SF. MASLU în parohia noastră, viner i, 18 martie 2016, h 19:30.

Parohia Ortodoxă Română „Zămislirea Maicii Domnului”

LA RUSTICA – ROMA, Largo Augusto Corelli, nr. 9

Pr. Ilie Ursachi, Tel. 3207037955

www.zamislireamaiciidomnului.it

Programul sfintelor slujbe:

Împreună pentru un LĂCAȘ DE CULT PROPRIU

Parohia noastră, la fel ca major itatea parohiilor or todoxe române din Italia, nu deține un lăcaș de cult propriu, ci este găzduită într-un spațiu închiriat.

Această situație crează o serie întreagă de dificultăți: - programul sfintelor slujbe este condiționat și limitat ; - nu putem organiza o școală parohială pentru copiii din comunitate; - nu ne putem desfășura așa cum ar trebui toate activitățile pastorale. În consecință, achiziționarea și amenajarea unui lăcaș de cult propriu este

o necesitate și o prioritate pentru parohia noastră. Pentru realizarea unui astfel de proiect a fost deschis în parohie

Fondul ”Darul meu pentru Biserică” Donațiile pot fi făcute: Prin virament bancar Beneficiar: Parrocchia Il Concepimento della Madre di Dio IBAN IT75F0516403224000000000226 Banca Popolare di Novara, Roma Causale: Darul meu pentru Biserică și numele de botez ale celor ai casei Prin numerar la: - Dl. Cristinel Tobică, tel. 3319909227 - Pr. Ilie Ursachi, tel. 3207037955

Vă mulțumim din suflet și ne rugăm Bunului Dumnezeu să înmulțească darurile și mila Sa asupra dumneavoastră!

Slujba Canonului Mare

Slujba Canonului Mare a Sf. Andrei Criteanul se va săvârși în parohia noastră după următorul program: Luni, 14 martie 2016, ora 18:30; Marți, 15 martie 2016, ora 18:30; Miercuri, 16 martie 2016, ora 18:30.

În Duminica Ortodoxiei îi îndemnăm per toți credincioșii parohiei

noastre, de la cel mai mic până la cel mai mare, să vină la biserică cu o

icoană de acasă per care să o țină în mâini per tot timpul Sf. Liturghii, ca o

mărturie vizibilă a credinței ortodoxe pe care o mărturisim.

D Episcopia Ortodoxă Română a Italiei

PAROHIA ,,ZĂMISLIREA MAICII DOMNULUI”

ROMA - LA RUSTICA, L-go Augusto Corelli, nr. 9

An IX, Nr. 11 (13 martie 2016)

Duminica Izgonirii lui Adam din Rai

(a Lăsatului sec de brânză) Matei 6, 14-21

is-a Domnul: dacă veţi ierta oamenilor greşelile lor, şi vouă Tatăl vostru cel ceresc vă va ierta greşelile voastre. Iar dacă nu veţi ierta oamenilor greşelile lor, nici Tatăl vostru nu vă va ierta

greşelile voastre. Când postiţi, nu fiţi trişti ca făţarnicii, căci ei îşi întunecă feţele lor, ca să se arate oamenilor că postesc. Adevărat vă spun vouă că îşi iau răsplata lor.

Iat tu, când posteşti, unge-ţi capul tău şi faţa ta o spală, ca să nu te arăţi oamenilor că posteşti, ci Tatălui tău care este în ascuns; şi Tatăl tău care vede cele ascunse îţi va răsplăti ţie. Nu vă adunaţi comori pe pământ, unde moliile şi rugina le strică, şi unde furii le sapă şi le fură. Ci vă adunaţi comori în cer, unde nici moliile, nici rugina nu le strică, şi unde furii nu le sapă, nici le fură. Că unde este comoara voastră, acolo va fi şi inima voastră.

Apostol: Romani 13, 11-14; 14, 1-4

Fraţilor, acum mântuirea este mai

aproape de noi, decât atunci când am

crezut. Noaptea e pe sfârşite; ziua

este aproape. Să lepădăm dar

lucrurile întunericului şi să ne

îmbrăcăm cu armele luminii. Să

umblăm cuviincios, ca ziua: nu în

ospeţe şi în beţii, nu în desfrânări şi în

fapte de ruşine, nu în ceartă şi în

pizmă, ci îmbrăcaţi-vă în Domnul

Iisus Hristos şi grija de trup să nu o

faceţi spre pofte. Primiţi-l pe cel slab

în credinţă fără să-i judecaţi

gândurile. Unul crede să mănânce de

toate; cel slab însă mănâncă legume.

Cel ce mănâncă să nu dispreţuiască

pe cel ce nu mănâncă, iar cel ce nu

mănâncă să nu osândească pe cel ce

mănâncă, fiindcă Dumnezeu l-a

primit. Cine eşti tu, ca să judeci pe

sluga altuia? Pentru stăpânul său stă

sau cade. Dar va sta, căci Domnul are

putere ca să-l facă să stea.

