Ш І XL. — Nn. 11 2 J e i exemplaru l Duminică 16 Kertié î924

universul Literar CIIETUL ABONAMENTULUI In tară: pe un an 1 0 0 l e i . In straiaitale pe an an 2 0 0 le i . 0 ^ —

M o r c î i î J E o l Roşu

2 . — Nr. 11. UNIVERSUL LITERAR Duminică 16 Martie 1 9 2 £

S T T 7 D E 1 T T I I ííii peatri i că sunt Ia ordinea zilei,

fei cel puţin astăzi în grija tuturor, îma înalţ cu sufletul către ei, dar pen-•fcru că-mi sunt dragi.

îmi sunt dragi pent ru primăvara Sufletului lor, pentru sinceritatea, a-jîieseori îndrăsneaţă, a gândului şi cu-tvântului lor, pentru aceia ce nu mai iau astăzi ceî mai mulţi dintre noi . ^ îmi sunt dragi pentru suferinţele 3or, şi admir eroismul cu care se lup-jfeă să cucerească ştiinţa, l i teratura şi iartă, prin străduinţă şi nopţi târzii, teitind obosiţi l a lumina unor lămpi lanemice, spce deosebire de colegii lavuţi, cari, în metropole străine, fac aceia ce-au putut fee, pe vremuri, şi părîuţii lor. v Studenţii , cetăţenii academiei, cum ii se spune la mie mari . sunt оѳі ,'ribe-maţi să conducă destinele ţării , ca Imune. Ei vor fi pătura intelBotataflă a Jării, cârmuitorii sufletelor, -ашЛхтя. lopin iei publice. 4 , Ce face îmă, istatul perára ei ?

Daca a 'ar fi fost ©атѳиі de ш к о а să alerge î a sprijinul iac, *й таяг pundă la ©hemarea ziarului JDtdiv.er* sul'\—iar m să n u respingă даваі da r generos — s".*r ma i fi g âno î t ptiteoiii-jcii zilei la ei ?

Şi totuşi, 'іайв «umt m a i ѵнимгафз de 'cât acesta риішзвісі ai яііеі ? Cine 'pune opœliste învă ţă tur i i lor, de cât cei ce sprijinesc t rastnl hârtiei şi scumpesc. în cititul amsta, cartea ? Cine a pus taxe fffioaäaätive pe anii de studiu de c â t éi.? €>me mu le înzes­trează, cum se стгѵше, іВетшагійе, la-•boratoriiie, cïtaicite, de tjât =ei ?

Se gândesc «ov-e l a тжаі oe-1 iac cul­turel româneşti:?

B firesc d a r ca istndsriţii să fie -trişti şi amărâţ i , ca ei s a -cugete cu îngrijo­rare la perspectivele viitorului, şi ca totuşi ЬысМ eă se m a i teteme în visuri de naţionalism integral şi vibrant.

Sunt tineri p'lmi de avânt, stifl-gte

î n t r a r ipa t e dar, pe aceste w e m u á de materialism sălbatic, sunt parca făiă de noroc.

S e poate întâmpla îneă ca, într '» bună zi, ei să înţeleagă de unde le vine răul, să priceapă pe deplin şi rostul lor social, de luminători ai po­porului, şi atunci să ntrebe pe puter­nicii zilei :

— „Ou ce drept ш rapt t î put inţa luminei ? V a îngrădit vouă cineva această putere, atunci când eraţ i ca şi noi ? N'aţi avut clinici, laboratoare seminarii, biblioteci ?

"Voi ne luaţ i .eajafeiiiele •#! căminul, şi aveţi pretenţia «sa. Sa Ihahilonia e-conomică de astăzi, «ă itovăţăm carte •bună şi folositoare.

3>aţi-ne mi$Loaoele,, dacă mi ѵофі ©a geaeasople « ä b a r e Ш ;aouze ;şi să vă •.сѳаэаааимв'4'.

Aşa s^ar-şaaeaai, i e vorbeecă pn-t e r m d l o r ^ f e i «ЬгаашеіЙі in t r 'o bunaa Я І .

Р а т ф і і w>r fi Ішфі la jsoooteaâă «te copiii 1er. ШШші se m r •ee 4" er máxsa, geaaste c ă moravui'ite s"jm ssdhiirilsBt шшяй. că tinerii «"ии ІкшЬ т в а , а ' ш в й г і . Йах Шізгиші vor ъал, «de mgnr, c ă ѵаввжаИфі заашш J n s r a a M i î t m u m a i ei.

I a t ă şmt/вш xte, «päidaritflitea eeifcă-ţenil©r жжа spatia, să ѵіда» ш.&'ѣааящр-t e aceia ce in ţ ia t iva s&aämkn :a iésússk sau n 'a ştiut: să facă.

Studemţii să fie paşi ásfcr'® .atmeaie-r ă ргіеішса вігаашві^м1 «das omün «•»•-^ретіог. Kaimai î n cbapaá .seceta, ря&а-jca infcetecfcuaiă de твшве a îţăami tm putea să # e arMotrav-a «iddüniului я»-Gàa! de mâine .al Somaüróei Mari .

Să n u ui tăm că гавршиавгва жШІ •Йе mi âne atpaeă .greti щ seüe tu l eefer •de azi.

U.M.

f? тгоЩчшяоій w lume « poetul : Poetul tsrf'V теѵигяа simţirea lui pe rime Când cântă fericirea, durerea şi mqreimâ In cudnU сеЧ -rezervă poema şi зѳиеЫІ Ne b ăn гапЖП n І м mni àurerU-c in t ime.

El pnea muresle ".«. imnuri avântul, imere-ţ-e, Cu Dmmmcseu тШіигі iubirea neş&tmeă; Când UmmneUi urmeazu el-• plânge m briseezţm,

'Amurgurilor toamnei... când moare ^гтгтяфал Şi vinla Ivi se stinge : o flörtre 'п«ен..5#ягв*Ж *

Sărac de orice bunuri visează nemurirea Sí*fídatM nemmrirea în urmăH *m vorbi : Şi dacu'l va 'tóefege atimceu omenirea Impărtăşindu'i gândid şi dorul şi simţirea. Prin propria 4 lumină poetul va trăi....

S. H o r t o p a n

Când « ram de 32 ani, aveam dorin-ţ a de a merge ia circ şi la paaorame, dar n 'aveam parale. A m avut însă noroc de bunica mea Maria Ţăranu, -care mă iubna mult. şi-mi dădea d i a când în când câte un gologan.

Eu însă, nu e r am mulţumit cu golo­ganii, cari mi-i dădea bunica, mai cu seamă că trebuia să-mi cumpăr şi sfoară pentru zmeu şi. căutam orice mijloc ca. să m ă pot îmbogăţi m a i bine, şî în acest scop, să vedeţi în сѳ chip o înşelam. ' S ă r m a n a bunică, era prea bă t rână şi. neavând putere d'a merge la bise­rică, mă însărcina, în fiecare Dami-necă, să cumpăr lumânări, şi să lo aprind l a icoane.

Eu. cu mare .nerăbdare aş teptam Sfânta Duminecă, ca s'o îndatoresc pe bunica... Şi într 'o zi, bătrâna, scoate cdoi galbeni, dintr 'o pungă ru­ginită şi, cu laerămi în ochi, face o cruce, şi-mi zioe :

— Dragă Androrác, astăzi este Sfânta Duminecă. Жа-ţi 20 de parale, să aprinzi o 'lumânare, la Maica D.om-andni, gi să "zioi vsa ,,Oicenas" (cuvânt jpoiton. seare însemnează : ,.Tatăl t i o s -:tru*1).

