drr giurgiu id

5/12/2018 DRR Giurgiu ID - slidepdf.com

http://slidepdf.com/reader/full/drr-giurgiu-id 1/111

DEZVOLTARE RURALĂ ŞI REGIONALĂ

1



CAPITOLUL 1NOŢIUNI GENERALE PRIVIND DEZVOLTAREA

REGIONALĂ

1.1. Conceptul, obiectivele şi principiile dezvoltării regionale

Fiecare ţară, indiferent de gradul de dezvoltare economică şi socială, se confruntă cu probleme în dezvoltarea economică echilibrată a teritoriului, determinate de o serie de factoriobiective şi subiectivi care determină dezvoltarea inegală a zonelor economice. Inegalităţiledintre nivelurile de dezvoltare ale regiunilor unei ţări apar datorită, în principal, acţiuniiurmătorilor factori :

a) modificarea condiţiilor economice prin dezvoltarea unor noi ramuri aleeconomiei sau intrarea unora vechi în declin;

b) concentrarea creşterii economice în anumite regiuni;

c) existenţa unor regiuni slab populate sau cu producţie provenită, în mare parte,din sectoarele primare;d) migraţia populaţiei către zonele dezvoltate.

Diferenţele de dezvoltare din interiorul fiecărei ţări au început să se simtă mai mult înmomentul în care a apărut ideea creării unui spaţiu european unic, datorită implicaţiilor pecare le are realizarea a cestui deziderat, cum ar fi :

a) apariţia necesitatea elaborării şi implementării unei politici de dezvoltareregională pentru a promova dezvoltarea armonioasă a întregului spaţiueuropean unic;

b) UE va ţinti la reducerea diferenţelor dintre nivelurile de dezvoltare alediferitelor regiuni şi creşterea regiunilor mai puţin favorizate.

Politica de dezvoltare regională îşi propune ameliorarea, pe termen lung, a condiţiilor economice regionale. Obiectivul principal al acestei politici îl reprezintă reducereadisparităţilor teritoriale şi realizarea unui echilibru relativ între nivelurile de dezvoltareeconomică şi socială a diferitelor zone sau asigurarea unei anumite echităţi interregionale.

Pornind de la obiectivul principal al politicii de dezvoltare regională, obiectivelefundamentale ale strategiei de dezvoltare regională vizează următoarele aspecte:

a) reducerea dezechilibrelor teritoriale prin încurajarea dezvoltării regiunilor care suntîn întârziere, crearea infrastructurilor în aceste zone şi controlul creşterii în regiunilecare se dezvoltă în ritm rapid;

b) ameliorarea calităţii vieţii prin crearea de locuri de muncă bine plătite şi dezvoltareade activităţi de recreere;c) gestionarea resurselor naturale şi protecţia mediului;d) utilizarea raţională a teritoriului prin dezvoltarea echilibrată a zonelor urbane şi acelor rurale.Dezvoltarea regională reprezintă un proces complex de dezvoltare armonioasă a

tuturor zonelor unei ţări sau a spaţiului european unic, capabil să asigure reducereadisparităţilor teritoriale şi să realizeze un echilibru relativ între nivelurile de dezvoltareeconomică şi socială a diferitelor zone, ţinând cont de gestionarea durabilă a resurselornaturale şi de protecţia mediului natural.

Pentru realizarea obiectivelor de dezvoltare rurală este nevoie de asigurarea sursei definanţare. Astfel, obiectivele politicii de dezvoltare regională avute în vedere de statele

membre ale UE şi fondurile structurale utilizate pentru atingerea acestora sunt grupate înurmătoarele categorii :

2



A) Pentru perioada 1994- 1999 au fost vizate următoarele obiective (şase )împreună cu fondurile necesare realizării acestora :a) promovarea ajustării structurale a dezvoltării regionale, finanţate prin Fondul

European de Dezvoltare Regională (FEDR) , Fondul Social European (FSE), FondulEuropean de Orientare şi Garantare Agricolă – orientare (FEOGA- orientare),

Instrumentul Financiar de Orientare a Pescuitului (IFOP); b) transformarea regiunilor, a regiunilor de frontieră sau a unor părţi ale regiunilor (inclusiv a zonelor aglomerate cu forţă de muncă şi a comunităţilor urbane) gravafectate de declinul industriei , finanţate prin FEDR, FSE;

c) combaterea şomajului pe termen lung şi facilitarea integrării în muncă a tinerilor şi a persoanelor expuse excluderii de pe piaţa forţei de muncă, finanţate prin FSE;

d) facilitarea adaptării muncitorilor de ambele sexe la schimbările industriale şi laschimbările din sistemele de producţie , finanţate prin FSE ;

e) promovarea dezvoltării rurale prin două măsuri principale :- accelerarea ajustării structurilor din agricultură în cadrul reformei politicii comune

pentru agricultură , finanţate prin FEOGA - orientare şi IFOP;

- facilitarea dezvoltării şi ajustării structurale a zonelor rurale , finanţate prin FEOGAorientare şi IFOP;

f) promovarea dezvoltării şi ajustării structurale a regiunilor cu o densitate a populaţieiextrem de redusă , finanţate prin FEDR, FSE, FEOGA- orientare şi IFOP.

B) Schimbările care au avut loc de-a lungul timpului în spaţiul european s-au produs şise vor produce pe trei axe principale, care vizează : realităţile specifice regiunilor; cadrulinterregional, naţional şi internaţional şi condiţiile conjuncturale. Aceste schimbări aufăcut ca, pentru perioada 2000 – 2006, să fie vizate trei obiective, împreună cu fondurilenecesare susţinerii acestora, şi anume :a) promovarea dezvoltării şi ajustării structurale a regiunilor subdezvoltate ( cu un PIB

inferior cotei de75% din media UE) , finanţate prin FEDR, FSE, FEOGA – orientareşi IFOP;

b) sprijinirea transformării economice şi sociale a zonelor care se confruntă cu dificultăţistructurale ( restructurări, adaptarea la un nou sistem de producţie, la utilizarea uneinoi tehnologii etc ), finanţate prin FEDR, FSE şi IFOP;

c) sprijinirea adaptării şi modernizării politicilor şi sistemelor de educaţie, pregătire şiîncadrare în muncă , finanţate prin FSE.Pentru realizarea acestor trei obiective, pe perioada 2000- 2006, bugetul alocat de către

Uniunea Europeană pentru dezvoltarea regională şi rurală (UE) se ridică la 245 mld euro( 46% din PIB UE), distribuiţi astfel :- 184 mld. euro pentru fonduri structurale;

- 18 mld. euro pentru fondul de coeziune, pentru ţările care au aderat recent la UE;- 43 mld euro pentru alocaţii către ţările candidate la aderarea la UE, inclusiv cele careau aderat în anul 2004.În cadrul reformei politicii de dezvoltare regională, au fost stabilite cinci principii de

bază care stau la baza alocării şi gestionării sprijinului financiar destinat dezvoltăriiregiunilor rămase în urmă din punct de vedere economico-social:concentrarea,

programarea, parteneriatul, adiţionalitatea şi monitorizarea. Principiul concentrării reprezintă principiul central al reformei fondurilor structurale

promovate de UE la finele secolului trecut care se bazează pe următoarele trei aspecte principale :

a) Concentrarea geografică asupra unui număr limitat de obiective. Astfel ,

în perioada 1994-1999 au fost definite şase obiective principale dedezvoltare regională asupra cărora trebuia concentrat ajutorul, dintre care

3



trei şi jumătate din cel de-al patrulea erau de orientare regională, ceea ceimplică faptul că ele presupuneau măsuri limitate la anumite regiuni sau

părţi ale unor regiuni eligibile, în timp ce celelalte obiective se refereau la problemele orizontale.

b) Concentrarea geografică asupra anumitor zone eligibile, are în vedere

repartizarea uniformă a unităţilor teritoriale, conform obiectivelor stabilitede Biroul de Statistică al Comisiei Eoropene, EUROSTAT, care a alcătuit Nomenclatorul Unităţilor Teritoriale pentru Statistică ( NUTS), conformcăruia fiecare stat este împărţit în zone administrative în funcţie de numărul

populaţiei din respectivele zone. În funcţie de acest criteriu, nivelurile NUTS recunoscute în prezent sunt :

- nivelul I – 4,2 mil. locuitori;- nivelul II – 1,8 mil. locuitori;- nivelul III – 400 mii locuitori;- nivelul IV – nu este întotdeauna definit;- nivelul V – 4000 locuitori.

c) Concentrarea resurselor financiare disponibile, vizează alocarea cu precădere a fondurilor către cele mai sărace dintre regiunile ţărilor candidate.

Principiul programării , este unul dintre principiile de bază la care Comisia Europeană(CE) ţine foarte mult. CE are obligaţia de a prezenta public scenariul financiar, iar statele

beneficiare au obligaţia de a prezenta planurile de dezvoltare regionale defalcate pe obiective.Aceste planuri trebuie să cuprindă, obligatoriu, următoarele capitole :

- analiza situaţiei socio- economică;- sursele de finanţare ce vor fi folosite pentru dezvoltarea regională;- principalele rezultate realizate în urma desfăşurării de

operaţiunilor structurale anterioare;- strategia de dezvoltare naţională (inclusiv cea regională) şi

obiectivele acesteia;- evaluarea impactului strategiei asupra mediului, în vederea unei

dezvoltări durabile a regiunilor şi a tărilor beneficiare de fondurieuropene.

Comisia Europeană urmăreşte ca planurile de dezvoltare regionale să fie respectate custricteţe , începând, chiar, de la elaborarea acestora. Astfel, etapele programării de care trebuiesă ţină cont fiecare stat potenţial beneficiar de fonduri europene sunt următoarele :

- evaluarea internă a planului de dezvoltare regională ;- evaluarea ex-ante, de către experţi ai CE, a planurilor de

dezvoltare regionale;- negocieri între CE şi statul potenţial beneficiar de fondurieuropene;

- adoptarea unui Cadru de sprijin financiar comunitar pe fiecareobiectiv propus în cadrul planului de dezvoltare regională;

- prezentarea, de către statele beneficiare, a programelor operaţionale precum şi a unei cereri de asistenţă financiară;

- elaborarea şi predarea, spre informarea CE, a unor programeanexe de către statele beneficiare, care să identifice aranjamenteledetaliate realizate pentru implementarea strategiei şi a priorităţilor asistenţei financiare.

Principiul parteneriatului , care prevede, conform regulamentului în vigoare , parteneriatul între CE, statul beneficiar, împreună cu autorităţile şi cu organismele desemnate

4



de statul membru în contextul regulilor naţionale şi/sau practicilor sale curente, precum şi alţiactori sociali implicaţi în elaborarea sau implementarea programelor de dezvoltare regională( în primul rând cu contribuţia substanţială a structurilor administrative locale şi regionale).

Principiul adiţionalităţii , reprezintă un principiu foarte vechi al fondurilor structuralecare are drept scop prevenirea folosirii acestor fonduri ca înlocuitor pentru schemele de ajutor

naţional.Datorită problemelor care au apărut în decursul timpului, s-a trecut la stabilirea unor cote minime şi maxime ale cofinanţării :

- în cazul regiunilor eligibile pentru Obiectivul 1 , care urmăreşte promovareadezvoltării şi ajustării structurale a regiunilor rămase în urmă (cu un produs intern brutinferior cotei de 75% din media UE) şi a regiunilor îndepărtate, cofinanţareacomunitară nu poate depăşi 75% din costurile totale eligibile ale proiectului, în cazexcepţional se poate merge până la 80% (insulele periferice ale Greciei au beneficiatde 85%) ;- pentru celelalte obiective, plafonul pentru sprijinul din fondurilor structurale estestabilit la 50% din costurile totale, minim 25% din cheltuielile eligibile fiind efectuate

pentru această măsură. Principiul monitorizării , constă în efectuarea unei verificări regulate privind

implementarea fondurilor structurale şi impactul acesteia din punct de vedere al obiectivelor propuse ( examinarea rezultatelor programelor ). Monitorizarea este efectuată de un Comitetde Monitorizare şi este de structurată pe două categorii :

- monitorizarea operaţională, care urmăreşte realizarea acţiunilor prin folosireadiferitelor mijloace şi resurse, pentru care este necesară crearea de indicatoricare să măsoare rezultatele şi impactul obţinut comparativ cu cele planificate

precum şi cu costurile implicate;- monitorizarea contextului general prin care se analizează, cu regularitate,

schimbările de situaţii în privinţa dezechilibrelor regionale şi diferenţelor dedezvoltare. Dintre indicatorii monitorizaţi cel mai important este PIB pe loc.

Este foarte important să se cunoască că monitorizarea este diferită de evaluare,deoarece monitorizarea este o modalitate de a arăta ce se întâmplă, în timp ce evaluarea aratăce impact s-a realizat, adică ceea ce s-a întâmplat.

În concluzie se poate spune că, din anul 1993 şi până în prezent, prin modificărileaduse în regulamentul fondurilor structurale , Comisia Europeană a urmărit să definească clar cele cinci principii, dar mai ales să le aplice cu multă rigurozitate. Această abordare aremenirea de a ajuta statele beneficiare să-si clarifice priorităţile care trebuie cuprinse înstrategiile de dezvoltare regională.

În acest fel, statele candidate la aderarea la UE care beneficiază de sprijin financiar sub

forma fondurilor comunitare de tip structural trebuie să beneficieze de experienţa statelor membre, fără a copia modul în care acestea au realizat obiectivele de dezvoltare regională,deoarece fiecare stat dispune de condiţii economice, sociale, politice şi geografice specifice,diferite de la o ţară la alta.

1.2. Structuri teritorial-administrative necesare gestionăriidezvoltării regionale în România

Dezvoltarea regională reprezintă, pentru ţara noastră, un concept mai nou, care aînceput să prindă contur în anul 1998, odată cu apariţia primei legi referitoare al acest

fenomen. Procesul economico-social de dezvoltare regională a demaret destul de greoi,

5



determinat fiind de centralizarea excesivă, caracteristică aparatului administrativ dinRomânia.

Pentru a pregăti descentralizarea deciziilor de la nivel central în România au luatfiinţă, prin asociere voluntară, opt regiuni de dezvoltare (NUTS 2) entităţi teritoriale specifice,fără statut administrative, care au următoarele caracteristici :

- sunt structuri asemanatoare cu cele ale Uniunii Europene şi care au aparut in anul1999, prin aplicarea prevederilor Legii nr. 151/1998 privind dezvoltarea regionalain Romania;

- în conformitate cu legislatia nationala in vigoare, structuri regionale se bazeaza peexistenta unui parteneriat institutional (public-privat), conform caruia Agenţia

Naţională de Dezvoltare Regională este structura publica, iar cele opt agentii pentru dezvoltare regionala sunt structuri private. De asemenea, cele opt regiuni s-au constituit prin cooperarea voluntara a judetelor, fara statut legal si nu suntunitati administrativ - teritoriale.

In consecinta, flexibilitatea constituirii si functionarii acestor structuri, ca si lipsaexperientei practice in managementul acestor programe specifice (primul program regionalincepand in toamna anului 1999), au determinat ca sa se procedeze la un sistem mixt degestionare a proceselor de dezvoltare regională, concretizat în practicarea unei soluţii decompromis de genul urmator:

- pastrarea, pentru o perioada limitata de timp a procesului de programare si decizie lanivelul anterior adoptarii Legii 151/1998;

- implicarea noilor structuri regionale in procesul programarii si al deciziei numai curol consultativ.

Regiunea reprezita în cadrul politicii de dezvoltare regională a UE, elementulfundamental in demersurile teoretice si practice pentru fundamentarea strategiilor si politicilor de dezvoltare economica si sociala in plan teritorial, neimplicarea acestora în elaborarea

programele de dezvoltare duce la îngreunarea procesului de implementare a acestora . Deaceea a fost necesară înfiinţarea regiunilor de dezvoltare în România şi implicarea acestoraîn elaborarea documentelor dfe programare. Structurarea teritoriului ţării noastre pe regiunieste redată în tabelul 1.1.

Tabelul 1.1.

Repartizarea teritorială a României pe regiuni

Regiunilegeografice

Judetele Suprafata(kmp.)

Populatia(mii loc.)

Densitate

(loc./kmp.)

1. Nord-Est Bacău,Vaslui, Neamţ, Iaşi,Suceava,Botoşsani

36.850 3.743 101,6

2. Sud-Est Constanţa,Tulcea,Brăila

35.762 2.868 80,2

6



Buzău,Vrancea,Galaţi

3. Sud Teleorman,Giurgiu,Călăraşi,Ialomiţa,Dâmboviţa,Prahova, Argeş

34.453 3.375 98,0

4. Sud-Vest Olt, Dolj, Gorj,Mehedinţi,Vâlcea

29.212 2.341 80,1

5. Vest Caraş-Severin,Hunedoara,Timiş,Arad

32.034 1.955 61,0

6. Nord-Vest Cluj, Sălaj, Bihor,Bistriţa-Năsăud,

Maramureş,SatuMare

34.159 2.766 80,7

7. Centru Braşov,Covasna,Sibiu,Alba,Harghita,Mureş

34.100 2.547 78,7

8. Bucuresti Bucureşti, Ilfov 1.821 2.210 1213,8

Sursa: Comisia Nationala pentru Statistica “Anuarul statistic al Romaniei” 2003.

Aşa cum rezultă din datele tabelului 1.1., cea mai importantă regiune de dezvoltare aRomâniei este cea de Nord-Est, cu o suprafaţă de cca 36, 8 mii kmp şi o populaţie de peste 3,7milioane de locuitori, alcătuită din judeţele : Bacău, Vaslui, Neamţ, Iaşi, Suceava şi Botoşani.Aceasta este urmată de regiunea de Sud-Est care are aproximativ 35,7 mii kmp şi o populaţiede peste 2,8 milioane de locuitori, formată din judeţele . Constanţa, Tulcea, Brăila, Buzău,Vrancea şi Galaţi.

Pentru o evaluare realistă a nivelului de dezvoltare regională a României este util a secompara situaţia din ţara noastră cu cea din ţările membre ale UE, de care trebuie să neapropiem ca nivel de dezvoltare economico-socială. Principalii indicatori privind dezvoltarearegională a ţării noastre comparativ cu cei din ţările membre ale UE sunt prezentaţi în tabelul1.2.

Tabelul 1.2.Principalii indicatori privind dezvoltarea regională a României comparativ cu UE,

în anul 2002

Romania Uniunea EuropenaPopulatia totală Mil.loc. 21,8 376,5Suprafata totală Km 238391 3 191 000Densitatea populatiei loc/ km² 91,4 118Dinamica populatiei in 2002/2001 % 95,0 103,0*Ponderea populatie rurale % 46,7 17,5*

Structura populatiei pe grupe de varsta % 100 100• 0-14 ani % 17,3 17,4

7



• 15-64 ani % 68,6 67,0• 60 de ani si peste % 14,1 15,6PIB/loc.(ppc) Euro/ loc. 5.700 24.238Structura populatiei ocupate % 100 100• Agricultura % 36,2 4,5• industrie, constructii % 39,0 29,3• servicii % 34,8 66,2Rata somajului % 8,4 9,2

Natalitate %o 10,5 -Durata medie de viaţă:• barbati ani 67,6 74,6• femei ani 74,9 80,9*Numai populatia din localitatile cu densitate demografica sub 100 loc./kmp.Sursa: Comisia Nationala pentru Statistica “Anuarul statistic al Romaniei” 2003.

Regiunile administrative din România sunt reprezentate de "judet", structură

administrativă similară cu NUTS 3. Acestea au fost infiintate prin Legea 2/1968 privindorganizarea administrativa a Romaniei. In prezent, România are 41 de judete, la care seadaugă Municipiul Bucuresti.La acest nivel teritorial toata administratia publica centrala are

propriile servicii descentralizate. Aceasta situatie explica de ce documentele de programare sifinantare de la bugetul de stat, care apartin administratiei publice centrale, au ca unitati localede referinta judetele (NUTS 3) si respectiv comunele (NUTS 5).

Spatiul rural din România este format, in prezent, din suprafata administrativa a celor 2698 de comune existente pe întreg teritoriul tarii, care reunesc populatia rurala a tarii,conform Legii 2/1968 de organizare administrativ-teritoriala. Comunele sunt formate din unusau mai multe sate, existand in total 13.089 de sate in spatiul rural.

Spatiul rural este constituit din toate comunele din Romania si este definit in articolul5 al Legii 2/1968: “ comuna este unitatea administrativ teritoriala ce cuprinde populatia ruralaunita prin interese comune si traditii. O comuna este formata din unul sau mai multe sate dupaconditii economice, sociale, culturale, geografice si demografice. Organizarea comuneiasigura dezvoltarea economica, administrativa culturala si sociala a localitatilor rurale".

O nouă definere a spaţiului rural a fost stipulată prin Ordinul comun nr. 173/160/93din martie 2004, al Ministerului Agriculturii, Padurilor si Dezvoltarii Rurale, MinisteruluiAdministratiei si Internelor si Ministerului Integrarii Europene. Actul normativ, respectind

principiile Cartei Europene a Spatiului Rural, defineste notiunea de spatiu rural princomponenta teritoriala, raportand zona geografica la structura fondului funciar şi lacaracteristici dominante, referitoare la populatia si natura activitatilor desfasurate de aceasta

in respectivele zone geografice, diferite de cele ale populatiei urbane.

Definirea in acest fel a notiunii de spatiul rural, lărgeşte aria de acoperire geografica aProgramului SAPARD, prin cuprinderea in interiorul cofinantarii eligibile a proiectelor dedezvoltare rurala, din inca 659 localitati rurale.

Suprafata spatiului rural , astfel delimitat, insumeaza 212,7 mii kmp, reprezentand peste 89% din suprafata tarii. Populatia care traieste pe acest teritoriu numără 10,19 milioanelocuitori (la 1.01.2003) si reprezinta 46,7% din populatia tarii, rezultand o densitate relativslaba, de sub 47,9 locuitori/kmp.

Spatiul rural , ca suprafata si populatie , nu are o pondere la fel de mare in toate celeopt regiuni de dezvoltare. Cel mai intins spatiu rural este in regiunea Nord-Est (94,0% dinsuprafata), iar cea mai numeroasa populatie rurala este in regiunea Sud (55,7% din

populatie). Un caz particular il reprezinta regiunea Bucuresti, in cuprinsul careia se gaseste si

8



municipiul Bucuresti, capitala Romaniei. Aceasta cocentreaza 88,8% din intreaga populatie aregiunii. Populatia rurala din jurul Capitalei nu reprezinta decat 11,2% din populatia regiunii.

Comuna este unitatea administrativa de baza pe teritoriul careia se implementeaza politica rurala. Autoritatile comunale sunt partenerii locali ai autoritatilor judetene si regionalein realizarea politicii rurale. Numarul partenerilor locali variaza de la 266 comune in cazul

regiunii Vest, la 492 in cazul regiunii Sud. Exceptie face regiunea Bucuresti, care are numai37 de comune. Populatia medie a unei comune este de 3775 locuitori, dar exista o marevarietate a comunelor din Romania sub aspectul dimensiunilor demografice . O comuna esteformata din mai multe sate. In medie, revin 4,9 sate pe o comuna. Peste jumatate din comune(55,4%) sunt formate din 1- 4 sate, iar 6,2% din comune au mai mult de 10 sate.

Satele prezinta o mare diversitate sub aspectul numarului de locuitori. Dimensiuneasatelor variaza, de la cele care au doar cativa locuitori, pana la sate cu peste 7000-9000locuitori. Predomina insa satele cu putini locuitori, numarul mediu de locuitori ai unui satfiind de cca. 800.

CAPITOLUL II.DEZVOLATAREA REGIONALĂ ÎN ROMÂNIA

2.1. Problemele dezvoltării regionale in România

Ţările lumii sunt caracterizate ca entităţi geografice, economice şi sociale carese confruntă cu aceleaşi probleme globale, dar şi cu specificul fiecăreia determinat de potenţialuleconomic şi social şi de capacitatea de utiliza, în condiţii de raţionalitate, respectivul potenţial.Practic, din analizele efectuate de specialiştii în domeniu, a rezultat că nu există stat, indiferent denivelul de dezvoltare econoimică, care să nu se confrunte cu o serie de probleme la nivel local,regional sau chiar naţional (la modă fiind dezechilibrele ecologice determinate de utilizarea

neraţională a resurselor narurale).2.1.1. Gradul de dezvoltare economică

9



Problemele generale de dezvoltare existente în toate regiunile de dezvoltare aleRomâniei sunt asemănătoare cu cele ale regiunilor europene cu nivel mai redus de dezvoltare,în care se aplică politici structurale sub Obiectivul 1 al fondurilor structurale, care urmăreşte

promovarea dezvoltării şi ajustării structurale a regiunilor rămase în urmă (cu un produs intern

brut inferior cotei de 75% din media UE). Astfel, întreaga ţară este eligibilă pentruimplementarea fondurilor structurale specifice Obiectivului 1.Caracterizarea nivelului de dezvoltare a regiunilor, se realizează printr-o analiză cu

ajutorul unui indice complex de dezvoltare economică şi socială, calculat pe baza datelor disponibile la nivel sub-regional (judeţean) pentru o serie de indicatori relevanţi cum sunt:speranţa de viaţă, gradul de urbanizare, ponderea populaţiei ocupate în activităţi neagricole,

ponderea resurselor de muncă în populaţia totală, ponderea drumurilor modernizate, numărulde IMM-uri la 1000 de locuitori, ponderea veniturilor din export în veniturilor realizate deIMM-uri.

Agregarea acestor indicatori se realizeaza prin metoda analizei factoriale. Indicelecorespunde unui scor factorial unidimensional şi se corelează semnificativ cu indicatori

sociali cum sunt: mortalitatea infantilă, valoarea medie a capitalului străin subscris/locuitor,gradul de dezvoltare al reţelelor de canalizare etc.

Ca urmare a unei astfel de analize, la nivelul tarii noastre se poate distinge incadrarea judetelor functie de gradul de gravitate a problemelor cu care se confruntă regiunile dedezvoltare, structura judeţelor în funcţie de acest criteriu este următoarea :

- 14 judete cu grad foarte mare de gravitate a problemelor,- 10 judete cu grad mare de gravitate a problemelor,- 9 judete cu grad mediu de gravitate a problemelor,- 9 (din care unul este Municipiul Bucuresti), cu grad redus de gravitate a problemelor.Din punct de vedere al analizei pe cele opt regiuni de dezvoltare existente în prezent în

România , o situatie critica se remarca in Regiunea 1 Nord – Est, urmată de Regiunea 3 SudMuntenia si de Regiunea 4 Sud Vest Oltenia. Reprezentarea grafică a judeţelor în funcţie degradul de gravitate al problemelor regionale sunt prezentate în Figura 2.1.

Figura 2.1. Reprezentarea grafică a judeţelor în funcţie de gradul de gravitate al problemelor regionale

10

FOARTE MARE

MARE

MEDIU-REDUS

REDUS

GRADUL DE GRAVITATE

AL PROBLEMELOR:



2.1.2. Gradul de manifestare a problemelor privind ocuparea forţei de muncă

Problemele de ocupare a forţei de muncă se manifestă atât în ariile subdezvoltateeconomic care nu realizează suficiente investiţii productive şi nu au capacitate de a crea unnumăr satisfăcător de noi locuri de muncă, cât şi în ariile puternic industrializate, aflate în

proces de restructurare a industriilor dominante (prelucrătoare şi extractivă) prin care se pierde un număr important de locuri de muncă.

Deosebit de afectate au fost unele zone industrializate relativ recent, care nu mai auresurse şi pieţe de desfacere pe plan local, dar şi zonele tradiţional industrializate, dominate deindustrii perimate, care nu mai fac faţă concurenţei actuale de pe piaţă şi, cu atât mai multcelei viitoare de pe piaţa unică europeană.

O situaţie deosebita o prezintă agricultura prin existenta unui număr ridicat al fermelor de subzistenţă (gospodării familiale care produc pentru autoconsum) si prin caracterulsezonier al activităţilor agricole care conduce la o utilizare parţială a timpului de lucru.

2.2. Dezvoltarea economică la nivelul regiunilor

Structura ţării pe regiuni de dezvoltare oferă o imagine mult mai omogenă în ce priveşte nivelurile de dezvoltare decât structura pe judeţe, estompând diferenţele interne între judeţele din cadrul aceleiaşi regiuni de dezvoltare. Nivelul mediu de dezvoltare a regiunilor ascunde existenţa decalajelor între judeţele aflate în poziţiile extreme, oferind o imagine maifavorabilă asupra decalajelor de dezvoltare. Chiar dacă aceste decalaje sunt ascunse ele nu

trebuie neglijate deoarece pot contribui crearea unor diferenţe din ce în ce mai mari atât înceea ce privesc indicatorii demografici, cât si cei economici şi sociali, care cu greu vor puteafi eliminate .

2.2.1 Aspecte demografice

Există diferenţe între cele opt regiuni în ceea ce priveşte numărul de locuitori.Regiunea Nord-Est are cea mai numeroasă populaţie, cu 87% mai mult decât regiunea cu ceamai mică populaţie (Vest).

Sub aspectul densităţii populaţiei există, de asemenea, diferenţe între regiuni de

dezvoltare ale ţării noastre, astfel:- Regiunea Bucureşti-Ilfov care are 1213,8 locuitori/Km2 - ca urmare a prezenţei

aglomeraţiei urbane a Capitalei;- Regiunea Nord-Est (circa 101,6 locuitori/ Km2), regiunea care are cel mai mare

dinamism demografic din ţară;- cea mai scăzută densitate este în Regiunea Vest (61,0 locuitori/ Km2).

2.2.2 Gradul de urbanizare

Gradul de urbanizare al regiunilor este şi el relativ diferit. Cu excepţia RegiuniiBucureşti, cele mai urbanizate regiuni sunt Regiunea Vest şi Centru, care au peste 60%

populaţie urbană. În schimb, în partea de est a ţării (Regiunea Nord-Est) şi în toată partea de

11



sud a ţării (Regiunea Sud şi Sud-Vest) predomină încă populaţia rurală, acestea fiind zone cuîntinse suprafeţe de câmpie, unde activităţile agricole sunt predominante.

Indicatorii demografici care au o relevanţă sintetică, respectiv rata mortalităţii infantileşi speranţa de viaţă la naştere, exprimă existenţa unor condiţii de viaţă cu caracteristici uşor diferite între regiunile de dezvoltare. Se disting două zone care favorizează menţinerea unui

nivel mai scăzut al mortalităţii infantile şi o speranţă de viaţă mai mare. Aceste zone au şi ungrad ridicat de urbanizare şi sunt situate astfel: o zonă în vecinătatea Capitalei, respectivregiunea Bucureşti-Ilfov, şi o zonă în partea centrală a ţării, Regiunea Centru.

Zonele în care se combină condiţii socio-economice de nivel scăzut - speranţă de viaţăla naştere mai redusă, mortalitate infantilă ridicată şi, în unele cazuri, şi un grad ridicat deruralitate – sunt: Regiunea Nord-Est (în special judeţele Bacău, Botoşani, Iaşi), Regiunea Sud(a cărei parte de sud are un grad de ruralitate ridicată, îmbătrânire demografică accentuată şimortalitate infantilă peste medie) şi Regiunea Sud-Est (în special în judeţele Tulcea,Constanţa).

După ce decenii întregi numărul de locuitori din oraşe a fost în creştere semnificativă,în perioada de după 1990, populaţia urbană a înregistrat o descreştere continuă în toate

regiunile de dezvoltare. Descreşterea populaţiei urbane a avut loc în ciuda faptului că numărultotal al oraşelor a crescut, ca urmare a transformării, prin lege, a statutului de unitateadministrativă rurală în unitate administrativă urbană în cazul mai multor comune, cu

populaţii între 4000 şi 7000 de locuitori.Descreşterile înregistrate în rândul populaţiei din mediul oraşelor au avut uneori cauze

demografice, dar mai ales au fost efectul declinului economic, în urma căruia o parte dinlocuitori au părăsit oraşele în care au rămas fără locuri de muncă. Ca urmare a acestor evoluţii, s-a schimbat uşor structura reţelei de localităţi: s-a înmulţit numărul de oraşe mici şia scăzut numărul oraşelor mari, aceasta fiind, de fapt, o tendinţă contrară cu cea înregistrată înţările membre ale UE.

Relevantă din acest punct de vedere este situaţia comparativă a numărului de oraşe înanul 2002 faţă de anul 1991, prezentată în tabelul 2.1.

Tabelul 2.1.Evoluţia numărului de oraşe pe categorii de mărime

Grupa de mărime a oraşelor Număr de oraşe1991 2002

Total ţară 260 268Sub 20.000 locuitori 149 162

Între 20.000 şi 49.999 locuitori 63 59Între 50.000 şi 99.999 locuitori 22 23Între 100.000 locuitori şi peste 26 24

Sursa datelor: Institutul Naţional de Statistică, date prelucrate din anul 2002

2.2.3. Produsul Intern Brut

In perioada 1998-2002, regiunile de dezvoltare au contribuit relativ uniform laformarea PIB naţional, neînregistrându-se decalaje majore. Cele mai scăzute contribuţii le-auavut regiunile Sud – Vest şi Vest, acestea fiind datorate în principal nivelurilor scăzute alevalorilor adăugate brute generate atât de industrie (regiunea Vest ocupând în fiecare anultimul loc, iar regiunea Sud-Vest penultimul), cât şi de agricultură. La polul opus se situează

12



regiunea Bucureşti – Ilfov, care înregistrează valori deosebit de ridicate ale valorilor adăugate brute generate de sectoarele neagricole (în special servicii).

Tabelul 2.2. şi Figura 2.2. ilustrează evoluţia mărimii PIB/locuitor în perioada 1998-2001, în fiecare regiune. Acestea arată că, pe de o parte, există unele diferenţe între regiuni şiele se menţin şi, pe de altă parte, că diferenţele, în termeni relativi, s-au accentuat în ultimii

ani. În valori absolute însă, nivelul PIB/locuitor al României este scăzut, ceea ce face cadiferenţele dintre nivelurile înregistrate de regiuni să fie mai puţin relevante. Nivelurile scăzute ale PIB regional se asociază, în mare parte, cu predominanţa

mediului rural. Astfel, regiunile cu cel mai scăzut PIB sunt cele care au cea mai mare ponderea populaţiei rurale deoarece populaţia rurală este ocupată predominant în agricultură - oactivitate cu productivitate mult mai scăzută decât celelalte activităţi.

Tabelul 2.2.Ponderea PIB regional în PIB naţional

-%-

Regiunea de dezvoltare 1998 1999 2000 2001

Total 100,0 100,0 100,0 100,0

Regiunea Nord-Est12,9 12,6 12,0 12,3

Regiunea Sud-Est 13,1 12,1 11,6 11,3Regiunea Sud-Muntenia 13,3 12,9 12,2 12,3Regiunea Sud-Vest 9,6 9,6 9,3 9,0Regiunea de Vest 9,6 10,5 9,4 9,6Regiunea Nord-Vest 12,0 12,2 11,8 11,7Regiunea Centru 12,7 12,6 12,7 12,3Regiunea Bucureşti-Ilfov 16,6 17,4 21,0 21,5

Sursa datelor: Institutul Naţional de Statistică - Anuarul Statistic al României, 1997 şi 2003Figura 2.2. Evoluţia PIB regional/locuitor comparativ cu media naţională

Sursa datelor: Institutul Naţional de Statistică

2.2.4.Infrastructura

13

Evoluţia PIB regional/locuitor comparativ cu media naţională

0.0

50.0100.0

150.0200.0

250.0

1998 1999 2000 2001

Media naţională Nord-Est Sud-Est

Sud-Muntenia Sud-Vest Vest-România

Nord-Ves t Centru Bucureşti-Ilfov



Indicatorii pentru caracterizarea infrastructurii de la nivel regional, mai ales pecategorii de infrastructură, sunt insuficienţi în sistemul statistic actual. Folosind un număr restrâns de indicatori pentru analiza din infrastructura de transport rutier şi edilitară(alimentarea cu apă potabilă şi reţeaua de canalizare), se constată că nu există regiuni care să

aibă toate tipurile de infrastructură dezvoltată şi altele în care toate tipurile de infrastructură săfie slab dezvoltate.Toate regiunile au nevoie să dezvolte infrastructura, deficienţele actuale fiind

determinate fie de relieful dificil (de munte, de deltă), fie de poziţia periferică faţă de centrelede dezvoltare, fie de gradul de dezvoltare economică sau de mărimea spaţiului rural (care estefoarte deficitar sub aspectul infrastructurii edilitare).

2.2.5.Resursele de muncă şi ocuparea

Pe piaţa muncii din regiunile de dezvoltare, se află un volum destul de semnificativ deresurse de muncă (forţa de muncă disponibilă pentru a desfăşura o activitate economică),

reprezentând între 34,9% şi 41,7% din populaţia totală, patru regiuni (Vest, Nord-Vest, Centruşi Bucureşti), înregistrând valori peste media naţională (38%).

In ceea ce priveşte ocuparea în ansamblul sectoarelor economice, se constată decalajesemnificative între regiunile aflate în parţile vestică şi centrală ale ţării şi cele situate în parţilesudică şi estică. Deşi restructurarea economică (în special industrială) a afectat o mare parte a

populaţiei României, regiunile Vest, Nord-Vest, şi Bucureşti-Ilfov au reuşit să integreze în piaţa muncii un număr sporit de persoane disponibilizate comparativ cu celelalte regiuni.Acest fapt se datorează ritmului ami mare al investiţiilor realizate în zonele dezvoltate şicreşterii numărului angajaţilor în din domeniul turismului şi serviciilor.

Ca urmare a restructurărilor din economie, începand cu 1990, populaţia ocupată s-aredus cu peste 2 milioane de persoane. În mod complementar, şomajul a cunoscut o creşterede 3,8 ori, de la 3,0% în 1991 la 8,4% la sfârşitul anului 2002, dar a inregistrat o descreşterefaţă de anul 2000 când a fost 10,5%.

Fenomenul şomajului a fost exploziv în Regiunile Nord Est (10,8%) si Sud Est(10,0%), unde rata şomajului a crescut de cca. 5 ori. Cele mai reduse rate ale şomajului s-auînregistrat în Regiunile Bucureşti (3,3%) şi Vest (6,6%). In restul regiunilor rata şomajului afost mai mare decât media naţională la sfârşitul anului 2002.

Cea mai înaltă rată medie a şomajului se înregistrează însă în Regiunea Nord-Est de10,8%, dar în scădere faţă de anul 2000 când a fost de 13,2%, datorată a două condiţiirealizate simultan: existenţa unor judeţe cu industrie recentă, fără tradiţie, care nu au rezistatnoilor condiţii economice de pe piaţă, cât şi excedentului de resurse de muncă tinere, care

intră pe piaţa muncii.

2.2.6.Întreprinderi mici şi mijlocii

Prezenţa IMM-urilor în economia regiunilor este relativ asemănătoare şi relativscăzută, astfel că numărul de IMM-uri raportat la 1000 de locuitori este între 12,0 şi 18,7. ÎnRegiunea Bucureşti, (de fapt în Municipiul Bucureşti) prezenţa lor este mult mai numeroasă,numărul fiind dublu faţă de restul ţării (34,4). Regiunea Centru se distinge prin faptul că areun număr relativ mare de IMM-uri comparativ cu alte regiuni, deţinând aproape trei sferturidin totalul întreprinderilor.

Structura pe ramuri a IMM-urilor active relevă o concentrare mare a acestora în

sectorul serviciilor, în principal în comerţ, atât la nivelul fiecărei regiuni de dezvoltare, cât şila nivel naţional (84,1% din total IMM care au depus bilanţ contabil în anul 2000 activează în

14



sectorul serviciilor, din care 65,7% în comerţ). Cele mai mari valori se înregistrează înregiunile Sud-Vest (88,2% din total IMM), Sud-Est (87,0%) şi Bucureşti-Ilfov (86,9%),acestora corespunzându-le, de asemenea, şi ponderi ridicate ale IMM-ruilor ce activează încomerţ în total IMM (între 62,3 şi 77,2%).

In anul 2002, în industrie activează aproximativ 11% din totalul IMM-urilor active, în

special în regiunile situate în parţile vestică, nordică şi centrală ale României – Centru (15,5%din total IMM din regiune care au depus bilanţ contabil), Nord-Vest (14,6%), Vest (12,9%) şi Nord-Est (12,8%). Această situaţie este datorată preponderenţei agriculturii în regiunilesudice, sectorul industrial nedispunând de condiţiile necesare desfăşurării activităţii cueficienţă maximă (în principal, materii prime).

Sectoarele agricultură şi construcţii nu sunt suficient de atractive pentru domeniulIMM, mai puţin de 5 % din totalul IMM activând în aceste sectoare. La nivel regional,distribuţia IMM-urilor este relativ uniformă. In agricultură şi construcţii activează (cuexcepţia Regiunii Bucureşti-Ilfov) între 1,4 şi 2,2% din totalul IMM-urilor regionale,respectiv între 2,1 şi 3,5%. Regiunea Bucureşti-Ilfov, capitala ţării, dispune de o repartiţie aIMM-urilor din aceste sectoare diferită (0,5% în agricultură şi 3,7% în construcţii), explicabilă

prin structura sa aparte, caracteristică aglomerărilor urbane.Pe ansamblul ţării, în funcţie de criteriul „număr de salariaţi” se constată o distribuţie

puternic asimetrică a firmelor, cu o concentrare a acestora pe segmentul „0-9 salariaţi” – microîntreprinderi. În numărul total de IMM create, predomină categoric microîntreprinderile,

printr-o pondere de 94,45% şi, în special, firmele fără nici un salariat, care reprezintă 68,1%din totalul unităţilor înregistrate.

Faţă de situaţia de ansamblu a creării de IMM la sate, analiza dinamică a acestora esteîn măsură să evidenţieze o serie de tendinţe şi contexte privind evoluţia nu numai a acestor întreprinderi mici şi mijlocii, ci şi a stării economico-sociale a satelor în general. Există două

perioade distincte în procesul de creare a IMM-urilor la sate. O primă perioadă este marcatăde apariţia a numeroase IMM-uri în anii 1991-1994. Din 1996, procesul de creare de IMM lasate scade constant, pentru că în anul 2001 să înceapă o nouă etapă de revigorare ainiţiativelor la sate privitoare la înfiinţarea de noi IMM (vezi Figura 2.3.).

Figura 2.3. Evoluţia ponderii IMM-urilor din mediul rural, în total IMM-uri pe ţară,după anul înfiinţării lor

15

9.31

12.61

10.8

13.91

7.11 6.81

5.61 5.91

4.5 4.95.51

8.71

4.5

0

2

4

6

8

10

12

14

16

1991 1992 1993 1994 1995 1996 1997 1998 1999 2000 2001 2002 2003



Analiza asupra IMM înregistrate în mediul rural până în 2002, evidenţiază capacitatearelativ redusă a acestora de a răspunde exigenţelor referitoare la furnizarea de locuri demuncă pentru populaţia sătească, atât datorită numărului mic, cât şi a structurii de clase demărime, respectiv, pe număr de angajaţi.

Pe ansamblul ţării, în funcţie de criteriul „număr de salariaţi” se constată o distribuţie puternic asimetrică a firmelor, cu o concentrare a acestora pe segmentul „0-9 salariaţi” – microîntreprinderi. În numărul total de IMM create, predomină categoric microîntreprinderile,

printr-o pondere de 94,45% şi, în special, firmele fără nici un salariat, care reprezintă 68,1%din totalul unităţilor înregistrate. Întreprinderile care, teoretic, au un potenţial mai mare deoferte de muncă, cele de talie mică şi mijlocie, sunt în număr redus, reprezentând numai 4,6%,în cazul firmelor clasificate drept „mici”, (cu 10 până la 49 de salariaţi), şi respectiv, 0,9% încazul „firmelor mijlocii” (cu peste 50 de salariaţi, dar nu mai mult de 249), aşa cum rezultădin Figura 2.4.

Figura 2.4. Stuctura IMM – urilor înregistrate în mediul rural,după număr de salariaţi

La nivelul celor opt regiuni de dezvoltare se întâlneşte acelaşi profil structural alîntreprinderilor mici şi mijlocii, pe clase de mărime. Regiunile cu cele mai multe locuri demuncă (rezultate din numărul mai mare de firme de talie mijlocie şi mică) faţă de media peţară sunt: Vest, Nord-Vest, Centru şi Municipiul Bucureşti şi judeţul Ilfov. În celelalte regiuni,structura este mai deficitară sub raportul locurilor de muncă, majoritatea firmelor fiindgrupate în zona „micro”.

Distribuţia microfirmelor fără salariaţi, pe tipuri de activităţi, arată faptul că aproape jumătate din ele activează în domeniul comerţului care comercializează la sat mărfurialimentare şi de consum gospodăresc uzual, de valoare mică dar cu un rulaj relativ constant şirapid.

Ca formă de înregistrare ele figurează că „asociaţii familiale” ori „societăţi

comerciale” fără angajaţi sau se înscriu prin formula „întreprinzător – persoană fizicăautorizată”. În practică, de cele mai multe ori, în microîntreprinderile sau unităţile fărăsalariaţi sunt folosite, fără plată, resurse materiale şi umane din gospodărie, ca o prelungire afuncţiilor economice ale familiei rurale. În felul acesta, întreprinzătorul poate gestiona şiorganiza direct propria afacere, limitând pe cât posibil, imixtiunea persoanelor străine sau ainstituţiilor statului. Obligaţiile contractuale faţă de eventualii angajaţi nu intră în logicaîntreprinzătorului rural, marcat încă de mentalitatea gospodăriei familiale de tip autarhic.

