drumuri deschise nr. 135

Drumuri Deschise

Nr. 135 - Octombrie - NoiembrieRevista studenţilor Institutului Teo-logic Romano-Catolic “Sfântul Iosif” Iaşi

AdresaRedacţia Drumuri DeschiseStr. Theodor Văscăuţeanu nr. 6Ro - 700462Tel: 0232/225228E-mail: [email protected] http://www.editurasapientia.rohttp://www.itrc.ro

Redactori:Anghel Gabriel-CristianToma Remus-AlinHălănduț GabrielFarcaș LeonardPal Gabriel

Fotograf:Petre Iustian-Ionuț

Meditaţie şi RugăciuneDumnezeu Tatăl l-a dăruit pe Isus oamenilor, pentru ca ei să fie fortăreaţa iubirii pe pământ.

Intenţie Misionară:Pentru ca Bisericile din America Latină să continue misiunea propusă de episcopii

lor, inserând-o în îndatorirea misionară universală a poporului lui Dumnezeu.Intenţie Generală:

Pentru ca toţi cei care sunt victime ale drogurilor şi ale oricărei alte forme de dependenţă să găsească, datorită sprijinului oferit de comunitatea creştină, forţa de a-şi schimba radical viaţa, prin puterea lui Dumnezeu Mântuitorul.

1

V-aţi întrebat vreodată ce face dife-renţa între doi luptători de aceeași valoare?

Să fi e mesajele pe care și le aruncă unul al-tuia în public, înainte de a urca în ring, haine-le special alese pentru ziua luptei, susţinătorii din public care îi aclamă frenetic?

Ce-i face ca în momentele de maximă inten-sitate să nu cedeze, ca atunci când simt că este mai greu, poate chiar că sunt pe punctul de a pierde lupta, să revină spectaculos?

Care este mecanismul interior al reușitei?Că este însoţită de spectacol sau nu, lupta

cotidiană cu noi înșine pune faţă în faţă 2 opo-nenţi identici.

Este difi cil să lupţi cu cineva exterior ţie și această luptă presupune eforturi foarte costi-sitoare din punct de vedere al energiilor, emo-ţiilor, nervilor; dar lupta interioară este mult mai grea pentru că presupune o perioadă mai îndelungată de timp, o trăire mult mai intensă a confl ictului, plus că lupta interioară consu-mă, stinge, aplatizează.

Atunci, ce nu ne lasă să ne prăbușim în descurajare, văzând că majoritatea eforturilor noastre, în special cele îndreptate spre interi-orul nostru, se dovedesc inutile sau fără rezul-tatul scontat?

Răspunsul la toate aceste întrebări: a avea un psihic bun, puternic. Altfel spus, a fi tare sau a nu fi „slab de înger”.

Deși poate părea un răspuns surprinzător, neașteptat, psihicul e un nivel fundamental (dar din păcate cam neglijat) al umanului și știm că toate celelalte (educaţia, chiar credin-ţa) presupun și se clădesc pe soclul umanului.

Dragi colegi, vă urez să aveţi un psihic me-reu puternic și să nu vă lăsaţi aplatizaţi de uzu-ra, rodajul cotidianului.

Nu în cele din urmă, slujiţi Domnului cu bucurie și seninătate!

Redactor, Gabriel-Cristian Anghel

Cuprins

• SĂ NE CUNOAŞTEM COLEGII MAI MICI

Redacţia ...2

• DESPRE ROZARIU

Dumitrescu Andrei ...7

• EXPERIENŢA MISIONARĂ ÎN KENYA

Solomon Ovidiu Ciprian ...9

• MERITĂ SĂ MEDITĂM

Budău Damian ...11

• ISUS CRISTOS, REGELE UNIVERSULUI

Dumitrescu Andrei ...12

• “NU AM PĂCĂTUIT ÎMPOTRIVA LUMINII!“Dumitrescu Andrei ...14

• RUGĂCIUNEA UNUI COPIL

Ciobanu Petru ...16

• CURIOZITĂŢI ALIMENTARE

Bejenaru Ovidiu Gabriel ...18

• SĂ MAI RÂDEM PUŢIN

Redacţia ...20

22

DRUMURI DESCHISE NR. 135

Să ne C

unoaşte

m Col

egii ma

i mici..

.

Mă numesc Blaj Andrei. Vin din paro-hia „Trupul şi sângele Domnului” din

Gherăești. Am absolvit Seminarul teologic Romano-Catolic „Sfântul Iosif ” din Bacău.

Pasiunea mea sunt fi lmele de calitate, în special cele creştine.

De la colegii mai mari aştept mai multă seriozitate şi deschidere.

Mă numesc Bordea Daniel. Sunt din parohia Mirceşti. Am absolvit Co-

legiul Naţional Catolic „Sfântul Iosif ” din Bacău, profi lul teologic.

Îmi place să fac sport, să citesc, să conduc maşini.

Aş vrea ca cei mai mari să nu facă diferenţe între seminarişti şi să-şi aducă aminte că au fost şi ei cândva ca noi.

Numele meu este Bradu Petru Ciprian. Vin din parohia „Maica Îndurerată”-

Bucureştii Noi. Am terminat liceul teoretic „Dimitrie

Bolintineanu” din Bucureşti în 2005. Ulteri-or, am lucrat în domeniul IT – electronică auto şi în cea mai mare parte, 3 ani şi 6 luni, într-o companie de telemarketing şi consultanţă în telecomunicaţii. Între timp, am încercat să

urmez şi facultatea de management fi nanci-ar-contabil, din cadrul Universităţii „Spiru Haret”, până în anul 3 de studiu.

Timpul liber îmi place să-l petrec alături de cei dragi în diferite activităţi care să nu neglijeze comunicarea, în special călătoriile, apoi fotbalul şi jocurile PC (evident tot fot-bal).

Ca propuneri, aş vrea să participăm la dif-erite activităţi culturale, sociale ale oraşului, pentru mine fi ind prima dată când mă afl u aici.

Mă numesc Bucevschi Eduard-Iulian şi sunt din parohia „Naşterea Sfi ntei Fe-

cioare Maria” din Rădăuţi. Am absolvit: Co-legiul Naţional „Eudoxiu Hurmuzachi” din Rădăuţi şi Facultatea de Istorie a Universității Jagiellone din Cracovia, Polonia.

Hobby-urile mele sunt: lectura romanelor istorico-poliţiste, scrisul, tot ce ţine de do-meniul IT; fotografi a şi lucratul în Photo-shop, şahul, artele marţiale.

De la colegii mai mari aştept susţinere în noul meu drum, înţelegere şi prietenie.

Mă numesc Cancel Alois. Provin din parohia „Sfântul Anton de Padova”

din Faraoani. Am absolvit liceul teologic Romano-Catolic „Sfântul Francisc de Assisi” din Roman.

Ca hobby-uri, îmi place să joc fotbal, să mă plimb şi să cânt într-un cor.

De la colegii mai mari aştept să fi e mai colaboratori şi mai prietenoşi.

Să ne Cunoaştem Colegii mai mici....

B d D

l B d

B hi Ed

ţ g p

3

DRUMURI

DESCHISE

NR. 135

33

Să ne Cunoaştem Colegii mai mici...

Mă numesc Cocianga Iulian Gabriel, sunt din parohia „Înălţarea Sfi ntei

Cruci” din Luizi-Călugăra. Am terminat Colegiul Naţional Catolic „Sfântul Iosif ” din Bacău, profi lul teologic.

Sunt o persoană prietenoasă, glumeaţă. Îmi place să ascult muzică, să mă plimb

cu motoreta, să conduc cât mai mult, să ies cu prietenii şi să fac multe alte lucruri dis-tractive.

