DUMBRAVA MINUNATA DRAMATIZARE DUPA M .SADOVEANU

PERSONAJE: Povestitor D-na Mia Vasilian Elena -slujnica D-na Emilia D-na Neicu Lizuca Patrocle Locotenentul Micus Sora Soarelui SF. Miercuri Zana Padurii Bunica Bunicul POVESTITOR:,, A fost odată o fetiţă care se numea Lizuca.Era tare necăjită Pentru că cea mai scumpă fiinţă pentru ea ,,mama’’ murise.Nu avea cine să-i şteargă ochii înlăcrimaţi, cine s-o mângâie,cine s-o iubească pentru că în ochii mamei vitrege era ca un ghimpe. Mama ei vitregă, doamna Mia Vasilian,era o cucoană frumoasă mai tânără decât tatăl Lizucăi ,,,Jorj’’ cu 15 ani.Singurul prieten adevărat era pentru Lizuca Patrocle, un câine credincios care o mângâia mereu cu lăbuţele atunci când copila era supărată. Patrocle ţinea locul bunicilor fetiţei care din păcate locuiau departe, la o margine de dumbravă. Bunicii ar fi vrut mult s-o crească pe Lizuca ,dar aceasta moştenea după moartea mamei toată dumbrava, iar doamnei Mia Vasilian i-ar fi prins tare bine s-o vândă.

(La o masă sunt aşezate doamna Mia Vasilian şi vecinele madam Neicu, cucoana Emilia ,care croşetează aşteptând servitoarea (slujnica) să le servescă cu dulceaţă şi cafea )D-na Mia Vasilian: ,,-Nu-nţeleg de ce nu mai aduce cafeaua?’’Madam Neicu : ,, -Lasă madam Vasilian,trebuie să vie, până atunci, o să mai croşetez la mănuşile acestea.’’ (D-na Mia sună clopoţelul)Slujnica(Elena):,, -Aţi sunat coniţă?’’

1

D-na Mia Vasilian: ,,-Ma chere, aşteptam nişte cafele care nu mai sosesc.’’Slujnica: ,,--Îndată, coniţă!’’D-na Mia ( către musafiri),, –Ne aduce şi şerbetul de portocale îndată! La mine madam Neicu şi dragă cucoană Emilia, necazurile sunt cu totul de altă natură. Trebuie să ştiţi, că la marginea târgului acestuia trăiesc nişte bătrâni ridicoli ,,bunicii fetiţei mele. De fiecare dată o cer pe Lizuca lor s-o vadă, că fără ea nu pot trăi. De acolo , copilul a venit cu nişte mutre şi cu nişte obiceiuri de ţărancă , dragele mele încăt ,drept să vă spum mi-i şi groază. E posibil ca la vârsta ei să nu mai poată face o reverenţă în faţa unor persoane mai în vârstă?’’Elena: ,,--Coniţă, domnul locotenent Micuş Lazăr întreabă dacă binevoiţi a-l primi!’’D-na Vasilian:,,--Cum să nu, astăzi e ziua mea de primire, dumnealui e totdeauna bine primit …………domnule Micuş, nu te- am mai văzut de-un secol!’’D-nul locotenent:,,--Doamnă, sunt foarte fericit că nu m-aţi uitat!’’(Se aduce tava cu dulceaţăde servitoare, iar Lizuca se strecoară şi introduce degetele în dulceaţă)D-na Vasilian :,, --Vai!Mi se face rău!’’Elena: ,,--Ce-i ma chere? ’’D-na Vasilian: ,,-Ce înseamnă asta Elena? De câte ori te- am făcut atentă asupra acestor lucruri ?De ce-ai înlemnit,ia-o nu înţelegi că dacă o mai văd trebuie să chemaţi doctorul? Ah, e ceva îngrazitor! Eu i-am spus de multe ori lui Jorj că acest copil e o ruşine! Domnule Micuş, te rog să mai aştepţi puţin ,până ţi-oi aduce altă dulceaţă făcută chiar de mine!’’D-nul Micuş:,, --Sărut mânuşiţele domnă, vă rog nu vă impacientaţi !’’Elena: ,,--Vino încoace gângania naibii ! Din pricina ta să îndur eu observaţii şi ocări?’’Lizuca: ,,--Lasă-mă, dă-mi drumul, tu eşti o servitoare, o să te spun tatei!’’Elena:,, --Da? Ai să mă spui? Domnu’ nu vine degrabă acasă şi până s-o întorce el de la Bucureşti, îţi spânzurăm noi chelea-n băţ! Aşa? Te uiţi chiorâş?Dihanie şi soi rău ce eşti!Mai na şi dobândă, să te duci şi să te-ntorci când te-oi chema eu !’’Lizuca.( merge în cuşca lui Patrocle plângând ) ,,--M-au bătut şi ieri, m-au bătut şi azi Patrocle, mă bat în fiecare zi! Dragul meu Patrocle, tata nu mai vine de la Bucureşti şi pe bunici nu i-am văzut de multă vreme! Nici nu ne mai lasă să ne mai ducem pe acolo! De când a murit mama noi petrecem tare rău!’’Patrocle:,,--Într-adevăr petrecem taaare rău !’’Lizuca : ,,I-auzi mămica asta râde mereu! Mama noastră nu râdea aşa .’’