Acest tip de unitate economică nu se constituie, încă, într-o soluţie pentru rezolvareagradului de subocupare a populaţiei apte de muncă din rural, dar poate avea o semnificaţiesocială pozitivă, că răspuns de început în faţa unei provocări de inovare socială.

Conform datelor de care dispunem, până în 2003, au fost înfiinţate în mediul rural un

număr de 91444 de întreprinderi mici şi mijlocii. Din această perspectivă, se poate constata cănu există diferenţe „spectaculoase” de la o regiune de dezvoltare la alta, şi aceasta pentru că în

16

23%

3%

68%

5%

1%

1-5 salariati 6-9 salariati 10-49 salariati

50-249 salariati 0 salariati



fiecare din cele 8 regiuni există şi judeţe care „trag în sus” prin numărul mare de întreprinderimici şi mijlocii, precum şi judeţe care „trag în jos” prin numărul mic de unităţi înregistrate.

Analizând modul în care sunt repartizate la nivelul întregii ţări satele cu peste 100 deIMM-uri, se constată că în judeţul Prahova există 11 astfel de localităţi. De altfel, în acest

judeţ se află şi satul cu cele mai multe IMM-uri din ţară (266) şi anume Filipeştii de Pădure.

De altfel, pe ţară, dintre primele 5 sate cu cele mai multe IMM-uri, două sunt din judeţulPrahova: Filipeştii de Pădure (266) şi Blejoi (218), două se află în judeţul Cluj: Floreşti (241)şi Gilău (215), iar unul în judeţul Argeş: Bascov (211).

Pe parcursul anilor, cele mai multe IMM-uri au fost create în rural în domeniulcomerţului (48,6%), urmând industria prelucrătoare (19,6%), iar pe ultimul loc se plasează înmod explicabil, industria extractivă (0,2%- vezi Figura 2.5. şi Tabelul 2.3.).

Figura 2.5. Gruparea iniţiativelor de creare a IMM în mediul rural, pe domeniide activitate

Tabelul 2.3.Repartizarea IMM-urilor din mediul rural, pe domenii de activitate

Domenii deactivitate 1 2 3 4 5 6 7 8 Total

Număr 2301797

18924 3041

44477

6570535

44873 91444

Pondere 0.25 19.65 9.76 3.33 48.64 7.18 5.85 5.33 100.00Număr la 100de locuitori 0.02 1.75 0.87 0.30 4.33 0.64 0.52 0.47

Notă :1- ind. extrativa, 2- ind. prelucratoare, 3- agricultura, 4- constructii, 5- comert,6- turism, 7 -transporturi, 8- servicii

Din punct de vedere al structurii IMM-urile create până în 2003 în mediul rural pe

domenii de activitate la nivelul regiunilor de dezvoltare ale ţării, ponderea cea mai mare o aufirmele de comerţ, apoi cele din industria prelucrătore, urmate la distanţă mare de celelaltedomenii, pe ultimul loc situându-se industria extractivă, aşa cum rezultă din Tabelul 2.4..

Tabelul 2.4.Structura IMM-urilor create în perioada 1990-2003 în mediul rural,

pe grupe de activităţi, pe regiuni de dezvoltare

Regiune dedezvoltare

Domenii de activitate (număr şi pondere) TOTAL1 2 3 4 5 6 7 8

Nord-Est 27 3419 1365 306 6337 956 689 471 13570

0.20 25.20 10.06 2.25 46.70 7.04 5.08 3.47 100.00

17

49%

7% 6% 5% 0%

20%

10% 3%

comert turism transporturi servicii ind.extractiva ind.prelucratoare agricultra constructii



Sud-Est18 1759 1187 245 6332 976 684 586 11787

0.15 14.92 10.07 2.08 53.73 8.28 5.80 4.97 100.00Sud-Muntenia

29 2746 1530 584 9846 1092 892 799 175180.17 15.68 8.73 3.33 56.21 6.23 5.09 4.56 100.00

Sud Vest

21 1504 851 221 4773 938 441 375 9124

0.23 16.48 9.33 2.42 52.31 10.28 4.83 4.11 100.00Vest 38 1720 1033 304 3558 706 456 534 8349

0.46 20.60 12.37 3.64 42.62 8.46 5.46 6.40 100.00

Nord-Vest60 3235 1559 648 5264 934 1134 750 13858

0.44 23.81 11.48 4.77 38.75 6.88 8.35 5.52 100.00

Centru30 2571 1190 428 3988 773 673 578 10234

0.29 25.12 11.63 4.18 38.97 7.55 6.58 5.65 100.00BucurestiIlfov

7 1017 209 305 4379 195 385 780 72770.10 13.98 2.87 4.19 60.18 2.68 5.29 10.72 100.00

Total

domeniu

230 17971 8924 3041 44477 6570 5354 4873 91444

0.25 19.65 9.76 3.33 48.64 7.18 5.85 5.33 100.00 Notă :1 -ind. extrativa, 2 -ind. prelucratoare, 3- agricultura, 4- constructii, 5- comert,6 -turism, 7 -transporturi, 8- servicii

În ceea ce priveşte densitatea IMM-urilor create în perioada analizată pe regiunieconomice se constată că tot sectorul comerţ rămâne cel mai bine reprezentat, la polul opusaflându-se tot industria extractivă. Diferenţele între regiunile economice nu suntsemnificative, regiunea Bucureşti făcând excepţie datorită numărului redus al populaţiei dinzona rurală a regiunii (vezi Tabelul 2.5.).

Tabelul 2.5.

Densitatea IMM-urilor create în mediul rural la 1000 de locuitori (1998-2003)

Regiune dedezvoltare

Domenii de activitateTotal

1 2 3 4 5 6 7 8 Nord-Est 0.01 1.56 0.62 0.14 2.89 0.44 0.31 0.22 2189780

Sud-Est 0.01 1.36 0.92 0.19 4.89 0.75 0.53 0.45 1294124Sud-Muntenia 0.01 1.35 0.75 0.29 4.83 0.54 0.44 0.39 2039786Sud Vest 0.02 1.15 0.65 0.17 3.64 0.72 0.34 0.29 1311166Vest 0.05 2.25 1.35 0.40 4.65 0.92 0.60 0.70 765526

Nord Vest 0.04 2.41 1.16 0.48 3.93 0.70 0.85 0.56 1341068

Centru 0.03 2.45 1.13 0.41 3.80 0.74 0.64 0.55 1050434Bucuresti 0.03 3.77 0.78 1.13 16.24 0.72 1.43 2.89 269561 Notă :1 -ind. extrativa, 2- ind. prelucratoare, 3- agricultura, 4 -constructii, 5- comert,6- turism, 7 -transporturi, -8 servicii

Iniţiativele de creare a IMM-uri se orientează în special spre comerţ. Explicaţia estesimplă, comerţul presupunând resurse mai reduse, perioade mai scurte de recuperare ainvestiţiilor, experienţă de organizare şi conducere mai redusă etc.

Volumul mare al forţei de muncă în căutare de lucru nu se constituie în factor declanşator al comportamentului anteprenorial. Pentru înţelegerea acestui comportament mairelevante decât indicatorul cantitativ enunţat mai sus sunt elementele definitorii ale capitaluluiuman: instrucţia şcolară şi profesională a populaţiei apte de muncă, dar mai ales, experienţa săîn mediul de viaţă urban.

18



Un rol important revine persoanelor întoarse din urban în rural cu un grad general deinstrucţie mai înalt fiind totodată calificate în foarte multe meserii din sfera industrială, dar care pot fi profesate sau adaptate la meserii de interes pentru funcţionarea comunităţii ruraleîn parametrii modernităţii. Ei aduc în lumea satului competenţe profesionale noi, dar şicompetenţe sociale noi derivate dintr-o cunoaştere nemijlocită a realităţilor citadine şi o mai

corectă imagine sau evaluarea a aşteptărilor sociale legate de evoluţia comunităţilor rurale,raportate la posibilităţile reale ale acestui mediu.

2.2.7.Investiţiile străine

În perioada decembrie 1990 – decembrie 1999, valoarea capitalului social străininvestit în România s-a ridicat la peste 4,3 miliarde dolari SUA, cea mai ridicată valoare aacestuia înregistrându-se în anul 1994.

Distribuţia acestor investiţii între Regiunile de Dezvoltare şi judeţele ţării nu a fostuniformă. Aproape 70% din numărul total al societăţilor comerciale cu participare străină de

capital şi cu cifră de afaceri de peste 100 miliarde lei s-au concentrat în Regiunea Bucureşti-Ilfov. Statisticile arată că investiţiile străine au avut tendinţa de a se orienta îndeosebi spremunicipiile reşedinţă de judeţ, dar nu lipsesc şi unele investiţii străine în oraşe şi chiar comune.

Ierarhizarea judeţelor după valoarea capitalului social subscris în valută indicăinvestiţii substanţiale în perioada decembrie 1990 – decembrie 1999 în Municipiul Bucureşti,de peste 2300 milioane dolari, judeţul Prahova (Regiunea Sud-Muntenia) – peste 260milioane dolari, judeţul Timiş (Regiunea Vest) – peste 250 milioane dolari, judeţul Dolj(Regiunea Sud-Vest) – peste 180 milioane dolari, judeţul Ilfov (Regiunea Bucureşti-Ilfov) – aproape 140 milioane dolari.

2.2.8.Restructurare industrială / privatizare / lichidare

Restructurarea economică, şi în special industrială, demarată în România după 1990 aafectat grav forţa de muncă ocupată în acest sector economic. Acest proces a atins toateregiunile, ca urmare a prezenţei unităţilor industriale în aproape toate oraşele, indiferent demărime. Cele mai vulnerabile zone au fost cele profilate exclusiv pe minerit şi mai ales cele încare au fost amplasate mari combinate din industriile metalurgică, chimică şi constructoare demaşini, aflate acum în regres.

În perioada 1992 – 2000 au fost privatizate 7.245 societăţi comerciale al căror capitalsocial vândut a însumat 54,8% din valoarea capitalului social total de privatizat. La nivelregional, cele mai multe societăţi comerciale au fost privatizate în regiunile Nord-Est (1164

societăţi comerciale), Sud-Est (1062 societăţi comerciale) şi Centru (989 societăţicomerciale), la polul opus aflându-se regiunea Sud-Vest (577 societăţi comerciale).

In ceea ce priveşte ponderea capitalului social vândut în capitalul social total de privatizat se remarcă o distribuţie relativ diferită comparativ cu situaţia anterioară, datorată, în principal, repartiţiei societăţilor comerciale pe clase de mărime. Astfel, cu niveluri de la59,8% la 70,5%, numai regiunile Sud-Est, Nord-Vest şi Bucureşti-Ilfov depăşesc valoareamedie naţională, celelalte regiuni înregistrând ponderi reduse (între 45,4% şi 53,5%) şi chiar foarte reduse (25,9% în regiunea Sud-Vest).

2.2.9. Programe de sustinere a agriculturii

Sprijinul bugetar total acordat agriculturii între anii 1998-2003 în preţurile (constante)anului 2003 a avut următoarea evoluţie: 425.534 mii Euro în 1998, a scăzut la 211.061 mii

19



Euro în 2000, s-a dublat în 2001 faţă de anul 2000, iar în anul 2003 nivelul sprijinului bugetar pentru agricultura era de 127,23 % faţă de 2002. În anul 2004 creşterea sprijinului bugetar pentru agricultură este substanţială, ajungând la aprox. 760 mil. Euro, ceea ce relevă faptul căa fost conştientizată importanţa acestui sector de activitate pentru România. Evoluţiasprijinului financiar acordat agriculturii, în perioada 1998-2003, este prezentat în tabelul 2.6.

Tabelul 2.6.

Evoluţia sprijinului bugetar acordat agriculturii în perioada 1998-2003,în preţurile anul 2003

-mii euro-1998 1999 2000 2001 2002 2003

Sprijinul bugetar (preţurile anului 2003)

425.53 260.76 211.06 376.37 279.09 355.10

Sursa: Bugetul de Stat al României; ediţiile 1992-2003, inclusiv rectificările bugetare

Structura Bugetului de Stat al MAPDR arata direcţionarea sumelor către programele de sprijinire a producătorilor agricoli, mare parte revenind şi în prezentgospodăriilor ţărăneşti individuale (vezi tabelul 2.7.).

Tabelul 2.7.Ponderea cheltuielilor bugetare pentru sprijinirea agriculturii în PIB,

în perioada 1998-2003Tabelul 2.4.

-%-1998 1999 2000 2001 2002 2003*PIB agricol în PIB total 14,38 13,34 11,07 13,38 11,31 11,69Ponderea cheltuielilor

bugetare pentru sprijinireaagriculturii în PIB total 1,10 0,69 0,94 0,81 0,65 0,79Ponderea cheltuielilor

bugetare pentru sprijinireaagriculturii în PIB agricol 7,65 5,15 8,47 6,06 5,76 6,71Ponderea cheltuielilor pentrusprijinirea agriculturii în

bugetul de stat 4,65 4,01 5,25 4,87 4,15 5,10* Date provizoriiSursa: Calculaţii după Anuarele Statistice 1992-2003 şi Bugetul de Stat al României 1992-2003, inclusiv rectificările bugetare

Impactul mecanismelor de politica agricolă şi a sprijinului bugetar asupra sectoruluiagricol sunt prezentate în tabelul 2.8., generând următoarele aspecte :

• Ponderea PIB agricol în PIB total s-a redus, treptat, pe măsura reducerii ponderii cheltuielilor bugetare pentru sprijinirea agriculturii în PIB total şi în PIB agricol.Ponderea cheltuielilor bugetare pentru sprijinirea agriculturii în Bugetul de Stat al României areprezentat, în 1998, 4,65 % faţă de 14,38 % cât era ponderea PIB agricol în PIB total, iar în2003 era de 5,10 % faţă de 11,69 %.

• Sprijinul bugetar acordat agriculturii, estimat la hectarul cultivat, a scăzut de la45,90 Euro în 1998 la 27,27 Euro în 1999, creste la 44,46 Euro în anul 2000, şi îşi reia

20



creşterea abia din 2003, ajungând la peste 100 Euro, în anul 2004. În ţările UE15 nivelulsprijinului bugetar acordat la un hectar suprafaţa agricola utilizata era, în 1997, de circa 440de Euro (decalajul de sprijin al agriculturii României faţă de sprijinul acordat din bugetulcomunitar statelor membre este de circa 1:6).

Tabelul 2.8.

Sprijinul bugetar acordat agriculturii şi PIB agricol ce revine la un hectar cultivat şi peo persoana ocupata în agricultura, în perioada 1998-2004-ecu sau euro/ha-

euro1998 1999 2000 2001 2002 2003

Sprijinul bugetar la unhectar arabil cultivat 45,90 27,27 44,46 40,59 35,04 43,92Sprijin bugetar la unhectar ce revineexploataţiilor care deţin

peste 1 ha arabil*** 58,83 32,86 53,99 51,93 45,06 56,46PIB agricol la un hectar arabil cultivat 582,50 529,54 524,61 669,88 608,06 653,84PIB agricol pe o persoanaocupata 1585,71 1306,25 1265,70 1735,75 1630,47 1752,92

* Date provizoriiSursa: Calculaţii după Anuarele Statistice 1994-2003 şi Bugetul de Stat al României

1999-2004 inclusiv rectificările bugetareDin analiza datelor prezentate în tabelul 2.8. rezultă următoarele concluzii generale

mai importante :• PIB-ul agricol la hectarul arabil cultivat are tendinţa de creştere, din anul 2001. PIB-ul

agricol pe o persoana ocupata are acelaşi trend. Anul 2002, în ambele cazuri,înregistrează indicatori inferiori anilor 2001, 2003 şi 2004 (cel mai bun an agricol), dar superiori perioadei 1998-2000.

• Subvenţiile acordate producătorilor agricoli din Bugetul de Stat al MinisteruluiAgriculturii, Pădurilor şi Dezvoltării Rurale, au reprezentat în perioada 1998-2004

ponderi cuprinse între 70-75%, diferenţiate pe categorii de producători agricoli şi pe programe de dezvoltare.

2.3. Metodologii de calcul ale decalajelor regionale

2.3.1 Considerţii generale privind creşterea regionalăPe lângă gruparea regiunilor în funcţie de structura administrativ-teritorială, în lume au

mai apărut şi anumite grupări tipologice bazate pe caracteristici de dezvoltare economico-sociale, menite să reducă mozaicul de regiuni ce compun teritoriul naţional, având un rolimportant in fundamentarea politicilor regionale adecvate acestor categorii reprezentative deregiuni.

Pe plan internaţional s-au conturat grupări tipologice cu grade diferite de detaliere, incadrul carora se pot distinge regiunile agricole aflate în dificultate, regiunile industriale aflateîn declin sau « abandonate » şi regiunile care suportă « presiunea » unei creşteri rapide.Aceste regiuni se situează în centrul politicilor regionale din diverse ţări.

Abordarea problemei decalajelor regionale este legată de discuţiile privindmodalităţile de definire a modelelor creşterilor regionale, care se poate exprima printr-o serie

21



de indicatori cum ar fi : producţia totală (bruta) a unei regiuni sau produsul intern brut/net alregiunii pe locuitor. Modul de definire al creşterii regionale este deosebit de important pentruca, în funcţie de aceasta, se pot formula concluzii diferite referitoare la situaţia economică aunei regiuni.

Gasirea modului adecvat de măsurare a creşterii regionale în funcţie şi de scopul pentru care se face măsurarea fenomenului este foarte important. De asemenea, prezintă oimportanţă asemănătoare în stabilirea decalajelor regionale şi viziunea pe termen mediu şilung asupra acestiu fenomen, inclusiv consecinţele creşterii regionale.

2.3.2 Metode de evaluare a creşterii regionale

Cuantificarea creşterilor regionale este un proces complex fără de care nu pot fielaborate politicile de dezvoltare naţionale, regionale şi rurale. Pentru determinarea nivelurilor de creştere la nivelul regiunilor pot fi utilizate modele neoclasice .

Modelele neoclasice sunt grupate în modelul unisectorial şi cel bisectorial, iar larândul lui modelul unisectorial se clasifică în model fără progres tehnic şi în modelulunisectorial cu luarea în calcul a progresului tehnic. Prin intermediul primului modelunisectorial (cel fără progres tehnic), output-ul regional (rezultatul economic al regiunii) estedeterminat in intregime de input-urile de capital si forta de munca, relaţia de calcul fiind ofuncţie care are ca factori determinanţi capitalul fix şi forţa de muncă din regiune :

Yt = f (K t, Lt), in care :

Yt = output-ul (rezultatul);

K t= capitalul fix;

Lt= forţa de muncă;

t= perioada de timp pentru care se face calculul.

Modelul neoclasic unisectorial cu luarea în calcul a progresului tehnic, ia înconsiderare, în mod explicit, influenta progresului tehnic asupra output-ului regional (caelement separat), relaţia de calcul pentru determinarea rezultatului economic fiind următoarea:

Yt = Ae gt x K t α x Lt1-α , unde g este impactul progresului tehnic pe perioada

(0,t)

Prin aplicarea acestui model, pot fi cuatificate cauzele care au determinat, pe anumite perioade de timp, apariţia decalajului intre regiuni geografice, decalaje care se potdatora următorilor factori:

- variaţiei influienţei progresului tehnic de la o regiune la alta ;

- variaţia capitalului fix de la o regiune la alta ;

- variaţia forţei de munca de la o regiune la alta.

Modelul neoclasic bisectorial compensează neajunsurile modelului unisectorial putand săia în calcul mai mult de un sector sau o marfă. Accentul se va muta, de această dată, peimportanţa potenţială a sectorului de export care va determina şi creşterea output-ului

regional. Pentru aplicarea modelelor de calcul prezentate mai sus este necesară o baza de datestatistice la nivel regional.

22



2.3.3 Metodologia de calcul a decalajelor regionale

In cadrul Programului Phare pentru politica de dezvoltare regională (1996-1998) a fost

elaborat un set de principii fundamentale pentru dezvoltare regională prezentat în CartaVerde . Pentru determinarea decalajelor regionale s-au utilizat o serie de indicatori statistici incadrul unor analize sectoriale şi globale. In general categoriile de indicatori utilizaţi pentrudeterminarea decalajelor între regiuni privesc atât fenomenele de natura economică, cât şiaspectele vieţii sociale.

Pentru determinarea decalajelor regionale se calculează indicele global al dezvoltării pe baza căruia s-au putut ierarhiza regiunile utilizând un număr important de indicatoriagregaţi ai dezvoltării regionale, care au la bază următoarele categorii de indicatori :

- produsul intern brut pe locuitor şi rata şomajului;

– densitatea drumurilor publice la 100 km ²; – densitatea căilor ferate la 1000 km ²;

– cantitatea de apa potabilă distribuită pe o persoană pe zi şi procentul locuinţelor racordate la sistemele centralizate de distribuţie a apei din total locuinţe;

- numărul de abonamente telefonice la 1000 locuitori;

– numărul de paturi din spitale la 1000 locuitori;

– procentul de elevi înscrişi la licee din totalul grupei de vârstă cuprinsă între 15-18 ani;

– indicele presiunii umane, rata migraţiei nete, indicele vitalităţii demografice, migraţia

extra-judeţeană, rata mortalităţii infantile;- numărul de autoturisme proprietate personală la 1000 locuitori, procentul populatiei de

12 ani şi peste această vârstă, cu mai mult decât educaţia primară, procentul populaţieiurbane în total populaţie a unei tării.

Alături de aceste categorii de indicatori se mai pot determina şi alţi indicatori agregaţi pentru calculul indicelui global al dezvoltării, cum ar fi :

– nivelul producţiei industriale pe locuitor şi numărul de salariaţi la 1000 locuitori;

- cantitatea de apă potabilă distribuită în sistem centralizat pe locuitor;

- numărul de medici la 1000 locuitori;

– numărul de profesori la 100 de elevi de gimnaziu si de liceu;

– numărul de sosiri din alte judeţe la 1000 locuitori,

- numărul de plecări spre alte judeţe la 1000 locuitori;

- rata mortalităţii infantile la 1000 de noi-născuţi;

- numărul de abonamente TV la 1000 locuitori.

Este de menţionat faptul că, în statisticele internaţionale, unul dintre cei mai utilizaţiindicatori pentru evaluarea decalajelor regionale este PIB pe locuitor. În comparaţie cusituaţia din alte tări vest-europene sau chiar cu voevodatele poloneze, decalajele regionale din

ţară noastră nu sunt nici mai mari, nici mai mici ca în unele din aceste tări.

23



Agricultura nu poate sa fie scoasa din contextul spatiului rural si analizata separat,deoarece pentru ţara noastră această ramură economică este, şi va mai rămâne o lungă

perioadă de timp,o componenta primordiala a economiei rurale. De asemenea, agricultura estedependentă de condiţiile fizico-geografice precum şi de elementele de infrastructură, de celedemografice etc specifice zonelor rurale (spaţiul rural fiind cadrul prielnic pentru desfăşurarea

de activităţi agricole).Schimbările structurale ale perioadei de tranziţie în România au avut impacte şi efecte

diferite asupra populaţiei ( mai ales asupra celei din mediul rural ) în funcţie de mediul în caretrăiesc. Pentru realizarea comparaţiilor regionale şi evidenţierea decalajelor se pot calculaurmătorii indicatori :−

t

kj PIB -Produsul Intern Brut al regiunii k în sectorul j în anul t;

−t

kj E -Forţa de muncă ocupată a regiunii k în sectorul j în anul t; −

t

kj W -Produsul Intern Brut pe o persoană ocupată în regiunea k în sectorul j în anul t ,aplicand urmatoarea formula de calcul:

t

kj

t

kj t

kj E

PIB

W = ,

unde 0,8k = (k=0 pentru nivelul naţional şi k=1,2,..., 8), j=n, a, i, s ( j=n pentru totaleconomie, j=a pentru agricultură, j=i pentru undustrie, j=s pentru servicii)

Pentru a compara nivelul regional al indicatorilor (W, PIB, E ) cu media pe ţară se potfolosi indicatori economici sub forma rapoartelor, după cum urmează :

- pentru Produsul Intern Brut pe o persoană :

t

0j

t

kj t

kj W

W

W r = ;

- pentru Produsul Intern Brut la regiunii:

t

0j

t

kj t

kj PIB PIB

PIBr = ;

- pentru gradul de ocupare al forţei de muncă:

t

0j

t

kj t

kj E E

E r = ;

Totodată, se folosesc o serie de indicatori care să scoată în evidenţă influenţastructurii activităţi economice din regiunile de dezvoltare, dintre care cei mai importanţi sunturmătorii:

- evaluarea influenţei structurii activităţilor economice asupra Produsului Intern Brut pe

o persoană, cu ajutorul releţiei de calcul:

t

kn

t

kj t

kj W W

W S = ;

- evaluarea influenţei structurii activităţilor economice asupra Produsului Intern Bruttotal (global), cu ajutorul releţiei de calcul:

t

kn

t

kj t

kj PIB PIB

PIB S = ;

- evaluarea influenţei structurii activităţilor economice asupra gradului de ocupare aforţei de muncă, cu ajutorul releţiei de calcul:

24



t

kn

t

kj t

kj E E

E S = ; ( j=a, i, s);

Totodată, la toate nivelele şi pentru toţi indicatorii menţionaţi în prezentul subcapitol,se calculeaza indicele cu bază fixă, utilizând următoarele releţii de calcul:

E

PIB

W I

I I = ;

E

PIBW

r

r r

I

I I = şi

E S

PIB S

W S

I

I

I = .

Pornind de la ideea că, în procesul de producţie, calitatea resurselor umane antrenateîn activităţile economice poate influenţa, în mod decisiv, rezultatele prezente şi viitoare aleunei ramuri sau zone, este interesanta evoluţia structurii forţei de muncă, subliniinddiferenţele care există în România între mediul urban şi rural din acest punct de vedere, atât

pe ansamblul României, cât şi pe regiunile de dezvoltare, aratând, în acelaşi timp, şidiferenţele între regiunile de dezvoltare ale ţării noastre în ce priveşte ocuparea forţei de

muncă pe medii. În cadrul analizei structurii forţei de muncă se vor avea in vedere câţivafactori care o influenţează, precum: vârsta, nivelul de educaţie şi sectorul de activitate. Astfel, ponderea populatiei ocupate în regiunile de dezvoltare se calculează cu ajutorul următoareireleţii de calcul:

1000

⋅=nrsvme

nrsvmen

rsvme

P

P I , în care:

Prsvme – populaţia ocupată în regiunea r , sectorul s, în grupa de vârstă v, în mediul m, cunivel de educaţie e,

8,1=r

(r0= total România, r1= Regiunea Nord-Est, r2= Regiunea Sud-Est, r3=Regiunea Sud, r4= Regiunea Sud-Vest, r5= Regiunea Vest, r6= Regiunea Nord-Vest,r7= Regiunea Centru, r8= Regiunea Bucuresti),

3,0= s (s0= total sectoare, s1= agricultură, s2= industrie, s3= servicii),

5,0=v (v0= toate grupele de vârstă, v1= între 15-24 ani, v2= între 25-34 de ani, v3=între 35-49 de ani, v4= între 50-64 ani, v5= 65 ani şi peste 65 de ani),

2,0=m (m0= nivel naţional, m1= mediu urban, m2= mediu rural)

6,0=e , (e0= toate nivele de educaţie, e1= studii superioare, e2= postliceale şi demaiştrii, e3= liceu, e4= profesionale şi de ucenici, e5= gimnaziu, e6= primare sau fără

studii)Indicatorul care sintetizează nivelul decajelor regionale în ceea ce priveşte populaţia

ocupată este abaterea ponderii populaţiei ocupate într-o anumită regiune faţă de ponderea populaţiei ocupate în alte regiuni sau faţă de total ţară, utilizându-se următoarea relaţie decalcul :

100100−⋅= p

rsvme

n

rsvme p

rsvme I

I D

Pe baza ultimilor doi indicatori se realizeaza comparatii ale structurii forţei de muncădin mediului rural şi cel urban pe ansamblul României,din punct de vedere al următoarelor aspecte mai importante:

25



- migraţiei între rural şi urban;- structura forţei de muncă pe medii;- structura forţei de muncă pe grupe de vârstă- structura forţei de muncă pe nivele de educatie

Se efectueaza apoi o analiză comparativă a calităţii forţei de muncă ocupate în mediul

rural şi urban în cele opt regiuni de dezvoltare ale României, pornind de la nivelul deeducaţie al populaţiei ocupate pentru stabilirea diferenţelor regionale.

Toate informaţiile obţinute în urma determinării decalajelor economice dintre regiunistau la baza elaborării unui program de dezvoltare regională a României, care să cuprindăinclusiv sursele financiare ce trebuie alocate pentru diminuarea, în prima etapă, şieliminarea, în final, a acestor decalaje (atâr dintre regiunile din ţara noastră , cât şi dintreregiunile României şi cele ale ţărilor membre ale UE).

O abordare metodologică logică şi concretă privind evaluarea decalajelor dedezvoltare regională a agriculturii în România este prezentată în teza de doctorat intitulată“Decalajele agricole şi dezvoltarea regională în Româniaa”, elaborată de economistul

Constantin Ilie APRODU, în anul 2006, abordare pe care o prezentăm în prezentul subcapitol.“Studiind diferitele procese şi fenomene din agricultura românească nu puţine au fost

momentele în care s-a resimţit nevoia unor evaluări mai complete ale stadiului de dezvoltare,cunoaşterii decalajelor dintre regiunile de dezvoltare. Este adevărat că procesul de pregătire

pentru aderarea României la Uniunea Europeană este de natură a asigura ţării noastre o largădeschidere procesului de reformă. În acelaşi timp, aceasta impune formularea unor programe

profesionale, care să reflecte experienţa şi învăţămintele acumulate.Se ştie că elaborarea unor programe profesionale şi viabile care să poată fi parte

componentă a unor viitoare strategii de dezvoltare pe termen mediu a României nu se poatematerializa fără o cât mai bună cunoaştere a stării actuale a domeniului de referinţă. Totodată,

pregătirea pentru aderare a statelor Central şi Est Europene şi în cazul de faţă a Românieicreează premisele unei mai realiste ierarhizări şi etapizări a obiectivelor urmărite,deschizându-se noi oportunităţi de evaluare a impactului deciziilor luate.

Experienţa de până acum în managementul tranziţiei şi al proceselor de pre-aderare laUniunea Europeană au relevat cu acuitate necesitatea introducerii unor schimbări în ceea ce

priveşte metodele şi tehnicile de analiză. În acest context ne-am propus analiza stadiului dedezvoltare a agriculturii fiecărei regiuni a României comparativ cu un nivel de referinţă – media regională - propunând pentru aceasta o variantă îmbunătăţită a metodei analizeimulticriteriale. Metoda adoptată permite cuantificarea stării unui proces economic în funcţiede parametrii săi reali de manifestare, care sunt exprimaţi printr-o mulţime de indicatoritehnico-economici specifici, dublaţi de date şi informaţii de natură calitativă.

Menţionăm că metoda analizei multicriteriale pune accent pe următoarele aspecte:- caracterizarea nivelului de dezvoltare a agriculturii regionale a României prinagregarea unor grupe de indicatori ce vor fi denumite în continuare şi grupe decriterii;

- realizarea pe baza indicatorilor selectaţi şi respectiv a grupelor de indicatori a unor ierarhizări şi comparări între unităţile de referinţă, respectiv între regiunile dedezvoltare;

- estimarea coeficienţilor de importanţă aferenţi fiecărui indicator, respectiv grupe decriterii;

- determinarea unei note agregat pentru caracterizarea fiecărui criteriu şi care larândul lor să permită diferite comparaţii;

- stabilirea decalajelor ce se manifestă între grupele de indicatori, respectiv degrupele de criterii avute în analiză.

26



Ceea ce prezintă un interes deosebit în metodologia de analiză multicriterială adoptatăeste posibilitatea determinării „estimatorului global de eficacitate regională a sectoruluiagricol”. Acesta este un indicator complex ce permite agregarea criteriilor – respectiv agrupelor de indicatori, grupelor de criterii avute în analiză – şi care au fost stabilite pe niveleleanterioare ale analizei.

Apreciem că utilizarea unei atare metode sporeşte gradul de relevanţă al deciziilor asigurând noi rezolvări şi noi abordări ale transformărilor economice posibile la nivel deramură sau subramură.

Totodată, metodologia propusă ar putea fi utilizată atât pentru evaluarea globală arezultatelor oferite de diferite proiecţii privind dezvoltarea viitoare a ramurii cât şi pentruanalize ale avantajelor comparative regionale globale în cazul înlocuirii mărimilor mediiaferente regiunilor cu noi indicatori specifici şi a reevaluării coeficienţilor de importanţăalocaţi.

Metodologia de analiză comparativă a stadiului de dezvoltare regională a agriculturiiimpune o cât mai realistă cunoaştere a nivelului de competitivitate a fiecărei activităţi dinsectorul economic analizat şi este de natură a asigura premise nu numai pentru o mai evaluare,

dar şi pentru o mai profundă conştientizare a decidenţilor în legătură cu:- obiectivele incluse în strategiile, programele, proiectele de dezvoltare promovate;- asemănările şi deosebirile structurale existente (structuri de proprietate, de

management, de producţie şi informaţionale);- gradul de maturizare;- etapizarea procesului de dezvoltare prin modelul de ierarhizare a obiectivelor

dezvoltării.Structura modelului de analiză multicriterială utilizat este de tip euristic, deoarece

instrumentul pe care ne propunem să-l utilizăm se bazează pe „exploatarea incrementală”,care presupune realizarea unei succesiuni de paşi ascendenţi pentru cuantificarea relevanţeiunor dimensiuni relativ cunoscute. Fiecare indicator primar inclus în studiile de analizăcomparativă sunt indicatori frecvent utilizaţi şi reflectă doar o parte a procesului ce prezintăinteres pentru decident.

Prin evaluări şi reevaluări succesive, în funcţie de calitatea sau relevanţa indicatorilor selectaţi, se obţine o caracterizare parţială şi apoi globală a procesului supus analizei – încazul de faţa decalajele regionale în dezvoltarea agriculturii.

Metoda diagnosticării multicriteriale are în vedere următoarele etape:a) Asigurarea, normalizarea şi prelucrarea datelor şi a informaţiilor primare privind

agricultura României. b) Identificarea şi determinarea conţinutului principalilor indicatori ce se vor utiliza

pentru cuantificarea stadiului dezvoltării agriculturii într-un anumit moment de

timp. Menţionăm că acestei etape analistul trebuie să îi acorde o atenţie maximădeoarece sistemul de indicatori propus pentru caracterizarea nivelului dedezvoltare a ramurii şi a gradului de competitivitate sunt de natură a reflectamodalitatea în care este abordat sectorul (din interior spre exterior sau invers),gradul de profunzime a analizei, direcţia de interes, etc. Totodată nu trebuieneglijat faptul că în procesul de analiză comparativă, agricultura poate fi tratată fieca ramură de bază a economiei în asigurarea procesului dezvoltării fie ca activitatecomplementară, atitudine ce impune abordări diferite în structura indicatorilor şiîn circumscrierea acestora pe diferite direcţii de analiză care să susţină scopul

propus. Totodată precizăm că utilizarea metodei atribuie fiecărui indicator şirespectiv fiecărei grupări de indicatori rolul şi funcţionalitatea unui criteriu.

c) Gruparea indicatorilor pe criterii/grupe de analiză. În acest stadiu se urmăreştecaracterizarea obiectivelor analizei, respectiv a criteriilor precizate mai sus.

27



Indicatorii complecşi propuşi pentru evaluarea criteriilor selectate permitcaracterizarea nivelului de dezvoltare comparativă. Totodată menţionăm cădirecţiile de analiză stabilite au un caracter flexibil, motiv pentru care dintr-unacelaşi set de indicatori primari se pot structura diferite grupări în funcţie deobiectivele analizei şi de ce nu, în funcţie de abilitatea celui care urmează să

realizeze analiza. Grupările (tipologiile) realizate influenţează într-o măsurăînsemnată obiectivele finale ale analizei. Trebuie precizat că metoda permite ca înfuncţie de obiectivul final pe care şi-l propune un decident să se realizezemodificări fie ale tipologiilor fie ale scărilor de evaluare iniţiale.

d) Analizarea nivelului secvenţial şi respectiv global al stadiului dezvoltării ramuriiîn fiecare din regiunile de dezvoltare.

e) Formularea unor sugestii şi propuneri pentru strategia de dezvoltare viitoare aramurii.

Caracterizarea nivelului de dezvoltarea a agriculturii regionale a României a avut învedere peste 600 indicatori. Aceştia ar putea fi asimilaţi unor tot atâtea „criterii” după care undecident urmăreşte să stabilească gradul de dezvoltare a ramurii dat şi poziţia stadiului

dezvoltării agriculturii la nivel regional în România comparativ cu media.Pentru utilizarea în analiza dezvoltării regionale a agriculturii a metodei diagnosticării

multicriteriale indicatorii disponibili au fost ordonaţi în 12 grupe sau tipologii sau direcţii deanaliză după cum urmează:

- modul de folosinţă a terenului (MFT);- structura principalelor culturi practicate (SC);- nivelul producţiilor agricole vegetale obţinute (PATV);- randamentele aferente producţiei vegetale (RPV);- efectivele de animale (EA);- densitatea animalelor la 100 hectare (DAN);- randamentele în producţie animalieră obţinute (RPA);- parcul de tractoare şi maşini agricole (PTMA);- disponibilul de resurse umane din agricultură (RU);- principalii indicatori macroeconomici (IMACRO);- valoarea producţiei vegetale totale (VPAT);- zone defavorizate (ZDF).

Fiecare din aceste grupe reprezintă, în fond, indicatori agregaţi pentru evaluareacomparativă a stadiului de dezvoltare a ramurii necesare analizei nivelului de competitivitatea agriculturii regionale. Menţionăm că în funcţie de obiective, decidentul poate realiza atâtdiferite structurări ale criteriilor (indicatori) primare cât şi adăugarea unora noi.

Pentru fiecare indicator (criteriu) au fost identificate, într-o primă etapă, elemente

primare cu caracter relativ menite să permită comparaţiile după cum urmează:a) Stabilirea locului, respectiv a rangului fiecărei regiuni de dezvoltare faţă de fiecaredin regiunile luate în analiză; pentru ierarhizare s-au acordat, în ordinecrescătoare, note de la 1 la 9 (incluzând cele 8 regiuni de dezvoltare şi mediaaferentă fiecărui indicator). Prin acest procedeu de determinare a rangului(locului) fiecărei regiuni de dezvoltare, în funcţie de un anumit indicator se

permite şi identificarea „priorităţilor” pe criteriu, element necesar în orice studiude analiză. De asemenea, prezintă interes şi determinarea variaţiei rangului pentrufiecare din indicatorii aparţinând unei anumite tipologii. Astfel, pentru fiecarecriteriu (tipologie) primele trei variaţii de rang reprezintă şi priorităţile analizei pecare urmează să o realizăm. Totodată, considerăm că nu este lipsit de importanţă

ca în analiza variaţiei rangului decidentul să aibă în vedere şi un alt parametru şianume „gradul de stabilitate”, respectiv influenţa pe care o poate induce fiecare

28



din indicatorii analizaţi într-o strategie şi respectiv într-un program de dezvoltarece urmează a fi proiectat folosind datele şi informaţiile astfel prelucrate.

b) Fiecărei grupe de indicatori i-a fost ataşată o notă agregată (rang agregat). Aceastase poate determina fie ca medie aritmetică a rangurilor criteriilor, fie corelândlocul (rangul) deţinut cu importanţa sau rolul care a fost convenit pentru fiecare

din indicatorii aparţinând unei grupe de caracterizare a nivelului general dedezvoltare a ramurii.Pentru determinarea importanţei indicatorilor aflaţi în componenţa unei grupe s-a

folosit metoda notaţiei crescătoare după cum urmează:a) punctaj maxim pentru indicatorii foarte importanţi, care în cazul nerealizării ar

avea consecinţe extrem de grave la nivelul ramurii sau chiar al economiei;b) punctaj mediu pentru indicatorii consideraţi de analist a fi de importanţă majoră şi

care în cazul nerealizării ar avea consecinţe grave la nivelul ramurii, dar mai alesasupra unor activităţi din cadrul acesteia;

c) punctaj minim pentru cazurile în care gradul de importanţă al indicatorilor esteapreciat ca fiind secundar, dat fiind influenţa relativ scăzută exercitată atât asupra

ramurii în ansamblu cât şi asupra diferitelor activităţi.Practic, pentru fiecare indicator dintr-o grupă există posibilitatea ca un decident să îi

ataşeze acestuia ceea ce s-ar putea numi „un coeficient de importanţă ”, care luând valoridiferite permite reevaluarea unor decizii de dezvoltare şi reorientarea acţiunii umane.

Scara de variaţie a acestora este mai mică sau mai mare în funcţie de conţinutul, gradulde omogenitate şi relevanţa seriilor de indicatori utilizaţi. În studiul de faţă scara de variaţieeste cuprinsă între 1 şi 12.

Tabelul nr.2.9.Scara principalilor coeficienţi de importanţă atribuiţi indicatorilor ce

reflectă nivelul de dezvoltare

Gradul de importanţă alindicatorului (criteriului)

Consecinţele neîndepliniriicriteriului

Valoarea coeficientului deimportanţă

Foarte important Extrem de grave la nivelulramurii şi deci şi aleconomiei regiunii

12-11

Major Grave însă numai la nivelulramurii sau al unor activităţidin cadrul acesteia

10-05

Secundar Efecte cu influenţă mai

scăzută, uneori chiar efecteizolate 04-01

Precizăm că în acest studiu coeficienţii de importanţă acordaţi au fost apreciaţi ca fiindspecifici agriculturii regionale. Relaţia de calcul pentru determinarea notei agregate (rangagregat) aferente fiecărei grupe de criterii (grupe de indicatori) ce permite cuantificarealocului agriculturii dintr-o regiune comparativ cu altele este următoarea:

∑

∑==

l

i

n

l i

ii

l k

xk R

Nag unde:

Nag - nota agregată pentru caracterizarea unei grupe de indicatori

29



de determinare a nivelului de dezvoltare; aceasta are rolul unuiindicator complex la nivel de grupă/creiteriu;

l - numărul de grupe de indicatori folosite pentru evaluarea nivelului dedezvoltare care în acest stadiu este 12;

R i - rangul indicatorului (criteriului) sau locul fiecărei regiuni comparativ

cu celelalte în funcţie de mărimea indicatorului luat în considerare; deci pentru fiecare regiune luată în comparaţie, fiecărui criteriu (indicator) îiva corespunde un anumit rang;

k i - coeficientul de importanţă atribuit fiecărui indicator (criteriu) de evaluare a studiului de dezvoltare;i - scara de valori a coeficienţilor de importanţă; în cazul de

faţă această scară a valorii este de la 1 la 12.Decalajul dintre notele agregate ale rangurilor aferente fiecărei grupe de indicatori şi

regiuni indică raportul în care se află unităţile de referinţă analizate între ele. Mărimeadecalajului ce se determină pe fiecare criteriu/grup de indicatori regionali definit adoptatreprezintă un alt element de ierarhizare a elementelor de analiză comparativă, permiţând

totodată şi formularea unor măsuri punctuale.Determinarea estimatorului/indicatorului global de performanţă a entităţii ce urmează

a se compara se bazează pe corelarea notelor (rangurilor) agregate sau a notelor mediiaferente fiecărui criteriu cu greutatea specifică atribuită fiecărui criteriu adoptat.

Relaţia de calcul pentru stabilirea mărimii indicatorului sau a estimatorului global de performanţă a agriculturii regionale este următoarea

∑= l S l G x Nag EstGL şi1=∑ l S G

unde:

EstGL - estimatorul global de performanţă al agriculturii regionale;

Nagl - nota agregată pentru fiecare grupă de indicatori complecşi;Gsl - greutatea specifică pentru fiecare din grupele de indicatori

complecşi care caracterizează procesul supus analizeicomparative.

Pentru determinarea estimatorului global al dezvoltării regionale a agriculturiiRomâniei pentru lucrarea de faţă s-au adoptat următorii coeficienţi de importanţă/greutăţispecifice pe criterii.

Tabelul nr. 2. 10Coeficienţi de importanţă/greutăţi specifice pe criterii pentru calculul

estimatorului global al dezvoltării regionale a agriculturii Greutate specifică

PIB, miliarde lei preţuri curente 0,15Populata 0,08Suprafaţa cultivată 0,10Modul de folosita a teren 0,09Valoarea prod agricola 0,04Prod veg tot 0,05Randamente in prod veg 0,15

Nr, de animale 0,06Densitate anim 0,06

Prod medie 0,08Parcul de tract, si maşini agric, 0,08Zone defavorizate 0,06

30



Total 1,00

Menţionăm că deşi metoda diagnosticării multicriteriale conţine elemente de naturăsubiectivă, totuşi prin evaluări şi reevaluări succesive se realizează cuantificări semnificativede natură calitativă ale mărimii indicatorilor utilizaţi pentru a crea atât o imagine „agregată” a

stadiului de dezvoltare a unei ramuri cât şi a aprecia nivelul de competitivitate a acesteia faţăde o altă unitate de referinţă (care poate fi o altă ramură a economiei naţionale sau o aceeaşiramură dintr-o altă ţară, etc.)