— Bine, tbunicîL, dar mai dă-rm 20 iâe parale, isă apr ind o lumânare, şl la iSÎ. Ккнэііав. рйвшки sufletul bunicului МісоЗаі.

— Ä 1 use bine aici, dragul meu, ,şi 'ktäfaEm® "^ucântîu-şi aminte âe so­itul -ai, insDi «ă paângă, şi-rai măi dă St) de p№ale.

— u a n i c ă . ştii una ? ar îi bine să aprindem o lumânare .şi la Sf. Mina, •care-î făcător йе minuni.

-— Ai (dreptate, spuişorule, să trăoşl/i că mim adus aaaa-müe, îmi place că, «fttî Ъшешівѳн şi cinstit... ea şi %u»îcul tău, DunmeziOT ш-\ ierte, mai na-ţi 20 de parale.

— Шіпе, batitcă, .dar cu Sí. Spiri-&ш -oum гакііаие '? căcî, de mul te ori ЯЕВІ-аі sue -că sşi el este ітате făcător Ül© mirarai ш^ж fi feine să-i aprmdem o і ш ш ж ?

— Oitaeem, d răgu ţu l meu, mai na^ţi S© de parafe şi pent ru Sf. iSpi-

— Si a O Ä i i . dîttgă bunică, pentru elttjiest саад 'ţi*© i a c , dă-ші şi mi© 20 <le p t m t e , ішвдраг halva.

— 3ţ i Йа», -ateagă J^ndronic, î ţ i dau pui^orate. ipea*fet**oîi. eşti băia t cumin­te şi іствШ..ѵ !

ЪшШ^-шй шслййі, pe bunica cu Ш0 'de ipacafe, adică, ш '2 Ы şt . jumătate, căci, pe acele -vremuri feul 40 de parale. Acum, mi-am l ăea t socoteala c& am cu ce xzumpăra um. Mlet pentru etre, ş/i « n gJvern, de sfoară pentru •zmeu !....

Când aa'am întors de la biserică... bimica m ă în teeaM :

— E i ! Andronic, ai aprins lumâmS-nie?

:•—: Da, bimica, le-am aprins^

Duminici 16 Martie 1У24.

D u p ă f u r t u n a d e LEONTIN ILIESCU

jDum este cerul după ploac ţAşa e dorul meu de-acum,' )ßfintit de-a lacrimii va,pae Re tristul vieţii mele drum.

Se duseră departe norii ^Restriştii fără de 'nceput, SfJe ca un blestem al Gomorii fAsupra mea s'au abătut.

^Şi-atât de negri-au fost duşmanii Ce din eres tot în eres ;tf'eu fost purtat şi dus cu anii. f}ă numai azi i-am înţeles.

Stem in a vieţei comedie '. 5f7o fi o frunză în neant j$5 singura-mi filosofie jBrew Sakya-Muni. Kant....

SPomî cu visuri indrăsneţe âPe marea viaţă se plutesc* ^Vâslaş pribeag, n aveam poveţe, Ш>аг cerul vream să-l cuceresc

rÇ&nd negri nori se abătură \à*upra colţului de cer fâe-mi sta — un suflet fără ură — |S5 mă privesc în el, să-І cer

ÍSubRma binecuvântare tto celor pururea ursiţi pa'ntrun avânt de inspirare 'Să cânte sori nebănuiţi.

{Şi corbii negri 'ntunecară ^Speranţa chipului de lut Юш-cificând o primăvară Ше visuri fără de 'nceput.

[Der azi i-am înţeles.... Departe tDe graniţa acelor corbi Trăia o zână fără moarte ^aprindă ochii mei cei orbi.

. — L a car© sfinţi le-ai aprins? [ — L a Sf. Iacob, la Sf. Ghrigori, la Sf. Uaraiambie şi la Sf. Paraschiva.

— Vezi că te-am prins cu minciu-joa?! de ce ai aprins la alţi sfinţi, că :3öar n ' a fost, vorba aşa. Mi se pare că., n 'ai aprins nioio lumânare!

— Zău, bunică, că am aprins... Să châorăsc. dacă n 'am aprins!

©ar ulciorul nu merge de multe ori I A apă, căci, unchiul meu Năstase, in-foemându-se de negustoriile mele, ea#t le făceam cu bunica, mi-a t ras o yjkntă de bătaie, şi de atunci, m'am Maat ora cinstit.

ІшЬгЧта din zile, au vizitat-o pe bu-mtm... jupâne-sele Catrina şi Safta, nişte hodoroage bătrâne, cam de vârsta bunicii. Tustrele s 'au aşezat p» un divan lung ca de 4 metri şi t o r саші cu furca. Apoi, fiindcă n 'aveau ti;m un dinte în gu ră v bălbăiau în aşa feî că. se împroşcaţi una pe al ta cu scuipat!

Trăiai ca 'n vis, sublimă Thcry, 'Acolo unde-i soare 'n veci, Dar între noi, părtaş durerii. 'Sta un ocean de neguri reci.

TAm străbătut nemărginirea, Dar... am ajuns... Am cucerit Vhatul cer... El e'n privirea Cu care dorul mi-ai sfinţii...

Cum este cerul după ploae Aşa e dorul meu de-acum... Cu-a sărutărilor văpae Mă'nveţi să cânt pe-al vieţii àrum..n

Şi cânt speranţele ce plouă In suflet-mi fiori de flori, Flori albe, lacrimă de rouă, Сапіаіе^п veci de visători.

Şi plouă flori de sub pleu ape, Flori albe, — a u şi ochii fieri... Ce cad din suflet ca să 'пдтощре In el un revărsat de zori...

Si-n fiecare sărutare Ce dulce tremurând brd dai \Sunt flori de Mai şi 'n fiecare Fiori de dor-un colţ de rai...

Se duseră departe norii Şi-al urii neîmpăcat tumult... De azi nîalintă iar fiord Iubirii ce-o visam de mult

De astăzi roua dimineţii N'o'ntunecă ai morţii corbi . Lumina, gloria vieţii.. Aprinse ochii mei cei orbi.

I a t ă că, Smărăndiţa , sluga noastră,, aduce trei cafele turceşti, cu caimac, cari erau aşa de fierbinţi că, babele îşi frigeau limba, căci, după cum zi­ceau ele. cafeaua căldicică nu le pla­ce, fiindcă n 'are nici un gust.

Afiându mă şi cu în odaia lor, m a jucam cu Azurel, căţelul meu cel dră­guţ, dar foarte nervos, şi babele au început să horpăiască din cafele, a t â t de tare încât căţelul s'a speriat, a în­ceput să latre şi, s'a repezit, cu furie în braţele jupânesei Catrina, văr-sându-i toată cafeaua pe pestelcă !

Bunica, supărata, i a dat afară pe Azurel. şi eu, ne roai având ce face, ascultam cum vorbeau babele.

Dar să vă mai povestesc ceva d'ale bunicii :

Se ştie că. unele i'omei. vrohid să se. facă mai tinere, ascund vr'o 4-5 ani din vârsta ior.

Bunica însă, nu se mui ţumca cu a-tât , dânsa vroia să se facă mai tâ­

nă ră cu 25 de ani, şi eu şt iam bine, de! la unchiul Năstase că, bă t râna are TS Йе ani.

Din vorbă în vorbă, o întrebă jupa* nea sa Ca-trinu pe bunica :

— Jupâneasă Marie, cam de câţi ani să fii d-ta ?

— De.. . oi îi poate peste 50. — Ei lasă, ce zici ? Trebuie să fie (

mult ma i bă t rână , ţi-aduci aminte Când a fost bejenia ?

