Parohia Ortodoxă Română „Zămislirea Maicii Domnului”

LA RUSTICA – ROMA, Largo Augusto Corelli, nr. 9

Pr. Ilie Ursachi, Tel. 3207037955

www.zamislireamaiciidomnului.it

Programul sfintelor slujbe:

Duminica şi sărbători - Sf. Liturghie, ora 8:30; A treia vineri din lună – Sf.

Maslu, ora 19-30; Spovedanie - Joi, ora 17:00 şi Sâmbătă, ora 16:00.

Pr. Gabriel care îl înlocuiește pe Pr. Ilie în primele două săptămâni al acestei

luni poate fi contactat la numărul 348 893 2026 iar Pr. Gheorghiță care îl

înlocuiește în ultimele două săptămâni va putea fi contactat la numărul

389 038 6337.

Sf. Liturghie, miercuri 6 august, h 9:00 (Schimbarea la Față a Domnului).

Și anul acesta, contribuția financiară anuală este de 50 euro. Rugăm pe toți

membrii parohiei noastre să ajute, și în acest fel, buna desfășurare a misiunii

pastorale din cadrul familiei noastre duhovnicești de la La Rustica.

Continuăm să ajutăm pe cei 4 copii săraci din România pe care parohia

noastră i-a ”adoptat” de la distanță, prin proiectul episcopiei ”Brațele

părintești”.

Săptămâna a IX-a după Rusalii:

Duminică: I Co 1, 10-17; Mt 14, 14-22 - Sf. Cuv. Isaachie, Dalmat și Faust.

Luni: I Co 11, 31-34; 12, 1-6; Mt 18, 1-11 - Sf. 7 tineri din Efes; Sf. Mc. Tatuil

Marţi: I Co 12, 12-26; Mt 18, 18-22; 19, 1-2, 13-15 - Sf. Cuv. Ioan de la Neamț

Miercuri: II Ptr 1, 10-19; Mt 17, 1-9 - Schimbarea la Față a Domnului.

Joi: I Co 14, 6-19; Mt 20, 17-28 - Sf. Cuvioasă Teodora de la Sihla.

Vineri: I Co 14, 26-40; Mt 21, 12-14, 17-20 - Sf. Ier. Emilian Mărturisitorul.

Sâmbătă: Rm 14, 6-9; Mt 15, 32-39 - Sf. Apostol Matia; Sf. Mc. Antonin.

Program de citire zilnică a Sfintei Scripturi şi a vieţii Sfinţilor

Schimbarea la Față a Domnului Schimbarea la Față a Domnului este prăznuită pe 6 august. Această

sărbătoare amintește de minunea petrecută pe muntele Tabor, unde Hristos își descoperă dumnezeirea Sa prin natura umană pe care a asumat-o. Faptul că Evanghelistul Matei spune despre chipul lui Hristos că era "ca soarele", iar Luca, vorbind despre veșmintele

Sale, menționează că "erau ca zăpada", ne descoperă că firea omenească nu a fost absorbită de cea dumnezeiască în Hristos, căci "zăpada" nu a fost topită de "soarele" din El. Amintim că firea umană și dumnezeiască din Hristos sunt unite în chip neamestecat, neschimbat, neîmpărțit și nedespărțit în Hristos.

Episcopia Ortodoxă Română a Italiei

PAROHIA ,,ZĂMISLIREA MAICII DOMNULUI”

ROMA - LA RUSTICA, L-go Augusto Corelli, nr. 9

An VII, Nr. 29 (3 august 2014)

n vremea aceea Iisus a văzut mulţimea de oameni şi I s-a făcut milă de dânşii şi a tămăduit pe toţi bolnavii lor. Iar când s-a făcut seară, s-au apropiat de Dânsul ucenicii Săi şi I-au zis:

locul acesta este pustiu şi iată e târziu; deci dă drumul mulţimilor, ca să se ducă în sate să-şi cumpere de mâncare. Iisus însă le-a răspuns: nu trebuie să se ducă; daţi-le voi să mănânce. Dar ei I-au spus: nu avem aici decât numai cinci pâini şi doi peşti. Atunci El a zis: aduceţi-le aici