2

Madam Neicu (în timp ce pleacă ,vede fetiţa şi-i spune) ,, --Ce ai fetiţo,ai plâns?’’ Emilia : ,, --Copil rău ce eşti!’’ Lizuca: ,,--Patrocle, eu nu mai stau aici, mă duc la bunicii mei! (Patrocle merge la bucătărie şi fură căteva felii de pâine) Elena . ,,- Ţiba ,turba naibii, bată-te focul să te bată şi na-i mai ajunge până mâine !’’Lizuca: ,,--Patrocle ,de ce duci pâinea în gură?’’Patrocle: ,,--Pentru că n-am buzunar!’’Lizuca :,, --Atunci s-o strângem la mine s-avem la vreme de nevoie.Ne ducem în lume la bunicii noştri. Vom lua cenuşă şi vom presăra pe unde mergem ca să cunoaştem drumul înapoi. Hai să mergem Patrocle!’’Patrole. ,,Sunt gata de drum Lizuca!’’Lizuca: ,,--Ce facem acum Patrocle? Am terminat cenuşa. De aceea trebuie să apucăm pe drumuşorul de la stânga, trecem de livezi şi prin dumbrava Buciumenilor şi îndată dăm de căsuţa bunicilor.Dacă ajungem la bunici,nu ne mai întoarcem, acolo nu ne bate nimeni , iar bunicuţa are să plângă şi să se bucure că am venit. Pe tine te dor picioarele Patrocle?Patrocle: ,, --Nu mă dor deloc !’’Lizuca: ,,-- Nici pe mine.Uite Patrocle, asta e Sora Soarelui, să ne oprim aici lângă ea. Ce mai faci mata ,Sora Soarelui?’Sora Soarelui: ,,--Ţi-am ieşit în cale draga mea să-ţi mângâi creştetul şi să-ţi ascult necazul. După cum se vede eşti o fetiţă tare necăjită. Ce vânt te-aduce prin dumbravă numai cu Patrocle?’’ Lizuca:,,--Noi ne ducem la bunicuţa şi la bunicul, căci acasă nu mai puteam sta! Mămica mea vitregă de când a plecat tata mă bătea mereu.,dar eu nu plângeam Mă strecuram în cuşcă la Patrocle şi stam acolo ascunsă ….şi mă gândeam la mama care s-a duuus şi nu s-a mai întors .,,Mama mea a murit Sora Soarelui!’’Sora Soarelui : ,,--Nu fi necăjită fetiţa mea,căci noi florile vom fi alături de tine prin frumuseţea noastră. Mergi tot înainte la bunicii tăi care te vor ocroti la fel ca şi mama ta bună!’’ Lizuca: ,,--Hai să mergem Patrocle şi ramâi sănătoasă Sora Soarelui’’ ( pleacă şi se întâlneşte cu SF. Miercuri )Sf. Miercuri ,,-- Aşa-i că te duci la bunicuţa?Lizuca: ,,--Da , ai ghicit, da aşa –i că matale eşti SF: Miercuri? Unde ţi-e căţeluşa cea cu dinţii de fier şi cu măselele de oţel ? SF. Miercuri:,,--Am lăsat-o acasă să-mi păzească gospodăria.’’Lizuca: ,,--Da? Noi nu ne temem de dânsa că suntem oameni buni. Sărut mâna ,SF. Miercuri,ne ducem că întârziem.

3

SF. Miercuri ,,--Du-te puiul babei! Mata eşti o fetiţă necăjită, Dumnezeu să te ocrotescă!

