Drepturile CopiilorŞtiaţi că?

Un copil este recunoscut ca fiind adult la vîrsta de 18 ani, cu excepţia cazurilor în care legile naţionale

recunosc vîrsta majoratului mai devreme.

Potrivit Convenţiei Internaţionale a Drepturilor Copilului (20 Noiembrie 1989).

Drepturile Copiilor

Dreptul la viaţă

Un copil trebuie să fie capabil să-şi trăiască propria viaţă. Copiii au dreptul

la supravieţuire şi la o dezvoltare în condiţii adecvate.

Dreptul la identitate: nume şi naţionalitate

Fiecare copil are dreptul la un nume şi naţionalitate înregistrate legal, şi

are dreptul să cunoască cine sunt rudele sale.

Dreptul de a avea o familie şi de a fi iubit

Copiii nu ar trebui despărţiţi de propriii părinţi, cu excepţia cazurilor cînd

acest lucru este făcut spre binele lor – spre exemplu, atunci cînd un

părinte îi maltratează sau îi neglijează. În cazul în care părinţii s-au

separat, copiii au dreptul de a păstra legătura cu ambii părinţi, cu excepţia

cazurilor cînd contactul cu unul din ei le poate dăuna.

Familiile care locuiesc în ţări diferite ar trebui să aibă permisiunea de a se

deplasa liber între acele ţări în aşa fel încît părinţii şi copiii să poată păstra

legătura sau să se reunească înapoi într-o familie.

Dreptul la Educaţie

Dreptul la educaţie permite fiecărui copil să beneficieze de instruire, să se

bucure de o viaţă socială şi să-şi construiască propriul viitor. Acest drept

este esenţial pentru dezvoltarea sa economică, socială şi culturală.

Dreptul la Sănătate

Dreptul la sănătate stipulează obligativitatea protejării copiilor împotriva

bolilor şi a asigurării tratamentului lor corespunzător.

Dreptul la o alimentaţie adecvată şi o dietă echilibrată

Dreptul la alimentaţie reprezintă dreptul fiecărui copil de a se alimenta.

Acesta este dreptul de a nu muri de foame şi de a nu suferi de malnutriţie.

Dreptul la libertate De a se juca, dansa şi cînta           De a fi informat.                            De a avea propria sa opinie.

Dreptul de a fi protejat

Copiii trebuie să fie protejaţi împotriva lucrurilor periculoase, drogurilor şi

abuzurilor sexuale.

Drepturile Copiilor

Articolul 1

Orice copil cu vîrsta mai mică de 18 ani beneficiază de toate drepturile stipulate în această Convenţie.

Articolul 2

Convenţia se aplică fiecărei persoane indiferent de rasa, religia, abilităţile acesteia, de ce gîndeşte sau

spune, indiferent de tipul de familie din care provine.

Articolul 3

Toate organizaţiile care activează în domeniul drepturilor copiilor ar trebui să lucreze întru binele

acestora.

Articolul 4

Guvernele trebuie să vă garanteze aceste drepturi.

Articolul 5

Guvernele trebuie să respecte drepturile şi responsabilităţile familiilor în procesul de orientare şi ghidare a

copiilor lor aşa încît, atunci cînd vor creşte, aceştia să înveţe să-şi folosească propriile drepturi

corespunzător.

Articolul 6

Aveţi dreptul la viaţă. Guvernele trebuie să asigure supravieţuirea şi dezvoltarea sănătoasă a copiilor.

Articolul 7

Aveţi dreptul la un nume şi naţionalitate înregistrate legal. Aveţi de asemenea dreptul de a şti şi, pe cît

posibil, de a fi îngrijiţi de către propriii părinţi.

Articolul 8

Guvernele trebuie să respecte dreptul copiilor la un nume, naţionalitate şi legături de familie.

Articolul 9

Nu ar trebui să fii despărţit de părinţii tăi doar dacă e pentru binele tău - spre exemplu, atunci cînd un

părinte te maltratează sau te neglijează. În cazul în care părinţii tăi s-au separat, tu ai dreptul să rămîi în

contact cu ambii părinţi, cu excepţia cazului în care contactul cu unul din ei ţi-ar putea dăuna.