Numele meu este Farcaș George și sunt din parohia „Sfântul Marcu”, Cleja II.

Am absolvit Liceul Teologic Romano-Catolic „Fericitul Ieremia” din Oneşti.

Îmi place foarte mult să conduc, să cânt la chitară şi să mă plimb cu bicicleta.

Mă numesc Focioroş Liviu-Mari-an şi provin din parohia „Înălţarea

Domnului”-Moineşti. Studiile liceale le-am urmat la Seminarul teologic „Sfântul Iosif ” din Bacău.

Am mai multe hobby-uri, dar dintre toate acestea preferatele mele sunt cele leg-ate de muzică şi fotbal, fi indu-mi foarte greu să le împac pe amândouă deoarece mu-zica necesită foarte mult studiu, iar fotbalul foarte mult timp liber.

De la cei mai mari nu aştept nimic mai mult decât unitate.

Mă numesc Gabor Iulian, sunt din Bacău, aparţin de parohia „Sfântul

Nicolae”. Am absolvit liceul în Bacău la Co-legiul Naţional „Sfântul Iosif ”.

Pasiunea mea este de a mă plimba cu bici-cleta prin pădure.

De la colegii mai mari aştept să fi e cât se poate de naturali şi să ne înţeleagă pe noi, cei mai mici.

Mă numesc Gal Ciprian Mihai, vin din parohia „Sfânta Cruce” Săbăoani.

Înainte de a veni aici am absolvit Colegiul Naţional catolic „Sfântul Iosif ” din Bacău, seminarul mic.

Ca hobby-uri îmi place să citesc, apoi să joc fotbal, şah şi să folosesc computerul.De la cei mai mari aştept să mă înţeleagă până mă voi acomoda.

Mă numesc Giurgică Ionuţ Gabriel, m-am născut la data de 19.04.1992, iar

formarea de creştin am primit-o în parohia „Sfântul Iosif Muncitorul” din Buruieneşti. Şcoala Generală am terminat-o în 2006 în Buruieneşti, iar în 2010 am terminat Liceul Teologic Romano-Catolic „Sfântul Francisc de Assisi” din Roman.

Îmi place foarte mult să ascult muzică şi să cânt la chitară, iar atunci când prind un moment liber, îmi place să citesc.

umesc Cocianga

numesc Focioro

sc Gabor Iulian

comoda.

sc Giurgică Ionu

4


4

Să ne C

unoaşte

m Col

egii ma

i mici..

.

Eu-s Giurgică ValentinVă spun şi de unde vin

Din Comuna GherăeștiCând m-auzi, te-nveseleşti. Îmi place să cânt la orgăCântecu-mi la sufl et să-ţi meargăSeminariştii să zâmbeascăCă este starea lor fi rească.La colegii mei mai mariLe doresc să fi e tariSă nu uite de unde-au plecatCăci tot seminarul i-a format.

Mă numesc Miclăuş Ciprian, sunt din Valea Seacă, judeţul Bacău, parohia

„Naşterea Sfi ntei Fecioare Maria”. Am ab-solvit Colegiul Naţional catolic „Sfântul Iosif ” din Bacău.

Îmi place engleza, italiana şi muzica, iar dintre sporturi practic cu plăcere fotbalul, tenisul de masă, table, şah şi remy.

Ca aşteptări, îmi doresc ca cei mai mari să fi e un bun exemplu de urmat.

Îmi doresc ca pe viitor să îndeplinesc planul pe care Dumnezeu îl are cu mine.

Mititelu Cătălin-Alexandru mă numescÎn Târgu Trotuş locuiesc

Dar din Oneşti sosesc

Şi funcţia de clopotar primescÎn acest lăcaş ceresc.În Oneşti am învăţatCu seminariştii capucini am învăţatLa Ieremia m-am rugatIar el aici m-a îndrumat.

Mă numesc Năiţă Iulian şi provin din parohia „Preasfânta Treime” din Butea.

Despre mine aş putea spune că îmi place să citesc, să ascult muzică şi să joc fotbal. Un alt hobby al meu este pescuitul. De aseme-nea, îmi place să discut cu prietenii mei.

În legătură cu colegii mai mari, nu am nici un reproş la adresa lor.

Mă numesc Nistor Cristian. Vin din parohia Pustiana, judeţul Bacău.

Am făcut liceul militar „Ştefan cel Mare” din Câmpulung Moldovenesc, apoi am urmat cursurile economice din cadrul universităţii „Alexandru Ioan Cuza” din Iaşi, cursuri pe care nu le-am fi nalizat.

Ca pasiuni – toate sunt centrate în jurul lui Isus – am lectura şi fotbalul.

Aşteptări de la colegii mai mari, ca şi de la noi toţi: umilinţă, evlavie, blândeţe.

Mă numesc Pal Gabriel. Vin din paro-hia „Sfânta Cruce” din Bacău. Am

absolvit Liceul Teologic Romano-Catolic

i i ă V l i

Mi lă Ci

u Cătălin-Alexan

Ni C i i

nţă, evlavie, blând

sc Pal Gabriel. Vi

5

DRUMURI

DESCHISE

NR. 135

55

Să ne Cunoaştem Colegii mai mici...„Sfântul Francisc de Assisi” din Roman. După aceea am petrecut un an la postulan-datul franciscanilor din Roman, în paralel făcând şi primul an la Institutul Teologic Franciscan din Roman.

Am foarte multe hobby-uri, dar cele mai importante sunt cititul, excursiile, în special la munte şi sportul.

Aş vrea să existe în seminar mai mult respect între colegi (atât cei mari cât şi cei mici).

Mă numesc Petrişor Robert, sunt din parohia „Adormirea Maicii Domnu-

lui” (AMD) din Bucureşti. Am absolvit Co-legiul Naţional „Sfântul Iosif ” din Bacău.

Îmi place să mă plimb cu bicicleta, să citesc literatură, în special rusă.

Aştept de la cei mai mari să ne fi e sfătuitori şi un ajutor în acomodarea cu viaţa semi-narului.

Mă numesc Pişta Leon. Mi se spune roşu’; e destul de evident de ce . Sunt

din parohia „Sfântul Nicolae” din Bacău. Anul acesta am absolvit Colegiul Naţional Catolic „Sf. Iosif ” din Bacău. Ca hobby: îmi plac în general toate genurile de muzică (exceptând heavy metal şi manelele); îmi place să cânt la chitară şi la pian. De aseme-nea, sunt pasionat de şah şi de limba engleză. Când am venit la Seminar, am rămas un pic surprins. Nu mă aşteptam ca cei mai mari să fi e aşa deschişi faţă de noi, cei mai mici. A fost o surpriză plăcută şi cel puţin pe mine

Pi L

m-a ajutat această disponibilitate din partea colegilor mai mari ca să mă acomodez mai uşor.

Mă numesc Sescu Iulian, vin din parohia „Sfântul Arhanghel Mihail” Săbăoani

şi am absolvit Liceul Franciscan din Roman.Ca hobby-uri, îmi place să citesc, să cânt,

să fac sport şi să învăţ lucruri noi din toate domeniile.

Un alt lucru care mă pasionează este acela de a ieşi cu prietenii şi de a mă plimba cu ei prin diferite locuri.

În altă ordine de idei, fi ind la început de drum, aştept din partea celor mai mari ca şi ei, la rândul lor, să ne respecte cum se cuvine.

Mă numesc Tamaş Robert. Sunt din parohia „Sfânta Fecioară Maria

Regină” din Tămăşeni. Liceul l-am terminat la Colegiul Naţional catolic „Sfântul Iosif ” din Bacău.