Cele 12 grupe de indicatori sau criterii utilizaţi în analiza dezvoltării regionale aagriculturii au fost ordonaţi în după cum urmează:

a) modul de folosinţă a terenului (MFT) – în această grupă/criteriu seinclud următorii indicatori:

Suprafaţa totalăDin care:

- Suprafaţa agricolă;- Arabilă;

- Păşuni;- Fâneţe;- Vii şi pepiniere viticole;- Livezi şi pepiniere pomicole;

b) structura principalelor culturi practicate (SC) - în aceastăgrupă/criteriu se includ următorii indicatori:

Suprafaţa cultivată;Cereale pentru boabe;Grâu şi secară;Orz şi orzoaică;Porumb;Plante uleioase;- Floarea soarelui;

Sfeclă de zahăr;Cartofi;Legume;

c) nivelul producţiilor agricole vegetale totale obţinute (PATV) - în aceastăgrupă/criteriu se includ următorii indicatori:

Cereale boabe;

-Grâu şi secară;-Orz şi orzoaică;-Porumb boabe;

Floarea soarelui;Sfeclă de zahăr;Cartofi;Struguri;Fructe;

d) randamentele aferente producţiei vegetale (RPV) - în aceastăgrupă/criteriu se includ următorii indicatori:

Cereale boabe;-Grâu şi secară;

31



-Orz şi orzoaică;-Porumb boabe;

Floarea soarelui;Sfeclă de zahăr;Cartofi;

e) efectivele de animale (EA) - în această grupă/criteriu se includurmătorii indicatori:

Bovine – Total;-Vaci, bivoliţe şi juninci;

Porcine –Total;-Scroafe de prăsilă;

Ovine –Total;

f) densitatea animalelor la 100 hectare (DAN) - în această grupă/criteriuse includ următorii indicatori:

Bovine;-Vaci, bivoliţe şi juninci;

Porcine;-Scroafe de prăsilă;

Ovine şi caprine;- Oi, mioare şi capre;

g) randamentele în producţie animalieră obţinute (RPA) - în aceastăgrupă/criteriu se includ următorii indicatori:

Lapte de vacă şi bivoliţă;Lapte de oaie;Lână;Ouă;

h) parcul de tractoare şi maşini agricole (PTMA) - în aceastăgrupă/criteriu se includ următorii indicatori:

Tractoare agricole fizicePluguri pentru tractor Semănători mecaniceCombine autopropulsate pentru recoltat: cereale păioase, porumb şi furaje

Număr de hectare/tractor

i) disponibilul de resurse umane din agricultură (RU) - în aceastăgrupă/criteriu se includ următorii indicatori:

Populaţia totală- Populaţia rurală

Densitatea populaţiei - locuitori / km2

j) principalii indicatori macroeconomici (IMACRO) - în aceastăgrupă/criteriu se includ următorii indicatori:

Produsul intern brut (PIB), preţuri curenteAgricultură, vânătoare şi silvicultură

32



Valoarea adăugată brută regională (VABR)Produs intern brut regional pe locuitor

k) valoarea producţiei vegetale totale (VPAT) - în această grupă/criteriu seinclud următorii indicatori:

Valoarea producţiei agricole – total- Valoarea producţiei agricole vegetale- Valoarea producţiei agricole animale- Servicii agricole

l) zone defavorizate (ZDF) - în această grupă/criteriu se includurmătorii indicatori:

Populaţia din zonele defavorizateSuprafaţa din zonele defavorizate

Ceea ce diferenţiază acest demers de cele practicate până acum nu este atât luarea în

considerare a unui număr sporit de criterii de evaluare a stadiului de dezvoltare a unei ramuri(criterii susţinute la rândul lor prin diferiţi indicatori tehnico-economici) în două situaţiidiferite, cât mai ales modul în care acestea sunt agregate şi analizate aceste criterii. Prinurmare, acest tip de analiză multicriterială comparativă poate fi aplicat nu numai prezentuluici şi viitorului. În aceste condiţii, prin recalcularea indicatorilor privind decalajele regionaleale agriculturii faţă de media regională se poate obţine o nouă imagine a „eficienţei” uneistrategii de dezvoltare propuse la un moment dat.

Includerea în analizele economice comparative a unor elemente de natură subiectivă şi proiectarea mărimii indicatorului complex „estimatorul global de performanţă” a unei ramurisau activităţi încearcă, în fond, să susţină nevoia de ierarhizare şi etapizare a obiectivelor dezvoltării şi evaluarea variantelor de dezvoltare proiectate pentru diferite condiţii.

Pe baza notelor agregate determinate pentru fiecare din grupele de indicatori/criterii cecaracterizează regiunile de dezvoltare ale României, precum şi a coeficienţilor deimportanţă/greutăţi specifice atribuite pe criterii s-a putut determina estimatorul global aldezvoltării regionale a agriculturii pe fiecare regiune, inclusiv pentru media regională.

Tabelul nr.2.11.Decalajele faţă de media regională a estimatorului global

al dezvoltării regionale a agriculturii

Estimator globalregional

Decalaje faţăde medie

Media1. Nord-Est2. Sud-Est3. Sud4. Sud-Vest5. Vest6. Nord-Vest7. Centru8. Bucureşti

5,0105,8804,8475,5733,7144,9506,3055,4503,388

1,001,170,971,110,740,991,261,090,68

Din compararea nivelului estimatorului global al dezvoltării regionale a agriculturii a

rezultat că pe primele 3 locuri cu cele mai bune rezultate se situează sectorul agricol dinRegiunea Nord-Vest (6,305), Nord-Est (5,880) şi Regiunea Sud (5,573). Totodată, cele mai

33



slabe rezultate în activitatea agricolă au avut Regiunea Sud-Est (4,847), Regiunea Sud-Vest(3,714) şi Regiunea Bucureşti (3,388).

În ceea ce priveşte decalajele sectorului agricol al regiunilor de dezvoltare în funcţiede media regională menţionăm următoarele:

• Peste media regională s-au situat Regiunea Centru (cu un decalaj de la 1 la 1,09),

Regiunea Sud (cu un decalaj de la 1 la 1,11), Regiunea Nord-Est (cu un decalaj de la 1la 1,17), Regiunea Nord-Vest (cu un decalaj de la 1 la 1.26);

• În celelalte regiuni sectorul agricol, pe ansamblu, are un nivel al estimatorului globalal dezvoltării regionale a agriculturii situat sub media regională; în această categoriemenţionăm că, în cazul Regiunii Vest şi al Regiunii Sud-Est mărimea estimatoruluiglobal al dezvoltării a fost apropiată de media regională (cu un decalaj de la 1 la 0,99şi respectiv de la 1 la 0,97); pentru celelalte două regiuni (Regiunea Sud-Vest şiRegiunea Bucureşti) decalajul de dezvoltare faţă de medie a fost substanţial (1 la 0,74şi respectiv 1 la 0,68).Având în vedere decalajele de dezvoltare ale sectorului agricol, rezultă că pe viitor va

trebui ca prin strategiile de dezvoltare şi prin resursele alocate să se acorde o atenţie deosebităsectoarelor agricole din Regiunea Sud-Vest şi Regiunea Bucureşti, Regiunea Vest şi RegiuneaSud-Est.”

34



CAP. III. AJUSTAREA DEZVOLTĂRII ECONOMICE REGIONALELA CERINŢELE UNIUNEA EUROPEANĂ

3.1. Modalităţi de finanţare a dezvoltării sociale şi economice în Uniunea Europeană

Principalul scop al fondurilor structurale este acela de realizare a coeziunii sociale şieconomice în cadrul Uniunii Europene. Resursele financiare sunt îndreptate spre acţiunimenite să reducă diferenţele existente între regiunile mai dezvoltate şi cele mai puţindezvoltate şi să promoveze oportunităţi egale de angajare între diferitele grupuri sociale.Acţiunile fondurilor structurale sunt focalizate, în mod special, spre următoarele trei obiective

prioritare:- Obiectivul 1 priveşte dezvoltarea şi ajustările structurale ale regiunilor a căror

dezvoltare este întârziată, aceste regiuni înregistrează un PIB pe locuitor mai mic decât 75%din media aceluiaşi indicator înregistrată în ţările membre ale UE (este de menţionat că suntfoarte puţine astfel de zone în UE 15 ) .

- Obiectivul 2 are ca scop conversia economică şi socială a zonelor care întampinădificultăţi structurale. Acoperind un total de 18% din populaţia europeană, se au în vedere

patru tipuri de zone: industriale, rurale, urbane şi zone dependente de activităţi de pescuit.- Obiectivul 3 acoperă întregul teritoriu Uniunii Europene, care se găseşte în afara

zonelor Obiectivului 1. El face referire la adaptarea şi modernizarea politicilor naţionale şi asistemelor de educaţie, formare şi angajare, ţinând cont de strategia europeană în domeniulocupării forţei de muncă.

Fondurile structurale funcţionale în Uniunea Europeană care au contribuit şi contribuie

la dezvoltarea economico-socială a ţărilor membre sunt în număr de patru şi anume: FondulEuropean de Dezvoltare Regională (FEDR), Fondul Social European (FSE), Fondul Europeande Orientare şi Garantare Agricolă (FEOGA) şi Instrumentul Financiar de Orientare Piscicolă(IFOP). Domeniile de activitate vizate de cele patru fonduri structurale şi obiectivele urmăritede acestea sunt :

Fondul European de Dezvoltare Regională (FEDR) are scopul de a reducedisparităţile regionale în cadrul Uniunii Europene, încurajând, în acelaşi timp, dezvoltarea şiconversia regiunilor. Regiunile de dezvoltare, respectiv domeniile de activitate pentru caresunt alocate sursele financiare provenite din acest fond sunt :

- regiunile incluse în Obiectivului 1 sunt finanţate pentru investiţii îninfrastructură, în special în cadrul reţelelor transeuropene (transporturi,telecomunicaţii şi energie) şi investiţii in educaţie, sănătate şi protecţiamediului înconjurător;

- în ceea ce privesc regiunile Obiectivului 2, finanţarea are ca scop următoarele :regenerarea zonele industriale şi zonele urbane în dificultate, îmbunătăţireacăile de acces, revitalizarea zonele rurale sau cele care sunt dependente deactivităţi de pescuit, prin intermediul planificării teritoriului, regenerării,

protejării mediului inconjurător.Prin intermendiul Obiectivelor 1 si 2, FEDR este implicat în investiţii directe în

sectorul productiv în vederea creerii de locuri de muncă durabile, ajutarea sectorului IMM-urilor şi dezvoltarea locală, cu un accent special în promovarea Pactelor de Ocupare

Teritoriale, încurajarea şi îmbunătăţirea capacităţilor de cercetare şi dezvoltare a regiunilor.

35

http://www.inforegio.org/wbpro/PRORD/2000-2006/obj2_en.htm







La nivelul întregului teritoriu al Uniunii Europene, FEDR vizează regenerareaeconomică şi socială a zonelor urbane în dificultate şi sprijină cooperarea transfrontalieră,transnaţională şi interregională .

Fondul Social European (FSE) are scopul de a preveni şi combate şomajul şi adezvolta resursele umane, precum şi de a promova integrarea pe piaţa muncii. Domeniile sale

de intervenţie (pentru care se acordă finanţare) cuprind următoarele activităţi :- integrarea în muncă a şomerilor, cu precădere a tinerilor şomeri şi a persoanelor excluse de pe piaţa muncii;- promovarea oportunităţilor egale pentru toţi cei ce intră pe piaţa muncii acţiunispecifice pentru a îmbunătăţi accesul femeilor pe piaţa muncii;- îmbuntăţirea sistemelor de educaţie şi de formare;- promovarea unei forţe de muncă calificate şi creşterea potenţialului uman îndomeniul crecetării şi dezvoltării.Fondul European de Orientare si Garantare Agricolă (FEOGA) a reprezentat

sursa de finanţare care a contribuit, într-o proporţie covârşitoare, la dezvoltarea agriculturii şia spaţiului rural din ţările membre ale UE. Acesta a fost format din Secţiunea de Orientare si

Secţiunea de Garantare.În cadrul politicii Europene de coeziune economică şi socială, FEOGA a sprijinit

dezvoltarea rurală şi îmbunătăţirea structurilor agricole. Domeniile sale de intervenţie pentrucare s-a asigurat finanţare includ următoarele activităţi :

- investiţii în ferme agricole, ajutor pentru constituirea noilor ferme de către tinerifermieri si formare profesionala;- ajutor pentru pensionarea anticipată;- compensaţii pentru zonele defavorizate;- măsuri pentru mediul inconjurator şi agricultură;- prelucrarea produselor agricole şi marketingul acestora;- dezvoltarea şi utilizarea optimă a pădurilor;- dezvoltarea zonelor rurale prin furnizarea de servicii, sprijin în favoarea economieilocale, încurajarea turismului şi a activităţilor artizanale, etc.În cadrul regiunilor Obiectivului 1, aceste măsuri au fost finanţate de către FEOGA

prin intermediul Secţiunii de Orientare, cu excepţia subvenţilor de compensare, ajutorul pentru pensionare anticipată, măsurile legate de mediul înconjurător legat de zonele agricole şimăsurile legate de dezvoltarea pădurilor, care au fost finanţate de către FEOGA prinintermediul Secţiunii de Garantare. În afara zonelor Obiectivului 1, toate măsurile au fostfinanţate prin fondul FEOGA Secţiunea de Garantare.

Principalul obiectiv al Uniunii Europene în reformarea fundamentală a primului„pilon” al Politicii Agricole Comune din 2003 şi 2004, a vizat în primul rând dezvoltarea

rurală. Astfel, Comisia Europeană a adoptat, în data de 14 iulie 2004, propunerea demodificare a politicii de dezvoltare rurală a Uniunii Europene, vizând consolidarea şisimplificarea actualului sistem de acordare a fondurilor, pentru perioada 2007-2013, princrearea Fondului Agricol European pentru Dezvoltare Rurală (FEADR). Acesta urmează aînlocui Fondul European de Orientare şi Garantare Agricolă (FEOGA), având rolul de arăspunde exigentelor impuse de o Uniune Europeana lărgita, cu o serie de decalaje majore

privind spaţiul rural şi nivelul de trai al populaţiei rurale.Raţiunile tehnice care au determinat această modificare se referă, în principal, la

numărul mare de programe, sisteme de programare şi diferite sisteme de managementfinanciar şi de control care există în perioada curentă de programare şi care a dus la creştereasemnificativă a sarcinii administrative a Statelor Membre şi a Comisiei Europene şi la

reducerea coerenţei, transparenţei şi monitorizării politicii de dezvoltare rurală.

36



Instrumentul Financiar de Orientare Piscicolă (IFOP) are scopul de a realiza unechilibru sustenabil între resursele piscicole şi exploatarea acestora. De asemenea, se doreşteîmbunătăţirea poziţiei competitive a sectorului piscicol şi dezvoltarea zonelor dependente din

punct de vedere economic de activităţile piscicole. Domeniile de intervenţie ale IFOP trebuieconsiderate a fi acelea de ajustare a eficienţei activităţilor de pescuit, modernizarea flotei

piscicole, dezvoltarea culturii apelor, protecţia zonelor marine, facilităţi legate de porturile deacostare a navelor pescadoare, prelucrarea şi marketingul produselor piscicole, promovarea produselor rezultate.

Alocarea şi utilizarea fondurilor structurale în ţările membre ale Uniunii Europene,inclusiv pentru România şi Bulgaria, se bazează pe cinci principii: concentrarea, programarea,

parteneriatul, adiţionalitatea şi subsidiaritatea. Documentele de programare ale tuturor statelor membre ale UE care au stat la baza negocierilor şi, ulterior, obţinerii fondurilor structuralesunt: Documentul Unic de Programare (DUP)-utilizat în regiunile cuprinse în Obiectivul 2,Programele Operative (PO) şi Cadrul Comunitar de Sprijin (CCS)-utilizate in mod tradiţionalin zonele Obiectivului 1 şi Programul Complementar (PC).

Documentul Unic de Programare (DUP) reprezintă un document aprobat de către

Comisia Uniunii Europene şi conţine următoarele capitole: secţiuni dedicate situaţieiexistente, strategii şi priorităţi, evaluarea ex-ante, programarea financiara, parteneriatul si

prevederile de implementare. Aceleasi informatii care se regasesc detaliate in CadrulComunitar de Sprijin şi în Programele Operative.

Conţinutul Cadrului Comunitar de Sprijin (CCS) cuprinde, în prima secţiune,descrierea situaţiei existente, cu prezentarea disparitaţilor, diferenţelor de dezvoltare,

potenţialul pentru dezvoltare sau conversie. Descrierea trebuie să ia în considerare resurselefinanciare utilizate, principalele rezultate obţinute, prin intervenţiile deja efectuate în perioada

precedentă şi rezultatele evaluarii. Prezentarea situaţiei existente trebuie să cuprindă aspectelegate de competitivitate, cercetare, dezvoltare şi inovare, situaţia IMM-urilor, situaţiamediului înconjurator, piaţa muncii şi politicile promovate la nivel naţional şi regional în ceeace priveşte formarea profesională şi o evaluare a situaţiei în ceea ce priveşte egalitatea întrefemei şi bărbaţi şi în ceea ce privesc oportunităţile oferite de piaţa muncii.

Secţiunea consacrată strategiilor şi priorităţilor trebuie să indice obiectivele operativeşi o descriere a strategiei capabile să contribuie la realizarea tuturor obiectivelor propuse desolicitantul sprijinului financiar european.

Secţiunea legată de resursele financiare trebuie să se bazeze pe planul financiar care săcuprindă totalul sprijinului comunitar structurat pe contribuţia europeană şi pe cea naţională,care la rândul lui trebuie elaborat în corespondenţa cu perspectivele financiare previzionate.

În ceea ce priveşte verificarea ex-ante a adiţionalităţii pentru Obiectivul 1 trebuie săîmbrace forma unei situaţii comparative a ceea ce s-a programat cu ceea ce s-a realizat, până

la un moment dat, precum şi cu ce s-a realizat de alte state membre ale UE.Secţiunea dedicată parteneriatului cuprinde paşii care trebuie facuţi în vedereaconsultării tuturor partenerilor care concură la elaborarea acestui document (autoritaţileregionale şi locale, alte autorităţi competente, inclusiv responsabilii pentru protecţia mediuluişi promovarea egalităţii de şanse între femei şi bărbaţii, partenerii economici şi sociali).

Secţiunea dedicată implementarii prevederilor cadrului de sprijin comunitar, includeinformaţii despre autoritatea individuală care a fost desemnată cu implementarea sauorganismul responsabil cu gestionarea CCS, acordurile încheiate cu diferiţi parteneri şireprezentarea lor în cadrul Comitetelor de Monitorizare.

Programul Operativ (PO) reprezintă documentul aprobat de către ComisiaEuropeană pentru implementarea Cadrului Comunitar de Sprijin şi include un set complet de

priorităţi, cuprinzând măsuri multianuale de sprijin comunitar. Priorităţile trebuieimplementate prin recurgerea la unul sau mai multe fonduri, utilizarea unuia sau mai multor

37



instrumente financiare existente, inclusiv apelarea la Banca Europeană de Investiţii sau la alteorganisme financiare care să asigure partea de cofinanţare a proiectelor de investiţii.

Un program operativ integrat reprezintă un program finanţat din mai multe fonduri.Conţinutul unui program operativ include următoarele capitole :

- o parte descriptivă, similară celei din Cadrul Comunitar de Sprijin;

- o parte care tratează priorităţile statelor care solicită sprijinul comunitar (specificândlegătura lor cu cele cuprinse în CCS, ţintele precis cuantificate, evaluarea ex-ante şiimpactul aşteptat),- o secţiune care evidenţiază măsurile necesare pentru implementarea priorităţilor (inclusiv informaţii în ceea ce priveşte titlul, descrierea, obiectivele principale,

beneficiarii, o indicaţie aproximativă a alocării financiare acordată fiecărei măsuri şiautoritatea de implementare pentru fiecare măsură),- o parte dedicată planului financiar (în conformitate cu perspectivele financiare şiacordurile privind regiunile care beneficiază de sprijin tranzitoriu şi în conformitate cutotalul Programelor Operative împărţite pe priorităţi sau pe ani, în corespondenţa cu

priorităţile sau perioadele prevazute de către CCS),

- o parte care cuprinde prevederi referitoare la implementare (specificând care esteautoritatea de implementare desemnată de către statul membru ca responsabilă pentrugestiunea PO, autoritatea de plată, acordurile de administrare a PO, sistemele demonitorizare şi evaluare, acordurile pentru revizuirea permanenta a PO pe măsuradesfăşurării lui şi cele necesare evaluării pe parcurs, procedurile pentru mobilizarea şicircularea fondurilor, măsurile specifice şi procedurile pentru asigurarea controluluiimplementării PO).Programul Complementar (PC) reprezintă documentul de implementare a strategiei

de programare şi implementare a priorităţilor, conţine elemente detaliate asupra conţinutuluimăsurilor din program, este elaborat de către statul membru şi este revizuit, în cazul în careeste necesar, de către Comitetul de Monitorizare la propunerea autorităţii de gestiune afondurilor europene. Programul Complementar este trimis Comisiei Europene pentruinformare. În vederea accelerării procedurilor, Programul Complementar poate fi prezentat înacelaşi timp cu CCS sau cu PO. În orice caz, autoritatea de gestiune a fondurilor europenetrebuie să adopte Programul Complementar cel târziu în trei luni după decizia ComisieiEuropene de aprobare a PO sau a CCS.

Programarea este rezultatul negocierii între autorităţile naţionale, regionale şi locale,cu partenerii economici şi sociali şi alte organisme relevante. Programele pot fi ori programede dezvoltare regională, ori programe vizând iniţiative comunitare. Programele de dezvoltareregională sunt elaborate fie in baza unui plan de dezvoltare, fie in baza DUP. Ambeledocumente trebuie prezentate Comisiei de către statul membru într-o perioadă de maximum

patru luni după stabilirea listei de zone eligibile. Planul de dezvoltare este negociat împreunăcu reprezentanţii Comisiei Europene şi are ca rezultat Cadrul Comunitar de Sprijin. Dupa prezentarea planului de dezvoltare, Comisia are la dispoziţie cinci luni pentru adoptareaCadrului Comunitar de Sprijin. Pe de altă parte, Cadrul Comunitar de Sprijin conduce cătreelaborarea propunerilor de programe.

Implementarea dezvoltării regionale sau a programelor de iniţiativă comunitară revine,ca responsabilitate, Autorităţilor de gestiune a fondurilor comunitare, care, în afară de

pregătirea Programului Complementar, sunt responsabile de selecţia proiectelor de investiţiicare vor fi finanţate. Odată ce a fost aprobat programul, Autorităţile de Gestiune suntresponsabile de informarea potenţialilor solicitanţi de proiecte, în ceea ce priveşte asistenţa

disponibilizată (exemplul cel mai bun este informarea prin intermediul anunţurilor publice delicitaţii).

38



Organizaţiile care activează în domeniul social şi economic (autorităţi locale,asociaţii, întreprinderi, etc) pot propune proiecte cu finanţare din fonduri structurale.Autorităţile naţionale şi regionale competente pentru fiecare program au ca responsabilitate şiselectarea proiectelor. Toate proiectele care beneficiază de asistenţa financiară din parteaUniunii Europene trebuie sa dispună de cofinanţare din alte surse, ori din partea sectorului

public sau a celui privat.Rapoartele de implementare joacă un rol semnificativ în asigurarea unei programărisănătoase, fapt pentru care, conţinutul acestora este precizat, în detaliu, în cadrulreglementărilor. În cadrul acestor rapoarte se precizează următoarele aspecte: implementareafinanciară a asistenţei (cuprinzând pentru fiecare măsura în parte înregistrarea plăţilor efectuate şi a celor acoperite prin contribuţia bugetului comunitar); progresele înregistrate înevoluţia implementării priorităţilor şi măsurilor luate pentru realizarea obiectivelor specifice;indicarea oricăror schimbări în condiţiile generale care pot avea o importanţa relevantă înimplementarea asistenţei (evoluţii socio-economice; schimbări în politicile naţionale,regionale şi sectoriale, etc); paşii întreprinşi pentru asigurarea caracterului efectiv alimplementării (monitorizare, control financiar şi evaluarea măsurilor, orice ajustare a

managementului, utilizarea asistenţei tehnice, etc); paşii efectuaţi în vederea asigurăriicompatibilităţii cu politicile Comunitare (în mod special regulile referitoare la competiţie,acordarea contractelor publice, protecţia mediului inconjurător, promovarea egalităţii întrefemei şi bărbaţi, etc).

Evaluarea reprezintă un principiu fundamental pentru asigurarea unui sistem de luare adeciziilor eficient, şi, în consecinţa, o bună utilizare a resurselor disponibile. Procedurile deevaluare au ca scop, atât verificarea derularii conforme a măsurilor promovate prindocumentul de programare, cât şi asigurarea obţinerii rezultatelor aşteptate prinimplementarea acestora.

Evaluarea ex-ante, în mod obişnuit, se anexează documentului de programare, poate fisub forma unui comentariu prin care se explică şi justifică analiza ce derivă din situaţiacurentă, coerenţa strategiilor şi priorităţilor alese, impactul aşteptat şi resursele financiarealocate, precum şi sistemele de implementare utilizate. Autoritatea de Gestiune esteresponsabilă de infiinţarea unui sistem de bază pentru culegerea datelor de natură statistică şifinanciară necesare evaluării.

Evaluarea la mijlocul perioadei - reprezintă responsabilitatea fundamentală a statelor membre. Evaluarea trebuie organizată de către Autoritatea de Gestiune, însă va fi desfăşurată,în mod concret, de către un evaluator independent, care este responsabil de examinarearezultatelor iniţiale ale asistenţei, utilizarea resurselor financiare şi operativitatea monitorizăriişi a implementării.

O evaluare ex-post va fi, de asemenea, desfăşurată la încheierea asistenţei, fiind, în

exclusivitate, responsabilitatea Comisiei Europene, evaluarea efectivă urmând a fi efectuatăde către evaluatori independenţi. Această evaluare are scopul de a inventaria utilizarearesurselor, caracterul efectiv al asistenţei şi impactul său, evidenţiind factorii care aucontribuit la succesul sau insuccesul implementării, putând conduce, în consecinţă, cătreoptimizarea asistenţei ce va fi furnizată în viitor.

Împreună cu Autoritatea de Gestiune, statele membre trebuie să înfiinţeze un “Comitetde Monitorizare” pentru fiecare program (DUP si PO), care să asigure calitatea şi eficienţaimplementării asistenţei. Comitetul de Monitorizare lucrează în strânsă colaborare cu ComisiaEuropeană, care participă, prin reprezentanţi cu funcţii importante în domeniul pentru care seacordă sprijinul comunitar, la întâlnirile acestuia ca şi consultant, fiind, deci, în măsură să

garanteze o desfăşurare conformă a programării.

39



Rolul Comitetului de Monitorizare este reflectat de responsabilităţile specifice pe carele are şi de atribuţiile sale, dintre care cele mai importante sunt: confirmă Programul Complementar şi orice modificare adusă acestuia de către Autoritatea

de Gestiune; solicită ajustări ale Programului Complementar;

aprobă criteriile pentru selecţia operaţiunilor care pot fi finanţate; evaluează în mod periodic progresele înregistrate în atingerea obiectivelor specifice ale

asistenţei; examinează rezultatele implementării şi, în mod special, rezultatele evaluării de la

mijlocul perioadei de implementare, înaintea prezentării lor Comisiei Europene; aprobă propunerile care amendează conţinutul deciziilor în ceea ce priveşte orice fel de

contribuţii din fonduri; recomandă Autorităţii de Gestiune măsuri necesare pentru îmbunătăţirea managementului

asistenţei.Prin modul în care se efectuează programarea şi implementarea măsurilor de finanţare a

unor domenii de activitate economică şi socială, Comisia Europeană reuşeşte să imprime proceduri foarte clare, ceea ce conduce garantarea reuşitei proiectelor de investiţii propuse,atât de autorităţile publice local sau regionale, cât şi de investitorii privaţi.

Un exemplu demn de luat în seamă în ceea ce priveşte programarea pentru ţara noastrăeste Programul Economic de Preadere al României. Prima ediţie a Programului Economic dePreaderare al României poate fi considerat un program de reformă cuprinzător şi ambiţios,evaluarea Comisiei Europene evidenţiind numeroase aspecte pozitive, cum ar fi descrierea cuacurateţe a evoluţiilor economice recente şi, mai ales, identificarea corectă a problemelor structurale şi a slăbiciunilor economiei româneşti, ceea ce constituie o garanţie că vor fiimplementate măsuri corecte de reformă economică, menite să soluţioneze problemeleidentificate. Totodată, s-au apreciat pozitiv angajamentele în domeniul finanţelor publice şi

cele privind reformele economice în majoritatea domeniilor de activitate.Programul Economic de Preaderare a fost corelat cu Programul Naţional al României de

Aderare la Uniunea Europeana, măsurile de politică economică fiind în concordanţă cu programul de adoptare a acquis-ului comunitar. Conform cerinţelor Comisiei Europene,Programului Economic de Preaderare se actualizează în fiecare an, pentru a pune în evidenţămodul de realizare a angajamentelor şi schimbările intervenite în politica economică datorităevoluţiilor pe plan intern şi internaţional.

Politica generală şi măsurile sectoriale promovate de Guvernul României în anul 2001 aucondus la înregistrarea unor progrese substanţiale pe linia îndeplinirii criteriilor economice deaderare. În consecinţă, Guvernul României a elaborat la sfârşitul anului 2001 „Planul deacţiuni pentru anii 2002 şi 2003 al Programului de guvernare”, ce constituie principaluldocument care stă la baza actualizării Programului Economic de Preaderare.

Pentru elaborarea ediţiei 2002 s-au avut în vedere propunerile, de ordin conceptual şimetodologic, ale Comisiei Europene, axate în principal pe prezentarea datelor într-un set detabele standardizate, pe utilizarea, în mod similar, a ipotezelor privind mediul internaţional,

precum şi pe abordarea unor aspecte noi, tratate în prezent numai în programele de stabilitateşi convergenţă ale statelor membre, cum sunt impactul evoluţiilor ciclice asupra bugetului şitendinţele pe termen lung ale finanţelor publice.

Totodată, s-au luat în considerare recomandările specifice făcute României privind prezentarea mai detaliată a unor aspecte precum: problematica mediului de afaceri, influenţareducerii inflaţiei asupra veniturilor fiscale, calendarul de aplicare a măsurilor de reformă

propuse etc.Ediţia 2002 a Programului Economic de Preaderare are aceeaşi structură ca şi primaediţie, cu menţiunea că, în cadrul capitolului privind Politica macroeconomică, s-au tratat

40



distinct principalele caracteristici ale politicii antiinflaţioniste, ale politicii comerciale şi acelei referitoare la libera circulaţie a capitalurilor.

CAP.IV. PROGRESE ÎNREGISTRATE ÎN AJUSTAREASTRUCTURALĂ A DEZVOLTĂRII REGIONALE ÎN ROMÂNIA

4.1. Politici de ajustare structurală

Dezvoltarea regională a României este concepută în conformitate cu direcţiilestrategice, obiectivele de dezvoltare şi previziunile economice promovate prin Strategia

Naţională de Dezvoltare Economică pe termen mediu.Planul Naţional de Dezvoltare este expresia angajamentului politic al Guvernului de a

finaliza reformele necesare pentru integrarea României în Uniunea Europeană. Contextul

macroeconomic în care se vor realiza obiectivele Planului Naţional de Dezvoltare are la bazăProgramul Economic de Preaderare care stă la baza prognozei evoluţiei economiei româneştiîn perioada 2007-2013, în care sunt estimaţi principalii indicatori macroeconomici şi în care,dezvoltarea economică şi socială a României este bazată pe cinci piloni: politicimacroeconomice, politici de ajustare structurală, politici sociale şi ale resurselor umane,

politici de protecţie a mediului, politica regională.Ajustarea dezvoltarii economice la cerinţele integrării europene poate fi analizată prin

studierea detaliată, în intercondiţionalitate a tuturor elementelor şi factorilor care contribuiedirect sau indirect la aceasta. Numai o analiză de ansamblu poate conduce la evaluarea corectăa situaţiei şi la găsirea celor mai optime soluţii de rezolvare a acestora.

4.1.1. Politicile macroeconomice

Ţinând seama de evaluările şi criteriile Uniunii Europene cu privire la afirmarea uneieconomii de piaţă funcţionale, principalul obiectiv al politicilor macroeconomice, stabilit prinProgramul Economic de Preaderare, a fost stabilizarea economiei şi aşezarea ei pe otraiectorie de creştere durabilă, cu scopul final de creştere a standardului de viaţă şi dereducere, în continuare, a decalajului care separă România de standardele medii ale UniuniiEuropene. Creşterea economică va asigura, în acelaşi timp, condiţii favorabile pentruaccelerarea reformei structurale a economiei, prin privatizare şi prin reducerea costurilor sociale antrenate de aceste procese.

Opţiunile strategice care au stat la baza configurării politicii macroeconomice pentru perioada următoare (aşa cum au fost prezentate şi în Programul Economic de Preaderare) aufost următoarele:

asigurarea creşterii economice; realizarea unei macrostabilizări consolidate prin asigurarea unor progrese semnificative în

cadrul reformei structurale şi în domeniul disciplinei financiare; îmbunătăţirea substanţială a mediului de afaceri pe baza asigurării unui cadru economico-

financiar şi legal corespunzător; accelerarea şi aprofundarea, în mod coerent, a reformei fiscale – prin reducerea gradului

de fiscalitate, îmbunătăţirea controlului cheltuielilor bugetare, sporirea eficienţei colectării

impozitelor şi taxelor ;

41



accelerarea procesului de privatizare şi restructurare, pe baza principiului “privatizare pentru relansare”, astfel încât transferul de proprietate să se concretizeze în capitalizare,modernizare, investiţii;

promovarea unor politici coerente, compatibile cu cele ale Uniunii Europene vizând:restructurarea selectivă a economiei, dezvoltarea şi modernizarea infrastructurii fizice,

ştiinţifice şi sociale, revitalizarea industriilor cu potenţial competitiv, dezvoltarea uneiagriculturi în concordanţă cu potenţialul natural, economic şi uman de care dispuneRomânia, sprijinirea activităţilor bazate pe tehnologia informaţiei, dezvoltarea turismului,diversificarea sectorului terţiar, astfel încât, în momentul aderării, România să fie capabilăsă facă faţă presiunilor concurenţiale din cadrul Uniunii Europene.

Structurarea politicilor de dezvoltare ale Românei se bazează pe următoarele principiimai importante: promovarea sectorului privat, ca o acţiune de forţă majoră, în procesul de creare a unei cât

mai depline ocupări a populaţiei apte de muncă şi a unei economii a bunăstării; stabilirea unui cadru democratic şi transparent pentru luarea deciziilor;

promovarea dezvoltării durabile şi protejarea mediului, în toate domeniile activităţiieconomice; dezvoltarea procesului de învăţământ, în general, şi a formării continue în special, cu

promovarea mijloacelor necesare pentru realizarea sistemului de învăţare pe tot parcursulvieţii;

promovarea oportunităţilor şi tratamentului egal pentru toţi membrii societăţii.Având în vedere opţiunile strategice pe termen mediu ale României, politicile

macroeconomice propuse pentru perioada 2001-2005 au pus accentul pe desăvârşireareformei fiscale, pe creşterea gradului de compatibilitate a politicii monetare cu economia de

piaţă, pe aplicarea unei politici a veniturilor care să coreleze mai bine dinamica veniturilor reale cu creşterea productivităţii, precum şi pe accelerarea reformelor structurale, astfel încât

evoluţia economiei reale să favorizeze implementarea acestor politici.Din perspectiva dezvoltării unei economii competitive, politica financiară va fi astfel

orientată încât să contribuie la stimularea economisirii şi a investiţiilor, să răspundă rigorilor stabilităţii macroeconomice. Principalele caracteristici ale politicii fiscal - bugetare în

perioada 2001-2005 au fost subordonate obiectivelor de relansare economică şi de reducere aratei inflaţiei. In acest sens, priorităţile au fost următoarele: controlul deficitului bugetuluiconsolidat, reducerea deficitului fiscal şi cvasi-fiscal, limitarea deficitului de cont curent şisusţinerea, într-un mod mai eficient, a eforturilor de reducere a inflaţiei, exercitarea uneiguvernări corporatiste mai eficiente şi creşterea veniturilor colectate la buget, armonizarealegislaţiei fiscale cu normele Uniunii Europene, creşterea eficienţei administraţiei fiscale,

asigurarea transparenţei în cheltuirea banului public.Înscrierea României într-un proces de creştere economică va impune, în perioadaurmătoare, o politică bugetară uşor mai restrictivă, care va trebui să respecte următoarelecoordonate: fundamentarea şi dimensionarea cheltuielilor bugetare în funcţie de veniturilecerte, restructurarea cheltuielilor bugetare, în funcţie de ierarhizarea realistă a priorităţilor (ceea ce va face posibilă trecerea de la un “buget de mijloace” la un buget orientat spre

politici economice “bugetul pe programe”), creşterea autonomiei financiare a autorităţilor locale.

Taxa pe valoarea adăugată, accizele şi contribuţiile la asigurările sociale vor constitui pilonii fundamentali ai sistemului românesc de impozite. Reforma sistemului de impozite vafi consolidată pe baza cerinţelor de lărgire a bazei de impozitare şi de raţionalizare a ratelor

marginale de impozitare.

42



Prin politica veniturilor salariale, munca trebuie să redevină o valoare socială. În acestsens se vor lua măsuri pentru ierarhizarea salariilor în funcţie de importanţa domeniului şi,mai ales, pentru corelarea evoluţiei veniturilor salariale cu performanţele agenţilor economici.

În cadrul politicii monetare şi a cursului de schimb, scăderea susţinută a inflaţiei va

constitui unul din obiectivele principale ale programelor economice româneşti. Aceastăevoluţie ţine seama de strategia de politică monetară, precum şi de principalele măsuri ceurmează a fi implementate pentru creşterea disciplinei financiare, reducerea arieratelor şiaccelerarea reformelor structurale.

4.1.2. Politicile de ajustare structurală

Restructurarea este un element important al ajustării structurale, menit, în principal, să pregătească societăţile pentru privatizare şi de a le eficientiza, în perioada post-privatizare. Înacest sens, se au în vedere criterii de performanţă pentru echipele de management aleîntreprinderilor proprietate de stat, prin care se urmăreşte: închiderea capacităţilor de

producţie ineficiente, realizarea de analize de piaţă şi strategice ale companiilor pentru aidentifica segmentele viabile ale acestora şi a decide eliminarea secţiilor sau capacităţilor neviabile, disponibilizarea personalului (după ce s-au rezolvat problemele sociale),îmbunătăţirea echipamentelor şi tehnologiilor în unităţile viabile, utilizarea altor surse definanţare pentru diminuarea costurilor de funcţionare.

Acţiunile de ajustare structurală vor urmări, prioritar, sporirea productivităţii, aeficienţei şi calităţii produselor şi serviciilor. Procesul de restructurare a economiei româneştiare în vedere implementarea unui pachet de politici care să asigure compatibilizareastructurilor intra-sectoriale cu cele existente şi de perspectivă din ţările Uniunii Europene,ajustarea şi consolidarea structurilor economice pentru apropierea progresivă de nivelurile de

competitivitate din economia ţărilor comunitare, inclusiv pentru imbunătăţirea condiţiilor deacces pe piaţa Uniunii Europene a produselor româneşti.Procesul de ajustare sectorială va cuprinde, pe de o parte, modernizarea şi dezvoltarea

agenţilor economici cu potenţial de competitivitate şi, pe de altă parte, reorientarea,redimensionarea, închiderea parţială sau totală a unor unităţi de producţie fără perspective dea face faţă pieţei interne şi celei externe, acţiuni ce vor fi precedate de rezolvarea problemelor sociale.

Ajustarea structurală se va realiza pe fondul accelerării şi, în final finalizării privatizării. Transferul proprietăţii sectorului de stat către sectorul privat va asigura creştereacompetitivităţii şi adaptarea ofertei la cerinţele pieţei interne şi externe, ţinând seama,totodată, de obligaţiile asumate în cadrul acordurilor cu organismele internaţionale.

Accelerarea procesului de privatizare va pune accent pe aspectul calităţii procesului, peatragerea investitorilor care au potenţial financiar şi tehnic şi o poziţie competitivă pe piaţă,capabili să asigure transformarea întreprinderilor preluate în operatori economici viabili si

performanţi.Un loc important îl are şi îmbunătăţirea substanţiala a mediului de afaceri, prin care se

afirmă rolul fundamental pe care îl are sectorul privat pentru dezvoltarea economică şi socialăsusţinută, pentru relansarea economiei naţionale.

Autorităţile statului trebuie să fie decise pentru promovarea unui mediu stabil, neutruşi eficient pentru afaceri, urmărind asigurarea unui cadru economico-financiar şi legalcorespunzător, printr-un complex de măsuri, cum ar fi: dezvoltarea competiţiei de piaţă,calmarea inflaţiei şi continuarea procesului de liberalizare a preţurilor, extinderea şi

diversificarea instrumentelor bancare şi fluidizarea fluxurilor financiare, revizuirea şisimplificarea sistemului de impozite şi de colectare a acestora, combaterea evaziunii fiscale şi

43



vamale, stimularea investiţiilor de capital românesc şi străin, creşterea fluxului de capitalstrăin şi a colaborării economice internaţionale, dezvoltarea capacităţii de absorbţie a inovăriiîn mediul economic.

O pârghie hotărâtoare pentru restructurarea şi dezvoltarea economiei de piaţă este politica în domeniul întreprinderilor mici şi mijlocii (IMM). Politica în acest domeniu

urmăreşte valorificarea potenţialului IMM-urilor şi a sectorului cooperatist de a contribuisemnificativ la creşterea economică durabilă, la crearea de noi locuri de muncă, sprijinireainovării şi a progresului tehnic şi tehnologic şi dezvoltarea clasei de mijloc, cea care asigurăstabilitatea economică şi socială a unei ţări. Pentru perioada 2001-2004, principalul obiectiv afost simplificarea şi îmbunătăţirea cadrului legislativ şi administrativ, susţinerea organizaţiilor de reprezentare a sectorului, îmbunătăţirea accesului IMM-urilor la finanţare şi îmbunătăţireaofertei de servicii pentru acest domeniu.

Susţinerea în continuare a dezvoltării IMM-urilor se va realiza folosind pârghiieconomice, astfel încât intervenţia publică să fie limitată, transparentă şi corespunzătoare cunecesităţile întreprinderilor mici şi mijlocii, iar măsurile de sprijin să nu distorsionezefuncţionarea mecanismelor pieţei. Administrarea şi aplicarea măsurilor de sprijin va fi

descentralizată către autorităţile locale sau contractată cu bănci comerciale, organizaţiineguvernamentale şi centre de servicii pentru IMM-uri.

Modificările structurale din sistemul financiar-bancar au în vedere, cu deosebire,dezvoltarea sistemului, a instituţiilor de credit şi bursiere concomitent cu creşterea eficienţei şidisciplinei financiar-bancare. Din perspectiva dezvoltării unei economii competitive, politicafinanciar-bancară va armoniza rigorile stabilităţii macroeconomice cu obiectivul creşteriisustenabile şi de durată. Politica financiar-bancară va contribui la stimularea economisirii şi ainvestiţiilor.

În prezent, deşi sistemul este stabil, există încă vulnerabilităţi şi slăbiciuni la nivelindividual care necesită asigurarea stabilităţii de după finalizarea procesului de privatizare a

băncilor cu capital majoritar de stat. De asemenea, se are în vedere creşterea exigenţei în procesul de autorizare a băncilor, precum şi îmbunătăţirea reglementărilor privind verificareaşi sancţionarea băncilor sau conducătorilor care nu asigură respectarea cerinţelor prudenţiale.Se va întări cooperarea cu alte autorităţi de supraveghere, naţionale şi străine, prin încheiereaunor acorduri de cooperare în domeniul supravegherii bancare. Va continua procesul dearmonizare a reglementărilor prudenţiale cu cerinţele Uniunii Europene şi cu recomandărileComitetului de la Basel.

Condiţiile existente în societatea românească impun ca administraţia publică centralăşi locală să fie supusă unui proces de schimbare, reforma administraţiei realizându-seconcomitent: în plan strategic (redefinirea rolulului statului, în sensul delimitării roluluistatului de cel al organizaţiilor private), în plan legislativ (urmărindu-se diminuarea densităţii

reglementărilor, o utilizare mai mare a legilor cadru, lăsând o marjă de manevră ridicatăautorităţilor executive), în plan organizaţional (orientarea către reducerea ierarhiilor,simplificarea procedurilor şi supleţea posibilităţilor de acţiune, în sensul creşterii puterii de adelega execuţia sarcinilor publice către organisme care nu fac parte din administraţie) şi în

planul mentalităţii profesionale (schimbarea modurilor de acţiune a aleşilor politici, afuncţionarilor, dar şi a cetăţenilor).

Reforma administraţiei publice este un obiectiv central, pentru care se propun o seriede măsuri care au ca scop creşterea eficienţei sectorului public prin training intensiv,simplificarea structurilor de management public şi creşterea utilizării tehnologiei informaţiei.

Dezvoltarea agriculturii şi dezvoltarea rurală constituie cei doi piloni ai politicii dedezvoltare integrată durabilă a spaţiului rural, pentru care se prevede promovarea unui amplu

program de dezvoltare rurală în toate zonele ţării, în cadrul unui concept de dezvoltare ruralăintegrată, economică şi socială, a satului românesc. Se urmăreşte, de asemenea, asigurarea

44



unui mediu mai favorabil pentru atragerea capitalului străin, în vederea susţinerii programelor investiţionale şi de dezvoltare a producţiei agricole în România precum şi în vedereadiversificării economiei rurale.