— Da, ştiu bine. — Da holera cea mare, când nu

mai încăpeau morţi i în cimitir ? — O ştiu şi asta. — Apoi vezi că, trebuie să fii mul t

mai bă t rână că, tare-i mult d'atunci,. jupaneasă Marie.

— Ferească Dumnezeu, nu-a ma* bătrână, iacii băiatu poate să m ă so­cotească.

Şi bunica îmi zice să-i fac o soc*»* teală.

— Andronic, scrie pe hârt ie că, e« ram de 15 ani, când ni*am măr i ta t .

— Bine, bunică, am scrie 15. — Mai scrie că, a m t ră i t cu bunicea,

t ău 40 de ani. — A m scris, bunica, 40 . — Si niai scrie că, sunt 20 de аяі .

de când l'a luat Dumnezeu (oftează, ai plânge).

—- A m scris 20. — Ei, vezi acum, câ t face la un

l o c ? — Face , tocmai 75 de ani . — Ce prost eşti ! nici a socoti m*

ştii, gogomane, păcat că, ta tă l tăw, ă cheltuit parale să te înveţe carte, să lipseşti d'aici, dobitocule, că m'ai fă­cut de râs .

Cum vedeţi, de şi socoteala mea era bună, bă t râna s'a supărat foc pe mine şi, m ' a dat afară, pentru că am făcut-o mincinoasă, faţă de jupâne-sele Catr ina şi Safta.

Şi d'atunci, mul t am pierdut, căci, bunica m ă urăşte, şi nu-mi mai dă pa­rale să aprind lumânăr i Га icoane !.«

Andxonje BL Ţ a r a n a

Créditerai şi Datornicul — ANECDOTA -

— ,Ia ascultă, s'adreseazï; Un pârlit de creditor

Unui om netrebnic care Ii aduce 'n desperare, Căci mereu înîârziază. Săi plătească nişte sume Ce de mult îi datorează. — „Ia ascultă, nu 'ndrug glvmê? „Spune, far' să te codeşti, ..Când şîn care zi anume •„'Ai-de gând să mă plăteşti

— ..Auziţi, ce. dobitoc Ii ras pun de el pe loc La grăbila-i întrebare Cu adâncă nepăsare : „Crezi că eu sânt proom •

4 . — Nr. I I . UNIVERSUL LITERAR Duiiiinicâ 16 VI î c- i y tx

• 4 5 * . i . Când n'oi mai fi]

d u p * R o s e m o n d « R o s t a n d

(Mnét fără suflet ei mă vor culca In cimitir. In cimitirul trist din vale1, r

Vei mai veni să-fi vezi iubita ta , Şi-ai ei mor meint legat în flori de jale? Sub ramuri aplecate — asupra mea, sfits, — Cu glasul tău, — Cu glasul tău citind în tihnă, Pe piatră, pe mormăntu-mi... colo jos, Inalţă o rugă sfuntă de odihnă1

Şi,isprăvindu-ţi ruga amoroasă, Tu vei pleca!... Tu vei pleca cu flori de printre noi ţ Iar una de n'ar fi cum vrei... frumoasă. Wo arunca să piară... în noroi1

Pe1 pragul cimitirului, în poartă. Л7и te opri ! — Л г м te opri eu ochii *n lacrămi, Ci 'ntors odată încă în spre moartă Trimite-i un sărut printre, mesteacăni !

M i i c e a Bon ' f ac iu P I T T I Ş

Unilateralitatea artei «giţiene este datorită faptului că necesitatea e r a -ţiunei oprilor de artă provenea din scopuri religioase; iar ./armele artei lor serveau numai pentru: cultul mor­gilor. Jucând în chipul acesta ro!u! unui cult, operile de artă egipţiene trebuiau să fie toate strict determi­nate şt unilaterale. Ilcligia oprea ori ce avânt artistic.

Ocupându-se numai do. v ia ta după moarte a celui mort, egîţienii cons­truiau piramide, morminte, cavoun. In acelaşi scop se ciopleau statuile şi portretele celor morţi,'se tăiau în piatră reliefurile, se desemnau pare-

Din cele cî ite

rta dogmatismului şi a coavenţionaiitâţei VECHIUL. EG'PT

Descoperirile făcute în Egipt ri­dică din nou chestiunea culturel şt artei aceetud popor de acum câte­va mii de ani. Obiectele de artă gă-«îte în cripta faraonului T u t a n Kamen uimesc pria ©riginaluí şi de* eavâreirea lor. Dar cea ce ele relevă mai aies şi cea ce a fost constatat şi la obiectele şi lucrările de artă des coperite în trecut e faptul că nică-erj arta şi formele ei «.'au fost puse în limite mai bine definite de cât în vechiul Egipt. Arta egipteană a fost înconjurată de anumite oonvenţip-aalitâţi, dincolo de limitele cărora nu era permis nimănui să se îndepăr-

egipţiene ne arată că imobilitatea aceasta aparentă a ei ascundea şi q oarecare evoluţie, dar care evoluţie era îndreptată nuomai mtr'© direcţi*: une. - ,

Df-serrmuí L Cele mai principale poziţîuni a statuelor. eg.ip.tene

t • • i

Arta egipteană timp de trei mii cinci, sute de ani a u rma t aceaşi cale şi numai rar apar încercări de e':be-raro pentru a reveni tini nou în'"re f r o n t i e r e l e dogmatismului stabilit. N u m a i -un stadiu amanuut.it al ail.ei

arată od mir abila redare a expresiunei

videi omului.

DesemniU 4 Femeea din Ta cusit statuetă de bronz de la

Louvre (Paris)

•ţii camerilor mortuare şi se acope­reau cu amulete artistice piepturile wumiilor. Sufletul mortului putea numai atunci să existe, când se con­serva forma lui pământească în chi­pul mumiei iar când aceasta se stri­ca sub forma de portret sau statuie. Pe mort îl înconjurau cu toate lucru­rile din viaţa lui pământească: ar­mele lui, obiectele principale, iar păreţii criptei cu reprezentări din e-pisodurile şi scenele vieţei sale.

Servind unui scop aşa de definit, arta egiptienilor a jucat în viaţa lor un rol cu totul deosebit: artistul la ei nu ştia ce este amorul propriu, nu alerga după gloria de autor. Sculp­tând sau desemnând statuia sau por­tretul faraonului sau a altui om nnare, el nu semna nici odată opera sa, căci el nu lucra pentru generaţiile «are vin dar pentru morţi.

Şi cum viaţa de dincolo de mor-jnânt era infinită toate sforţările let erau de a crea, monument o, statui, temple care trebuiau să ;f:e eterne, de aceea toate creaţiunile lor sunt masi­ve, colosale.

Convenţionalitatea 'acestei arte' egiptiene, i-a dat o originalitate deo­sebită şi în nici într'o altă artă nu veţi constata aşa de limpede carac*

Duîîii-.ică. 16 Martie 1924. UNIVERSUL LITERAR

temi ei general -şi particularităţile •ale. Când vizitaţi muzeele principale din Europas tmde se păstrează multe opere ile artă egiptieană sunteţi iz-* biţi imediat de stilul acestei arte aşa de caracteristică.

Desemnul No. 6, Caracteristic a sculpturei în relief. Sus sub A desemnul ochiului prelun­

git în formă de migdală

лГаі întâi de toate e foarte carac­teristică representarca corpului ome 4

nesc în sculptura egiptiană. Ea este caracterist ică prin aceea că toa te părţile corpului sunt supuse legeî рѳ care archeologul danez Sange o nu­mea legea frontalit aţei, adică lege după care toate părţile corpului ome­nesc trebuiau să aibă aceaşi direcţi­une şi anume şă f'e înainte.

Desemnul No. 1 a ra tă cele mai principale posiţiuni ale statuelor e-giptiene.

