor care aplaudă la scenă deschisă" (Steaua, nr. 7, 1 997).

George Negraru, rămas tot mai singur, fiul, Lucian, plecându-i în Spania, face din scenă casă şi din casă scenă. Cu inima tot mai încolţită în piept şi încercată de câteva ori de o nemiloasă gheară, se topeşte uşor, ajungând aproape o umbră. Faţa i se brăzdează de umbre, încât omul cu acel cap leonin părea o amintire. Pe la amiaza zilei de 2 1 .aprilie 2002, se întoarce acasă. Pe aleea care duce la blocul 7 str. Avram Iancu, unde el locuia, într-o anume porţiune era pusă piatră măruntă. George Negraru alunecă şi-şi fracturează grav piciorul şi cotul mâinii de sprijin. Oasele îi ies prin carne. La spital, medicii au descoperit că îşi spărsese şi capul în partea din spate. Abia a putut să-mi spună: "Ve/ea, mor!". Iar medicilor care I-au întrebat dacă arc familie, o rudă, le-a răspuns: ,,Nu. Sunt

482 www.cimec.ro

singur!" Ce o fi avut acest om şi artist în suflet!? Pe la orele 1 7, George Negraru pleca aşa cum a venit: cu mâinile goale.

III. Om de teatru prin excelenţă, actor, regizor şi

drarnaturg,.George Negraru, este şi un fin narator. Posedă în manuscris un volum de schiţe, Figuri din piatră, iar Editura Fundaţiei Culturale "Ion D. Sîrbu" îi publică, în 200 1 , surprinzătorul roman poliţist Acţiunea "Orizont 4". Romanul prezintă redeschiderea, spre cercetare de către Poliţie, a unui dosar, clasat în urmă cu câteva decenii. Sub numele Acţiunea {{Orizont 4" s-a cercetat cazul: accidentul petrecut la Mina Aninoasa, ruperea cablurilor coliviei de la puţul auxiliar Piscu şi căderea acesteia în apa noroioasă a străfundului, pricinuind moartea celor doi mineri Ene şi Popescu, ce rămăseseră să iasă la suprafaţă în urma directorului Artur Franosovici, este un accident de muncă (defecţiune de construcţie, de verificare, vină umană: revenind semnalistului Toader sau mecanicului de puţ, Ioan Roşea) - ori îşi are cauza în altă parte? Dosarul s-a clasat, accidentul considerându-se ca fiind urmare a unei defecţiuni de construcţie mecanică: fisuri în metalul celor patru şuruburi de prindere a cablurilor de oţel. Dosarul se redeschide şi - începe "romanul poliţist": alergarea pe cărări ce se bifurcă, se înfundă sau se anulează, se deschid spre a nu

483 www.cimec.ro

duce nicăieri sau se întorc în aceeaşi răscruce - încât drumul spre adevăr este presărat cu meandre şi peripeţii care atrag magnetic spiritul uman. Omul, ca fiinţă iscoditoare, nu se poate împăca cu situaţia de a vieţui despărţit de adevăr şi nu-şi obţine liniştea şi fericirea până nu reuşeşte să smulgă vălurile de aparenţă şi minciună de pe chipul său. Romanul lui George Negraru captează şi fascinează de două ori cititorul: acelei vechi vocaţii a genului narativ de a atrage atenţia cititorului până la a-1 face să ''trăiască" acţiunea, el îi adaugă acea nedezminţită şi continuă patimă umană de căutare a adevărului, sfârşind, când totul se luminează, cu o clipă de fericire. Acea notare despre un personaj, că Stoica "răsturnă o lingură de miere în glas" se poate spune că este caracteristica generală de atracţie a naraţiunii romanului. "Peisajul" epic propus explorării - spaţiul subteran al unei mine şi cel de la suprafaţă al unei localităţi - îl stăpâneşte în detaliu, încât observaţia, atât de necesară într-un roman poliţist, este exactă; cazuistica şi desfăşurarea epică a cercetării concurează pe cea reală, încât obligă cititorul să-I însoţească avid şi definitiv. Şi îl însoţeşte, deşi pe un traseu "poliţist", cu acea poftă şi emoţie proprie citirii unei cărţi bune.

484 www.cimec.ro

IV. Pentru scriitorul care a văzut şi descris moartea surprinzătoare, fără sens, din mine, gesturile sale artistice trădează mişcarea unui om sceptic. George Negraru este omul de teatru al satiricului şi comicului dar, în pofida acestei dimensiuni, creaţiile sale sunt străbătute de acţiuni tragice, dramatice. Compensativ, s-a refugiat în teatrul pentru copii. Poate că aceste creaţii ii mai dau acea încredere că edenul ne este aproape. Cu toate acestea, ochiul său neîncrezător ne priveşte de peste umăr. Din cauza unui gust amar, de cenuşă, deseori simte nevoia să răstoarne "o lingură de miere în glas"

personajelor şi scrisului său. Dar şi acest gest rămâne în zona jocului şi a esteticului şi, prin urmare, cade tot în plasa scepticismului. Nu printre cei ce râd sau ne fac să râdem se găsesc fericiţii. De pildă, oare ce poveste de dragoste ar putea­o trăi un Clovn !? Pentru el casa, adevărata iubire ori patrie nu pot fi decât cupola circului. Pentru George Negraru a fi acasă înseamnă doar scena, scena cu seducţia sa. Şi în cazul naratorului, avem manevrele şi gesturile clovnului care, prin ştiinţa jocului său estetic, ne poartă pe aleile încurcate pentru ca în final să.ne ofere bucuria secretului că, cel puţin pentru o clipă, mâna uscată a morţii se poate reteza.

Fişa de creaţie: La Casa de cullurlf a slndicalelor din Petroşani: Plscijllng din

Fuuc:fionarul de la domenii, de Petre Loc:usteanu, regia Al. Jeles, 23.04.72; Iancu Pampon din D-ale carnavalului, de 1. L. CIU1Igiale, regia Al. Jeles, 04.03.73; Meşterul Vdrea din 4-0 pentru noi, bAietii veseli, de Hristo Nicolaide, regia Geo Bucur, 04. 1 1 .73; Iancu Ferezlfu din Tunelul, de Mihail Davidoglu, regia George Negraru, 1 1 .05.74; Corbul din Coc:oşelul neasc:ultltor, de 1. Lucian, regia G. Negraru, 10.1 0.74; IUe din Prospedorii, de G. Negraru, regia G. Negraru, 20.02.77; Ursul din Concertul din pldure, de G. Negraru, regia G. Negraru, 09.06.78; SteliciJ din Concediu nelimitat, de Mihai Ispirescu, regia G. Negraru, 09. 1 2.78; Profesorul din Zorile la 4,54, de Ionel Hristea, regia Marcel Şoma şi G. Negraru, 20.0 1 . 79; Vugil Dron din Vespasian al doi-lea, de Ion Dinescu, regia G. Negraru, 25.02.82; Osman din Scene din viata unui Blidlran sau Mizantropul domnnlni Moli�re. de Dumitru Solomon, regia G. Negraru, 1 1 .02.85; Tau din Take, Ianke şi Cadir, de V. 1. Popa, regia Geo Bucur; sau în piesele Frunze care ard, de 1. D. Sîrbu, regia Geo Bucur, şi în Evadarea, de Leonida Teodorescu, regia G. Negraru.

La Teatrul Dramatic "Ion D. Sirbu" Petroşani (1996-2002): Socrul mare din Catrafusele, de 1. D. Sîrbu, regia Marius Oltean, 14.09.96; VatJIJtorul slfrac din Frumoasa lumii, de Dumitru Velea dupll M. Eminescu, regia Nicu Ursu, 09. 1 1 .96; Epifcopul din Alexandru Lilpuşneanu, de M. Eminescu, regia D. Velea, 1 5.01 .97; Nae lpingescu din O noapte furtunoasli, de 1. L. Caragiale, regia Nicu Ursu,

485 www.cimec.ro

14.02.97; P4rintele Ghelasie din Ispita dramatizare de D. Velea dupa Damian Stanoiu, regia D. Velea, 20.06.97; Medicul Lucas din Nesltulul, de Dimitri Psathas, regia Marius Oltean, 19.09.97; lmpiJrflllll din Plcall, Unul şi Balaurul, de FI. Smarandache, regia Boris Melinti, 24.09.97; Anselnro din Clsltorie priu toatun, de C. Goldoni, regia Marius Oltean, 1 1 . 1 2.97; lmpiJralul Verde din Plcall şi Mofturoasa, de G. Negraru, regia G. Negraru şi Boris Melinti, 10.02.98; Giuvete din Jocul ta Daniela s-a terminat, de M. Şteflnescu, regia Otilia Dediu, 1 1 .04. 98; Cadar din Tube, Iancbe şi Cadir, de V. l. Popa, regia Marcel Şoma, 1 8.09.98; Cabll din Patea tu Zmei, de V. Butulescu, regia Marcel Şorna, 05.02.99; Pensionarul, Socrul mic din Tanta şi Costel, de Ion Baieşu, regia Marius Oltean, 05.03.99; Poliţistul Maximin din Papagalifa şi Curcanul, de Robert Thomas, regia Horatiu Ioan Apan, 18.05.2000; lonitll cel Viteaz, de G. Negraru, regia Boris Melinti, 1 8.05.2000; Mache, din Amici, şi lnacu Zugravu din Justifie, ambele D-ale lui Caragiale, regia Mihai Clita.

Opera literari: Dramllhlrgie: piese pentru maturi: Camera cu poze (premiera, Casa de cultura a sindicatelor din Petroşani, 1 979), Surparea (premiera, Institutul de Mine, 1981), Prospedorii (premiera, Casa de cultura a sindicatelor din Petroşani, 1 982), Marea iatoarcere (premiera, Clubul din Petrila, 1986) şi Piatn tare arde; piese pentru copii (jucate la Casa de cultura a sindicatelor Petroşani, Clubul Petrila şi Teatrul Dramatic "Ion D. Sîrbu" Petroşani): Aveuturile celor trei iepuraşi, Onomastica lui Pufulef, Fotbal cu peripefii, Coucertul dia pldure, Cei mai buai ciştigl, Plcall şi Mofturuasa, Printesa Broascil, lonicil cel Viteaz, Hofii la grldiaL Nu!Mroase texte umoristice pentru scenii. ProzJJ: schiţe şi povestiri, Figuri din piatrA (rnss.), Acfianea "Orizont 4", roman poliţist (Ed. Fundaţiei Culturale "Ion D. Sîrbu", 200 1 ). PubUcisticiJ: în ziarele şi revistele locale.