la Mine. După aceea a poruncit oamenilor să şadă pe iarbă şi, luând cele cinci pâini şi cei doi peşti, şi-a ridicat ochii spre cer, a binecuvântat şi, frângând, a dat ucenicilor pâinile, iar ucenicii mulţimilor. Şi au mâncat toţi şi s-au săturat; şi au strâns rămăşiţele de fărâmituri, douăsprezece coşuri pline. Iar cei care mâncaseră erau ca la cinci mii de bărbaţi, afară de femei şi de copii. Îndată după aceea, Iisus a silit pe ucenici Săi să intre în corabie şi să treacă înaintea Lui, pe ţărmul celălalt, până ce El va da drumul mulţimilor.

Duminica a VIII-a după Rusalii

(Înmulțirea pâinilor) Matei 14, 14-22

Apostol: I Corinteni 1, 10-17

Fraţilor, vă îndemn, pentru numele Domnului nostru Iisus Hristos, ca toţi să vorbiţi la fel şi să nu fie dezbinări între voi; ci să fiţi cu totul uniţi în acelaşi cuget şi în aceeaşi înţelegere; căci, fraţii mei, despre voi, prin cei din casa lui Hloe, mi-a venit ştire că la voi sunt certuri. Şi spun aceasta, că fiecare dintre voi zice: Eu sunt al lui Pavel, iar eu sunt al lui Apollo, iar eu sunt al lui Chefa, iar eu sunt al lui Hristos! Oare s-a împărţit Hristos? Nu cumva s-a răstignit Pavel

pentru voi? Sau fost-aţi botezaţi în numele lui Pavel? Mulţumesc lui Dumnezeu că pe nici unul din voi n-am botezat, decât pe Crispus şi pe Gaius, ca să nu zică cineva că aţi fost botezaţi în numele meu. Am botezat şi casa lui Ştefana; afară de aceştia nu ştiu să mai fi botezat pe altcineva. Căci Hristos nu m-a trimis ca să botez, ci să binevestesc, dar nu cu înţelepciunea cuvântului, ca să nu rămână zadarnică crucea lui Hristos.

Pericopa evanghelică a acestei duminici, deşi este una relativ scurtă, conţine multe învăţături de mare importanţă pentru viaţa noastră creştină.

Adesea, Mântuitorul era înconjurat de „mulţimi de oameni“, atât pentru a-L asculta, pentru că „vorbea ca unul care are putere“ şi cum „niciodată n-a vorbit un om ca El“ (cf. In. 7, 46), cât şi „pentru că vindeca orice neputinţă şi boală în popor“ (Mt. 4, 23). Cu unele excepţii, atunci când vindeca bolnavii, Hristos le cerea credinţă: „Credeţi că pot să fac Eu aceasta? (Mt. 9, 28), „fie ţie după cum ai crezut“ (Mt. 8, 13). În Evanghelia de astăzi însă, Sfântul Evanghelist Matei consemnează că Mântuitorului făcându-i-se „milă de ei“, din proprie iniţiativă, a vindecat pe toţi bolnavii lor.

Învăţăm din această Evanghelie că mila lui Dumnezeu este îndreptată spre toţi oamenii. Noi toţi trăim, mai mult sau mai puţin conştient, din mila lui Dumnezeu. De aceea, Sfânta Scriptură este plină de exemple de cereri de milă, iar cultul Bisericii cel mai des face trimitere la milă: „ m i l u i e ş t e -m ă , D um n e z e u l e , după mare mila Ta...“ (Ps. 50, 1) sau „tinde mila Ta spre noi, precum am nădăjduit întru Tine“ sau „cât este de departe cerul de pământ, atât este de mare mila Lui, spre cei ce se tem de El“ (Ps. 102, 11). De asemenea, nu este rugăciune, rânduială, slujbă, Sfântă Taină sau Sfântă Liturghie în care să nu apară scurta şi de mare folos rugăciune Doamne, miluieşte.