Obiectivul principal al dezvoltării agriculturii pe termen scurt şi mediu îl constituiecreşterea cantitativă şi calitativă a producţiei agricole, în vederea asigurării securităţii

alimentare a populaţiei, creşterea contribuţiei acestei ramuri în schimburile economiceexterne, în condiţiile respectării cerinţelor protejării şi ameliorării mediului înconjurător.Obiectivele propuse urmăresc atingerea parametrilor minimali de performanţă în vedereaintegrării în Uniunea Europeană.

Realizarea obiectivelor politicii agricole şi de dezvoltare rurală au în vedere efecteleimplementării unui amplu pachet legislativ cu privire la crearea unor exploataţii agricoleeficiente, sprijinirea agricultorilor prin credite avantajoase destinate creşterii gradului demecanizare, de fertilizare şi de irigare a culturilor agricole precum şi punerea în valoare a

potenţialului din zonele rurale şi creşterea bunăstării locuitorilor acestor zone.România a elaborat, până în prezent, două documente complete de programare sub

forma planurilor de dezvoltare :

- Planul Naţional pentru Agricultură şi Dezvoltare Rurală (PNADR) 2000-2006,care a fost aprobat de Comisia Europeană în 12.12.2000 şi care fundamenteazănecesarul de fonduri de preaderare alocate de către Uniunea Europeana prinProgramul SAPARD, ca instrument de preaderare (pre-FEOGA) dedicatsprijinirii agriculturii şi dezvoltării rurale. Strategia acestuia, contribuie la

pregătirea României pentru aderarea la Uniunea Europeană şi la consolidareaagriculturii româneşti, pentru a putea face faţă presiunii exercitate decompetiţia de pe piaţa comunitară şi, în egală măsură, pentru a îmbunătăţicondiţiile de viaţă ale locuitorilor din zonele rurale.

- Planul Naţional pentru Agricultură şi Dezvoltare Rurală (PNADR) 2007-2013,care este înaintat Comisiei Europene spre analiză şi aprobare şi carefundamentează necesarul surse de finanţare pentru agricultura şi dezvoltarearurală de după aderarea României la Uniunea Europeană din FEADR.

Începutul reformei structurale în agricultură l-a constituit clarificarea şi restabilireadreptului de proprietate şi finalizarea privatizării societăţilor agricole din mediul rural, carecontribuie la consolidarea exploataţilor agricole, iar adâncirea reformelor structurale

presupune perfecţionarea cadrului legal şi instituţional pentru funcţionarea eficientă a pieţelor agricole şi rurale (piaţa produselor, a materiilor şi serviciilor pentru agricultură, piaţacreditului rural şi cea funciară).

Înţelegând că utilizarea intensivă a informaţiilor sporeşte spectaculos eficienţa şi productivitatea activităţilor economice şi sociale, şi în acord cu iniţiativa “Europa +”, s-a pusun accent deosebit pe dezvoltarea societăţii informaţionale. Sunt avute în vedere mai multe

proiecte pentru a spori accesul pe Internet, pentru a organiza şi dezvolta comerţul electronic, precum şi pentru a furniza populaţiei servicii electronice publice. În domeniultelecomunicaţiilor, şi nu numai, cele mai multe servicii au fost deja privatizate, creându-sesectorul privat capabil să asigure performanţe pe piaţă..

4.1.3. Politicile sociale şi ale resurselor umane

45



În procesul de ajustare structurală un loc important îl constituie creşterea gradului deocupare a populaţiei şi armonizarea legislaţiei interne privind piaţa muncii cu acquis-ulcomunitar. Politica în acest sector va trece treptat de la măsuri pasive la măsuri active,

punându-se mai puţin accent pe asigurarea cu mijloace financiare a şomerilor şi mai mult pe

recalificarea lor şi pe crearea de locuri de muncă. Structura stimulentelor se va schimbaurmărindu-se reformarea sistemului ajutoarelor de şomaj şi stimularea creierii de noi locuri demuncă.

Politicile sociale şi cele privind resursele umane sunt construite în baza prevederilor Cartei Sociale Europene revizuite şi a Codului Social European. Ele vor reflecta practicileinstituite de Uniunea Europeană şi dezvoltate de modelul social european. Principaleleobiective în domeniul resurselor umane şi al politicii sociale urmăresc, de asemenea,implementarea reformei în domeniul muncii, educaţiei, culturii, sănătăţii şi sistemului social.

Educaţia şi formarea continuă este o prioritate naţională care va fi concentrată pedezvoltarea unor factori decisivi: asigurarea educaţiei de bază pentru toţi, capacitatea de

autoperfecţionare a sistemului educaţional, învăţământul superior şi cercetarea ştiinţifică,formarea continuă în contextul societăţii educaţionale.Politica în domeniul culturii se bazeaza pe o strategie modernă, compatibilă cu

modelele europene, reflectând principiile de bază ale Comunităţii Europene şi asigurândcondiţiile pentru satisfacerea nevoilor şi aspiraţiilor culturale ale cetăţenilor, atât la nivel localcât şi naţional. Cultura este tratată ca un factor major pentru realizarea coeziunii sociale, fiindrecunoscută ca o resursă importantă de dezvoltare, reforma culturală recunoscând valoareamoştenirii naţionale în contextul culturii mondiale.

Politica socială vizează diferitele categorii de populaţie care întâmpină dificultăţi în procesul de tranziţie economică (persoane cu handicap, persoane în vârstă sărace etc.) şi sereferă la îmbunătăţirea sistemului de pensii, axarea pe măsuri active în domeniul ocupării

populaţiei şi protecţiei şomerilor, armonizarea legislaţiei cu normele Uniunii Europene, luptaîmpotriva sărăciei şi continuarea reformelor sistemului de ocrotire a copiilor.În noul context economic al României, populaţia tânără este o categorie vulnerabilă. În

cursul acestui an a fost elaborat Planul Naţional de Acţiune pentru Tineret, care asigură şi oviziune, din perspectiva regiunii balcanice, asupra rolului tineretului în asigurarea stabilităţiiîn această zonă.

România a făcut progrese evidente în ce priveşte îmbunătăţirea condiţiilor de viaţă a populaţiei rrome. In anul 2003 a fost adoptată “Strategia pentru îmbunătăţirea situaţiei populaţiei rrome din România”. România promovează în mod activ o politică pozitivă pentru protejarea minorităţilor. Identităţile culturale şi lingvistice sunt apărate prin intermediulsistemului educaţional.

4.1.4. Politicile de protecţie a mediului

România a aderat la majoritatea tratatelor şi convenţiilor internaţionale privind mediulşi protecţia naturii. Prevederile acestor documente sunt preluate în legislaţia românească, înconformitate cu prevederile Constituţiei. După participarea la Summit-ul de la Rio de Janeirodin 1992, România şi-a sporit semnificativ măsurile de soluţionare a problemelor de mediu.Acordul de Asociere între România şi Uniunea Europeană prevede că politicile de dezvoltareîn România trebuie să fie bazate pe principiul dezvoltării durabile şi că acestea trebuie să ia înconsiderare potenţialele efecte asupra mediului.

Politica de protecţie a mediului este concepută ca parte integrantă a programului dedezvoltare şi restructurare economică şi are ca scop armonizarea politicii şi practicii româneşti

46



în domeniul mediului cu directivele Uniunii Europene în domeniu. Politica în domeniulmediului se referă nu numai la măsurile şi acţiunile de refacere a zonelor afectate, ci şi la celede prevenire a producerii altor dezastre.

În cadrul Planului Naţional de Adoptare a Acquis-ului Comunitar de Mediu, Româniava asigura transpunerea legislativă a acquis-ului comunitar de mediu, în special, în domeniile

evaluării impactului asupra mediului (calitatea aerului, a apei, managementul deşeurilor,controlul poluării industriale, a substanţelor chimice şi a zgomotului), dar va asigura şiîntărirea capacităţii instituţionale specifice.

Prin Bugetul de stat, vor fi asigurate cu prioritate fonduri pentru co-finanţarea proiectelor incluse în Planul Naţional de Acţiune pentru Protecţia Mediului (PNAPM), a căror principală sursă de finanţare o reprezintă fondurile alocate de Uniunea Europeana prininstrumentul de preaderare ISPA (Instrument pentru Politici Structurale de pre-Aderare), carevor continua cu alocarea fondurilor structurale, începând cu anul 2007.

4.1.5. Politica regională

Cadrul legal al politicii şi dezvoltării regionale este asigurat, în principal, de Legeanr.151/1998 privind dezvoltarea regională, care stabileşte obiectivele, cadrul instituţional,competenţele şi instrumentele specifice pentru realizarea politicii de dezvoltare regională înRomânia.

Obiectivele generale ale politicii de dezvoltare regională se referă la diminuareadezechilibrelor regionale existente, stimularea dezvoltării echilibrate, revitalizarea zonelor defavorizate, prevenirea producerii de noi dezechilibre, stimularea cooperării interregionaleinterne şi internaţionale care contribuie la progresul economic şi social.

Obiectivele strategice ale dezvoltării regionale în România vizează:• promovarea mecanismelor economiei de piaţă în toate regiunile ţării, în vederea

îmbunătăţirii competitivităţii şi realizării unei creşteri economice permanente;• promovarea unei dezvoltări spaţiale armonioase şi a reţelei de localităţi;• creşterea capacităţilor regiunilor de a-şi susţine propriul proces de dezvoltare;• crearea şanselor egale în ceea ce priveşte accesul la informare, cercetare-dezvoltare

tehnologică, educaţie şi formare continuă a populaţiei din zonele periferice;• promovarea unor politici diferenţiate, conform unor particularităţi zonale;• reducerea decalajelor de dezvoltare dintre judeţe, dintre mediul urban şi rural, dintre

zonele centrale şi periferice;

• prevenirea apariţiei unor zone probleme.Obiectivele generale şi strategice se realizează treptat şi etapizat, prin implementarea

Planului Naţional de Dezvoltare Regională (PNDR), care este parte integrantă a Planului Naţional de Dezvoltare. Prin PNDR sunt stabilite şi fundamentate priorităţile naţionale dedezvoltare regională, identificate măsurile şi programele prin care se pot realiza, este asiguratcadrul instituţional pentru implementarea acestora. Măsurile, programele şi proiecteleregionale sunt finanţate din resurse interne, concentrate în Fondul Naţional de DezvoltareRegională şi resurse externe, reprezentate, în principal, de sprijinul financiar acordatRomâniei de către Uniunea Europeana în cadrul Programului Phare - componenta coeziuneeconomică şi socială.

PNDR se realizează în cadrul unui larg parteneriat între instituţiile administraţieicentrale şi locale, agenţiile de dezvoltare regională, alte instituţii neguvernamentale,numeroase alte autoritati şi organisme cu activitate relevantă pentru dezvoltarea ţării, precumşi parteneri economici şi sociali.

47



Un rol important în dezvoltarea regională îl are şi cooperarea transfrontalieră.Obiectivul general al cooperării transfrontaliere este promovarea dezvoltării economice şisociale a regiunilor de graniţă prin identificarea şi valorificarea oportunităţilor de cooperare.

Obiectivul general al Planului National de Dezvoltare (PND) este orientarea şistimularea dezvoltării economice şi sociale a ţării pentru obţinerea unei creşteri economice

durabile şi crearea de locuri de muncă stabile. Un rol important în realizarea acestui obiectiv îlare stabilirea axelor naţionale prioritare de dezvoltare, pe baza cărora se vor elabora şiimplementa măsuri, programe şi proiecte care să concretizeze aceste priorităţi.

Un bun exemplu de document de programare este Planul Naţional de Dezvoltare(PND) pentru perioada 2004-2006, elaborat la solicitarea Comisiei Europene începând cu anul2000. Ca particularitate, faţă de versiunile anterioare, PND 2004 -2006 cuprinde perioada

până la aderare, iar modul de elaborare precum şi conţinutul acestui document este inconcordanţă cu metodologia Uniunii Europene şi respecta principiile fundamentale aleUniunii Europene de alocare a fondurilor structurale: concentrarea, programarea,

parteneriatul, adiţionalitatea, subsidiaritatea.Prin Memorandumul privind elaborarea PND 2004-2006, promovat în şedinţa de

Guvern din data de 20 februarie 2003, s-au lansat în mod oficial lucrările pentru noua perioadă de programare, subliniindu-se importanţa documentului pentru procesul de integrarea României în Uniunea Europeana. Etapele elaborării PND au fost prezentate in Planul deLucru pentru elaborarea documentelor de planificare pentru PND 2004-2006, ataşatMemorandumului privind elaborarea PND 2004-2006, prin care s-au reactualizat orientărilemetodologice pentru pregătirea planului.

Pentru constituirea grupurilor de lucru în vederea elaborarii analizelor sectoriale, a propriilor strategii şi, după caz, a Programelor Operaţionale Sectoriale, precum şi pentrudesemnarea reprezentanţilor în cadrul structurii parteneriale naţionale – ComitetulInterministerial pentru elaborarea PND, au fost elaborate de catre fostul Minister alDezvoltării şi Prognozei, în baza Hotararii Guvernului nr. 1323/2002 privind elaborarea în

parteneriat a PND, îndrumări metodologice, adresate ministerelor şi celorlalte instituţii şiorganizaţii la nivel naţional.

De asemenea, au fost elaborate îndrumări metodologice menite să stabileascăcontribuţia nivelului regional şi naţional la elaborarea PND, precizând baza comună deinformaţii pe care Planurile de Dezvoltare Regională trebuie să le ofere nivelului naţional,

pentru fundamentarea PNDA fost intocmit un plan de lucru marcând reperele calendaristice pentru procesul de

elaborare a PND 2004-2006, menţionând atât termenele pentru activităţile desfăşurate deAgenţiile de Dezvoltare Regionala (ADR), cât şi cele desfăşurate de nivelul central, în scopulcorelării etapelor de elaborare a acestui document de importanţă naţională.

Procesul de elaborare a unui PND se desfăşoară pe două nivele, şi anume: nivelul naţional, unde sunt clarificate politicile sectoriale (unele, cu un puternic impact

teritorial, cum sunt transportul, cercetarea, mediul, industria, dezvoltarea rurală, ocupareaforţei de munca) şi importanţa acestor politici pentru implementarea strategiei naţionalede dezvoltare regională şi reducerea disparităţilor teritoriale interne. De asemenea, la acestnivel este stabilită strategia privind orientarea şi coordonarea acelor investiţii la nivelnaţional şi regional care au efect asupra dezvoltării economice şi sociale regionaleechilibrate. Tot la acest nivel se realizează programarea financiară a obiectivelor prioritarede dezvoltare şi a măsurilor din PND, pe baza unor programe financiare multianualeelaborate în strânsă corelare cu prevederile bugetului de stat pe anii viitori. Pe măsuraelaborării documentului se realizează şi o evaluare ex-ante, conform reglementărilor

Comisiei Europene, cu experţi străini.

48



nivelul regional unde au fost create şi organizate, pe baza specificului regional, parteneriatele proprii pentru elaborarea PDR-urilor. La acest nivel se întocmesc analizeleeconomice şi sociale la nivel regional şi în baza lor analizele diagnostic care ajută laidentificarea problemelor regionale cheie. Elaborarea documentelor la nivel regional

beneficiază de sprijinul programelor de twinning (înfrăţire) regionale.

4.2 Armonizarea legislaţiei şi crearea structurilor instituţionalepentru gestionarea fondurilor structurale

Datorită complexităţii şi implicaţiilor majore ale angajamentelor privind armonizareacadrului legislativ, privind dezvoltarea structurii instituţionale şi aplicarea principiilor şimecanismelor specifice gestionării asistenţei acordate de către Comisia Europeană, au fostelaborate acte normative care constituie bazele pregătirii instituţionale pentru implementareaasistenţei comunitare şi sunt în curs analize pentru definirea relaţiilor şi mecanismelor necesare pentru asigurarea concordanţei cu cerinţele Regulamentelor comunitare.

Pentru consolidarea gestionării eficiente a fondurilor nerambursabile acordate deUniunea Europeana prin programele Phare, ISPA şi SAPARD a fost adoptată Legea nr.231/2002 pentru aprobarea Ordonanţei Guvernului nr. 6/24.01.2002 privind modificarea şicompletarea Ordonanţei de Urgenţă a Guvernului nr.63/1999 (aprobata prin Legea nr.22/2000) referitoare la gestionarea fondurilor nerambursabile alocate României de cătreComunitatea Europeană, precum şi a fondurilor de co-finanţare aferente acestora. Ordonanţa

prevede organizarea şi exercitarea auditului public intern şi a controlului financiar preventivîn toate structurile de implementare. Prin acest act normativ, Ministerul Finanţelor Publiceeste abilitat să avizeze normele metodologice specifice privind organizarea şi exercitareaauditului public intern pentru operaţiunile finanţate din contribuţia financiară a ComunităţiiEuropene, să evalueze la toate structurile de implementare modul de aplicare a acestor norme,

precum şi să efectueze inspecţii la toate structurile de implementare.În Hotărârea Guvernului nr. 1010/2002 privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionareaComitetului interministerial pentru programe şi obiective de investiţii de mare importanţă,sunt create premizele accelerării procesului de modernizare economico-socială a României.Comitetul interministerial are sarcina de a elabora un program de investiţii de interes naţional

pe termen mediu şi lung, în concordanţa cu cerinţele Planului Naţional de Dezvoltare pentru perioada 2002-2005, respectiv ale Programului Economic de Preaderare la UniuneaEuropeană.

Pentru a îndeplini angajamentele asumate prin Documentul de poziţie privindCapitolul 21 «Politica Regională şi Coordonarea Instrumentelor Structurale» şi pentru a

pregăti premisele creării, până la data aderării, a unui cadru instituţional operaţional, prin

Hotărârea Guvernului nr. 1555/2002, au fost desemnate instituţiile şi organismeleresponsabile cu coordonarea, implementarea şi gestionarea asistenţei financiare comunitare

prin Instrumentele Structurale. Acest act normativ crează cadrul legislativ necesar pentru cainstituţiile implicate în managementul şi implementarea viitoarelor programe structurale să-şi

poată defini responsabilităţile şi atribuţiile, precum şi măsurile necesare pentru dezvoltareacapacităţii instituţionale şi administrative adecvate, corespunzător regulamentelor UniuniiEuropene.

Legea nr. 151/1998 privind dezvoltarea regională a fost modificată şi completată, într-o primă etapă, prin Ordonanţa Guvernului nr. 27/2003. Prin acest act normativ se stabileşteobligativitatea avizării statutului de organizare şi funcţionare a fiecarui ADR de către

autoritatea centrală şi se introduce responsabilitatea consiliilor judeţene, a celor locale,inclusiv a municipiului Bucureşti, de a adopta hotărâri în vederea aplicării deciziilor

49



Consiliilor pentru Dezvoltare Regională, în termen de 30 de zile de la data comunicării lor.Potrivit atribuţiilor care îi revin în utilizarea fondurilor alocate de la bugetul de stat pentrudezvoltarea regională, precum şi a calităţii sale de Agenţie de Implementare a ProgramuluiPhare – „Coeziune economică şi socială”, totodată, autorităţii centrale, Ministerului IntegrăriiEuropene, i se conferă rolul de auditor al gestionării de către ADR a fondurilor care constituie

Fondul pentru Dezvoltare Regională. În etapa următoare, Legea nr. 151/1998 urmează a fimodificată şi completată, astfel încât să ofere cadrul general adecvat, legal şi instituţional pentru implementarea Instrumentelor Structurale.

Prin Hotărârea Guvernului nr. 1323/2002 privind elaborarea în parteneriat a Planului Naţional de Dezvoltare, au fost reglementate rolul şi atribuţiile partenerilor implicaţi înelaborarea PND, precum şi structurile parteneriale create la nivel naţional şi regional pentruanaliza şi punerea de acord asupra priorităţilor naţionale de dezvoltare regională ce vor fiincluse în PND 2004 -2006. Hotărârea stabileşte, de asemenea, cu mai multă claritate, rolulministerelor, al Agenţiilor de Dezvoltare Regională şi al altor instituţii implicate în elaborareaPND. Intrarea acesteia în vigoare, a accelerat procesul de realizare a parteneriatelor naţionaleşi regionale, care erau deja în curs de organizare: grupurile de lucru create atât la nivel

regional/judeţean, cât şi la nivel naţional, în cadrul ministerelor sau între acestea. Structurile parteneriale nou create pentru elaborarea PND sunt: Comitetul Interinstitutional pentru elaborarea PND (CIP), care include reprezentanţi ai

ministerelor, ADR-urilor, altor instituţii publice centrale, institute de cercetări şi instituţiide învaţământ superior, precum şi reprezentanţi ai partenerilor economici şi sociali, care

prin reprezentarea nivelului regional, nu este numai un organism de coordonareinterministerială, ci interinstituţională, ceea ce face posibilă corelarea, în cadrul acesteistructuri, a obiectivelor de dezvoltare sectorială cu cele regionale.

Comitetele Regionale pentru elaborarea Planurilor de Dezvoltare Regionale (CRP) includreprezentanţi ai ADR–urilor, reprezentanţi ai Prefecturilor, Consiliilor Judeţene,

serviciilor descentralizate ale instituţiilor publice centrale, instituţii de învăţământ superior şi institute de cercetări, precum şi reprezentanţi ai partenerilor economici şi sociali. CRP-urile sunt reprezentate în CIP de coordonatorii lor, având posibilitatea nu numai de a

prezenta şi susţine obiectivele prioritare de dezvoltare ale regiunilor, ci de a participadirect, efectiv, la analiza si dezbaterea priorităţilor sectoriale de dezvoltare şi laarmonizarea obiectivelor regionale cu cele sectoriale, precum şi la întreg procesul derealizare a consensului, între partenerii implicaţi, asupra priorităţilor de dezvoltarestabilite în PND.

Legea auditului public intern nr. 672/2002 aduce noi reglementări în legătură cuorganizarea şi desfăşurarea auditului public intern în România, astfel aceasta defineşte modulde desfăşurare a auditului public intern şi crează organisme noi cu atribuţii foarte clare, cum

ar fi: Comitetul de Audit Public Intern (CAPI), cu rol consultativ, acţionand pentru definirea

strategiei şi îmbunătăţirea activităţii de audit public intern, în sectorul public; Unitatea Centrala de Armonizare pentru Auditul Public Intern (UCAAPI), ce are ca

obiectiv, printre altele elaborarea, conducerea şi aplicarea unei strategii unitare îndomeniul auditului public intern, precum şi monitorizarea la nivel naţional a acesteiactivităţi;

Compartimentele de audit public intern din entităţile publice.Au fost emise normele de aplicare a Legii auditului public intern nr. 672/2002,

aprobate prin Ordinul Ministrului Finanţelor Publice nr. 38/2003 şi de asemenea, prin OrdinulMinistrului Finanţelor Publice nr. 880/2002 a fost aprobat Codul privind conduita etică aauditorului intern.

50



Acest context legislativ a permis elaborarea pistelor de audit public intern pentruauditarea programelor comunitare PHARE, ISPA şi SAPARD, care au fost aprobate prinordine ale ministrului finanţelor publice (Ordinul Ministrului Finanţelor Publice nr.1778/2002 - ISPA Fondul Naţional; nr. 1781/2002 - ISPA ; nr. 1777/2002 - Phare ; nr.1779/2002 - Phare Fondul Naţional; nr. 1780/2002 - SAPARD).

Au fost elaborate normele metodologice privind auditarea programelor Phare, ISPA siSAPARD, aprobate de asemenea prin ordine ale ministrului finanţelor publice (OrdinulMinistrului Finanţelor Publice nr. 1706/2002 - ISPA ; nr. 881/2002 - ISPA; Fondul Naţionalnr. 867/2002 - SAPARD)

Referitor la controlul financiar preventiv , a fost adoptată Hotărârea Guvernului nr.267/2003 privind organizarea şi funcţionarea Ministerului Finanţelor Publice, prin care, înrealizarea obiectului său de activitate stabilit de legislaţia în vigoare, Ministerul Finanţelor Publice reglementează controlul financiar preventiv şi exercitarea controlului financiar

preventiv delegat în scopul constituirii şi utilizării legale şi eficiente a fondurilor publice.Corelarea textelor legale privind controlul financiar preventiv cu prevederile strategiei

în domeniul controlului financiar public intern din Documentul de poziţie al României în

cadrul negocierilor România - Uniunea Europeană, Capitolului 28 Controlul financiar, s-arealizat prin adoptarea Legii nr. 84/2003 pentru modificarea şi completarea OrdonanţeiGuvernului nr. 119/1999 privind controlul intern şi controlul financiar preventiv. În aplicarea

prevederilor acestei legi, se vor desemna, de către ordonatorii principali de credite, inclusiv pentru agenţiile de implementare şi plată, de Fondul Naţional de Preaderare, persoanele carevor exercita controlul preventiv propriu şi care vor primi acordul Ministerului Finanţelor Publice.

Ministerul Finanţelor Publice, prin atribuţiile ce-i revin, va exercita controlul financiar preventiv delegat la ordonatorii principali de credite ai bugetului de stat, bugetului asigurărilor sociale de stat, bugetului oricărui fond special, la entităţile publice cu risc ridicat, dar şi laoperaţiunile ce se derulează din fondurile europene (de pre-aderare), urmând ca, după dataaderării României la Uniunea Europeană, controlul financiar preventiv să fie integrat în sferarăspunderii manageriale. În aceste condiţii, fondurile structurale şi de coeziune vor fi supuse

procedurilor de control financiar preventiv, în perspectiva, în care această formă de control vafi integrată în totalitate în sfera răspunderii manageriale.

Ministerul Finanţelor Publice va asigura îndrumarea metodologică şi va coordona pregătirea profesională, inclusiv prin programele de twinning, a persoanelor desemnate săexercite funcţia de control financiar preventiv propriu, cu atribuţiile prevăzute de lege.

Prin Ordinul Ministrului Finanţelor Publice nr. 522/2003 au fost aprobate Normelemetodologice generale referitoare la exercitarea controlului financiar preventiv. În bazaacestor norme se vor întocmi, de către ordonatorii principali de credite, inclusiv de către

agenţiile de implementare şi plată, norme metodologice specifice privind exercitareacontrolului financiar preventiv propriu, inclusiv asupra tuturor fondurilor europene. Potrivit prevederilor legii menţionate, normele metodologice specifice vor fi supuse avizuluiMinisterului Finanţelor Publice, ca organism de coordonare şi îndrumare metodologică îndomeniul controlului financiar preventiv.

4.3 Instituţiile şi organismele responsabile cu coordonarea, implementareaşi gestionarea fondurilor structurale

Instituţiile desemnate prin Hotărârea Guvernului nr. 1555/2002, cu modificărileulterioare, pentru a îndeplini rolul de autorităţi de management şi de plata în gestionareaFondurilor Structurale sunt următoarele:

51



a) Ministerul Integrării Europene desemnat iniţial ca Autoritate de Management pentruCadrul de Sprijin Comunitar, cu rolul de a asigura coordonarea implementării asistenţeifinanciare comunitare din Fondurile Structurale, rol care începând cu anul 2004 a fost

preluat de Ministerului Finanţelor Publice. Se asigură astfel, continuitatea actualelor responsabilităţi privind coordonarea naţionala a fondurilor de pre-aderare şi postaderare,

beneficiind de experienţa acumulată şi de un personal pregătit. b) Pentru gestionarea financiară a Fondurilor Structurale a fost stabilit un organism unic-Agenţia Naţională de Plăţi, în cadrul Ministerului Finanţelor Publice. Prin desemnareaunei Agenţii Naţionale de Plăţi, unice, s-a urmărit simplificarea fluxului financiar princoncentrarea activităţilor într-o singură instituţie responsabilă, o coordonare mai rapidă şinebirocratică şi implicarea unui personal specializat.

c) Pentru fiecare Program Operaţional sunt desemnate Autorităţi de Implementare, respectiv:- Agenţiile pentru Dezvoltare Regionala (ADR) pentru implementarea sub-

programelor regionale;- Centrul Naţional de Management Programe pentru implementarea Programului

Operaţional Sectorial pentru cercetare, dezvoltare tehnologică şi inovare;

- Agenţia Naţionala pentru Ocuparea Forţei de Muncă pentru implementareaProgramului Operaţional Sectorial pentru politica socială şi de ocupare a forţei demuncă;

- Agenţia de Plăţi şi Intervenţie pentru implementarea Programului OperaţionalSectorial pentru agricultură, dezvoltare rurală şi pescuit (pentru fondurile de

preaderare);- Agenţia de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură (pentru fondurile structurale de

după aderare);- Agenţia de Plăţi pentru Dezvoltare Rurală şi Pescuit- fostul SAPARD (pentru

fondurile structurale de după aderare);Sunt de asemenea precizate atribuţii specifice, în concordanţă cu dispoziţiile

regulamentelor comunitare, pentru Autoritatea de Management pentru Cadrul de SprijinComunitar, pentru Autorităţile de Management pentru Programele Operaţionale, precum si

pentru Autorităţile de Implementare.Pentru implementarea dispoziţiilor Hotărârii Guvernului nr. 1555/2002 şi dezvoltarea

capacităţii administrative adecvate, toate ministerele desemnate, au elaborat planuri de acţiuneşi măsuri concrete având în vedere următoarele aspecte:

- definirea clară a rolului, responsabilităţilor şi funcţiilor fiecărei autorităţi desemnate,atât la nivel naţional cât şi la nivel regional, precum şi a relaţiilor dintre acestea şicelelalte organisme implicate în asigurarea funcţionalităţii sistemului de gestionare aFondurilor Structurale;

- precizarea modalităţilor de transformare/integrare a actualelor structuri create pentruutilizarea fondurilor de pre-aderare în structuri specifice Fondurilor Structurale;- stabilirea calendarului precis privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea acestor

structuri în cadrul instituţiilor şi organismelor desemnate;- identificarea şi evaluarea resurselor (materiale şi umane) necesare funcţionării

eficiente a acestor structuri ;- definirea strategiei de pregătire a personalului implicat în gestionarea şi

implementarea Fondurilor Structurale;- identificarea măsurilor concrete de dezvoltare a capacităţii administrative şi stabilirea

calendarului realizării acestora;- precizarea mecanismelor de cooperare inter-institutională, la nivel naţional şi regional,

a modalităţilor de transferare a atribuţiilor între Autorităţile de Management şi

52



organismele de implementare şi între Agenţia Naţională de Plăţi şi organismele deimplementare;

- precizarea calendarului şi a modalităţii de organizare a procesului de programare, rolulşi sarcinile instituţiilor implicate la nivel naţional şi regional în diferite faze ale

programării, finanţării, evaluării şi monitorizării asistenţei prin Fondurile Structurale;

- dezvoltarea sistemelor şi procedurilor prin care se va asigura aplicarea principiilor fundamentale ale Fondurilor Structurale: concentrarea, programarea, parteneriatul,subsidiaritatea, adiţionalitatea;

- precizarea legislaţiei şi procedurilor prevăzute a fi adoptate, precum şi modificărilecare sunt necesare asupra cadrului legislativ existent pentru a asigura conformitatea cuacquis-ul comunitar şi implementarea efectivă a Fondurilor Structurale şi precizareacalendarului de adoptare a acestei legislaţii.

4.4. Formarea şi pregătirea profesională a personalului implicat înimplementarea şi gestionarea fondurilor structurale

În vederea creşterii capacităţii instituţionale şi a întăririi capacităţii administrative pentru implementarea instrumentelor structurale, se continuă derularea programelor deformare şi pregătire profesională a personalului implicat în implementarea instrumentelor de

preaderare, instruirea acestuia fiind focalizată pe pregătirea pentru Fondurile Structurale.În cadrul proiectului naţional de twinning “Sprijin pentru implementarea Planului

naţional de dezvoltare”, angajaţii fostului Minister al Dezvoltării şi Prognozei (preluaţi deMinisterul Integrăii Europene) au beneficiat de cursuri în domeniul Fondurilor Structurale,

politicii de dezvoltare regională şi extinderea Uniunii Europene, control financiar şi auditintern, strategia dezvoltării resurselor umane şi managementul acestora, cursuri susţinute deexperţi britanici. În paralel, Institutul Naţional de Administraţie a furnizat cursuri de pregătire

pentru o parte din funcţionarii publici.A continuat derularea Programului de Training pentru Dezvoltare Regională 2001-2005, elaborat în cadrul proiectului de twinning RO98/IB/SPP/01, actualizat prin proiectul detwinning din cadrul Phare 2000. La nivel regional, prin cele opt proiecte de twinning, cu statemembre partenere, din cadrul Phare 2000 , au fost elaborate strategiile regionale de training.De asemenea, a fost creată o baza unică de date privind pregătirea profesională a personaluluiimplicat în programele de dezvoltare regională, pentru perioada 2001-2003.

Agentia SAPARD şi Directia Dezvoltare Rurală, precum şi întregul personal din cadulMinisterului Agriculturii, Pădurilor, Apelor şi Mediului au derulat programe de instruire a

personalului în vederea creşterii capacităţii instituţionale atât pentru Programul SAPARD, cât

şi pentru implementarea fondurilor structurale (Phare 2000/IB/AG 01-02 componenta de pregătire profesională).

Ministerul Transporturilor, Construcţiilor şi Turismului a beneficiat de asistenţătehnică angajată pentru progarmul de pre-aderare ISPA. Consultantul a ajutat la definireaclară a rolurilor, funcţiilor şi responsabilităţilor instituţiilor şi persoanelor responsabile în

prezent cu managementul şi monitorizarea fondurilor prestructurale şi care vor preluagestiunea fondurilor acordate din Fondul de Coeziune

Prin programul de twinning "Întărirea capacităţii instituţionale privind auditul intern şicontrolul financiar" Ministerul Finanţelor Publice furnizează cursuri de pregătire pentruauditorii interni. De asemenea, cu sprijinul asistenţei tehnice asigurată prin programul RO006.06.01 Europe Aid/113655/D/SV/RO şi Deloitte&Touche, auditorii publici interni dinRomânia beneficiază de pregătire pentru obţinerea certificatului IIA.

53



În cadrul proiectelor de twinning „Implementarea Planului Naţional de Dezvoltare” – şi „Întărirea Auditului Intern şi a Controlului Financiar”, au avut loc întâlniri între specialiştiifostului Minister al Dezvoltării şi Prognozei (preluaţi de Ministerul Integrării Europene) şi aiMinisterului Finanţelor Publice (inclusiv Fondul Naţional de Pre-Aderare), privind elaborareaunui Îndrumar pentru analiza conformităţii legislaţiei autohtone financiare în vigoare cu

reglementările financiare ale Fondurilor Structurale.Extinderea descentralizării în managementul fondurilor de pre-aderare (EDIS)constituie una din preocupările majore la toate nivelurile instituţionale, un mare număr deactivităţi fiind focalizate pentru realizarea, în timp util, a tuturor etapelor necesare acredităriiEDIS. În prezent este în derulare proiectul de asistenţă tehnică ”Sprijin pentru monitorizareaşi evaluarea proiectelor de dezvoltare regională” pentru iniţierea pregătirii specialiştilor cu

procedurile EDIS.În acest context, în vederea unei evaluări reale a capacităţii administrative a ADR-

urilor în scopul trecerii la EDIS, pe lângă activităţile specifice derulate prin proiectele detwinning regionale, o componentă de asistenţă tehnică a Programului Phare 2000 a fostdedicată nivelului regional şi are printre obiective evaluarea stadiului dezvoltării capacităţii

administrative a ADR-urilor, inclusiv propuneri pentru asigurarea unei structuri minime şiunitare la nivelul acestora, care să fie în măsură să asigure îndeplinirea atribuţiilor de cătreautorităţile de implementare.

Proiectul de asistenţă tehnică menţionat a urmărit sprijinirea ADR-urilor în întărireacapacităţii lor de a gestiona programe de dezvoltare regională prin implementarea unor

proceduri de monitorizare, evaluare şi control adecvate, în conformitate cu cerinţele EDIS şicu responsabilităţile care le sunt delegate. S-a avut în vedere asigurarea unui management şicontrol adecvat al programelor de dezvoltare regională prin integrarea sistemului informaticde monitorizare de la nivelul fiecărui ADR cu sistemul informatic de monitorizare de la nivelcentral, intr-o aplicatie integrată.

CAPITOLUL V

DECALAJE AGRICOLE ŞI DEZVOLTAREA REGIONALĂ

ÎN ROMÂNIA

5.2.3. Programul SAPARDPrezentare generală a programului SAPARD

Programul SAPARD (Program Special de Preaderare pentru Agricultură şiDezvoltare Rurală) a fost iniţiat în baza Reglementării nr.1268/1999 a Consiliului , privindsprijinul pentru măsurile de preaderare în domeniul agriculturii şi dezvoltării rurale, în ţărilecandidate din centrul şi estul Europei. Condiţiile de aplicare a prevederilor acesteireglementări, precum şi regulile de gestiune financiară a programului SAPARD, sunt

prevăzute în Reglementarea nr.2222/2000 a Comisiei Europene, cu modificările şicompletările ulterioare.

54



Programul SAPARD urmăreşte să sprijine ţările aflate în perioada de preaderare(inclusiv România) în pregătirea pentru participarea la Politica Agricolă Comună ,obiectivele operaţionale în acest sens fiind următoarele :

- îmbunătăţirea vieţii comunităţilor rurale;- crearea de locuri de muncă în mediul rural şi asigurarea unor venituri adecvate

locuitorilor din această zonă;- îmbunătăţirea standardelor de calitate ale produselor agricole şi piscicole, ale procesului de producţie şi de comercializare a acestora şi aducerea lor lastandardele practicate în Uniunea Europeană;- asigurarea unei dezvoltări durabile a spaţiului rural;- sprijinirea ţărilor candidate în implementarea legislaţiei Uniunii Europenecorespunzătoare acestui sector.

Începând cu anul 2000, UE a pus în aplicare acest program special de asistenţăfinanciară nerambursabilă pentru sprijinirea agriculturii şi dezvoltării rurale din 10 state dincentrul şi estul Europei, candidate la aderare : Bulgaria, Cehia, Estonia, Ungaria, Letonia,Lituania, Polonia, România, Slovacia şi Slovenia. Acest program, cunoscut sub denumirea de

SAPARD, este proiectat sub forma programelor multianuale, care acoperă, în cazul Românieişi Bulgariei, o perioadă de şapte ani ( 1 ianuarie 2000- 31 decembrie 2006). Prin intermediulacestui program, orientat în special către sprijinirea investiţiilor, UE susţine statele candidatela aderare în efortul deosebit pe care îl presupune armonizarea legislativă şi instituţională şiînsuşirea acquis-ului comunitar referitor la Politica Agricolă Comună privind piaţa şidezvoltarea rurală.

Programul SAPARD reprezintă o oportunitate şi o miză considerabilă pentru statelecandidate în efortul lor de a ajusta structurile agrare, de a revitaliza spaţiul rural şi de adinamiza investiţiile în sectoare cu mare capacitate de absorbţie de capital, cum suntagricultura, industria alimentară şi infrastructura rurală. În acelaşi timp, autorităţilecomunitare au declarat că programul SAPARD nu trebuie considerat de către statele candidateca fiind singurul instrument prin care să se realizeze acţiuni de genul celor finanţate prin

program, cu atât mai mult cu cât proiectele SAPARD nu acoperă nici pe departe toatenecesităţile de modernizare şi de investiţii în domeniile vizate.

Statele candidate vor trebui să depună, în continuare, eforturi considerabile pentruadoptarea acquis-ului comunitar specific şi pentru consolidarea instituţiilor necesaretranspunerii în practică a obligaţiilor asumate prin documentele oficiale bilaterale convenitecu UE .

Cele mai importante elemente pe care trebuie să le cunoască un solicitant al unuiajutor financiar nerambursabil pentru un proiect SAPARD sunt condiţiile obligatorii caretrebuie respectate pentru ca cererea de finanţare să fie considerată, în urma evaluării efectuate

de experţii verificatori, ca fiind potenţială pentru a primi ajutorul financiar.Condiţiile obligatorii care trebuie respectate sunt criteriile care se referă la aspectelede formă, denumite criterii de conformitate şi cele referitoare la aspectele de fond, de naturătehnică, economico-financiară, juridică etc, denumite criterii de eligibilitate. Numai dacărespectă cerinţele de conformitate se va accepta , de către Agenţia SAPARD, depunerea şiînregistrarea oficială a cererii de finanţare. În etapa următoare, dacă cererea de finanţarerespectă criteriile de eligibilitate, va fi considerată potenţială pentru a primi ajutorul financiar,respectiv va fi declarată eligibilă.

Cererile de finanţare eligibile se califică pentru etapa următoare, cea de evaluare acriteriilor de selecţie, în urma căreia fiecare proiect obţine un anumit punctaj (maxim 100 de

puncte poate întruni un proiect), rezultat din cumularea punctelor obţinute pentru fiecare

criteriu de selecţie îndeplinit.

55



Cadrul instituţional pentru implementarea programului SAPARD

Obiectivul prioritar al Programului SAPARD este asigurarea cadrului necesar implementării unei politici agricole menite să creeze o agricultură performantă şi dezvoltareadurabilă a zonelor rurale în ţările candidate. Programul SAPARD urmăreşte adoptarea

progresivă a mecanismelor Politicii Agricole Comune.Implementarea programului SAPARD în România a demarat în baza aprobării, prinDecizia Comisiei Europene C(200) 3742 Final/12.12.2000, a Programului Naţional pentruAgricultură şi Dezvoltare Rurală (PNADR).

Pentru definirea condiţiilor privind managementul financiar şi tehnic, regulile degestiune şi control, precum şi cadrul general administrativ pentru implementarea programuluiSAPARD, a fost semnat, la 2 februarie 2001, Acordul Multianual de Finanţare SAPARD întreGuvernul României şi Comisia Europeană, ratificat prin Legea nr.316/2001. Acordulreprezintă documentul oficial prin care s-a decis alocarea unei contribuţii financiarenerambursabile României, în valoare de 1142,5 milioane Euro, angajată pe perioada 2000-2006, în vederea implementării programului SAPARD, la care se adaugă contribuţia

Guvernului României (379,4 milioane Euro) şi contribuţia privată (862,2 milioane Euro).Repartizarea sumelor alocate pe măsurile componente ale programului SAPARD şi sursele definanţare sunt prezentate în tabelul 5.4.

Având în vedere sumele importante alocate agriculturii şi dezvoltării rurale prinintermediul programului SAPARD, pentru gestionarea eficientă a acestuia ComisiaEuropeană a solicitat României, ca de altfel şi celorlalte state care au derulat acest program,crearea de instituţii capabile să gestioneze acest program . Instituţiile abilitate de către UE

pentru gestionarea fondurilor SAPARD, în România sunt următoarele :Agenţia SAPARD

În comparaţie cu instrumentele PHARE şi ISPA, programul SAPARD acordă statelor candidate responsabilităţi depline în ceea ce priveşte gestionarea proiectelor de investiţii,începând cu etapa de selectare şi până la efectuarea plăţilor, în vederea acumulării deexperienţă în implementarea normelor şi practicilor UE şi în gestionarea, în viitor, afondurilor structurale.

Tabelul 5.4.Alocaţia financiară pe surse de finanţare şi obiectivele de dezvoltare

ale programului SAPARD în România- mil.Euro-

Obiective de dezvoltare Totalprogram

Surse de finanţareContribuţieUE

ContribuţieGuvernul

României

Contribuţieprivată

1.1. Îmbunătăţirea prelucrării şi marketingul produselor agricole şi piscicole

676,8 243,7 77,9 355,2

1.2. Îmbunătăţireastructurilor pentru calitate,controlul veterinar şifitosanitar şi al calităţii

produselor

48,0 30,7 17,3 0

2.1. Dezvoltarea

infrastructurii rurale

514,3 386,2 128,1 0

2.2. Managementul 20,0 15,0 5,0 0

56



resurselor de apă3.1. Investiţii în exploataţiiagricole

496,5 195,5 65,4 235,6

3.2. Constituirea grupurilor de producători

12,9 9.6 3,3 0

3.3. Metode agricole de producţie proiectate să protejeze mediulînconjurător şi să menţină

peisajul rural

38,7 29,8 8,9 0

3.4. Dezvoltarea şidiversificarea activităţilor economice pentru generareade venituri şi activităţimultiple

300,3 112,5 37,1 150,7

3.5. Silvicultura 247,9 96,2 31,0 120,74.1. Îmbunătăţirea pregătirii

profesionale20,9 15,6 5,3 0

4.2. Asistenţă tehnică 7,9 7,7 0,2 0TOTAL 2384,2 1142,5 379,4 862,2Sursa : date preluate de la MAPDR, Agenţia SAPARD

Instituţia responsabilă cu implementarea tehnică şi financiară a programului înRomânia este Agenţia SAPARD (înfiinţată prin Ordonanţa de Urgenţă a Guvernuluinr.142/2000 cu modificările şi completările ulterioare), instituţie publică cu personalitate

juridică, aflată în subordinea Ministerului Agriculturii, Pădurilor, şi Dezvoltării Rurale.

Agenţia SAPARD are în structură o unitate centrală, situată în municipiul Bucureşti şi optBirouri regionale de implementare a programului SAPARD (regiunile sunt definite conformnormelor metodologice de aplicare a Legii nr.151/1998 privind dezvoltarea regională înRomânia).

Autoritatea CompetentăResponsabilitatea pentru managementul financiar al fondurilor SAPARD revine

Responsabilului Naţional cu Autorizarea Finanţării (NAO), conform prevederilor Legiinr.316/2001 pentru ratificarea Acordului Multianual de Finanţare. Fondul Naţional din cadrulMinisterului Finanţelor Publice acţionează în calitate de Autoritate Competentă, având rolulde a emite, monitoriza şi retrage acreditarea Agenţiei SAPARD şi de a numit Organismul deCertificare.