Ceea ce mai caracterizează sculp­tura lor este expresiunea realistă a trăsăturilor egipticnüor, a vieţei lor paznice. a vieţei lor profesionale.

Seluptura lor variază după epocî şi după curentele religioase cari au domnit . Ea atinge apogeul ei de dez­voltare sub faraonul Am en of i s IVa, care a introdus o nouă religie după care se credea numai într'un singur «eu soarele Mnmi sau Atonu. -

Desemnul No. 6, unde se în­cearcă a se desemna amândoi

•umeri la un om în reliefa»,; i:

Din această epocă sunt scuïpMriîe reproduse de noi în desernnurile ş2 ;§i 3 şi ele uimesc prin admirabila reda­re a vieţei. c a r e este foarte naturalei

Mai târziu sculptura se face nu nu­mai în piatră dar şi în bronz. Aşa sub Ramzcs al П І apar cele dintâi lu­crări în bronz dintre care cea ma i perfectă este s ta tue ta de bronz .,Fe-mea din T acuşi t (desemnul No. 4) de la Louvre.

Caracteristica pentru arta egiptia­nă este şi întrebuinţarea' sculptatei în^reuef care acoperă mauseokle pi« ramidelor, • învelifcearele sarcofagelor. Şi aci este aceaşi conrentionalitate şi dogmatism. Aşa fie cărei ssculp-turi în relief i se cerea ca capul să fie în profil dar ochii în faţă şi prelun­giţi ca migdalele; pieptul şi Umerii de asemeni în faţă, pântecul în trei părţi , iar picioarele în relief. Desem-mil-5 a ra tă aceasta mai bine ca orice.

P i c t u r a apare la ei de t impur iu : la început au fost hieroglifele colorate, apoi desernnurile de pe tablouri şi expresivinile de pe pă-reţii interni ai piramidelor. Cea ee caracterizează pictura lor este conturul făcut din culoarea neagră şi roşie.

Aceiaşi convenţionalî tate şi dog­matism şi aci ca şi în sculptură, ace­aşi tendinţă de a da unele părţ i ale eorpuluî în relief altele în faţă. ŞL deseori cum este în desemnul 6 ser vede ceva comic de tot, amândoi u-inerii văzuţi la un om înreîief.

-Ili® "Desemnul No. 7 care arafä rum ' lipseşte perspectiva In tabl(m- f

rile egipţiene

Ca şi în sculptură aşa şi în pictu­ră lipseşte pespectiva. Desemnul 7 dovedeşte aceasta admirabil.

Egiptietiîi posedau foarte multe cu­lori. După Girard (La peinture anti­

que) chiar în primele timpuri ei otr noşteau mai bine de şeapte culo»v iar mai târziu măi mult de 14-16 t»" •nuri. '

Desemnul 8. Animalele în pic-ture egipţiene

In desernnurile lor se întâlnesc re­prezentate multe animale şi expre­siunea lor era foarte naturală, după cum reese din desemnul No. 8 repro­dus aci.

Dar a r ta lor nu este redusă numaî la sculptură, relief şi pictură dar şi la obiectele de ar tă . Mai ales lucră­rile lor de ar tă keramioă sunt foarte*

Deemnul 9. Forme de vase ce ramice egiptene

frumoase. Liniile cele mai fine şi mai delicate se găsesc î n vasele lor de ke-ramîcă, după cura o arată: desemnul No. 9.

Arta ornamentaţ iei nu era maî pre­jos de cele l'alte. Deseroniir'le acî a~ îă tura te (10,11 şi 12) dovedesc fineţa şi delicateţa gustului lor: Cu aceste modele şi sute şi mii altele asămui-toa re erau înfrumuseţaţi pereţii în­căperilor mortuare, care le dau ua

Desemnul 10

6 . — N r . 1 1 . UNIVERSUL I ITERAI? Dumiire-1 I.» Л1-піе 11)24

farmec deosebit. Cea ce astăzi caută a r t a oranmentaţiei şi a decoraţiei era cunoscut la egiptieni.

î s general în a r ta aceasta a unor ,e£oci glorioase ale omenirei uimeşte Лт lucru, perfecţiunea, atinsă, cea fie face să se creadă că a existat (veacuri nesfârşite de pregătire necu-iiwscute 'omenirei până la apari ţ ia jartet egiptieTre.

Desenmul 11

Bănuiala aceasta se pare că are un ífomdamont real. Nu de mul t un arhe-pfa»g francez Jean Capart (L 'ar t e-ïgyptien) a a ră ta t că încă în epoca de pi«tră cultura egip'tiană avea o des-iweltare mare, că încă în acea epocă la egiptieni a existat vase de piatră «u ornamente pe caro erau reprezen-taifce animale şi oameni.

Desenmul 12. Toate aceste trei desemne reprezintă orna

mentaţia egipţiană

Despre acea epocă nu sunt încă 'date exacte dar acele care există do-:vedesc că încă din acea epocă a dom­ni t în ar ta lor convenţionalismul şi dogmatismul pe care îl întâlnim şi-în aite epoci.

Săpături le cari se efectuiaz-ă acum în Egipt şi de care ziarele vorbesc a-Ші de mult nu a tâ t pentru valoarea lucrurilor de ar tă care se descopăr eM pentru misterul mormintelor faraonilor răzbunători , ne vor ară ta şi a l te minunăţ i i a acestei lumi atâfc d* mar i şi in imoase care a ştiut şi

a dispariţia ei să ne intereseae. Dr. L D u s c i a n

Vezi Doamnă ! Ш toamnă, Aleia 't pustie Şi ! n cale O jale » De moarte ne 'mbie...

Vezi norii, Cocorii 'S.cm afundă 'n abisuri. Se 'ntunecă firea

Şi moare iubirea Şi lumea de visuri..

B . H o i n a r a .

Marchizul Roşu «ie Charles Le G of fie

(Vezi i l u s t r a ţ i a d i n pag . I)

. G u c r m n d a es te u n cas te l pe j u m ă t a t e r u i n a t , d a r foar te i m p u n ă t o r şi a le c ă r u i p a r t e r e a u fost d e s e n a t e de Le N o t r e î n p e r s o a n ă . I n s t a ­l a ţ i i n fo tol iur i comode v re -o cinei -sau şe-аве v â n ă t o r i , d i s c u t a u i n fa ţa sobei . La .drept vor­b i n d n i se făcuse s o m n ş i convorb i r ea l ânce ­zea o a r e c u m .

E r a m p a t a s ă « d o r m i m cu *toţii c â n d de-o-dat& i m u l d i n v â n ă t o r i a n u m e T r é v i d i c î n c e p u s a s âcâ i e pe g a z d a n o a s t r ă cu p r i v i r e la s t ân ­ca „Roc 'h -Al laz" — „ S t â n c a omoru lu i " , u n d e f u s e s e r ă m c h i a r î n d i m i n e a ţ a ace ia .

— E i zise T rév id i c ce c r i m ă a p u t u t oa r e s ă so c o m i t ă l a î n ă l ţ i m e a c e a s t a de pes t e 300 de t m t r i ? Se vede că ţ i -a i b ă t u t joc de noi , d r a g ă L o c m a r i a .

G u y de L o c m a r i a îşi scoase p ipa d in ,-gură ş i î n t r e b ă т»е i n t e r l o c u t o r u l eău :

— Ai a u z i t vo rb indu- se de m a r c h i z u l Roşu ? — Da şi nu , —• la d r e p t vo rb ind n u m a i ş t iu ,

r ă s p u n s e T rév id i c . I n def in i t iv care es te aces t m a r e h i z , — e o f i in ţă vie s a u o e n t i t a t e m e ­taf iz ică ?

