duminica floriilor

DUMINICA FLORIILOR ªI A PÃTIMIRII DOMNULUI

Invitatoriul

V. Doamne, deschide-mi buzele.R. ªi gura mea va vesti lauda ta.Ant. Pe Cristos Domnul, care pentru noi a fost ispitit

ºi a pãtimit, veniþi sã-l adorãm.

Psalmul 94 (95)Chemare la preamãrirea lui Dumnezeu

Îndemnaþi-vã unii pe alþii în fiecare zi, pânã când putemzice: „Astãzi!” (Evr 3,13).

1 Veniþi sã cântãm cu veselie Domnului,sã strigãm cu bucurie cãtre stânca mântuirii noastre!

2 Sã mergem înaintea lui cu cântece de laudãºi în cântãri de psalmi sã-l preamãrim!

3 Cãci mare Dumnezeu este Domnulºi mare împãrat peste toþi zeii;

4 în mâna lui sunt adâncurile pãmântuluiºi ale lui sunt înãlþimile munþilor;

5 a lui este marea, cãci el a fãcut-o,ºi mâinile lui au plãsmuit uscatul.

6 Veniþi sã ne închinãm ºi sã ne plecãm în faþa luiºi sã îngenunchem înaintea Domnului,

creatorul nostru,7 cãci el este Dumnezeul nostru,

iar noi suntem poporul pe care el îl pãstoreºte,turma pe care mâna lui o cãlãuzeºte.

8 O, de aþi asculta astãzi glasul lui:„Nu vã împietriþi inimile ca la Meriba, ca în ziua de la Massa, în pustiu;

9 acolo m-au ispitit pãrinþii voºtri,m-au pus la încercare, deºi au vãzut lucrãrile mele.

10 Patruzeci de ani m-a dezgustat neamul acesta;de aceea am zis:

Este un popor cu inima rãtãcitã,11 nu au cunoscut cãile mele;

de aceea am jurat în mânia mea:Nu vor intra în odihna mea!”

Slavã Tatãlui, ºi Fiului, ºi Sfântului Duh.Precum era la început, ºi acum, ºi pururea,

ºi în vecii vecilor. Amin.Ant. Pe Cristos Domnul, care pentru noi a fost ispitit

ºi a pãtimit, veniþi sã-l adorãm.Psalmul cu antifona sa se poate eventual omite, dacã

Invitatoriul se spune înainte de Laude.

Oficiul lecturilor

V. Dumnezeule, vino în ajutorul meu.R. Doamne, grãbeºte-te sã mã ajuþi.


ºi în vecii vecilor. Amin.

IMNUL

Glasurile noastre bucuroase cântãMarea bãtãlie, lupta neînfrântã;Pe Cristos îl cântã, sfânta lui izbândã,Cântã liberarea lumii din osândã.Crucea, instrumentul morþii de ruºine,Semn de biruinþã ºi stindard devine.La-nceputuri, omul, plãmãdit din tinã,A muºcat din pomul vieþii din grãdinã.ªi-a gãsit nu viaþa, însã moartea, plânsul,Atrãgând întreaga lume dupã dânsul.Cum fusese lemnul purtãtor de moarte,Tot el trebuia, deci, viaþa sã ne-o poarte.Boala, rãul, care pe pãmânt existãE rodit de pomul de-amintire tristã.

Duminica Floriilor2

Lemnul crucii însã roade dulci aduce;Viaþa ºi speranþa înfloresc pe cruce.Cum, prin lemn, Satana învinsese-odatã,Tot prin lemn izbânda este câºtigatã.Când soseºte timpul hotãrât de Tatãl,Fiul sãu, din ceruri, vine-n lume, iatã-l!Ziditorul lumii umil se coboarãPe pãmânt ºi prinde trup într-o Fecioarã.Firea noastrã slabã vine s-o îmbrace,Sã ne mântuiascã, sã ne-aducã pace.La sfârºitul vieþii chinuri grele-ndurã,Tatãlui jertfindu-i propria fãpturã.Sub privirea Mamei ce-n dureri se frânge,Moare pe o cruce tot scãldat în sânge;Ca un miel se lasã dus la-njunghiere,Tatãlui i-aduce jertfa ce i-o cere.Slavã þie, Tatã, care din iubireNi l-ai dat pe Fiul preþ de ispãºire.Fiule, mãrire! Tu din ascultareAi bãut paharul patimii amare.Preamãrire þie, Duhule Preasfinte!Îþi jurãm, Treime, dragoste fierbinte. Amin.

PSALMODIA

Ant. 1 Doamne, Dumnezeul meu, tu eºti învãluit înluminã ca într-o hainã, eºti înveºmântat în strãlucire ºimãreþie, aleluia.

Psalmul 103 (104)

Imn lui Dumnezeu creatorulDacã este cineva în Cristos, este fãpturã nouã; cele vechiau trecut, iatã, toate s-au fãcut noi (2Cor 5,17).

I1 Binecuvânteazã, suflete al meu, pe Domnul! *

Doamne, Dumnezeul meu,tu eºti nemãrginit de mare.

Oficiul lecturilor 3

Tu eºti înveºmântat în strãlucire ºi mãreþie, *2 învãluit în luminã ca într-o hainã!

Tu întinzi cerurile ca pe un cort, *3 îþi aºezi pe ape lãcaºurile tale,

îþi faci carul din nori, *umbli pe aripile vântului;

4 tu faci din suflãrile de vânt mesageri ai tãi *ºi din flãcãrile focului slujitori ai tãi.

5 Tu ai aºezat pãmântul pe temeliile sale, *ca sã nu se clatine în veci ºi de-a pururi.

6 Tu l-ai acoperit cu abisulcum l-ai acoperi cu o hainã; *

ºi apele stãteau pânã deasupra munþilor.7 La ameninþarea ta, ele fug, *

la glasul tunetului tãu, sunt cuprinse de groazã;8 se suie pe munþi ºi se coboarã în vãi, *

spre locul pe care l-ai statornicit pentru ele.9 Le-ai pus un hotar pe care nu-l vor trece, *

nici nu se vor întoarce sã acopere pãmântul.10 Tu faci sã þâºneascã izvoarele în vãi *

ºi ele se strecoarã printre munþi.11 Ele adapã toate vieþuitoarele câmpului, *

asinii sãlbatici setea ºi-o potolesc.12 Pãsãrile cerului locuiesc deasupra lor *

ºi dintre ramuri îºi înalþã glasul lor.Ant. Doamne, Dumnezeul meu, tu eºti învãluit în

luminã ca într-o hainã, eºti înveºmântat în strãlucire ºimãreþie, aleluia.

Ant. 2 Domnul a dat hranã din pãmânt ºi vin careînveseleºte inima omului, aleluia.

II13 Tu laºi sã cadã din lãcaºurile tale ploaie peste munþi; *

tu saturi pãmântul cu rodul lucrãrilor tale.14 Tu faci sã creascã iarbã pentru vite *

ºi verdeþuri în folosul omului,ca el sã scoatã hranã din pãmânt: *

15 vinul care înveseleºte inima omului,

Duminica Floriilor4

untdelemnul care face sã strãluceascã faþa sa *ºi pâinea care întãreºte inima omului.