486 www.cimec.ro

HORAŢIU IOAN APAN -a schimbat chimia elementelor cu alchimia sufletelor

Un ardelean care a schimbat chimia elementelor naturale cu alchimia caracterelor umane este Horaţiu Ioan Apun. El s-a născut în 6 aprilie 1 956, la Mediaş. Urmează Liceul "St. L. Roth" şi, între anii 1 978-1 982, Facultatea de chimie a Universităţii ,,Babeş-Bolyai" din Cluj­Napoca. Se întoarce ca profesor de chimie la liceul din care plecase cu câţiva ani înainte, alăturându-se foştilor săi dascăli. Între anii 1 993-1 998

urmează cursurile de regie teatru de la Facultatea de Litere, Departament .Teatru, Secţia Regie-Teatru, clasa regizorilor Olimpia ArghU:· şi Mihai Măniuţiu, iar din 1 octombrie 1998, este regizor artistic la Teatrul Dramatic "Ion D. Sîrbu" din Petroşani.

După 1 989, s-a înfiinţat, prin efortul praf. univ. Ion Vartic, un Departament de Teatru cu o Secţie de Regie în cadrul Facultăţii de Litere. Era firesc ca în cel mai important oraş al Transilvaniei, unde există un Teatru Naţional Român, un Teatru Maghiar, să fie un loc de studii superioare pentru talentele în domeniu. O marcă a stilului Naţional clujean se descoperă la absolvenţi: alături de explozia tinereţii în conturarea personajelor interpretate, uneori chiar barocă, se găseşte o înclinaţie spre descifrarea şi conturarea caracterelor. Sosit matur, profesorul de chimie a putut să aprofundeze solid arta regizorală, alchimia acesteia. Profesorii săi, Olimpia Arghir i-a dezvăluit din tainele teatrului pentru televiziune, funcţia detaliului, a privirii, a schimbării centrelor vizuale, uneori cu multe deschideri în afara scenei, iar Mihai Măniuţiu 1-a purtat spre exigenţele teatrului ritualic: centrarea pe un

487 www.cimec.ro

motiv vizual sau muzical şi, oarecum, golirea spaţiului de elemente superflue, pentru a rămâne actorul cu lumina sa. Lecţiile acestea au fost bine asumate, armonizate şi puse în practică de Horaţiu Ioan Apan.

În timpul facultăţii, în cadrul Studioului "Radu Stanca"

al Facultăţii de Litere din Cluj a pus în scenă, primind "botezul focului", piese dificile, de gravă problematică: Nepoata-soţie, de E. Ionescu ( 1994), Troilus şi Crersida, de W. Shakespeare ( 1 995), Cu uşile Închise, de Jean Paul-Sartre ( 1996), Această proprietate este confiscată şi 27 vagoane pline de bumbac, de Tennessee Williams ( 1997), spectacol coupe. Cu acest spectacol a participat la Festivalul Naţional Studenţesc de

Regie de Teatru, ed. a 11-a, organizat la Slobozia, cu care ocazie, actriţa Olimpia Mălai a luat Premiul de interpretare feminină. Centrarea pe un Iaitmotiv este subliniată de Mihaela Bocu în Adevărul de Cluj, din 20 martie 1997: "Laitmotivul muzical, cu va/sul care face din fascinaţia muzicii un pretext pentru părăsirea, chiar temporar, a realului într-un refugiu al eroilor către un tărâm presupus a fi unul ideal, e cheia pe care regizorul şi scenograful Horaţiu Ioan Apan o introduce cu abilitate în broasca ce deschide uşa unei lumi din care a dispărut dragostea, sănătatea morală, luciditatea "

În 1997, la Casa de cultură a studenţilor din Cluj, pune în scenă comedia Huhurezul a renascentistului italian, G. M. Cecchi. Cu acest spectacol participă, în mai 1998, la Festivalul Naţional Studenţesc de Teatru, de la Târgu-Mureş, ed. 1, şi îşi

488 www.cimec.ro

adjudecă Premiul pentru spectacol de comedie, iar actorii din distribuţie obţin două premii de interpretare. Cu acelaşi spectacol, în noiembrie 1 998, la Festivalul de Teatru Scurt "G. M. Zamfirescu", de la Satu-Mare, îşi trece în cartea de vizită Marele Premiu "G. M. Zamfirescu " (pentru cel mai bun spectacol) şi, iarăşi, două premii de interpretare. Premiile de regie sunt mereu însoţite de premii de interpretare, ceea ce înseamnă o coerenţă a viziunii regizorale cu nuanţări şi detalii artistice duse în zona interpretării actoriceşti, deci lucrul atent şi migălos cu actorul.

Pe scene profesioniste, ca student, pune două spectacole: în 1997, la Teatrul de Stat din Turda, Căsătorie cu de-a sila, de Molicre, şi, în 1 998, la Teatrul Naţional din Cluj, Fluturi . . . fluturi, de Aldo Nicolaj, cu care îşi dă licenţa. Despre primul spectacol, Adrian Ţion, scria în Tribuna, nr. 24, din 12- 1 8 iunie 1 997: "De indată ce Horaţiu Ioan Apan îşi face loc pentru apro.fundarea simbolurilor, lucrurile se schimbă, spectacolul respiră altfel ( . . . ) fondul realist al acţiunii imbucând cu nesaţ hălci prefabricate "din irealitatea imediată " '(. . .) Nu e o noutate, dar acest spectacol o confirmă din nou, e limpede că nemuritorul Moliere poate fi citit şi în grila postmodernă, fără ca verva lui să aibă de suferit ".

Despre celălalt spectacol, Demostene Şofron, în Adevărul de Cluj din 9 iunie 1 998, consemna mecanismele "bine puse în evidenţă de regizorul Horaţiu Ioan Apan printr-o gândire matură şi /ucidă, un lucru meticulos în care fiecare detaliu şi

fiecare amănunt este exploatat la maxim, dând consistenţă şi tărie personajelor, faptelor". Iar în revista de specialitate Scena, nr.311 998, Attila Stracula nota: "Ambiţia lui - reuşită - a fost să monteze un spectacol în care să primeze actorul, un spectacol adevărat omenesc. Rar am avut ocazia să văd, în cazul unui absolvent plin de idei, capabil să răstoarne lumea, un asemenea spectacol esenţializat, curat, nesofisticat "

Tendinţa de a descifra nivelul ascuns de semnificaţii şi de a trece în plan secund în favoarea actorului a evidenţiat şi prof. univ. Ileana Berlogea, văzându-i spectacolul Cantonul de vânătoare, de George Genoiu, realizat pe scena Teatrului "Radu Stanca" din Sibiu ( 1999): "Horaţiu Ioan Apan a

489 www.cimec.ro

demonstrat în acest spectacol, un serios echilibru între dorinţa de a-şi arăta personalitatea prin elemente spectacologice de natură exterioară şi muncă cu interpreţii, o muncă atentă, de descifrare a personajelor şi realizare sinceră, emoţională a acestora " (Viaţa medicală, nr. 15 , 09.04.99).

La Teatrul Dramatic "Ion D. Sîrbu", tmde este angajat, a adus în scenă spectacolul premiat, în anii anteriori, Huhurezul (1998). în noile cadre scenografice semnate de Elena Buzdugan şi cu noua distribuţie, spectacolul are vervă şi savoare, ritm şi culoare. Pentru copii realizează spectacolul Criminalul la cabană ( 1999), după piesa . Sănătatea este totul a venerabilei scriitoare suedeze, Astrid Lindgren. Urmează o serie de spectacole pc texte diverse şi cu rezolvări teatrale diferite, în care Măria Sa Actorul este capul de afiş: la Teatrul Municipal din Turda, comedia Gaiţele, de Al. Kiriţescu (2000), iar la Teatrul Dramatic "Ion D. Sîrbu" din Petroşani, premiera absolută, în cheie grotescă, a piesei lui Isidor Chicet, Cetatea interzisă (2000), apoi comediile

490 www.cimec.ro

Papagaliţa şi curcanul, de Robert Thomas (2000), Regina Lear, de Ion Băieşu (200 1 ), dramele Năpasta, de Ion Luca Caragiale (2001 ), complicata Menajeria de sticlă, de Tennessee Williams (2002), premierele absolute, Muntele de sticlă, de Dumitru Velea după basmul cules de Eminescu, Finul lui Dumnezeu (2002) şi Femeia cu sacoşele, o psihodramă a aceluiaşi (2002). Se confruntă cu Domnişoara Julia, de August Strindberg (2003), unul din cele mai reuşite spectacole ale sale, cu care Teatrul Dramatic "Ion D. Sîrbu"

din Petroşani face un turneu în Scandinavia, prezentându-1 cu mare succes la Malmo, Copenhaga şi Stockholm. Presa de acolo şi de aici a scris eogios la timpul potrivit. Cu acest spectacol la Festivalul Naţional de Teatru, TOPFEST, de la Tg. Mureş, interpreta Domnişoarei Julie, Nicoleta Bolcă şi-a adjudecat ex-aequo, Premiul pentru cea mai bună actriţă in rol principal. Urmează Sau poate să visezi. . . , de Jean-Claude Grumberg, la Teatrul Imposibil, Cluj-Napoca (2003), Prinţul blestemat, la Teatrul Municipal Baia-Mare (2004), Richard II, de Shakespeare, la Teatrul Dramatic "Elvira Godeanu" de la Tg. Jh.i;'· iar la Petroşani, Veşnicie provizorie, de Valeriu Butulescu, (2004), Hangiţa, de Carlo Goldoni (2004), premiera pe ţară Serena şi Victoria, de Aleksandr Galin (2004), Nora, de Henrik Ibsen (2005) şi Cameristele lui Jean Genet (2006). Despre acesta, realizat în două versiuni (bărbaţi, femei), încercând o sondare în raportul masculin-feminin, Adrian Ţion scria: ,,Regizorul scoate din ei (actorii) ceea ce nici ei nu ştiua că posedă. Le conferă o aură, o măreţie demne de invidiat sub lumina reflectoarelor. E ridicarea la putere care dă farmec şi strălucire artei actoriceşti" (Reverberaţii ale temei oglindirii in Cameristele, în Matinal, 7 mai 2006).

Horaţiu Ioan Apan este un regizor care asigură un solit temei reflexiv spectacolelor. Acesta este vădit chiar din micile

"adăugiri" semnificative, ca "ramă" spectacolului, sau din textele publicate. Deseori el îşi transcrie exegezele regizorale pe care le face în forarea şi descifrarea jocurilor din social cu om cu tot, sau din interioritatea omului. Aceasta dovedeşte că nu este întâmplător ceea ce se întâmplă pe scenă. De pildă, pentru primul aspect, referitor la Femeia cu sacoşele:

49 1 www.cimec.ro

"Cunoaşte-te pe tine însuţi/"

Socrate a băut întreg paharul cu otravă şi a plătit cu viaţa. Noi am sorbit doar din el, iar otrava, alta în cazul nostru, încă îşi face efectul răscolitor. N-a fost destul de mare doza luată pentru a ne ucide, dar metabolismul social încă are de suferit. Mai acuzăm durerea trecută şi umbra ei care ne bântuie viaţa şi visele.