Am un singur hobby principal: frizatul. De asemenea, îmi place să repar tot felul de lucruri, electrice sau nonelectrice.

Îmi plac ieşirile cu prietenii în aer liber, în special cele la munte. De asemenea, îmi plac şi motoarele.

De la colegii mai mari nu am nişte aşteptări prea mari, pentru că toţi suntem oameni şi greşim adesea.

6


6

Să ne C

unoaşte

m Col

egii ma

i mici..

.

Mă numesc Vârgă Eronim şi vin din parohia „Sfântul Iosif ” din Săbăoani.

Am terminat Liceul Teologic „Sfântul Fran-cisc de Assisi” din Roman.

Ca preocupări, mă pasionează muzica şi îndeosebi lectura.

Vâ ă E iMă numesc Toma Emanuel. Sunt din Bacău, de la Parohia Fericitul Ieremia,

iar liceul l-am terminat în Bacău, la Colegiul Naţional catolic „Sfântul Iosif ”.

Îmi place să fac multe lucruri printre care se numără şi fotbalul, preferatul tuturor. Până acum, am o părere foarte bună despre colegii mai mari şi sper să rămână în continuare aşa.

7

DRUMURI

DESCHISE

NR. 135

77

D R

Bucură-te, plină de har, Domnul este cu tine! Cu aceste cuvinte îngerul sa-lută Fecioara din Nazaret. Și tot cu

aceste cuvinte noi am invocat-o pe Sfânta Fe-cioară Maria de multe ori în diverse momente ale vieţii noastre.

În Evul Mediu, atunci când poporul şi chiar o bună parte din călugări nu au mai cunoscut limba latină în care se recita Breviarul şi nici nu au mai ştiut carte ca să poată citi cei 150 de psalmi ai Breviarului, psalmii au fost înlocuiţi cu 150 de Tatăl nostru apoi 150 de Bucură-te Marie, servindu-se pentru a le număra de boabele înşirate zece câte zece pe o aţă sau de nodurile făcute pe o sforicică. Aceasta este geneza formării rugăciunii Rozariului. Încetul cu încetul a luat forma actuală. Ea a devenit psaltirea, breviarul oamenilor simpli, iar astăzi este una din cele mai preţioase rugăciuni a Bisericii. Sfânta Fecioară cere la Fatima în 1917, ca între decade să se intercaleze rugă-ciunea: „O, Isuse iartă-ne păcatele...”. Roza-rium este un cuvânt latin și poate fi tradus cu coroană de trandafi ri sau cu grădină de trandafi ri. Și așa cum într-o grădină de tran-dafi ri găsim trandafi ri de diferite culori, și în Rozariul Maicii Domnului găsim trei grupuri de câte cincizeci de trandafi ri care exprimă bucuria, durerea, slava.

Această sărbătoare a fost instituită de Sfân-tul Părinte Papa Pius al V-lea, pentru a amin-ti victoria obţinută în 1571 la Lepanto, prin care au fost îndepărtate gravele ameninţări la adresa credinţei creștine din partea turcilor. Această victorie s-a datorat mijlocirii Sfi ntei Fecioare care era invocată la Roma și în toa-tă lumea creștină prin rugăciunea sfântului Rozariu. De atunci această rugăciune a fost recomandată în mod constant de Pontifi i Ro-mani în mai bine de douăzeci de documente și enciclici.

În luna octombrie, pe care Biserica o de-dică cinstirii Maicii noastre cerești mai ales prin această devoţiune mariană, trebuie să ne întrebăm: iubim noi sfântul Rozariu? Face Rozariul parte din viaţa noastră? Cum con-

templăm noi fi ecare dintre mistere? În faţa atâtor difi cultăţi în care ne zba-tem adesea, în faţa marii nevoi de ajutor pentru apostolat, pen-tru a duce înain-te familia noas-tră și a o apropia mai mult de Dumnezeu, nu putem uita că la fel ca și în trecut și astăzi Rozariul trebuie să fi e arma noastră puternică pentru a învinge în lupta interioară și pentru a ajuta toate su-fl etele.

Poate vă puneţi întrebarea, de ce Rozariul este așa de important? Mulţi spun că este lung și monoton și se întreabă: Oare nu se poate înlocui cu o altă rugăciune mai scurtă care să fi e tot atât de efi cientă? De ce este important? Pentru că este rugăciunea pe care o preferă Sfânta Fecioară Maria. În numeroasele sale apariţii ea apare cu Rozariul în mână, se uneș-te cu cei care îl recită și-i îndeamnă pe toţi cu îngrijorare și preocupare maternă: rugaţi-vă în fi ecare zi Rozariul!

Este importantă rugăciunea Rozariului, și totodată efi cientă, pentru că este o rugăciune simplă, umilă ce ne formează în mod spiri-tual conducându-ne la modestie, la blândeţe, la simplitatea inimii. Astăzi, Satana reușește să învingă prin spiritul de mândrie și de răz-vrătire împotriva lui Dumnezeu și de aceea îi este groază de cei ce o urmează pe Maria pe calea modestiei și a umilinţei. În timp ce această rugăciune este dispreţuită de cei ce se cred mari și sunt mândri, ea este folosită cu multă iubire de cei mici ai Mariei: de cei să-raci, de copii, de cei smeriţi, de suferinzi, de foarte mulţi credincioși care s-au încredinţat Mamei cerești. Oamenii mici și simpli iubesc această rugăciune simplă, fi indcă o simt pe Maria aproape. Cei mici și umili văd în Maria tovarășa lor de viaţă, pe aceea care a străbătut

D R

8


8

D R

ca și ei același drum presărat cu mici bucurii, cu mari suferinţe și cu speranţă de răsplată și slavă la sfârșitul vieţii. Cei mândri și dornici să se dea în spectacol nu înţeleg această rugăciu-ne, o dispreţuiesc, considerând-o plictisitoare, monotonă. E posibil! Pentru cine nu o iubește pe Maria. Rozariul este semnul iubirii. Când e vorba de o iubire autentică nu mai putem vor-bi de monotonie și plictiseală sau de ariditate sufl etească.

Rozariul, apoi, este o rugăciune pe care noi o facem împreună cu Maria. Când o in-vocăm să se roage pentru noi, ea împlineşte cererea noastră, unind rugăciunea sa cu rugăciunea noastră. Iar când cere Maria, obţine întotdeauna pentru că Isus nu poate spune nu la ceea ce îi cere mama sa.

Nu în cele din urmă putem spune că Ro-zariul este o rugăciune biblică. Este de fapt o sinteză a evangheliei, un rezumat al istoriei mântuirii. În cele douăzeci de mistere se desfă-șoară, se derulează, lucrarea mântuirii noastre. Prin contemplarea misterelor sfântului Roza-riu vom ajunge să înţelegem planul lui Isus ce se desfășoară în toată viaţa sa, de la Întrupare la Paștele său glorios; și astfel vom pătrunde tot mai mult în misterul mântuirii. Padre Pio răspundea odată la întrebarea: La ce trebuie să mă gândesc atunci când recit Rozariul? – pe care i-o adresase o creștină. Atenţia, spunea

Padre Pio, tre-buie îndrepta-tă spre Bucură-te Marie, adică spre salutul pe care îl adresezi Fecioarei, dar fără a pierde din vedere mis-terul pe care îl contempli. Ea a fost prezentă în toate miste-rele, a partici-pat la toate cu

iubire și durere. Ea participă în continuare la ele când recităm Rozariul. Într-adevăr, miste-rele de bucurie, de durere, de slavă pe care le-a trăit Maria, noi le contemplăm împreună cu ea atunci când ne rugăm Rozariul.

