OBSERVAŢII REFERITOARE LA DUCTILITATEA STRUCTURALĂ

Comportamentul ductil al unui pod se manifestă prin formarea articulaţiilor plastice în

unul sau mai multe elemente structurale care conduc la modificarea ductilităţii globale a

structurii introdusă în calcul printr-un coeficient notat de regulă cu q. Aşadar, contrar

cu ceea ce se susţine în partea scrisă a dispoziţiei de şantier, dimpotrivă, se

poate vorbi de ductilitate pe element structural, ea fiind aceea care determină

valoarea ductilităţii globale a structurii.

Desigur în faza de proiectare a structurii, proiectantul poate alege tipul de

comportament dorit, în domeniul elastic sau postelastic prin adoptarea unei valori

corecte şi corespunzătoare a factorului de ductilitate q. Chiar şi în atare situaţii,

valoarea lui q trebuie să se şi obţină în realitate, prin încercări pe modele, prin urmare

procesul de proiectare trebuie să fie iterativ, modificându-se succesiv caracteristicile

secţiunii până la obţinearea comportamentului dorit în concordanţă cu realitatea.

În prezent se urmăreşte şi în cazul structurilor de poduri obţinerea unui comportament

ductil, atât prin alcătuirea corectă a secţiunilor elementeleor structurale, cât şi prin

introducerea unor dispozitive antiseismice de control pasive sau active. Proiectarea se

face pe baza conceptului “performance based design” care se traduce prin capacitatea

podului de a avea deformaţii mari pentru diferite niveluri ale hazardului sesimic.

Din câte ştiu, pentru toate structurile proiectate pe acest sector de autostradă au fost

utilizate aparate de reazem cu izolare seismică, prin urmare s-a avut în vedere

conceptul de asigurare a ductilităţii structurale. Or, dacă au fost utilizate astfel de

dispozitive cu siguranţă valoarea factorului de comportare q avută în vedere a fost

diferită de 1 (care corespunde domeniului elastic de comportare).

Având în vedere aceste precizări, susţin utilizarea oţelului BS 500 dar având clasă

de ductilitate C. În opinia mea, oţeluri cu clasă de ductilitate B nu pot fi acceptate

pentru structuri de importanţă vitală situate pe traseul autostrăzii.

În susţinerea celor afirmate de mine vă rog să aveţi amabilitatea să consultaţi SR EN

1998-2, pag.52 şi paginile 23, 25 şi 31.

Dr.Ing. Ionuţ Radu RĂCĂNEL

18.07.2012