Nu cred că poate exista vindecare fără o dorinţă generală spre curăţie, fără o deschidere reală şi sinceră spre ceilalţi, spre adevăr.

Textul dramatic "Femeia cu sacoşe le " al lui Dumitru Ve/ea îmi oferă şansa de a încheia o etapă importantă a

procesului de revenire la normalitatea Omului. Pentru mine este împlinirea unui triptic, primele două

momente fiind: "Cantonul de vânătoare ", de George Genoiu la Teatrul "Radu Stanca " din Sibiu (1999) şi "Cetatea interzisă", de Isidor Chicet, aici în Petroşani, la Teatrul Dramatic "Ion D. Sîrbu " (2000).

Piesa aceasta (o semi-ficţiune despre drama trăită de un om, Maria Dorubschi, începând cu naţionalizarea de la Il iunie 1948) se doreşte un proces de exorcizare, o psihodramă având menirea de ne însănătoşi, prin cazul prezentat, pe noi toţi cei care mai purtăm morbul în vieţile noastre. În tragicul destin, particular dar nu singular, dramatizat de Dumitru Ve/ea, emblematic pentru sovietizarea României, este închis întreg coşmarul trăit de generaţii dintre noi, coşmar din care trebuie să ne trezim dacă mai vrem să existăm.

Spectacolul de pe scena petroşeneană cu piesa "Femeia cu sacoşele " asta se doreşte: trezirea din coşmar, asumarea întregii vinovăţii şi dureri, pentru a putea privi înapoi nu "cu mânie ", ca generaţia engleză de după război, dar cu înţelegere, cu iertare spre a putea apoi înainta înspre şi în lumina adevărului. În acelaşi timp spectacolul nostru se doreşte un avertisment: "şarpele ivit din pământ" despre care se vorbeşte în piesă poate să mai muşte /etal, fiind viu până la căderea nopţii; efectul otrăvii băute

' a trecut, dar a lăsat urme, cicatricele lăsate

organismului social pot fi redeschise într-un mediu propice, somnolent.

492

www.cimec.ro

Re-trăit cu ochii larg deschişi, Coşmarul, identificat şi re­cunoscut, poate fi evitat a doua oară. "

Pentru cel de-al doilea aspect, al "interiorităţii omului", Cameristele lui Jean Genet, autor în vogă în anii 50-70 ai secolului trecut, un scriitor al alterităţii şi libertăţii, căruia Sartre i-a închinat, demonstrativ pentru ideile sale, un eseu de 600 de pagini:

"Tu eşti eu Teatrul lui Jean Genet, voind să cristalizeze o emoţie

scenică, a apărut fulminant pe scenele lumii şi a produs un adevărat şoc prin violenţa şi pasiunea cu care eroii săi îşi celebrează existenţa dramatică.

Acut violent, ne-realist declarat, neliniştit, între vis şi realitate, dar mereu adevărat, teatrul pe care-I vrea Genet este o liturghie în culori clare, dar sumbre, uneori cu puternice pete de culoare, un ceremonia/ sacru al disperărilor, al iubirii şi urii, al obsesiilor şi dilemelor, al căutărilor omului modem De aceea universul său teatral a fost străbătut şi cercetat de cei mai mari oameni de te.ptru. De aceea lumea lui Jean Genet a fost analizată şi apreciată de literaţi şi filosofi.

Les Bonnes, cunoscută la noi drept Cameristele, oforă ocazia explorării omului în general. Folosim drept lupe ale lecturii noastre scenice ideea androginului de la Platon, arhetipurile lui Jung, existenţialismul sartrian şi/sau legătura simbolică a energiilor din filosofia orientală. Astfol citită, problematica din Les Bonnes (o poveste despre pasiune şi violenţă, despre viaţă şi moarte, dragoste şi ură, aparenţă şi esenţă) capătă dimensiunea spiritului omenesc. Nu mai este important dacă cele două Slujnice şi Doamna aparţin unui sex sau altuia. Importanţa covârşitoare este statutul lor de Om. Cele trei personaje, tratate ca faţete ale aceluiaşi cristal, unic, limpede, constituie un singur personaj Multiplu.

Şi de aceea zbaterea lor atinge adâncimea dramatică (uneori chiar tragică) a dorinţei Omului de a se găsi, de a se cunoaşte şi recunoaşte. De aceea între real şi închipuire, între adevăr şi fals, între existent şi reflectat apare oglinda.

Jocul ., de-a stăpâna " şi cel ., cu stăpâna ", jocul morţii şi al vieţii jucat fără menajamente îşi caută mereu, cu disperare,

493 www.cimec.ro

imaginea oglindită, adevărul. Însă adevărata realitate este inepuizabilă Singura realitate este cea a spectacolului, a imaginii reflectate, a iluziei. Artificialul, falsul jocurilor de oglinzi conţin relativ mai mult adevăr, mai multă puritate şi fascinaţie decât realitatea derizorie.

Ceremonia sacrală din teatrul lui Jean Genet este cea în care se celebrează disperarea şi neajunsul de a fi. Iar durerea şi câştigul sau înfrângerea Omului (oricare ar fi el) se poate rezuma în:

"adevărul meu sunt oglinzile voastre "

Şi acesta este Teatru. "

Şi nu numai acesta. O va demonstra tot el.

Fişă de creatie

Pune în scena spectacolele: Nepoata-Soţie, de E. Ionescu (Studioul de Radioteleviziune Cluj, 1 994); Troilus şi Cresida, de Shakespeare (Studioul

"Radu

Stanca", Facultatea de Litere, Cluj-Napoca, 1995); 27 de vagoane pline cu bumbac, de Teonessee Williams şi Cu uşile inchide, de J. P. Sartre (acelaşi studiou, 1 996); 27 de vagoane pline cu bumbac şi Aceastl proprietate este cootiscatl, de Tennessee Williams (acelaşi studiou, 1 997); Hoburezul, de G. M. Cecchi (Casa de Cultura a Studentilor din Cluj-Napoca, 1 997); Clsltorie cu de-a sila, de Moliere (Teatrul de Stat Turda, 1 997); Fluturi • • • Ruturi • • • , de Aldo Nicolaj (spectacol de licenţă, Teatrul Naţional Cluj-Napoca, 1 998); Huburezul, de G. M. Cecchi (Teatrul Dramatic "l.D.Sîrbu" Petroşani, 1 998); Cantooul de vinltoare, de G. Genoiu (Teatrul

"Radu

Stanca" Sibiu, 1999); Crimioalul la cabanl, de Astrid Lindgren, premieră pe ţară (Teatrul Dramatic

"l.D.Sîrbu" Petroşani, 1999); Cetatea interzisi, de Isidor Chicet,

premieră absolută, şi Papagaliţa şi curcanul, de Robert Thomas (Teatrul Dramatic "1. D. Sîrbu" Petroşani, 2000); Gaiţele, de Al. Kiriţescu (Teatrul Municipal Turda, 2000); Regina Lear, de 1. Baieşu, şi Nlpasta, de 1. L. Caragiale (Teatrul Dramatic "1. D. Sîrbu" Petroşani, 2001); Muntele de SticlA, de Dumitru Velea, premieră absolută, şi Meoajeria de sticll, de Tennessee Williams (Teatrul Dramatic "1. D. Sîrbu" Petroşani, 2002); Femeia co sacoşele, de D. Velea, premieră absolută, şi Domnişoara Julia, de Strindberg (Teatrul Dramatic "1. D. Sirbu" Petroşani, 2002); Sau poate si visezi . . . , de J. C. Grumberg (Teatrul Imposibil, Cluj-Napoca, 2003); Prinţul blestemat, dupll basmul Floricica purpurie, de 1. Brausevici şi 1. Karanauhova (Teatrul Municipal Baia-Mare, 2004); Veşnicie provizorie, de V. Butulescu, şi Haagifa, de C. Goldoni (Teatrul Dramatic "1. D. Sîrbu" Petroşani, 2004); Ricbard Il, de Shakespeare (Teatrul Dramatic "Eivira Godeanu", Tg. Jiu, 2005); Serena şi Victoria, de Al. Galin, premieră pe ţară, şi Nora, de H. Ibsen (Teatrul Dramatic "1. D. Sîrbu" Petroşani, 2005); Cameristele, de Jean Genet (Teatrul Dramatic "1. D. Sîrbu" Petroşani, 2006); Anna Cbristie, de Eugene O'Neill (Teatrul Dramatic "Ion D. Sirbu", Petroşani, 03.03.07).

Permii: Marele Premiu .,G.M.Zamjiescu" cu lluburezul, de G. M. Cecchi, şi Premiul pentru cel mai bun spectacol de comedie, la Festivalul Naţional de Teatru Scurt, de la Satu-Mare, 1998.

494 www.cimec.ro

l

IOAN VELICA -actor al "teatrului bruf'

"Teatrul popular a salvat întotdeauna situaţia", scrie Peter Brook, în 1968, în cartea devenită celebră, Spaţiul gol, şi că trăsătura determinantă a lui, de-a lungul timpului, este un anume "tip de brutalitate" Şi mai departe, , ,dacă teatrul pare că necesită un anumit element brut, el trebuie acceptat ca un component al solului său naturaf' (Spaţiul gol, Ed. Unitext, Buc., 1 997, p.64; 65). Recursul la elementele

acestui ,.mi naturaf' se face ori de câte ori teatrul întră în criză, adică, îndeosebi, când îşi conştientizează autonomizarea. Aproape întotdeauna, genetic, teatrul nu se desprinde de acest ,,sol naturaf', iar atunci când se desprinde o face doar pentru a-şi lumina mai bine "creşterea

" structurală.

Este în firea omului reprezentarea, în modul său de existenţă şi fiinţare. Chiar reprezentarea cu sine, histrionismul. Nu mai departe de antichitatea greacă, acel ,,sol naturaf' -simplificând spus - este plin de forme histrionice: de la cântăreţul Demodocos de la curţile lui Alcinou - proiecţia de sine a lui Homer în Odiseea - , la "Filip, măscăriciul" din Banchetul socratic al lui Platon, de la jocurile de satyri, unele organizate sub îndrumarea unui choregos, sau silen, până la prezenţa obligatorie a satirci în triada dramaturgului concurent la Olimpiadă. Iar dacă ar fi să privim istoria ca o dramă, nu putem să nu auzim corul popular, care comentează şi râde, cu voie şi fără voie, tot timpul şi liber doar în anumite zile ale anului. Cele de primenire laică a timpului şi omului, ale carnavalului în occident, şi de eliberare religioasă, dinaintea

495

www.cimec.ro

postului, în estul Europei. Despre primele a dat seamă Rabelais, despre ultimele Gogol sau Cehov. Devenise o modă printre moşierii ruşi de a avea câte un teatru propriu la moşie şi de a da, în săptămâna dinaintea postului mare, reprezcntaţii vodevileşti cu actori din rândul ţăranilor iobagi. Asemenea teatru a văzut Gogol la ruda sa, fostul ministru de justiţie Troşcinschi, sau a participat chiar el ca actor şi decorator la cel organizat la gimnaziu. La noi, teatrul popular a preluat din ambele direcţii, dar rareori a ajuns, precum în restul Europei, la crearea unei întinse şi diverse drame poporane. Dar putem spune că acest teatru cu forţa corozivă a râsului - care este totdeauna de stânga, zice 1. D. Sîrbu, adică de partea omului simplu şi năpăstuit - este topit, ca atitudine, în viaţa cotidiană a omului şi, mai ales, în histrionismul acestuia.