Un tânăr a primit de la mama sa un roza-riu pe crucifi xul căruia era inscripţionat nu-mele său. Fiind un dar de la mama sa tânărul îl purta tot timpul cu el și nu era zi în care să nu mediteze misterele Rozariului. Dar într-o zi, fi ind la o petrecere cu prietenii aceștia i-au descoperit rozariul și au început să râdă de el. De rușine tânărul l-a aruncat pe stradă. După câţiva ani un preot este chemat la că-pătâiul unui bolnav ce era pe moarte într-un spital. Acel bolnav nu dorea să audă de preot dar acesta a insistat. Ajuns la bolnav îl găsește dormind și așteptând să se trezească începe să se roage Rozariul. Trezindu-se bolnavul și ză-rind rozariul în mâinile preotului îl întreabă: „De unde aveţi acest rozariu? Preotul îi spune că l-a găsit acum câţiva ani în urmă pe stradă iar de atunci oferă în fi ecare zi câte o deca-dă pentru mântuirea sufl etului celui care l-a pierdut. Bolnavul a început să plângă, spu-nând preotului că lui i-a aparţinut acel roza-riu, povestind apoi cum l-a aruncat pe stradă și renunţând astfel la rugăciunea pe care el a învăţat-o de mic și-a pierdut credinţa căzând apoi în noroiul păcatului și al viciului. După toate acestea bolnavul s-a împăcat cu Dum-nezeu iar la scurt timp a murit fericit.

Iată un exemplu care ne arată puterea ru-găciunii rozariului. Cu ea vom reuși să des-coperim cursele Diavolului, să evităm mul-te din capcanele sale și putem să recuperăm întotdeauna de la el terenul pe care l-a cucerit; putem face să răsară germenii binelui în pustiul răului şi al păcatului.

Să iubim această rugăciune, să o spunem zilnic fără întrerupere, toată viaţa și putem fi siguri că Diavolul nu va reuși niciodată să ne învingă.

Andrei Dumitrescu

9

DRUMURI

DESCHISE

NR. 135

99

Eă

ă în K

Gândul de a merge într-o ţară în care oamenii nu-l cunosc pe Dumnezeu m-a fascinat mereu. Poate pentru că

este vorba de ceva total necunoscut. Am văzut în acest tip de experienţă o încercare pe care am vrut să văd dacă o pot trece. Înveţi multe din cărţi și chiar din experienţa altora însă aici trebuie să pui în practică, într-o cultură și o mentalitate complete diferite.

În cele șase luni petrecute în misiune am avut parte de ceea ce îmi doream: pastoraţie în mij-locul bătrânilor, al tinerilor și al copiilor. Când am ajuns în Africa am fost repartizat pentru a ajuta grupul surorilor Hermanas Misioneras Servidoras de la Palabra (HMSP) în activităţi-le lor pastorale. Acestea au inclus cateheze cu tineri și bătrâni, ore de religie pentru elevii de clasa a VIII-a, cursuri de Biblie pentru cateheţi, pregătirea catehumenilor, pregătire liturgică și cateheze cu ministranţi. Programul surorilor era complex și foarte interesant, cuprindea vi-zite la domiciliu, cateheze prin sate, întâlniri cu grupuri organizate prin diferite părţi din Mai-kona, lecţii de Biblie, rugăciuni și momente de voie bună. Fiecare dintre noi aveam grupuri de care trebuia să ne îngrijim. Eu, de exemplu, aveam un grup în Luka Dima (o regiune din Maikona) cu care mă întâlneam de trei ori pe săptămână. Dimineaţa erau programate vizite la domiciliu. Mergeam în casele lor și stăteam de vorbă cu ei, beam un ceai, îi ascultam, în-cercam să-i ajut atât cât îmi stătea în putinţă, iar după-amiaza, la ora 15.00 erau întâlniri

pe grupuri pentru cateheze și lecţii de Biblie.

Întâlnirile aveau loc chiar în colibele lor ori la umbră acestora. Oamenii din sat aduceau de acasă câte o barciuma (un scăunel) pentru a sta comozi. După ce se adunau toţi, începeam programul cu câteva cântece, continuam cu o rugăciune, iar după aceea citeam un text din Biblie pe baza căruia făceam cateheza. Obiș-nuiam să nu termin programul aici, ci să in-tru în dialog cu ei. Mi-am petrecut jumătate de an acolo urmărind cu fervoare să-i ascult pe oameni vorbind, împărtășind, exprimând gânduri, idei, povești de viaţă, fi losofi i care le guvernează obiceiurile, tradiţiile. Dincolo de sacramente, de educaţie și de servicii medicale, oamenii așteptă de la misionari ceea ce așteaptă toţi creștinii de la preotul care slujește pentru ei: timp să se oprească și să-i asculte în bucuri-ile sau necazurile lor. Multe dintre probleme-le lor nu pot fi rezolvate, dar crucea pare mai ușoară atunci când poţi împărtăși cuiva ceea ce te doare. Oamenii au nevoie să simtă preotul aproape de ei, să vadă că stă cu ei și-i ascultă. Sunt necesare ajutoarele, au foarte mare nevoie de ele, dar oamenii au nevoie și de sprijin mo-ral, spiritual. Ca misionar, trebuie să fi i alături de ei cu trupul și cu sufl etul, nu doar să livrezi ajutoare.

E ă ă în K

10


01

Eă

ă în

K

Întâlnirile noastre se terminau în compania copiilor care veneau în număr foarte mare și pen-tru care organizam jocuri și cântece. Micuţii iu-beau răsplata pe care le-o pregăteam pentru fi nal – nyanya – adică bomboanele pe care le ofeream.

Viaţa în Africa pot spune că este aspră din ca-uza climei și a lipsei infrastructurii. Dar, ca peste tot, viaţa este exact așa cum ţi-o modelezi. Iar ca-pacitatea de adaptare la mediu este esenţială pen-tru ca să te simţi bine. Este adevărat, am trecut și peste momente mai deosebite, nu le-aș numi neapărat grele. Cel puţin așa le-am perceput eu. Cele mai multe probleme le ridică transportul. Mașinile din misiune sunt foarte vechi și foar-te hârbuite, distanţele dintre sate sunt mari, iar drumurile sunt anevoioase, de aici și inevitabilele probleme cu mașinile. Printre acestea, nopţi pe-trecute în mijlocul deșertului cu mașina rămasă în pană din cine ce știe ce motiv, împotmoliri în nisip sau în noroi după ploaie... Una din ma-șinile din misiune nu pleacă decât împinsă. Ei, cu această mașină nu se pune problema să pleci vreodată singur pentru că acolo unde te-ai oprit, acolo rămâi. Asta nu-i tocmai o problemă pen-tru că mașinile misiunii sunt printre puţinele mijloace de transport din zonă, așa că oamenii se strâng în faţa misiunii ca la autogară în fi eca-re dimineaţă. Nu există un program de plecări,

uneori nu le este cunoscută nici destinaţia misionarilor, dar ei vin și așteaptă. Dacă au noroc ca misionarii să meargă încotro le tre-buie lor, atunci vor pleca și ei. Dacă nu, vin din nou în următoarele zile. În decurs de câ-teva săptămâni, misionarii vor ajunge până la urmă și unde le trebuie lor. În drumul lor spre rude, spre animale trimise la păscut, spre surse de apă sau vreascuri de făcut fo-cul, călătorii cântă tot timpul. Ai în spate un adevărat concert mobil cu bătăi din palme și chiar sunete de tobă pentru că orice recipient pentru cărat apa se transformă aici în tobă. În faţa momentelor mai deosebite, care apar inevitabil, trebuie să fi i gata să improvizezi, să găsești soluţii alternative sau măcar să știi să faci haz de necaz. Mie nu mi-a fost niciodată greu. Pur și simplu am luat lucrurile ca atare.