Autoritatea de ManagementAutoritatea de Management pentru programul SAPARD este constituită în cadrul

Ministerului Agriculturii, Pădurilor şi Dezvoltării Rurale (MAPDR), în cadruldepartamentului de Dezvoltare Rurală şi este responsabilă pentru eficienţa şi corectitudineacoordonării şi raportării rezultatelor monitorizării şi evaluării programului SAPARD.

Aceasta autoritate asigură monitorizarea efectivă a derulării programului şiraportează Comitetului de Monitorizare pentru programul SAPARD progresele înregistrate înimplementarea măsurilor şi dacă este cazul, ale submăsurilor din cadrul programului.

Organismul de CertificareRolul de Organism de Certificare pentru programul SAPARD este îndeplinit de

Curtea de Conturi a României. Principalele atribuţii ale acestui Organism constă în exercitareaauditului extern şi certificarea conturilor anuale ale Agenţiei SAPARD.

Comitetul de Monitorizare

57



Comitetul de Monitorizare pentru programul SAPARD are rolul de a asigurasupervizarea, eficienţa şi calitatea implementării programului, în vederea atingerii obiectivelor specifice. Principalele atribuţii ale Comitetului de Monitorizare se referă la examinareaRaportului de evaluare intermediară, aprobarea Rapoartelor anuale de implementare şi aRaportului final, precum şi la aprobarea propunerilor privind amendare/revizuirea

programului.Comitetul de Monitorizare are în componenţă, reprezentanţi ai organismelor guvernamentale cu responsabilităţi în domeniu, parteneri sociali şi observatori din parteaComisiei Europene. Începând cu anul 2004, preşedintele Comitetului de Monitorizare esteMinistrul Agriculturii, Pădurilor şi Dezvoltării Rurale.

Organismele delegateAgenţia SAPARD poate delega îndeplinirea unor funcţii de implementare tehnică (cu

excepţia funcţiilor de executare a plăţilor şi de contabilizare a angajamentelor şi plăţilor),către instituţii specializate. Astfel, au fost încheiate protocoale de delegare cu MinisterulTransporturilor, Construcţiilor şi Turismului şi MAPDR, care stabilesc cadrul juridic,administrativ şi tehnic conform căruia Agenţia SAPARD deleagă Serviciilor Tehnice

Delegate (STD) din cadrul ministerelor respective, o serie de atribuţii pentru implementareaMăsurii 2.1. „Dezvoltarea şi îmbunătăţirea infrastructurii rurale” şi respectiv Măsurii 1.1.„Prelucrarea şi comercializarea produselor agricole şi piscicole”.

De asemenea, pentru asigurarea certificării conformităţii proiectelor cu standardeleUE de mediu, sanitar şi sanitar-veterinare, Agenţia SAPARD a încheiat protocoale cuMAPDR, Ministerul Sănătăţii şi Familiei şi Agenţia Naţională Sanitar-Veterinară. Un rolimportant în diseminarea informaţiilor către beneficiari îl deţine Agenţia Naţională deConsultanţă Agricolă (ANCA), cu care Agenţia SAPARD a încheiat un protocol decolaborare în acest sens.

Condiţii de finanţare ale programului SAPARD

În conformitate cu prevederile Legii nr.316/2001, pentru ratificarea AcorduluiMultianual de Finanţare SAPARD, angajamentul financiar al Comunităţii, precum şi perioadade valabilitate a acestui angajament, sunt stabilite anual, în Acordurile anuale de finanţare.Până în prezent, au fost încheiate între Guvernul României şi Comisia Europeană şi ratificatede către Parlamentul României, Acordurile anuale de finanţare aferente anilor 2000-2006.

Activităţile eligibile, respectiv regulile de cofinanţare din programul SAPARD pentru România, au fost stabilite împreună cu Comisia Europeană, fiind recunoscute caactivităţi care determină cheltuieli eligibile. În ceea ce priveşte regulile de cofinanţare, acesteasunt diferite pentru beneficiarii privaţi şi, respectiv, cei publici.

În urma negocierilor cu UE, României i-au fost aprobate finanţarea, în perioada2000-2006, a unsprezece măsuri de dezvoltare a agriculturii, industriei alimentare şi a spaţiului rural, structurate pe patru priorităţi, astfel:

Axa 1: Îmbunătăţirea accesului la pieţe şi a competitivităţii produselor agricole şi piscicole prelucrate, care cuprinde următoarele măsuri:

1.1. Îmbunătăţirea prelucrării şi marketingului produselor agricole şi piscicole;1.2. Îmbunătăţirea structurilor în vederea realizării controlului de calitate, veterinar şi

fitosanitar, pentru calitatea produselor alimentare şi pentru protecţiaconsumatorilor;

Axa 2: Îmbunătăţirea infrastructurii pentru dezvoltarea rurală şi agricultură, carecuprinde următoarele măsuri:

2.1. Dezvoltarea şi îmbunătăţirea infrastructurii rurale;2.2. Managementul resurselor de apă pentru agricultură.

58



Axa 3: Dezvoltarea economiei rurale, care cuprinde următoarele măsuri:3.1. Investiţii în exploataţii agricole;3.2. Constituirea grupurilor de producători;3.3. Metode agricole de producţie proiectate să protejeze mediul şi să menţină peisajulrural (agro-mediu);

3.4. Dezvoltarea şi diversificarea activităţii economice pentru generarea de activităţimultiple şi venituri alternative;3.5. Silvicultură.Axa 4: Dezvoltarea resurselor umane, care cuprinde următoarele măsuri:4.1. Îmbunătăţirea pregătirii profesionale;4.2. Asistenţa tehnică.„Măsura” reprezintă termenul utilizat în PNADR pentru a defini domeniile largi în

care sunt clasificate tipurile de proiecte care sunt cofinanţate. Unei măsuri i se alocă ocontribuţie comunitară şi alta naţională (de la bugetul naţional şi din partea beneficiarilor).Este stabilit un set de criterii şi condiţii specifice, care trebuie respectate. Măsurile suntstructurate pe submăsuri.

Pentru a beneficia de fondurile programului SAPARD, agenţii economici potenţiali ,care au forma de proprietate privată sau mixtă (minim 75% capital privat), trebuie să îndeplinească următoarele cerinţe de bază :

- solicitantul sau angajaţii acestuia, responsabili tehnici cu proiectul, trebuie să-şidovedească cu documente experienţa profesională relevanţa pentru respectivul

proiect;- proiectele trebuie să corespundă standardelor UE şi naţionale privind protecţiamediului înconjurător;- beneficiarii nu trebuie să fi înregistrat pierderi financiare (conform ultimuluiexerciţiu financiar) sau să aibă datorii către bugetul de stat sau cel al asigurărilor sociale.

Criteriile de eligibilitate generale şi specifice, criteriile de selecţie aferente, precum şidocumentele componente ale fiecărui dosar de cerere de finanţare, se regăsesc în Fişelemăsurilor din Programul Naţional pentru Agricultură şi Dezvoltare Rurală, versiunea revizuităPNADR/27 mai 2003 ( pentru măsurile 1.1., 2.1. şi 4.2.) şi versiunea revizuită PNADR/1august 2003 ( pentru măsurile 3.1., 3.4 şi 4.1.), precum şi PNADR revizuit în anul 2005( pentru măsurile 1.2., 3.2., 3.3. şi 3.5.).

În luna iunie a anului 2002, au fost acreditate, de către Comisia Europeană două măsuride investiţii (1.1. şi 2.1.) şi una de asistenţă tehnică (4.2.), potenţialii beneficiari şi tipurile deinvestiţii fiind următoarele :

• Pentru Măsura 1.1. „Îmbunătăţirea prelucrării şi marketingului produselor

agricole şi piscicole”, potenţialii beneficiari sunt următoarele categorii deagenţi economici:- asociaţii şi grupuri de producători (cu personalitate juridică);- societăţi comerciale cu capital 100% privat sau majoritar privat (minim 75 %capital privat);- în sectorul vinificaţie sunt sprijinite: asociaţiile, grupurile de producători şisocietăţile comerciale private care procesează numai soiuri nobile de struguri.

Tipurile de investiţii ce pot fi efectuate prin fondurile SAPARD destinate acesteimăsuri sunt următoarele:

- îmbunătăţirea şi optimizarea fluxurilor de producţie, prelucrare şi marketing al produselor agricole şi piscicole;

59



- crearea sau modernizarea reţelelor locale de colectare, a capacităţilor derecepţionare, depozitare, condiţionare, sortare şi ambalare a produselor agricoleşi piscicole.

Aceste investiţii vor contribui la accelerarea ameliorării standardelor naţionale prinadaptarea progresivă la standardele comunitare în sectoarele: lapte şi produse lactate; carne

(taurine, suine, ovine, păsări) şi ouă; legume, fructe şi cartofi; prelucrarea strugurilor – soiurinobile pentru vin; peşte şi acvacultură şi produse de ostreicultură (stridii şi midii); cereale;seminţe oleaginoase; zahăr, plante textile (in şi cânepă).

În cadrul acestei măsuri au fost finanţate, până-n anul 2004, proiecte a căror valoaretotală eligibilă este cuprinsă între 30.000 şi 2 milioane Euro. Începând cu anul 2005, valoareatotală a proiectelor a crescut la 4 milioane Euro, cu condiţia ca proiectele eligibile să cuprindăefectuarea de investiţii în asigurarea condiţiilor de mediu. În cadrul acestor proiecte,finanţarea se realizează , atât din fonduri bugetare ( UE şi Guvernul României ), cât şi dinfonduri private (ale beneficiarului de proiect), în proporţie de 50 %/ 50% din valoareaeligibilă a proiectului.

• Pentru Măsura 2.1. „Dezvoltarea şi îmbunătăţirea infrastructurii rurale”, potenţialii beneficiari sunt următorii :

- Consiliile locale comunale;- Asociaţii de tip partenerial, cu statut juridic, între consiliile locale comunale.

Tipurile de investiţii ce pot fi efectuate prin fondurile SAPARD destinate acesteimăsuri sunt următoarele:

- construirea sau modernizarea de drumuri în zonele rurale;- investiţii în sisteme de alimentare cu apă în sistem centralizat în zonele rurale;- investiţii în reţele de canalizări în sistem centralizat în zonele rurale.

În cadrul acestei măsuri sunt finanţate proiecte a căror valoare totală eligibilă estecuprinsă între 100.000 euro şi 2 milioane Euro, întreaga valoare a proiectelor fiind finanţată

din fonduri bugetare ( 75 % din bugetul UE şi 25 % din bugetul Guvernului României).• Pentru Măsura 4.2. „Asistenţa tehnică”, potenţialii beneficiari se reduc laMAPDR şi Agenţia SAPARD, întreaga valoare a proiectelor fiind finanţată dinfonduri bugetare ( 75 % din bugetul UE şi 25 % din bugetul GuvernuluiRomâniei).

În cadrul acestei măsuri, următoarele activităţi sunt eligibile, cu condiţia ca ele să fie aprobate de preşedintele Comitetului de Monitorizare:

- cheltuieli ocazionate de întâlnirile Comitetului de Monitorizare;- alte cheltuieli necesare pentru îndeplinirea responsabilităţilor Comitetului deMonitorizare;- cheltuieli cu campaniile de informare şi publicitate;

- cheltuieli cu traduceri şi interpretări furnizate ca răspuns la cererile Comisiei;- cheltuieli asociate vizitelor şi seminariilor;- cheltuieli asociate pregătirii măsurilor de program pentru a asigura eficacitateaacestora;- cheltuieli pentru evaluarea pe termen mediu.

În luna decembrie a anului 2003, Comisia Europeană a emis Decizia nr.2003/846/CEde acreditare pentru încă trei măsuri, după cum urmează:

• Măsura 3.1. „Investiţii în exploataţiile agricole”, care reprezintă cea maiimportantă componentă a programului SAPARD pentru agricultură. Potenţialii

beneficiari ai acestei măsuri sunt următorele categorii de agenţi economici:- producătorii agricoli individuali, cu condiţia autorizării de instituţiile

abilitate;- asociaţii agricole familiale

60



- societăţi agricole private/asociaţii agricole cu personalitate juridică, prevăzute în Legea nr.36/1991;- societăţile comerciale agricole cu capital integral privat sau majoritar privat( cel puţin 75% capital privat), constituite în baza Legii nr.31/1990,republicată, cu modificările şi completările ulterioare, şi ale Legii nr.15/1990,

cu modificările şi completările ulterioare.Fondurile destinate acestei măsuri sunt alocate pentru proiecte de investiţii în fermede producţie vegetală şi ferme de creştere a animalelor şi păsărilor, subsectoarele: culturi decâmp, horticultură, viticultură, pomicultură, sere, ferme de vaci, bivoliţe, oi, capre, porci,

păsări, berbecuţi şi taurine.În cadrul acestei măsuri au fost finanţate, până-n anul 2004, proiecte a căror valoare

totală eligibilă este cuprinsă între 10.000-500.000 Euro, iar începând cu anul 2005 pot fifinanţate proiecte de până la 1 milion Euro , cu condiţia ca investiţia (ferma agricolă) să fieadaptată , în totalitate la cerinţele UE (inclusiv din punct de vedere al condiţiilor de mediu şial asigurării bunăstării animalelor).

• Pentru Măsura 3.4. „Dezvoltarea şi diversificarea activităţilor economicecare să genereze activităţi multiple şi venituri alternative”, potenţialiibeneficiari, sunt următoarele categorii de agenţi economici :- agricultori şi/sau silvicultori şi/sau acvacultori persoane fizice (producătoriindividuali de bunuri şi/sau servicii);- asociaţii familiale înregistrate, asociaţii şi grupuri de producători;- O.N.G.-urile ;- societăţi comerciale şi agricole private sau cu capital majoritar privat(minim 75 % capital privat).

Fondurile sunt alocate pentru proiecte de investiţii în domeniile: servicii agricole,agroturism, alte tipuri de activităţi de turism în spaţiul rural, activităţi meşteşugăreşti,

acvacultură, alte activităţi complementare agriculturii: silvicultura, apicultura, melci şi broaşte, cultivarea şi procesarea ciupercilor. Valoarea totală eligibilă a unui proiect estecuprinsă între 5000 Euro ( în cazul proiectelor mici) şi 200.000 Euro (în cazul proiectelor deagroturism).

• Măsura 4.1. „ Îmbunătăţirea pregătirii profesionale”. Conform Programului Naţional pentru Agricultură şi Dezvoltare Rurală al României (PNADR), prinintermediul programului SAPARD vor fi implementate diverse activităţi deformare profesională.

Prin această măsură sunt eligibili furnizorii de formare profesională, persoane juridice de drept public sau privat (experţi independenţi şi persoane juridice, române/străinesau cu capital mixt).

Cursurile de pregătire profesională sunt destinate următoarelor categorii de persoane care desfăşoară activităţi în domeniul agricol, al industriei alimentare şi al dezvoltării rurale:

- responsabililor tehnici ai proiectelor finanţate prin programul SAPARD;- producătorilor privaţi agricoli, silvici, piscicoli, acvacultori;- procesatorilor produselor agro-alimentare;- proprietarilor privaţi de pădure sau exploataţii agricole şi silvice;- crescătorilor de animale;- fermierilor; meşteşugarilor şi apicultorilor;- micilor întreprinzător implicaţi în activităţi agricole, piscicole, forestiere,turism rural, mecanizare agricolă şi alte ocupaţii din spaţiul rural, precum şi

conversia acestora către activităţi non-agricole.

61



Această măsură se aplică în scopul pregătirii profesionale a producătorilor agricoli,silvici, piscicoli, acvacultorilor, a angajaţilor unităţilor de procesare a produselor agricole şi

piscicole şi a altor activităţi de diversificare care-şi desfăşoară activitatea pregătirii profesionale a producătorilor agricoli, piscicoli şi silvici, ca şi a şefilor de fermă înmanagementul producţiei, marketingul produselor, aplicarea de tehnologii competitive

nepoluante şi respectarea standardelor sanitar-veterinare, fito-sanitare, de sănătate, de protecţia mediului şi de calitatea produselor.Având în vedere faptul că pregătirea profesională este considerată o măsură publică,

întreaga valoare a proiectelor este finanţată din fonduri bugetare ( 75 % din bugetul UE şi25% din bugetul Guvernului României).

În toamna anului 2004 au fost demarate procedurile de acreditare a ultimelor patrumăsuri din programul SAPARD, convenite cu Comisia Europeană ( Măsura 2.2.„Managementul resurselor de apă „ nu a mai fost acreditată, suma fiind redistribuită cătreMăsura 2.1. „ Dezvoltarea infrastructurii rurale” ), acestea fiind acreditate în luna ianuarie2006, după cum urmează :

- Măsura 1.2. „Îmbunătăţirea structurilor în vederea realizării controlului de

calitate, veterinar şi fitosanitar, pentru calitatea produselor alimentare şi pentru protecţia consumatorilor”;

- Măsura 3.2. „Constituirea grupurilor de producători”;- Măsura 3.3. „Metode agricole de producţie proiectate să protejeze mediul şi să menţină peisajul rural (agro-mediu)”;- Măsura 3.5. „Silvicultură”.Una dintre cele mai mari dificultăţi pe care au avut-o şi, încă, o mai au statele aflate în

curs de aderare (inclusiv ţara noastră) este cea a capacităţii de accesare a fondurilor alocate prin programul SAPARD. Acest aspect este relevat de gradele reduse de absorbţie alefondurilor europene , prezentate în tabelele 5.5. şi 5.6 şi în Anexa nr. 1.

Tabelul 5.5.Evaluarea gradului de absorbţie a fondurilor SAPARD în România,

la 31 martie 2006- mil. Euro-

Obiective dedezvoltare

SumeleAlocate

Sumeangajate

Grad deangajare(%)

Sumeplătite

Grad deabsobţie(%)

1.1. Îmbunătăţireaprelucrării şimarketingulproduselor agricole şi

piscicole

676,8 385,6 56,97 175,5 25,93

1.2. Îmbunătăţireastructurilor pentrucalitate, controlulveterinar şifitosanitar al calităţiiproduselor

48,0 0 0 0 0*

2.1. Dezvoltareainfrastructurilorrurale

534,3 480,8 89,98 378,3 70,8

3.1. Investiţii în

exploataţii agricole

496,5 162,5 32,72 86,1 17,33

3.2. Constituirea

62



grupurilor deproducători

12,9 0 0 0 0*

3.3. Metode agricolede producţieproiectate să

protejeze mediul înconjurător şi sămenţină peisajulrural

38,7 0 0 0 0*

3.4. Dezvoltarea şidiversificareaactivităţiloreconomice pentrugenerarea de veniturişi acivităţi multiple

300,3 69,8 23,25 18,9 6.28

3.5. Silvicultura 247,9 0 0 0 0*4.1. Îmbunătăţireapregătiriiprofesionale

20,9 6,1 29,36 0 0

4.2. Asistenţă tehnică 7,9 2,5 31,92 1,5 18,36TOTAL 2384,2 1107,3 46,44 660,3 27,7

Sursa : date preluate de la Ministerul Agriculturii, Pădurilor şi Dezvoltării RuraleTabelul 5.6.

Situaţia comparativă a gradului de accesare a fondurilor alocate prin programulSAPARD, pentru perioada 2000 - 2003

Ţara Suma alocată

(mil. Euro)

Suma plătită

(mil. Euro)

Grad de accesare

(%)

Bulgaria* 332,8 203,5 61,1Cehia 96,6 106,4 110,1

Estonia 51,3 49,7 96,9Ungaria 159,8 57,1 35,7Letonia 90,7 66,7 73,5Lituania 125,2 105,2 84,0Polonia 708,2 305,2 43,1

România* 1142,5 532,4 46,6Slovacia 76,8 48,7 63,4Slovenia 26,6 15,3 57,5

Total 2810,5 1490,2 53,0

Sursa : date furnizate de Ministerul Integrării EuropeneRaportul Comisiei Europene privind implementarea Programului SAPARD- 2004

Date înregistrate la 31.03.2006

Impactul aplicării Programului SAPARD în România este concretizat într-o serie deindicatori tehnico-economici care caracterizează nivelul de dezvoltare a mediului rural,dintre care cei mai importanţi sunt următorii :

- crearea sau modernizarea a 490 de abatoare de prelucrare a cărnii şi a 480 deunităţi de prelucrare a laptelui la standardele comunitare, ceea ce contribuie la

63



creşterea cu 10 % a numărului de unităţi procesatoare de produse agricolecompetitive şi la crearea a 19 mii de noi locuri de muncă ;

- crearea de condiţii de viaţă mai bună pentru populaţia din mediul rural prinreabilitarea drumurilor comunale pentru 450 de comune (1800 de km dedrumuri ), crearea de reţele de apă potabilă pentru 320 de comune ( realizarea a

2700 km de reţea de apă potabilă ), realizarea de reţele de canalizare pentru 130comune ( 1300 km de reţea de canalizare);- utilizarea durabilă a factorilor de producţie din exploataţiile agricole prin

realizarea de investiţii în 11.000 de exploataţii agricole (din care 600 în zonamontană), atragerea a 2400 de tineri în mediul rural şi creşterea veniturilor fermierilor care investesc prin Programul SAPARD;

- diversificarea şi reorientarea activităţilor din mediul rural în vederea creşteriiveniturilor locuitorilor acestora prin crearea de 21 de mii de noi locuri de muncă şi

prin menţinerea şi încurajarea activităţilor care să asigure tradiţia şi diversitatea înmediul rural.

În concluzie, se poate spune că programele de preaderare promovate de Uniunea

Europeană pentru dezvoltarea agriculturii şi mediului rural au contribuit la creştereacompetitivităţii produselor agroalimentare pe piaţă şi la creşterea nivelului de trai allocuitorilor din mediul rural. Însă, România, pentru a recupera decalajele faţă de ţărilemembre ale UE, nu trebuie să se limiteze doar la utilizarea banilor europeni, ci trebuie săaloce fonduri complementare din bugetul naţional.

5.3. Căi şi mijloace de atenuare a decalajelor agricole

Aşa cum s-a mai arătat în prezenta lucrare, în prezent , în România există diferenţemari între nivelele de dezvoltare a mediului rural comparativ cu mediul urban, precum şidintre regiunile de dezvoltare. Aceste decalaje se manifestă atât la nivel global ( pe totaldezvoltare economică ), cât şi la nivel de ramură (exemplul ramura agricolă). Atenuareadecalajelor din mediul rural si in special a celor agricole se poate realiza actionand simultan indoua directii principale:

- adaptarea, modernizarea şi dezvoltarea economiei rurale într-o viziune coerentăintegrată, promovând exploataţii agricole viabile şi intreprinderi negricole cu o

puternică participare a investitorilor din ţară şi din străinătate;

- promovarea unor programe de dezvoltare rurală care să asigure aplicarea unor criterii

de selecţie în acord cu strategia naţionala de dezvoltare durabilă a spaţiului rural şicompatibile cu cele ale ţărilor membre ale UE.

Pentru realizarea unor acţiuni coerente este necesară, în primul rând, o analiză socio-economică aprofundată a resurselor existente, indentificarea decalajelor, a cauzelor şiconjuncturilor care le-au generat. De asemenea, este foarte importantă evaluarea acestor decalaje şi a timpului de când acestea durează. De remarcat că şi unele din statele membre(Marea Britanie, Franţa, Spania, Italia, etc.) s-au confruntat cu o serie de crize la nivelregional, iar ieşirea din aceste situaţii a fost posibilă numai printr-o politică de dezvoltarecoerentă şi printr-o orientare corectă, echilibrată a eforturilor investitionale.

De remarcat este faptul că, deşi efectele unor astfel de măsuri încep sa fie vizibile dupăo perioadă relativ scurtă de timp, impactul lor asupra populaţiei din zona respectivă, serealizează într-un timp mult mai indelungat.

64



Adaptarea, modernizarea şi dezvoltarea economiei rurale într-o viziune coerentăintegrată, prin promovarea dezvoltării intreprinderilor rurale neagricole şi o puternică

participare a tuturor agenţilor economici şi instituţiilor interesate în acest proces complex,reprezintă o opţiune demnă de luat în calcul. Aceasta implică, de asemenea, reducerea saucorectarea efectelor negative ale procesului de adaptare a zonelor rurale, prin conservarea şi

menţinerea tradiţiilor societăţii rurale. Priorităţile care trebuie avute în vedere pentrudezvoltarea economiei rurale sunt:a) Construirea capacităţii comunitare de a dezvolta activităţi în mediul rural si a aveaacces la resurse pentru care sunt necesare următoarele acţiuni:• realizarea unor structuri de coordonare pentru dezvoltarea rurală;• formularea unui program al intreprinderii rurale care să asigure ajutor pentru proiecte

care promovează adaptarea, modernizarea şi dezvoltarea zonelor rurale;• înfiinţarea de grupuri de lucru locale pentru formularea strategiilor socio-economice ;• iniţierea de programe de instruire pentru personalul administraţiilor locale ;• înfiintarea centrelor de informare în principalele domenii de interes în fiecare

municipalitate pe lânga primarii, scoli sau case de cultura;• înfiintarea de agentii intermediare pentru ocuparea forţei de muncă;• sporirea finanţării pentru programele socio-economice;• derularea de programe de instruire pentru crearea de locuri de muncă.

Rezultatele şi impactul aşteptate de la fiecare măsură menită să contribuie laconstruirea capacităţii de a dezvolta spaţiul rural românesc sunt prezentate în Anexa 2.b) Dezvoltarea de mici intreprinderi si activitati economice la nivel local, prin practicareaurmătoarelor măsuri :

• investitii in dezvoltarea, modernizarea, imbunatatirea infrastructurii rutiere;• extinderea si modernizarea infrastructurii de comunicatii;• crearea de facilitati (juridice, financiare) pentru infiintarea de intreprinderi locale

pentru producerea de produse specifice/traditionale (industrializare, produse forestieresi nelemnoase) ;

• extinderea centrelor de consultata pentru intreprinderile mici si mijlocii si furnizori deservicii;

• plasarea unui reprezentant al IMM-urilor la nivel de consiliu local ;• instruirea persoanelor locale, si optimizarea conditiilor de parteneriat pentru

dezvoltarea activitatilor mestesugaresti.Rezultatele şi impactul aşteptate de la fiecare măsură menită să contribuie la

construirea capacităţii de a dezvolta spaţiul rural românesc sunt prezentate în Anexa 3.c) Imbunatatirea imaginii locale si crearea de noi identitati ale regiunilor favorabile

dezvoltarii intreprinderilor turistice si serviciilor prin adoptarea următoarelor măsuri:• crearea la nivel local a unui centru cultural care sa promoveze produsele

traditionale ;• sprijinirea activitatilor culturale si a programelor traditionale si coordonarea lor la

nivel regional;• conservarea culturii locale si a traditiilor;• asigurarea de facilitati pentru dezvoltarea turismului rural (turism ecologic,

forestier);• finantarea unui studiu de marketing turistic;• imbunatatirea calitatii serviciilor turistice ;•

imbunatatirea participarii comunitatilor locale la dezvoltarea turismului.

65



Rezultatele şi impactul aşteptate de la fiecare măsură menită să contribuie laconstruirea capacităţii de a dezvolta spaţiul rural românesc sunt prezentate în Anexa 4.

Dezvoltarea prin programe de investitii constituie una din cele mai importante acţiuni,iar România a beneficiat şi beneficiază în prezent, de o serie de programe cu sprijincomunitar nerambursabil cum sunt: Phare, ISPA si SAPARD. Daca Phare este orientat, în

special, pentru asistenţă tehnică şi construcţie instituţională, iar ISPA pentru căi decomunicaţie la nivel naţional şi pentru acţiuni de protecţie a mediului, nu acelaşi lucru se poate spune şi de Programul SAPARD.

Programul SAPARD are ca arie de aplicabilitate spaţiul rural sau în cazul măsurii de procesare şi marketing al produselor agricole şi piscicole, modernizările realizate pentruunităţile de procesare amplasate în oraşe vizează materia primă produsă în zona ruralăadiacentă. Programul vizează şi populaţia rurală, în masura în care participă cu proiecte încadrul său, prin măsura de îmbunătăţire a formării profesionale.

Important în aplicarea acestor programe de investiţii, este elaborarea şi aplicarea unor criterii de selecţie în acord cu strategia naţională de dezvoltare rurală, dar şi cu strategiileregionale de dezvoltare economico-socială.

De exemplu, în cadrul Programului SAPARD, sunt o serie de criterii de selecţie carear permite intinerirea sefilor de exploataţii agricole, promovarea cu precadere a grupurilor de

producători, promovarea femeiilor tinere pentru activităţi neagricole, amplasarea obiectivelor de investiţii în zone cu potenţial ridicat etc. Din păcate, până în prezent, necesitatea absorbiriifondurilor a primat în faţa necesităţii de amplasare judiciaoasă şi echilibrată a investiţiilor.Acest fapt poate conduce la o situaţie mai puţin plăcută, când într-o localitate rurală suntamplasate două obiective de acelaşi fel, iar sursa de materie primă nu asigură functionareadecât a unui singur obiectiv. Această situaţie se poate crea în vecinătatea a două judeţe sauregiuni, dar şi în zonele transfrontaliere.

Pentru evitarea acestor situaţii şi pentru evitarea efectuării unui efort investiţionalinutil, este necesară aplicarea unor criterii de selecţie coerenţi şi fără posibilitatea de a fiinterpretaţi diferit. În perioada ramasă până la fianlizarea Programului SAPARD, ar fioportună aplicarea acestor criterii de selecţie.

Aplicarea unor criterii de selecţie ar fi necesară şi pentru programele de coeziuneeconomică şi dezvoltare regională (în prezent acestea desfăşurându- se cu finanţare în cadrulProgramului Phare). Aceste criterii ar putea avea la bază existenţa investiţiilor realizate prin

programele de dezvoltare rurală, gradul de ocupare a populaţiei rurale, asigurarea resurselor materiale etc.

CAPITOLUL VIPOLITICA AGRICOLĂ COMUNĂ

6.4. Dezvoltarea rurală – al doilea pilon al PAC

6.4..1. Evoluţia politicii de dezvoltare rurală, în perioada 2000-2005

66



Componenta de dezvoltare rurală a PAC a căpătat o atenţie sporită după elaborarea decătre Comisie a documentului strategic Agenda 2000, devenind astfel al doilea pilon al PAC.Sunt două raţiuni majore care justifică necesitatea unei abordări în această direcţie: prima,este dată de proporţia foarte mare – 80% - pe care o deţin suprafeţele agricole relativ lasuprafaţa Uniunii Europene. A doua este cea a obiectivului primordial de coeziune economică

şi socială al Uniunii Europene, a cărui realizare ar deveni utopică fără acordarea atenţieicuvenite dezvoltării armonioase a zonelor rurale.Obiectivele politicii de dezvoltare rurală, definite în Regulamentul Consiliului nr.

1257/17 mai 1999 referitor la sprijinul pentru dezvoltare rurală, sunt următoarele :- ameliorarea exploataţiilor agricole;- garantarea siguranţei şi calităţii produselor agricole;- asigurarea unor niveluri stabile şi echitabile ale veniturilor fermierilor;- protecţia mediului;- dezvoltarea de activităţi complementare şi alternative generatoare de locuri de muncă,

pentru a contracara procesul de depopulare a zonelor agricole şi a întări substanţaeconomică şi socială a zonelor rurale;

- îmbunătăţirea condiţiilor de muncă şi viaţă în zonele rurale şi promovarea şanselor egale.

Principiile care stau la baza politicii de dezvoltare rurală, definite în acelaşi regulament,sunt următoarele:

- principiul multifuncţionalităţii agriculturii, în sensul unei interpretări mai largiacordate activităţilor agricole, în plus faţă de rolul tradiţional de furnizor de produseagricole;

- principiul abordării multisectoriale şi integrate a economiei rurale, în sensuldiversificării activităţilor, creării de surse suplimentare de venit şi ocupare şi

prezervării patrimoniului rural;- principiul flexibilităţii financiare în sprijinirea dezvoltării rurale, în sensul

descentralizării deciziei, subsidiarităţii, şi implicării partenerilor locali;- principiul transparenţei în elaborarea programelor de dezvoltare rurală, bazat pe

implificarea legislaţieiMăsurile de politică de dezvoltare rurală promovate în prima etapă implementare a acestei

politici au fost structurate în două categorii importante, şi anume:a) Primele, sunt măsurile însoţitoare, din cadrul cărora fac parte următoarele :- Pensionarea anticipată, care consta în acordarea sprijinului financiar pentru fermierii şi

lucrătorii agricoli, în vârstă de peste 55 de ani, care se retrag din activităţile/muncile agricolecu caracter comercial înainte de vârsta legală de pensionare. Sprijinul este condiţionat deîndeplinirea anumitor cerinţe de vechime în muncă şi/sau participare la o schemă de asigurări

sociale. Un fermier poate primi, conform acestei măsuri, un sprijin de până la 150 000 Euro,în tranşe anuale de cel mult 15 000 Euro până la vârsta de 75 de ani, iar un lucrător agricol, până la 35 000 Euro, în tranşe anuale a câte 3500 Euro, pe perioada rămasă până la vârsta pensionării.

- Agricultura ecologică, care constă în acordarea sprijinului financiar pentru promovareametodelor de producţie agricolă care au în vedere protejarea mediului înconjurător şiconservarea patrimoniului rural. Ajutorul se acordă fermierilor care, timp de cel puţin 5 ani,au practicat metode agro-ecologice, în limita a 600 Euro/ha pentru recoltele anuale, 900Euro/ha pentru recolte perene, şi 450 Euro/ha pentru alte recolte.

- Exploatarea zonelor defavorizate, care constă în acordarea sprijinului financiar pentrufermierii din zonele defavorizate (cum ar fi cele montane) sau cele cu probleme specifice de

mediu, pentru a se asigura continuitatea exploatării terenurilor, un standard de viaţă echitabil pentru fermieri, conservarea peisajului ambiant, şi protejarea mediului. Plăţile variază între 25

67



şi 200 Euro/ha şi se acordă numai în condiţiile respectării stricte a standardelor de mediu,inclusiv a metodelor de producţie ecologice etc.

b) A doua categorie a măsurilor de dezvoltare rurală sunt cele de modernizare şidiversificare a exploataţiilor agricole, din cadrul cărora fac parte următoarele forme desprijin financiar:

- Sprijin financiar pentru investiţiile în exploataţiile agricole (spre exemplu,echipamente agricole) care au ca scop eficientizarea producţiei, diversificarea acesteia,îmbunătăţirea calităţii produselor, inclusiv prin standarde de igienă şi sănătate, protejareamediului, sau îmbunătăţirea condiţiilor de viaţă ale animalelor. Ajutorul financiar (comunitar şi naţional, cumulate) se acorda în limita a 50% din valoarea investiţiei, excepţie făcândzonele defavorizate (60%) şi fermierii tineri care primesc un sprijin de 55%, dacă efectueazăinvestiţii în orice zonă, cu excepţia zonelor defavorizate (pentru care sprijinul este de 65% dintotalul cheltuielilor eligibile). Sprijinul se acordă numai pentru fermele care îndeplinescstandarde minime de mediu, igienă, şi de bunăstare a animalelor.

- Sprijin financiar pentru investiţii în ameliorarea procesului de prelucrare şicomercializare a produselor agricole, în scopul creşterii competitivităţii şi valorii adăugate

a producţiei agricole. Contribuţia Comunităţii este de maximum 50% din valoarea proiectului.- Instalarea fermierilor tineri, care constă în acordarea sprijinului financiar pentru

înfiinţarea de ferme de către persoanele în vârstă de cel mult 40 de ani, care nu au mai conduso fermă agricolă anterior. Ajutorul se acordă fie sub forma unei prime de până la 25.000 euro,fie prin subvenţionarea dobânzii unui împrumut bancar pentru achiziţionarea de pământ sauutilaje agricole. Sunt eligibile numai fermele care îndeplinesc standarde minime de mediu,igienă, şi de bunăstare a animalelor.

- Activităţi de formare profesională a producătorilor agricoli, sprijinul fiind acordat ,în special, pentru pregătirea specialiştilor în domeniile calităţii produselor agroalimentare şi

protejării mediului .- Conservarea şi protejarea pădurilor, care constă în acordarea sprijinului financiar

persoanelor fizice, asociaţiilor sau autorităţilor locale pentru ocrotirea patrimoniului forestier,incluzând activităţi de împădurire, ameliorarea tehnicilor de exploatare forestieră, prelucrareaşi comercializarea produselor forestiere, ş.a. În cazul împăduririlor suprafeţelor cu destinaţieagricolă, în plus faţă de ajutorul propriu-zis pentru împădurire, se acordă şi compensări anualede până la 725 Euro/ha pentru asociaţii şi autorităţi locale şi de până la 185 Euro/ha pentru

persoanele fizice, pentru o perioadă de până la 25 de ani.- Sprijin pentru alte activităţi menite să contribuie la buna desfăşurare a activităţilor

agricole şi nonagricole din mediul rural, cum ar fi : reparcelarea terenurilor, dezvoltareaserviciilor în mediul rural, renovarea satelor, protejarea patrimoniului, promovarea turismuluişi activităţilor meşteşugăreşti, etc.

6.4.2. Noua politica comună de dezvoltare rurală

În contextul unei Europe extinse, cu 27 state membre în care diferenţele în

dezvoltare sunt majore, precum şi din raţiuni care justifica necesitatea unei abordări a politiciide dezvoltare rurală, prima fiind data de proporţia foarte mare – 80% - pe care o deţinsuprafeţele agricole relativ la suprafaţa Uniunii Europene şi cea de a doua fiind realizarea

68



obiectivului primordial de coeziune economică şi socială al Uniunii Europene, a cărui atingerenecesita acordarea atenţiei cuvenite dezvoltării armonioase a zonelor rurale, ComisiaEuropeana a considerat anul 2004 momentul cheie pentru lansarea noii configuraţii privindfinanţarea unei noi Politici de Dezvoltare Rurală.

Ilustrând momentele cheie ale evoluţiei implementării politicii de dezvoltare rurală

Agenda 2000, când dezvoltarea rurală a devenit al doilea pilon al PAC Iulie 2003 - mijlocul perioadei de aplicare a reformei PAC l – Reforma lui Fischler, prin care s-a urmărit promovarea unei politici de dezvoltare rurală aprofundată, începând cu anul 2005, cusuplimentarea fondurilor şi caracterizată prin măsuri destinate promovării protecţiei mediului,a calităţii şi a bunăstării animale, măsuri esenţiale în perspectiva unei reforme globale a PAC,oferind agricultorilor noi surse de venit, precum şi de un sistem de reducere a plăţilor directe(« modulare ») acordate fermelor mari (transfer de fonduri de la « pilonul I al PAC către

pilonul II »). Astfel, pentru fermele care beneficiază de plăţi directe superioare a 5000euro/fermă, modularea se va realiza astfel: 3% în anul 2005, 4% în anul 2006, 5% în anul2007 şi 5% în perioada 2008-2013.

La acestea se adaugă concluziile conferinţei de la Salzburg, de la sfârşitul anului

2003, şi orientările strategice ale Consiliilor Europene de la Lisabona şi Goteburg referitoarela creşterea susţinerii economice pentru masurile de dezvoltare rurală, menite sa contribuie la

protejarea mediului şi creşterea calităţii vieţii în mediul rurală. Principalul obiectiv al UniuniiEuropene în reforma fundamentala a primului „pilon” al Politicii Agricole Comune din anul2003 şi anul 2004, a vizat în primul rând dezvoltarea rurală.

Comisia Europeana a adoptat în data de 14 iulie 2005, propunerea de modificare a politicii de dezvoltare rurală a Uniunii Europene, vizând consolidarea şi simplificareaactualului sistem de acordare a fondurilor pentru perioada 2007-2013, prin crearea Fondului

European Agricol pentru Dezvoltare Rurală (FEADR). Noul fond urmează a înlocui FondulEuropean de Orientare şi Garantare Agricolă (FEOGA), având rolul de a răspunde exigentelor impuse de o Uniune Europeana lărgita, cu o serie de decalaje majore privind spaţiul rural şi

populaţia rurală.Raţiunile tehnice care au determinat aceasta modificare se referă, în principal, la

numărul mare de programe, sisteme de programare şi diferite sisteme de managementfinanciar şi de control care exista în perioada curentă de programare şi care a dus la creştereasemnificativă a sarcinii administrative a Statelor Membre şi a Comisiei Europene şi lareducerea coerenţei, transparenţei şi evidenţei politicii de dezvoltare rurală.

Astfel un prim pas, absolut imperativ, pentru asigurarea cadrului optim îndezvoltarea viitoare a Politicii Agricole Comune (PAC), l-a constituit aducerea dezvoltăriirurale într-un singur cadru de finanţare şi programare şi integrarea Obiectivului 1 în acestfond unic.

Noua politica de dezvoltare rurală a Uniunii Europene reflecta într-o mai maremăsura cerinţele cetăţenilor europeni care pun un accent deosebit pe problemele de mediu,siguranţa alimentaţiei şi pe aspecte de calitate.

Conform propunerii, finanţarea pentru dezvoltarea rurală aferentă perioadei 2007-2013 va cunoaşte o creştere de până la 96 miliarde Euro, constituite din 56 de miliarde Eurodin FEOGA-Secţiunea Garantare, 33 de miliarde Euro din FEOGA-Secţiunea Orientare, 7miliarde Euro rezultate din ajustarea plaţilor directe.

Din acest total, 31,3 miliarde euro vor fi disponibili pentru proiectele din zonele deconvergenţă , considerate ca fiind zonele acoperite de actualul Obiectiv 1, zone cu dezvoltareîntârziată, în care PIB-ul este sub 75% din media PIB-lui european aşa cum este el definit înRegulamentul 1260/1999.

69



Obiectivele noii politici comune de dezvoltare rurală, promovate odată ce ComisiaEuropeana a adoptat, în data de 14 iulie 2005, propunerea de modificare a politicii dedezvoltare rurală a Uniunii Europene, vizează următoarele aspecte mai importante:

• creşterea competitivităţii agriculturii şi silviculturii prin acordarea de sprijin pentru restructurare;• îmbunătăţirea mediului şi a zonelor rurale prin acordarea de sprijin pentrumanagementul terenurilor agricole;• îmbunătăţirea calităţii vieţii în zonele rurale şi încurajarea diversificăriiactivităţilor economice prin sprijinirea celor care activează în mediul rural.

Modificări principale care vor surveni prin aplicarea noii politici de dezvoltarerurală, sunt următoarele:• gruparea tuturor masurilor existente într-un instrument unic de finanţare şi

programare;• necesitatea adoptării unei strategii europene pentru dezvoltarea rurală ce vasta la baza elaborării strategiilor naţionale;• acordarea unei mai mari libertăţi statelor membre în ceea ce priveştemodalitatea de implementare a programelor, prin reducerea numărului de reguli detaliate şia condiţiilor de eligibilitate;• orientarea mai accentuată a programelor de dezvoltare rurală către nevoilemediului rural;• definirea mai clară a responsabilităţilor ce revin statelor membre şi Comisiei.

Modificările privind masurile vizează modul de definire a zonelor defavorizate, caurmare a unui raport al Curţii Europene de Conturi referitor la modul foarte diferit dedefinire a zonelor defavorizate de către statele membre. Acesta se referă la criteriile socio-economice utilizate pentru delimitarea zonelor intermediare care au fost modificate. De

asemenea, pentru a se menţine un echilibru la nivelul compensărilor, acestea din urmă aufost reduse de la 200 euro/hectar la 150 euro/hectar. În ceea ce priveşte delimitarea zonelor defavorizate din regiunile montane, nu au intervenit modificări.

Referitor la măsura de pensionare anticipată, nivelul maxim al finanţării a crescutde la 15.000 euro/an, la 18.000 euro/an pentru fermierii care cedează fermele, iar pentrulucrătorii agricoli din ferme, de la 3.500 euro/an la 4.000 euro/an.

În ceea ce priveşte sprijinul acordat pentru stabilirea tinerilor fermieri înmediul rural, acesta a crescut de la 25.000 euro la 40.000 euro, urmând a fi acordata ca primaunica. Totodată nu vor mai fi subvenţionate dobânzile la creditele necesare acopeririicosturilor ocazionate de stabilirea tinerilor fermieri în mediul rural.

Pentru fermele de semi-subzistenta, sprijinul acordat a crescut de la 1.000

euro/an/ferma la 1.500 euro/an/ferma, în scopul măririi şanselor pe care acestea le au de adeveni viabile economic.Pentru măsurile de agro-mediu, nivelul finanţării rămâne neschimbat şi se propune

introducerea sprijinului financiar pentru protejarea raselor locale pe cale de dispariţie (200euro/an/cap de animal) şi pentru bunăstare animalelor (500 euro/an/cap de animal). Acestesume ar putea creşte în cazuri excepţionale, ţinând cont de situaţiile specifice, ce vor fiargumentate corespunzător în programul de dezvoltare rurală.

Domeniul forestier devine prioritar prin introducerea mai multor masuri, însă s-aredus nivelul de finanţare pentru o serie de masuri existente. De exemplu, în cazulcompensaţiilor acordate fermierilor şi asociaţiilor pentru pierderile financiare datorateîmpăduririi, finanţările au scăzut de la 725 euro/hectar la 500 euro/hectar, iar pentru

persoanele fizice, de la 185 euro/hectar la 150 euro/hectar).