Ideologiile epocilor au suprasolicitat "teatrul sacru", în termenii lui Eminescu, al "ldealelor", până 1-au devitalizat. De aceea, Peter Brook vede în teatrul popular, sau "brut", un salvator al situaţiei. Ideologia estică, roşie şi cu mult zel, a supus teatrul "ldealelor" unei necruţătoare supravegheri, iar

"teatrului popular", prin tezismul ei inerent, a încercat să-i creeze un cadru de desfăşurare liberă şi ordonată, liberă şi comandată, culminând cu Festivalul Naţional "Cântarea României". Numai că râsul este ambivalent, uneori plurivalent. Chiar el, din subiect, ajunge obiect sieşi. Aşa se întâmplă că

"oaze" de libertate a expresiei se întâlnesc în această zonă. Şi cu cât acest cadru de desfăşurare liberă este mai ordonat şi comandat, cu atât mai mult acele "oaze" sporesc. Râsul sugrumat explodează, din când în când, în hohote homerice şi asurzitoare chiar sub mâna strânsă ca o cătuşă.

în acest cadru, în Petroşani, îşi dau măsura trei virtuoşi ai teatrului popular şi ai râsului: George Negraru, Gheorghe Sereş şi Ioan Velica. Ultimul dintre aceştia, spre care ne îndreptăm descripţia, Ioan V elica este, prin şco lire, inginer electromecanic mine; prin vocaţie, actor; iar ·prin dăruire şi pasiune, scriitor şi cercetător al istorici locale. El s-a născut la 29 decembrie 1 954, în Cluj-Napoca. Părinţii : tatăl, Velica Sterian ( 1 929 - 1 993) şi mama, Maria (n. Cheche, 1933), provin din judeţul Olt, tatăl, din Vişina Nouă, şi mama din

496 www.cimec.ro

Corabia. La nici trei ani ai săi, în 1957, familia se mută la Lonea-Petrila, unde tatăl se angajează la mină. Copilăria o petrece, o parte, cu părinţii, la Lonea, iar cealaltă parte, vara, cu bunicii, în Oltenia: la Ioan Velica (m. 1 96 1 ), la Vişina Nouă, şi la Constantin Cheche (m. 1 960), la Corabia. Din 196 1 , urmează şcoala generală nr. 2 din Lonea (,,Ana Colda"), ultimul an, la Şcoala gen. nr.4 (,,Avram Stanca") şi, în 1 974, Liceul Industrial Minier (Grupul Şcolar Minier "Dimitrie Leonida"), Secţia Electromecanică Minieră. După terminarea liceului, vrea să dea admitere la I.A.T.C. Bucureşti, dar din lipsă de bani (pe perioada examenelor preliminare), se înscrie la examenul de admitere la secţia subingineri a Institutului de Mine Petroşani. Reuşeşte, dar mai întâi trebuie să facă cele nouă luni de armată - la UM 0638 Orăştie. Aici organizează un Ansamblu artistic al unităţii şi la un concurs pe Comandamentul Trupelor de Securitate Bucureşti, obţine premiul 1 ca prezentator, iar Ansamblul, locul al III-lea. Cu această ocazie, primeşte Medalia de Laureat pe Comandamentul Trupelor de securitate pentru activitate deosebită ooQ.�ltural-artistică. Termină Institutul de mine în 1978, ca subinginer, iar, mai târziu, în 1995, Universitatea Tehnică Petroşani, ca inginer electromecanic.

Urmează, în plan artistic, Şcoala populară de artă din Petroşani, specialitatea Actorle 2 ani. Cu Mr. Broken din Azilul Mack Ferlan, de Ionel Ţăranu şi Ştefan Tita, şi Judecătorul din Încotro?, de Otto Safranek, în regia artistică a lui Al. Jeles, îşi dă examenul de absolvire a anului 1, la 1 1 iunie 1973; iar cu Bâjberlcă din Celibatari de Însurat, text şi regie Al. Jeles, absolvă clasa de Actorle, la 29 iulie 1 974. În cadrul aceleiaşi şcoli, mai absolvă specialitatea Regie brigăzi artistice, 1 an, la 3 1 august 1 976, şi Regie teatru, 2 ani, la 1 0 oct. 1978. Obţine l a Bucureşti: Atestat de artist liber profesionist, specialitatea Prezentator, grad profesional 1, la 1 1 noiembrie 1980 (preşedinte al comisiei: Mircea Şeptilici), şi Atestat de artist liber profesionist, specialitatea Actor spectacole, tip ,,A", la 1 ianuarie 1992 (preşedinte al comisiei: Ion Arcudeanu). Devine membru al A TM în 20 oct. 1 98 1 , preşedinte Dina Cocea.

497 www.cimec.ro

Pe lângă profesiunea minieră, lucrează în cultură, ca metodist-instructor la Casa de cultură a sindicatelor din Petroşani ( 1 978-1 98 1 ) şi, mai târziu, ca director al Clubului sindicatelor din Lupeni ( 1 999-2006). Debutează pe scenă pe la 1 1 - 12 ani, ca solist de muzică populară. Instruit de excelentul profesor Gicu Popa, este prezent deseori la diferite concursuri şi festivaluri de folclor. Îl găsim, de pildă, consemnat la ediţia a doua a Festivalului de folclor "Jiule, pe malul tău", desfăşurat la Tg. Jiu. Din prima clasă de liceu este pe rând prezentator, actor de momente vesele, de teatru şi brigăzi artistice. în 1 969, începe ca actor de estradă, · imitându-1 pe Vasile Tomazian, cel mai în vogă cupletist, cu spectacolul de muztca uşoară Revelion cu Atlas (şeful orchestrei fiind Ion Botogel). Împreună cu George Negraru şi Gheorghe Sereş, în 1 97 1 , prezintă scheciul Tăietorii de lemne în cadrul spectacolului televizat Oaspeţi la Hunedoara, ţinut la poalele Castelului Huniazilor, cu prezentatorii: Sanda Ţăranu şi Mihai Ciucă. Aici îl întâlneşte pe Vasile Tomazian, căruia spunându-i că îl imită, acesta i-a permis să facă un rezumat din gagurile sale, împrietenindu-se pentru totdeauna. Prezintă, alături de George Negraru, începând din 1 972, toate ediţiile . Festivalului de muzică, poezie şi artă fotografică "Cântecul Adâncului". Participă la spectacole de varietăţi şi face parte din grupuri artistice de satiră, din brigăzi artistice sau recitaluri de poezie. Ele trebuie să se· manifeste constant, pentru a participa la fazele concursurilor şi festivalurilor, organizate pe etape şi piramidal de organisme centrale ale culturii sau "pe ramură", de cele sindicale. La fiecare nivel se dau premii. Şi

498 www.cimec.ro

petroşănenii şi-le adjudecă. Cu cea intitulată Cu autostopul prin Petroşani, text şi îndrumare George Negraru, se situează pe locul 1 la faza republicană. Sunt felicitaţi, ,,pe lângă calităţile de interpretare - se spune într-un articol -, pentru combativitatea textului". La a XXX-a aniversare a Eliberării patriei, cu brigada artistică ,Jn pom!" ia Medalie de argint şi Premiul special pentru interpretare. Este aproape un miracol cum reuşea George Negraru să închege un text satiric şi apoi acest trio să-I interpreteze, mai întotdeauna la momente festive, pe sub ochii cenzorilor, şi să le smulgă premii !

Din 1 972 participă la toate ediţiile, anuale, ale Festivalului judeţean "Sarmis". La ediţia a doua, împreună cu George Negraru, prezintă sceneta Cu Sănduca la veterinar. Sub deviza arta de tineret pentru tineret, George Negraru înfiinţează manifestarea complexă Ateneul tineretului, în care cei trei umorişti, George Negraru, Ioan Velica şi Gheorghe Sereş, sunt elementul coagulant. Sunt prezenţi şi doi studenţi chilienii, cântăreţii chitarişti Manuel Donoso şi Osvaldo Gonzales. Acest trio înfiinţează Grupul artistic de satiră şi umor de·pe lângă Casa de cultură a sindicatelor din Petroşani. Grupul devine celebru: în orice confruntare participă se înscrie, aproape de fiecare dată, pe locul 1. Panoplia cu distincţii şi trofee, cu premii şi medalii ale acestui Grup este impresionantă. Dar el este prezent, nu doar prin participările festivaliere şi premiile obţinute, ci mai ales prin deplasările în tumee, în întreaga ţară, alături de formaţii de muzică populară, uşoară, fiind sarea şi piperul. Membrii săi vin din adâncul pământului cu o mândrie de miner şi fac pe spectatori să râdă din adâncul sufletului.

Din 1 969, se înfiinţează la Casa de cultură a sindicatelor din Petroşani o formaţie de teatru al amatorilor. Se începe cu Take, lanke şi Cadâr, de V. 1. Popa, se trece prin teatrul folcloric Nuntă în Valea Jiului - uimitor în Bucureşti, preluat de Televiziune - pentru a se ajunge la Funcţionarul de la domenii, de Petre Locusteanu, premieră 23 aprilie 1 972, sau la D'ale carnavalului, premieră 4 martie 1 973, ambele sub ochiul blând şi experimentat al lui Alexandru Jeles (1 898-198 1 ), care, pe lângă instruirea actoricească şi regizorală, face

499 www.cimec.ro

şi partitura muzicală a spectacolelor. În acestea din urmă, Ioan V elica interpretează Ritter, Directorul Agenţiei de Publicitate şi, respectiv, Iordache. Realizează o serie de roluri în spectacole regizate de Geo Bucur (1 922-1994), Nicolae Gherghe, Marcel Şoma, toţi de la Teatrul din Petroşani, de Gheorghe Negraru ( 1 935-2002). Dintre rolurile jucate la Casa de cultură a sindicatelor din Petroşani, sau la Clubul sindicatelor din Petrila, mai amintim: Popescu Henţ din 4-0 pentru noi, băieţii veseli, de Hristu Nicolaide, regia Geo Bucur (04. 1 1 .73). Ion Apostol din Tunelul, de M. Davidoglu, regia Gh. Negraru, premieră la 1 1 mai 1 974. Cu acest spectacol, la Concursul republican al formaţiilor teatrale şi muzical-coregrafice din 21 iulie 1 974 de la Alba Iulia, pentru

rolul Ion Apostol obţine Medalia de Aur şi Premiul Special ­Diplomă pentru interpretare artistică, preşedinte al Juriului fiind prof. Mihai Dimiu de la I.A.T.C. Bucureşti. Sau: Corbul din Cocoşelul neascultător, de Ion Lucian, regia Gh. Negraru (25. 1 O. 75); Bangu din Concediu nelimitat, de Mihai lspirescu, regia Gh. Negraru (09. 1 2. 78); Tânărul din Zorile la 4,54, de Ionel Hristea, regia Marcel Şoma şi Gh. Negraru (20.01 .79) - Premiul IV la ediţia a doua a Festivalului

500 www.cimec.ro

Naţional "Cântarea României", preşedinte al juriului Paul Everac; Vespasian al Doilea din piesa cu acelaşi nume, de Ion Dinescu, regia Gh. Negraru (25.02.82); Judecătorul din Justiţie, de 1. L. Caragiale, regia Gh. Negraru (08.03.82); Filip din Scene din viaţa unui bădăran sau Mizantropul Domnului Moliere, de O. Solomon, regia Gh. Negraru ( 1 6.02.85); Cronos din Omul pururea tânăr, de George Ţărnea, regia N. Gherghe (24.02.89); Brlinzovenescu din O scrisoare pierdută, de 1. L. Caragiale (fragmente), regia Gh. Negraru (20.04.89).