Suntem la începutul Postului Mare. Biserica ne invită încă o dată să intrăm pe calea cea strâmtă, dar atât de frumoasă şi înaltă, a înfrânării chiar de la lucrurile pământeşti îngăduite, spre a dobândi mai deplin pe Hristos şi harul Său.

În lumea noastră materialistă şi atât de înrobită plăcerilor trupeşti, postul nu prea mai are trecere. E adevărat că e la modă în unele cercuri un anumit fel de „post“ din motive de păstrare a sănătăţii. Orientat însă numai spre un scop trupesc, acest fel de „post“ nu are nimic de-a face cu postul creştin. Iar atunci când „postul“, sau mai degrabă „alimentaţia naturistă“ are la bază o concepţie religioasă necreştină, avem de-a face cu o cumplită rătăcire, acest fel de „post“ fiind pur şi simplu încă un mod de expresie a lepădării credinţei celei adevărate şi mântuitoare şi a decăderii în idolatrie.

Din nefericire, chiar foarte mulţi dintre cei care se consideră „credincioşi“ - ba chiar credincioşi „ortodocşi“ - nesocotesc cu totul posturile sau le reduc la cât mai puţin cu putinţă. Astfel, chiar o bună parte dintre cei care ţin să se apropie de Sfintele Taine nu postesc din Postul Mare decât cel mult două săptămâni, adică cea de la începutul şi cea de la sfârşitul Postului (Săptămâna Mare).

Ba mulţi chiar încearcă să-şi justifice „biblic“ indolenţa în ceea ce priveşte ţinerea postului. Adeseori auzi o justificare cu acest cuvânt al Mântuitorului: „Nu ceea ce intră în gură spurcă pe om, ci ceea ce iese din gură, aceea spurcă pe om“ (Mt. 15, 11; cf. Mc. 7, 15).

Este, oare, aceasta o afirmaţie a Domnului împotr iva postu lui? Nicidecum! A o cita ca temei pentru neînfrânarea pântecelui înseamnă a păcătui în modul cel mai grav împotriva Sfintei Scripturi, de fapt împotriva lui Hristos Însuşi. Cea dintâi regulă pentru interpretarea corectă a textelor sfinte este regula contextului. Adică: orice text biblic trebuie

interpretat ţinându-se seama de contextul în care a fost rostit - dacă este vorba de un cuvânt al Mântuitorului - şi de contextul în care el apare în respectiva scriere inspirată. Cuvântul citat mai sus - şi folosit cu nonşalanţă împotriva postului - apare într-un context în care „fariseii şi cărturarii“ îi acuză pe ucenicii lui Iisus de călcarea „datinii bătrânilor“, prin faptul că nu-şi spală mâinile înainte de masă. Drept răspuns, Domnul îi acuză pe acuzatori că pun „datina bătrânilor“ mai presus de poruncile dumnezeieşti (Mt. 15, 1 şi urm.). Aşadar, cuvintele citate nu se referă nicidecum la post. Mântuitorul nu neagă valoarea postului, ci pretinsa valoare religioasă a unei simple reguli igienice.

Însăşi Evanghelia de astăzi ne arată că Mântuitorul nici nu Se gândeşte să pună în discuţie postul şi valoarea lui spirituală. Dimpotrivă, El rânduieşte postul printre „faptele dreptăţii“ (Mt. 6, 1), alături de milostenie şi de rugăciune. Sfânta Evanghelie ne spune că El Însuşi Şi-a inaugurat misiunea printr-un post de 40 de zile (Mt. 4, 2; Lc. 4,2), ca un nou Moise. Într-o discuţie cu ucenicii, după vindecarea lunaticului, a şi afirmat puterea pe care o mijloceşte postul în lupta împotriva diavolului: „Acest neam de demoni cu nimic nu poate ieşi, decât numai cu rugăciune şi cu post“ (Mc. 9, 29). Iar despre Sfinţii Apostoli aflăm că posteau (Fapte 13, 2; 14, 23). Sfântul Apostol Pavel, care aminteşte „posturile“ printre mijloacele sale de a-I sluji lui Hristos (II Cor. 6, 5) şi care mărturiseşte că a petrecut „în posturi de multe ori“ (II Cor. 11, 27), arată şi de ce îi este necesar postul, când zice: „Îmi chinuiesc trupul şi îl supun robiei; ca nu cumva, altora propovăduind, eu însumi să mă fac netrebnic“ (I Cor. 9, 27). Şi învaţă: „Vă îndemn, deci, fraţilor, pentru îndurările lui Dumnezeu, să înfăţişaţi trupurile voastre ca pe o jertfă vie, sfântă, bineplăcută lui Dumnezeu, ca p e î n c h i n a r e a v o a s t r ă c e a duhovnicească“ (Rom. 12, 1); şi: „Să

Program de citire zilnică a Sfintei Scripturi şi a vieţii Sfinţilor

umblăm cuviincios, ca ziua: nu în ospeţe şi în beţii, nu în desfrânări şi în fapte de ruşine, nu în ceartă şi în pizmă. Ci îmbrăcaţi-vă în Domnul Iisus Hristos şi grija de trup să nu o faceţi spre pofte“ (Rom. 13, 13-14). Aceste îndemnuri apostolice sunt, de fapt, îndemnuri la post.