70



Masurile eligibile pentru finanţare, cuprinse în noul document de programare pentru dezvoltare rurală a României, sunt grupate pe următoarele 3 axe principale:

Axa prioritara 1 - Îmbunătăţirea competitivităţii agriculturii şi silviculturii, care deţineminim 15% din fondurile alocate dezvoltării rurale pe perioada 2007-2013, cuprinde masuri

pentru:îmbunătăţirea potenţialului uman;

• acţiuni de informare şi pregătire profesională a persoanelor implicate însectoarele agricol şi forestier;• instalarea tinerilor fermieri în mediul rural;• pensionarea anticipată a fermierilor şi a lucrătorilor agricoli;• utilizarea serviciilor de consultanţă de către fermieri şi proprietarii de păduri;• crearea serviciilor de management al fermei, de consultanta agricolă precum şide consultanta în domeniul forestier;

•

sprijinirea şi restructurarea potenţialului fizic agricol şi forestier;• modernizarea exploataţiilor agricole;• creşterea valorii economice a pădurilor;• creşterea valorii adăugate pentru principala producţie agricolă şi forestiera;• îmbunătăţirea şi dezvoltarea infrastructurii pentru dezvoltarea şi adaptareaagriculturii şi silviculturii;• refacerea potenţialului producţiei agricole afectate de catastrofe naturale şiintroducerea unor masuri adecvate de prevenire a acestora.

• îmbunătăţirea calităţii producţiei agricole;• sprijin pentru agricultori în vederea adaptării la standardele comunitare;•

susţinerea fermierilor care participa la schemele de calitate;• sprijinirea grupelor de producători în activităţile de informare şi promovare a produselor obţinute conform schemelor de calitate a alimentelor.

Tranzitorii pentru noile state membre, cele 10 care au aderat în anul 2004 şi pentruRomânia şi Bulgaria, sunt următoarele măsuri :• sprijin pentru fermele de semi-subzistenta care se afla în proces de restructurare;• sprijin pentru înfiinţarea grupelor de producători.

Axa prioritara 2 - Managementul terenurilor agricole , care reprezintă minim 25% dinfondurilea locate dezvoltării rural), cuprinde masuri pentru:

• utilizarea durabilă a terenului agricol;• compensaţii acordate fermierilor din zonele montane cu handicapuri naturale;• compensaţii acordate fermierilor din zonele cu handicapuri naturale, altele decâtzonele montane;• sprijin financiar pentru programul Natura 2000;• sprijin financiar pentru agro-mediu şi bunăstare animala;• sprijin pentru investiţiile neproductive.

• utilizarea durabilă a terenului forestier:• înfiinţarea plantaţiilor pe terenuri agricole;• înfiinţarea sistemelor agro-forestiere pe terenuri agricole;• înfiinţarea plantaţiilor pe terenuri neagricole;• sprijin financiar pentru programul Natura 2000;• sprijin financiar pentru silvicultura;

71



• refacerea potenţialului de producţie forestier şi introducerea unor acţiuni de prevenire a degradării;• sprijin pentru investiţiile neproductive (drumuri forestiere, întreţinerea fonduluiforestier, etc.).

Sprijin financiar pentru programul Natura 2000. Proiectul PHARE ACCESS

”NATURA 2000 in România îşi propune ca printr-un parteneriat ce oferă reprezentativitatela nivel naţional sa contribuie la implementarea acquis-ului comunitar prin sprijinul pentrudezvoltarea in România a Reţelei Ecologice Europene NATURA 2000 bazat pe întărireacapacităţii ONG-urilor de mediu de a se implica in mod activ in procesul de identificare asiturilor ce vor fi propuse in cadrul reţelei si facilitarea activităţilor de conştientizare si

participare publica.Peste 100 de specialişti din ONG-uri de mediu sunt pregătiţi să ajute autorităţile

române la elaborarea listei de propuneri de arii protejate Natura 2000, solicitată de UniuneaEuropeană pentru finalizarea negocierilor de aderare. Specialiştii, membri ai unor organizaţiide protecţie a naturii din întreaga ţară au fost instruiţi în cadrul unei serii de cursuri organizatede Federaţia Română de Speologie, Clubul Ecologic UNESCO Pronatura şi SocietateaOrnitologică Română, cu sprijinul WWF România, la Gilău, în judeţul Cluj, la Bucureşti, şi laTulcea în perioada martie-aprilie 2004. Cursurile au cuprins prezentări de bază pentrudeclararea siturilor Natura 2000, cum ar fi directivele Păsări şi Habitate ale UE, precum şielemente practice de comunicare.

Lista Natura 2000 cuprinde propuneri documentate ştiinţific făcute de fiecare ţarămembră sau candidată la UE în vederea declarării unei reţele de arii naturale protejate deinteres comunitar. Aflată încă în stadiu incipient în ţara noastră, ea va trebui definitivată decătre autorităţi în foarte scurt timp, înainte de începutul anului 2007, data estimată de intrareîn UE.

Potrivit lui Emilian Burduşel, directorul UNESCO Pronatura, ONG-urile româneşti ar

putea fi extrem de utile autorităţilor în ducerea la bun sfârşit a acestei sarcini. Sarcina este cuatât mai dificilă, atrage atenţia Burduşel, cu cât între statele membre UE şi candidate, ţaranoastră dispune de o biodiversitate remarcabilă, fiind singura care cuprinde 5 regiuni

biogeografice distincte.Proiectul “Rolul ONG-urilor de mediu în sprijinul implementării reţelei Natura 2000

în România”, finanţat prin programul Phare Acces al UE, va continua cu alte activităţi, întrecare o conferinţă naţională, şi o serie de campanii pilot de conştientizare a unor comunităţilocale.

Axa prioritara 3 - Diversificarea economiei rurale şi calitatea vieţii în zonelerurale care reprezintă minim 15% din totalul fondurilor alocate dezvoltării rurale, cuprindemasuri pentru:

• diversificarea activităţilor economice în mediul rural;• promovarea activităţilor non-agricole;• sprijin pentru crearea şi dezvoltarea micro-întreprinderilor;• încurajarea turismului;• protejarea şi creşterea potenţialului natural care sa contribuie ladezvoltarea economică durabilă.

• îmbunătăţirea calităţii vieţii în mediul rural:• dezvoltarea serviciilor de baza pentru populaţia din sectoarele economicşi agricol;• renovarea şi dezvoltarea satelor, conservarea şi refacerea patrimoniului

rural;

72



• pregătirea profesionala a persoanelor implicate în activităţile economicedin zonele acoperite de axa 3;• îmbunătăţirea competentelor privitoare la managementul şiimplementarea strategiilor locale de dezvoltare.

Axa Leader are ca principiu elaborarea strategiilor locale de dezvoltare printr-o

abordare verticala “de jos în sus”. Aceste strategii sunt finanţate în prezent prin Iniţiativacomunitară Leader. Comisia Europeană prevede ca finalizarea şi adoptarea cadrului legislativnecesar sa fie realizată de Consiliu în vara anului 2005, urmând sa între în vigoare la 1ianuarie 2007.

CAPITOLUL VIIIOBIECTIVE ŞI PRIORITĂŢI PENTRU DEZVOLTAREA

RURALĂ ÎN ROMÂNIA

8.1 Caracterizarea economică şi socială a spaţiului rural din România

Analiza situaţiei curente a sectorului agricol din România indică necesitatea

accelerării proceselor de restructurare şi modernizare din agricultură, dezvoltare rurală şi pescuit având în vedere importanţa economică şi socială a acestora pentru asigurarea uneidezvoltări economice integrate şi durabile a spaţiului rural. Luând în considerarenecesitatea adaptării sectorului agroalimentar românesc la cerinţele UE, în vederea

pregătirii pentru aderare, prin promovarea unui sector eficient şi viabil din punct de vedereeconomic şi social în contextul perioadei ulterioare aderării, strategia stabileşte direcţiile

principale pentru dezvoltarea acestui sector.

Disparităţile dintre zona rurală si urbană constituie probleme sociale specifice alespaţiului rural românesc , populaţia rurală are o pondere de 45,1% din totalul populaţiei(2004) şi reprezintă aproximativ 9,778 milioane de locuitori domiciliaţi în circa 13.000 desate organizate administrativ în circa 2870 de comune - mod tradiţional de organizare lanivel local. Ca urmare a depoluării accentuate, se manifestă, în prezent fenomenedemografice cu impact negativ asupra dezvoltării socio-economice a colectivităţilor rurale:îmbătrânirea populaţiei, îmbătrânirea forţei de muncă, mortalitate ridicată (15,2‰ faţă de

9,7‰ în mediul urban, cu niveluri foarte ridicate ale ratei mortalităţii infantile şi variaţiimari între regiuni); natalitate scăzută.

În mediul rural la nivelul anului 2003, ponderea veniturilor băneşti în volumulveniturilor brute totale medii lunare a fost de 54,6%, cu 20,3% sub medie şi respectiv cu34,2% sub nivelul înregistrat în mediul urban. Din punct de vedere al structurii veniturilor

băneşti cele mai importante au fost salariile (brute) şi alte drepturi salariale (59,8% dinveniturile băneşti) restul constând în venituri obţinute de gospodării din prestarea unor munci agricole. În anul 2002, riscul relativ al sărăciei în zonele rurale a fost mai mult decâtdublul comparativ cu cel din zonele urbane: 42% în zonele rurale în comparaţie cu 18% înzonele urbane. Populaţia săracă din zonele rurale reprezintă ⅔ din totalul populaţiei sărace.

Forţa de muncă din zona rurală este ocupată în principal în sectorul agricol, fapt cereprezintă una din constrângerile majore ale procesului de dezvoltare a economiei

73



naţionale. Ponderea persoanelor din mediul rural ocupate în agricultură era de 67,3% lanivelul anului 2003 şi 63,5% în 2004, aşa cum este prezentat în Analiza Spaţiului RuralRomânesc (ASRR) şi în datele INS. De menţionat, în acest sens, este şi faptul că o parteimportantă a populaţiei rurale peste vârsta de pensionare continuă să lucreze. Se identificădeci o problemă majoră şi anume cea a subocupării ce are legătură directă cu viabilitatea şi

dimensiunea economică a exploataţiei, în condiţiile unei agriculturi în majoritate desubzistenţă. Menţinerea unei populaţii rurale stabile şi viabile necesită măsuri menite săasigure numărul optim de locuri de muncă în agricultură şi în servicii convexe.

De asemenea, potrivit datelor prezentate în Analiza socio-economică a spaţiului ruralromânesc, evoluţia ponderii şomerilor din mediul rural în total şomeri înregistraţi peeconomie prezintă niveluri diferenţiate, respectiv 22,1% în anul 2001; 31,2% în anul 2002;29,3% în anul 2003 şi 35,3% în anul 2004. Acest aspect este determinat şi de caracterulsezonier al muncii în agricultură ce are consecinţe nefavorabile asupra duratei mediiefective a timpului de lucru din mediul rural.

În ceea ce priveşte sistemul educaţional în mediul rural comparativ cu mediul urban,

mediul rural este caracterizat de un grad de instruire mai redus, ponderea persoanelor instruite în total populaţie ocupată fiind de 47,8% la nivelul anului 2004.

În privinţa structurii terenului agricol acesta se caracterizează printr-un grad ridicat defragmentare. Astfel, în anul 2003 existau peste 4,47 milioane de gospodării ţărăneştiindividuale cu o suprafaţă medie de 1,7 ha, fapt ce a condus şi conduce la imposibilitateadesfăşurării unei activităţi privind organizarea şi managementul producţiei agricole.Fragmentarea excesivă a terenului este considerată un obstacol major pentru progresultehnologic al agriculturii din România, deoarece deţinătorii fermelor de subzistenţă şisemisubzistenţă sunt de obicei şi cei care lucrează cea mai mare parte a terenului agricol,iar în majoritatea cazurilor, aceştia nu dispun de capacitatea financiară de a investii în

utilaje moderne.În ceea ce priveşte randamentele medii la principalele culturi se constată un trend

crescător atât al acestora cât şi al producţiilor totale până în anul 2001. În ultimii ani însă,în special în anii 2002 şi 2003, trendul devine negativ, acesta fiind, din nou crescător înanul 2004 şi din nou descrescător în anul 2005. Această evoluţie este determinată, înspecial, de factorii climatici nefavorabili şi economici.

În ceea ce priveşte producţia animală în perioada 1998 – 2003 carnea de bovine areprezentat 21,24% din producţia totală de carne, cea de porc 46,44% iar cea de pasăre24,41%. Sub aspectul evoluţiei producţiei de carne, aceasta a urmat un trend crescător lacarne de bovine şi la cea de pasăre (care datorită gripei aviare este în prezent într-un mare

impas). În ceea ce priveşte carnea de porc, chiar dacă aceasta deţine ponderea cea mai maredin producţia totală, trendul de evoluţie a fost uşor descrescător în perioada menţionată.

În urma analizei cumulate a acestor evoluţii, se poate constata că ponderea industrieide procesare alimentară în totalul industriei naţionale s-a diminuat de la 18,2% în 1998 la13% în 2003. Pe ramuri de activităţi, cel mai mare număr de unităţi se regăsesc îndomeniul morăritului şi panificaţiei (31,5%) şi producerii, prelucrării şi conservării cărniişi a produselor din carne (18,1%).

În ceea ce priveşte piaţa şi comercializarea produselor este de remarcat faptul că principalul canal de comercializare a produselor agricole şi zootehnice a fost cel al procesatorilor şi comercianţilor (cu o pondere de 59,6%) în timp ce pieţele agro-alimentare

şi oboarele au reprezentat 40,4%, ceea ce demonstrează existenţa unui lanţ decomercializare agro-alimentar slab dezvoltat.

74



Referitor la comerţul exterior cu produse agro-alimentare, este de remarcat că, deşi până în anul 1990, România era un exportator net de produse agricole, după această datăreformele impuse de procesul de tranziţie spre economia de piaţă au avut un impact

puternic asupra sectorului agroalimentar, fenomen ce a condus la scăderea producţiilor agricole şi implicit la distorsionarea balanţei comerciale agroalimentare, care a devenit

negativă. În acest context se impune accelerarea proceselor de restructurare şimodernizarea sectorului agricol, dat fiind faptul că, la nivelul tuturor regiunilor ţării o problemă principală este dată de faptul că valoarea adăugată brută a sectorului primar esteinferioară celei din sectorul secundar.

Valoarea Adăugată Brută (VAB) în sectorul primar reflectă nivelul foarte scăzut al productivităţii muncii agricole, datorat slabei înzestrări tehnice a fărâmiţării suprafeţelor agricole, precum şi a managementului inadecvat al exploataţiilor private. Totodată, ca ocaracteristică a spaţiului rural indicatorii de capital social arată existenţa unor disparităţiimportante la nivel local: astfel, locuitorii din zonele rurale au un acces mai limitat lacontactarea surselor de soluţionare a problemelor legate de găsirea unui loc de muncă,

sănătate, asistenţă juridică, poliţie şi bănci, decât cei din zonele urbane.O discrepanţă importantă între zonele urbane şi rurale din România este dată şi de

infrastructura socială şi fizică. Acest aspect, combinat cu statutul defavorizat al zonelor rurale reprezintă o provocare semnificativă pentru România, dar şi o condiţie esenţială învederea integrării într-o Uniune Europeană extinsă.

Infrastructura rurală, în special drumurile rurale şi sistemul de aprovizionare cu apă, aavut şi are un impact semnificativ asupra dezvoltării rurale în general, dar şi asupraîncurajării investiţiilor non-agricole, în special. Lipsa sistemelor de alimentare cu apă şi acelor de canalizare afectează sănătatea familiilor în comunităţilor rurale. În România doar

jumătate din comune sunt conectate la sistemele de alimentare cu apă, ceea ce înseamnă că

doar ¼ din populaţia rurală are acces la aceste facilităţi.În ceea ce priveste căile rutiere, drumurile comunale sunt încă rămase în urmă: astfel

la nivelul anului 2003 numai 10,2% din drumurile judeţene şi comunale din România eraumodernizate şi 29,2% erau realizate cu îmbrăcăminte uşoară rutieră. Deşi în ultimii ani s-aînregistrat o tendinţă de creştere a lungimii drumurilor publice, densitatea celor cuinfrastructură modernizată sau cu îmbrăcăminte uşoară rutieră pe unitatea de teritoriu semenţine încă la un nivel foarte scăzut – 33,1%. Aproximativ 25% din drumurile comunalenu pot fi folosite în condiţii meteorologice nefavorabile.

Aceste realităţi îşi pun amprenta asupra evoluţiei infrastructurii de colectare şi detransport – esenţială în cazul produselor agricole perisabile – şi implicit asupra accesului

pe piaţă al producătorilor agricoli, totodată, datorită faptului că în România beneficiază dedrumuri asfaltate numai satele situate de-a lungul şoselelor naţionale sau judeţene, vor trebui sporite preocupările de ameliorare a situaţiei şi în zonele situate la distanţe relativmai mari faţă de şoselele naţionale sau de interes european.

În ceea ce priveşte infrastructura tehnico-edilitară - atât în cazul reţelelor de distribuţiea apei cât şi a conductelor de distribuţie a gazelor – au fost înregistrate unele progrese,

procentul acestor reţele în zona rurală ajungând la un nivel acceptabil (aproximativ 40%din totalul naţional). Aşa cum rezultă şi din analiză, sunt însă necesare eforturisuplimentare pentru dezvoltarea în continuare a acestor reţele. În acelaşi context, seînregistrează un decalaj foarte mare între mediul urban şi mediul rural în ceea ce priveşte

canalizarea, lungimea conductelor de canalizare la sate fiind în anul 2003 de doar 6,8% dintotalul pe ţară.

75



Referitor la infrastructura de sănătate însă, de-a lungul timpului se constată o reduceresemnificativă a personalului sanitar de toate nivelurile care deserveşte populaţia rurală,aceasta afectând în mod direct condiţiile de viaţă în mediul rural.

Dificultăţi pot fi observate în ceea ce priveşte cultura, numărul bibliotecilor din mediulrural fiind în scădere de la 9388 în 1999 la 8306 în 2004, tendinţă însoţită de o scădereaccentuată a numărului de utilizatori ai acestor facilităţi.

În ceea ce priveşte gradul de informare al populaţiei, în România nu există suficienteinformaţii şi nici acţiuni de conştientizare a populaţiei asupra importanţei şi necesităţii

protejării şi conservării mediului ambiant. Resursele de implementare ale unor astfel decampanii sunt puţine, iar organizaţiile şi posibilităţile de îndeplinire a acestora suntlimitate. O posibilă implicaţie a acestor aspecte ar putea fi creşterea riscului de degradare amediului.

În acest context, în următoarea perioadă vor fi necesare atât acţiuni de informare cât şide instruire pe diverse domenii atât la nivel regional cât şi local, prin structurile teritorialede consultanţă agricolă. Faţă de aceste probleme specifice de ordin structural, organizatoricşi informaţional ale comunităţii, dar luând în considerare şi faptul că locuitoriicomunităţilor rurale din România nu se caracterizează printr-un spirit antreprenorialdezvoltat, precum şi faptul că nu există o abordare integrată a problemelor specifice alecomunităţii, se impun măsuri de promovare şi de organizare a unor grupuri de acţiunelocală care să promoveze şi să rezolve problemele comune ale locuitorilor comunităţilor rurale. În România cele 5 decade ale economiei centrale planificate şi agricultura colectivăau transformat realităţile sociale, atitudinea şi conduita şi au generat neîncredere în formeleinstituţionalizate ale asocierii şi colaborării.

Pe de altă parte, populaţia rurală (ca şi cea urbană), s-a obişnuit cu dependenţa de stat,având în general o atitudine pasivă de aşteptare a iniţiativelor şi a deciziilor dar şi cu

fluctuaţia politică şi a structurilor administraţiei publice.Cele mai grave probleme cu care se confruntă spaţiul rural românesc în general sunt:

a) Numărul mare de ferme de subzistenţă şi semi-subzistenţă, care nu sunt viabile cu osuprafaţă medie a exploataţiei de numai 1,7 ha.

b) Slaba productivitate şi calitate a producţiei agricole, determinată de lipsa resurselor financiare, utilizarea insuficientă şi ineficientă a resurselor disponibile, lipsa

personalului instruit pentru practicarea unei agriculturi moderne, lipsa sau insuficienţamanagerială şi de marketing, precum şi de infrastructură tehnică inadecvată.

c) Decalajul important între importurile de produse agricole şi exportul acestora.

d) Inexistenţa unei reţele de piaţă organizate.

e) Starea precară a infrastructurii de bază.

f) Existenţa unor suprafeţe semnificative de teren (circa 1/5) afectate grav de factoriide risc natural: inundaţii, alunecări de teren, seismicitate ridicată, deşertificare, resursereduse de apă.

8.2. Obiective strategice ale dezvoltării rurale în România

Programul Naţional de Dezvoltare 2004-2006 şi cel pentru 2007-2013 (PND) este undocument strategic care defineşte cele mai importante obiective şi priorităţi economice pentrudezvoltarea României până la momentul aderării la UE.

76



Obiectivul strategic al Planului Naţional de Dezvoltare constă în dezvoltarea uneieconomii competitive bazată pe cunoaştere şi iniţiativa privată, capabilă de o evoluţie uniformă şi

pe termen lung, care să asigure creşterea locurilor de muncă şi coeziunea economică şi socialăconform standardelor UE la nivel regional şi naţional.

Analiza situaţiei curente a României indică necesitatea accelerării proceselor de

restructurare şi modernizare a sectorului agricol având în vedere importanţa economică şisocială a acestuia pentru asigurarea unei dezvoltări economice integrate şi durabile, luând înconsiderare necesitatea adaptării sectorului agroalimentar românesc la cerinţele UE. În vederea

pregătirii pentru aderare precum şi pentru asigurarea unui sector eficient şi viabil în contextul perioadei ulterioare aderării, strategia stabileşte direcţiile principale pentru dezvoltarea acestuisector şi a zonelor rurale.

Având în vedere problemele actuale ale agriculturii şi zonelor rurale, precum şiinterdependenţa dintre ele, este necesară aplicarea unui model multifuncţional de dezvoltareagricolă şi rurală. Principiul de bază în aplicarea acestui model constă în promovarea dezvoltăriifuncţiilor agricole ale zonelor rurale însoţită de promovarea în egală măsură a funcţiilor non-agricole ale acestor zone. Acest model este compatibil cu politica economică şi socială a Uniunii

Europene, al cărei obiectiv principal constă în reducerea disparităţilor de dezvoltare întreregiunile UE şi, implicit, în diminuarea decalajului de dezvoltare care desparte ariile periferice(inclusiv zonele rurale) denumite centre de dezvoltare.

În vederea elaborării strategiei pentru restructurarea şi modernizarea sectorului agro-alimentar şi a dezvoltării rurale în România s-au luat în considerare principiile fundamentale ale

politicii Uniunii Europene în acest sector, astfel:• Dezvoltarea durabilă - păstrarea şi reînnoirea bogăţiei naturale,

patrimoniului cultural şi menţinerea ecologică a peisajului, creşterea conştientizăriicetăţenilor privind protejarea mediului, precum şi implicarea lor în procesul decizional.• Egalitatea de şanse pentru bărbaţi şi femei - principiu respectat prin măsuri

individuale.• Efectele finanţării pe termen lung - evaluarea eficientei cheltuielilor efectuate pe termen lung.• Promovarea parteneriatului - principiu care stă la baza elaborării şiimplementării strategiei.• Internaţionalizarea - promovarea investiţiilor străine.• Stimularea societăţii informaţionale - promovarea inter-conectării şidisponibilităţii informaţiilor în toate sensurile.

Pentru implementarea eficientă a strategiei pentru agricultură, România, prinMAPDR, trebuie să furnizeze:• Resurse naţionale suficiente pentru asigurarea co-finanţării proiectelor, fiindnecesar ca aceasta co-finanţare să devină un capitol permanent al surselor

bugetare implicate.• Proiecte de calitate, care vor trebui întocmite în conformitate cu priorităţile şimăsurile cuprinse în strategie, îndeplinind prin forma, structura şi conţinutul lor cerinţele UE înlimita cotelor de co-finanţare.• Coordonarea potenţialilor beneficiari, cu scopul de a respecta obiectivelestrategice şi indicatorii de rezultate şi impact prevăzuţi în cadrul diferitelor măsuri, ţinândseama în permanenţă de nevoile regionale.• Sistemul de control ai calităţii care va preveni utilizarea non-economică a

finanţării.

77



• Conştientizarea publicului şi a potenţialilor solicitanţi asupra sprijinului acordat prininstrumentele structurale.

Strategia prezentată nu are în vedere doar perioada premergătoare aderării şi cea imediaturmătoare integrării în UE până în 2013, ci şi provocările care vor apărea pentru România pânăîn anul 2025.

Selectarea obiectivelor a apărut ca rezultat al unei analize aprofundate a situaţiei actualea sectorului agroalimentar şi a zonelor rurale, precum şi a oportunităţilor şi ameninţărilor acestuisector.

De asemenea, la selecţia obiectivelor s-a avut în vedere complementaritateacu alte politici sectoriale din România şi, în consecinţă, coordonarea cu acestea, în scopulasigurării eficienţei maxime a utilizării raţionale a fondurilor publice.

Totodată, în alegerea obiectivelor şi măsurilor, s-au luat în considerare următoarelecondiţii:• Relaţia dintre dezvoltarea zonelor rurale definite în sens larg, dezvoltarea

producţiei şi a prelucrării produselor agricole, şi mediul economic din zonele rurale. Acestaspect a fost avut în vedere datorită ponderii ridicate a sectorului agro-alimentar învenituri şi în totalul forţei de muncă ocupate, precum şi a avantajelor comparative aleagriculturii ca sector economic.• Apariţia noilor competitori va conduce la reducerea oportunităţilor

producătorilor naţionali de a utiliza potenţialul creat prin deschiderea pieţelor UE.

Această situaţie afectează în mod evident selecţia instrumentelor prioritare pentruStrategia de Restructurare şi Modernizare a Sectorului Agroalimentar şi DezvoltareaRurală. Criteriile de eficienţă în utilizarea fondurilor UE pentru agricultură şi dezvoltarerurală impun concentrarea sprijinului financiar asupra unui număr de măsuri prioritare careoferă oportunităţi pentru absorbţia în totalitate a fondurilor disponibile şi alocarea lor efectivă

către beneficiari în scopul obţinerii efectelor multiplicatoare. Raţiunea acestei abordări esteconfirmată de:• tendinţa de reducere a numărului obiectivelor de politică structuralăîn cadrul Agendei 2000;• experienţa limitată în implementarea proiectelor UE;• cerinţele stricte ale UE privind procedurile de implementare,monitorizare şi evaluare, a căror aplicare exclude utilizarea iniţială a unui număr mare de măsuri;

Având în vedere cele menţionate mai sus au fost definite următoarele obiective strategice:

Creşterea competitivităţii economiei agro-alimentare

Aderarea la UE şi integrarea sectorului agro-alimentar românesc în Piaţa Unică, vaextinde gama oportunităţilor producătorilor agricoli şi, în acelaşi timp, va intensifica concurenţa.La momentul aderării, poziţia fermierilor naţionali poate fi periclitată de ajustarea inadecvată amediului de afaceri prin conformarea cu noile cerinţe de calitate şi siguranţa alimentară careimpun creşterea competitivităţii produselor agro-alimentare naţionale.

Angajamentele luate de UE în cadrul Organizaţiei Mondiale a Comerţului (OMC) vor duce la o deschidere şi mai mare a pieţei UE către pieţele mondiale, forţând fermierii europeni,inclusiv cei din noile state membre, să-şi întărească competitivitatea. În acest sens, un sprijininadecvat pentru acest sector în perioada premergătoare aderării cât şi imediat după momentuladerării poate conduce la o situaţie în care entităţile slabe şi neajustate !a condiţiile pieţii vor dispărea, având drept consecinţă directă creşterea şomajului.

În momentul de faţă, agricultura României este caracterizată de o structură agrarădispersată, muncă în surplus, nivel redus de educaţie al fermierilor şi canale de distribuţie a

78



produselor pe piaţă slab dezvoltate. Atât în agricultură, cât şi în sectorul de prelucrare agricolă,tehnologia, echipamentele şi know-how-ul sunt deficitare. În mod evident, îmbunătăţireacompetitivităţii depinde de creşterea eficienţei economice (tradusă prin cea mai bună utilizareraţională a resurselor de producţie existente) ca şi de posibilitatea accesării noilor tehnologii.

Având în vedere această situaţie, creşterea veniturilor în agricultură poate fi realizată în

primul rând, printr-o mai bună utilizare a mijloacelor de producţie şi printr-o diversificare sporităa producţiei şi a activităţilor conexe acesteia, ca şi prin modernizarea tehnologiilor ce atragscăderea implicită a costurilor de producţie. Totodată, este necesar a fi avute în vedere măsurilede stimulare a creării de noi locuri de muncă şi a activităţilor în nume propriu, ce pot combate

piaţa slabă a forţei de muncă şi nivelul ridicat al şomajului din zonele rurale.Principala condiţie impusă producătorilor şi procesatorilor de produse agro-alimentare în

vederea desfăşurării de activităţi pe Piaţa Unică, constă în respectarea standardelor de siguranţăalimentară. Din acest motiv, investiţiile ce vizează îmbunătăţirea standardelor igienice, sanitare şide calitate în producţia alimentară ca şi măsurile privind protecţia mediului şi bunăstareaanimală constituie puncte esenţiale ale prezentei strategii. De asemenea, ajustarea gamei şicalităţii produselor oferite de producători şi procesatori pentru a răspunde cerinţelor pieţei,

constituie o precondiţie pentru îmbunătăţirea competitivităţii economiei agro-alimentare petermen lung. Aceste ajustări apar ca vitale pentru re-orientarea producătorilor către calitate şicătre satisfacerea cerinţelor unei pieţe în permanentă creştere şi schimbare.

Dezvoltarea durabilă a zonelor rurale

Aşa cum este prevăzut în Agenda 2000, dezvoltarea durabilă are în vedere dreptul de asatisface aspiraţiile de dezvoltare ale generaţiei prezente fără a restricţiona dreptul generaţiilor viitoare de a-şi satisface nevoile de dezvoltare în contextul protejării mediului.

În sens larg, dezvoltarea durabilă are în vedere implementarea unei politici care săasigure stabilitatea pe termen lung a structurilor economice sociale şi culturale cu respectareacerinţelor de protecţie a mediului. În ceea ce priveşte zonele rurale, dezvoltarea durabilă esteasociată cu conceptul de multifuncţionalitate înţeles ca dezvoltarea activităţilor economice, afuncţiilor sociale şi culturale şi asigurarea unui nivel de viaţă decent al locuitorilor, toate într-omăsură care să permită protecţia mediului.

În concordanţă cu modelul Agricol European expus în Agenda 2000, agricultura poate juca un rol esenţial în protecţia mediului şi peisajelor, în protecţia fertilităţii solului, înasigurarea abundenţei habitatelor şi a bio-diversităţii ca şi în păstrarea tradiţiilor şi a moşteniriiculturale. Conceptul de agricultură mulţi-funcţională demonstrează posibilitatea reconcilieriituturor acestor funcţii (economice, sociale şi culturale) prin dezvoltarea producţiei agricole înarmonie cu protecţia mediului şi a activităţilor de conservare a peisajului rural.

Rata înaltă a şomajului reprezintă una din cele mai sensibile probleme socio-economicedin zonele rurale. Politica generala aplicată constă în crearea de noi locuri de muncă prinstimularea activităţilor economice în zonele rurale.

Având în vedere cele de mai sus, apare evident faptul că priorităţile şi măsurile cevizează întărirea competitivităţii zonelor rurale, în special în ceea ce priveşte îmbunătăţireacondiţiilor de trai şi dezvoltarea activităţii economice, vor fi cele care vor asigura dezvoltareadurabilă a spaţiului rural. În prezent, infrastructura socială şi tehnică inadecvată precum şislaba infrastructură a serviciilor restricţionează iniţiativa privată şi reducerea şomajului.Îmbunătăţirea standardului de viaţă din zonele rurale este percepută ca un obiectiv direct şi, înacelaşi timp ca o condiţie pentru întărirea funcţiilor economice şi sociale din zonele rurale ca şi

pentru creşterea competitivităţii.

Dezvoltarea agriculturii şi a zonelor rurale, în particular a sectorului de afaceri din zonelerurale, depinde în mare măsură de nivelul de dezvoltare a infrastructurii. Îmbunătăţirea

79



infrastructurii tehnice şi sociale la nivel naţional, regional şi local creează premisele creşteriicoeziunii regionale. Cu toate acestea, datorită capacitaţii financiare limitate a autorităţilor locale,nivelul investiţiilor nu asigură întotdeauna dezvoltarea propice a zonelor rurale.

Având în vedere faptul că noţiunea de dezvoltare durabilă a spaţiului rural este unaextrem de complexă şi are un rol multifuncţional, aceasta impune acţiuni atât în sectorul agricol

prin intermediul Strategiei Restructurarea Sectorului Agro-alimentar şi a Dezvoltării Zonelor Rurale cât şi o corelare şi armonizare cu celelalte strategii sectoriale, elaborate la nivel naţionalîn domenii precum resursele umane, stimularea întreprinderilor mici şi mijlocii, învăţământuletc. Astfel, creşterea atractivităţii spaţiului rural ca spaţiu de locuire, muncă şi angajare în afacerieste o precondiţie pentru asigurarea dezvoltării sociale şi economice echitabile a ţării şi depindede modul în care se va asigura coerenţa complementarităţii tuturor strategiilor sectoriale. Înacest sens fiecare dintre strategiile sectoriale va avea un rol important în îmbunătăţireacompetitivităţii zonelor rurale, prin măsuri integrate de întărire a infrastructurii tehnice şi socialece vor conduce la dezvoltarea sectorului de afaceri (în domeniile legate de agricultură, precum şicele non-agricole) ca şi la promovarea valorilor culturale, naturale şi turistice ale zonelor rurale.

Investiţiile în infrastructură vor fi implementate în principal pe baza fondurilor

alocate prin Fondul European de Dezvoltare Regională din cadrul Programului Operaţional de Dezvoltare Regională. Intervenţiile locale vor fi completate de un set de măsuri regionale,implementate în cadrul Programului Operaţional de Dezvoltare Regională, precum şi de unelemăsuri la nivel naţional ale Programului Sectorial Operaţional pentru Transport şi Economiecare vor influenţa oportunităţile de dezvoltare a afacerilor în zonele rurale.

Sprijinul pentru activităţile de afaceri în zonele rurale va juca un rol esenţial.Întreprinderile mici şi mijlocii funcţionale sau care vor fi înfiinţate în zonele rurale pot contribui lagenerarea de locuri de muncă în afara sectorului agricol. Sprijinul financiar pentruîntreprinderile mici şi mijlocii în cadrul Programului Operaţional Sectorial ÎmbunătăţireaCompetitivităţii Economice vor fi direcţionate în principal către măsurile legate de întărirea

poziţiei competitive pe Piaţa Unică. Sprijinul va fi acordat pentru proiecte de investiţii,modernizare şi publicitate. Mai mult, sprijinul acordat va fi direcţionat către ajustareaîntreprinderilor la cerinţele de protecţie a mediului (managementul apei şi al sistemelor decanalizare, protecţia aerului, managementul deşeurilor industriale).

În cadrul Programului Operaţional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane sunt prevăzute măsuri separate, care sunt destinate asistării micro-întreprinderilor şi persoanelor care seangajează în activităţi economice pentru prima oară. Acest lucru va facilita accesul lor laconsultanţă, instruire, informaţii şi servicii financiare.

Transformarea prezentei structuri agricole depinde în mod direct de oportunităţile deocupare a forţei de muncă. De aceea măsurile care vor viza direct sau indirect crearea de locuri demuncă vor crea implicit oportunităţi pentru populaţia rurală în sensul transferului către alte

sectoare ale economiei, oferind condiţiile necesare pentru realizarea schimbărilor impuse însectorul agricol, în principal pentru reducerea şomajului, extinderea suprafeţei fermelor agricole,îmbunătăţirea competitivităţii şi a orientării producţiei către cerinţele pieţei. Ratele ridicate aleşomajului din zonele rurale fac posibil ca instrumentele care influenţează în mod direct piaţamuncii să devină factori semnificativi de condiţionare a îmbunătăţirii ocupării forţei de muncă înzonele rurale. În afara măsurilor menţionate mai sus legate de crearea de noi locuri de muncă înzonele rurale, un număr de măsuri legate de activarea şomerilor vor fi iniţiate în cadrul

Programului Operaţional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane.Programul Operaţional Sectorial pentru Agricultură, Dezvoltare Rurală şi Piscicultură

stabileşte modul de acordare a sprijinului pentru agricultură şi dezvoltare rurală. Dincolo demăsurile ce vor contribui la întărirea competitivităţii sectorului agricol, stabilirea tinerilor

fermieri şi îmbunătăţirea structurii agrare, un rol deosebit pentru dezvoltarea durabilă aspaţiului rural o au şi măsurile legate de diversificarea activităţii agricole, renovarea zonelor

80



rurale, păstrarea moştenirii culturale precum şi implementarea investiţiilor în infrastructurălegate de activităţile de afaceri în zonele rurale.

Sprijinul pentru agricultură şi zonele rurale este de asemenea inclus în Programul deMăsuri Orizontale pentru Dezvoltare Rurală. În cadrul acestui program, se are în vederesprijinul pentru fermele de semi-subzistenţă, fermele localizate în zonele defavorizate, sprijin

pentru grupurile de producători, măsuri de agro-mediu şi împădurire precum şi măsuri de pensionare timpurie.Dezvoltarea multifuncţională a zonelor rurale şi a agriculturii trebuie să devină pe termen

lung la fel de importantă ca eforturile de maximizare a impactului economic al asistenţeistructurale prin direcţionarea acesteia către domeniile şi zonele cu cel mai ridicat potenţial.

Dezvoltarea sectorului piscicol

Acest obiectiv contribuie la realizarea unui echilibru între conservarea şi gestiunearesurselor, pe de o parte, şi eforturile de pescuit şi exploatare stabilă şi raţională a acestor resurse, pe de altă parte. De asemenea, acest obiectiv contribuie la atingerea obiectivelor

Politicii Comune de Pescuit. Prin acest obiectiv se va realiza o contribuţie mai coerentă laîntărirea coeziunii economice şi sociale, îmbunătăţirea managementului, controlului şimonitorizării resurselor acvatice vii, precum şi sprijinirea cercetării ştiinţifice, care vacontribui la luarea unor decizii bazate pe suport ştiinţific, la diversificarea producţiei şiconservarea celei existente. Totodată, se va realiza un sistem perfecţionat de date statistice privind

pescuitul, acvacultura şi dezvoltarea pieţei peştelui ce va respecta normele de comercializareeuropene.

În cadrul acestui obiectiv se va acorda sprijin pentru constituirea organizaţiilor de producători şi participarea activă a acestor organizaţii în luarea deciziilor în sectorul pescăresc,organizaţii care au rolul de a contribui la accesarea fondurilor structurale pentru acest sector importantal economiei României, care sunt la un nivel fără precedent pentru ţara noastră.

8.3. Priorităţi şi măsuri de realizare a obiectivelor strategiceîn vederea restructurării şi modernizării sectorului

agroalimentar şi dezvoltării rurale

Dată fiind situaţia actuală a sectorului agro-alimentar şi perioada rămasă pentruimplementarea măsurilor de dezvoltare rurală finanţate prin FEADR, respectiv fondurilestructurale, se impune aplicarea de priorităţi şi măsuri atent selectate. Implementarea obiectivelor stabilite este condiţionată de acest lucru, iar fondurile naţionale şi cele ale UE (FEADR) vor fi

alocate pentru realizarea următoarelor trei priorităţi:

8.3.1. Sprijinirea schimbărilor şi ajustărilor în sectorul agro-alimentar şi silvicultură

Nevoia de transformare în sectoarele agro-alimentar şi silvicultură este determinată atâtde factori interni (eficienţă redusă, echipament tehnic insuficient), precum şi de factori externi(nevoia de ajustare la standardele europene şi la condiţiile impuse de concurenţa pe Piaţa Unică).

Din acest punct de vedere, pentru procesele de dezvoltare şi ajustare în agricultură şi procesare a produselor agricole şi silvice sprijinul acordat prin alocarea fondurilor disponibile pentru măsurile următoare constituie o prioritate:

81



• Măsuri vizând îmbunătăţirea structurilor agricole, a condiţiilor tehnice şiorganizatorice de producţie, îmbunătăţirea calităţii produselor şi alinierea totală a sectoruluialimentar la condiţiile economice şi legale ale Pieţei Unice.

• Măsuri destinate îmbunătăţirii competitivităţii produselor industriei alimentare pe pieţelenaţionale şi internaţionale.

• Pregătirea şi adoptarea de măsuri de orientare, în scopul creării condiţiilor utilizăriiraţionale şi complete a instrumentelor disponibile pentru agricultură şi zonele rurale în cursul

procesului de aderare.

În cadrul acestei priorităţi vor fi implementate mai multe măsuri menite să contribuie laajustarea sectorului agroalimentar şi silvicol din România, dintre care cele mai importante sunturmătoarele :

Investiţii în exploataţiile agricole, piscicole şi silvice

Întărirea sectorului agricol este una din condiţiile de bază pentru stabilitatea economicăşi socială în zonele rurale. Analiza situaţiei actuale a sectorului agricol oferă elemente relevanteasupra problemelor principale cu care se confruntă: echipament tehnic redus al producătorilor şilipsa capitalului necesar pentru investiţii. Ajutoarele de investiţii vor fi acordate în scopulajustării producţiei agricole la standardele UE, a stimulării îmbunătăţirii calităţii produselor agricole, introducerea noilor tehnologii şi adaptarea proceselor de producţie la cerinţele de

protecţie a mediului.Investiţiile necesare a fi realizate sunt din categoria celor ce vor absorbi un capital

considerabil şi din acest punct de vedere este necesară introducerea lor pe scară largă. Proceselede modernizare în agricultură vor avea ca rezultat creşterea veniturilor fermierilor precum şiîmbunătăţirea condiţiilor de lucru.

Stabilirea tinerilor fermieri

Transformările structurale din sector vor fi facilitate şi de transferul proprietăţilor şi bunurilor agricole către noii proprietari, împreună cu calificările profesionale corespunzătoare.Înfiinţarea unei ferme necesita cheltuieli financiare considerabile, mai ales când noul proprietar intenţionează să modernizeze ferma în scopul adaptării acesteia la standardele cerute sau

pentru creşterea competitivităţii. În scopul sprijinirii tinerilor fermieri în atingerea obiectivelor menţionate şi implicit pentru stimularea transformărilor structurale impuse în agricultură, este

necesară angajarea de fonduri publice în scopul acoperirii cheltuielilor ocazionate de preluarea fermelor şi modernizarea lor. Sprijinul va include achiziţionarea de bunuri în scopulînceperii propriu-zise a procesului de producţie. Cerinţele de experienţă educaţională şi

profesională vor garanta utilizarea corespunzătoare a acestui sprijin.

Pregătirea profesională

Nevoia crescândă de instruire profesională în agricultură rezultă din noile condiţii de piaţăcreate prin aderarea la UE. Datorită nevoii de îmbunătăţire a competitivităţii sectorului agricol şiajustării la standardele UE, se impune acţionarea în direcţia sporirii calificărilor fermierilor şi a

altor persoane ce lucrează în agricultură. Instruirea are ca scop pregătirea fermierilor pentru aacţiona în direcţia modernizării fermelor astfel încât să atingă viabilitatea economică şi săcorespundă standardelor UE. Sporirea nivelului cunoştinţelor va avea ca efect inclusiv creşterea

82



eficienţei utilizării sprijinului acordat pentru dezvoltarea agriculturii şi zonelor rurale ca parte aPoliticii Agricole Comune (PAC), măsurilor asociate şi a politicilor structurale.

Consilierea agricolă

Una din condiţiile de eligibilitate cu privire la instrumentele PAC, constă în depunereaunei aplicaţii pentru a putea beneficia de finanţare. Atât pregătirea documentaţiei necesare cât şiimplementarea propriu-zisă a proiectelor pot necesita nu doar cunoştinţe agricole, dar şicunoaşterea procedurilor de obţinere a fondurilor. Pentru aceste lucruri activitatea specialiştilor apare ca esenţială. În consecinţă, sprijinirea consilierilor agricoli care oferă servicii pentrufermierii ce solicită ajutor financiar de la UE apare ca esenţială şi poate contribui la utilizareaeficientă a asistenţei UE.

Îmbunătăţirea prelucrării şi comercializării produselor agricole şi silvice

Prelucrarea produselor agricole reprezintă o componentă importantă a pieţei muncii nudoar datorită implicaţiilor asupra ocupării directe a forţei de muncă dar şi datorită influenţei saleasupra profitabilităţii proprietăţilor agricole şi a menţinerii nivelului locurilor de muncă înagricultură.

În mod evident, în timpul perioadei de pre-aderare are loc ajustarea prelucrăriialimentare la cerinţele şi standardele UE. Aceste procese vor continua şi după momentuladerării. Din acest punct de vedere, perioada imediat următoare aderării va fi una dintre cele maidificile pentru sectorul prelucrării produselor agricole, având în vedere concurenţa cu producătoriidin UE şi modernizarea în paralel a sectorului.

În acelaşi timp, implementarea investiţiilor necesar a fi realizate în sectorul de procesarenecesită un capital considerabil. Datorită lipsei de capital în sectorul de prelucrare a produselor agricole, măsurile destinate ajustării la standardele UE trebuie susţinute din fonduri publice.Din acest motiv fondurile structurale vor contribui la sprijinirea măsurilor de ajustare înindustria agro-alimentară care vizează în special conformitatea cu standardele UE în domeniulsiguranţei alimentare şi a protecţiei mediului. În acest sens, investiţiile destinate orientării

producţiei la cerinţele pieţei, introducerea noilor tehnologii, utilizarea nişelor de piaţă existente,îmbunătăţirea siguranţei şi calităţii alimentare ca şi protecţia mediului joacă un rol deosebit deimportant. Astfel, sprijinul va fi acordat cu precădere acelor sectoare care vor avea nevoie de

perioade de tranziţie în vederea ajustării.Investiţiile vor include de asemenea, ajustarea întregii structuri a pieţei pentru

comercializarea produselor agricole de calitate superioară. Această prioritate va fi implementată înstrânsă legătură cu măsurile finanţate prin FEOGA - Secţiunea Garantare.