— E r a c h i a r s t r ă b u n i c u l m e u , r ă s p u n s e Loc­m a r i a r i d i c â n d u - s e d e p e s c a u n şi s t r ă b ă t â n d c a m e r a îr. l u n g ş i 'n l a t .

T r a d i ţ i a locală , de a c o r d cu p o r t r e t e l e n o a ­s t r e de . famil ie îl Äeecriu p e m a r c h i z d r e p t u n p m îna l t , cu f r u n t e a тп іса , cu m a x i l a r e l e eno r ­m e , ca ochi i b u l b u c a ţ i ,uu o b a r b ă ş i cu un p ă r d e u n r o ş u a p r i n e , d e u n d e ş i .porecla lu i „ M a r c h i z u l Rost i" . E .drept că porec la . aceas ta a p u t u t s 'o d o b â n d e a s c ă d e - a s e m e n i d i n p r i ­c ina b r u t a l i t ă ţ e i , o m o r u r i l o r ş i v io len ţe lo r d e to t so iu l , r ea l e s a u i m a g i n a r e d e care îl a c u z a • g u r a H u m e i .

A m a u z i t ca l a v â r s t a de c incisprezece a n i m a r c h i z u l e r a s p a i m a t u t u r o r ace lo ra x a r i ve­n e a u î n cfj i tact cu e l . Ş i a z i se m a i vo rbeş t e î ncă l a ş eză to r i de i s p r ă v i l e l u i ş i m u l ţ i î ş i fac s e m n u l c ruce i , n u m a i l a a u z u l n u m e l u i s ă u .

N u ex i s t ă f ă r ă de lege ca r e s ă n u - i fi fost i m p u t a t ă . A s p r i m oa-i f a ţ ă de s l u g i e r a d e ne­î n c h i p u i t . Ii b ă t e a p e n t r u cel m a i n e î n s e m n a t l u c r u .

Şi a c u m m ă î n t r e b î ncă c u m d e se face că u n ora a t â t de u r â t fiziceşte şi m o r a l m e n t e şi pe d e - a s u p r a b ă t r â n a p u t u t s ă g ă s e a s c ă o femee, de гагкгД lu i ş i î ncă a n a t â n ă r ă ş i boga tă , ele­g a n t a • f rumoasă .

Marii /.ul se î n s u r a cu ea şi a v u doi g e m e n i ca r i p u t e a u să a i b ă vre-o opt a n i în m o m e n t u l în ca re s'a p e t r e c u t a v e n t u r a pe care ţ i-o po­ves tesc .

D u p ă câ tva t i m p de l a c ă s ă t o r i a ei, m a r c h i ­za se r e t r ă s e s e la L a n n i o n , la p ă r i n ţ i i ei, — de b u n ă voie d u p ă un i i i a r d u p ă a l ţ i i se s p u n e a că fusese i zgon i tă de b ă r b a t u l ei . N u ş t iu ce re d m aces te d o u ă ve r s iun i e r a cea m a i a d e v ă r a t ă , tot ce ş t iu î n s ă e că cei doi g e m e n i e r a u c rescu ţ i în casa m a r c h i z u l u i cu o scl ici tv;dine ce făcea admi ra ţ i a , t u t u r o r , cu a t â t m a i m u l t cu cât m a r c h i z u l n u se î m b u ­n a s e de fel cu v â r s t a .

Ei-a pe la s f â r ş i tu l t o a m n e i . March izu l Roşu h o t ă r î s e s ă d e a fiilor să i car i a s i s t a u p e n t r u î n t â i a o a r ă l a t m a t a r e spectacol , o v â n ă t o a r e G r g a n k a t ă î m p o t r i v a u n u i po rc mis t re ţ - V â n ă ­t o a r e a a v e a loc î n p ă d u r e a de l a Coa tun -Sa l l e .

M i f t r e ţ u l a p u c a s e î n s ă pe u n a l t d r u m , ş i a r fi r eu ş i t poa t e s ă s c a p e de gonac i d a c ă m a r c h i z u l c a r e ghic ise i n t e n ţ i a a n i m a l u l u i n ' a r fi t r i m i s pe u n u l d i n a rga ţ i i lu i J o r a n d Mi i ious î n t r e c ă t o a r e a d e l à R o c h Шѵ (aşa se •numea pe v r e m e a ace ia , S t â n c a Omoru lu i ) , p e n t r u a p â n d i m i s t r e ţ u l .

N u ş t iu d a c ă a r g a t u l a i n t e r p r e t a t g r e ş i t or­d ine l e m a r c h i z u l u i s a u a făcut-o d inad ins , to t ce ş t i u i?. că s 'a p o s t a t d e p a r t e a cea l a l t ă a t r e c ă t o a r e i . Acest J o r a n d M m o n s , e r a u n tâ ­n ă r vo in ic ş i Î n a l t ş i c a r e i n t r a s e d e c u r â n * î n se rv ic iu l m a r c h i z u l u i . P â n ă a t u n c i n u dă ­d u s e nici u n p r i l e j d e n e m u l ţ u m i r e s t ă p â n u l u i s ă u , ceea cc e r a cu a t â t m a i m e r i t o r i u cu cât logodnica lui J o r a n d , Mona Nague t , fusese ră­p i t ă de marchiz, ci l iar î n a j u n u l n u n ţ i i .

A r g a t u l n u p ă i e a î n să că u ră ş t e pe s t ă p â n u l lu i p e n t r u a f ron tu l sufer i t . De aii fel e de p r i so s s'o s p u n , m a r c h i z u l n ic i n u s 'ar fi s inch is i t de s u p ă r a r e a lu i J o r a n d .

Mir t rc tu l u r m ă exact i t i n e r a r i u l p r e v ă z u t de

m a i v n i z , a ş a că- ţ i pol i î n c h i p u i s u p ă r a r e a m a r c h i z u l u i c â n d v ă z u că d o r i n ţ a l u i n u fu­sese r:.-pp;.4.tată. I m e d i a t d ă d u ordin ca să- i se aduci ; . ; ) o J o r a n d .

C â n d a r g a t u l fu în fata Iui : — P e n t r u ce n ' a i execu t a t o rd ine le m e l e î J o r a n d n u r ă s p u n s e , l o tuş i n u sc t u r b u r ă . — Iii d o a r ş t i i că eş t i ob razn i c . I a s i vie

t n c o a e Vcrd ine t , P o n l o i s şi R a m e . — Aicea s t ă p â n e . r ă s p u n s e r ă a rga ţ i i . — L u a ţ i p e t i că losu l aces ta , deshrăcaf i -1 şi Ş i i p r i n t r ' u n . r a f i n a m e n t de cuv in t e cu a d e -Ş i p r i n t r ' u n r a f i n a m e n t de c r u z i m e cu ade ­

v ă r a t d r ă c e a s c ă , m a r c h i z u l se î n t o a r s e sp re fos ta logodnică « lui J o r a n d ca r e u r m a cava l ­cada , ş i îi î n t i ne se u n b ic iu cu I roi cozi :

— • І а гШ-mă îi zise ea î n şoap tă . Bic iu l t r ecu d i n m â n ă î n m â n ă şi f lecare

a r g a t l cv i cu p u t e r e p e nefe r ic i tu l J o r a n d c a r e c u t o a t ă s u f e r i n ţ a lu i n e s p u s ă n u lăsat s ă - i s cape n ic i o e x c l a m a ţ i e de d u r e r e .

Des tu l ! zise fn cele d i n u r m ă m a r c h i z u l ş i t u t i r ă l c s u l e u r m ă el, d u p ă ce J o r a n d se î m b r ă c ă , ve i fi ş i pe v i i tor , tot a t â t d e în­d r ă z n e ţ .