16 Se saturã copacii Domnului, *cedrii Libanului pe care el i-a plantat.

17 În ei pãsãrile îºi fac cuib, *iar barza îºi are locuinþa în chiparoºi.

18 Munþii cei înalþi sunt pentru cerbi *iar stâncile sunt adãpost pentru iepuri.

19 El a fãcut luna ca sã arate timpurile, *ºi soarele care ºtie unde sã apunã.

20 Tu aduci întunericul ºi se face noapte: *atunci miºunã toate fiarele pãdurii,

21 puii de lei rag în cãutare de pradã *ºi cer hrana lor de la Dumnezeu.

22 Când rãsare soarele, se întorc *ºi se duc la culcare în vizuini.

23 Atunci iese omul la lucrarea lui *ºi la munca lui, pânã seara.

Ant. Domnul a dat hranã din pãmânt ºi vin careînveseleºte inima omului, aleluia.

Ant. 3 Dumnezeu a vãzut toate câte le-a fãcut ºi eraufoarte bune, aleluia.

III24 Cât de numeroase sunt lucrãrile tale, Doamne: †

toate le-ai fãcut cu înþelepciune; *pãmântul este plin de creaturile tale.

25 Iatã marea întinsã ºi largã: †într-însa miºunã fiinþe fãrã numãr, *vieþuitoare mici ºi mari;

26 pe ea plutesc corãbii, *în ea este Leviatanul,

pe care l-ai fãcut ca sã se joace într-însa.27 Toate aºteaptã de la tine *

sã le dai hranã, la vreme potrivitã.28 Tu le dai hranã iar ele o adunã, *

tu îþi deschizi mâna ºi ele se saturã de bunãtãþi.


29 Dacã îþi ascunzi faþa, ele îºi pierd puterea, †dacã le iei suflarea, ele mor *ºi se întorc în þãrânã.

30 Tu îþi trimiþi duhul tãu ºi ele vor fi create, *ºi vei reînnoi faþa pãmântului.

31 Slava Domnului sã rãmânã în veci! *Sã se bucure Domnul de lucrãrile sale!

32 El priveºte spre pãmânt ºi acesta se cutremurã; *se atinge de munþi ºi ei fumegã.

33 Voi cânta Domnului cât voi fi, *voi cânta din strune Dumnezeului meu cât voi trãi.

34 Sã ajungã cântecul meu pânã la el *iar eu mã voi bucura în Domnul!

35 Sã piarã pãcãtoºii de pe pãmânt †ºi cei rãi sã nu mai fie! *Binecuvânteazã, suflete al meu, pe Domnul!

Ant. Dumnezeu a vãzut toate câte le-a fãcut ºi eraufoarte bune, aleluia.V. Când voi fi înãlþat de la pãmânt.R. Voi atrage toate la mine.

LECTURA ÎNTÂI

Din Scrisoarea cãtre Evrei 10,1-18

Sfinþirea noastrã prin sacrificiul lui CristosFraþilor, 1 legea, care are o umbrã a bunurilor viitoare,

ºi nu înfãþiºarea realitãþilor – prin jertfele aduse neîn-cetat în fiecare an – nu poate nicidecum sã-i desãvâr-ºeascã pe cei care se apropie. 2 Altfel, nu ar înceta oarejertfele aduse, dacã cei care aduc cult, curãþaþi o datãpentru totdeauna, nu ar mai avea conºtiinþa pãcatelor?3 Dar tocmai în aceste jertfe, în fiecare an, se face amin-tirea pãcatelor. 4 Pentru cã sângele taurilor ºi al þapilornu poate sã înlãture pãcatele.5 Pentru aceasta, intrând în lume, el spune:Tu n-ai voit nici jertfã, nici ofrandã,ci mi-ai alcãtuit un trup.6 Nu þi-au plãcutnici arderile de tot, nici jertfele pentru pãcat.

Duminica Floriilor6

7 Atunci am zis:Iatã, vin– în sulul cãrþii este scris despre mine –ca sã fac voinþa ta, Dumnezeule!

8 Dupã ce a spus mai întâi: Tu n-ai voit ºi nici nuþi-au plãcut jertfele ºi ofrandele, arderile de tot ºi jertfelepentru pãcat – acestea sunt totuºi oferite conform legii –9 acum, zice, iatã, vin ca sã fac voinþa ta. Astfel, desfiin-þeazã jertfa dintâi ca s-o întemeieze pe a doua. 10 Datoritãacestei voinþe, suntem sfinþiþi prin jertfa trupului lui IsusCristos, o datã pentru totdeauna.

11 Pe când orice preot stã în picioare pentru a aducecult în fiecare zi ºi a oferi de multe ori aceleaºi jertfe,care nu pot nicidecum sã înlãture pãcatele, 12 el, oferindo singurã jertfã pentru pãcate, s-a aºezat pentru totdeaunala dreapta lui Dumnezeu, 13 aºteptând de acum ca duº-manii lui sã fie puºi sub picioarele sale, 14 pentru cã el,printr-o singurã jertfã, i-a dus la desãvârºire pentru tot-deauna pe cei care sunt sfinþiþi.

15 Dar ºi Duhul Sfânt dã mãrturie despre aceasta,cãci, dupã ce a spus:16 Aceasta este alianþa pe care o voi încheia cu ei,dupã zilele acelea, Domnul spune:Voi pune legile mele în inima lorºi le voi înscrie în mintea lor,17 ºi:ªi nu-mi voi mai amintide pãcatele ºi de nelegiuirile lor.

18 Or, unde este iertarea acestora, nu mai este nevoiede jertfã pentru pãcate.

RESPONSORIUL Cf. Evr 10,5-7.4 (Ps 39 [40],7-8)R. Tu n-ai voit jertfã, nici ofrandã, ci mi-ai alcãtuit

un trup; nu þi-au plãcut arderile de tot pentru pãcat,atunci am zis: * Iatã vin, Dumnezeule, ca sã fac voinþa ta.V. Pentru cã sângele taurilor ºi al þapilor nu poate sã

înlãture pãcatele, de aceea Cristos, intrând în lume,spune: * Iatã vin.


LECTURA A DOUA

Din Discursurile sfântului Andrei din Creta, episcop(Disc. 9, Despre ramurile de palmier:

PG 97, 990-994)Binecuvântat este cel care vine în numele Domnului,

regele lui IsraelVeniþi sã urcãm împreunã pe Muntele Mãslinilor ºi

sã ieºim în întâmpinarea lui Cristos care se întoarceastãzi din Betania ºi se apropie de bunã voie de pãti-mirea sa venerabilã ºi fericitã, pentru a împlini misterulmântuirii noastre.

Vine spre Ierusalim de bunã voie, a coborât din cerpentru noi, pentru a ne face sã urcãm cu el sus, în cer,deasupra oricãrui principat ºi oricãrei puteri, stãpâniriºi domnii ºi deasupra oricãrui nume rostit (Ef 1,21).