Joacă în toate piesele de maturi sau de copii scrise şi regizate de George Negraru: Liţă din Prospectorii şi Tase din Camera cu poze, premiere 20 februarie 1977; Lupul colţat din Concertul din pădure, premieră 9 iunie 1 978; Crainicul 1 din Piatra care arde, premieră 8 august 1978; Lupul din Fotbal cu peripeţii, premieră 1 1 dec. 1 982.

Spectacolele se joacă în Petroşani, în Valea Jiului, în judeţ şi în turnee (în localităţi ca: Valea Sadului, Târgu Jiu, Horezu, Rm. Vâlcea, Piteşti, Ploieşti, Târgovişte, Buzău, Rm. Sărat, FocŞ1mi, Slobozia, Călăraşi, Alexandria, Tr. Măgurele, Băileşti, Craiova, Motru, Strehaia, Orşova, Lugoj, Timişoara, Caransebeş, Baia de Fier, Brad, Alba Iulia, Cisnădie ş.a.) De pildă, piesa pentru copii, Concertul din pădure s-a reprezentat de 1 1 8 ori, iar numărul de spectatori/spectacol a atins, uneori, cifra de 1 . 1 00. În manifestări în domeniu şi festivaluri, s-au luat distincţii: diplome şi premii.

În fine, colaborează cu Teatrul de Comedie din Bucureşti în cadrul Zilelor Teatrului de Comedie în Valea Jiului. Mulţi ani cochetează cu Teatrul din Petroşani, colaborând la unele spectacole festive, de copii, sau dramatice. De pildă, la sfărşitul anului 2004, interpretează rolul Gerilă din Harap Alb, după 1. Creangă de Ştefan Oprea.

Presa susţine pe aceşti candizi veniţi la Curţile Thaliei. Un articol semnat de Lucia Bogdan şi Ion Parhn, în ziarul Munca are sugestivul titlu: Trei virtuofi ai satirei scenice, ("Peste tot sunt aşteătaţi cu nerăbdare şi oaspeţi pentru talentul lor ieşit den comun - se scrie -, iubiţi pentru faptul că, fără mobi/izări speciale, fără să le-o impună cineva, decât

501 www.cimec.ro

propria lor dragoste pentru artă, pentru râsul terapeutic, propriu satirei omului din Valea Jiului, renunţă mereu la timpul lor liber, petrecându-1 pe scene, cu folos, cu abnegaţie, în aplauzele binemeritate ale publicului''. Un alt articol semnat de Tiberiu Spătaru: Teatrul de amatori şi echilibrul activităţilor culturale; un interviu cu George Negraru, realizat de 1. Mustaţă, poartă ca titlu celebrul "Castigat ridendo mores". În articolul Comedia D'ale carnavalului în interpretarea actorilor amatori, Tiberiu Spătaru scrie: ,,Se remarcă in mod deosebit talentatul triptic George Negraru (Pampon), Gheorghe Sereş (Crăcănel) şi Ioan Velica (Iordache) care imprimă spectacolului un ritm alert, antrenant. Cei trei actori amatori, cu un registru de mijloace comice destul de întins, îşi individualizează personajele cărora

şi Ioan V elica - într-un spectacol în aer· ,,Parcul tineretului"

·

le dau viaţă, sesizează subtilităţile textului, depăşind nivelul amatorilor". Această ultimă remarcă nu presupWle oare o confluenţă şi o concurenţă benefică cu profesioniştii, fie ei din Petroşani sau de aiurea? Sau, din zona aceaşta a teatrului popular şi "brut", poate teatrul zis profesionist să-şi tragă sevele revigorante? Acest trio de actori joacă pe scenă şi în afara scenei: oriunde există public strâns în picioare sau Ia petrecere, pentru desfătare şi manifestare liberă. În cele mai dosite unghere sau pe cele mai întinse platfonne industriale, ei

502 www.cimec.ro

moşesc spiritul. Orice obiect căzut la îndemână se transformă în element de decor; arsenalul reprezentării este inepuizabil, pancarte, costume cu elemente exagerate, măşti "localizate" şi travestiuri, dans şi acrobatică, zgomot şi mimică; orice replică sau gest se schimbă în fimcţie de publicul care participă. Şi de modul supravegherii: căluşul din gură având totdeauna două sensuri: negativul lui ideologic putându-se schimba, după situaţie, în afirmativ artistic. Acesta este un mod de a da dreptate lui Peter Brook.

Pe lângă distincţiile din domeniul artistic, Ioan Velica obţine o altă serie în cel numismatic, precum Diploma de onoare a Societăţii Numismatice Române, 1997, sau în cel civic, acordate de Primăria Municipiului Petroşani, de Consiliul Local şi Primăria Vulcan, de Primăria Lupeni.

Dar nu diplomele sunt bucuria lui, ci destinele omeneşti, de creatori şi oameni care formează acel "sol natural" al artei reprezentării. Aceste "istorii mici", prinse într-o istorie mai largă, îl interesează pe acest actor al teatrului "brut", el fiind un actor dublat de istoric. De pildă, i-au rămas engramate în memorie dăJ;uirea celui mai longeviv impresar-organizator de spectacole, Ti ti Bălteanu ( 19 1 5-2000) din Bucureşti, fmu l lui Amza Pellea, cu care a colaborat la unele spectacole, cât şi figura morală a actorului Călin Nemeş (1960- 1993), eroul Revoluţiei Române de la Cluj, care, invitat în Valea Jiului cu prilejul unor spectacole în care evolua şi Ioan V elica, îi scrie:

"Cu toată prietenia, pentru un talent real care va răzbate şi cu care sper să mai colaborez".

Are o iniţiativă de mecenat. În anul şcolar 2000-2001 a instituit Premiul "Ioan Velica" pentru învăţătură şi cultură generală (în valoare de 50 RON) pentru cel mai bun elev de clasa a VIII-a al Şcolii generale ,,Ana Calda" din Petrila­Lonea pe tot parcursul vieţii, în amintirea primilor săi ani de şcoală ( 1961 - 1967).

Fişa de creaţie: Roluri: Lll Casa de Cultura a Sindicatelor din Petroşani (1 972-1989): Ritter,

Directorul Agenţiei de Publicitllle din Fuocţiooarul de la domenii, de Petre Locusteanu, regia Al. Jeles, 23.04.72; Iordache din D'ale eamavalului, de 1. L.

503 www.cimec.ro

Caragiale, regia Al. Jeles, 04.03.73; Mr. Broken, Directorul Azi/ului de Câini din Azilul Mack Ferlan, de Ionel Ţăranu şi Ştefan Tita, regia Al. Jcles, 1 1 .06. 73; Judecătorul din locotro?, de Otto Safranek, regia AL Jeles, 1 1 .06.73; Popescu Henţ din 4-0 pentru noi, bAleţil veseH, de Hristu Nicolaide, regia Geo Bucur, 04. 1 1 .73; Ion Apostol din Tunelul, de M. Davidoglu, regia Gh. Negraru, 1 1 .05.74; Bâjberică din Celibatari de însurat, textul şi regia AL Jeles, 1 0.06.74; Corbul din Cocoşelul neascultAtor, de Ion Lucian, regia Gh. Negraru, 25.1 0.75; Liţă din Prospectoril, textul şi regia Gh. Negraru, 20.02.77; Tase din Camera cu poze, textul şi regia Gh. Negraru, 20.02.77; Lupul colţat din Concertul din pAdure, textul şi regia Gh. Negraru, 09.06.78; Crainicu/ 1 din Piatra care arde, textul şi regia Gh. Negraru, 08.08.78; Bangu din Concediu nelimitat, de Mihai Ispirescu, regia Gh. Negraru, 09. 1 2.78; Tânărul din Zorile la 4,54, de Ionel Hristea, regia Marcel Şoma şi Gh. Negraru, 20.01.79; Vespasian al Doilea din Vespaslan al Doilea, de Ion Dinescu, regia Gh. Negraru, 25.02.82; Judecătorul din Justiţle, de l. L. Caragiale, regia Gh. Negraru, 08.03.82; Lupul din Fotbal cu peripeţil, textul şi regia Gh. Negraru, 1 1 . 1 2.82; Filip din Scene din viaţa unul bidAran sau Mlzantropul Domnului Molll!re, de D. Solomon, regia Gh. Negraru, 1 6.02.85; Cronos din Omul pururea tinAr, de George Ţămea, regia N. Gherghe, 24.02.89; Brin:r.ovenescu din O scrisoare pierduti, de 1. L. Caragiale (fragmente), regia Gh. Negraru, 20.04.89.

La Clubul Muncitoresc al Sindicatelor Petrilll ( 1 983-1 990): Lupul din Fotbal cu peripeţii, regia Gh. Negraru, 15 . 12.83; Lupul colţat din Concertul din pildure, regia Gh. Negraru, 04.05.90.

Spectacole de divertisment: prezentator, actor de revistă şi câteodată solist de muzică populară, în sute de spectacole de muzică populară şi uşoară.

Film: Figuraţie în Cintec pentru fiul meu, regia Constantin Dicu; Figuraţie în Spectacolul spectacolelor, regia Constantin Stativă; Un inginer, rol episodic în filmul coproducţie româno-franceză, Prea târziu, regia Lucian Pintilie, 1 996 - filmul a participat, între cele 14 producţii, la Festivalul Internaţional de Film rk la Cannes.