— Da, r ă s p u n s e J o r a n d . — E i ! Oare lec ţ ia s ă n u fi fost în d c a j u n s

d e a s p r ă ? O s'o m a i r e î n c e p e m a t u n c i . Dc da<n, a s t a î n să» .

D a r m a r c h i z u l uu - ş i s fâ rş i fraza. P r o f i t â n d da n e a t e n ţ i a a r g a ţ i l o r , J o r a n d se repezi l a li­n u l d i n cei d o i g e m e n i — Rene — îl l u ă d e p e cal ^ i p o r n i cu el î n vâr fu l s t â n c i i Ruch-l l i r .

L u c r u l a c e s t a so, p e t r e c u s e cu o r epez i c iune at&t de m a r e î n c â t s lug i l e m a r c h i z u l u i , I m ­pie t r i ţ i , uu p u t u r ă s ă i n t e rv i e . C â n d îş i veni ­r ă î n fire î n cele d i n u r m ă J o r a n d e r a t o c m a i î n vâr fu l Stâncii ş i l e g ă n a copi lul d e - a s u p r a p r ă p a s t i e i .

— Opre ş te- te , r ă c n i m a r c h i z u l , a l t m i n t e r i . . . J o r a n d z â m b i d i s p r e ţ u i t o r . U n zid î n a l t do

300 m e t r i îl d e s p ă r ţ e a de m a r c h i z şi l a î n ă l ţ i ­m e a a c e a s t a p u t e a s ă î n f r u n t e n e p e d e p s i t p e c ă l ă u l lui .

Aces t a îş i d ă d u s e a m a şi , s c h i m b â n d t o n u l : — J o r a n d te rog opreş te - te , te voi i e r t a ş i î ţ i

vo i d a p e d e - a s u p r a c inci s u t e d e f ranci , — o mie , d o u ă m i i d e v a fi nevo ie .

— N ' a m ce face cu b a n i i d - ta le . — A m să- ţ i r e d a u şi logodnica ta. — I i vei r e d a oa re ş i o n o a r e a 1 — Ei b ine cere-mi a t u n c i ce vre i . — Bine ! V r e a u ca a r g a ţ i i d- ta le s ă te des -

b r a c e şi să te lovească a ş a c u m m ' a u b ă t u t pe m i n e , — şi m a i v r e a u ca p r i m u l ca r e eă te l evească să fie... Allain. . . da , da, cop i lu l ca re ţ i -a m a i r ă m a s .

— T ică lo su l e I Ş t i i t u cu cine vorbeş t i ? — N u v r e i ? Ş i J o r a n d s c h i ţ ă ges tu l de a a r u n c a pe Re­

n e î n p r ă p a s t i e . — Nu, uu-1 a r u n c a . M ă supun. . . S c e n a care a u r m a t a fost g rozavă , T r é v i ­

dic. L a f iecare l o v i t u r ă de bici , J o r a n d s t r i g a : — Mai t a r e , m a l t a r e ! C â n d în cele d i n u r m ă , m a r c h i z u l zd rob i t

c u fa ţa î m p u r p u r a t ă d e r u ş i n e şi m â n i e c rezu că r ă s c i m p ă r a s e g r a ţ i a m i c u l u i René , J o r a n d r â n j i s i n i s t r u ş i s e a r u n c ă î n p r ă p a s t i e î m ­p r e u n ă cu fiul m a r c h i z u l u i Roşu .

î n ţ e l eg i a c u m a , T rév id i c d e ce s t â n c a ace i a a p r i m i t d e n u m i r e a de „ s t â n c a o m o r u l u i " f

Da, r ă s p u n s e i n t e r p e l a t u l , d a r e u n s i n g u r l u c r u p e ca re nu-1 în ţ e l eg î n p o v e s t i r e a d- ta le .

— ş i a n u m e î î n t r e b ă L o c m a r i a . — Că ne -e i poves t i t -o d- ta . N u ne -a i s p u s

oa re că m a r c h i z u l Roşu e r a s t r ă b u n i c u l d - t a ­le

E exact , d r a g ă T r é v i d i c . — R e c u n o a ş t e î n s ă că - ţ i l ipseş te î n t r u cât­

v a i n d u l g e n ţ a f i l ia lă . — Se p o a t e , cu t o a t e a s t e a d a c ă a i ş t i s fâ r ­

ş i t u l p o v e s t i r e ! a i r ă m â n e şi m a i u imi t . De al t fe l s t r ă b u n i c u l m e u a voi t ca t r e c u t u l i u i e ă fie de svă iu i t . M o a r t e a f iu lu i s ă u îl t r a n s ­fo rmase cu d e s ă v â r ş i r e , cunoscu r e m u ş c a r e a ş i сйігда şi h o t ă r î c h i a r s ă facă o s p o v e d a n i e g e n e r a l ă în faţa va sa l i l o r a d u n a ţ i , c h i a r în sala în care no a f l ă m a c u m .

I n c ă m a ş ă şi cu p ic ioare le goale se p rezen­t ă iu f a ţ a lor ş i le ce ru i e r t a r e în g e n u n c h i . March iza de L o c m a r i a , a s i s t a şi ea la scena « -ceasta şi ci îi f u ră a d r e s a t e p r i m e l e scuze ; î » a ce l a ş i r imp m a r c h i z u l o con ju ră pe so ţ i a lu i s ă vie d in n o u în casa de u n d e o izgonise ca s ă vcgliieze cu îngr i j i r e la e d u c a ţ i a f iu lu i ce-i

Duminică 16 Martie 1924

m a i i ămîisoso. Apoi dicíS t e s t a m e n t u l l;:i c a r e ci p r i n d e a î n t r e a l te iv şi fondarea la G u e r r a n -d a a u n u ; этіі p e n t r u s ă r a c i .

March i zu l . Roşu a m u r i t pes te cûtcvp. zile d u p ă ce s'a spovedi t .ţi s 'a î m p ă r t ă ş i t cu o e-vlavie cp.~n s m u l s i a e r i m i l u t u l o r c a r i avi 'Urat p a r t e ia ссгаааопіа a c e a s t a t r i s t ă •

Tmdii'Tre d e Const. A, 1 . t № e a

REVELIONUL — urmare -ei вйтяК —

Se făcuse ora ipabra idrmmeaţa. Jlo-cul era «prins ; figurile descompuse. Banul pusese s tăpânire j>e aceste îi" inie ce n u »mai aveau nimic omenesc. Se uitase şi flirtul şi amice i» . L a un capă t al mesei unui-ám#oumi

căruia ceilalţi îi spuneau, dockffie, privea indiferent la toată această pa-tuieă ce se desfăşura înaintea sa...

Укі trecu mult şi bancherul se sculă exdamaad.. :

— „NeaL-aa aaai-a venit cu ш ю с " ; pe eând шаіпікгі s t rângeau hârtiile grămădi te îa faţa luL

Oa u a suspin uşor şi involuntar şi di» gura chitaristului eşiră cuvintele :

#> Doamne ! de mi-aş fi găsa t^ i au nerocul

Doctorul auzänä aces te сиѵшее - ste-înfccarse spre ctsitariat. Prrrorea-kieles-coperi ріеГІіфа.toi-aèâfca- triefceţte, «ă fei atfats de ехртевша-ѳа -ei.

I * mintea lui se făcu un început de lumină. Din crâmpeele de vorbe ce se schimbase între ei, din cântecele şi felul c u m le cântase, abia acum îşi dote seama că acest t ână r nu putea fi lăutar . Ceva îi şoptea că 'n sufletul aioesfcui desmoştenit al soarbei, moc­nea o durere adânca»

îşi puse-n cap s'o cunoască şi pe când prietenii îşi licitau banca, el se re t rase împreună cu chitaristul în-tr 'un colţ al camerei.