( Se înserează ,iar drumul nu se mai cunoaşte )Lizuca: ,,--Ce ne facem Patrocle? Drumul nu se mai cunoaşte! Eu zic să căutăm un culcuş!Patrocle: ,,--Asta-i lucru prea uşor.’’Lizuca : ,,--Acolo trebuie să fie o căsuţă pentru noi!( se apropie de scorbura unei răchite ) Mătuşă Răchită, ne dai voie să intrăm în casă la mata? Hai, Patrocle , că este loc şi pentru tine! Eu zic, că nu trebuie să ne temem de nimic, aici îs locuri foarte curate. Ştii doar de ce mă tem?’’ Patrocle ; ,,--De ce te temi?’’Lizuca : ,,--De bursuc ………………. Vai, Patrocle , bursucul!Patrocle ,, --HAM! HAM! ‚’ ( aleargă după umbra văzută de Lizuca)Lizuca : ,,--Patrocle ! Nu mă lăsa singură!’’Patrocle :,,--N-a fost decât un iepure!Lizuca : ,,--Grozav se mai temea de mata! ( se aude cântând un greier) Ce frumos mai cântă greieraşul! ’’Patrocle: ,,--Da , dar nu mă lasă să dorm.’’Lizuca : ,,--Dar a tăcuuuuut!( adoarme fetiţa şi apare ZÂNA cea bună)Zâna Pădurii cea bună: ,,--Fii binevenită copila mea în dumbrava aceasta. Aşază-ţi căpşorul pe muşchiul cald şi ascultă povestea pe care-am să ţi-o spun.: Într-o seară, mergând pe la casele sătenilor, am văzut într-o casă o femeie tânără, albă, cu ochii mari ,iar lângă ea avea o fetiţă pe care-o mângâia şi-i vorbea aşa . Draga măicuţei, tatăl tău mă va uita, iar eu n-am să mai trăiesc mult! Când eu n-oi mai fi,tu să nu plângi şi să-ţi uiţi jocurile.Când vei vrea să mă vezi, să fii singură. Atunci să te gândeşti la mine, iar eu voi veni.N-am să fiu decât o umbră,totuşi te voi mângâia şi te voi îmbrăţişa’’Lizuca: ( cu ochii închişi) ,,--aşa a vorbit mama cu mina într-o seară, Zâna era la fereastră şi se uita la noi’’( apare bunicul şi bunica având făclii aprinse căutând-o de zor pe Lizuca . Se apropie de fetiţă şi o duc adormită la casa lor)Bunica: ,,--Copila doarme,ce ne facem? Sărmana, se vede că n-a mai putut suporta chinurile mamei vitrege. S-o ducem acasă la noi!’’( A doua zi de dimineaţă ,la casa bunicilor apare d-na Vasilian cu slujnica. Bunicul se află lângă stupii din grădină trebăluind de zor)D-na Vasilian: ,,--Mă rog d-voastră puteţi fi buni să-mi daţi o lămurire?aseară când am trimis-o pe Elena să vadă de copilă aţi spus că nu-i aici!

4

Bunicul: ,,--Da.Am înţeles de la o vreme unde s-o căutăm. Şi am găsit-o tărziu rătăcită în pădure’’D-na Vasilian : ,,--asta e ceva inadmisibil!ce credeţi d-voastrăcă mă poate mişca pe mine asemenea poveste?’’Slujnica: ,,--Aşa-i are dreptete stăpâna! Astea sunt vorbe-n vânt!’’Bunicul: ,,Ce poveste?Ce-aţi înţeles aseară?Ce nu voiţi să înţelegeţi şi la urma urmei ce voiţi de la mine?’’D-na Vasilian: ,,--Am venit să luăm copila! Ca s-o las aicea e cu neputinţă!’’Bunicul: ,,--Cum se poate frate dragă, dumneata ai venit,iar eu nu vreau s-o dau. Destul am răbdat până acum!iar dacă nu vă liniştiţi, vom lua şi noi drumul judecăţilor aşa proşti cum ne aflăm, aşa încăt ,fă mata bine şi du-te acasă şi lasă aici în pace pe fetiţă şi pe căţel!’’D-na Vasilian: ,,--Vă poruncesc să-mi daţi fetiţa!’’Bunicul: ,,--Cucoană,bine ar fi să te potoleşti. Nu da aşa iute din mâini, să nu te muşte albinele!’’ ( Albinele le înţeapă, iar ele ies ţipând din curtea bunicului)Bunica : ,,--Draga bunicuţei aşa că te-au trezit din somn?S-a întâmplat aşa cum a spus bunicul .Albinele au tăbărât pe ele. Acum ies fugind pe portiţă, bat cu mâinile în toate părţile şi nu pot scăpa de albine. După amiază, coniţa n-are să se mai uite la musafiri decât c-un ochi! Lizuca : ,,-Cum? Au înţepat-o albinele!’’ Bunica : ,,--Da drăguţă, închipuieşte-ţi!’’Lizuca : ,,--Şi pe servitoare? Tare-mi pare bineeee! Când l-oi vedea pe tata am să-i spun că mai bine mor şi nu mai plec de-aici, nu-i aşa bunico?’’ Bunica. ,,--Aşa-i draga bunicuţei, fii liniştită, de-acum nimeni nu-ţi va mai face nici un rău!’’ Sceneta ia sfârşit cu Lizuca îmbrăţişând bunicii Lizuca. ,,-- Bunicule, bunico, Patrocle, vă iubesc tare mult!

5