Pentru că mila lui Dumnezeu este de mare trebuinţă vieţii noastre, Biserica a rânduit ca ea să fie invocată, ca rugăciune, o dată, de trei ori, de douăsprezece ori, de patruzeci de ori şi chiar o sută de ori consecutiv (la slujba scoaterii Sfintei Cruci). De pildă, la slujba Canonului Mare al Sfântului Andrei Criteanul fiecare strofă (din cele 250) este introdusă cu rugăciunea (cântată) „miluieşte-mă, Dumnezeule, mi lu ie şte -mă“ . Iar cunoscuta rugăciune numită „a inimii“ conţine şi

ea cererea de milă „Doamne Iisuse H r i s t o a s e , F i u l l u i Dumnezeu, miluieşte-mă pe mine păcătosul“.

Însă mila nu este o expresie prezentă doar în cărţile de cult, în rugăciunea individuală sau în cea obştească, ci ea a pătruns în cronici şi chiar în limbajul uzual al poporului. Astfel, domnitorii noştri se intitulau domni „din mila lui Dumnezeu“, iar creştinii adesea, mai cu seamă în situaţii de încercare, când realizau că sunt la limita propriilor puteri, conştientizând nevoia „ajutorului Celui de Sus“, rosteau „mila lui Dumnezeu cu noi“.

Trebuie să-L căutăm pe Dumnezeu „în toată vremea şi în tot ceasul“, întrucât „fără El nu putem face nimic“ (In. 15, 5). Căutându-l cu „inimă înfrântă şi smerită“, El ne dăruieşte nu numai ceea ce cerem, ci în generozitatea Sa ne copleşeşte cu tot ceea ce ne ajută la mântuire. Mulţimile din Sfânta Evanghelie de astăzi au venit la Domnul pentru a-L asculta, însă au primit mult mai mult: vindecare de boli, hrană trupească şi, mai ales, hrană sufletească!

Din Sfintele Evanghelii, în general, aflăm că Mântuitorul se retrăgea adesea „în munte“ sau, ca în cazul de faţă, „în loc pustiu“ (Mt. 14, 13), să se roage (dându-ne astfel exemplu de rugăciune). Aflând aceasta, „mulţimile au venit după El, pe jos, din cetăţi“. Vindecându-le bolnavii, mulţimile puteau să se întoarcă, însă au preferat să rămână cu El, în pofida pustiului, a distanţei, a timpului târziu. Aceasta înseamnă că oamenii nu L-au căuta t doar pent ru a ju t o ru l material, ci, mai cu seamă, pentru „cuvintele vieţii veşnice“ (In. 6, 68). Şi tocmai rămânerea lor mai departe cu Domnul şi ascultarea cu luare-aminte a cuvântului lui Dumnezeu i-a făcut să nu simtă nici oboseala, nici „zăduful zilei“, nici foamea, nici altceva din ceea ce Mântuitorul numeşte sugestiv şi sintetic „grijile acestei lumi“ (Mt. 13, 22). Este împlinirea chemării pe care

Hristos Domnul o adresează tuturor: „Veniţi la Mine toţi cei osteniţi şi împovăraţi şi Eu vă voi odihni pe voi“ (Mt. 11, 28).

Mai învăţăm din această Evanghelie că omul având o structură dihotomică, şi hrana de care are nevoie este tot dublă, corespunzătoare fiecărui element constitutiv. Este mai mult decât semnificativ faptul că atunci „când s-a făcut seară, ucenicii au venit la El şi L-au rugat să dea drumul mulţimilor pentru a merge în sate să-şi cumpere mâncare“. Cu alte cuvinte, mulţimile nici n-au sesizat că s-a făcut seară, nu ele au cerut să plece pentru a căuta de „mâncare“, nici măcar nu ş i -au pus problema hranei materiale, atâta vreme cât, ascultându-L pe Mântuitorul, s-au hrănit în chip spiritual, potrivit cuvintelor Acestuia „că nu numai cu pâine va trăi omul, ci cu tot cuvântul care iese din gura lui Dumnezeu“ (Mt. 4, 4).