Pentru mine a fost o experienţă extraor-dinară, atât pe plan pastoral, cât și pe plan spiritual și uman. Ai multe de învăţat de la simplitatea oamenilor, din modul lor de a percepe anumite momente ale vieţii. Când pleci de acasă te gândești că mergi să ajuţi, dar acolo constaţi că te ajuţi pe tine în primul rând, pentru că te formezi. Capeţi experien-ţă, te modelezi în plan spiritual, uman, moral indiferent dacă ești seminarist, preot sau laic misionar.

Solomon Ovidiu Ciprian

11

DRUMURI

DESCHISE

NR. 135

11

M

M

Stația de metrou L’ENFANT PLAZA din Washington, DC, într-o zi friguroasă, pe 12 ianuarie 2007.

Un om cu o vioară a cântat șase piese de Bach timp de 45 de minute. In timpul acesta aproxi-mativ 2000 de oameni au trecut prin acea stație, majoritatea în drum spre serviciu. După vreo trei minute, un om intre doua vârste l-a observat și s-a oprit să-l asculte pentru câteva secunde, apoi a grăbit pasul, mânat probabil de programul său strict.

4 minute mai târziu: Violonistul a primit primul său dolar, o feme-

ie i l-a aruncat in pălărie fără sa se oprească.

6 minute: Un tânăr se reazemă de perete ca să-l asculte,

după care se uită la ceas și pleacă in trap ușor spre peron.

10 minute:Un copil de 3 ani se oprește in fata muzici-

anului dar maică-sa îl trage grăbită de hăinuţă. Copilul se mai oprește o dată să-l privească pe violonist dar maică-sa îl împinge nervoasa înain-te, așa că cei doi se mișcă, el întorcând capul din când în când. Lucrul asta se repeta cu mai mulți copii iar părinții îi împing de la spate, grăbiți sa ajungă la treburile lor.

45 minute:Muzicantul a cântat în continuare. Numai

șase oameni s-au oprit să-l asculte pentru câteva momente. Circa 20 au aruncat niște bani.

Omul a colectat în total 32$.

După o oră:

El a terminat de cântat și s-a lăsat tăcerea. Ni-meni nu l-a observat, nimeni nu l-a aplaudat...

Nimeni n-a remarcat, dar acesta era Joshua Bell, unul dintre cei mai buni muzicieni ai lu-mii. El a interpretat câteva din cele mai difi cile piese scrise vreodată, pe o vioara estimată la 3,5

milioane $. Cu câteva zile înainte, umpluse o sală de concerte din Boston .

Valoarea medie a biletelor: $100…

Povestea este adevărată. Concertul din stația de metrou, a fost organizat de către Washington Post ca un experiment social asupra percepției, gustului și priorităţilor oamenilor.

Problemele care s-au pus:

* Într-un loc public, la o oră nepotrivită, suntem în stare să percepem frumusețea?

* Ne oprim s-o admirăm? * Putem, oare, să recunoaștem talentul

într-un context neașteptat?

O concluzie posibilă în urma acestui experi-ment, ar fi aceasta:

Dacă nu avem câteva momente să-l ascultăm pe unul dintre cei mai buni soliști ai lumii cân-tând cea mai bună muzică scrisă vreodată, pe unul din cele mai bune instrumente făcute vre-odată… oare, de cât de multe alte lucruri minu-nate, ne lipsim în existența noastră?

Budău Damian

M M

1221


I C

, R U

Iată-ne ajunși încă o dată la sfârșitul anului liturgic pe care îl încheiem cu solemna și frumoasa sărbătoare,

Domnul nostru Isus Cristos, Regele Universului.

Această sărbătoare a fost instituită de papa Pius al XI-lea la 11 decembrie 1925, la încheierea Anului Sfânt Jubiliar (1925), cu Enciclica „Quas primas”, pentru a aminti regalitatea lui Cristos. În acel timp, Biserica era ameninţată de norii plumburii ai comunismului și ai nazismului… Se poate spune că Biserica a dorit să reamintească faptul că adevărata putere nu aparţine unui anumit sistem ideologic, ci numai lui Dumnezeu, unic în fi inţă și întreit în persoană, cel de trei ori sfânt.

Ceea ce surprinde liturgia cuvântului din anul B (an liturgic în care ne-am afl at și noi până în prima duminică din Advent din acest an calendaristic) este fragmentul evanghelic din care reiese că acest titlu de rege se desprinde de pe buzele lui Pilat, procurator roman păgân, un militar lipsit de scrupule și ale cărui fapte sunt evocate de istoricul Flavius Josephus. Pilat îi spune lui Isus, în contextul „procesului” care l-a condamnat pe Isus la moarte: „Așadar, ești rege?” Isus îi răspunse: „Tu spui că eu sunt rege. Eu pentru aceasta m-am născut și pentru aceasta am venit în lume, ca să dau mărturie despre adevăr. Oricine este din adevăr ascultă glasul meu” (In 18,37).

Admirăm un rege așadar, care este pe punctul de a se înălţa pe tron și de a fi încoronat. Dar care este tronul său, care este coroana regală și împărăţia sa? Iată paradoxul încărcat de umilinţă a Fiului lui Dumnezeu: tronul său este o cruce (cea mai rușinoasă metodă de execuţie capitală în vremea romanilor), coroana sa, o coroană de spini, hlamida sa regală este o mantie soldăţească

roșie, sceptrul său de domnie este o trestie,

supunerea poporului este exprimată prin batjocura poporului și a soldaţilor; iar împărăţia sa nu este din lumea aceasta. Isus este un rege diferit de toţi regii pământului. Nu s-au întâlnit și nici nu s-au auzit astfel de prerogative atribuite unui rege. Am putea spune că s-a inversat conceptul de rege la 180 de grade. Logica umană este înfrântă, își recunoaște limitele ei, și este invitată să adere la logica divină răscumpărătoare.

„Împărăţia mea nu este din lumea aceasta. Dacă împărăţia mea ar fi fost din lumea aceasta, slujitorii mei s-ar fi luptat ca să nu fi u dat pe mâna iudeilor. Dar acum împărăţia mea nu este de aici”. (In 18,36). Care sunt slujitorii lui Isus, pe care acesta i-a plătit cu propriul său sânge? Toţi cei care cred în el și își conformează inima și viaţa după Evanghelie, devin slujitorii lui și trăiesc în Calea, Adevărul și Viaţa ce conduce spre mântuire.

Atunci când Isus s-a înălţat la cer, la dreapta Tatălui s-a inaugurat un timp nou, acela al cerurilor deschise și al destinului

I C , R U

roșie sceptrul său de domnie este o trestie

13

DRUMURI

DESCHISE

NR. 135

31

I C

, R U

nostru glorios. Înainte de moartea sa, întreaga omenire era în timpul cerurilor închise. Chiar și drepţii din Vechiul Testament au trebuit să aștepte sâmbăta sfântă pentru a putea să se înalţe la cer. Numai după moartea lui Isus pe cruce, unicul tron pe care l-a avut pe pământ, porţile paradisului se deschid și omul și-a recâștigat destinul său pentru gloria cerească, pierdut prin păcat.

Primul care a experimentat realitatea cerurilor deschise a fost tâlharul cel bun, răstignit la dreapta lui Isus. Copleșit de durere sufl etească și trupească, luminat de harul divin, se adresează lui Isus: „Isuse amintește-ţi de mine când vei intra în împărăţia ta” (Lc 23,42). Harul iertător și iubitor s-a făcut imediat auzit: „Adevăr îţi spun, astăzi vei fi cu mine în paradis!” (Lc 23,43).