Alte activităţi: Din 1972 este membru activ al Secţiei Nurnismatice Petroşani. Cercetător aplecat asupra istoriei locale. Din rezultatele cercetării sale istorice, şi nu numai, publică în ziare şi reviste locale, sau centrale. Iar pe cele de amploare, in cărţile: Cilitorie prin virstele Viii Jiului (coautor) (Ed. Destin, Deva, 1 993), Dicţionarul scriitorilor din Valea Jiului (coautor) (Ed. Matinal, Petroşani, 1 999); Lupenl 29 - Blestemul cArbunelui (Ed. Metromedia Press, Cluj-Napoca, 1999), Petroşaniul de altidati (coautor) (Ed. Matinal, Petroşani, 1999), D' ale vieţii, schiţe şi publicistică (Ed. Romsver, Cluj-Napoca, 2000), Ellploatarea MinierA Bi'irbiitenl ...: 35 de ani de ellistenţă ( 1 965-2000) (coautor) (Ed. Matinal&Tribuna Sibiu, 2000), Lupeni 77 - Laboratorul Puterii (coautor) (Ed. Polidava, Deva, 2002), ediţia a Il-a (Ed. Focus, Petroşani, 2002), Johnny WeismiiHer, Greta Garbo şi Robert Taylor în... Parâng (Ed. Media Print International, Petroşani, 2002), Vulcan, Schiţe monografice (colaborare) (Ed. Realitatea românească, Vulcan, 2003), Lupeni 29 - 75 de ani de la greva minerilor; "Minerul" Lupenl - legendi continni'i, 85 de ani de existenţă a echipei de rugby; Ellploatarea Mlnleri Lupenl (1884-2004) (Ed. Edyro Press, Petroşani, 2004), Istoria Petroşaniului in date (Ed. Focus, Petroşani, 2004), Ellploatarea Minieri Petrila - 145 de ani de exploatare continui a drbunelui (1859-2004) (coautor) (Ed. Ager, Tg. Jiu, 2004), Din amintirile unul oraş minier (Lupeni, mon amour) (coautor) (Ed. Măiastra, Tg. Jiu, 2005), Pagini din istoria evreilor din Valea Jiului (Ed. Edyro Prcss, Petroşani, 2006); Cetiţenl de Onoare al Munlclplulul Petroşani (Ed. Sitech, Cmiova, 2007).

Distincţii: în domeniul artistic, numismatic şi civic.

504 www.cimec.ro

Addenda: DESPRE FAŢA NEVĂZUTĂ A TEATRULUI

Adalbert Radermacher, expert contabil cu o experienţă de viaţă fabuloasă, mi-a povestit că, fiind absolvent al Academiei Comerciale şi de origine germană, în timpul războiului a fost concentrat şi trimis la o fabrică nemţească de avioane, amplasată subteran în Polonia. Până a ajunge Ia locul său specific de muncă - de contabil de materiale - a trebuit să treacă şi să lucreze câte o anume perioadă prin toate secţiile, încât în momentul înregistrării contabile cifrele şi simbolurile matematice să poarte cu ele încărcătura materială şi valorică. Cifra devine oglinda realităţii, a unei realităţi axiologice. Operaţiunile matematice şi economice se desprind de abstract şi se încărcă de concret - parcă formând o lume. Aceeaşi cifră arc altă valoare în funcţie de lumea în care se aplică. Simbolul oglinzii îl foloseşte şi Hamlet, şi într-o situaţie concretă, bine individuaiizată. Şi arta lucrează, într-o primă fază, cu individualuri, în cele din urmă constituind cu adevărat o lume. Teatrul amestecă între individualuri şi oameni, fiinţe reale, care se mişcă, după putinţă, generând o realitate şi o lume artistică. Un om de teatru - nu doar cel de pe scenă -presupune o trecere, precum economistul neamţ, prin toate secţiile şi compartimentele teatrului. Nasturele pe care-I fixează croitorul la vestonul personajului Cuza-Vodă are altă valoare faţă de acelaşi nasture prins la haina omului de pe stradă. Se înţelege rară să apelăm la termenii ştiinţei economice, şi încă a uneia particulare, deşi mulţi economişti din afara teatrului nu înţeleg.

Fiecare om care lucrează într-un teatru are nenumărate catene cu rezultatul final, cu spectacolul ca lume de sine stătătoare, artistică şi cu sens estetic. De forţa şi conştientizarea acestor legături funcţionale depinde, în cele din urmă, totul. Teatrul este un organism viu, nu doar creează forme vii pe scenă, ci el funcţionează ca un organism. Orice

505 www.cimec.ro

catenă care slăbeşte sau se rupe generează, mai mult sau mai puţin, sesizabile perturbări, la limită, catastrofale. Sau invers, în cazul funcţionării desăvârşite. Unele meserii se transmit din tată în fiu, precum într-o altă şi asemănătoare lume, închisă în sine, a circului. Toţi şi toate sunt importante. De la cel care întocmeşte o notă contabilă la şoferul care îşi completează foaia de parcurs, de la cel care organizează turneele sau vinde biletul de intrare la spectacol la cel care strânge şurubul unui decor, de la cel ce verifică pisica la cel ce visează dimensiunea scenei proprii şi le ştie pe celelalte din ţară - totul îşi scoate nota proprie în cutia de rezonanţă a spectacolului. Chiar şi viaţa lor particulară devine orientată - spre spectacol. Nevăzute legi complementare, ca în fabula lui Menenius Agrippa! Exceptând spectacolul creeat pe scenă, o numim pe aceasta, metaforic, faţa nevăzută a teatrului, care, împreună cu cea

·văzută, formează cu adevărat lumea teatrului ca

instituţie. Teatrul din Petroşani este de la înfiinţare un teatru de

repertoriu cu trupă permanentă de actori, cu administraţie şi impresariere, cu personal tehnic de scenă, de întreţinere şi ateliere. A început cu un personal artistic format din 28 de actori, 2 regizori artistici, 1 scenograf şi un număr total de 80. După două decenii, se ajunge la 1 30, ca apoi să scadă, în perioada 1989- 1 990, la 1 9, din care, un singur actor, iar în 2003 să atingă cifra de 6 1 , din care 14 actori. Are clădire proprie, proprietate de stat (fostul Casinou muncitoresc: 1 948-1 982, şi apoi : Casinoul funcţionarilor/Casa de oaspeţi, din 1 983), schimbată, transformată şi adaptată succesiv nevoilor de spectacol, şi posedă mijloace de transport pentru deplasări şi turnee. Prezintă piese clasice şi contemporane, române şi străine, între 5 - 12 premiere şi 120 - 200 d� reprezentaţii pe stagiune, la sediu, în judeţ şi în deplasare. În mod firesc, peronalul artistic reprezintă cam o treime, iar actorii, faţa văzută a teatrului, cam un sfert, din numărul total al personalului. El are un grad mai mare de fluctuaţie faţă de restul personalului, de faţa nevăzută a teatrului, ce se caracterizează prin constanţă. La limită, croitorul de bărbaţi, Şerban Petru, lucrează din 1 948 până în 2006, pe când în

506 www.cimec.ro

această perioadă actorii s-au perindat, schimbând teatru după teatru, ori cei mai mulţi devenind societari la veşnicie. Din orice perspectivă, interioară sau exterioară artei, fluctuaţia poate fi benefică sau nebenefică, poate spori sau reduce împlinirea artistică a spectacolului. Dar numai cazul individual o poate defini. Pentru celălalt personal, pentru faţa nevăzută a teatrului, constanţa înseamnă aproape întotdeauna valoare. Mi-a fost dat să aflu de la Şerban Petru, care este diferenţa între un frac parizian şi altul rusesc, din perioada lui Gogol ! Dacă primul personal fluctuează, acesta din urmă, în şase decenii, ar fi trebuit să se primenească de trei ori. Dar pe deasupra ambelor feţe se află determinante ideologice şi economice, rareori artistice, ale căror presiuni generează perturbări : în 1 990, teatrul mai avea un singur actor. Oricum am privi, de la personal la spectacol, teatrul se află sub vremi. Chiar şi atunci când le contrazice!

Privitor la faţa nevăzută a teatrului, locul geometric al tuturor activităţilor îndreptate spre spectacol, locul în care se înregistrează răsfrângerea lor artistică şi se păstrează în vederea. r.efacerii continue a spectacolului în funcţie de timp şi spaţiu şi, mai ales, în funcţie de actori şi spectatori - îl constituie regia tehnică. Nimeni nu ştie şi cunoaşte spectacolul mai bine ca regizorul tehnic. După un timp, chiar mai bine decât creatorul acestuia, decât regizorul artistic. El întruchipează şi imprimă disciplina artistică. Rigoarea lui este cheia vigorii spectacolului. Regizorul tehnic urmăreşte implicat întregul proces genetic al spectacolui, cunoaşte manifestarea, mişcarea şi funcţia fiecărui element al structurii acestuia, fie obiect scenic, lumină şi sunet, actor cu subiectivitatea sublimată în subiectivitatea obiectualizată a spectacolului, şi chiar logica formelor şi volumelor, desfăşurată într-un spaţiu supus curgerii timpului. După ce spectacolul se închide, în seara premierei, regizorul artistic îl predă regizorului tehnic. Şi de acum, acesta este singurul care răspunde şi decide asupra spectacolului şi logicii sale de-a lungul întregii serii de reprezentaţii, mereu în mişcare datorită schimbării spaţiului şi timpului şi, mai ales, sistemului de aşteptări al publicului mereu altul. El trebuie să-I păstreze sau

507 www.cimec.ro

să-I refacă nu doar în litera, ci şi în spiritul regizorului artistic. Multe spectacole se degradează în timp datorită slăbiciunii regiei tehnice. Regizorul tehnic are în subordine întregul arsenal al spectacolului, cu oamenii implicaţi cu tot, de la elementul de decor la păstrarea gestului cu semnificaţia inerentă de către un actor, de la ingredientele recuziterului la cele ale coafezei, de la ora de odihnă oamenilor la ora plecării şi prezentării spectacolului, el este propriu-zis comandantul navei, în cuvintele lui Jean Vilar: "Corect, cum e căpitanul unui vas pe orice vreme, la postul său de comandă''. El trebuie să fie puţin actor (de multe ori interpretează câte un rol secundar, sau intră în caz de urgenţă într-un asemenea rol, ori face înlocuirea necesară), puţin maşinist, electrician, muzician, sufleur. "Teatrul este pâinea şi vinul lui de toate zilele", subliniază acelaşi Jean Vilar (Tradiţia Teatrală, Ed. Meridiane, Buc., 1 968, p. 59), el este mereu în situaţia de perfecţionare parcă în atingerea treptei de regizor artistic. Nu puţini dintre marii regizori au fost la început regizori tehnici. Chiar maeştrii Sică Alexandrescu, Ion Şahighian etc. De fermitatea, decizia şi discemământul său profesional depinde calitatea spectacolului, chiar şi gradele sau sancţiunile oamenilor. În absenţa regizorului artistic, cuvântul său e lege. E lege şi dragoste. Astfel lucrează Marin Dumitrescu şi Geo Bucur într-o perioadă de romantism a Teatrului din Petroşani, când harta ţării este haşurată cu vagonul, cu autobuzul, şi când, de pildă, un spectacol precum Trandafirii roşii depăşeşte ca număr de reprezentaţi i două stagiuni din ultima vreme. Gheorghe Docea, într-un timp fast, când Teatrul din Petroşani participă la festivaluri şi îşi adjudecă premii. Adrian Timofte îşi asumă responsabilitatea în două tumee scandinave, în 2002 şi 2003, ori Valentin loniţă, cu atuuri prin profesiune şi corectitudine. Toţi au fost şi sunt puţin şi actori, făcând parte din distribuţiile unor spectacole. După chipul regizorului