A venit nu pentru a cuceri gloria, nu în lux ºi cu pom-pã. Nu se va certa, spune, nici nu va striga ºi nici nu vaauzi cineva glasul lui prin pieþe (Mt 12,19). Va fi blândºi umil ºi va intra cu o hainã uzatã ºi în stare de sãrãcie.

Sã alergãm ºi noi împreunã la cel care se grãbeºtespre pãtimire ºi sã-i imitãm pe cei care i-au ieºit înîntâmpinare. Însã nu pentru a aºterne înaintea lui de-alungul drumului ramuri de mãslin sau de palmier, hainesau altele de felul acesta, ci ca ºi cum am pune în proster-nare umilã ºi în adoraþie profundã înaintea picioarelorsale persoanele noastre, încât sã-l primim pe Cuvântullui Dumnezeu care înainteazã ºi sã-l primim în noi înºinepe acel Dumnezeu pe care nici un loc nu-l poate cuprinde.

El, care este însãºi blândeþea, se bucurã sã vinã la noiblând. Rãsare, pentru a spune aºa, deasupra amurguluiorgoliului nostru, sau, mai bine zis, intrã în umbra jos-niciei noastre, devine intimul nostru, devine unul dintrenoi pentru a ne ridica ºi a ne conduce la sine.

El a urcat spre rãsãrit deasupra cerurilor cerurilor(cf. Ps 67,34), adicã în culmea gloriei ºi a triumfuluisãu divin, ca principiu ºi anticipare a condiþiei noastreviitoare. Totuºi, nu pãrãseºte neamul omenesc, pentrucã îl iubeºte, pentru cã vrea sã înalþe cu sine natura

Duminica Floriilor8

umanã, ridicând-o din josniciile pãmântului spre glorie.Aºadar, sã ne aºternem cu umilinþã înaintea lui Cristospe noi înºine, în locul hainelor sau al ramurilor neînsu-fleþite ºi al frunzelor verzi care bucurã ochii numai pentrucâteva ore ºi sunt destinate sã piarã. Sã ne aºternem penoi înºine îmbrãcaþi cu harul sãu, sau, mai bine zis, îm-brãcaþi cu el însuºi, deoarece toþi câþi aþi fost botezaþi înCristos v-aþi îmbrãcat în Cristos (cf. Gal 3,27) ºi sã neprosternãm la picioarele sale ca niºte haine aºternute.

Din cauza pãcatului, înainte eram roºii ca purpura,apoi, prin apa mântuitoare a Botezului, am ajuns la albulcurat al lânii, pentru a putea oferi învingãtorului morþiinu numai simple ramuri de palmier, ci trofee ale victoriei.

Agitând ramurile spirituale ale sufletului, sã aclamãmºi noi cu sfinþenie în fiecare zi, alãturi de copii: Binecu-vântat este cel care vine în numele Domnului, regele luiIsrael (cf. Lc 19,38).

RESPONSORIUL Cf. In 12,12.13; cf. Mt 21,8.9R.Auzind cã Isus a venit la Ierusalim, poporul a ieºit

în întâmpinarea lui. Atunci, o mare mulþime ºi-a întinshainele pe drum în timp ce alþii agitau ramuri din copaciºi strigau: * Osana Fiului lui David! Binecuvântat celcare vine în numele Domnului!V. Mulþimile care mergeau înaintea lui ºi cele care îl

urmau strigau cu glas puternic: * Osana.

IMNUL TE DEUMPe tine, Dumnezeule, te lãudãm,Pe tine, Doamne, te mãrturisim.

Pe tine, veºnicul Pãrinte,Tot pãmântul te cinsteºte.

Þie toþi îngerii, cerurile ºi toate puterile,Heruvimii ºi serafimii îþi cântã fãrã încetare:

Sfânt, sfânt, sfânt e Domnul, Dumnezeul Sabaot!Plin e cerul ºi pãmântul de mãrirea slavei tale!

Pe tine te mãreºte corul preaslãvit al apostolilor;Pe tine te slãveºteNumãrul vrednic de laudã al profeþilor;


Pe tine te laudã ceata strãlucitã a martirilor;Pe tine te mãrturiseºte sfânta BisericãPe toatã faþa pãmântului:

Pe tine, Tatãl, a cãrui slavã este fãrã de sfârºit,ªi pe Fiul tãu, unic, adevãrat ºi vrednic de închinare,

ªi pe Duhul Sfânt, Mângâietorul.Tu eºti regele mãririi, Cristoase,

Tu eºti Fiul cel veºnic al Tatãlui.Pentru mântuirea noastrãTu nu te-ai sfiit sã te cobori în sânul Fecioarei.

Tu ai biruit ghimpele morþiiªi ai deschis celor ce cred împãrãþia cerurilor.

Tu stai de-a dreapta lui DumnezeuÎntru mãrirea Tatãlui.

Noi credem cã vei veni ca judecãtor,Deci, pe tine te rugãm sã vii în ajutorul slugilor talePe care le-ai rãscumpãrat cu sângele tãu scump.

Învredniceºte-ne sã fim numãraþi printre sfinþii tãiÎn slava ta cereascã.¶ Mântuieºte, Doamne, poporul tãu

ªi binecuvânteazã moºtenirea ta.Cãlãuzeºte-i ºi înalþã-i pe ei pânã în veac.

În toate zilele te binecuvântãmªi lãudãm numele tãu în veci ºi în vecii vecilor.

Binevoieºte, Doamne, în ziua aceastaSã ne fereºti de pãcat.

Miluieºte-ne, Doamne, miluieºte-ne.Fie, Doamne, mila ta asupra noastrãPrecum am nãdãjduit ºi noi în tine.

În tine, Doamne, am nãdãjduitªi nu voi regreta în veci.

¶ Aceastã ultimã parte a imnului se poate omite, la alegere.

Rugãciunea de încheiereDumnezeule atotputernic ºi veºnic, tu ai dat neamului

omenesc un exemplu de umilinþã în Mântuitorul nostru,care s-a fãcut om ºi a îndurat moartea pe cruce: dã-neharul sã învãþãm a-l urma cu rãbdare, ºi astfel, sã neînvrednicim a fi pãrtaºi de învierea sa. El care, fiind

Duminica Floriilor10

Dumnezeu, împreunã cu tine vieþuieºte ºi domneºte, înunire cu Duhul Sfânt, în toþi vecii vecilor. R. Amin.

Se încheie, cel puþin când se recitã comun, cu aclamaþia:Sã-l binecuvântãm pe Domnul.R. Mulþumim lui Dumnezeu.