Este clar că nici Mântuitorul şi nici Sfinţii Apostoli n-au pus la îndoială necesitatea şi valoarea postului. Iar din cele mai vechi scrieri creştine aflăm că postul a devenit o instituţie chiar de la începuturile Bisericii. Astfel, încă din Didahie, o scriere creştină venerabilă (redactată în ultima parte a veacului I) şi care poartă subtitlul de Învăţătură a Celor Doisprezece Apostoli , aflăm despre postul săptămânal creştin de miercuri şi vineri. Didahia, de altfel, nu încearcă justificarea acestui post, socotind necesitatea şi valoarea sa ca lucruri de sine înţeles. Ea atrage numai atenţia ca zilele de post săptămânale ale creştinilor să fie deosebite de cele ale „făţarnicilor“ (adică ale iudeilor): „Posturile voastre să nu fie cu făţarnicii. Căci ei postesc lunea şi joia. Voi însă postiţi miercurea şi vinerea“ (VIII, 1).

Astfel, în Evanghelia de astăzi, nu postul îl pune în discuţie Mântuitorul, ci pune în discuţie un mod greşit, superficial şi „făţarnic“ de a practica postul, ca şi motivaţia eronată a acestei fapte a „dreptăţii“.

Dar Sfintele Evanghelii ne dau o învăţătură şi mai înaltă despre post, o învăţătură fără precedent în Vechiul Testament sau în iudaismul precreştin. Este vorba de un important cuvânt al

Mântuitorului, în care postului i se dă o semnificaţie eshatologică. Iată textul respectiv: „Atunci au venit la El ucenicii lui Ioan, zicând: Pentru ce noi şi fariseii postim mult, iar ucenicii Tăi nu postesc? Şi Iisus le-a zis: Pot, oare, fiii nunţii să fie trişti câtă vreme mirele este cu ei? Dar vor veni zile când mirele va fi luat de la ei şi atunci vor posti“ (Mt. 9, 14-15; cf. Mc. 2, 18-20; Lc. 5, 33-35).

Minunate sunt aceste cuvinte, iar parabola cu mirele şi cu nuntaşii este extrem de sugestivă. În jurul cerescului Învăţător şi Domn, bucurându-se de prezenţa Lui şi hrăniţi îmbelşugat cu cuvântul şi cu harul Lui, ucenicii uitaseră parcă tot ceea ce ţinea de rânduielile religioase obişnuite în lumea iudaică din care făceau parte. Era un timp unic, acea „puţină vreme“ cât ucenicii au putut contempla în chip direct „slava“ Cuvântului făcut trup, „slavă ca a Unuia-Născut din Tatăl, plin de har şi de adevăr“ (In. 1, 14). Avea să vină însă vremea de întristare (In. 16,20), prin plecarea Domnului de la ei. Când Sfinţii Evanghelişti puneau pe hârtie cuvintele citate mai sus, Mirele Hristos fusese deja luat şi „fiii nunţii“ (creştinii) se aflau deja priveghind şi postind de dorul şi în aşteptarea Mirelui.

Astfel, întreg „timpul Bisericii“, până la revenirea Domnului în slavă, timp în care adevăraţii credincioşi suspină de dorul Mirelui, este pentru ei - şi va fi mereu - un timp în care postul îşi are rolul său, nu numai de înfrânare a trupului, ci şi ca semn al aşteptării eshatologice. (fragment, Ziarul Lumina)

Întâia săptămână din Postul Mare:

Duminică: Rm 13, 11-14; 14, 1-4; Mt 6, 14-21 - Sf. Mc. Cristina din Persia.

Luni: Is 1, 1-20; Lc 21, 8-36 - Sf. Sf. Mc. Alexandru din Pidna, Macedonia.

Marţi: Is 1, 19 - 2, 3; Fc 1, 1-13; Pr 1, 1-20; Mt 6, 1-13 - Sf. Mc. Agapie.

Miercuri: Is 2,3-11; Fc 1,14-23; Pr 1,20-33; Mc 11,22-26; Mt 7,7-8 - Sf. Papas.

Joi: Is 2, 11-21; Fc 1, 24 - 2, 3; Pr 2, 1-22; Mt 7, 7-11 - Sf. Cuv. Alexie.

Vineri: Is 3, 1-13; Fc 2, 4-19; Pr 3, 1-18 - Sf. Ier. Chiril, arhiep. Ierusalimului

Sâmbătă: II Tim 2, 1-10; In 15, 17-27; 16, 1-2 - Sf. Mc. Hrisant și Daria.