Împărăţia cerurilor nu este doar o realitate care ne așteaptă după moarte. Este și acea împărăţie care este înăuntrul nostru, acea capacitate de a deveni mereu mai buni și mereu mai asemănători imaginii divine sădite în noi. „Celui care ne iubește și ne-a eliberat de păcatele noastre în sângele său și ne-a făcut o împărăţie, preoţi pentru Dumnezeu și Tatăl său, lui să-i fi e gloria și puterea în vecii vecilor” (Ap 1,6).

În virtutea preoţiei regale, conferită de sacramentul botezului, fi ecare face experienţa că sufl etul nu este o realitate statică, dar că este în continuă evoluţie, și că setea după adevăr și după izvorul vieţii, nici o apă pe acest pământ, nu o poate potoli. Vibrante și profunde sunt în acest sens cuvintele marelui sfânt Augustin, care scria în Confesiunile sale „...pentru tine ne-ai făcut, și neliniștită este inima noastră până se va odihni în tine”.

Acceptându-l pe Isus ca rege al inimilor noastre, suntem invitaţi de a fi martori credincioși și credibili ai acestei realităţi. Iată

un exemplu: la 4 mai 1997, pentru prima dată a fost proclamat fericit un ţigan, născut în Spania în 1861, cu numele Zeferino Jimenez Malla. În august 1936, în timpul persecuţiei anticatolice a revoluţiei spaniole a fost ucis cu ură pentru credinţa sa, în faţa unui zid al cimitirului din orașul Barbastro, împreună cu alţi preoţi și credincioși laici. După mărturiile date chiar de ucigașii săi, el a murit strigând: „Trăiască Regele Cristos!”.

Grăitoare este și mărturia sfântului Tomas Morus, care înainte de a fi executat, și-a mărturisit încă o dată credinţa vieţii sale: „Mor ca un bun servitor al regelui, dar înainte de toate ca un slujitor al lui Dumnezeu!”.

A-l avea pe Isus ca Domn și Rege al nostru, înseamnă a îmbrăţișa fără rezerve noua poruncă a iubirii, a fi slujitori fi deli în a-i urma învăţăturile aducătoare de mântuire.

Fie ca la sfârșitul peregrinării noastre pe acest pământ, în momentul întâlnirii cu Regele regilor, Cristos Domnul, să se facă auzite cuvintele Scripturii: „Bine servitor bun și credincios! Intră în bucuria stăpânului tău!” (Mt 25,21).

Andrei Dumitrescu

1441


„N

L!”

Institutul Teologic Romano-Ca-tolic din Iași organizează în anul academic 2010-2011 o serie de

conferinţe și dezbateri publice pe tema „Biserica și secularizarea. Provocări și stra-tegii pastorale”. În cadrul acestei iniţiati-ve culturale, în ziua de joi, 14 octombrie 2010, de la ora 17.00, Institutul a găzdu-it în aula magna conferinţa „Moștenirea spirituală a fericitului John Henry card. Newmann” susţinută de pr. conf. univ. dr. Ștefan Lupu.

Întâlnirea a fost moderată de pr. prof. dr. Wilhelm Dancă, rectorul Institutului Teologic Romano-Catolic din Iaşi, care a schiţat un portret al societăţii contemporane, marcată de secularism şi de tendinţa de indiferentism faţă de mesajul credinţei. Legătura acestui portret informativ cu subiectul conferinţei este aceea că teologul Newmann a prevăzut aceste tendinţe şi a încercat să le răspundă şi să le prevină. Întreaga sa doctrină și viaţă poate fi caracterizată prin înseși cuvintele sale – „Nu am păcătuit împotriva lumi-nii”, înţelegându-se că această lumină este reprezentată de adevărata credinţă care provine de la Cristos și subzistă în Biserica sa.

În conferinţa sa, părintele Lupu i-a fa-miliarizat pe cei prezenţi cu această mare fi gură a Bisericii Catolice din Anglia; ridi-cat recent la cinstea altarelor de către papa Benedict al XVI-lea, în timpul călătoriei sale în Anglia.

Pentru început, părintele a schiţat per-sonalitatea omului John Henry Newman, trecând în revistă momentele importante ale vieţii sale.

Fericitul John Henry Newman a fost un

„N L !”

teolog britanic convertit la catolicism, în 1845, Cardinal al Bisericii Catolice.

Student la Universitatea din Oxford, el a devenit preot în Biserica Anglicană. Lucrările sale despre Sfi nții Părinți îl con-duc la analizarea rădăcinilor creștine ale anglicanismului. Acest studiu progresiv îl conduce la apărarea independenței an-glicanismului față de statul britanic, sub forma unor „manifeste”. Astfel ia naștere Mișcarea de la Oxford, Newman fi ind unul dintre principalii actori ai mișcării. Continuând cercetările, ajunge să se con-vertească la catolicism, pe care îl vede, de acum încolo, drept confesiunea cea mai fi -delă rădăcinilor creștinismului.

Teologul John Henry Newman este una dintre fi gurile majore ale catolicismului britanic, împreună cu cardinalul Henry Edward Manning și Ronald Knox. El a exercitat o infl uență considerabilă asupra

15

DRUMURI

DESCHISE

NR. 135

51

„N

L!”

tuturor intelectualilor catolici, îndeosebi asupra autorilor veniți din anglicanism. Pentru Xavier Tilliette, el apare ca „o per-sonalitate aparte, un fel de lumânare pasca-lă în Biserica Catolică a secolului al XIX-lea”. Operele sale, dintre care Gramatica Asentimentului și Apologia Pro Vita Sua, constituie referințe constante la scriitori ca G. K. Chesterton, Evelyn Waugh sau Ju-lien Green, dar și pentru teologi și fi losofi ca Avery Dulles, Erich Przywara și Edith Stein, care a tradus în germană lucrarea sa Ideea de Universitate.

În 1958, a fost deschis procesul diecezan de canonizare la Birmingham, dar în ciuda dorinței Papei Paul al VI-lea de a se sărbători canonizarea în Anul Sfânt 1975, abia în ianuarie 1991, Papa Ioan Paul al II-lea a decretat virtuțile eroice ale lui John Henry Newman, când acesta a fost proclamat Venerabil.

În data de 3 iulie 2009, Papa Benedict al XVI-lea a aprobat documentul prin care se recunoaște mijlocirea lui Newman la vindecarea diaconului permanent Jack Sullivan în anul 2001, vindecat de o vătămare gravă a măduvei spinării, în urma rugăciunilor acestuia adresate Cardinalului Newman, în timp ce era în spital. În aceeași zi, Papa l-a autorizat pe Cardinalul Angelo Amato, prefect al Congregației pentru Cauzele Sfi nților, să înceapă procesul de canonizare.

Beatifi carea sa a avut loc la 19 septem-brie 2010 în Anglia, iar sărbătoarea sa este stabilită la data de 11 august, în fi ecare an.

Partea a doua a conferinţei a fost con-centrată asupra portretului spiritual al car-dinalului Newmann.

Astfel, John Henry Newman poate fi caracterizat drept un om de o mare spi-ritualitate, de o mare cultură și de relaţii profunde cu oamenii. Modernitatea vieţii sale interioare implică o căutare perma-nentă a adevărului, o aspiraţie în întregi-me spre Dumnezeu, un drum de reînnoire și de convertire, iar actualitatea sa constă în a înţelege că drumul de sfi nţenie se con-stituie în baza experienţei de viaţă crești-nă, cu un simţ viu și senin al „măsurii”, un echilibru departe de orice exasperare, o înnăscută dezlipire de lucrurile din această lume și o clară trăsătură de umor.