Laudele




IMNUL

Cuie, lance, cruce, ucigaºe scule,Dornice de sânge, crude, nesãtule!Rãstignit pe cruce, sus, lângã cetate,Salvatorul nostru în dureri se zbate;Sângele ce-l varsã în dureri amareE menit sã spele lumea de-ntinare.Cruce, de când Domnul e bãtut în cuie,Nicãieri pe lume lemn mai nobil nu e.Rodul ºi sãmânþa, minunata floareCe-o oferi tu lumii, e Cristos ce moare.Din unealta morþii ce-ai fost mai-nainte,Ai ajuns obiectul închinãrii sfinte.Arbore al vieþii, lasã sã se pleceRamurile tale, lasã trupul receBraþele din cuie sã ºi le desprindã,Ca sã-mbrãþiºeze lumea suferindã,Lasã-l sã coboare, ca sã ne audãCum ne plângem vina pentru moartea-i crudã.Cruce glorioasã, tu eºti lemnul carePorþi pe tine preþul de rãscumpãrare.Toatã-mpurpuratã de preasfântul sânge,

Laudele 11

Tu îl ierþi pe cel ce vina ºi-o deplânge.Celui ce-ºi trãieºte viaþa în derivãTu îi eºti salvarea, cruce milostivã.Slavã þie, Tatã, care din iubireNi l-ai dat pe Fiul preþ de ispãºireFiule, mãrire! Tu din ascultareAi bãut paharul patimii amare.Preamãrire þie, Duhule Preasfinte!Îþi jurãm, Treime, dragoste fierbinte. Amin.

PSALMODIA

Ant. 1 Mulþimea, care venise la sãrbãtoare, strigaînaintea Domnului: Binecuvântat cel care vine în nu-mele Domnului, osana întru cei de sus!

Psalmul 117 (118)Glas de bucurie ºi de mântuire

Aceasta este piatra pe care aþi dispreþuit-o voi, cons-tructorii, ºi care a ajuns piatrã unghiularã (Fap 4,11).

1 Lãudaþi-l pe Domnul pentru cã este bun: *veºnicã este îndurarea lui!

2 Sã spunã acum Israel cã este bun: *veºnicã este îndurarea lui!

3 Sã spunã acum casa lui Aron cã este bun: *veºnicã este îndurarea lui!

4 Sã spunã acum cei care se tem de Domnul: *veºnicã este îndurarea lui!

5 În strâmtorare am strigat spre Domnul: *Domnul mi-a rãspuns ºi m-a scos în larg.

6 Domnul este de partea mea *ºi nu mi-e teamã de nimic: ce poate sã-mi facã omul?

7 Domnul este de partea mea, el îmi vine în ajutor, *iar eu mã uit cu dispreþ la duºmanii mei.

8 Mai bine este sã-þi cauþi adãpost la Domnul *decât sã te încrezi în oameni.

9 Mai bine este sã-þi cauþi adãpost la Domnul *decât sã te încrezi în cei puternici.


10 Toate neamurile m-au înconjurat: *în numele Domnului le-am nimicit.

11 M-au înconjurat, m-au împresurat: *în numele Domnului le-am nimicit.

12 M-au înconjurat ca roiurile de albine, †s-au aprins ca un foc de spini: *în numele Domnului le-am nimicit.

13 M-au îmbrâncit cu putere, ca sã cad, *dar Domnul mi-a venit în ajutor.

14 Domnul este tãria ºi lauda mea: *el este mântuirea mea.

15 Strigãte de bucurie ºi de biruinþã *se aud în corturile celor drepþi:

16 „Dreapta Domnului a fãcut lucruri minunate, †dreapta Domnului m-a înãlþat, *dreapta Domnului a fãcut lucruri minunate”.

17 Nu voi muri, ci voi trãi *ºi voi istorisi faptele Domnului.

18 Domnul m-a pedepsit, da, m-a pedepsit, *dar nu m-a lãsat pradã morþii.

19 Deschideþi-mi porþile dreptãþii, *ca sã intru ºi sã aduc mulþumire Domnului.

20 Aceasta este poarta Domnului: *cei drepþi vor intra printr-însa.

21 Te laud pentru cã m-ai ascultat *ºi ai fost salvarea mea.

22 Piatra pe care au aruncat-o zidarii *a ajuns în capul unghiului.

23 Domnul a fãcut acest lucru *ºi este minunat în ochii noºtri.

24 Aceasta este ziua pe care a fãcut-o Domnul, *sã ne bucurãm ºi sã ne veselim într-însa.

25 Doamne, mântuieºte-mã, *Doamne, dã-mi biruinþã!

26 Binecuvântat este cel care vineîn numele Domnului. *

Vã binecuvântãm din casa Domnului.

Laudele 13

27 Domnul este Dumnezeu ºi ne lumineazã. *Alcãtuiþi alaiul cu ramuri înverzite

pânã la treptele altarului.28 Tu eºti Dumnezeul meu, pe tine te laud; *

Dumnezeul meu, pe tine te preamãresc.29 Lãudaþi-l pe Domnul pentru cã este bun: *

veºnicã este îndurarea lui!

Ant. Mulþimea, care venise la sãrbãtoare, strigaînaintea Domnului: Binecuvântat cel care vine în nu-mele Domnului, osana întru cei de sus!

Ant. 2 Împreunã cu îngerii ºi cu cei trei tineri sã fimaflaþi credincioºi ºi noi, strigând biruitorului asupramorþii: „Osana întru cei de sus!”

Cântarea Dan 3,52-57

Toatã fãptura sã-l laude pe DomnulCreatorul... e binecuvântat în veci (Rom 1,25).52 Binecuvântat eºti, Doamne,

Dumnezeul pãrinþilor noºtri, *ºi lãudat ºi preamãrit în veci!

Binecuvântat este numele sfânt al slavei tale, *prealãudat ºi preamãrit în veci.

53 Binecuvântat eºti în lãcaºul gloriei tale sfinte, *prealãudat ºi preamãrit în veci.

54 Binecuvântat eºti pe tronul împãrãþiei tale, *prealãudat ºi preamãrit în veci.

55 Binecuvântat eºti tu, care cercetezi adâncurile, †care ºezi peste heruvimi, *ºi lãudat ºi preamãrit în veci.

56 Binecuvântat eºti în tãria cerului *ºi lãudat ºi preamãrit în veci.

57 Binecuvântaþi-l toate lucrãrile Domnului, pe Domnul; *lãudaþi-l ºi preamãriþi-l în veci!


Ant. Împreunã cu îngerii ºi cu cei trei tineri sã fimaflaþi credincioºi ºi noi, strigând biruitorului asupramorþii: „Osana întru cei de sus!”

Ant. 3 Binecuvântat este cel care vine în numele Dom-nului; pace în cer ºi mãrire întru cei de sus!

Psalmul 150

Lãudaþi-l pe DomnulCântaþi cu duhul, cântaþi cu mintea: lãudaþi-l pe Dum-nezeu cu sufletul ºi cu trupul vostru (Hesychius).

1 Lãudaþi-l pe Domnul în lãcaºul sãu sfânt, *lãudaþi-l în firmamentul puterii sale.

2 Lãudaþi-l pentru faptele sale minunate, *lãudaþi-l pentru mãreþia sa nesfârºitã.

3 Lãudaþi-l cu sunete de trompetã, *lãudaþi-l cu chitarã ºi harpã.

4 Lãudaþi-l cu timpane ºi dansuri, *lãudaþi-l cu instrumente de suflat ºi coarde.

5 Lãudaþi-l cu cimbale plãcut sunãtoare, †lãudaþi-l cu cimbale de veselie. *Sã-l laude pe Domnul toatã suflarea!

Ant. Binecuvântat este cel care vine în numele Dom-nului; pace în cer ºi mãrire întru cei de sus!