8.3.2. Dezvoltarea durabilă a zonelor rurale

Conceptul de dezvoltare durabilă, încă de la apariţia raportului Comisiei Mondiale pentru Mediu şi Dezvoltare « Viitorul nostru comun » în anul 1972, a reţinut atenţiaspecialiştilor fiind dezvoltat şi integrat în strategiile de dezvoltare economico-sociale.

În cadrul Conferinţei de la Rio de Janiero, din iunie 1992, a fost statuat faptul camediul şi dezvoltarea economică sunt compatibile, având obiective complementare. Prin

adoptarea Agendei 21 ca urmare a acordului internaţional exprimat în Declaraţia de la Rio de

83



Janeiro, dezvoltarea durabilă s-a constituit în opţiune strategica globala pentru secolul în caream păşit.

În accepţiunea largă a conceptului de dezvoltare durabilă ca fiind « capacitatea de asatisface cerinţele generaţiei prezente, fără a compromite capacitatea generaţiilor viitoare dea-şi satisface propriile nevoi » prosperitatea economică şi conservarea mediului trebuie sa se

susţină reciproc.Iniţial conceptul de dezvoltare durabilă a fost destul de abstract şi a fost tradus

printr-o varietate dimensionala vizând dezvoltarea echilibrata intru-un spaţiu dat, a industriei,agriculturii, turismului, aşezărilor urbane etc. care sa permită abordarea corelata a

problematicii dezvoltării economico-sociale, a cerinţelor privind echitatea în utilizarearesurselor neregenerabile pe termen lung şi a restricţiilor impuse de necesitatea protejăriimediului înconjurător.

În ultima perioada cercetările asupra dezvoltării durabile au fost extinse şi asupracoordonatei spaţiale – teritoriala şi regionala. Dezvoltarea durabilă în spaţiu se referă, în

principiu la o dezvoltare economico-socială compatibile cu criteriile ecologice ale unui sistem

spaţial, luând în considerare toate obiectivele specifice - uneori conflictuale, alteorisusţinându-se reciproc – ale zonelor care îl compun.În acest context, literatura de specialitate defineşte două noţiuni :

− Dezvoltarea durabilă puternică care implica îmbunătăţirea tuturor componentelor funcţiei bunăstării, fără a permite declinul nici uneia din ele.

− Dezvoltarea durabilă slabă (fragilă) care poate conduce la creşterea bunăstării îngeneral, dar permite compensări în termenii schimbărilor pozitive şi negative încomponentele acestei funcţii.

Aceasta distincţie se poate remarca uşor în cadrul dezvoltării durabile spaţiale undefenomenele de substituire sau compensare pot fi uşor determinate. O alta distincţie se referă la

dezvoltarea spaţială durabilă interioară şi exterioară, cea interioară referindu-se la dezvoltareadurabilă (fie slabă sau puternică) din cadrul unei zone date, iar cea exterioară având în vederedezvoltarea durabilă (de asemenea slabă sau puternică) în zonele adiacente.

Pentru a putea răspunde cerinţelor dezvoltării durabile este necesar sa existe oevaluare complexă şi continuă atât a factorilor externi cât şi a politicilor regionale. În acestsens pot fi studiate scenarii care permit simularea, deci testarea şi evaluarea unor opţiuni şi

politici alternative. Proiectarea acestor scenarii trebuie sa se bazeze pe tratarea sistematica acoordonatelor semnificative pentru dezvoltarea spaţială durabilă.

Realizarea unei dezvoltări durabile în plan social-economic şi spaţial reclamă, în primul rând, ca mobilitate spaţială într-o economie modernă, a cărei funcţionare în ansamblueste organic legată de reţeaua de infrastructură, să nu dăuneze calităţii vieţii, dar, în acelaşitimp, să asigure un acces corespunzător la toate serviciile necesare.

Instrumente ale politicii de dezvoltare durabilă

Asigurarea unei utilizări durabile a resurselor naturale şi menţinerea calităţii mediului, presupune că politica în acest domeniu sa aibă la baza două abordări :

• programe şi proiecte publice urmărind prevenirea, compensarea şi eliminareadegradării mediului cum sunt : staţii de tratare şi epurare comunale/orăşeneşti, programe desalubrizare şi reconstrucţie ecologica, programe pentru prevenirea unor dezastre naturale

(inundaţii, alunecări de teren etc.) ;

84



• influenţarea procesului decizional al agenţilor economici atât în domeniulinvestiţional, cât şi în cel de producţie şi consum, în vederea evitării unor implicaţiiecologice majore.

În orientarea şi menţinerea sistemelor economice de producţie şi de consum petraiectoria unei dezvoltări durabile trebuie sa se acorde importanţă cuvenită instrumentelor

economice. Instrumentele economice oferă agenţilor economici stimulentele necesare pentruun comportament ecologic adecvat.

Aplicarea instrumentelor economice trebuie sa fie însoţită şi de măsuri în domeniuleducaţiei, a informării realizate de către instituţiile cu responsabilităţi în promovarea politiciide protejare a mediului înconjurător la nivel local, regional şi naţional.

În ţara noastră în domeniul dezvoltării durabile, legislaţia naţională de protecţie amediului se bazează pe următoarele principii :

• principiul precauţiei în luarea deciziei ;

• principiul prevenirii riscurilor ecologice şi a producerii daunelor ;

• principiul conservării bio-diversităţii şi a ecosistemelor specifice cadrului biogeograficnatural ;

• principiul « poluatorul plăteşte » ;

• înlăturarea cu prioritate a poluanţilor care periclitează nemijlocit şi grav sănătateaoamenilor ;

• crearea sistemului naţional de monitorizare integrată a mediului ;

• utilizarea durabilă ;

• menţinerea, ameliorarea calităţii mediului şi reconstrucţia zonelor deteriorate ;

• crearea unui cadru de participare a organizaţiilor neguvernamentale şi a populaţiei la

elaborarea şi aplicarea deciziilor ;• dezvoltarea colaborării internaţionale pentru asigurarea calităţii mediului.

Dezvoltarea economică regională în contextul dezvoltării durabile

Zonarea teritoriului - conform unor criterii - are ca scop delimitarea arealelor cu probleme economice şi sociale cărora să se adreseze măsurile de politică regională specificeastfel încât să poată fi diminuate disparităţile inter şi intra-regionale.

Necesitatea zonării este determinată de evoluţia diferită a structurilor economice

spaţiale. Ea se realizează din raţiuni practice, legate de găsirea celor mai adecvate „cadrespaţiale”, teritoriale care trebuie ajutate prin măsuri de politică regională pentru a se asiguraechilibrul naţional al dezvoltării.

Existenţa unui mare număr de zone cu probleme de restructurare economică şisubdezvoltare, face dificilă zonarea ţării. Totuşi, ea a trebuit să fie realizată pentru a soluţionacu prioritate o parte din problemele urgente cu care se confruntă anumite teritorii - şomajridicat, venituri mici, fluxuri importante de emigrare, depopulare etc. pentru a nu agravadiscrepanţele teritoriale.

Rezultatul unui asemenea exerciţiu de zonare a condus la identificarea a 11 Zone deRestructurare Industrială care au şi potenţial de creştere economică.

Un alt tip de zonare s-a realizat, în principal, pentru zonele miniere, cele mai multedintre acestea având situaţii economice şi sociale foarte grele. Acest tip de zone au fost

85



denumite „zone defavorizate” evidenţiindu-se şi prin titlu capacitatea mai mică a acestor zone, comparativ cu zonele de restructurare industrială, de a-şi redresa economia.

În funcţie de specificul celor două tipuri de zone şi tipul de ajutor financiar estediferenţiat: sprijin financiar pentru investiţii acordat zonelor de

restructurare industrială cu potenţial de creştere economică şi facilităţi fiscale acordateinvestitorilor în aceste zone care sprijină revigorarea economică în aceste zone defavorizate.

Pentru zonele de restructurare industrială cu potenţial de creştere au fost concentratefondurile Phare începând cu 2001 pe o perioadă de cel puţin trei ani. Guvernul va continua săsprijine „zonele defavorizate”. De asemenea, au fost lansate mai multe programe pilot într-unnumăr de regiuni şi judeţe care provizoriu (până la consolidarea concepţiei teoretice) au fostnumite „zone asistate”. În acelaşi timp, au fost iniţiate mai multe programe naţionale de care

pot beneficia toate zonele ţării care vor răspunde criteriilor de eligibilitate ce vor fi stabiliteulterior. Programul RICOP – program realizat de Guvernul României împreună cu ComisiaEuropeană este direcţionat spre 17 judeţe cu probleme de restructurare industrială şi suntafectate de un nivel ridicat al şomajului.

Toate aceste programe pilot au ca scop rezolvarea unor probleme concrete printr-omai bună orientare a ajutoarelor regionale, dar în acelaşi timp urmăresc îmbunătăţireacapacităţii administrative şi experienţei în dezvoltarea regională.

Menţinerea coeziunii economice şi sociale a ţării impune acordarea unei atenţii deosebitedezvoltării zonelor rurale. În prezent funcţiile economice ale acestor zone sunt inseparabil legatede agricultură. Ţinând cont că procesele de restructurare avute în vedere pentru următorii anivor conduce la disponibilizări ale forţei de muncă, apare necesară crearea în aceste zone acondiţiilor pentru dezvoltarea funcţiilor non-agricole. Deficienţele privind infrastructura tehnica şisocială în zonele rurale ca şi bază de resurse umane inferioară celei din zonele urbane sunt factoriimportanţi ce împiedică în mod curent dezvoltarea economică a spaţiului rural.

Conceptul dezvoltării durabile a zonelor rurale se bazează pe crearea unor condiţii propice dezvoltării şi stimulării diverselor sectoare de afaceri din aceste zone, ţinând seama deconsiderentele de protejare a valorilor culturale şi de mediu. Îmbunătăţirea condiţiilor de viaţa şia serviciilor, atât pentru rezidenţi cât şi pentru investitori, va conduce ta protejarea şi dezvoltareafuncţiilor economice şi sociale ale acestor zone.

Acest obiectiv va fi asigurat la diverse nivele şi prin alte programe operaţionale careimplementează PND, inclusiv prin Programul Operaţional Sectorial pentru Agricultură,Dezvoltare Rurală şi Pescuit, care conţine măsuri finanţate din FEADR, ce va fi realizat prinimplementarea următoarelor măsuri:

Dezvoltarea şi îmbunătăţirea infrastructurii

Dezvoltarea infrastructurii este unul din factorii cei mai importanţi pentru stimulareadezvoltării rurale şi contribuie la sporirea atractivităţii investiţiilor. Integrarea în UE înseamnăimplementarea şi respectarea standardelor de protecţie a mediului, igienă şi calitate conformreglementărilor europene. Accesul la infrastructura tehnică apare din acest punct de vedere ca o

precondiţie pentru satisfacerea acestor cerinţe. Datorită celor menţionate mai sus,infrastructura tehnică agricolă va fi sprijinită prin implementarea acestei măsuri.

Diversificarea activităţilor agricole şi a celor conexe agriculturii în scopul creşterii

veniturilor alternative

86



Diversificarea activităţilor agricole şi a celor conexe acestora are în vedere exploataţiiagricole (ferme) cu capacitate de producţie redusă şi forţă de muncă suficientă. Această măsurăva determina creşterea competitivităţii acestor exploataţii agricole (ferme) prin folosirea maieficientă a resurselor disponibile, reducerea şomajului şi îmbunătăţirea condiţiilor de viaţă dinzonele rurale. În cadrul acestei măsuri, sprijinul alocat este redus, în conformitate cu prevederile

legislaţiei comunitare în domeniu.

Managementul resurselor de apă pentru agricultură

O bună parte a sistemelor privind gestionarea resurselor de apă necesita reconstrucţie şimodernizare. Această activitate se va realiza, în primul rând, prin refacerea şi modernizareainstalaţiilor funcţionale (canale colectoare, instalaţii de drenare), a rezervoarelor de apă,refacerea capacităţii de reţinere prin impermeabilizarea canalelor de aducţiune deschise.

Realizarea acestora constituie o precondiţie pentru utilizarea raţională a mijloacelor de producţie, stabilizarea şi buna calitate a recoltelor, îmbunătăţirea eficienţei procedurilor agro-tehnice ca şi protecţia terenurilor agricole împotriva inundaţiilor.

O bună administrare a apei va fi de asemenea importantă din perspectiva peisajuluinatural şi a mediului. Datorită fragmentării considerabile a terenurilor agricole, investiţiile înadministrarea resurselor de apă trebuie să fie implementate prin proiecte coerente care să aibă învedere, atât terenurile de stat cât şi pe cele ale terenurilor exploataţiilor private. Realizareaindependentă de către fermierii individuali a proiectelor de gestionare a resurselor de apă pe

propriile terenuri este imposibilă, ţinând cont de obiectivele de bază ale administrăriiresurselor de apă.

Silvicultura

Pădurile joacă un rol important în protejarea şi conservarea echilibrului ecologic de bază,în special în ceea ce priveşte solul, sursele de apă, clima, fauna şi flora. Pădurile constituie unimportant component al spaţiului rural şi au un efect considerabil asupra dezvoltării lor durabile.

Măsurile de silvicultură contribuie la dezvoltarea potenţialului economic şi social alzonelor rurale şi la sprijinirea unei producţii echilibrate, precum şi la funcţiile de non-producţie ale

pădurii (activităţi de recreare, managementul apei, etc.). Calitatea managementului păduriiafectează un număr de alte sectoare şi creşte potenţialul de folosire al peisajului.

Conservarea stabilităţii ecologice este un obiectiv primordial în special în pădurile care

sunt subiectul unor anumite nivele de protecţie. Pădurile contribuie la dezvoltarea oportunităţilor de munca din zonele rurale. O adaptare a sectorului silvic la noile condiţii rezultate din aderareala UE necesita un sprijin pentru investiţii potrivite în vederea oferirii competitivităţii acestuisector în condiţiile globalizării.

Măsura se concentrează pe investiţiile care:

• introduc noi tehnologii în procesarea produselor silvice

• restaurează potenţialul pădurii afectat de calamităţi naturale şi incendii

• introduc instrumente de prevenire care îmbunătăţesc şi menţin stabilitatea ecologică aterenurilor împădurite protejate

•

care înfiinţează asociaţii de mici deţinători de păduri şi care plantează terenurile non-agricole.

87



Măsurile de silvicultură sunt redactate în concordanţă cu Programul Naţional Silvic şiîntrunesc principiile rezultate din acesta.

Restaurarea potenţialului silvic afectat de calamitaţi naturale şi incendii şiintroducerea instrumentelor optime de prevenire.

Sprijinul va permite reducerea gradului de distrugere cauzat de calamităţile naturale şiincendii. Cu toate acestea dacă un dezastru natural sau un incendiu are loc în ciuda măsurilor

preventive, aceste sprijiniri vor trebui sa permită cel puţin o restaurare a potenţialului de producţie şi a funcţiunilor pădurii.

Investiţii în păduri

Sprijinul pentru investiţiile în păduri are drept ţintă creşterea substanţială a valoriiecologice, economice şi sociale a deţinătorilor de păduri. Îmbunătăţirea infrastructurii forestiereeste o precondiţie pentru creşterea valorii sociale a peisajului silvic. În acelaşi timpinfrastructura forestieră dezvoltată necesită sa fie menţinută iar tehnologiile silvice folosite

necesită sa fie utilizate într-o manieră care sa evite distrugerea acestei infrastructuri.

Înfiinţarea asociaţiilor de deţinători de păduri

Sprijinul pentru înfiinţarea micilor deţinători de păduri este acordat în scopulcombinării managementului deţinătorilor de păduri asociaţi. Obiectivul sprijinului este de aasigura management profesional asociaţiilor deţinătorilor de păduri şi obţinerea unuimanagement mai eficient şi echilibrat.

Plantarea terenurilor nefolosite în ferme

Împădurirea terenurilor părăsite se referă la acele terenuri care au fost înregistrate încadastru funciar ca fiind teren agricol, dar care nu au mai fost folosite pentru producţiaagricolă şi nu au mai fost cultivate în ultimii 3 ani. Deţinătorii de terenuri mai sus menţionatele-au lăsat abandonate din diverse motive. Creşterea naturală a buruienilor pe aceste terenuriameninţă terenurile cultivate din vecinătatea lor.

În România exista un număr de buruieni care se răspândesc necontrolat. Ţinerea subcontrolul a acestor buruieni este dificilă de realizat. Mai mult decât atât, însămânţarea naturalăa anumitor specii de copaci apare în anumite zone. De aceea împădurirea acestor terenuri estefoarte importantă din punct de vedere ecologic. Sprijinul permite conversia terenuluinefolosit în ferme în peisaj forestier cu o diversitate de specii de arbori. Extinderea zonelor

forestiere asupra peisajului va conduce la întărirea bio-diversităţii naturale.

Reparcelarea terenurilor

Fragmentarea terenurilor în proprietăţi agricole, este una din problemele principale aleagriculturii, creând dificultăţi în organizarea producţiei agricole şi generând venituri reduse

pentru fermieri. În acest sens o asemenea măsură apare ca deplin justificată. Reparcelareaterenurilor va contribui, de asemenea, la dezvoltarea durabilă a zonelor rurale - creândcondiţii mult mai favorabile pentru activităţi agricole şi forestiere prin îmbunătăţirea dispuneriifermelor şi echiparea terenurilor exploataţiilor agricole cu facilităţile de infrastructură tehnică

şi socială necesare.

88



Acest lucru va contribui la îmbunătăţirea eficienţei economice şi a productivităţiifermelor agricole ca şi la ridicarea nivelului de venit pentru fermieri.

Renovarea zonelor rurale şi protecţia patrimoniului cultural

Nivelul insuficient de dezvoltare al infrastructurii rurale este unul din principaleleobstacole în calea modelului multifuncţional de dezvoltare a zonelor rurale precum şi a dezvoltăriisectorului de afaceri non-agricole. Reînnoirea rurală şi protejarea moştenirii culturale va

beneficia de dezvoltarea infrastructurii tehnice şi sociale din zonele rurale, în special cu privire lamodernizarea şi echiparea facilităţilor culturale, sportive şi de petrecere a timpului liber.

Iniţiative de tip LEADER +

Esenţa iniţiativei LEADER+ constă în crearea parteneriatelor public-private pentru

crearea şi implementarea strategiilor de dezvoltare ca şi schimbul şi diseminarea de informaţii.Încurajarea formării de organizaţii locale şi sprijinirea acestora în stimularea activităţii civiceşi participarea comunităţile locale la iniţiativele ce vizează dezvoltarea lor. Programul LEADER + face posibilă completarea programelor specifice prin implementarea strategiilor dedezvoltare integrată pregătite şi implementate de către Grupurile Locale de Iniţiativă.

Se poate considera că încurajarea creării şi testării de noi abordări pentru dezvoltareadurabilă şi integrată a zonelor rurale, ca parte a programului ce va deschide cafea cătrefolosirea rezervelor neutilizate ale acţiunii civice şi va contribui la o dezvoltare rapidă a acelor zone. implementarea măsurii planificate în cadrul acestei program vor contribui la îmbunătăţireadezvoltării spaţiale şi a infrastructurii rurale, inclusiv a resurselor legate de funcţiile economice,sociale şi culturale. Sprijinul acordat va contribui direct ia crearea unor noi surse de venit pentrurezidenţii rurali.

8.3..3. Pescuit şi Acvacultură

Pescuitul şi acvacultura reprezintă un sector agroalimentar care, în România, nu a fostvalorificat corespunzător până în prezent. Uniunea Europeană acordă o importanţă aparte acestuisector, dovadă fiind fondurile consistente alocate. Obiectivele urmărite prin aceasta prioritate,conform cerinţelor UE, sunt următoarele:

• de a contribui la obţinerea unui echilibru durabil intre resurselor de peste şi exploatarea

acestora;• de a spori competitivitatea structurilor s î dezvoltarea unor întreprinderi viabile din punctde vedere economic în acest sector;

• de a îmbunătăţi aprovizionarea pieţii şi valoarea adăugata a produselor de pescuit şiacvacultură;

• de a contribui la revitalizarea zonelor care depind de pescuit şi acvacultură.

Asistenţa financiară comunitară va fi acordată pentru punerea în aplicare aobiectivelor menţionate mai sus prin Instrumentul Financiar pentru Pescuit (IFOP). Obiectivelemenţionate mai sus sunt în conformitate cu avizul Comitetul de Gestiune pentru ProduselePescăreşti. Aceste obiective vor fi implementate prin intermediul următoarelor măsuri:

• Reînnoirea flotei si modernizarea vaselor de pescuit.

89



• Pescuitul de coastă la scară mica.

• Acvacultura.

• Dotarea porturilor pescăreşti.

• Prelucrarea şi comercializarea produselor de pescuit şi acvacultură.

• Operaţiuni întreprinse de personal specializat în acest domeniu.• Încetarea temporară a activităţii şi alte compensaţii financiare.

• Acţiuni inovatoare şi asistenţă tehnică.

În cadrul acestei priorităţi, reprezentată de sectorul de pescuit şi acvacultură,măsurile carevor fi implementate în perioada de după aderare sunt următoarele:

Reînnoirea flotei şi modernizarea vaselor de pescuit

Având în vedere ca nivelul resurselor acvatice vii asigură o captură totală admisibila mai

mare decât capacitatea de pescuit existenta, se impune reînnoirea flotei de pescuit, pe de o parte,cât şi modernizarea vaselor care activează în prezent, Prin implementarea acestei măsuri se varealiza o corelare între capacitatea de pescuit şi potenţialul resurselor acvatice vii, precum şiîndeplinirea cerinţelor UE privind securitatea, navigarea, igiena, calitatea produselor şi acondiţiilor de munca.

Pescuitul de coasta la scara mică

În România micul pescuit costier este o activitatea tradiţională, în care este angrenat unnumăr semnificativ de pescari, impunându-se sprijinirea în ceea ce priveşte condiţiile sanitare şide muncă, securitate la bord, tehnica de pescuit selectivă, prelucrare şi comercializarea produselor şi pregătire profesională.

Acvacultura

Obiectivul principal este sprijinirea acvaculturii în vederea diversificării speciilor,îmbunătăţirii calităţii şi creşterii capacităţilor de producţie, având o influenţă pozitivă asupraîmbunătăţirii producţiei în ferme piscicole, asigurarea de noi locuri de muncă, precum şistabilitatea forţei de muncă în spaţiul rural, creşterea nivelului de trai, creşterea competitivităţii

produselor pescăreşti, în condiţiile protejării mediului.

Dotarea porturilor pescăreşti

În prezent flota de pescuit a României se confruntă cu o serie de dificultăţi în ceea ce priveşte facilităţile de debarcare a capturilor, depozitare şi comercializare. Având în vederecerinţele privind funcţionarea punctelor de debarcare, a centrelor de primă vânzare se impunedotarea corespunzătoare a porturilor pescăreşti. Urmare aplicării acestei măsuri se vor îmbunătăţioperaţiunile de debarcare, depozitare, vânzare, în condiţii de igiena corespunzătoare, precum şi omai buna monitorizare a capturilor.

Prelucrarea şi comercializarea produselor de pescuit şi acvacultura

90



Obiectivul acestei masuri este de a lărgi domeniul de prelucrare a peştelui şi a produselor pescăreşti. Într-o reţea de vânzare cu amănuntul pentru utilizarea mai eficientă aresurselor locale şi materiei autohtone. Sprijinul acordat pentru această măsură va permitecreşterea forţei de munca în sectorul pescăresc şi indirect dezvoltarea comerţului în avantajul

organizaţiilor şi asociaţiilor.

Operaţiuni întreprinse de personal specializat în acest domeniu

Prin implementarea acestei măsuri se va asigura participarea organizaţiilor de producători la exploatarea durabilă a resurselor acvatice vii, participarea la luarea deciziilor privind dezvoltarea pescuitului şi acvaculturii, îmbunătăţirea condiţiilor de muncă, a calităţii produselor, marketingului producţiei, şi accesul la informaţii dinspre piaţă şi către piaţă.

Încetarea temporara activităţii şi alte compensaţii financiare

Având în vedere aşezarea geografică a României şi existenta diferenţelor mari decondiţii hidro-meteorologice în timpul celor patru anotimpuri, precum şi existenta unor anomalii hidrologice de tip, secetă, inundaţii, etc care pot avea ca urmare încetarea temporara a

pescuitului impune protejarea pescarilor în astfel de situaţii. Prin aplicarea acestei măsuri se vastabiliza comunitatea pescarilor asigurându-le acestora condiţii decente de trai şi în perioadeleîn care pescuitul este întrerupt temporar.

Acţiuni inovatoare şi asistenţă tehnica

În ţara noastră exista atât tradiţie, cât şi resurse umane importante implicate în activitateade cercetare ştiinţifica. Este necesara asigurarea mijloacelor necesare pentru executarea de studii

proiecte pilot şi demonstrative, asistenta tehnica în scopul determinării stării resurselor acvatice, perfecţionarea tehnologiilor de pescuit, selectiv, introducerea de tehnologii noi în acvacultura.

8.3.4. Asistenţa Tehnică

Sprijinul, sub forma Asistenţei Tehnice, este de asemenea avut în vedere în cadrul,Programul Operaţional Sectorial pentru Agricultură, Dezvoltare Rurală şi Pescuit. Aceastamăsura vizează întărirea implementării sprijinului financiar, cât şi a proceselor demonitorizare şi control, Asistenţa Tehnică va fi de o importanţă crucială până la jumătateaanului 2007 datorită faptului că în această perioada va trebui să fie atins şi dezvoltat potenţialulinstituţional ce va permite o administrare eficientă.

Fondurile Asistenţei Tehnice vor fi utilizate pentru sprijinirea sistemului deimplementare a Programul Operaţional Sectorial pentru Agricultură, Dezvoltare Rurală şiPescuit, ca şi pentru diseminarea informaţie despre acest program şi promovarea acestuia,Proiectele implementate în cadrul Asistenţei Tehnice vor trebui să creeze condiţii care să

permită utilizarea eficientă şi adecvată a fondurilor disponibile prin intermediul FEADR .

Proiectele ce oferă sprijin sub forma tehnică, personal şi experţi pentru a duce la

îndeplinire sarcini legate de administrarea, implementarea, monitorizarea şi controlul programului

91



pentru instituţiile definite ca şi beneficiari ai asistenţei vor fi co-finanţate în cadrul AsistenţeiTehnice.

De asemenea, activitatea Comitetului de monitorizare, efectuarea auditului procedural, evaluarea programului (inclusiv evaluarea ex-ante a programelor co-finanţate deFEADR pentru viitoarea perioada de programare), vizite la faţa locului, instruirea profesională

avansată pentru personalul cu responsabilităţi în implementarea programului vor fi posibile încadrul Asistenţei Tehnice.

Fondurile Asistenţei Tehnice vor fi de asemenea utilizate pentru organizareaactivităţilor de promovare a Programului servind la diseminarea informaţiilor asupra ProgramulOperaţional Sectorial pentru Agricultură, Dezvoltare Rurală şi Pescuit şi a schimbului deexperienţă asupra implementării programului. Mai mult, măsurile de informare şi întâlnirileconsultative privind acţiunile pentru următoarea perioadă de programare vor fi eligibile pentru co-finanţare.

Prioritatea Asistenţă Tehnică va fi implementată cu ajutorul a trei măsuri:

Sprijin privind sistemul de gestionare şi implementare al Programului, în cadrulcăruia sunt cuprinse următoarele acţiuni:

• îmbunătăţirea eficienţei instituţiilor responsabile de administrarea şiimplementarea POS.

• asigurarea condiţiilor pentru operarea eficienţă a Comitetului de Monitorizare a POS şi aComitetelor de Coordonare

• sprijin pentru activitatea de audit.

Dezvoltarea Instituţională

• îmbunătăţirea eficienţei instituţiilor responsabile de administrarea şiimplementarea POS.

• îmbunătăţirea şi adaptarea calificărilor personalului în scopul unei mai buneduceri la îndeplinire a sarcinilor ce implică administrarea, implementare,monitorizarea şi controlul POS.

• Realizarea evaluărilor programului

Informarea şi publicitatea asupra Programului

• Informarea publicului asupra regulilor de acordare ajutorului financiar în cadru!

POS pentru perioada 2007 - 2013 şi asupra progresului în implementarea programului.

• Publicitatea privind asistenţa CE,

• Promovarea experienţei şi a celor mai bune practici privind implementarea proiectelor în cadrul POS.

• Consultări asupra prevederilor pentru perioada 2007 - 2013

8.4. Strategia generală de dezvoltare rurală în perioada 2007-2013

Analiza situaţiei curente a sectorului agricol din România prezentata in capitolulanterior indică necesitatea accelerării proceselor de restructurare şi modernizare din spaţiul

92



rural, având în vedere importanţa economică şi socială a acestora pentru asigurarea uneidezvoltări economice integrate şi durabile a spaţiului rural.

Luând în considerare necesitatea adaptării sectorului agro-alimentar românesc lacerinţele UE, în vederea pregătirii pentru aderare, prin promovarea unui sector eficient şiviabil din punct de vedere economic şi social în contextul perioadei ulterioare aderării,

strategia stabileşte direcţiile principale pentru dezvoltarea sectorului agricultura si silvicultura.Astfel, aşa cum rezulta din evaluarea sociala, economica si de mediu, problemele cheiecu care se confruntă spaţiul rural românesc în general sunt:

- Numărul mare de ferme de subzistenţă şi semi-subzistenţă, care nu sunt viabile, cu osuprafaţă medie a exploataţiei de numai 1,7 ha.- Slaba productivitate şi calitate a producţiei agricole, determinată de lipsa resurselor financiare, utilizarea insuficientă şi ineficientă a resurselor disponibile, lipsa

personalului instruit pentru practicarea unei agriculturi moderne, lipsa sau insuficienţacunoştinţelor manageriale şi de marketing, precum şi de infrastructura tehnicăinadecvată.- Decalajul important între importurile de produse agricole şi exportul acestora (în

principal se înregistrează exporturi de produse cu valoare adăugată scăzută).- Inexistenţa unei reţele de piaţă organizate, producătorii agricoli fiind nevoiţi să-şivândă singuri produsele sau să le vândă unor « intermediari » la preţuri foarte mici,ducând astfel la un decalaj foarte mare între preţurile produselor agricole brutevândute de fermieri procesatorilor şi preţul produselor finite.- Starea precară a infrastructurii de bază.- Existenţa unor suprafeţe semnificative de teren (cca 1/5) afectate grav de factori derisc natural: inundaţii, alunecări de teren, seismicitate ridicată, deşertificare, resursereduse de apă etc.Strategia propusă are în vedere aplicarea unui model multifuncţional de dezvoltare

agricolă şi rurală. Principiul de bază în aplicarea acestui model constă în promovareadezvoltării funcţiilor agricole ale zonelor rurale însoţite de promovarea în egală măsură afuncţiilor non-agricole ale acestor zone. Acest model este compatibil cu politica economică şisocială a Uniunii Europene, al cărei obiectiv principal constă în reducerea disparităţilor dedezvoltare între regiunile UE şi, implicit, în diminuarea decalajelor de dezvoltare între rural şiurban.

Strategia pentru dezvoltare rurala se bazează pe analiza SWOT a sectorului agricol şirural şi îşi propune adoptarea acelor măsuri care să rezolve pe de o parte problemainfrastructurii rurale, dar şi problemele structurale ale agriculturii. pe de altă parte.

Aceste deziderate se vor realiza prin reducerea numărului de persoane care îşi câştigătraiul din activitatea agricolă, un efect direct al acestor acţiuni fiind eliberarea unor terenuri,

fapt ce va genera comasarea şi consolidarea fermelor viabile. Acestea vor duce la creştereaeficienţei agriculturii româneşti, la promovarea abilităţilor manageriale ale fermierilor şiorientarea activităţilor agricole către investiţii profitabile, inclusiv proiecte integrate.

Dată fiind situaţia curentă a sectorului agricol şi rural şi fondurile limitate avute ladispoziţie, se impune necesitatea utilizării raţionale şi eficiente a acestora printr-o distribuirecorectă a fondurilor pentru dezvoltare rurală şi piscicultură, către priorităţi şi acţiuni atentselectate.

În acest sens, s-au identificat următoarele obiective generale:- Dezvoltarea unui sector agricol şi forestier competitiv bazat pe cunoaştere şiiniţiativă privată, capabil să se adapteze schimbărilor pe termen lung, care ia înconsiderare regulile comunitare, conservă mediul înconjurător şi consolidează sectorul

de procesare.

93



- Menţinerea calităţii şi a diversificării spaţiului rural şi forestier în vederea obţineriiunui echilibru între activităţile umane şi conservarea resurselor naturale.- Îmbunătăţirea standardelor de viaţă în vederea asigurării unei ocupări durabile azonelor rurale şi a contribuirii la un echilibru teritorial atât din punct de vedereeconomic cît şi social.

- Implementarea unui program pilot LEADER.Un rol important în redresarea unora dintre aceste probleme îl are implementarea unor politici si programe nationale , dar si a programelor europene, ca de exemplu ProgramulSAPARD, ale cărui obiective generale constau în implementarea acquis-ului comunitar

privind Politica Agricolă Comună şi politicile conexe, precum şi rezolvarea problemelor prioritare specifice pentru dezvoltarea durabilă a sectorului agricol şi a zonelor rurale dinRomânia.

Prin politici si programe nationale, autorităţile publice din România urmăreşterealizarea următoarelor obiective importante:

- Finalizarea reformei proprietăţii funciare – se propune încheierea procesului deretrocedare a proprietăţilor funciare sau justă despăgubire în cazurile obiective în care

retrocedarea nu se poate efectua în natură.- Stimularea transformării gospodăriilor ţărăneşti în ferme agricole familiale cucarácter comercial, formarea clasei de mijloc în spaţiul rural.Programul Fermierul, reprezintă un mod de a se încerca rezolvarea problemelor

majore ale agriculturii ţării noastre , cum ar fi dimensiunile mici ale exploataţiilor agricole(fărămiţarea terenurilor). Prin acest program se asigură creditele de investiţii pentrumodernizarea exploataţiilor agricole şi a unităţilor de procesare a produselor agro-alimentare.Aceste credite se acorda pe durata de 10 ani cu o perioada de gratie de 1-5 ani , in functie denatura obiectivelor de investitii, plafonul maxim al creditelor pentru fiecare tip de investitiivor fi stabilite anual.

O alta componenta a programului national de investitii este asigurarea cofinantarii proiectelor, din sursa rambursabila acordata din bugetul MAPDR si pusa la dispozitia bancior comerciale si/sau institutii financiare, pentru acordarea de credite pentru investitii private incadrul Programului SAPARD. Acest mecanism este sprjinit si sistemul de acordare de garantiide catre cele doua fonduri (FGCR si FIMM), prin mentinerea unui nivel prudential deexpunere.

Renta viageră, reprezintă o măsură de dezvoltare rurală tranzitorie, până la aderareaRomâniei la UE, care poatr asigura premisele comasarii terenurilor, prin sprijin financiar carese acorda persoanelor de peste 62 de ani care deţin în proprietate până la 10 ha de terenagricol; reprezintă echivalentul a 100 euro/an pentru fiecare hectar înstrinat şi de 50 euro/an

pentru fiecare hectar arendat.

Pentru a permanentiza acţiunile defăşurate în cadrul SAPARD 2000-2006, măsurilecare corespund următoarelor obiective vor fi reluate prin FEADR :− Dezvoltarea durabila a unui sector agro-alimentar competitiv prin modernizarea şiîmbunătăţirea prelucrării şi marketingului produselor agricole şi piscicole, în vedereaatât a creşterii valorii adăugate a materiilor prime de natură agricolă, cât şi a creăriiunor noi reţele de distribuţie locală în spaţiul rural cu un impact pozitiv asupravenitului persoanelor care activează în acest sector. Se acordă prioritate măsurilor deîmbunătăţire a eficienţei pieţelor, a standardelor de calitate şi sănătate.− Ddezvoltarea economiei rurale prin înfiinţarea şi modernizarea fondurilor fixe dinexploataţiile agricole şi forestiere private, dezvoltarea şi diversificarea activităţilor economice din spaţiul rural, în vederea menţinerii şi/sau creării de locuri de muncă şi a

unor venituri alternative în cadrul gospodăriilor ţărăneşti.

94



− Dezvoltarea resurselor umane prin îmbunătăţirea instruirii profesionale a producătorilor agricoli şi deţinătorilor de terenuri forestiere, construirea şiconsolidarea capacităţii instituţionale de implementare a programului SAPARD înRomânia.− Creşterea standardului de viaţă în spaţiul rural prin îmbunătăţirea şi dezvoltarea

infrastructurilor sociale şi a celor necesare planificării unei agriculturi durabile.Agenţia de Plăţi pentru Dezvoltare Rurală şi Pescuit va implementa tehnic şi financiar Fondul European Agricol pentru Dezvoltare Rurală (FEADR) şi Fondul European pentruPescuit (FEP) după aderarea României la Uniunea Europeană.

Cu experienţă în derularea fondurilor europene, respectiv Programul SAPARD,Agenţia de Plăţi pentru Dezvoltare Rurală şi Pescuit va fi mult mai aproape de solicitanţii defonduri nerambursabile FEADR prin 8 Centre Regionale de Plăţi pentru Dezvoltare Rurală şiPescuit şi 42 de Oficii Judeţene de Plăţi pentru Dezvoltare Rurală şi Pescuit, care vor primicererile de finanţare.

Măsurile finanţate din FEADR, în perioada 2007-2013 sunt destul de generoase din

punct de vedere al fondurilor alocate şi al numărului de măsuri şi proiecte, ele putând figrupate astfel (descrierea pe larg a acestora este prezentată în Anexa nr. 5) :

Măsuri incluse în AXA I "Îmbunătăţirea competitivităţii sectorului agricol şi silvic"sunturmătoarele:1. Acţiuni de pregătire profesională şi informare, incluzând difuzarea de cunoştinţe ştiinţifice.şi practici inovatoare persoanelor angrenate în sectoarele agricol, alimentar şi silvic.2. Stabilirea tinerilor fermieri în mediul rural.3. Pensionarea timpurie a fermierilor şi a muncitorilor agricoli.4. Utilizarea serviciilor de consultanţă de către fermieri şi deţinătorii de păduri.5. Modernizarea exploataţiilor agricole.6. Creşterea valorii economice a pădurilor.7. Creşterea valorii adăugate a produselor agricole şi silvice.8. Îmbunătăţirea şi dezvoltarea infrastructurii legate de dezvoltarea şi adaptarea agriculturii şisilviculturii.9. Sprijinirea exploataţiilor agricole de semisubzistenţă.10. Sprijinirea înfiinţării grupurilor de producători.

Măsuri incluse în AXA III "Calitatea vieţii în spaţiul rural şi diversificarea economieirurale"1. Diversificarea activităţilor nonagricole.

2. Sprijin pentru crearea şi dezvoltarea microîntreprinderilor cu scopul de a promova spiritulîntreprinzător.3. Încurajarea activităţilor turistice.4. Servicii de bază pentru economia şi populaţia rurală.5. Renovarea şi dezvoltarea satelor.6. Conservarea şi îmbunătăţirea moştenirii rurale.7. Pregătire şi informare.8. Animare şi dobândire de aptitudini profesionale.AXA IV LEADER

Sprijinul acoradet agriculturii şi dezvoltării rurale prin FEADR, respectiv potenţilalii beneficiari şi tipurile de investiţii sunt următoarele :

Masura 121 - Modernizarea exploataţiilor agricole

95



Sprijinul prevazut pentru modernizarea exploatatiilor agricole, va fi acordat pentruinvestitii tangibile si/sau intangibile din sectorul vegetal (culturi de câmp, legumicultura,floricultură, viticultură, pomicultură, sere, culturi bionenergetice, plante medicinale siaromatice, ciuperci, alte culturi) si din sectorul de creştere a animalelor (taurine, porcine,

ovine si caprine, alte specii) si pasarilor, care:• îmbunatatesc performanta generala a exploatatiilor agricole• respecta standardele Comunitatii aplicabile investitiilor respective.

Potenţialii beneficiari- Producători agricoli - persoane fizice şi juridice, constituite în conformitate culegislaţia în vigoare.

Tipuri de investiţii si ajutorul financiar nerambursabil- Ajutorul public (comunitar si national) acordat in cadrul acestei masuri nu va depasi50% din totalul cheltuielilor eligibile.

- Ajutorul public (comunitar si national) acordat in cadrul acestei masuri nu va depasi60% din totalul cheltuielilor eligibile, pentru tinerii agricultori din zonele prevăzute înart. 36 (a), punctele (i) - zona montană, (ii)- alte zone cu handicap natural decât zonamontană şi (iii) - arii protejate Natura 2000.

Pentru fermele de productie vegetala acţiunile susţinute sunt următoarele :• Achizitia de echipament necesar pentru modernizarea exploatatiilor din sectorul vegetal

prin dotarea acestora cu : tractoare, combine, utilaje, masini, instalatii si echipamenteagricole inclusiv pentru calibrarea, sortarea, conditionarea si depozitarea produselor agricole obtinute si prelucrate in cadrul fermei, instalatii de irigat, echipamente pentru

procesarea resturilor vegetale;•

Reabilitarea plantatiilor pomicole, prin achizitionarea de material saditor, infiintare de pepiniere pomicole, precum si lucrari executate de terti pentru destelenire, pregatireasolului, plantare si replantare, cu exceptia investiţiilor prevăzute că se pot realiza înconformitate cu Regulamentul Consiliului (CE) nr. 2200/1996 privind organizareacomună a pieţelor fructelor şi legumelor;

• Reabilitarea plantatiilor viticole pe suprafetele existente, prin achizitionarea de materialsaditor, infiintarea pepinierelor viticole, precum si lucrari pentru destelenirea, pregatireasolului, plantare si replantare cu exceptia investiţiilor prevăzute în cap III alRegulamentului Consiliului (CE) nr. 1493/1999 privind organizarea comună a pieţeivitivinicole;

• Construcţii noi şi/sau modernizarea cladirilor (birouri, spatii de sortare si depozitare,

depozite de combustibil, remize pentru utilaje, imprejmuire, etc.) si utilitatilor (alimentarecu apa, energie electrica, energie termica, evacuarea deseurilor, canalizare, etc.) în fermelevegetale;

• Construirea si/sau modernizarea serelor, inclusiv a centralelor termice si instalatiilor deirigat, asigurarea utilitatilor în vederea respectării conditiilor de protectie a mediuluiinconjurator;

• Costuri reprezentand plata arhitectilor, inginerilor si consultantilor, taxelor legale astudiilor de fezabilitate, achizitionarea de licente si patente, pentru pregatirea si/sauimplementarea proiectului, direct legate de masura care nu depasesc 12% din costul totaleligibil al proiectului.

•

Achizitionarea de mijloace de transport noi, specializate necesare ca rezultat alidentificarii lor in baza studiului de fezabilitate;

96



• Costuri privind achizitionarea de teren pentru constructii specifice, inclusiv sediu, insituatia stramutarii exploatatiei agricole, dar nu mai mult de 10% din valoarea proiectului;

• Soft-uri pentru computer, inclusiv costurile de instalare si montaj;• Costuri reprezentand plata arhitectilor, inginerilor si consultantilor, taxelor legale a

studiilor de fezabilitate, achizitionarea de licente si patente, pentru pregatirea si/sau

implementarea proiectului, direct legate de masura care nu depasesc 12% din costul totaleligibil al proiectului.

Pentru ferme de cresterea animalelor si pasarilor acţiunile susţinute sunt următoarele:• Achizitionarea de animale (reproducatori - masculi) cu inalt potential genetic, cu

mentionarea originii (pedigree), precum si achizitionarea de material seminal de calitate;• Dotarea cu tractoare, utilaje, masini, instalatii si echipamente pentru efectuarea

activitatilor din fermele de crestere a animalelor;• Investiţii care promovează producerea de biogaz din gunoiul de grajd, obţinut din ferme

proprii sau colectat de la alte ferme;• Construcţii noi şi/sau modernizarea cladirilor în fermele de crestere a animalelor si

pasarilor, completarea cu alte constructii si utilitati: padocuri, fanare, fose septice, bazinede purin, platforme de dejectii, statii de epurare, instalatii pentru producerea si dozareafurajelor complexe, sali de muls si de colectare a laptelui, centrale termice, depozite decombustibil, instalatii de alimentare cu apa, retele de canalizare, instalatii electrice,imprejmuire, etc;

• Achizitionarea de mijloace de transport noi, specializate necesare ca rezultat alidentificarii lor in baza studiului de fezabilitate;

• Costuri privind achizitionarea de teren pentru constructii specifice, inclusiv sediu, insituatia stramutarii exploatatiei agricole;

• Soft-uri pentru computer, inclusiv costurile de instalare si montaj;• Costuri reprezentand plata arhitectilor, inginerilor si consultantilor, taxelor legale a

studiilor de fezabilitate, achizitionarea de licente si patente, pentru pregatirea si/sauimplementarea proiectului, direct legate de masura care nu depasesc 12% din costul totaleligibil al proiectului.

Masura 123 - Cresterea valorii adaugate a produselor agricole şi forestiere

Potenţialii beneficiari- Persoane juridice autorizate, conform legislaţiei în vigoare, din domeniul prelucrarii

primare a produselor agricole si forestiere.