De asemenea, avem de învăţat și din mott-ul cardinalului Newman, Cor ad cor loquitur, „inima vorbește inimii”, care ne permite să pătrundem în înţelegerea vieţii creștine ca și chemare la sfi nţenie, experi-mentată ca dorinţă intensă a inimii umane de a intra în comuniune intimă cu Inima lui Dumnezeu. El ne amintește că fi delita-tea faţă de rugăciune ne transformă treptat în imaginea divină.

Dumitrescu Andrei

16


61

RUGACIUNEA U

NUI C

OPIL

Sunt mic, Isuse, tu o știi, și știi că n-am putereSă fac tot ceea ce mă-nveţi. Știu că-ţi provoc durereCând nu-l ascult pe tatăl meu, când n-o ascult pe mama.

Dar încă-s mic, Isuse bun, de multe nu-mi dau seama.

Știu că te supăr când mă cert în curte cu băieţii,Când îi lovesc sau chiar îi bat. Când sunt ca nătăfl eţii,Când mă fălesc cu tot ce am, fi ind plin de mândrie,Când port cu mine doar necaz, în loc de bucurie.

Știu că te fac să te-ntristezi când vreau c-a mea dorinţăSă mi-o-mplinească cei din jur, chiar de-i cu neputinţă;

Și când, nervos că ei nu pot, bat tare din picioare,Și-ncep să mă trântesc pe jos, strigând în gura mare.

Mai știu, Isuse, că tu plângi, dar nu de bucurie,Când, pradă jocului, mai uit să merg la liturghie,

Că-n loc s-ascult al tău cuvânt, să mă hrănesc cu tine,Mă hârjonesc și mă distrez, gândind c-așa-i mai bine.

Mai sunt și alte, Domnul meu, ce fac să lăcrimezeOchii tăi sfi nţi, iar faţa ta o fac să se-ntristeze.

Mult prea târziu seama îmi dau că am greșit, Cristoase,Atunci încep să plâng și eu cu lacrimi dureroase.

Dar nu mă lași ca eu să cad în cursa disperării,Căci tu mă mângâi, mă-ncălzești la focul îndurării.

Tu mă alini și îmi arăţi o faţă zâmbitoare – Semn că mă ierţi, că nu mai plângi, că nu ţii supărare.

Vreau să te rog, Isuse-al meu, ca să rămâi cu mine,Să mă conduci prin harul tău spre zările senine,Să-mi dai puterea să înving orișice rea pornire,

Și toate câte-am să le fac, să fi e din iubire.

Să mă înveţi, căci eu sunt mic și vreau să fi u ca tine,Să pot alege nu ce-i rău, ci doar ce este bine,

Să iert precum și tu mă ierţi, s-aduc doar bucurie,Să-ţi fi u plăcut, Isuse bun, acum și-n veșnicie.

Să mă ridici atunci când cad, să îmi alini durereaȘi rănile să le pansezi. Să-ţi simt vreau mângâierea.

Picioarele ce slabe-mi sunt să le-ntărești pe cale,Ca să mă-ndrept încrezător spre culmile pascale.

Să mă înveţi să îi ascult pe tata și pe mama,Să simt mereu iubirea lor și nu ce este teama.Să îi iubesc precum și ei iubirea mi-o arată,

De dragul tău să fac ce-mi cer, să nu-i jignesc vreodată.

Ajută-mă, Isuse blând, să mai renunţ la nazuri,Să am doar strictul necesar, să nu aduc necazuri,

Să-ţi mulţumesc că te-ngrijești și te înduri de mine,Lucrând prin cei ce-mi sunt părinţi, atât de clar și bine.

De egoism să fug mereu, slujind cât am putinţăPe cel ce-aproape l-ai numit, făcând a ta voinţă.

Fie că joc sau studiez, sau sunt la liturghie,Să mă gândesc c-un trup suntem ce îţi slujește ţie.

R

Pe fratele și sora mea să îi iubesc, Cristoase,La fel cum mă iubești și tu. Să nu aștept foloase;

Să îi ajut oricând mi-o cer, chiar de nu am putere,Căci și dorinţa să-i ajut le va purta plăcere.

Lăsaţi copiii și nu-i opriţi să vină la mine,

căci împărăţia cerurilor este a acelora care sunt ca ei (Mt 19,14)

17

DRUMURI

DESCHISE

NR. 135

71

RUGACIUNEA

UNUI COPIL

Mă rog și pentru-ai mei bunici: alungă-le tristeţeaCe o așterne pe-al lor chip apusul, bătrâneţea.

Ajută-i tu, Isuse bun, ajută toţi buneiiSă-și poarte vârsta fericiţi, iubindu-și nepoţeii.

Mă rog, Isuse, nu lăsa ca nimeni să omoareCopiii încă nenăscuţi, lipsiţi de apărare.

Te rog să-i aperi tu cum știi. Mă-nvaţă și pe mineCum aș putea să-i apăr eu, urmându-te pe tine.

Te rog, de-asemeni, grijă ai de toţi pruncii din lume,Dar mai ales de cei ce sunt abandonaţi de mume,De cei prin coșuri aruncaţi, lăsaţi la întâmplare.

Fă să-și găsească un cămin cu o iubire mare.

Te rog, Isuse, să-mi asculţi umila rugămintePentru acei ce sunt orfani – având doar un părinteSau și mai rău – făr-amândoi, având o soartă dură.

Fă să nu simtă lipsa lor, de ei de toţi te-ndură.

Mă rog, gândindu-mă cu drag, la copilași ca mineCe-s invalizi, sau orbi, sau surzi, sau nu vorbesc prea bine,

La cei ce suferă cumplit de sete și de foame,La cei ce văd cum în război le mor și taţi și mame.

Chiar dacă-s mic și mult nu știu, simt cum fi ori o mieMă năpădesc doar când aud cuvântu-„eutanasie”.Nu pot să fac nimic mai mult, însă te rog pe tine

Să aperi tu, Isuse drept, valorile divine.

Te rog, Isuse, grijă ai de Sfânta ta Mireasă,Revarsă-n ea din al tău har, făcând-o mai frumoasă,

Fă-o să crească ne-ncetat în dragoste, credinţă,Și-o apără tu, Mire Sfânt, de orice suferinţă.

Mă rog și pentru cei ce cred în Sfânta-ţi Înviere,Dar pentru că sunt divizaţi, în sufl et simt durere.O turmă fă-i, Păstor Preabun, ca una toţi să fi e,

Să se iubească între ei, trăind în bucurie.

Te rog, Isuse milostiv, să-l întărești pe calePe marele pontif roman, păstorul turmei tale,Pe toţi cei care îţi slujesc prin sfânta preoţie

Sau care ţi s-au consacrat prin vot de curăţie.

Chiar dacă-s buni sau dacă-s răi, ajută-i ÎmpăratePe șefi i statelor lumești să lupte ca-n dreptate

Toţi oamenii de pe pământ de bunuri s-aibă parte,Să fi e scuturi pentru noi, să nu propage moarte.

Mă rog acuma pentru toţi, fi e el mic sau mare,Fie infi rm sau sănătos, sau alb, sau de culoare,

Fie orfan sau cu părinţi, fi e băiat sau fată,Fie în pace sau război: nu-i părăsi vreodată.

Te rog să te-ngrijești de toţi, să ne oferi iertare,Să ne ajuţi să nu cădem nicicând în disperare,

Să faci să crească-n noi mereu speranţa și iubirea,Credinţa s-o păstrăm în veci, s-afl ăm ce-i fericirea.