LECTURA SCURTÃ Zah 9,9Tresaltã de bucurie, fiica Sionului! Strigã de veselie,

fiica Ierusalimului! Iatã, regele tãu vine la tine; el e dreptºi biruitor.

RESPONSORIUL SCURT

R. Ne-ai rãscumpãrat, Doamne, * prin sângele tãu!Ne-ai rãscumpãrat.V. Din toate seminþiile ºi limbile ºi popoarele ºi nea-

murile, * prin sângele tãu! Slavã Tatãlui. Ne-ai rãscum-pãrat.

Laudele 15

Ant. la Benedictus: Cei care mergeau înainte ºi ceicare veneau în urmã strigau: Osana! Binecuvântat sãfie cel care vine în numele Domnului! Binecuvântatãsã fie împãrãþia ce vine, a pãrintelui nostru David!

CÂNTAREA DIN EVANGHELIE – BENEDICTUS Lc 1,68-79Despre Mesia ºi Înaintemergãtorul sãu

68 Binecuvântat este Domnul, Dumnezeul lui Israel, *pentru cã a vizitat ºi a rãscumpãrat poporul sãu,

69 ºi ne-a înãlþat o putere de mântuire *în casa lui David, slujitorul sãu,

70 precum a promis prin gura sfinþilor sãi profeþi *care au fost în vechime,

71 sã ne mântuiascã de vrãjmaºii noºtri *ºi de mâna tuturor acelora care ne urãsc.

72 Astfel îºi aratã îndurarea faþã de pãrinþii noºtri *ºi îºi aduce aminte de legãmântul sãu cel sfânt.

73 De jurãmântul pe care l-a fãcut lui Abraham,pãrintele nostru, *

cã ne va dãrui harul,74 ca, eliberaþi din mâna duºmanilor noºtri, *

sã-i slujim fãrã teamã,75 în sfinþenie ºi dreptate, sub privirea lui, *

în toate zilele vieþii noastre.76 Iar tu, copile, profet al Celui Preaînalt te vei chema: *

cãci vei merge înaintea Domnuluisã pregãteºti cãile sale,

77 pentru a da poporului sãu cunoºtinþa mântuirii *întru iertarea pãcatelor,

78 prin iubirea îndurãtoare a Dumnezeului nostru, *cu care ne va vizita, Cel care Rãsare din înãlþime

79 ca sã lumineze pe cei care se aflã în întunericºi în umbra morþii *

ºi sã îndrepte paºii noºtri pe calea pãcii.Slavã Tatãlui ºi Fiului *

ºi Sfântului Duh.Precum era la început ºi acum ºi pururea *



Ant. Cei care mergeau înainte ºi cei care veneau înurmã strigau: Osana! Binecuvântat sã fie cel carevine în numele Domnului! Binecuvântatã sã fieîmpãrãþia ce vine, a pãrintelui nostru David!

RUGÃCIUNEA UNIVERSALÃ

Sã-l adorãm pe Cristos, care, intrând în Ierusalim, afost aclamat de mulþime ca Rege ºi Mesia. Sã-i dãmslavã cu bucurie:

Binecuvântat cel care vine în numele Domnului!Osana, Fiule al lui David ºi Rege al veacurilor,– osana, þie, care ai triumfat asupra morþii ºi a iadului!Tu, care te-ai suit la Ierusalim spre a pãtimi ºi a intraastfel în glorie,– cãlãuzeºte Biserica ta spre Paºtele veºnic!Tu, care ai fãcut din crucea ta pomul vieþii,– dãruieºte cu îmbelºugare roadele ei celor renãscuþi prin

Botez!Cristoase, mântuitorul nostru, care ai venit sã-i mântu-ieºti pe cei pãcãtoºi,– binevoieºte a-i primi în împãrãþia ta pe cei care cred,

nãdãjduiesc ºi iubesc!Tatãl nostru.


omenesc un exemplu de umilinþã în Mântuitorul nostru,care s-a fãcut om ºi a îndurat moartea pe cruce: dã-neharul sã învãþãm a-l urma cu rãbdare, ºi astfel, sã neînvrednicim a fi pãrtaºi de învierea sa. El care, fiindDumnezeu, împreunã cu tine vieþuieºte ºi domneºte, înunire cu Duhul Sfânt, în toþi vecii vecilor. R. Amin.

Dacã se recitã individual, se face încheierea astfel:Domnul sã ne binecuvânteze, sã ne apere de orice

rãu ºi sã ne ducã la viaþa veºnicã. R. Amin.

Laudele 17

Ora medie




IMNUL

E bucurie, e veste bunã,Cãci vine Domnul ca sã rãpunã,Prin suferinþã, luptã ºi trudã,Moartea cea tristã, moartea cea crudã.Îi iese-n faþã cetatea sfântã,Ramuri agitã, strigã ºi cântã,Umple vãzduhul de osanaleªi îi aºterne haine pe cale.Ca ºi norodul cetãþii sfinte,Iasã-i creºtinii azi înainte;Toþi la o parte plânsetul lese-lªi sã-i înalþe cântecul vesel.Slavã þi-aducem, Doamne Isuse,Din ale noastre inimi supuse.Vesel, ferice, astãzi pãmântu-i,Cãci cu-ndurare vii sã ne mântui.Pânã la ceruri cântul strãbatã.Cinstea primeºte-o, veºnice Tatã.Þie, Cristoase, slavã-n vecie,Duhule Sfinte, slavã ºi þie. Amin.

PSALMODIA

Ant. Dupã cum mã cunoaºte pe mine Tatãl, îl cunoscºi eu pe Tatãl ºi viaþa mi-o dau pentru oile mele.

Psalmul 22 (23)Pãstorul cel bun


Mielul va fi pãstorul lor ºi îi va duce la izvoarele apelorvieþii (Ap 7,17).

1 Domnul este pãstorul meu, *nu voi duce lipsã de nimic;

2 el mã paºte pe pãºuni verzi, †mã conduce la ape de odihnã, *

3 îmi învioreazã sufletul.Mã cãlãuzeºte pe cãrãri drepte, *

de dragul numelui sãu.4 Chiar dacã ar fi sã umblu

prin valea întunecatã a morþii, †nu mã tem de nici un rãu, *cãci tu eºti cu mine,

toiagul ºi nuiaua ta mã mângâie.5 Tu pregãteºti masã pentru mine

în faþa duºmanilor mei, †îmi ungi capul cu untdelemn *ºi paharul meu e plin de se revarsã.

6 Da, fericirea ºi îndurarea mã vor însoþiîn toate zilele vieþii mele *

ºi voi locui în casa Domnuluipânã la sfârºitul zilelor mele.

Psalmul 75 (76)Aducere de mulþumire pentru biruinþã

Îl vor vedea pe Fiul Omului venind pe norii cerului(Mt 24,30).

I2 Dumnezeu este cunoscut în Iuda, *

mare este numele sãu în Israel.3 Cortul sãu e aºezat în Salem *

ºi locuinþa sa în Sion.4 Acolo el a frânt sãgeþile arcului, *

scutul, sabia ºi rãzboiul.5 Prealuminos eºti tu ºi admirabil, *

mai mare decât munþi de prãzi!