508 www.cimec.ro

tehnic sunt, în genere, toţi din subordinea sa, începând de la şeful maşinist, maşinişti, recuziter, cabiniere, sufleur etc. De la Marin Dumitrescu au învăţat meserie Florin Hăbian (care, neatent, a trecut dincolo) şi mulţi, mulţi alţii, Chirilă Enache, care după trei decenii, ştie şi cunoaşte aproape toate scenele din ţară. Floare Precup, cabinieră la sediu şi în tumee, în deplasare e ca şi cum ai face cortul comandatului pe timp de luptă. Şi ea a reuşit. Silvia Giorgică-Cruceru, sufleur discrt şi atent. Maria Mastan, din august 1 99 1 , cu mult bun simţ, actorii spunându-i doamna Mastan, face din cabine, înainte şi după reamenajarea lor, locul propice concentrării actorului. Şi îngrijeşte costumaţia. Florea Risipitu, recuziter cu mult simţ de răspundere. Maşiniştii prezenţi se adaptează: Ion Popescu, Gheorghe Danciu, Ion Vochiţoiu etc. La fel, Paula Gălăţan ­recuziter, Ecaterina Babi - sufleur, Virginica Sân - cabinieră.

Constanţa maximă cu valoarea ei inerentă este asigurată de croitorie. Şerban Petru confecţionează costumele de bărbaţii din distribuţiile a peste 400 de spectacole. Din epoci şi culturi diferite, în viziuni scenografice şi regizorale variate. Un costum de- .teatru desemnează personajul, participă la marca simbolică a acestuia. Acest croitor nu doar le execută şi le ştie în magazie, ci le face şi le cunoafle artistic. Cu ce să se înlocuiască această experienţă şi dăruire de o viaţă? Un croitor obişnuit răspunde clientului şi zilei; croitorul de teatru răspunde viziunii scenografic-regizorale şi interpretative inerente spectacolului şi artei. El trebuie să fie cu un pas înaintea necesităţii scenei şi să observe verificator costumul până la ultima mişcare a actorului dinaintea premierei. Despre Şerban Petru putem spune că este umbra costumului executat. La fel şi croitoreasa Margareta Bălănescu - să construiasă un fantastic balaur cu trei capete, din te miri ce, care să depăşească orice imaginaţie! Mai mult, să transforme schiţa în volum! La ea a învăţat Dorina Jurca.

Interpreţii se mişcă într-un spaţiu şi un timp bine determinate, real şi artistic, prin cadre scenografice. Confecţionarea lor începe de la lemn şi metal, pânză şi culoare, şi sfârşeşte la lumină şi sunet. Sunt ateliere specifice, nu doar în funcţie de material, ci specifice în sens că utilităţii

509 www.cimec.ro

produsului i se adaugă valoare de teatralitate. Într-un fel, asemănător artei aplicate. Orice element creeat pentru scenă poartă marca reprezentării. Cine a văzut imensul hangar al teatrului plin de decoruri de lemn şi metal poate să fie uimit de imaginaţia omului, depozitată în acestea sau risipită pentru totdeauna - căci teatrul este cea mai efemeră dintre arte, tăcând chiar din efemeritate modul de fiinţare al său. Ce copii mari trebuie să fi tăcut aceste jucării de reprezentare a lumii! Afectate de timp şi dezafectate! Tâmplari şi modelori au lucrat la ele. Îl găsesc, figurând la începuturi, pe Ladislau Katană. După 1 990, pe Ion Mititelu şi, în urmă, din 9 martie 1 998 până în 3 februarie 2007 (la decesul fulgerător) pe Ioan Ţipţer. Absolvent al Liceului economic de contabilitate şi comerţ Petroşani, este pe rând elev şi ucenic tâmplar, tâmplar şi modelator, iar la teatru, pentru decoruri şi mobilier, maestru cu mână de aur. Acelaşi lucru îl putem spune şi despre Francisc Streitferd (maistru instructor de confecţii metale şi la Liceul industrial), pentru care metalul n-are secrete, luând formă precum argila. Decorurile ridicate de ei, conform schiţelor scenografice, sunt suple şi elegante, au măsura

"lucrului bine făcut". În sprijin, cei de la întreţinere: Francisc Adok şi Vasile Danciu. Şi tapiţerii : înainte, Nicolae Ţigăieru, de curând, Gabriel Florea, care reînnoieşte aproape întreg mobilierul teatrului. Decorurilor şi mobilierului li se adaugă pictura şi butaforia. Prin deceniul al treilea al teatrului au fost adevăraţi maeştri, ca să nu zicem artişti. Ioan Muşik, un complex plastician de teatru, de la sculptură la pictură teatrală. Într-o noapte a pictat decorul spectacolului pentru copii, Vrăjitoarele, de Dimitrie Stelaru - dimineaţa, ca-n basme, mare a fost uimirea personalului teatrului, văzând foaierul şi coridorul pline de panourile pictate - şi patinate. Gheorghe Rujinschi, pictor executant, butafor, locuitor al teatrului în sensul plin al cuvântului, angajat în două rânduri, ultima dată, din 1 99 1 , de mine, începând cu execuţia picturii decorului de la Alexandru Lăpuşneanu, a sfinţilor domnitori ai Moldovei şi a modelării pietrelor tombale, a stemelor. . . până Ia pensionare, când se retrage la azil. Lecţia lui: orice este necesar în teatru, de la o sârmă, la o portocală - din zeama

5 1 0 www.cimec.ro

acesteia adăuga culorilor. Şi aş adăuga: orice este necesar în teatru, mai ales viaţa. Rujinschi pictează, execută mulaje şi măşti, obiecte scenice şi sculpturi de teatru, din pânză şi hârtie îmbibate cu clei de oase, cu ghips, din poliester şi humă. Atelierul lui se revărsa, ocupant, în foaierele teatrului. Era mândru că în tinereţea sa, la deplasarea cu un spectacol la Bucureşti - la care participa şi el urmărindu-şi ca un artist opera - după vizionare, la micul banchet organizat ad-hoc, marea doamnă a teatrului românesc, Lucia Sturdza Bulandra, a solicitat să-I cunoască. Şi pentru măiestria sa, au făcut un dans împreună. Ce alt titlu poate să treacă peste această recunoaştere !?

În partea nevăzută a teatrului sunt oameni care participă cu câte un detaliu la spectacol, dar ei ştiu mai mult decât oricine că arta se face din detalii. Şi încă ce detalii trebuie să fie lumina şi sunetul ! între cei ce le-au manevrat şi manevrează: Ion Pipera, Petre Spatiu, Vincenţiu Sereş şi Ilie Gherghe, Nicolae Resiga, Alexandru Nicolescu, Doina Matei. Sau sunt alţii, care participă ca viziune generală, ce ţine de ordinea culmrii, ca reprezentanţi ai memoriei şi conştiinţei teatrului: sunt componenţii secretariatului literar. Se ştie, în Germania, secretarul literar poartă denumirea de dramaturg. Unul a fost Lessing, altul Goethe; la noi, Ion D. Sîrbu. În teatrul din Petroşani, Dumitru Căpitanu, Mircea Munteanu, Constantin Pascu, Zizi llieş, Rodica Oancea, Tania Angelescu . . .

Dar a realiza şi a pune în mişcare această lume a spectacolului, trebuie să existe o gestiune şi o gestionare. Magazioner şi administrator, cu responsabilităţi fmanciare, dar şi simţ artistic. încă o dată: orice material pentru teatru, prin deschiderea către valoarea de reprezentare, are o altă valoare decât cea rezultată dintre cerere şi ofertă. Şi lucrul acesta îl ştie gestionarul şi administratorul (îi numim pe Nicolae Pătru şi Delica Constantina), ce vin în întâmpinarea scenografului şi regizorului, şi mai ales directorul economic şi contabilul şef, care ţin o cumpănă între cele două valori. Orice dezechilibru pcriclitcază valoarea artistică a actului teatral. Dar în câte chingi nu joacă acest serviciu economic! Pe lângă regulile şi

5 1 1 www.cimec.ro

normele specifice se adaugă analize economice ca bază celor artistice, memorii justificate economic şi artistic. Aproape oricărui control economic, experţilor acestuia, îi trebuie puţin timp până reuşeşte să-şi potrivească zimţii cheii pe broasca uşii economice a teatrului. Aici lucrează Paula Muşic, contabil şef. O viaţă, contabil şi contabil şef, Maria Bârleanu, până la pensionarea din martie 2005. Şi, în două rânduri, ca director administrativ şi economic, cu dragoste pentru artă, Vasile Chirculescu. În administrare lucrează: ca secretară şi casieră: Magda Schellinger, Angela Hluşcu (apoi, contabil), Nicoleta Mureşan; mai nou, birotica (Loredana Dalidis, Iosif Toth) şi compartimentul de resurse umane. Numai faptul că teatrul şi-a mutat patrimoniul mobil dintr-o clădire în alta, în 1 983, iar apoi, noua clădire a trecut prin RK, între anii 1 996-2003, incumbă administraţiei şi contabilităţii sporite responsabilităţi. Celor gestionare li se adaugă altele strict economice, ieşite oarecum din specificitatea teatrală: proiecte şi studii de fezabilitate, memorii de justificare economică, organizare de licitaţii şi, apoi, supravegherea şi verificarea ca realitatea să fie exact cea din document. Se execută acoperişul cu tablă ondulată (partea nouă a clădirii), cu ţiglă şi tablă (partea veche a clădirii), prin reparaţii şi recompartimentare, în clădirea veche, se fac spaţii de locuit pentru noul personal artistic, dotate cu mobilier, o sală studio şi o alta pentru expoziţii, se execută tencuieli, vopsitorii, lucrări de tâmplărie, parchetare, lambriere, instalaţia sanitară şi electrică, cea termică (cu centrală proprie), se împrejmuieşte curtea, se reface crama şi se fac din nou, din andezit, scările din faţă, şi din marmură, cele laterale, de evacuare. Şi, privind patrimoniul şi gestionarea sa, se ştie: contabilul şef este solidar cu directorul instituţiei.