Articolul 10

Familiilor care locuiesc în ţări diferite ar trebui să li se permită să de deplaseze liber între acele ţări în aşa

fel încît părinţii şi copiii să păstreze legătura sau să se reunească într-o familie.

Responsabilitatile copilului

 209 

  0  0  0     0

De la ce varsta este bine sa ii oferi micutului tau anumite sarcini? Cat de importanta este responsabilitatea copilului pentru dezvoltarea sa? Oare aceste atributii inseamna renuntarea la jocuri si trecerea la treburile casei?

La ultima intrebare, raspunsul este foarte usor: nicidecum. Responsabilitatile copilului nu ii rapesc acestuia din placerea de a se juca. Din contra.

Ai observat cat de bine se simt copiii atunci cand le acorzi o responsabilitate? Incearca sa-si faca treaba, nu abandoneaza, iar finalul este unul fericit. Eu cred ca ei sunt angajatii ideali: nu accepta compromisuri, nu demisioneaza, rezolva sarcina pe care o au si nu asteapta cu nerabdare ziua de salariu.

Dar totul depinde de felul cum li s-a spus ceea ce trebuie sa faca si, nu in ultimul rand, de dificultatea sarcinii.

La prescolar, interesul pentru activitati este inglobat in cel de joc si intretinut de el. De aceea, el poate sa aiba grija de jucarii atunci cand mergeti prin parc, de lucrurile personale la gradinita, poate fi responsabil de aranjarea jucariilor pe rafturi, strangerea farfuriilor de pe masa, dupa ce a mancat, chiar si imbracatul si dezbracatul este ,,treaba” lui.

In plus, responsabilitatile copilului se diversifica la gradinita prin respectarea sarcinilor date de doamna educatoare: sa rezolve fisele de lucru, sa invete poezia, sa retina noile informatii, etc.

Acordarea de responsabilitati casnice este un mod de a-ti convinge micutul ca este in centrul atentiei, ca sunteti o echipa si ca, in functie de cum si cat te-a ajutat el, ai reusit sa termini treburile si sa petreceti mai mult timp impreuna: ,,Am aranjat singur hainele in sifonier, iar mami nu a mai facut asta. De aceea, am iesit mai repede afara.“ Astfel, copilul va realiza ca treaba nu este o pedeapsa, ci o modalitate de a fi util si apreciat.

Perioada scolara implica progrese importante in plan psihic. Scoala impune modelele ei de viata, activitatile devin complexe, iar respectul fata de munca, disciplina si responsabilitatile elevului devin prioritati ale dezvoltarii scolarului.

Responsabilitatile copilului cuprind un spectru mai larg si nu mai sunt ,,impuse” prin joc, ci printr-un dialog serios, copilul insusindu-si totul cu seriozitate, fiind informat si de consecintele neindeplinirii lor. Pornind de la rezolvarea temelor, in functie de varsta, se ajunge la responsabilitatea de a conduce grupul de copii din clasa lui, de a-si economisi banii de buzunar si chiar de a avea grija de casa, cand parintii sunt plecati. Chiar daca interesul pentru joc este inca prezent, se acorda o mai mare atentie regulilor si implicit respectarii lor.

Scolarii mari si adolescentii sunt coplesiti uneori de responsabilitati, adultii considerand ca sunt deja mari si pot sa realizeze foarte multe, impunandu-le reguli nenumarate, din ce in ce mai dificil de respectat.

Uitam uneori ca ei au propriile idealuri, pasiuni si dorinte pe care incearca sa le realizeze. De aceea, este indicat sa le acordam responsabilitatile absolut necesare si sa nu-i privim ca pe niste adulti.

Un copil care permanent trebuie sa aiba grija de fratiorul/surioara lui sau care se ,,ocupa” de o multitudine de treburi casnice si de cumparaturi va uita sa se bucure de copilarie, se va maturiza mult mai repede, iar responsabilitatile vor deveni corvoada, si nu un mod de adaptare sociala.

Indiferent de varsta, acordarea de atributii trebuie sa fie insotita de anumite conditii: copilul sa-si dea seama de rolul lui si de importanta lor, sa nu renunte la indeplinire si sa nu le considere pedepse. Toate acestea vor fi premise si il vor ajuta sa devina cooperant, perseverent si ambitios.

- See more at: http://www.itsybitsy.ro/responsabilitatile-copilului/#sthash.piQJWIVC.dpuf