Ora medie 19

6 Au fost despuiaþi curajoºii, †s-au cufundat în somn *ºi toþi cei viteji nu-ºi mai gãsesc puterea.

7 La ameninþarea ta, Dumnezeul lui Iacob, *au înlemnit ºi carele ºi caii.

II8 Înfricoºãtor eºti tu: cine va sta în faþa ta *

când se dezlãnþuie mânia ta?9 Din ceruri ai rostit sentinþa ta; *

pãmântul se cutremurã ºi amuþeºte10 când se ridicã Dumnezeu la judecatã, *

ca sã-i mântuiascã pe toþi cei sãrmani de pe pãmânt.11 Omul lovit de mânia ta te preamãreºte *

ºi cei care scapã de mânie îþi fac sãrbãtoare.12 Faceþi promisiuni Domnului, Dumnezeului vostru,

ºi împliniþi-le, *toþi cei din jurul lui sã-i aducã daruri

Celui Înfricoºãtor,13 lui, care le ia principilor vlaga *

ºi e temut de toþi regii pãmântului.Ant. Dupã cum mã cunoaºte pe mine Tatãl, îl cunosc

ºi eu pe Tatãl ºi viaþa mi-o dau pentru oile mele.

LECTURA SCURTÃ 1Pt 4,13-14Întrucât participaþi la suferinþele lui Cristos, bucura-

þi-vã, ca sã puteþi tresãlta de bucurie ºi la arãtarea glorieilui. Dacã sunteþi batjocoriþi în numele lui Cristos, fericiþisunteþi, pentru cã Duhul mãririi ºi al lui Dumnezeu seodihneºte peste voi.V. El a purtat suferinþele noastre.R. ªi a luat asupra sa fãrãdelegile noastre.


omenesc un exemplu de umilinþã în Mântuitorul nostru,care s-a fãcut om ºi a îndurat moartea pe cruce: dã-ne


harul sã învãþãm a-l urma cu rãbdare, ºi astfel, sã neînvrednicim a fi pãrtaºi de învierea sa. El care, fiindDumnezeu, vieþuieºte ºi domneºte în toþi vecii vecilor.R. Amin.

Se încheie, cel puþin când se recitã comun, cu aclamaþia:Sã-l binecuvântãm pe Domnul.R. Mulþumim lui Dumnezeu.

Vesperele II




IMNUL

Iatã, taina crucii tuturor apare.Steag al mântuirii, þi-aduc închinare.Cu pãcatul nostru pe tine se suieZiditorul lumii ºi e prins în cuie.Sub privirea Mamei ce sub cruce plânge,Din coasta-þi strãpunsã izvorãºte sânge;Sângele tãu, Doamne, dã-ni-l sã ne spelePetele lãsate de pãcate grele.O, copac prea nobil, o, tu, cruce sfântã,Purpurã de sânge falnic te-nveºmântã!Lemn menit s-atingã membrele divine,Nu existã altul mai de preþ ca tine!Ca-ntr-un naufragiu, salvatoare bârnã,Mântuirea lumii doar de tine-atârnã.Omul poate iarãºi raiul sã îl vadã,Iar infernul pierde ce-a luat ca pradã.Crucea e altarul jertfei sângeroase,Victima de jertfã eºti chiar tu, Cristoase;Dacã tu pieirea o gãseºti prin cruce,Nouã, dimpotrivã, viaþã ne aduce.

Vesperele II 21

Cruce glorioasã, slavã-n veci sã-þi fie,Tu, izvor de viaþã ºi speranþã vie.Lemn sfinþit prin sânge, lacrimi ºi durere,Dã-ne harul unei convertiri sincere.Sus, în cer, Treimii slavã fie-n toate;Ea, prin taina crucii, la liman ne scoate.Noi sperãm s-ajungem printr-o viaþã bunãCerul sã-l petrecem veºnic împreunã. Amin.

PSALMODIA

Ant. 1 El a fost lovit ºi umilit, dar Domnul l-a înãlþatcu dreapta sa.

Psalmul 109 (110),1-5.7

Mesia - rege ºi preotEl trebuie sã domneascã pânã ce Dumnezeu îi va punetoþi duºmanii sub picioare (1Cor 15,25).

1 Aºa vorbeºte Domnul cãtre Domnul meu:„ªezi la dreapta mea *

pânã voi pune pe duºmanii tãiaºternut picioarelor tale”.

2 Domnul va întinde din Sion sceptrul puterii tale: *„Domneºte în mijlocul duºmanilor tãi!”

3 În ziua puterii tale, †tu domneºti strãlucind de sfinþenie; *din sânul aurorei, ca roua, te-am nãscut.

4 Domnul s-a jurat ºi nu-i va pãrea rãu: *„Tu eºti preot în veci

dupã rânduiala lui Melchisedec!”5 Domnul este la dreapta ta, *

el va zdrobi regi în ziua mâniei sale.7 Va bea din pârâu pe cale *

ºi, de aceea, îºi va înãlþa capul.Ant. El a fost lovit ºi umilit, dar Domnul l-a înãlþat

cu dreapta sa.


Ant. 2 Sângele lui Cristos ne curãþã ca sã-i slujimDumnezeului celui viu.

Psalmul 113 B (115)

Laudã Dumnezeului adevãratV-aþi întors de la idoli la Dumnezeu, ca sã-i slujiþi Dum-nezeului celui viu ºi adevãrat (1Tes 1,9).

1 Nu nouã, Doamne, nu nouã, †ci numelui tãu dã mãrire *pentru bunãtatea ºi fidelitatea ta.

2 De ce sã spunã pãgânii: *„Unde este Dumnezeul lor?”

3 Dumnezeul nostru este în ceruri *ºi face tot ce voieºte.

4 Idolii lor sunt argint ºi aur, *lucrarea mâinilor omului.

5 Au gurã, dar nu vorbesc; *au ochi, dar nu pot sã vadã;

6 au urechi, dar nu aud; *au nas, dar nu pot sã miroase;

7 au mâini, dar nu pipãie; †au picioare, dar nu pot sã meargã; *din gâtul lor nu iese nici un sunet.

8 Ca ei vor fi cei care i-au fãcut *ºi toþi cei care se încred în ei.

9 Casa lui Israel nãdãjduieºte în Domnul: *el este ajutorul ºi scutul lor.

10 Casa lui Aron nãdãjduieºte în Domnul: *el este ajutorul ºi scutul lor.

11 Cei ce se tem de Domnul nãdãjduiesc în Domnul: *el este ajutorul ºi scutul lor.

12 Domnul îºi aminteºte de noi *ºi ne binecuvânteazã;

va binecuvânta casa lui Israel, *va binecuvânta casa lui Aron;

13 va binecuvânta pe toþi cei ce se tem de Domnul, *pe cei mici ºi pe cei mari.