De altfel, nu este pentru prima oară când Mântuitorul, în chip pedagogic, le oferă ucenicilor (şi ascultătorilor în general) mai întâi hrana spirituală, după care pe cea materială. De pildă, în convorbirea cu femeia samarineancă: „Ucenicii Lui Îl rugau, zicând: Învăţătorule, mănâncă. Iar El le-a zis: Eu am de mâncat o mâncare pe care voi n-o ştiţi...“ (In. 4, 32), iar în Evanghelia „pescuirii minunate“, Mântuitorul, după ce s-a urcat „într-una din corăbii... învăţa din ea mulţimile, iar când a încetat de a vorbi, a zis lui Simon: depărtaţi la adânc şi lăsaţi în jos mrejele voastre ca să pescuiţi“ (Lc. 5, 3). Este ceea ce Hristos, spre finalul predicii de pe munte, îndeamnă: „Căutaţi mai întâi Împărăţia lui Dumnezeu şi dreptatea Lui şi toate acestea se vor adăuga vouă!“ (Mt. 6, 33). La fel au procedat şi Sfinţii Apostoli. De aceea, Sfântul Apostol Pavel scriindu-le creştinilor din Corint, scrisoare din care s-a citit în Apostolul de astăzi, între altele, le spune: „Căci Hristos nu m-a trimis să botez, ci să binevestesc“ (I Cor. 1, 17), cuvântul lui Dumnezeu constituind o reală şi necesară hrană spirituală.

Învăţăm, de asemenea, că Dumnezeu ne dă atât hrana trupească, „pâinea cea de toate zilele“, cât şi „merindea vieţii veşnice şi antidotul nemuririi“ (Sfântul Ignatie Teoforul). La cererea ucenicilor de a da drumul mulţimilor, Mântuitorul le-a răspuns: „N-au trebuinţă să se ducă: daţi-le voi să mănânce“. Cu alte cuvinte, atâta vreme cât mulţimile au venit la Domnul, la Biserică, în căutarea hranei spirituale, tot de aici trebuie să primească, pe cât posibil, şi hrana

trupească. De aceea, Biserica oferă mai întâi hrana spirituală, după care, în funcţie de nevoi şi în limita posibilităţilor, şi pe cea materială. Plecând de la minunea înmulţirii pâinilor, cei dintâi creştini s-au organizat î n t r - o c o m u n i t a t e

asemănătoare unei fa­milii, ei luând parte, mai întâi, la „frângerea pâinii şi la rugăciune“ (F.A. 2, 41), după care la masa dragostei. Grija Bisericii faţă de fiii ei s-a manifestat mereu, ajutorul ei fiind dat în funcţie de nevoile acestora. Aşa a apărut şi s-a dezvoltat slujirea filantropică a Bisericii, ea cunoscând o primă mare înflorire în vremea Sfântului Vasile cel Mare (†379). Lucrarea lui filantropică a devenit, în timp, reper pentru întreaga Biserică, inclusiv pentru Biserica lui Hristos din Ţările Române. Aceasta a fost şi modelul lucrării social-filantropice a Bisericii noastre în decursul istoriei, slujire reluată, diversificată şi amplificată după 1990, Biserica purtând grijă de fiii ei, atât din perspectivă spirituală, cât şi materială.

În concluzie, mai întâi să-L căutăm pe Dumnezeu şi „dreptatea Lui“. Să cerem mila şi ajutorul Său. Să devenim, prin făptuirea binelui, oamenii prin care lucrează Dumnezeu, ca văzând faptele noastre bune „să-L slăvească pe Tatăl din ceruri“ (Mt. 5, 16). Să ne încredinţăm Lui, fiindcă El ne va purta de grijă, şi să credem cu tărie în cuvântului Psalmistului David, care, „în duh fiind“ (Mt. 22, 43), ne îndeamnă: „Aruncă spre Domnul grija ta şi El te va hrăni“ (Ps. 54, 25). (preluat din Ziarul Lumina)