Şi cum nu există spectacol tără spectator, vine la rând impresarierea. Acest compartiment tinde spre autonomizare, numai că, în cazul teatrului de artă, el se supune unor alte cerinţe. Să ne amintim doar de înfiinţarea ,şi funcţionarea acelui teatru popular, Muncă şi Lumină, din anii '40, al lui V. 1. Popa. Aici legea cererii şi ofertei acţionează altfel. Teatrul nu-i pentru oameni bogaţi, ci pentru săraci. În toate sensurile cuvântului. Nu pentru cei cu bani şi plini de trufie, ci pentru cei smeriţi, săraci cu duhul, cum s-a zis, în al căror vas încă

5 1 2 www.cimec.ro

este loc pentru spirit şi lumină. Acest compartiment pare să fie aparatul circulatoriu al unui teatru, elementul motrice, fără de care legătura spectacol-spectator nu se află pe cale a se realiza. Fără ea nu există opera de artă. Hic et nunc-u! teatrtului acţionează aici tiranic. Pentru celelalte arte, realizarea raportului poate să întârzie, să aştepte. Şi după un secol se poate "descoperi" şi recepta o sculptură, un poem, o pictură, fie şi un element de arhitectură scos de sub văluri de pământ, dar în nici un caz un spectacol. Teatrul din Petroşani, datorită situării într-un oraş mic, este îm mod necesar itinerant. Şi impresarierea ţine de localitate, dar mai cu seamă de harta ţării. Marcel Ciobanu, Octavian Meleşcan sunt campionii celor mai lungi şi numeroase tumee. Oboseala este învinsă de dragostea de teatru. Marcel Ciobanu povesteşte despre desfăşurarea spectacolelor cu multe decenii în urmă. Numai să ai răbdare să-I asculţi vorbind despre Cavalerul fără grai, de Jeno Helltay, sau de Gărgăriţa lui Ion Băieşu, care s-a jucat la Timişoara de 4 ori, ultima reprezentaţie după ora 24. Prin alte condiţii trec impresarii din unnă: Norela Silniceanu, Veronica Florea, Valentina Niculescu. Iar impresari&{"e fără mijloace de transport nu există. Conducătorii auto sunt şoferi de teatru: Vasile Cora, Valer Praţa, Aurel Pescaru, Costică Chirie.

Iar despre direcţiune, aşa cum arta priveşte lumea ca totalitate, astfel şi aceasta priveşte şi trebuie să privească teatrul cu tot ca totalitate.

Un ultim cuvânt: oamenii de teatru sunt şi rămân, deseori, solitari şi solidari Thallei. Mulţi actori mor pe scenă (Anca Ledunca, Cazimir Tănase), ceilalţi, indiferent că fac parte din faţa văzută sau nevăzută a teatrului, se topesc şi se sting pe lângă scenă şi teatru. Se retrag în solitudine, secătuiţi de fiinţă, visează o reprezentaţie, ultimă şi desăvârşită, proiectată fie la începutul, fie la sîarşitul existenţei. Visează un spectacol şi se pierd în al lumii spectacol. Confundă scena mică cu scena mare a lumii, trăiesc veşnicia de o clipă, până trec cu totul în Marea Reprezentaţie. Mi-am imaginat deseori Mutul Căluşului sosit în faţa lui Dumnezeu, înmânându-i tichia să joace. Nu cumva şi Dunmezeu interpretează lumea, nu doar o regizează?

5 1 3 www.cimec.ro

COLECTIVUL TEATRULUI DIN PETROŞANI ÎN 1952

5 14 www.cimec.ro

SUMAR:

DESPRE FA ŢA VĂZUTĂ A TEATRULUI . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 5

ELENA ANTONESCU -venerabila Artistă emerită ( 1 948) . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 1 9 COSTEL RĂDULESCU -laureat al Premiului de Stat ( 1 948) . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 26 ILIE ŞTEFAN -fidelitate pentru Teatrul din Valea Jiului ( 1 948) . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 29 SANDU STICLARU -chemat de Dumnezeu la aplauze ! ( 1 948) . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 36 MARIA DUMITRESCU -o actriţă cu activitate multiplă, ,,sobră şi reţinută'' ( 1 948) . . . 39 ALEXANDRU JELES -un actor nedespărţit de pian ( 1 948) . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 48 JEAN TOMESCU -un artist între artişti ( 1 948) . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 60 V ALER DONCA -vocea cu accent moral ( 1 950) . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 8 1 GHEORGHE IORDĂNESCU -putemică personalitate actoricească ( 1 95 1 ) . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 89 DANA PANT AZOPOL -"cu lumina cristalului şi poezia amurgului" ( 1 95 1 ) . . . . . . . . . . . . . . 97 ANA COLDA -graţia trăirii lăuntrice ( 1 952) . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 1 02 ELISABETA HELBA -sau Rapsodia Contesei Maria KendeftY ( 1 952) . . . . . . . . . . . . . . . . . . 1 1 7 JUSTIN Z. HANDOCA -"autentic şi pitoresc" ( 1 952) . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 1 26 ŞTEFANIA DONCA -o actriţă sfioasă şi sensibilă ( 1 955) . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 1 32 MARIA MUNTEANU -un caz clinic al disproporţiei dintre emoţie şi efect ( 1 955) . 1 39

5 1 5 www.cimec.ro

MARCEL ŞOMA -un regizor intre Ibsen şi Radu Stanca ( 1 956) . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 1 44 MIRCEA ZABALON -sub amintirea baghetei lui Vasiliu Birlic ( 1 956) . . . . . . . . . . . . . . . . . 1 52 DUMITRU DRĂCEA -

"totul până la urmă devine simplu . . . " ( 1 956) . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 1 59 ALEXANDRU ZECU -ofiţer de aviaţie, avocat şi, ca "reabilitare", actor ( 1 958) . . . . 1 67 ALEXANDRU CODREANU -un actor al exactităţii şi ,,maiestăţii sacerdotale" ( 1 958) . . . . 1 76 PAULINA CODREANU -între naturaleţe şi rigoarea convenţiei ( 1 960) . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 1 84 MARIETT A SADOV A -,,Madame Poesis" (1 964) . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 1 90 FLORIN PLAUR -jocul atitudinal ( 1964) . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 207 MARIANA CERCEL -,.plină de farmec, ca un poem de primăvară'' ( 1 964) . . . . . . . . . . 2 1 6 NICOLAE GHERGHE -sau jocul continuu de-jucat ( 1 964) . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 22 1 MIRCEA P ÂNIŞOARĂ -şi Svejk ( 1 964) . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 229 MIHAI CLIT A -sublimarea emoţiei sau arta învinge durerea ( 1 965) . . . . . . . . . . . . 237 COSTIN ILIESCU -un actor cu preocupări multiple ( 1 966) . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 251 CORVIN ALEXE -şi "Cânticele ţigăneşti" ( 1 969) . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 266 ZIZI ILIEŞ -o fragmentată carieră artistică ( 1 969) . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 27 4 ALEXANDRU ANGHELESCU -un actor anahoret în lumea teatrului ( 1 972) . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 278 LERIDA BUCHHOL TZER -sau înfăţişarea cu aplomb a personajelor ( 1 974) . . . . . . . . . . . . . . . . . 286 ROSMARIN DELlCA -sau jocul integrat şi sintetic ( 1 975) . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 292 FELIX ANTON RIZEA -continuă nemulţumire şi tensionată căutare ( 1 976) . . . . . . . . . . . . . 302

5 16 www.cimec.ro

ŞTEFAN BARA TH -un scenograf intuitiv ( 1 976) . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 307 DRAGOŞ P ÂSLARU -un actor călugărit: ,,Am luat coarnele plugului Dumnezeiesc şi sufletul meu a iertat tot" ( 1 976) . . . . . . . . . . . . . . . . . 3 1 2 FLORIN FĂ TULESCU -

"Consider fantasticul un aspect al realităţii'' ( 1 977) . . . . . . . . . . 322 VIRGIL FLONDA -o jertfă a sărbătorii ( 1 977) . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 348 AVRAM BIRĂU -actorul topit sub cupola întregului ( 1 977) . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 358 VIOLET A ŢURCANU -smulsă din Walt Disney ( 1 977) . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 362 ELENA BUZDUGAN -sau evoluţia spre "metafora scenică" ( 1 977) . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 365 ŞERBAN IONESCU -sau expresivitatea ascensională ( 1 978) . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 375 FRANCISCA CHOROBEA -şi ,.picătura de umor" ( 1 979) . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 3 82 MIRELA .CIOABĂ -o actriţă oficiantă şi poetă ( 1 979) . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 388 DINU APETREI -un actor al teluricului, în genunchi ( 1 979) . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 407 FLORIN CHIRP AC -spre gravitatea naivităţii ( 1 980) . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 4 1 2 ADRIAN ZA VLOSCHI -un actor de "ardoare lirică abia temperată" ( 1 98 1 ) . . . . . . . . . . . . . . 4 1 6 THEODOR MARINESCU -şi "obsedantul Petreucchio" ( 1 982) . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 425 FLORICA DINICU -şi fascinanta Ju/ie ( 1 982) . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 430 MAGDA CA TONE -o actriţă a energiei debordante ( 1 982) . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 436 CLAUDIU BLEONŢ -un actor total ( 1 983) . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 44 1 DORU ZAMFIRESCU -şi candoarea burlescă ( 1 984) . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 450

5 1 7 www.cimec.ro

PATRICIA GRIGORIU -,.filmul m-a ajutat să mă descopăr şi să învăţ foarte mult teatru" ( 1984) . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 454 GABRIELA BELLU -o actriţă a lucidităţii subtile ( 1 985) . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 457 RADU BĂIEŞU -şi Tom Stoppart ( 1 985) . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 462 EMILIA POPESCU -"tot ceea ce fac, fac ca şi cum ar fi pentru ultima oară" ( 1 988) . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 467 DAN TUDOR -sub ochiul marelui Will ( 1 995) . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 470 GEORGE NEGRARU -a răsturna "o lingură de miere în glas" ( 1 996) . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 477 HORAŢIU IOAN APAN -a schimbat chimia elementelor cu alchimia sufletelor ( 1 998) . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 487 IOAN VELICA -actor al ,,teatrului brut" (2004) . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 495

Addenda: DESPRE FA ŢA NEVĂZUTĂ A TEATRULUI . . . . . . . . . . . . . . . 505

5 1 8 www.cimec.ro

Tipărit în România •• ,.".

Craiova, Str. Romul, bl. T1 - parter Tel.lfax: 0251 414 003; 0722 2 1 6 508 Mobil: 0722 216 509; 0741 205 7 1 5

e-mail: sitech@rdslink.ro

www.cimec.ro

www.cimec.ro