Vesperele II 23

14 Domnul sã vã facã rodnici *pe voi ºi pe fiii voºtri!

15 Sã fiþi binecuvântaþi de Domnul, *care a fãcut cerul ºi pãmântul.

16 Cerurile, cerurile sunt ale Domnului, *pãmântul însã l-a dãruit fiilor oamenilor.

17 Nu morþii te vor lãuda pe tine, Doamne, *nici toþi cei ce coboarã în împãrãþia tãcerii,

18 ci noi, cei vii, îl binecuvântãm pe Domnul *de acum ºi pânã-n veac.

Ant. Sângele lui Cristos ne curãþã ca sã-i slujimDumnezeului celui viu.

Ant. 3 Cristos a purtat pãcatele noastre în trupul sãu,pe lemn, pentru ca noi, morþi fiind pentru pãcat, sãtrãim pentru dreptate.

Cântarea 1Pt 2,21b-24

Pãtimirea de bunãvoiea lui Cristos, Fiul lui Dumnezeu

21b Cristos a pãtimit pentru voi, lãsându-vã exemplu, *ca sã mergeþi pe urmele sale.

22 El nu a sãvârºit pãcat *ºi nici nu s-a gãsit înºelãciune în gura lui.

23 Insultat fiind, nu a rãspuns la insultã, †chinuit fiind, nu ameninþa, *ci s-a dat pe sine

în mâna celui care judecã cu dreptate.24 El însuºi a purtat pãcatele noastre în trupul sãu, *

pe lemnul crucii,pentru ca noi, murind pentru pãcat,

sã trãim pentru dreptate; *prin rãnile lui aþi fost vindecaþi.

Ant. Cristos a purtat pãcatele noastre în trupul sãu,pe lemn, pentru ca noi, morþi fiind pentru pãcat, sãtrãim pentru dreptate.


LECTURA SCURTÃ Fap 13,26-30aFraþilor, nouã ne-a fost trimis cuvântul acestei mân-

tuiri. De fapt, cei care locuiesc în Ierusalim ºi conducã-torii lor nu l-au recunoscut pe Isus, dar, judecându-l, auîmplinit cuvintele profeþilor, care se citesc în fiecaresâmbãtã. Deºi nu au gãsit în el nici un motiv de con-damnare la moarte, i-au cerut lui Pilat sã-l ucidã. Dupãce au împlinit toate câte erau scrise despre el, l-au datjos de pe lemn ºi l-au pus într-un mormânt. Dar Dum-nezeu l-a înviat.

RESPONSORIUL SCURT

R. Ne închinãm þie, Cristoase, * ºi te binecuvântãm!Ne închinãm.V. Cãci prin crucea ta sfântã ai rãscumpãrat lumea.

* ªi te binecuvântãm! Slavã Tatãlui. Ne închinãm.

Ant. la Magnificat: Bucurã-te, Regele nostru, Fiullui David, Rãscumpãrãtorul lumii! Despre tine au vestitprofeþii cã vei veni sã ne mântuieºti.

CÂNTAREA DIN EVANGHELIE – MAGNIFICAT Lc 1,46-55Tresãltarea de bucurie a sufletului în Domnul

46 Sufletul meu *îl preamãreºte pe Domnul

47 ºi duhul meu tresaltã de bucurie *în Dumnezeu, mântuitorul meu,

48 cãci a privit la smerenia slujitoarei sale. *Iatã, de acum toate popoarele mã vor numi fericitã,

49 cãci mi-a fãcut lucruri mari Cel Atotputernic, *ºi numele lui e sfânt.

50 Milostivirea lui rãmâne din neam în neam *peste cei ce se tem de el.

51 A arãtat puterea braþului sãu, *i-a risipit pe cei mândri în cugetul inimii lor,

52 i-a dat jos de pe tron pe cei puternici *ºi i-a înãlþat pe cei smeriþi;

53 pe cei flãmânzi i-a copleºit cu bunuri, *iar pe cei bogaþi i-a lãsat cu mâinile goale.

Vesperele II 25

54 L-a sprijinit pe Israel, slujitorul sãu, *amintindu-ºi de îndurarea sa,

55 dupã cum a promis pãrinþilor noºtri, *lui Abraham ºi urmaºilor lui în veci.

Slavã Tatãlui ºi Fiului *ºi Sfântului Duh.

Precum era la început ºi acum ºi pururea *ºi în vecii vecilor. Amin.

Ant. Bucurã-te, Regele nostru, Fiul lui David,Rãscumpãrãtorul lumii! Despre tine au vestit profeþiicã vei veni sã ne mântuieºti.

RUGÃCIUNEA UNIVERSALÃSã-l implorãm cu umilinþã pe Mântuitorul neamului

omenesc, care a urcat la Ierusalim spre a pãtimi ºi a intraastfel în glorie:

Sfinþeºte, Doamne, poporulpe care l-ai rãscumpãrat cu sângele tãu!

Isuse, rãscumpãrãtorul nostru, dã-ne harul sã intrãm maiadânc în pãtimirea ta prin pocãinþã,– ca sã dobândim mãrirea învierii!Dã-ne harul sã ne bucurãm de ocrotirea Mamei tale, mân-gâietoarea mâhniþilor,– ºi învaþã-ne sã-i întãrim pe cei întristaþi cu alinarea pe

care ºi noi o primim de la tine!Priveºte la aceia care, din pricina rãutãþii noastre, sepoticnesc pe cale:– vino în ajutorul lor, iar pe noi adu-ne pe calea cea

bunã, pentru ca dreptatea ºi iubirea sã fie biruitoare!Tu, care te-ai smerit fãcându-te ascultãtor pânã la moarte,ºi încã moartea pe cruce,– dã slujitorilor tãi harul de a fi ascultãtori ºi rãbdãtori!Binevoieºte a-i face pe cei rãposaþi asemenea cu trupulmãririi tale– ºi fã-ne ºi pe noi pãrtaºi cândva de fericirea lor!Tatãl nostru.



omenesc un exemplu de umilinþã în Mântuitorul nostru,care s-a fãcut om ºi a îndurat moartea pe cruce: dã-neharul sã învãþãm a-l urma cu rãbdare, ºi astfel, sã neînvrednicim a fi pãrtaºi de învierea sa. El care, fiindDumnezeu, împreunã cu tine vieþuieºte ºi domneºte, înunire cu Duhul Sfânt, în toþi vecii vecilor. R. Amin.

Dacã se recitã individual, se face încheierea astfel:Domnul sã ne binecuvânteze, sã ne apere de orice

rãu ºi sã ne ducã la viaþa veºnicã. R. Amin.

Completoriul




IMNUL

O, Cristoase, nici un soare nu te-ntrece în splendoare;Toatã bezna o alungã raza ta strãlucitoare,Cum Biserica îþi cântã, eºti Luminã din Luminã,Pentru cei ce te contemplã fericire eºti deplinã.Câtã vreme peste fire noaptea neagrã e stãpânã,Mâna ta asupra noastrã cu iubire sã rãmânã.Mãdularele trudite sã gãseascã tihnã-n tine,Sã ne fie somnul dulce ºi visãrile senine.Deºi ochii în neºtire dorm cu pleoapele închise,Urmãrind ce-aduc privirii iluzoriile vise,Inima rãmâne treazã, pentru tine-n somn sã batã.Cãtre noi cu drag þi-aratã faþa ta cea minunatã.Când suntem sub vraja nopþii ºi a viselor domoale,Apãrat de întuneric, duhul rãu ne dã târcoale.