P r in vorbe calde, rostite cu mul tă prietenie, vorbe cc infrmi în inima tânărului ca o mângâere dulce, doc­torul izbut i a'l face să'şi istorisească-mèreaga dramă a vieţei lui.

— „Domnule. începu lăutarul, cu o voce t remura tă . Sunt s tudent în a" nuî III-lea la Itère. N ' am pe nimeni f*e Jume ; căci rudele de astăzi nu pot ,£i socotite ca familie. P e m a m a am perdut-o pe când aveam noua ani.

P e t a t ă l meu în 1919. A muri t l a Inşi de tifos exantemat'ic. Aveam 16 ani. Hamas singur, câţi-va magistraţ i — ta tă l meu a fost magis t ra t — au pus m â n ă de la mană şi mi-au ajutat «ă termin liceul.

jLm o vooe frumuşică — aşa mi s 'a -apus — şi cum ta tă l meu era un bun viokîaiet. îl acompaniam dese-ori şi .ast-fel, într 'o mizerabilă cameră- ia laş i , cântam amândoui romanţele .după vremuri .

După moar tea lui mî-am cumpăra t h chitară şi de-atunci îmi cân tam scara toa tă durerea şi vitregia desti­nului meu, fără noroc.

UNIVERSUL LITERAR

Intr i în universitate. O ! Domnule, m i ştiu dacă numărul zilelor Gând nu amâncăm. nu întrece cu mult pe ace­lea în cari mâncăm

Dar a dat Dumnezeu şi ani găsit im post de pedagog la un iic&u. A-veam 500 Ici pelună, casă şi masă. Wai de masa pedagogilor ! ISram î s s a tânăr , eram fericit.

m* am în am orat âfte o йтанйЩ din melasa mea . Ne-ant iub i t , c u m se nAieşte la 20 de an i . 1^ 'зт vmut î n să să ne pângărim acea sfânta dragoste şi ne-am căsătorit .

Natural ш fäeoat din institut, Im-andu-ae o cameră mobilată, i a car­fei eru! Cotrocenîlor, pe c ă t r e m fáatesc cu 800 iei pe lună

î f e a m străduit mult атівийсзѳі ф Йирй vre-o două luni ;gftsrra «йее-зда medita ţ i i , cari ne aduosaai 1ШШ ûe lei.pe lună.

Cu această modestă . s u m a ţ i cu.io." birea noas t ră adânca şi -m^rMt die frumoasă, o duceam de sm p e ша іке .

Dar, a venit iarna, іаяща, швшмЫ, călăul sărăciei.

Istoviţi de învăţă tură ф *.âe smadi-taţ i i , in t ram seara acasă ; i n s ă . b i ­gul ce pă t rundea prin toa te păr ţ i le in. «ameră a sfârşii prin a ae perde. Sotàa -suma căzu t bolnava.

'Nevoia î»sa ide a mânca a sait-® emităѵйегаеьаа se ducă ş i l a ; Uni ver­s a t e şi Jar medi&aţiî In zadar j o i fost rugăminţi le mele să nu mai lesă. L a toate ea îmi răspundea :

,,Tot mm bîne e să mă duc, căci a-colo găsesc cel puţin căldură1*

A venit însă ziua când nu s'a ma i pu tu t scula din pat. De atunci mize­ria ne-a copleşit şi cu ea şi boala ei.

Ni s'a tă ia t şi b ruma de leafă ce o câştigam. M'am împrumuta i pe Ja. prieteni, am vândut toa te hainele şi ruf aria, şi astă-zi văzând că nu mai e nici o speranţă, ne-am ho tă râ t să mur im Ia ora 12 noaptea, în clipa când lumea toa tă sărbătoreşte veni­rea noului an.

Cu această hotărâre, m'a*» aşezat pe pa t lângă ea.

încet , încet, o l inşte de m o r m â n t se lăsă în odaia noastră, pe care © lu­mânare ce sforăia sinistra abia o lu­mină, dându-i aspectul unei camere mor tuare .

Privirea mea răt&cea îu neşt ire prin cameră.

De la un t imp însă «ea se «prea cu mai mul tă insistenţă asupra wiui o" bîect. Chitara îmi a t rase atenţia. Ö Inspiraţie. Mă voi duce sa fac pe lău­t a r u l m imapte-asta. O Liai din oui şi-ncet încet, m a strecurai afară, ©«s-tu-1 ştiţi.

Acum domnule, că Dumneaeu mi-a ajutat, mai am o rugăciune săwă fac.

Daţi-mî d r u m u l p e n t r u o jumăta te de oră.

Vă daţi seama cred ce ore dure­roase am trăit aci. Va rog domnule.. . aţi fost bun cu mine. mi-ati scăpat viata.. . Vă datoram totul. . . lăsaţi-ma

N r . 11 — 7.

s ă plec, să-i duc un doctor şi speranţa câtor-va zile mai hmm.

$i zicând acestea sărmanul átudent îşi şterse (© lacr ima, pr jma lacrimă do bucurie în nenorocita lui адафа".

I n grupul ce juca b a r e a r a i discu­ţ ia era aprinsă pe chestiunea e t e r m r Ш. 5, cslad doctoral în culmea emo-ţiuni îi întrerupse aproape strigând :

— „©estul cu acest viciu degrada­tor şi mai bine ascultaţi drama su­fletească a acestui tânăr pe ca re voi la-ţi batjocorit numindu-1 ţ igan".

Şi mai înainte ca vre unul să pro­testeze, doctorul în fraze scurte în­trerupte din când în când de excla­maţiile îndurerate a!e doamnelor, is­torisi t o t ce auzise cfola student. Nici un apucă bine să sfârşească şi toţi ca împinşi de un resort ase repeziră asu­pra chitaristului, тішріаяиіи-і buzuna-*ate cu %auá -şi" merinde.

Apoi în t r 'o clipă «© Ы й с а г а şi ou t o ţ i îa sborai maşindlnr, (flnpă un

•іЕіюіііІві-вва pătruHasau ш camera •сйіѣажівіаііш.

Аешаешсаді -ena şsno&md. O linişte •е£'-ШФШа^<е№тті~щф£і bot. L»-шааараа se sbiaissese < de rouit. Când ^ î f â w a î i n B Î i ^ ^ f i i ' f e i a c a t t t l i S b u d e n t se ^roséetf l te feat, ш і дааі,^»і >âecât un жайаиш a© mvsa, pe b m « i surâs, anrâstjri ішіісіші. Sâzmasa e tudentă 1

se sfâarşiee (oaaată en аШша licărire a Іитадйвві .

aodomir

Ateneu l B o m ä n

I n sala Ateneului expune d-na Ce^' c*lia Cuţescu Storck câteva lucrări âe o ne tăgădui tă valoare.

I n deosebi se ara tă aşa în acel «Mi­n u n a t panou rotund plin de farmec, de mister, de seninătate feciorelnică; in t i tu la t „Seninătate11, în lucrarea s » aspiraţie" ce tinde spre a b s t r a g fHÏntr'o iBalizare plastică, i n panoul int i tulat „ й й т " , şi mai cu seamă i a .aâniirabilele sale x j , ° i s a g n ' îuvăleite Йе farmec şi de poezie.