Te rog, Isuse, nu uita că-s un boboc de fl oare,Ce-așteaptă tu să-l îngrijești ca el să crească mare,

Să înfl orească ca în jur parfum să răspândeascăDe bucurie și de har, de dragoste cerească!

Ciobanu Petru

1881


Curio

zități

alim

entar

e

Unele alimente au efecte cu adevărat uluitoare asupra sănătăţii. Zi de zi ne întâlnim în seminar cu aceste alimente sau măcar cu o parte dintre ele.

Nu ai crede, dar există produse care, introduse în alimentația ta zilnică, fac minuni, întărindu-ţi sănătatea.

1. Ceapa, aliatul oaselor

Toată lumea știe că ceapa te prote-jează de răceală și calmează simptome neplăcute precum tusea, dar știai că această legumă îţi întărește de aseme-nea sistemul osos? Chiar încetinește evoluţia osteoporozei (o boală a oase-lor care le face spongioase).

2. Cerealele scad șansele unui po-tenţial atac cerebral

Sunt recomandate în dietă pentru că stimulează procesul digestiv, dar pe lângă această calitate, cerealele integra-le îmbogăţite cu acid folic te pot scăpa de un atac vascular cerebral.

3. Ceaiul verde îmbunătăţește me-moria

Persoanele care consumă ceai verde zilnic stau bine cu memoria chiar și la vârste înaintate.

4. Scorţișoara – antidiabetic

Un condiment cu multe calităţi, scorţișoara te ajută în lupta cu diabe-tul, fi ind de ajutor în metabolizarea insulinei.

5. Fibrele reduc efectele fumatului pasiv

Cel mai cunoscut efect al lor este reglarea tranzitului intestinal, însă fi -brele aduc multe alte benefi cii. Printre ele, faptul că protejează plămânii di-minuând efectele nocive ale fumatului pasiv.

6. Seminţele de fl oarea-soarelui scad colesterolul

Un aliment pentru mulţi mai mult decât banal, seminţele de fl oarea-soa-relui sunt benefi ce sănătăţii, îndeosebi sistemului cardiovascular pentru că diminuează nivelul colesterolului din sânge.

Curiozități alimentare

19

DRUMURI

DESCHISE

NR. 135

91

7. Somonul te binedispune

Conţinutul ridicat de Omega3 face din somon un aliment-minune: pro-tejează inima, este indicat în curele de slăbire și mai mult decât atât, este un stimulent psihic pentru că dă energie și te binedispune.

8. Ciocolata este bună pentru hiper-tensivi

Nu orice ciocolată, doar cea neagră cu conţinut mare de cacao 2-3 pătră-ţele pe zi, normalizează tensiunea arte-rială și ajută vasele de sânge să devină mai elastice.

9. Vinul roșu protejează dinţii

Antioxidanţii din vinul roșu aduc și un benefi ciu mai puţin cunoscut: pro-tejeză gingiile și scad astfel riscul de pa-radentoză, afecţiune care în timp duce la pierderea dinţilor.

10. Iaurtul împrospătează respiraţia

Guma de mestecat nu este singura soluţie pentru o respiraţie proaspătă! Două porţii de iaurt pe zi reduc pla-ca bacteriană din cavitatea bucală și te scapă de problema respiraţiei neplăcut mirositoare.

11. Cafeaua protejează de Alzheimer

Un studiu efectuat în Austria scoate la iveală faptul că atenţia și memoria pe termen scurt funcţionează mai bine după ce bei cafea. Așa se face că băutu-ra care-ţi face dimineţile mai frumoa-se, te ferește de Alzheimer și chiar de diabet…

12. Alunele reduc pofta de mâncare

Au multe calorii, dar 40-50 de gra-me sunt sufi ciente să suprime pofta de mâncare.

Senzaţia de saţietate se datorează aci-zilor grași din componenţa alunelor.

Bejenaru Ovidiu-Gabriel

Curiozități alimentare

20


02

Să mai r

âdem p

uțin...

În fața unei biserici ortodoxe erau doi cerșetori. Unul zicea: “Ajutați un biet creștin sărac!” și lumea îi dădea bani.Celălalt zicea: “Ajutați un biet evreu sărman!” Lumea, evident, nu-i dădea nimic. Ba din contra - îi dădea mai mulți bani creștinului. După câteva săptamâni, o femeie miloasă care ieșea din biserică se duce la evreu și-i spune: “Mă evreule, tu nu vezi că aici nu-ți dă nimeni nimic? Du-te acolo, la tine, la sinagogă, poate te miluiește cineva!” După plecarea femeii, evreul se uită lung dupa ea, se întoarce spre creștin și-i zice: “Auzi, mă Ițic, cine s-a gasit să ne învețe pe noi să facem afaceri”.

Un poliţist puţin cam obosit după o zi de muncă cade într-o gură de canal neacoperită.

Se dezmeticește omul, se uită în stânga, în dreapta, în sus... și exclamă cu înţelepciune:

“Mă, mare noroc mai am că n-are canalizarea asta capac, că dacă avea, nu știu cum aș mai fi pu-tut să ies!“

Mergi pe o autostradă cu viteză constan-tă. În stânga ta este o prăpastie. În dreapta ta este un avion care zboară la joasă altitudine cu aceeași viteză ca tine; nici nu te depășeste, nici nu poți să îl depășești. În fața ta rulează o auto-speciala de pompieri cu aceeasi viteză ca tine dar nu o poți depăsi, iar în spatele tău, un elefant. Ce faci ca să iesi din aceasta situaţie stresantă?? ? ?Raspuns: te dai jos din carusel și altădată bei mai cu moderație.

Un tată scoţian le spune copiilor săi:- Copii, dacă sunteţi cuminţi săptămîna asta, du-minică vă duc la cofetărie să vedeţi cum mănîncă lumea prăjituri.

Să mai râdem puțin...Pe o stradă din Scoţia, se întamplă un accident

rutier. Un turist iese de pe carosabil și dă cu mașina într-un pom.Omul se tîrăște afară din mașină și rămîne întins în iarbă. Un scoţian trece prin apropiere. Se duce la accidentat și întreabă:- Sunteţi asigurat?- Da, răspunde acesta cu greu.- Aveţi o asigurare și pentru persoanele afl ate în mașină?- Daaaa….- Aveţi ceva împotrivă dacă îmi răvășesc puţin hainele și mă întind lîngă dumneavoastră?

- Prin ce se deosebește omul de mașină ?- Încă nu a fost inventată o mașină care să nu facă nimic…

De ce nu a inventat un informatician mașina? Pentru că în momentul în care ai fi vrut să frânezi ar fi apărut mesajul: “Sigur doriți să frânați acum?”

La fi nalul unui mare război între ruși și ame-ricani, se hotărăște ca pacea să fi e marcată printr-o luptă de câini.Vin americanii cu o javră imensă, cât un taur.Rușii, cu un cățel, lung si plat.

Începe lupta. Nici nu trec 2 secunde, și câinele americanilor e transformat într-un morman de car-ne.

Americanii: “Bă, sunteți nebuni? Știți voi câte milioane de dolari am cheltuit pe programe de mo-difi care genetică, pentru obținerea câinelui ăsta?”La care rușii: “Da’ voi știți cât de greu este să faci operații estetice pe crocodili!?!”

Redacția

Drumuri DeschiseNr. 135 Octombrie - noiembrieRevista studenţilor Institutului Teologic Romano-Catolic “Sfântul Iosif” Iaşi

Adresa

Redacţia Drumuri DeschiseStr. Theodor Văscăuţeanu nr. 6Ro - 700462Tel: 0232/225228E-mail: [email protected]://www.editurasapientia.rohttp://www.itrc.ro

drumuri deschise nr. 135

Documents