Completoriul 27

Sã nu-ngãdui ca duºmanul cel viclean sã ne rãpunã.Te rugãm trimite-un înger sã ne ia sub paza-i bunã.O, Cristoase, îþi aducem jertfa buzelor curate;Rugãciunea de-nchinare, tu primeºte-o, Împãrate.Tatã veºnic, de asemeni, îþi aducem fiecareCa ºi þie, Duh Preasfinte, sfânt prinos de închinare.

Amin.

PSALMODIA

Ant. Cu aripile sale te va acoperi; nu te vei teme despaima nopþii.

Psalmul 90 (91)Sub ocrotirea Celui Preaînalt

Iatã, v-am dat putere sã cãlcaþi peste ºerpi ºi pestescorpioni (Lc 10,19).

1 Cel care locuieºte sub ocrotirea Celui Preaînalt *ºi se odihneºte la umbra Celui Atotputernic

2 îi spune Domnului: †„Tu eºti locul meu de refugiu ºi fortãreaþa mea, *Dumnezeul meu în care îmi pun încrederea”.

3 Cãci el te va elibera din laþul vânãtorului *ºi de ciuma pustiitoare.

4 El te va acoperi cu aripile lui †ºi vei gãsi refugiu sub penele sale; *fidelitatea lui îþi va fi scut ºi pavãzã.

5 Nu te vei teme nici de spaima nopþii,nici de sãgeata care zboarã ziua, †

6 nici de ciuma care se rãspândeºte în întuneric, *nici de molima care bântuie în plinã zi.

7 Vor cãdea alãturi de tine o mie, †ºi zece mii la dreapta ta, *dar de tine nimic nu se va apropia.

8 E de ajuns cu ochii sã priveºti *ºi vei vedea rãsplata pãcãtoºilor.

9 Pentru cã ai spus: „Tu, Doamne, eºti locul meu de refugiu” *

ºi pe Cel Preaînalt þi l-ai ales adãpost,


10 nici un rãu nu te va lovi, *nici o nenorocire nu se va apropia de locuinþa ta,

11 pentru cã el le va porunci îngerilor sãi *sã te pãzeascã pe toate cãile tale.

12 Ei te vor purta pe mâini, *ca nu cumva sã-þi loveºti piciorul de piatrã;

13 vei pãºi peste lei ºi peste vipere *ºi vei cãlca în picioare pui de lei ºi balauri.

14 Pentru cã nãdãjduieºte în mine, îl voi salva, *îl voi ocroti, pentru cã îmi cunoaºte numele.

15 Când el mã va chema, eu îi voi rãspunde, †voi fi alãturi de el în necazuri. *Îl voi elibera ºi-l voi preamãri.

16 Îi voi dãrui viaþã lungã *ºi îi voi arãta mântuirea mea.

Ant. Cu aripile sale te va acoperi; nu te vei teme despaima nopþii.

LECTURA SCURTÃ Ap 22,4-5Ei vor vedea faþa Domnului, iar numele sãu va fi pe

frunþile lor. Nu va mai fi noapte acolo ºi nu vor maiavea nevoie nici de lumina candelei, nici de luminasoarelui, pentru cã Domnul Dumnezeu îi va lumina iarei vor domni în vecii vecilor.

RESPONSORIUL SCURT

R. În mâinile tale, Doamne, * încredinþez sufletulmeu. În mâinile tale.V.Ne-ai rãscumpãrat, Doamne, Dumnezeul adevã-

rului, * îþi încredinþez sufletul meu. Slavã Tatãlui. Înmâinile tale.

Ant. Mântuieºte-ne, Doamne, când veghem, ocroteº-te-ne când dormim, ca sã veghem cu Cristos ºi sã neodihnim în pace.

CÂNTAREA DIN EVANGHELIE – NUNC DIMITTIS Lc 2,29-32Cristos - lumina neamurilor ºi slava lui Israel

Completoriul 29

29 Acum slobozeºte pe slujitorul tãu, Stãpâne, *dupã cuvântul tãu, în pace,

30 cãci au vãzut ochii mei *mântuirea ta,

31 pe care ai pregãtit-o *înaintea tuturor popoarelor,

32 luminã spre luminarea neamurilor *ºi slava poporului tãu, Israel.

Ant. Mântuieºte-ne, Doamne, când veghem, ocro-teºte-ne când dormim, ca sã veghem cu Cristos ºi sã neodihnim în pace.

Rugãciunea de încheiereSã se înalþe spre tine, Doamne, glasul nostru, care te

roagã cu umilinþã ca, dupã ce am celebrat astãzi tainaînvierii Fiului tãu, sã ne odihnim în pacea ta feriþi detoate relele ºi sã ne trezim bucuroºi de a-þi aduce laudã.Prin Cristos, Domnul nostru. R. Amin.

Apoi se spune binecuvântarea, chiar ºi atunci când se recitãîn particular:

Noapte liniºtitã ºi sfârºit bun sã ne dea nouã atotputer-nicul Dumnezeu. R. Amin.

Antifone finale cãtre sfânta Fecioarã Maria

Apoi se spune una dintre urmãtoarele antifone:

Maicã binecuvântatã a Rãscumpãrãtorului,Poarta cerului pururi deschisã, Steaua mãrii,

vino în ajutorul poporului ce cade ºi vrea sã se ridice,tu, care ai nãscut, spre uimirea fãpturii,

pe Cel Preasfânt ce þi-e Pãrinte,Fecioarã de-a pururi,

care ai primit din gura îngerului Gabriel vestirea,îndurã-te de noi, pãcãtoºii.

Sau:Te bucurã, a cerului Reginã,A îngerilor Doamnã ºi Stãpânã.


Tu-ai odrãslit mlãdiþa mântuiriiªi poartã eºti luminii nemuririi!Te bucurã, Fecioarã preaslãvitã,Decât fãptura toatã mai mãritã!Te salutãm, a cerului minune;Du la Cristos a noastrã rugãciune!

Sau:Bucurã-te, Reginã, Maica milei,

viaþa, mângâierea ºi speranþa noastrã, bucurã-te!Cãtre tine strigãm, surghiuniþii fii ai Evei;cãtre tine suspinãm, gemând ºi plângând

în aceastã vale de lacrimi.Aºadar, Mijlocitoarea noastrã,

întoarce spre noi ochii tãi cei milostiviºi, dupã surghiunul acesta,

aratã-ni-l nouã pe Isus,binecuvântatul rod al trupului tãu.

O milostivã, o blândã, o dulce Fecioarã Marie!Sau:

Sub ocrotirea ta alergãm, sfântã Nãscãtoare de Dum-nezeu, nu ne dispreþui rugãciunile în nevoile noastre, cine mântuieºte pururea de toate primejdiile, Fecioarãslãvitã ºi binecuvântatã. Amin.

Antifone finale cãtre sfânta Fecioarã Maria 31

duminica floriilor

Documents