D a r unde să afirmă mai cu dfi»--sebire т а г е і з său talent , este i a executarea figurelor. în portrete, t*a 3e pildă in 30 ,,Cnp sen-t^neutoî" o lucrare foine simţită, l a f»ertretul d-nei Gafencu spiritual şi t ra ta t r ios, care pare că trăeşte şi redă viaw

'tß, eufleteaiscă. Seriozitatea operei expusă âe jfl-*a

Cuţescu^Storek se impune, ea n u a-par ţ ine nici unei şcoli, ci este exjsa*-sivitatea acelei forţe lăuntrice saara caută s ă învingă şi reuşeşte. Eete ar­tă, este p ic tură în înţelesul întreg şi. adevărat , este cxpresiimea unei юл-t u r i t a ţ i artistice bine definite.

Obiceiul pământului. Uitucul....

Şefu. — Bine mă, Vasile, iar ai făcui mizerii baca-nui i u.n colt?

— Ce să rac, coane 1... leifă m:că, familie numero să...

Domnule, domnule, nu vă supăraţi, dar am uitat Ь ce oră să vă scol de dimineaţă ?

Mama şi amanta ROMAN J S L O U I S U L B A G H

• d a t o r i e 1 e x c l a m ă a p r o a p e e x a s p e r a t a ' d e Crwn i l l y . Crezi t u ea a u ex i s t ă da -

teorii a i c ă r o r f a rmec poa t e deven i o o t r a v ă ? Tip eilt ş ţ i s ă pr icep i u n suf le t nobi l , dé l i ­eset; te temi p e n t r u el de per icole le v u l g a r e , 'refl eă-1 c ru ţ i — şi apo i î n t r ' o b u n ă zi, ob-•Orvi c a m t â r z i u că suf le tu l a r e u n t r u p ; • tonţur i le zăpăcesc m i n t e a . A d m i ţ i că 6 fa tă n a r i t a t ă cu u n t â n ă r pe care n u l ' c u n o ş t e a Al a j u n u l că să to r i e i s ă s fâ r şească p r i n a-1 iabi m o r a l m e n t e , fiziceşte, c o m p l e t a m e n t e ş i a u crfz i că femeia care a începu t p r i n a a d ­m i r a , a s t u d i a şi a a n a l i z a sp i r i t u l s ă fie cu­p r i n s ă de a m e ţ e a l ă c â n d a r o m a t r u p u l u i se la t i - ina cu p a r f u m u l a c e s t a d iv in D a r în-ţ t f ege -mă c d a t ă .

D n a de Luzay m i ş c a t ă , p r e v e n i t a , i n spă i -A a b t a t ă , î n c e p u s ă t r e m u r e , p l e c â n d capu l .

J e t n a de Gremi l l y îş i Î n a l ţ ă cu m â n d r i e c a p u l :

- B a c ă Iţi voi s p u n e c ine es te a m a n t a l u i Fft tp, d a c ă te-aş i p u n e in fa fa ei, ee a i face ?

D-na de L u z a y se scu l ă In p ic ioare foar te a e a a b l ţ i m i t ă de eeeace p r e s i m ţ e a

— Ai uc ide-o î — P e n t r u ca s'o p l â n g ă , n u . B a se t r â n t i î n t r ' u n fotoliu ş i e u e voce

a t i n sa . — A m să-i s p u n : „Dacă m a i a i un sen t i ­

m e n t de c ins te d u p ă g re şea l a d-tale, a j u t ă - m ă B& uşurei : p ă r e r e a de r ă u sau r u ş i n e a d i n i n f m a eopih i lu i m e u .

D a r ă e ş t i ' o feiriee fă ră o r o a r e , n u m a i m i - e t ţ a rn î i de d- ta şi tl voi s c ă p a s ingură . . . spu­ne -mi c u m se n u m e ş t e a c e a femee şi con-

fo-mă la d a n s a . \ J t a i a de Gremi l ly s i m ţ i e l a f i o r a r e da re­

vol tă , u n fior ca şi c u m p ă m â n t u l e ' a r II o u t r e m u r a t s u b ea . Apoi orgol iu l ei se Î n ă l ţ ă a t â t de sus . că în t r ' o p o r n i r e c r e ş t inească , i n g e n u n c h i ă foa r te pa l idă , î n a i n t e a m a m e i l u i F i l ip . Acea­s t a vazând 'o astfel , n e v o i n d s ă c r e a d ă u a a d e v ă r m o n s t r u o s ; impos ib i l , o p r i v i spe r i a ­t ă şi, f ăcând o s for ţa re de ca r i t a t e , p r i n gest , voi să ' ş i r id ice p r i e t e n a :

— Nu psle v i n a t a d a c ă a c u n o s c u t ş l i ub i t p e a c e a s t ă femeie, m u r m u r ă e a cu o voce în-t r e to i a t ă , r idică-te. . .

Boair .na de Gremi l ly r ă m a s e l n g e n u n c b i a -t a şi s t r igă :

— Eu s u n t a m a n t a lu i F i l i p 1 Doamna ' de L u z a y îş i l u ă fotoliul Î napo i

c u gr< ază : — D u m n e a t a I s t r i g ă ea, r e n e g â n d p r i n av

cest ţ i pă t p r i e t e n i a sacr i lega . ; - D a eu ! — D-ta m a m a lui , ea şl m i n e t . » — N u r ă s p u n s e d -na de. Gremil ly . l ' a n fost

m a m a n i m ă n u i . A c e a s t ă a d o p ţ i u n e l a e a r e n a i c o n s t r â n s , a i n v r u t să-1 po r t eu ' s ince r i ­t a t e . Înda to r i r i l e . Nu i u b i s e m n ic i « d a t ă s t p r i m a m e a i u b i r e a fost o d r a g o s t e d a a-m a n t ă . Dacă a ş i fi v r u t aş i fi p u t u t i i n e v a s t a fhi lui t ău , ca re n u poa te fi şl a l m e u .

— Ti: ? Ochii d-nei de L u z a y s c â n t e i a r ă eu a pr i ­

v i r i de m i l ă ne-voi tă ce făcu loc JronieL E a a d ă u g ă :

T u 1 c o n t i m p o r a n a şi p r i e t e n a m e a 1 Da, s u n t e m b ă t r â n e , п и ч a ş a T De u a

c e a s mi -o to t spu i . F.i b ine , eu Îmi p ă s t r a s e m t i n e r e ţ e a ; şl « p i e r d de când a i v e n i t Voi ln . ba t ran i s f â ş i i n d u - m i i n i m a , d a c ă trebue : F l i p svJcra e t m amor s i n c e r deoparte si á e alta parte, de anul d e c a r e tinereţea lai v r e a aa scape, da !

F i l i p nu m ă m a i iubeş te I d a r nu vrea să ae d e s p a r t ă de m i n e f i ind că Îşi d ă s e a m a c a t a ş i su fe r i d i n c a u z a a c e a s t a .

' — E ş t i s i g u r ă că iubeş te pe a l t a ? — D a , iubeş te p e n e p o a t a m e a , L u i z a da

Cour l i eu . — Ei b ine d a c ă e aşa... Acest fapt îm i face p l ă c e r e ; dar crezi tu el

ea 11 iubeşte , — Da — Va t r e b u i s ă n e dăm m u l t ă osteneai!,

i a r n u a s t a mă s pe r i e . -— Ţie t e a m ă s ă n u te t r ă d e z ? — Mi-e t e a m ă n u m a i de to t ce 'mi p a r e p r e a

s u b t i l în proec te le tale. . . — E i b ine ! ea s ă t e Înc red in ţez i voi Încerca

a l t - eeva : D-nul Braz ie r , ca re n u ş t ie ni m i e , ţ i n i c i nu va voi să ş t ie v r e - o d a t ă doreşte da m u l t să se c ă s ă t o r e a s c ă cu m i n e .

— Ai faee tu a s t a ? r e p l i c ă doamna da І л ь sa* /ap roape i n d i g n a t ă .

' V a urmai

w w w w w w w w w v v w w