Tipuri de investiţii si ajutorul financiar nerambursabil- Ajutorul public (comunitar si national) acordat in cadrul acestei masuri nu va depasi50% din totalul cheltuielilor eligibile pentru microîntreprinderile, întreprinderile micişi mijlocii definite conform Recomandării CE nr. 361/2003.- Perioada de tranzitie pentru atingerea standardelor comunitare este de trei ani de ladata aderării.

Investiţiile susţinute în cadrul acestei măsuri sunt următoarele :- pentru agricultur ă :− constructii, instalatii, masini si echipamente noi si/sau modernizarea si retehnologizarea

capacitatilor existente pentru procesarea: (prelucrarea) produselor agricole, a centrelor de

colectare, receptionare, racire si stocare, sortarea, conditionarea, refrigerarea, congelarea,ambalarea, imbutelierea si marketingul produselor agricole;

97



− achizitionarea de mijloace de transport noi, specializate (autoizoterme, autofrigorifice,vehicule pentru produse lichide sau pulverulente, vehicule pentru transportul animalelor,etc.) necesare ca rezultat al identificarii lor in baza studiului de fezabilitate;

− construcţii şi/sau echipamente pentru imbunatatirea sistemului de monitorizare si controla lantului de receptie, colectare, abatorizare, prelucrare si marketing a produselor agricole

sub aspect cantitativ si calitativ;− construcţii şi/sau echipamente pentru cresterea valorii adaugate a subproduselor rezultate

in procesul abatorizarii animalelor si procesarea produselor agricole in cadrul unitatilor de procesare si marketing;

− achizitia de tehnologii noi si inovatii pentru etichetarea si ambalarea produselor de largcosum, conform noilor cerinte de piata, precum si in domeniul logisticii;

construcţii şi/sau echipamente pentru protectia mediului (tratarea, reciclarea si eliminarea produsilor reziduali si deseurilor nocive, reducerea emisiilor de zgomot, de praf, economisirea− energiei, re-dotarea instalatiilor frigorifice prin utilizarea de agenti frigorifici ecologici,

statii pentru epurarea apelor reziduale, depozitarea deseurilor);−

construcţii şi/sau echipamente pentru respectarea standardelor de mediu, igiena si calitate, precum si pentru rationalizarea si cresterea eficientei in prelucrare;− construcţii şi/sau echipamente pentru obtinerea de produse noi, inclusiv a denumirii si

deschiderii produselor precum si costurile de lansare a produsului pe piata (ex. degustari)sau consolidarea in domenii de produse cu conexiuni calitative in agricultura (ex. princontrolul furajelor);

− construcţii şi/sau echipamente pentru producerea de bio- combustibil;− construcţii şi/sau echipamente pentru adaptarea capacitatilor de prelucrare, precum si

imbunatatirea tehnologiei pentru producerea de produse inovative;− construcţii şi/sau echipamente pentru producerea si comercializarea de produse auxiliare

inovatoare sau pentru diversificarea gamei de oferta;− construcţii şi/sau echipamente pentru imbunatatirea controlului intern a calitatii materiei

prime, semifabricatelor, produselor si subproduselor obtinute in cadrul unitatilor de procesare si marketing (constructii si modernizarea spatiilor pentru laboratoare de analizesi achizitionarea echipamentelor de laborator);

− soft-uri pentru computer, inclusiv costurile de instalare si montaj;− acea parte a costurilor reprezentand plata arhitectilor, inginerilor si consultantilor, taxe

legale, studiilor de fezabilitate, achizitionarea de patent si licente, pentru pregatirea si/sauimplementarea proiectului, direct legate de masura, care nu depasesc 12% din costul totaleligibil al proiectului.

- pentru silvicultură:- constructia si/sau modernizarea cladirilor operationale pentru procesare si a birourilor;- masini, utilaje, echipamente, instalatii pentru: prelucrarea, depozitarea si marketingul

produselor forestiere precum si utilizarea/procesarea deseurilor lemnoase;- realizarea lucrărilor pentru protecţia mediului (reducerea emisiilor de zgomot, de praf,

economisirea energiei etc.);- investiţii in dezvoltarea de noi tehnologii de prelucrare;- software pentru prelucrarea si valorificarea datelor, inclusiv costurile de instalare si

montaj;- achizitionarea de terenuri ce costa mai putin de 10% din cheltuielile eligibile pentru

operatiunea respectiva;- acea parte a costurilor reprezentand plata arhitectilor, inginerilor si consultantilor,

taxe legale, studiilor de fezabilitate, achizitionarea de patent si licente, pentru

98



pregatirea si/sau implementarea proiectului, direct legate de masura, care nu depasesc12% din costul total eligibil al proiectului.

Masura 125 - Imbunatatirea si dezvoltarea infrastructurii legate de dezvoltarea si

adaptarea agriculturii şi silviculturii Sprijinul prevazut in cadrul acestei masuri, va fi acordat pentru operaţiuni tehnice şi juridice privind comasarea terenurilor agricole, pentru investiţii in infrastructură în vedereaasigurarii accesului nerestrictionat la exploatatiile agricole şi forestiere, precum şi pentruîmbunatatiri funciare, reţele de alimentare cu energie electrică, reţele de canalizare şi staţii deepurare şi pentru prevenirea şi protecţia împotriva inundaţiilor.

Potenţialii beneficiari- Producători agricoli - persoane fizice şi juridice constituite în conformitate cu legislaţia în

vigoare;- Persoane fizice şi juridice de drept privat şi public detinatoare de păduri;- Unităţi administrativ teritoriale şi asociaţii ale acestora detinatoare de teren agricol şi/sau

paduri;- Structurile de administrare a pădurilor.

Tipuri de investiţii si ajutorul financiar nerambursabil- Construirea si/sau modernizarea drumurilor agricole de utilitate publică şi/sau privată,

inclusiv realizarea sistemelor de marcare, semnalizare si avertizare, orizontale siverticale ;

- Construirea si/sau modernizarea sistemelor de irigaţii şi desecare, asigurarea surselor deapă şi de energie electrică;

- Construirea si/sau modernizarea reţelelor de alimentare cu energie electrică aexploataţiilor agricole;

- Construirea si/sau modernizarea lucrarilor de protectie a terenurilor agricole impotrivainundatiilor (bazine de atenuare a viiturilor, diguri longitudinale pe cursul raurilor );

- Construirea si/sau modernizarea reţelelor de canalizare si a statiilor de epurare;- Construirea si/sau modernizarea drumurilor forestiere, de utilitate privată, care sunt

utilizate pentru: gospodărirea pădurilor, intervenţiile în caz de incendii, calamităţi saudezastre, administrarea ariilor naturale protejate.

- Construirea şi/sau consolidarea malurilor şi digurilor pâraielor din zonele cu risc lainundaţii şi afectate de inundaţii, inclusiv realizarea polderelor de mici dimensiuni;

- Construirea si/sau modernizarea torenţilor din cadrul exploataţiilor agricole şi forestiere,inclusiv realizarea de lucrări hidrotehnice aferente.- transport prevăzute de Normativele de proiectare;- Drumurile forestiere finanţate în cadrul măsurii sunt închise circulaţiei publice cu excepţia

activităţilor sportive, de recreere şi turism ecologic care se pot practica numai cu acordul proprietarului, iar în cazul pădurilor proprietate publică a statului, cu acorduladministratorului acestora;

- Prezentarea studiilor hidrologice sau hidrogeologice care să confirme existenţa sursei deapă în cantitatea suficientă pentru investiţii noi şi extinderea sistemelor de irigaţii;

- Prezentarea studiilor hidrologice sau hidrogeologice pentru proiectele privind zonele curisc la inundaţii şi afectate de inundaţii;

99



Ajutorul public (comunitar si national) acordat in cadrul acestei masuri este de 100% dintotalul cheltuielilor eligibile.

Masura 142 - Sprijinirea infiintarii grupurilor de producatori

Condiţii pentru acordarea ajutorului• Grupul de producători este eligibil pentru acordarea ajutorului doar dacă a fost recunoscut

de către MAPDR înainte de 31 decembrie 2013;• La data solicitării ajutorului şi pe toată durata acordării acestuia, grupul de producători

respectă condiţiile de recunoaştereSprijinul va fi acordat in rate anuale in primii 5 ani de la data la care grupul de

producatori a fost oficial recunoscut, pentru susţinerea financiară a activităţii administrativede înfiinţare şi funcţionare, conform anexei la Reglementarea Consiliului (CE) nr. 1698/2005.

Sprijinul va fi determinat anual, pentru fiecare grup de producători, pe baza producţieianuale comercializate astfel:

a) pentru valoarea producţiei comercializate de până la 1.000. 000 de Euro/an pentru primul, al doilea, al treilea, al patrulea şi al cincilea an sprijinul va fi de 5%, 5%, 4%,3% şi 2% din valoarea acesteia;

b) pentru valoarea producţiei comercializate ce depăşeşte 1.000. 000 de Euro/an pentru primul, al doilea, al treilea, al patrulea şi al cincilea an sprijinul va fi de 2.5%, 2.5%,2%,1.5% şi 1.5% din valoarea acesteia.Sprijinul nu va putea depăşi plafonul maxim de:

- anul I - 100 000 Euro ;- anul II - 100 000 Euro;- anul III - 80 000 Euro;- anul IV - 60 000 Euro;

- anul V - 50 000 Euro.Plata primei rate va fi făcută la un an după data semnării contractului pentru sprijinul

financiar.

Masura 311 - Diversificarea către activităţile non-agricolePotenţialii beneficiari

- Producătorii agricoli/membri gospodăriei

Tipuri de investiţii si ajutorul financiar nerambursabil promovarea şi dezvoltarea activităţilor meşteşugăreşti, de artizanat si a produselor

locale Construirea, modernizarea şi dotarea cu echipamente specifice a atelierelor

meşteşugăreşti şi de artizanat (de prelucrarea lemnului, fierului, lânii, pielărie, olărit, broderie, croitorie, instrumente muzicale traditionale, etc.)

Construcţii speciale pentru utilităţi. Depozitarea materiilor prime şi a uneltelor; Echipamente şi instrumente noi specifice activităţilor meşteşugăreşti, incluzând

echipamente şi dispozitive pentru utilităţi; Articole de mobilier, unelte şi dispozitive, inclusiv hardware şi produse software,

inclusiv montaj pentru prelucrarea şi marketingul produselor meşteşugăreşti.

investiţii în procesarea şi marketing-ul primar pentru produsele ce nu constituieobiectul Anexei 1 din Tratat

100



activităţi de comerţ ca de exemplu crearea unui magazin ataşat de ferma unde pot fi vândute propriile produsele obţinute cheltuieli pentru pregătirea/implementarea proiectului reprezentând platăarhitecţilor, inginerilor şi consultanţilor, taxelor legale, a studiilor de fezabilitate,achiziţionarea de patente şi licenţe pentru pregătirea , implementarea proiectului, direct

legate de măsură, care nu depăşesc 12 % din costul total eligibil al proiectului, cuexcepţia acelor proiecte care nu prevăd construcţii, caz în care nu depăşesc 5%; contribuţia în natură, conform Articolului 47a din Reg. e aplicare a Reg. CE1698/2005 cu:

• materii prime locale ce vor fi evaluate de către agenţiile de plăţi carevor stabili preţurile de referinţă ale acestora• terenuri şi proprietăţi imobiliare a căror valoare să fie certificată decătre un expert sau un organism autorizat

Plafonul minim este de 1.000 euro/proiect iar plafonul maxim este de 150.000

euro/proiect/3 ani conform regulei de minimis. Ajutorul public (comunitar şi naţional) raportat la totalul cheltuielilor eligibile va fiacordat astfel:

- 60% in cazul in care beneficiarul este tânăr sub 40 de ani;- 60% in cazul in care beneficiarul este de sex feminin ;- 50% pentru celelalte categorii de beneficiari.

Masura 312 - Sprijin pentru crearea şi dezvoltarea micro–intreprinderilor în scopul de a promova spiritul intreprinzător Potenţialii beneficiari

- Microintreprinderile din mediul rural aşa cum sunt definite în RecomandareaComisiei 361/2003 si Ordonanta nr 27 din 26 ianuarie 2006 privind infiintarea sidezvoltarea intreprinderilor mici si mijlocii( până la 9 angajaţi, până la 2,0 milioaneEuro cifră de afaceri )

Tipuri de investiţii si ajutorul financiar nerambursabilAjutorul public (comunitar şi naţional) acordat în cadrul acestei măsuri este de 50%

din totalul cheltuielilor eligibile. Plafon minim 5.000 euro/proiect Plafon maxim 150.000euro/proiect/3 ani conform regulei de minimis. Ajutorul public (comunitar şi naţional)raportat la totalul cheltuielilor eligibile va fi acordat astfel:

- 60% in cazul in care beneficiarul este tânăr sub 40 de ani

- 60% in cazul in care beneficiarul este de sex feminin- 50% pentru celelalte categorii de beneficiari

Construcţia si modernizarea de micro-intreprinderi şi achiziţia de echipament specific pentruurmătoarele obiective:- dezvoltarea sistemelor pentru producerea de energie regenerabilă (biomasa, biogaz,

solară, eoliană, hidraulică, rumeguş) ;- dezvoltarea de servicii şi servicii anexe agriculturii pentru populaţia locală ca de

exemplu:▪întreţinerea şi repararea maşinilor şi utilajelor ▪servicii de reparare articole personale şi gospodăreşti,▪întreţinerea şi repararea echipamentelor electrice diverse▪servicii de deratizare, dezinfectie, dezinsecţie,▪servicii de coafură, frizerie,

101



▪ servicii de construcţii▪ servicii de transport ( microbuze)▪ servicii de arhitectură peisageră▪alte servicii necesare pentru populaţia din spaţiul rural▪servicii de aprovizionare unelte agricole, seminţe, îngrăşăminte, substanţe pentru

tratamente pentru exploataţiile agricole, furaje combinate pentru animale, etc.

Masura 313 - Încurajarea activităţilor turisticePrin această măsură vor fi sprijinite activităţii turistice si agro-turistice care au ca scop

creşterea atractivităţii zonei, crearea de noi locuri de muncă, dezvoltarea, marketing-ulserviciilor şi a infrastructurii turistice la scară mică. Potenţialii beneficiari

- pentru agro-turism producătorii agricoli/membri gospodăriei;- pentru turism rural persoane fizice şi juridice care doresc să realizeze investiţii în

activităţile turistice în spaţiul rural definit conform legislaţiei.

Tipuri de investiţii si ajutorul financiar nerambursabil- Construcţia, modernizarea, extinderea si dotarea clădirilor şi a utilităţilor conexe pentru

prcticarea turismului rural; si a agro-turismului :• cazare, cu respectarea limitelor de cazare stabilite prin fişa măsurii;• echipamente electrocasnice, mobilier şi facilităţi de servire publică;• infrastructura de recreere şi divertisment ( campare, terenuri de sport amenajari de

trasee turistice, parcuri de vanatoare, tabere tematice,etc)Achizitie echipamente telecomunicaţii, software şi hardware; echipament audio-video

• pentru divertisment- Promovare si informare turistica ( pliante, panouri, organizare de evenimente si actiuni de

promovare- Crearea si dezvoltarea serviciilor turistice

• construcţii speciale pentru utilităţi ( centrale termice, echipamente filtrare purificare,aductiune apa, canalizare, etc)

• asigurare mijloce de transport pentru turisti capacitate definită conform legislaţiei învigoare), bărci şi bărci cu motor

• centre de echitatie• hrănirea, adăpostirea şi îngrijirea animalelor,• padocuri si imprejmuiri pentru animale;• adăposturi pentru vehicule şi unelte.

- Plafon minim 5.000 euro/proiect.- Plafon maxim 150.000 euro/proiect/3 ani conform regulei de minimis.Ajutorul public ( comunitar şi naţional) va fi de :

- 60% din totalul cheltuielilor eligibile in cazul in care beneficiarul este tânăr sub40 de ani sau de sex feminin;- 60% din totalul cheltuielilor eligibile pentru beneficiarii din zonele cu handicapnatural ( zone montane, alte zone specifice cu handicap natural );

102



- 65 % din totalul cheltuielilor eligibile in cazul in care beneficiarul îndeplineştecumulat punctele A si B ( este tânăr sub 40 de ani si isi propune investiţia în zone cuhandicap natural);- 55% din totalul cheltuielilor eligibile in cazul in care beneficiarul aplica pentruagro-turism;

- 50% din totalul cheltuielilor eligibile pentru alte categorii de beneficiari înafaracelor care se încadrează in punctele A- D.

Masura 322 - Renovarea, dezvoltarea satelor, conservarea şi îmbunătăţirea moştenirii rurale

Potenţialii beneficiari- Consilii locale şi/sau asociaţii cu statut juridic între consiliile locale din mediul rural.

Tipuri de investiţii si ajutorul financiar nerambursabil

- Ajutorul public ( comunitar şi naţional) acordat în cadrul acestei măsuri nu va depăşi100% din totalul cheltuielilor eligibile.

Îmbunătăţirea infrastructurii rurale prin investiţii cu caracter public, ca deexemplu, are ca principale obiective:

- construcţia si modernizarea drumurilor comunale, a străzilor, a drumurilor cefac legătura cu unele zone de interes turistic;

- construirea si modernizarea sistemelor de aprovizionare cu apa potabila;- construirea si modernizarea sistemelor de canalizare a apei si investiţii pentru

staţiile de epurare a ape.Amenajarea centrului civic al localităţii prin investiţii cu caracter public ca de

exemplu, are ca principale obiective:- realizarea de alei pietonale;- construirea şi amenajarea de pieţe comerciale, târguri, parcuri şi locuri de parcare pentru

mijloacele de transport;- renovarea construcţiilor cu valoare arhitecturală , culturală şi istorică (ca de exemplu

cele cu acoperiş de şindrilă , a căminelor culturale, bibliotecilor, bisericilor, grădiniţelor,caselor memoriale, muzeelor, altor obiective cultural – istorice de interes) ;

- construirea şi amenajarea locurilor de recreere (ca de exemplu terenuri de sport , locuride joacă pentru copii) ;

- amenajare indicatoare şi panouri turistice;

- servicii ale bibliotecilor şi muzeelor;- investiţii în servicii culturale ( echipament specific activităţii culturale desfăşurate,instrumente muzicale tradiţionale, etc.)

- construirea, amenajarea şi dotarea centrelor locale de informare turistica- realizarea, achiziţionarea şi distribuţia materialelor de promovare şi informare turistică

Măsurile propuse pentru a fi finanţate prin Planul Naţional pentru Agricultură şiDezvoltare Rurală nu pot să asigure decât în proporţie de 25 - 30% rezolvarea problemelor cucare se confruntă spaţiul rural românesc cum sunt: lipsa unor exploataţii viabile, unităţi de

procesare ce trebuie modernizate, lipsa infrastructurii rurale, insuficienta dezvoltare aserviciilor, populaţia rurală îmbătrânită, o migraţie accentuată a tinerilor şi a femeilor cătreurban etc.

În aceste condiţii este oportună continuarea prin Programul Naţional de DezvoltareRurală 2007 - 2013 a unor măsuri cum sunt cele privind : modernizarea exploataţiilor agricole

103



(masura 3.1), creşterea valorii adăugate a produselor agricole (masura 1.1) şi silvice (măsura3.5), formarea profesională a fermierilor (măsura 4.1), sprijinirea grupurilor de producători(măsura 3.2), agromediu (măsura 3.3), diversificarea activitatilor nonagricole (masura 3.4),încurajarea activităţilor turistice (masura 3.4), prima impadurire a terenului agricol (măsura3.5).

8.5. Măsuri de dezvoltare rurală pretabile României,pentru perioada 2007/2009

Politica de dezvoltare rurală are rădăcini în primele etape ale aplicării PAC. Încă de lacrearea CEE zonele rurale au fost cuprinse de mari schimbări, în special ca urmare a diminuăriinumărului de agricultori. Aceste evoluţii au făcut ca dezvoltarea rurală să constituie o preocupare politică tot mai presantă. Politica de dezvoltare rurală trebuie să restabilească conexiunile dintreagricultură şi natură, să menţină şi să antreneze păstrarea unui mediu curat, să promoveze stabilizarea populaţiei în aceste zone.

Schimbările apărute în luna iulie a anului 2003 ( mijlocul perioadei de aplicare a reformei

PAC l – Reforma lui Fischler ), prin care s-a urmărit promovarea unei politici de dezvoltare ruralăaprofundată, începând cu anul 2005, cu suplimentarea fondurilor şi caracterizată prin măsuri destinate promovării protecţiei mediului, a calităţii şi a bunăstării animale, sunt concretizate într-o serie demăsuri care au ca perspectivă reforma globală a PAC. Aceste modificări au ca efect oferirea de noisurse de venit agricultorilor, precum şi utilizarea unui sistem de reducere a plăţilor directe(« modulare ») acordate fermelor mari (transfer de fonduri de la « pilonul I al PAC către pilonul II »).Astfel, pentru fermele care beneficiază de plăţi directe superioare în cuantum de 5000 euro/fermă,modularea se realizează astfel: 3% în 2005, 4% în 2006, 5% în 2007 şi 5% în perioada 2008-2013.

Principalul obiectiv al Uniunii Europene în reformarea fundamentală a primului „pilon” alPoliticii Agricole Comune din 2003 şi 2004, a vizat în primul rând dezvoltarea rurală. Astfel, ComisiaEuropeană a adoptat, în data de 14 iulie 2004, propunerea de modificare a politicii de dezvoltare ruralăa Uniunii Europene, vizând consolidarea şi simplificarea actualului sistem de acordare a fondurilor,

pentru perioada 2007-2013, prin crearea Fondului Agricol European pentru Dezvoltare Rurală (FAEDR). Acesta urmează a înlocui Fondul European de Orientare şi Garantare Agricolă (FEOGA),având rolul de a răspunde exigentelor impuse de o Uniune Europeana lărgita, cu o serie de decalajemajore privind spaţiul rural şi nivelul de trai al populaţiei rurale.

Raţiunile tehnice care au determinat această modificare se referă, în principal, la numărulmare de programe, sisteme de programare şi diferite sisteme de management financiar şi de controlcare există în perioada curentă de programare şi care a dus la creşterea semnificativă a sarciniiadministrative a Statelor Membre şi a Comisiei Europene şi la reducerea coerenţei, transparenţei şimonitorizării politicii de dezvoltare rurală.

Conform propunerii Comisiei Europene, finanţarea pentru dezvoltarea rurală aferentă perioadei 2007-2013 va cunoaşte o creştere de până la 96 miliarde Euro, constituită din 56 de miliardeEuro din FEOGA-Secţiunea Garantare, 33 de miliarde Euro din FEOGA-Secţiunea Orientare, 7miliarde Euro rezultate din ajustarea plaţilor directe. Din totalul sumelor alocate, 31,3 miliarde eurovor fi disponibili pentru proiectele din zonele de convergenţă (zonele acoperite de actualul Obiectiv 1,zone cu dezvoltare întârziată, în care PIB-ul este sub 75% din media PIB-lui european aşa cum este eldefinit în Regulamentul 1260/1999).

Modificări principale care sunt avute în vedere de către noua politica de dezvoltare ruralăsunt orientate către următoarele domenii: gruparea tuturor masurilor existente într-un instrument unicde finanţare şi programare; necesitatea adoptării unei strategii europene pentru dezvoltarea rurală ce vasta la baza elaborării strategiilor naţionale; acordarea unei mai mari libertăţi statelor membre în ceeace priveşte modalitatea de implementare a programelor, prin reducerea numărului de reguli detaliate şia condiţiilor de eligibilitate; orientarea, cu precădere, a programelor de dezvoltare rurală către nevoilereale ale mediului rural; definirea mai clară a responsabilităţilor ce revin statelor membre şi Comisiei

Europene.Modificările pe care le realizează noua politică de dezvoltare rurală cu privire la măsurile dedezvoltare rurală, vizează următoarele aspecte :

104



• Definirea zonelor defavorizate, ca urmare a unui raport al Curţii Europene deConturi referitor la modul foarte diferit de definire a zonelor defavorizate de către statele membre.Acesta se referă la criteriile socio-economice utilizate pentru delimitarea acestor zone care au fostmodificate, în sensul uniformizării lor.

De asemenea, pentru a se menţine un echilibru la nivelul compensărilor, acestea din urmă au

fost reduse de la 200 euro/hectar la 150 euro/hectar. În ceea ce priveşte delimitarea zonelor defavorizate din regiunile montane, nu au intervenit modificări.• Pentru pensionarea anticipată , nivelul maxim al finanţării a crescut de la 15.000euro/an la 18.000 euro/an pentru fermierii care cedează folosinţa fermele, iar pentru lucrătoriiagricoli din ferme, de la 3.500 euro/an la 4.000 euro/an.• Sprijinul acordat pentru stabilirea tinerilor fermieri în mediul rural a crescut de la25.000 euro la 40.000 euro, urmând a fi acordata ca prima unica. Totodată nu vor mai fisubvenţionate dobânzile la creditele necesare acoperirii costurilor ocazionate de stabilirea tinerilor fermieri în mediul rural.• Pentru fermele de semi-subzistenta, sprijinul acordat a crescut de la 1.000euro/an/ferma la 1.500 euro/an/ferma, în scopul măririi şanselor pe care acestea le au de a deveniviabile economic.• Pentru masurile de agro-mediu, nivelul finanţării rămâne neschimbat şi se propuneintroducerea sprijinului financiar pentru protejarea raselor locale pe cale de dispariţie (200euro/an/cap de animal) şi pentru bunăstare animalelor (500 euro/an/cap de animal). Aceste sume ar putea creşte în cazuri excepţionale, ţinând cont de situaţiile specifice, ce vor fi argumentatecorespunzător în programul de dezvoltare rurală.

• Domeniul forestier devine prioritar prin introducerea mai multor masuri, însă s-aredus nivelul de finanţare pentru o serie de masuri existente . Astfel, compensaţiile acordatefermierilor şi asociaţiilor pentru pierderile financiare datorate împădurii au scăzut de la 725euro/hectar la 500 euro/hectar, iar pentru persoanele fizice, de la 185 euro/hectar la 150euro/hectar.

Politica comunitară de dezvoltare a zonelor rurale, desi autonomă, este abordată într-unconcept de dezvoltare globală integrată care cuprinde toate componentele vieţii economice şi socialedin aceste spaţii. Treptat, politica de dezvoltare rurală a încceput să aacopere nu numai zoneledefavorizate, ci întregul spaţiu rural european. Aşa cum este cunoscut, ţările membre ale UniuniiEuropene au libertate deplină în a-şi alege politicile de dezvoltare rurală pretabile condiţiilor economico-sociale existente în aceste ţări, politici care sunt în concordanţă cu Politica AgricolăComună. Din acest punct de vedere este de aşteptat ca şi România şi Bulgaria să-şi aleagă măsurile dedezvoltare rurală corespunzătoare pentru dezvoltarea echilibrată şi durabilă a spaţiului rural, măsuricare sunt finanţate din Fondul Agricol European pentru Dezvoltare Rurală (FAEDR).

Având în vedere actuala situaţie economico-socială a spaţiului rural autohton, precum şi potenţialul tehnico-economic de care dispune mediul rural, considerăm că, pentru România, sunt pretabile finanţarea, atât din fondurile europene, cât şi din cele ale bugetului naţional, a următoarelor

măsuri de dezvoltare rurală :1. Instalarea tinerilor fermieriObiective:

o stabilirea tinerilor în mediul rural;o asigurarea continuităţii activităţilor agricole;o creşterea competitivităţii fermelor;o ajustarea structurală a exploataţiilor.

Condiţii de eligibilitate:o agricultorul are vârsta sub 40 ani;o agricultorul dispune de o pregătire şi o competenţă profesională corespunzătoare;o agricultorul se stabileşte la o exploataţie agricolă pentru prima dată.

Sprijin financiaro prima de instalare pentru tinerii fermieri – 40.000 Euro/fermă.

105



2. Investiţii în exploataţiile agricoleObiective:

o reducerea costurilor de producţie;o ameliorarea şi reorganizarea producţiei;o

creşterea calităţii produselor;o conservarea şi îmbunătăţirea mediului natural, a condiţiilor de igienă a standardelor de bunăstare a animalelor, promovarea diversificării activităţilor din exploataţie.

Condiţii de eligibilitateo fermierii trebuie să demonstreze viabilitatea economică;o fermele funcţionează în conformitate cu standardele de mediu, igiena şi bunăstarea

animală;o fermierii au pregătire profesională specială.

Sprijinul acordat:o este exprimat ca procent din volumul de investiţii eligibile;o tipologia şi nivelul de sprijin cuprinde:

o 50% din total cost eligibil;o 60% din total cost eligibil pentru fermierii din zonele defavorizate;o 55% din total cost eligibil pentru fermierii tineri;o 65% din total cost eligibil pentru fermierii tineri din zonele defavorizate.

3.Procesarea şi marketingul produselor agricoleObiective:

o orientarea producţiei în funcţie de tendinţele previzibile ale pieţei;o îmbunătăţirea sau raţionalizarea canalelor de distribuţie sau a procedeelor de comercializare;o îmbunătăţirea procesării produselor agricole şi prezentării produselor agroalimentare;o aplicarea de noi tehnologii.

Condiţii de eligibilitate:o fermierii trebuie să demonstreze viabilitatea economică;o investiţiile să fie în conformitate cu standardele de mediu, igiena şi bunăstarea animală.

Sprijin acordat: sprijinul este limitat la 50% din investiţia totală eligibilă în zonele de Obiectiv 1∗(alcăror PIB/cap de locuitor nu depăşeşte 75% din media comunitară).

4. Pensionare anticipată ( timpurie )Obiective:

o asigurarea unui venit pentru agricultorii în vârstă care decid să-şi înceteze activitatea agricolă;o încurajarea înlocuirii unor astfel de agricultori în vârstă cu agricultori capabili de a

îmbunătăţii, acolo unde este necesar, viabilitatea economică a exploataţiilor agricole;o redistribuirea terenului agricol pentru a fi folosit în scopuri neagricole acolo unde nu poate fi

cultivat în condiţii satisfăcătoare de viabilitate economică.Condiţii de eligibilitate:Cel care cedează o exploataţie are următoarele obligaţii :

o încetează definitiv orice activitate agricolă efectuată în scopuri comerciale; aceasta poate,totuşi, să continue activităţile agricole care nu au un caracter comercial şi să folosească încontinuare clădirile;

o are vârsta peste 55 de ani, dar nu are încă vârsta legală de pensionare în momentul cedării;o a desfăşurat activităţi agricole timp de 10 ani înainte de a ceda ferma.

Cel care preia o exploataţie trebuie să îndeplinească următoarele condiţii:o succede persoanei care cedează exploataţia ca şef al acesteia, sau preia terenul integral sau

parţial;o

deţine competenţe profesionale corespunzătoare;*

106



o se obligă să desfăşoare activitatea de agricultor în exploataţia agricolă cel puţin 5 ani;o asigură viabilitatea exploataţiei agricole.

Lucrătorul agricol trebuie să îndeplinească următoarele condiţii:o încetează definitiv orice activitate agricolă;o are cel puţin 55 de ani, dar nu are încă vârsta legală de pensionare;

o a dedicat cel puţin jumătate din timpul său de lucru ca ajutor în gospodărie sau ca lucrător înexploataţie în ultimii 5 ani dinaintea cedării;o a lucrat în exploataţia care urmează a fi cedată cel puţin o perioadă de timp echivalentă cu doi

ani de activitate permanentă, pe parcursul celor 4 ani precedenţi pensionării persoanei carecedează exploataţia;

o este afiliat unui sistem de asigurare socială. Durata de acordare a ajutorului pentru pensionare anticipată nu poate depăşi o perioadă totală

de 15 ani pentru agricultorul care cedează exploataţia şi de 10 ani pentru lucrătorul agricol. Ajutorulnu poate fi acordat după împlinirea de 75 de ani de către persoana care cedează exploataţia şi nicidupă împlinirea vârstei normale de pensionare de către lucrătorul agricol.

În cazul în care unei persoane care cedează o exploataţie i se plăteşte o pensie normală de cătrestatul membru, ajutorul pentru pensionarea anticipată este acordat ca supliment, luându-se în

considerare valoarea pensiei medie naţionale.Ajutorul acordat în UE (Euro):

o 18.000/an pe persoană care transferă ferma; 180.000/10 ani suma totală pentru o persoană caretransferă ferma;

o 4.000/an pe muncitor; 40.000/10 ani suma totală pentru un muncitor.

5. Sprijin pentru zonele defavorizateSunt considerate zone defavorizate următoarele : zonele montane, alte zone defavorizate ( ex.Deltei Dunării), zonele afectate de handicapuri specifice (sunt acele zone afectate de deşertificare,sărături etc.), şi care prezintă următoarele caracteristici:

prezenţa unui sol cu productivitate scăzută, cultivare dificilă şi cu un potenţial

limitat care nu poate fi ameliorat decât cu costuri foarte mari; producţia rezultată din productivitatea slabă a mediului natural şi care este, în

mod considerabil, mai scăzută decât media producţiilor agricole; populaţie scăzută sau în scădere, dependentă în cea mai mare parte de

activitate agricolă .Obiective:

o asigurarea utilizării continue a terenului agricol şi contribuirea prin aceasta la menţinerea uneicomunităţi rurale viabile;

o conservarea spaţiului rural;o conservarea şi promovarea unor sisteme de exploatare agricolă durabilă;o asigurarea respectării normelor privind mediul înconjurător şi protejarea agriculturii în zonele

cu restricţii ecologice.Condiţii de eligibilitate:Fermierii din zonele defavorizate pot fi sprijiniţi prin acordarea unor sume compensatorii pentrufiecare hectar, care:

o practică agricultura pe o suprafaţă minimă care trebuie stabilită prin act normativ;o se obligă să continue activitatea agricolă într-o zonă defavorizată timp de cel puţin 5 ani din

momentul primei plăţi a unei astfel de sume compensatorii;o aplică bune practici agricole, compatibile cu nevoia de a proteja mediul şi de a conserva

spaţiul natural, în special prin practici agricole viabile.Ajutor acordat în UE (Euro):Sumele compensatorii se diferenţiază, în mod corespunzător, în funcţie de următorii factori: situaţia şiobiectivele de dezvoltare specifice unei regiuni; gravitatea handicapului natural permanent care

afectează activităţile agricole; problemele de mediu specifice care trebuie rezolvate, acolo unde estecazul; tipul de producţie şi, acolo unde este cazul, structura economică a fermei.

107



Sumă compensatorie minimă 25 Euro∗ la hectar în zonele exploatate agricol.Sumă compensatorie maximă 200 la hectar în zonele exploatate agricol.

6. Agromediu şi bunăstarea animalăAceastă măsură promovează:

o

forme de exploatare a terenurilor agricole, compatibile cu protecţia şi îmbunătăţirea calităţiimediului, a peisajului şi a caracteristicilor sale, a resurselor naturale, a solului şi a diversităţiigenetice;

o reducerea exploatării agricole favorabilă mediului şi gestionarea sistemelor de păşuni de micăintensitate;

o conservarea spaţiilor cultivate şi de o înaltă valoare naturală care sunt ameninţate;o întreţinerea peisajului şi a caracteristicilor tradiţionale ale terenului agricol;o utilizarea planificării ecologice în practicile agricole.

Condiţii de eligibilitate:o ajutorul acordat este dat fermierilor care îşi asumă obligaţii cu caracter agroecologic pentru o

perioadă de cel puţin 5 ani. Acolo unde este necesar, se stabileşte o perioadă mai lungă detimp pentru anumite tipuri de obligaţii în funcţie de efectele lor asupra mediului;

o obligaţiile privind agromediul nu implică numai aplicarea bunelor practici agricole obişnuite.Ajutor acordat în UE :Ajutorul pentru obligaţiile referitoare la agromediu se acordă anual şi se calculează pe baza:

o pierderilor din venit;o costurilor adiţionale rezultate din obligaţia asumată, şio nevoia de a furniza un stimulent financiar.

Recolte anuale – 600 Euro la hectarRecolte perene de specialitate – 900 Euro la hectarAlte utilizări ale terenului – 450 Euro la hectar

7. Sprijin pentru gospodariile de semi-subzistenţă

Măsura are drept obiectiv, sprijinul exploataţiilor din noile state membre în vederearestructurării şi orientării acesteia către economia de piaţă (vânzarea unei părţi din producţie sau aîntregii producţii pe piaţă).Cerinţe pentru acordarea acestui tip de sprijin:

o stabilirea mărimii minime şi/sau maxime a cantităţilor de produse comercializate, respectiv proporţia producţiei comercializate şi/sau nivelul venitului fermei eligibile;

o fermierul trebuie să demonstreze, printr-un plan de afaceri, viabilitatea economică aexploataţiei agricole;

Ajutor acordat în UE :o stabilirea nivelului de sprijin (în UE sprijin anual de până la 1.500 Euro pe exploataţie);o ajutorul se acordă pe o perioadă de maximum 5 ani.

8. Sprijin pentru crearea grupurilor de producătoriObiective:

o adaptarea producţiei agroalimentare la cerinţele pieţei;o încurajarea asocierii în vederea plasării mai facile a bunurilor pe piaţă.

Sprijinul acordat de UE :Sprijinul destinat grupurilor de producători va fi acordat în funcţie de costurile de constituire şi

funcţionare a grupului, în rate fixe. Sprijinul va fi determinat pentru fiecare an, pentru fiecare grupde producători, pe baza producţiei anuale comercializate, astfel :

• pentru primul şi al doilea an – 5% din valoarea producţiei valorificată pe piaţă de până la200.000 Euro/an, la care se adaugă 2,5% din valoarea producţiei de piaţă ce depăşeşte200.000 de Euro;

* Această sumă se poate reduce în funcţie de situaţia geografică specială sau structura economică a exploataţiilor în anumite teritorii

108



• pentru al treilea an – 4% din valoarea producţiei valorificată pe piaţă de până la 200.000Euro/an, la care se adaugă 2% din valoarea producţiei de piaţă ce depăşeşte 200.000 deEuro;

• pentru al patrulea an – 3% din valoarea producţiei valorificată pe piaţă de până la 200.000Euro/an, la care se adaugă 1,5% din valoarea producţiei de piaţă ce depăşeşte 200.000 de

Euro;• pentru al cincilea an – 2% din valoarea producţiei valorificată pe piaţă de până la 200.000Euro/an, la care se adaugă 1,5% din valoarea producţiei de piaţă ce depăşeşte 200.000 deEuro;

Sprijinul va fi plătit în rate anuale pentru fiecare grup de producători şi va avea un plafonmaxim de : 20.000 Euro pentru primul şi al doilea an; 16.000 Euro pentru al treilea an; 12.000 Euro pentru al patrulea an; 10.000 Euro pentru al cincilea an. Plata primei rate va fi făcută la un an dupădata semnării contractului pentru sprijinul financiar.

Alocaţiile bugetare previzionate a fi destinate ţării noastre pentru dezvoltarea rurală ( în sumăde 2,308 miliarde Euro pentru perioada 2007-2009, din fonduri bugetare europene şi naţionale ), lacare se adaugă cofinanţarea privată a unor proiecte de investiţii în producerea şi procesarea produselor agricole şi piscicole ( de peste 220 milioane de Euro pe an ), asigură un buget anual destinat

dezvoltării rurale în România de aproximativ 1 miliard de Euro. Pornind de la aceste aspecte şi luândîn calcul necesitatea dezvoltării echilibrate a spatiului rural din ţara noastră, considerăm că două pot fiscenariile financiare privind susţinerea măsurilor de dezvoltare rurale, în perioada 2007-2009, sintezaacestora fiind prezentată în tabelul nr. 1 .

Tabelul nr. 8.1.Scenariul financiar privind susţinerea măsurilor de dezvoltare rurală,

în perioada 2007-2009- mil. RON-

NR.CRT.

MĂSURA DE DEZVOLTARE RURALĂ SUME PREVIZIONATE

2007 2008 2009

V.I V.II V.I V.II V.I V.II1 Instalarea tinerilor fermieri în mediul rural 500 500 750 750 75

0750

2 Pensionarea anticipată a fermierilor şi lucrătorilor agricoli

1680175

945210

1680175

1575210

1680

175

1890210

3 Îmbunătăţirea prelucrării şi marketingului produselor agricole şi piscicole

400 400 400 300 400

300

4 Investiţii în exploataţiile agricole 200 400 200 400 200

400

5 Diversificarea activităţilor economice în mediul rural 200 200 200 200 200

200

6 Sprijin pentru fermele de semi-subzistenţă 525 184 525 262 525

525

7 Crearea de forme asociative în mediul rural 90 90 90 90 90

90

8 Asigurarea serviciilor de consultanţă în mediul rural 300 100 300 200 300

300

9 Sprijin pentru dezvoltarea durabilă a zonelor defavorizate 102 102 102 102 102 10210 TOTAL 4172 313 4422 408 442 4767

109



1 9 2

Formele de sprijin efectiv acordat pentru susţinerea măsurilor de dezvoltare rurală a ţăriinoastre , în perioada 2007-2009, care stau la baza structurării scenariilor financiare şi care reprezintă baza de fundamentare a datelor din tabelul nr.1, sunt următoarele :

- acordarea, în ambele variante ale scenariilor financiare, de prime în valoare de 100.000RON/fermă (28.000 de Euro) pentru înfiinţarea, de către tinerii în vârstă de până la 40 de ani,a 5000 de ferme noi în anul 2007, respectiv de 7500 de ferme/ an în anii 2008 şi 2009;- acordarea unui supliment financiar pentru pensionarea a circa 200.000 de „fermieri”(proprietari de terenuri agricole) şi lucrători agricoli, astfel :

• 11200 RON/an pentru întreaga perioadă de prognoză (în varianta I), respectiv sumecrescătoare de la 6300 RON (pentru anul 2007), la 10500 RON (pentru anul 2008) şi12600 RON (pentru anul 2009), pentru 150.000 de fermieri, cu condiţia să cedezefolosinţa terenului unor ferme viabile ( de preferat către tinerii fermieri );

• 3500 RON/an (în varianta I) şi 4200 RON/an (în variante II), pentru 50.000 delucrători agricoli;

- sprijin acordat pentru realizarea proiectelor de îmbunătăţire a prelucrării şi marketingului produselor agricole şi piscicole, prin suportarea a 50% din valoarea totală eligibilă ainvestiţiei; suma bugetară alocată este de 400 milioane RON pe an (în variante I), respectiv400 milioane RON pentru anul 2007 şi 300 milioane RON pentru 2008 şi 2009 (în varianta aII- a) ;- acordarea de sprijin financiar nerambursabil pentru investiţii în exploataţiile agricole şi pentru diversificarea activităţilor economice din mediul rural, difernţiat, după cum urmează :50% din total cost eligibil; 60% din total cost eligibil pentru fermierii din zonele defavorizate;55% din total cost eligibil pentru fermierii tineri; 65% din total cost eligibil pentru fermieriitineri din zonele defavorizate. Suma totală alocată este de 400 milioane RON/an , câte 200mil. RON pentru fiecare măsură (în varianta I) şi 600 milioane RON, din care 400 milioaneRON/an pentru “ Investiţii în exploataţii agricole”, respectiv 200 milioane RON/an pentru

“Diversificarea activităţilor economice în mediul rural” (în varianta II) .- acordarea unei sume fixe de 5250 de RON/an/gospodărie, pentru circa 100.000 de beneficiari (în varianta I), respectiv 35.000 de beneficiari pentru anul 2007, 50.000 de beneficiari pentru anul 2008 şi 100.000 de beneficiari pentru anul 2009 (în varianta II), cucondiţia ca aceştia să-şi orienteze producţia către piaţă;- acordarea de sprijin financiar de 60.000 RON/ an/grup de producători, pe o perioadă de 5ani, pentru susţinerea cheltuielilor de înfiinţare şi funcţionare a 1500 de astfel de formeasociative (în ambele variante);- acordarea de sprijin financiar , în valoare de 5.000 RON/proiect, pentru susţinerea serviciilor de consultanţă pentru îmbunătăţirea eficienţei exploataţiilor agricole prin adaptareastandardelor europene, pentru un număr de 60.000 de beneficiari (în varianta I), respectiv20.000 de beneficiari pentru anul 2007, 40.000 de beneficiari pentru anul 2008 şi 60.000 de beneficiari pentru anul 2009 8în varianta II);- compensaţii financiare pentru unele gospodării din zonele montane, în valoare de 300 RON/an/ha, pentru o suprafaţă de 300.000 hectare şi în valoare de 400 RON/an /ha, pentru alte zonedefavorizate ( cum ar fi Delta Dunării ), pentru o suprafaţă de 30.000 ha.Fără a avea pretenţia că scenariile financiare propuse în prezenta lucrare sunt singurele viabile

pentru situaţia economico- socială din spaţiul rural românesc, acestea reprezintă, totusi, un modelerealiste de susţinere financiară a dezvoltării complexe a mediului rural. Totodată, modelul propus învarianta a II-a pentru aplicarea măsurilor de dezvoltare rurală are acoperire totală din punct de vedereal surselor de finanţare, care sunt destul de consistente ( peste 1 miliard de Euro pe an, în perioada2007-2009).

Totuşi nu este de neglijat scenariul financiar propus în varianta I care este, după părerea

autorilor , mult mai acoperitor din punct de vedere al satisfacerii nevoilor reale existente în mediulrural românesc, chiar dacă pentru implementarea acestuia România trebuie să contribuie din bugetulnaţional cu peste 200 milioane EURO, suplimentar faţă de finanţarea negociată iniţial cu UE.

110



Considerăm că acest efort financiar este absolut necesar pentru a diminua decalajele mari care existăîn prezent între satul românesc şi cel european.

111

drr giurgiu id

Documents