du fu - carele de razboi

2
Carele de război poemă de Du Fu (sec. al VIII-lea d.Hr.) Trec carele în fugă, cu caii nechezînd. Acoperiţi de pulberi, soldaţii trec tăcînd. Părinţi, copii, neveste, strigînd sub cerul şters, De straie li s-apucă spre a-i opri din mers. Şi curg, şi curg soldaţii. Şi care uruind. Şi uliţe şi drumuri abia îi mai cuprind. Mulţimea pîn'la fluviu s-a revărsat din mers, Părinţi, copii, neveste, strigînd sub cerul şters. Şi strigătele grele se urcă pîn'la cer. Puhoaie, pulberi negre abia-n văzduhuri pier. E totul ud de lacrimi. Pustiu. Posomorît. Şi trec tăcînd soldaţii cu arcuri mari la gît. Deoparte, trecătorii se trag, înfricoşaţi: “Mereu? Mereu? Şi astăzi? Dar încotro, soldaţi?” Şi le răspund soldaţii, din mersul blestemat: “Aşa ni-i soarta noastră, să mergem ne-ncetat!” În Nord au fost duşi unii, la cincisprezece ani. La patruzeci luptară în Est, cu alţi duşmani. Feciori voinici plecară şi-acuma sînt cărunţi, Purtaţi la frontiere de pe la mări şi munţi. 2 Cînd au fost prinşi la oaste, maimarii lor din sat Cu panglicile negre la cap i-a-nfăşurat. Părinţi, copii, neveste, îi strigă în zadar. Ei au venit pe-aicea spre a se duce iar. N-aude împăratul, de sînge nesătul, Cum geme glasul lumii, din răsputeri: “Destul!” Nu vede cum apucă mulţimi de oameni, toţi, Şi caii de căpestre, şi carele de roţi.

Upload: eurasians

Post on 14-Sep-2015

4 views

Category:

Documents


0 download

DESCRIPTION

Du Fu/Tu Fu - Carele de razboiChinese PoetryPoezie chineza

TRANSCRIPT

  • Carele de rzboipoem de Du Fu (sec. al VIII-lea d.Hr.)

    Trec carele n fug, cu caii necheznd.Acoperii de pulberi, soldaii trec tcnd.Prini, copii, neveste, strignd sub cerul ters,De straie li s-apuc spre a-i opri din mers.

    i curg, i curg soldaii. i care uruind.i ulie i drumuri abia i mai cuprind.Mulimea pn'la fluviu s-a revrsat din mers,Prini, copii, neveste, strignd sub cerul ters.

    i strigtele grele se urc pn'la cer.Puhoaie, pulberi negre abia-n vzduhuri pier.E totul ud de lacrimi. Pustiu. Posomort.i trec tcnd soldaii cu arcuri mari la gt.

    Deoparte, trectorii se trag, nfricoai:Mereu? Mereu? i astzi? Dar ncotro, soldai?i le rspund soldaii, din mersul blestemat:Aa ni-i soarta noastr, s mergem ne-ncetat!

    n Nord au fost dui unii, la cincisprezece ani.La patruzeci luptar n Est, cu ali dumani.Feciori voinici plecar i-acuma snt cruni,Purtai la frontiere de pe la mri i muni.

    2

    Cnd au fost prini la oaste, maimarii lor din satCu panglicile negre la cap i-a-nfurat.Prini, copii, neveste, i strig n zadar.Ei au venit pe-aicea spre a se duce iar.

    N-aude mpratul, de snge nestul,Cum geme glasul lumii, din rsputeri: Destul!Nu vede cum apuc mulimi de oameni, toi,i caii de cpestre, i carele de roi.

  • Schelete. Corbi. i snge. Prjoluri i ruini.i cresc de-atta vreme pe cmpuri numai spini.i trec tcnd soldaii, sub arcuri mari, btrni.i ine mpratul mai jos dect pe cni.

    i trec tcnd soldaii. i care uruind.Iar cei rmai vd alte nprazne mari venind.Le-or cere perceptorii s scoat ort cu ort,Vor stoarce bir din piatr i din pmntul mort.

    Amar de ei, srmanii! Aa din veac li-i datS plng cnd se nate la cas un biat, - Iar cnd se nate-o fat, s cnte fericii!Cernite pulberi urc spre nourii cernii.

    O, wangi! de ce n-ai merge s v uitai i voiCum nlbesc pe cmpuri ciolanele sub ploi?Privii mcar o dat, din jlu-mprtesc,Cum sufletele-n crduri pe cmpuri rtcesc.

    Trziu. i bate vntul. i frigul s-a lsat.Lugubrul ntuneric coboar peste sat.Trziu. i cinii url amarnic, a urt.S-au dus demult soldaii cu arcuri mari la gt.

    _________

    _______

    _____